medicina ca misiune - · pdf filetermeni medicali? – inima, în ebraicã se...

1

Medicina ca misiune

MEDICINA CA MISIUNE

Întoarcerea spre medicina creºtinã

MARIANA PÂNDARU în dialog cudr. DAN CIOATÃ, chirurg cardiovascular

2

Mariana Pândaru • Dan Cioatã

Coperta: Daniel Bârgãu

Notã: Rugãciunile sunt preluate din volumulInvãþãtura Sfinþilor Pãrinþi despre boalã • Rugãciunipentru bolnavi apãrut la Editura Cartea Ortodoxã ºiEditura Egumeniþa, carte tipãritã cu binecuvântareaPrea Sfinþitului Pãrinte GALACTION, EpiscopulAlexandriei ºi Teleormanului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPÂNDARU, MARIANA Medicina ca misiune / Mariana Pândaru, DanCioatã. - Deva : Cãlãuza v.b., 2010 ISBN 978-606-517-019-3

I. Cioatã, Dan

61(047.53)

3

Medicina ca misiune

Editura CÃLÃUZA v.b.

MEDICINA CA MISIUNE

Întoarcerea spre medicina creºtinã

MARIANA PÂNDARU în dialog cu dr. DAN CIOATÃ, chirurg cardiovascular

4


5

Medicina ca misiune

ARGUMENT

Mulþumesc Bunului Dumnezeu pentrucã mi-a îndrumat paºii – eu fiind medic –cãtre studierea teologiei, spre a desluºitainele Lucrãrii Dumnezeieºti în profesiamedicalã.

Mulþumesc profesorilor mei pentrusfaturile ºi îndrumãrile date în vedereadeschiderii unor drumuri de cercetareprivind rolul ºi acþiunile „medicului-teolog –teologului-medic“, misionar permanent.

Mulþumesc familiei mele, care m-asusþinut pe acest drum, în speranþa îmbo-gãþirii noastre sufleteºti ºi a celor din jurulnostru.

Începând cu anul 2004, în urma unorconvorbiri cu doamna Mariana Pândaru, ceau avut loc în cadrul Institutului de BoliCardiovasculare din Timiºoara, în bisericuþadin curtea instituþiei ºi în grãdina casei mele,s-a nãscut un prim interviu publicat în maimulte numere ale sãptãmânalului indepen-dent „Cãlãuza noastrã“ din Deva.

De-a lungul anilor, întâlnirile noastre aucompletat materialul acelui prim interviu.

Rãspunzând întrebãrilor doamnei

6


Mariana Pândaru, am argumentat, de fapt,opþiunea mea pentru profesia de medic ºipentru studiul teologiei, în vederea îndepli-nirii misiunii de vindecare trupeascã ºi sufle-teascã a bolnavilor ºi întoarcerea spremedicina creºtinã.

De aceea, îi rog pe cititorii acestei cãrþisã constate cã, atât medicul, cât ºi preotul –ca profesii vocaþionale – fac front comun înslujba omului aflat în suferinþã, încercând sãaducã metoda ºi modelul spitalului creºtin,pentru o sanogenezã completã. „Preoþiaalbã“ trebuie sã devinã o componentãîntregitoare a misiunii Bisericii în viaþaoamenilor.

Dr. Dan Cioatã, chirurg cardiovascular

7

Medicina ca misiune

Motto:

„Suferinþa este mãsura tuturor lucrurilor. Nu te teme... crede numai... ºi te vei vindeca. Doctorul trateazã, Dumnezeu vindecã“.

8


9

Medicina ca misiune

INIMA REPREZINTÃ SEDIUL SUFLETULUI NOSTRU...

„... o operaþie pe inimã înseamnã o cumpãnã în viaþa unui om.“

– Domnule doctor Dan Cioatã, ainterveni chirurgical pe inima omului nu esteun lucru la îndemâna oricui. De aceea, credcã ar fi potrivit sã începem seria dialogurilornoastre cu o întrebare esenþialã: Ce v-adeterminat sã alegeþi o ramurã atât desensibilã ºi, în acelaºi timp, atât de dificilã,cea a chirurgiei cardiovasculare – ce implicão imensã responsabilitate. Vã asemãn, dacãîmi este îngãduit, cu un bijutier de maximãprecizie, ºtiut fiind cã inima este bijuteria ceamai de preþ în universul trupului uman...

– Aº vrea sã spun, în primul rând, cãam convingerea cã nu eu am ales, ci amfost ales. Am fost ales pentru cã fiecarevenim pe lumea aceasta cu o anumitãmisiune datã de Bunul Dumnezeu, ºi credcã mie mi s-a hãrãzit aceastã misiune în a-i

10


putea ajuta pe oameni, fiind aproape deinima lor ºi de sufletul lor, sã pot sã-i fac binepe cei mici, pe cei mari, pe cei ce au ajunsla apusul vieþii lor, în mãsura posibilului, cumijloacele existente, dar în permanenþã cucredinþa cã Bunul Dumnezeu mã va ajutasã-mi duc la bun sfârºit misiunea pentru carem-am pregãtit mulþi, mulþi ani, multe zile ºimulte nopþi, stând în faþa cãrþilor, meditând,stând aproape de cel bolnav, trudind, plân-gând de multe ori în sufletul meu, dar ºibucurându-mã de cele mai multe ori cândi-am vãzut pe cei trataþi plecând pe poartaspitalului mai bine decât cum au venit.

– Despre inimã se spune cã este loculsfânt al omului, locul în care sãlãºluieºtepicãtura dumnezeiascã pusã în fiinþa noastrãca o pecete de cãtre Bunul Dumnezeu. Cesentiment aveþi atunci când ºtiþi cã sunteþiprintre puþinii pãmânteni care, la un momentdat, þineþi în palmã aceastã inimã a omului?

– Îmi place sã spun cã, în fiecare zi, întrecele douã palme ale mele, þin viaþa ºimoartea, pentru cã în operaþiile pe inimã,numite ºi operaþii pe cord deschis – cândinima bolnavului este opritã iar funcþiilevitale ale omului sunt susþinute de o

11

Medicina ca misiune

maºinãrie întreagã, ce se numeºte inimã-plãmân artificial – omul trece graniþa vieþiispre moarte, în accepþiunea laicã acuvântului. Eu cred cã sângele, cel dãtãtorde viaþã, viaþa pe care Dumnezeu a pus-oîn noi prin acest sânge, ne þine încã fãrã sãtrecem în moartea fizicã. Deci, sentimentulacela cã þin în palmele mele – când operez– atât viaþa cât ºi moartea, mã face sã credcã, prin munca mea, întotdeauna voi reuºisã fac ce doreºte Dumnezeu, dacã îniconomia Lui ºtie cã acel bolnav mai trebuiesã-ºi ducã misiunea pe acest pãmânt, decisã fie ºi sã rãmânã în viaþã, viaþa aceastade om, trãitor al acestui pãmânt. ªi pentru ane pregãti noi, ca ºi chirurgi, iar bolnavii caºi oameni, spre viaþa cea adevãratã, viaþaveºnicã – pentru cã o operaþie pe inimãînseamnã o cumpãnã în viaþa unui om –trebuie sã meditezi, sã gândeºti, sã-þi puiproblemele venirii tale, plecãrii tale ºi relaþieitale directe cu Dumnezeu.

– Se spune despre chirurgi cã, în majo-ritate, sunt profund credincioºi...

– Eu unul mã consider un chirurgobiºnuit, care îºi face datoria cu mai multsuflet decât alþi colegi, considerând cã o

12


specialitate chirurgicalã cum este aceastade vârf, în care „te joci cu viaþa omului“ mãface pe mine sã cred cã fiecare gest, fiecareatitudine, fiecare pas în timpul unei operaþii,nu pot fi fãcute fãrã ajutorul lui Dumnezeu.Numai cel ce va înþelege lucrurile acesteava reuºi sã redea viaþã din viaþa lui ºi dinviaþa celor din jurul sãu, prin munca lor, dartoatã aceastã viaþã, la urma urmei, vine totde la Bunul Dumnezeu. De aceea mariichirurgi pe care i-am cunoscut în perioadapregãtirii mele profesionale, în perioadaactivitãþii mele, atât în þarã, cât ºi în strãi-nãtate, aveau acea aºteptare permanentã întimpul operaþiei, a ajutorului divin. Ori, cânddeja aºtepþi ajutorul divin, nu poþi sã nu fiicredincios. Poate nu tot timpul poþi fi un prac-ticant credincios, dar în cãmãruþa sufletuluitãu, poþi fi un credincios adevãrat.

– Dumneavoastrã, dupã atâþia ani deprofesie, cum aþi defini inima, nu numai întermeni medicali?

– Inima, în ebraicã se numeºte lev, ceeace înseamnã învãþãtura pe care Dumnezeua pus-o în Levitic, cel de-al treilea capitol dinVechiul Testament. De fapt, acolo Dumne-zeu a dat legea dupã care noi sã mergem

13

Medicina ca misiune

ca oi rãtãcite spre zidirea noastrã ºi întoar-cerea spre Cel Care ne-a creat. Din punctde vedere material, inima este un organ,organul central ce duce fluidul care circulãprin ea, prin tot aparatul vascular. Eu aºspune mai mult decât atât. Au fost filozofi,anatomiºti care au cãutat sediul sufletului,ºi mulþi dintre ei au considerat cã el segãseºte undeva în inimã. Dacã vom reuºisã coborâm mintea în inimã, atunci vomajunge la suflet, acel suflet pe care de maimulte ori îl þinem în cele douã palme, spu-nându-i: „Suflete, întoarce-te cu faþa cãtreDumnezeu.“ De aceea, pentru mine, inimareprezintã sediul sufletului nostru, cucalea cea strâmtã spre Dumnezeu.

– Apropierea Dvs. de credinþã ºi deDumnezeu nu este una întâmplãtoare,pentru cã Dvs. interveniþi chirurgical pe inimaomului, care, iatã, dupã cum aþi spus, estelocul în care omul îl poartã pe Dumnezeu.

– Pãrerea mea este cã avem, de fapt,douã inimi. Una este inima de carne pe careo avem noi, oamenii, ºi care este „motorul“ce întreþine viaþa în noi, prin sângele ºioxigenul pe care-l duce în þesuturi. Avemînsã ºi cealaltã inimã, care este inima

14


sufletului. Aceasta este inima pe care SfinþiiPãrinþi o numesc inima duhovniceascã.Inima de carne o au toþi oamenii, pentru cãaºa ne-a construit Bunul Dumnezeu, dardacã inima sufleteascã este împietritã,atunci se spune: „Omul acela nu are inimã!“.Ori, dacã încerci sã cauþi adânc în sufletultãu, sã vezi dumnezeirea din tine, care stãmereu în aºteptare ºi care este acoperitã deîntunericul pãcatului nostru, ºi realizezilucrul acesta, apoi încerci sã o curãþeºti, osã vezi, în inima aceea a ta, lumina ºi n-o sãþi se mai spunã cã eºti cu inima împietritã ci:„Uite un om care are inimã!“. Ce-i mai frumosdecât sã spunã aproapele tãu despre tinecã eºti un om care are inimã. Toate acesteale-am înþeles þinând între palme inima decarne a omului, în misterul pe care mi-l aratãîn fiecare zi prin miºcãrile sale, prin faptulcã reporneºte dupã ce ai oprit-o ºi de multeori chiar îi vorbeºti: „Hai, porneºte“. Adeseorio rogi pe ea ºi, în acelaºi timp, îl rogi ºi peDumnezeu sã ajute aceastã inimã de carne,sã mai meargã, sã mai pompeze, sã maiajute la menþinerea vieþii din acel trup ºi, defapt, sã simþi de foarte multe ori cã în inimaaceea de carne se gãseºte ºi inima în care

15

Medicina ca misiune

s-au pus talanþii fiecãruia dintre noi. Deaceea este bine, dacã poþi, sã-i vindeciomului inima de carne, spre a ºi-o regãsi pecea duhovniceascã, în care sã-ºi facã apoicurãþenie ca sã se împlineascã ºi, în cãmarasufletului sãu, sã stea de vorbã cu Mântui-torul IIsus Hristos ºi sã trãiascã pacea sufle-teascã ºi bucuria ca valori ale împãrãþiei luiDumnezeu.

– Cea mai mare parte a timpului v-opetreceþi în clinicã, acolo unde efectuaþioperaþii ºi consultaþi inima pacienþilor. Cepasiuni îmbogãþesc viaþa chirurgului DanCioatã?

– E adevãrat cã profesia aceasta te þinefoarte mult în spital, te þine alãturi de bolnavi.Calculând odatã, cu ani în urmã, cam câtenopþi am eu nedormite, am ajuns la vreocinci ani de astfel de nopþi, dupã peste 25de ani de profesie. Existã, desigur, pe lângãprofesia de medic ºi preocupãri care îmi facviaþa mai frumoasã, mai liniºtitã. De aceea,refugiul meu este în carte, într-un anumittip de carte în ultima perioadã, în muzicã,în discuþii cu oamenii, în întâlniri cu prietenii,în excursii ºi uneori, în orele de veghe alenopþii, în meditaþii. Sunt perioade în viaþa

16


unui om când acesta simte dinlãuntrul sãuce trebuie sã citeascã ºi, dacã are posibi-litatea, va face acest lucru. Eu cred cã, înfiecare carte putem gãsi ceva pentru zidireanoastrã, reuºind a face asemãnarea cu Celcare ne-a creat, cu Dumnezeu. Experienþelepersonale din sala de operaþii – atunci cândcrezi cã nimic nu se mai poate face ºi rãmâila mila Bunului Dumnezeu, El îþi dã un semn,ºi îþi spune uneori: „Mergi înainte!“ iar alte-ori „Opreºte-te!“ – , aceste experienþe te facsã înþelegi cã El este Cel care îþi dã viaþã,cheamã la viaþã, cheamã la zidire. ªi parcã,în ultima perioadã, am simþit nevoia uneiapropieri mai mari faþã de Dumnezeu, dreptpentru care literatura cititã este din domeniulteologic, dogmatic, al patrologiei, al misio-logiei ºi liturgicii. În urma unor discuþii cuprieteni, colegi, ierarhi, preoþi, am ajuns laconcluzia cã ar fi bine sã pot pãtrunde maiadânc tainele a ceea ce înseamnã lucrarealui Dumnezeu prin oamenii trimiºi sã pãsto-reascã turmele celor ce se vor întoarce cufaþa cãtre Dumnezeu. Drept pentru caremi-am spus cã e bine sã încerc, ca un primpas, sã-L cunosc teoretic pe Dumnezeu,pentru cã am convingerea cã mai târziu voi

17

Medicina ca misiune

vedea roadele înþelegerii a ceea ce nespune Dumnezeu. Am înþeles cã trebuie sãfim cu ochii ºi cu urechile mari, sã auzimcuvântul Lui spre zidirea sufletelornoastre.

– Le vorbiþi pacienþilor despre „Rugã-ciunea inimii“?

– Pãrintele Paisie Aghiorâtul a fostîntrebat de cãtre un ucenic cum sã se roage.„– Sã mã rog cu „Rugãciunea inimii“, careeste „Doamne Iisuse Hristoase/ Fiul luiDumnezeu/ Miluieºte-mã pe mine, pãcã-tosul“ sau sã mã rog cu rugãciunea „TatãlNostru“, pe care Iisus ne-a dat-o în SfântaScripturã? Pãrintele a rãspuns: „ – Dacãoftatul sufletului tãu este adânc, ºi dacã înel vine cãinþa, înseamnã cã Dumnezeute-a ascultat de o mie de ori mai mult.“

De fapt, orice rugãciune trebuie sã fiepentru despãtimirea noastrã, spre curã-þenia noastrã, cerând Lui Dumnezeu sã nedea acestea prin lucrarea rugãciunii.Rugãciunea înseamnã, de fapt, cum spuneºi pãrintele prof. dr. Stãniloaie, „Sã stãm lasfat cu Dumnezeu“. Pãrintele ArhimandritCleopa povestea despre un monah care erarânduit, prin ascultare, la spãlatul vaselor,

18


ºi care nu spunea altceva decât: „Doamne,aºa cum curãþesc eu vasele acestea,curãþeºte-mã ºi Tu pe mine.“ „Rugãciuneainimii“ este rugãciunea care se poate spuneîn orice moment, este rugãciunea care demulte ori ne trezeºte noaptea ºi apare pebuzele noastre, este rugãciunea prin care îicerem lui Dumnezeu nimic altceva decâtmiluirea ºi mântuirea noastrã, nu ceremnimic din ceea ce este al lumii acesteia încare trãim. Nu-i cerem sãnãtate. El ºtie dacãtrebuie sã ne-o dea. Nu-i cerem putere. Elºtie când trebuie sã ne-o dea. Nu-i ceremavere. El ºtie dacã trebuie s-o facem, ºi –dacã o facem – cu cine trebuie s-o împãrþim.El ºtie cã toate ni le dã doar spre lucrareamântuitoare a noastrã. Le-am vorbit de multeori bolnavilor despre „Rugãciunea inimii“ ºinu numai despre aceasta, pentru cã suntadunate în cãrþi multe rugãciuni folositoareomului.

– Ce-ar trebui sã însemne normalitateapentru omul zilelor noastre?

– Cred cã normalitatea nu poate fi decâtcea din unicul sistem de valori, pe care eu îlconsider a fi cãlãuza noastrã, ºi acesta nueste decât sistemul creºtin. Spun aceasta,

19

Medicina ca misiune

deoarece cred cã toate celelalte suntneîmplinite. Aºadar, acesta este singurulsistem care ne împlineºte pe noi ºi uma-nitatea noastrã, prin crucea pe care o ducemprin nãdejdea ºi credinþa noastrã în înviere.Acest sistem pe care Dumnezeu Fiul IisusHristos ni L-a dat ºi ni L-a prezentat în scurtaLui venire în trup omenesc pe pãmânt, în cei33 de ani cât a stat în mijlocul nostru, El fiindacum în continuare cu noi, în noi, în BisericaLui, iar faptul cã noi stãm acum ºi discutãmîn aceastã bisericuþã din incinta unui spitalde boli cardiovasculare, cred cã-L înþelegempe El, pe Dumnezeu, ºi dacã Îl înþelegempe el în profunzime, atunci nu putem sã nelipim sufletul de un alt sistem de valori decâtde cel creºtin. Drept pentru care, norma-litatea este în acest sistem de valori iarnormalitatea unui om vine tocmai dinsfaturile pe care Dumnezeu ni le-a dat ºi pecare unii îmbunãtãþiþi, Sfinþii Pãrinþi, ce auvieþuit de-a lungul secolelor ºi încã slujescîn mânãstiri, trãiesc aceastã normalitate întruDumnezeu, cu Dumnezeu ºi pentru Dumne-zeu. Este imensa bucurie care îi este datãomului în aceastã viaþã trecãtoare pepãmânt ºi care va fi încununatã cu nãdejdea

20


mântuirii noastre în viaþa veºnicã. Mã uit înaceastã bisericuþã ºi îmi înclin capul, pentrucã mã simt aici în Casa lui Dumnezeu. Mãuit ºi vãd pe Mãicuþa cu Pruncul, cea caretroneazã, mã uit ºi vãd Sfinþii Apostoli, vãdSfinþii îmbunãtãþiþi, care au fost cei ce ne-aulãsat învãþãtura de credinþã a desfãºurãriiliturgice a actului Dumnezeirii. Mã gândescacum la Sfântul Ioan Gurã de Aur, la Vasilecel Mare, mã gândesc la Sfântul Constantincel Mare ºi la mama lui, Elena, care audescoperit Crucea lui Iisus. ªi, în acelaºitimp vãd oameni, vãd chipuri ale luiDumnezeu în fiecare din aceºti oameni, chiardacã ei trec prin suferinþã. Suferinþa nupoate sã fie decât încercarea pe careDumnezeu ne-o dã pentru îndreptareanoastrã ºi, în pronia Lui, ne dã totdeaunasã ducem atât cât putem duce.

21

Medicina ca misiune

– ªtiu cã pacienþii vã îndrãgesc,preþuindu-vã omenia, vorba caldã, înþele-gerea cu care vã adresaþi lor ºi grija ce le-opurtaþi. Cum se întoarce aceastã aprecierea pacienþilor cãtre inima Dvs.?

– Întotdeauna am considerat bolnavulca fiind pãrintele meu, copilul meu, soþiamea, deci unul dintre ai mei ºi întotdeaunamã adresez lor, indiferent ce vârstã au, cepregãtire profesionalã, aºa cum m-aº adresacelor din familia mea. Ori, pentru mine, unbolnav înseamnã aproapele meu, care,extrapolând ceea ce ne spune SfântaScripturã, nu este cel care ne face bucuria,nu este cel care ne este aproape, nu estecel din familie, ci este aproapele meu,

„...rãbdarea doctorului care se ocupãde copiii bolnavi este probabil înzecitã,dacã nu înmiitã, faþã de cea a medicilorcare se ocupã de bolnavii adulþi.“

MEDICINA CREªTINÃ, O MEDICINÃ ECLEZIALÃ

22


oricare dintre cei mulþi, oricare dintre cei ceau primit suflare de viaþã pe acest pãmânt.Buna creºtere, educaþia primitã, te fac sãdevii om, ºi atunci trebuie sã te comporþi faþãde semenul tãu aºa cum Sfânta Scripturãne-o cere: „Iubeºte pe aproapele tãu ca petine însuþi.“ Întotdeauna încerc sã mã punîn locul fiecãrui bolnav ce trebuie sã sufe-re o operaþie grea pe inimã, gândindu-mã:Dacã aº fi eu acel bolnav, ce aº face pentrumine?

– D-le doctor Dan Cioatã, sunteþi unuldintre medicii chirurgi care opereazã pe cordºi copii, uneori foarte mici, de doar câtevasãptãmâni. Ce sentimente trãiþi în mo-mentele când inima unui copilaº este înmâinile Dvs?

– Copiii sunt Lumina Lumii. IIsus a spus:„Lãsaþi copiii sã vinã la mine.“ Copilul esteun sfânt, de aceea, înainte de ºapte ani, nueste nevoie de spovedanie înaintea împãr-tãºirii. Ochii copilului îþi aratã sufletul sãunepângãrit. În preajma unui copil trebuie sãfii copil cu el, prieten, frate cu el, iar în faþapãrintelui copilului trebuie sã fii „aproapele“,pentru cã pãrintele, înþelege mai mult decâtoricine starea prin care trece copilul sãu în

23

Medicina ca misiune

suferinþa sa, ºi ar da totul ca acea fiinþãplãpândã, copilul sãu, sã poatã trãi, pentruel, pentru familie ºi pentru misiunea pe careDumnezeu i-a dat-o acelui copil. Þinând contde toate acestea, starea pe care mi-o creazãîntâlnirea cu un copil bolnav este deosebitã.Pentru mine, un copil, oricare ar fi el, bolnavpe patul de spital, este o minune a lumii sprecare eu trebuie sã vin cu atâta delicateþe,bunãvoinþã ºi rãbdare încât, în primul rând,încerc sã mi-l fac prieten ºi, abia apoi sã-lconving cã nu vom face nici o operaþie, cã„vom face doar o pozã ºi cã o sã dormimpuþin“, dar cã dupã aceea o sã putem sãjucãm, mai târziu, ºi fotbal, o sã creºtemmãricei ºi o sã primim ºi o bicicletã, ºi o sãajungem ºi noi oameni mari, ºi o sã nefacem ºi noi „doctori“, ca sã putem ajuta, larândul nostru, alþi copii. Copilãria este ununivers întreg, iar rãbdarea doctorului carese ocupã de copiii bolnavi este probabilînzecitã, dacã nu înmiitã faþã de cea amedicilor care se ocupã de bolnaviiadulþi. Copilul este foarte direct, spune ceeace simte, are percepþii mult mai multe decâtun adult. El se exprimã uneori rãutãcios,alteori temãtor, dar dacã mâna pe care tu ai

24


întins-o cãtre el, dacã mângâierea creºtetuluisãu este fãcutã cu blândeþe, ºi dacã jucãriuþape care i-o scoþi din buzunar ºi i-o întinzi,sau dacã bombonica pe care i-o fluturi în faþaochilor, dacã toate acestea îl fac sã zâm-beascã, înseamnã cã l-ai câºtigat ºi cã tu aidevenit prietenul lui. Urmeazã apoi alþi paºiimportanþi prin care încerci sã-l duci pe ici,pe colo, prin secþie, în aºa fel încât sã scoþiteama din el. Curios este faptul cã pãrinþiirãmân stupefiaþi de multe ori cum de copilullor devine atât de sociabil?! Iar eu le rãspundcã tot ceea ce noi, ca doctori, le arãtãmcopiilor este iubirea noastrã pentru ei, ºiatunci copilul îºi deschide sufletul, te simte,pentru cã intri în sfera lui, a copilãriei lui. Îispui: „Auzi o pãsãricã afarã, ascultã cãþelulcum latrã...“ ºi astfel, cu vorbe dulci, scoþi încãun tub de dren, care înseamnã încã o micãsuferinþã pentru el, sau poate cã pui un firicelunde mai trebuie, ceea ce provoacã iarãºi omicã suferinþã, dar, printre lacrimile... „decrocodil“ ale copilului, rãsare un zâmbet ºiîþi vine bucuria sãrutului pe fruntea lui. Aceºticopii – minunea lumii – trebuie sã ducãpovara pãcatului în ei, de generaþii, de foartemulte ori cu foarte mult stoicism, duc jugul

25

Medicina ca misiune

acesta al suferinþei, crezând în aceanãdejde a vindecãrii, a creºterii pe acestpãmânt, a împlinirii lor întru Dumnezeu. Esteo bucurie imensã pentru medic, este o res-ponsabilitate înmulþitã faþã de responsa-bilitatea pentru un adult, ºi bucuria se îm-plineºte când, vãzându-l la control, îþi întindeo mânã ºugubeaþã, îþi face un gest ca labaschetbaliºtii americani, dã „noroc“ ºi-þiaratã cã a primit o jucãrie nouã. ªi atunci,pãrintele care a venit la tine cu tristeþea înochi, copilul care a venit, ascunzându-sedupã fusta mamei, îþi sunt acum în faþã zâm-bitori, pãrinte ºi copil, cu mulþumirea aceeacã s-a fãcut bine ºi cã, de-aici încolo va fibine pentru ei.

– Aþi terminat de curând ºi Facultateade Teologie, Secþia Pastoralã a Universitãþiide Vest din Timiºoara. De unde nevoia dea îmbina medicina cu credinþa?

– Medicina fãrã credinþã se poateface, dar nu este medicinã adevãratã.Aceasta este convingerea mea. Din pã-cate însã existã ºi mulþi medici care suntatei. Nu-ºi înþeleg uneori eºecurile, nuînþeleg ce nu i-a ajutat când poate trebuiasã-i ajute. Se raporteazã în faþa bolnavului

26


încât el sã fie convins cã eºtidoctorul care poate fi oricând abordat, ºicãruia oricând poate sã-i vorbeascã nunumai despre suferinþa lui, ci ºi despre ceeace este uneori în casa lui, în viaþa lui, înanturajul lui, nu te poþi numi medic creºtin.Spun toate acestea pentru cã eu am înþelesun lucru esenþial: omul are nevoie de Dum-nezeu, omul are nevoie de om, omul arenevoie de comuniune. Comuniune este încer, comuniune trebuie sã fie ºi pe pãmânt,comuniune ar trebui sã fie în orice profesie,

ca ºi cel care ia decizia, fãrã sã þinã cont de„doleanþele“ acestuia. Sunt acei medici careîn sufletul lor nu-L simt pe Dumnezeu ºi care,cred eu cã, mai devreme sau mai târziu,dacã vor sta de vorbã cu sufletul lor, vorînþelege cã au greºit cã nu l-au adus peDumnezeu în darul pe care l-au primit, celal vindecãrii bolnavilor. Nu se poate face cuadevãrat medicinã decât creºtinã, aºa dupãcum menþiona ºi preot prof. doctor PavelChirilã, pentru cã misiunea doctorului are însub-sidiar ºi o misiune teologicã. Unde tecon-frunþi mai abitir cu aproapele tãu decâtîn suferinþã, în suferinþa lui. Ori, dacã în aceasuferinþã, tu nu te porþi cu el ca un mediccreºtin, astfel

27

Medicina ca misiune

oriunde pe pãmântul acesta. Pentru cã„Acolo unde sunt doi în numele meu – dupãcum spune IIsus – ºi Eu sunt cu ei“. De aicirezidã nevoia unei medicini creºtine, nevoiaunor cunoºtinþe teologice, ºi chiar nevoiaunor cursuri pentru studenþii în medicinã, depastoraþie, de misiologie, de noþiuni intro-ductive teologice, de catehizare oarecum,pentru a-i face pe medici sã înþeleagã cedoreºte Dumnezeu ºi Biserica de la noi. ªiatunci nevoia devine un liant al profesiei tale.ªi cred cã dacã altãdatã mulþi dintre bolnavise duceau la preot sã-i ajute, astãzi estenecesar ca noi, medicii, nu sã ne substituimpreotului, dar sã avem noþiuni elementareteologice cu care sã-i apãrãm ºi sã-i îndru-mãm pe bolnavi ca, dupã ce pleacã de lanoi, sã meargã în bisericã, la pãrintele lorduhovnic, sã realizeze comuniunea de carevorbeam înainte, cu toþi cei din familia lor ºidin comunitatea în care trãiesc, comuniuneacu biserica lor. De aceea cred cã ar fi nece-sare în programa analiticã a studenþilormediciniºti noþiuni teologice care sã le fiede folos mai târziu în tratarea bolnavilor.Teologul se adreseazã de obicei sufletului,medicul se adreseazã trupului, dar ce binear fi sã existe comuniune. Am realiza astfel

28


„întregul“ în profesia noastrã medicalã.– În sensul celor afirmate, dumnea-

voastrã vedeþi medicina ca pe o misiune?– Da, am aceastã convingere, pentru cã

de fapt, zi de zi, noi, ca medici, avem aceastãmisiune întru ajutorarea aproapelui nostru,bineînþeles, cu ajutorul lui Dumnezeu ºi, deaceea, am cãutat sã gãsesc în Sfânta Scrip-turã ºi cu ajutorul cãrþilor pãrintelui ºi medi-cului Pavel Chirilã sã-mi definesc într-un felceea ce înseamnã medicinã creºtinã ºi sãîndeplinesc misiunea pe care medicul o are,din punct de vedere teologic, în faþa bolna-vului. ªi pentru cã suferinþa ne e datã ca ocercetare din partea lui Dumnezeu, noi, camedici, am fost puºi în aceastã misiune dea-l ajuta pe aproapele nostru ca sã seîntãreascã la trup. Ca proaspãt teolog, credcã este foarte important sã pot sã-i ajutpe bolnavii mei ºi din punct de vederespiritual, sufleteºte, duhovniceºte. Înacest sens trebuie sã recunoaºtem cã„Doctorul doctorilor“ nu este altul decât IisusHristos, Domnul nostru, cã noi, ca doctori,trebuie sã fim apropiaþi de bolnavii noºtri,conform preceptelor pe care El ni le-a arãtatîn Sfânta Scripturã, cã noi, ca doctori, trebuie

29

Medicina ca misiune

sã ajungem sã realizãm comuniunea cubolnavul aflat în suferinþã ºi sã facem caacesta sã înþeleagã de ce a venit boala lael, de ce acum a venit boala la el, de ceDumnezeu i-a trimis acum boala, ce trebuiesã facã el în boala lui, cum trebuie sã seroage la Bunul Dumnezeu, cum trebuie noisã ne rugãm pentru bolnavii noºtri, tocmaipentru cã a fi medic creºtin, înseamnã sãîl ajuþi pe omul bolnav în spiritul creºtinpe care Iisus ni l-a arãtat, sã-i deschiziochii ºi urechile, sã-l ajuþi sã se întoarcãcu faþa cãtre Dumnezeu, sã-ºi înþeleagãsuferinþa în smerenie ºi umilinþã, pentrucã miluirea lui Dumnezeu va fi spre binelelui, spre întoarcerea lui cu adevãrat cãtrefaþa lui Dumnezeu, în nãdejdea mântuiriiîn viaþa de apoi.

– Bolnavii Dvs – ºi spun asta pentru cãeu însãmi m-am aflat cândva pe patul despital, într-unul din saloanele Dvs.– întot-deauna vã aºteaptã cu credinþa cã le veþiaduce o vorbã bunã, de mângâiere ºi deîntãrire în suferinþa lor ºi de curaj spreînsãnãtoºire. Bolnavii simt cã sunteþi purtãtorde gânduri bune. Eu nu pot sã uit când mi-aþi spus, dupã operaþie, cã nu Dumnea-

30


voastrã trebuie sã vã mulþumesc, ci BunuluiDumnezeu cã totul este bine, fiindcã, dacãeu trãiesc, înseamnã cã EL mã are încã înplanul sãu, iar Dumnezeu a lucrat prinmâinile Dvs. Recunosc, pentru mine a fostun rãspuns neaºteptat. Eu nu mai fusesempânã atunci în atare situaþie. De aceea zic –pacienþii Dvs. vã percep ca pe un om bunºi doresc sã fiþi prezent în mijlocul lor.

– E-adevãrat, toate sunt fãcute deDumnezeu, prin oameni, pentru oameni, caoamenii sã înþeleagã, de fapt, legea iubirii.Iubeºte din tot cugetul tãu, din toatã simþireata pe Domnul Dumnezeu ºi numai pe El,Dumnezeul Cel Viu în cele trei ipostasuri,Sfânta Treime, ºi pe aproapele tãu, ca petine însuþi. Pornind deci de la legea iubirii alui Dumnezeu, în profesia mea, întotdeaunaînainte de a vedea în faþa mea un bolnav,am vãzut ºi vãd un om în care sãlãºluieºte,de fapt, icoana lui Dumnezeu, în faþa cãreiaeu, medicul, încerc sã mã fac cât se poatede mic, nefiind posibil ca eu, omul om, sãdesluºesc dumnezeirea din fiecare chip. ªiatunci m-am întrebat: Oare cum aº puteasã-l slujesc pe Dumnezeu mai bine, dacãmisiunea mea este sã fiu doctor ºi sã stau

31

Medicina ca misiune

între oameni bolnavi, sã le alin suferinþeletrupeºti? De aceea, înainte de a intra înpartea strict profesionalã, de la un salutblând, de la o privire înduioºãtoare, ºi poateuneori cu dare de speranþe în ochii mei,încerc sã mã apropii de bolnavi, sã vorbesccu ei ºi, de foarte multe ori sã spun tranºantlucrurilor pe nume în ceea ce priveºte boalalor, în mãsura puterii mele, spre a-i face sãînþeleagã adevãrata cauzã a îmbolnãvirii lor.

Cauzele nu sunt numai cele exterioare,cauzele bolii sunt, cele mai multe, de ordininterior, pentru cã nu existã boalã atrupului fãrã o boalã a sufletului. ªi atunci,încerc sã-i explic bolnavului acest lucru ºi,facând aceastã legãturã între ceea ceînseamnã exteriorul ºi interiorul nostru, întreceea ce însemnãm noi ca oameni, ºi ceeace înseamnã Dumnezeu ºi pronia Lui pentrunoi. În felul acesta, bolnavul se deschideprecum o floare, urechile ºi ochii lui sedeschid spre cuvintele, gesturile ºi privirilecelui care-l învaþã, ca doctor, nu numaidespre boala lui, ci ºi despre ce înseamnãDumnezeu, ºi ce înseamnã cauzele bolii ºinecesitatea conlucrãrii lui Dumnezeu cumine, medicul, spre a-l ajuta pe bolnav în

32


suferinþa prin care trece. De aceea încerc sãtransmit cãldura sufletului meu ºi bolnavilormei, la fel ºi cãldura privirilor mele în aºa felîncât ei sã înþeleagã cã au alãturi pe„aproapele“ lor, care, împreunã cu ei, în-cearcã sã ajungã la primul punct, la primulpas, care, dupã vindecare, sã însemne, cuadevãrat, punerea întrebãrii capitale a celuicare a trecut prin suferinþã: Oare de ce m-avindecat Dumnezeu, ºi ce trebuie sã fac deaici încolo? Este un moment greu cel alîntoarcerii omului care a trecut printr-osuferinþã cãtre Dumnezeu, ºi când el îºipune problema cã, de fapt, Dumnezeu, prinmâinile, mintea, înþelepciunea ºi pricepereamedicului, L-a ajutat sã-ºi ducã mai departemisiunea pentru care a fost trimis pe acestpãmânt. De aceea mulþi dintre bolnavii meiaºteaptã cu nerãbdare sã ne revedem lacontroalele de dupã operaþie, aºteaptã sãmai vorbim nu numai despre de-ale bolii, ciºi despre ale noastre, ale oamenilor, ºidespre acest prim pas pe care ei mi-ldeclarã, ºi care este spovedania generalãîn faþa pãrintelui duhovnic, cu cãinþã ºi cuîntoarcere spre aceeaºi cale, care este, cumspune Dumnezeu, doar jugul meu. Calea

33

Medicina ca misiune

este strâmtã, dar este frumoasã ºi la capãtulei vã aºteaptã pe voi, slava lui Dumnezeu.Haideþi sã facem în aºa fel ca toþi sã neputem mântui!

– Aveþi dreptate! Operaþia pe cord princare am trecut m-a apropiat mai mult deDumnezeu, mi-a modificat fondul sufletesc,ºi m-a fãcut sã conºtientizez, mai mult decâtînainte, cât de preþioasã este viaþa ce mi-afost dãruitã.

Vã întreb ce le-aþi spus oamenilor careau venit la chirurgul Dan Cioatã cu îndoialaîn suflet, izvorâtã din întrebarea: „Voi trãi sauvoi muri?“

– Am foarte multe cazuri de acest gen,dar, dupã unele discuþii pe care le-am purtatcu bolnavii, ei au acceptat intervenþia opera-torie pe inimã. Veniserã cu teamã, cu spai-mã chiar ºi cu neîncredere în actul chirur-gical de o deosebitã amploare, ºi mai alesveniserã cu teama unui lucru inexorabil, cuteama de moarte. Dupã discuþiile cu ei, încare am definit moartea ca pe o „maretrecere, moartea ca o înviere“, mulþi dintreei au acceptat intervenþia chirurgicalã. ªidacã lucrurile au mers bine, la cei mai mulþidintre ei, ºi s-au vindecat, plecând acasã,

34


când au venit la obiºnuitele controale dedupã operaþie, mi-au spus: „Domnule doctor,abia acum L-am înþeles pe Dumnezeu, ºiabia acum am înþeles ce înseamnã El pentrumine, precum ºi „aproapele meu“ pentrumine. Abia acum am înþeles ce înseamnãspovedania, ce înseamnã rugãciunea, ceînseamnã sã fii botezat ºi cununat în faþaaltarului, în Bisericã.“

De la tineri pânã la vârstnici au fãcutpasul întoarcerii spre Dumnezeu. De fapt,în viaþa fiecãruia trebuie sã existe un mo-ment zero al întoarcerii cãtre Dumnezeu.Iar eu am convingerea cã dacã lumina –sãmânþa pe care am sãdit-o în sufletele lor,prin discuþiile pe care le-am avut cu ei,înainte de operaþie, în perioada de convales-cenþã ºi dupã operaþie – a fãcut în aºa felîncât aceºti oameni sã se întrebe: Cinesuntem? De unde suntem? De ce suntem?De ce trebuie sã fim aici ºi, când ne vomîntoarce, la ce anume ne vom întoarce? Eule-am rãspuns de fiecare datã cã, dacã toþivom lucra virtutea ºi nu pãcatul, ne vomîntoarce în Slava lui Dumnezeu ºi vom fialãturi de El, mântuiþi.

– Domnule doctor, profesia Dvs ceremultã ºtiinþã. Sunteþi însã omul care ºi-a

35

Medicina ca misiune

întãrit inima cu multã credinþã, convins fiindcã, fãrã credinþã, profesia Dvs. ar fi lipsitãde sens. Spuneþi-mi, vã rog, care este relaþiadintre ºtiinþã ºi credinþã?

– Se afirmã cã, prin evoluþia sa ascen-dentã, omul este condamnat la cunoaºtere,cã aceastã cunoaºtere este nelimitatã, nuare mesaje morale, fiind o coordonatã aexistenþei sale în imanenþã, dar proiectatãîn transcendenþã. Berdiaev vorbeºte desprecreaþia din ziua a opta, fãcând legãtura dintrecreaþia ce vine de la Dumnezeu ºi creaþiape care omul este hãrãzit sã o continue.Dumnezeu a dat chip omului, iar omul, princreaþie, construieºte asemãnarea cu El.

Mulþi oameni de ºtiinþã, consacraþi prindescoperirile lor ºtiinþifice, afirmã cã nu aunevoie de Dumnezeu pentru a cerceta, totaºa cum Dumnezeu ºi religia nu au nevoiede ºtiinþã pentru a fi în legitimitate. Pornindde la atare atitudini, aparent antinomice,s-au structurat diverse construcþii privindrelaþia ºtiinþã-religie, de tipul ºtiinþei ce rejetãreligia, de tipul ºtiinþei care este inferioarãreligiei sau de tipul complementaritãþiiºtiinþã-religie. Mai rar religia face abstacþiede ºtiinþã prin aceea cã, dupã cum spuneaºi Lucian Blaga, Dumnezeu, fiind mister,

36


n-are nevoie de argumente ºtiinþifice. ªtiinþaaratã cãile omului spre modul de „a ºti“. Re-ligia aratã cãile omului spre modul de „a fi“.

Dacã admitem cã toate elementelecosmosului se gãsesc în om ºi în transcen-denþa faptelor sale, atunci omul, aflat laintersecþia imanentului cu transcendentul,apare dotat cu o disponibilitate maximã cãtrefiinþare, destin ineluctabil al soartei sale. Deaceea se defineºte omul prin capacitatea detranscendenþã a imanentului, ºi numai omul,nefiind de ajuns lui însuºi, are darul sacrude a aspira cãtre nemurire.

Spiritul perfecþiunii lui Dumnezeu „ceplutea deasupra apelor“ nu este altcevadecât spiritul iubirii ºi frumosului ce rezultãdin seninãtatea cunoaºterii, este fiinþa subaspect spiritual, care nu este altceva decâtsufletul uman. Spiritul perfecþiunii este reali-zarea binelui care, în Divinitatea lui IIsus,este „împãrãþia lui Dumnezeu dinlãuntrulomului“. Iubirea este forma superioarã aoricãrei cunoaºteri intuitive ºi raþionale,fãrã iubire viaþa fiind „ca un clopot ce nubate“. Transcendenþa binelui este singuruldrum ce dã sens vieþii umane, indiferentdacã acesta este om de ºtiinþã sau propo-

37

Medicina ca misiune

vãduitor al spiritului creaþiei. Înþelepciuneaprimeazã ºi guverneazã orice cunoaºtere,inclusiv pe cea ºtiinþificã.

Din caracteristicile creaþiei ºtiinþifice ºidin sensurile sale umane, ca ascensiunespre perfecþiunea lui Dumnezeu conferitã dereligie, rezultã complementaritatea ºtiinþã-religie ºi nu antinomia lor. Credinþa în Dum-nezeu ºi în lucrarea Lui este un evenimentºi o experienþã de relaþie-comuniune, o caleradical diferitã de certitudinea intelectualãobiºnuitã ºi de cunoaºterea „obiectivã“.

ªtiinþa este un mod de a ºti, de a „cãutaadevãrul cu ajutorul criticii“, dupã cumspunea Popper, iar salvarea (mântuirea)omului se obþine întrebând. De aceea este„mai grav a nu te întreba despre existenþalui Dumnezeu decât a nu crede în El“.

Religia, Dumnezeu, este semnificaþie,nu referinþã, este cunoaºtere prin credinþãºi nu prin raþiune, Dumnezeu fiind al inimiiºi nu al raþiunii. „Dumnezeu este transcen-dentizarea imanenþei ºi imanentizareatranscendenþei“, dupã cum spune Buber.

Religia dã sens ºtiinþei iar omul ce nu atrecut prin religie are un handicap spiritual,omul areligios fiind gol pe dinãuntru, steril

38


ca transcendenþã. Progresul vieþii umane ºisociale rezultã din cuplarea raþiunii cuspiritul, a ºtiinþei cu religia.

– Sunteþi un medic creºtin. Ce înseam-nã sã fii medic creºtin în lumea bulversatã aprezentului?

– A fi medic creºtin în lumea de astãziînseamnã a observa ºi a gândi la cele„necreºtine“ ale lumii, ce se desfãºoarãsub ochii noºtri, în medicinã ºi nu numai,ºi care trebuiesc îndreptate. Lumea de aziridicã noi ºi dificile dileme etice pentru medi-cii creºtini cât ºi pentru creºtinii laici. Acestlucru este evident, mai ales acolo unde teh-nologiile moderne au creat posibilitãþi carenu au fost prevãzute sau menþionate în Sfân-ta Scripturã sau în tradiþia patristicã.Exemple ar fi: eutanasierea, sinucidereaasistatã, ingineria geneticã, concepþiaextrauterinã.

Pentru a face faþã acestor provocãri alelumii moderne ºi ale tehnologiilor ei, creºti-nismul este nevoit sã îºi descopere izvoa-rele, iar din aceastã perspectivã avem multede învãþat de la Sfinþii Pãrinþi, deoarece laei aflãm un creºtinism neînstrãinat deoriginile sale ºi o viziune completã ºi echili-bratã asupra persoanei umane.

39

Medicina ca misiune

Astãzi, mai mult ca oricând, omul a intratîntr-un conflict acut nu doar cu Dumnezeu,ci ºi cu natura. Tocmai de aceea, conse-cinþele unui atare conflict se resimt din plinatât în relaþia cu Dumnezeu, în plan spiritual,cât ºi în relaþia cu natura. Prezenþa feno-menului neo-religios în societatea contem-poranã nu poate fi ºi nu trebuie ignoratã,chiar dacã numãrul celor care aderã laacesta este relativ mic.

Cât priveºte omul de astãzi, cel fãrãDumnezeu, cu care noi, medicii creºtinicomunicãm, el îºi cautã „proprii sãi profeþi“,care sã-l îndrume spre ieºirea din aceastãstare de crizã. Din pãcate, nu este vorba deprofeþii biblici, consacraþi, fiindcã secula-rismul modern a închis „poarta“ spre cer,spre Dumnezeu, mai ales cã cel secularizatsocoteºte cã nu mai are nevoie de Dumne-zeu. Asemenea „profeþi“, cu un mesaj speci-fic, revendicã multe miºcãri neo-religioase,una din cele mai importante fiind miºcareaNew-Age (Noua Erã), pornind de la premizacã lumea de astãzi nu mai funcþioneazã aºacum trebuie ºi cã, în consecinþã, trebuieschimbatã.

Omenirea traverseazã astãzi o aºanumitã „perioadã de cotiturã“ care pre-

40


supune o schimbare realã în toatedomeniile: personal, social, pedagogic,ºtiinþific, terapeutic ºi religios. Aceastãschimbare trebuie sã se realizeze prin„transformarea conºtiinþei“ atât în planindividual ºi general uman cât ºi la nivelulîntregului cosmos.

Datã fiind aceastã situaþie, comunitateacreºtinã trebuie sã conºtientizeze aceastãrealitate ºi, în consecinþã, sã încerce sãidentifice motivele care-l determinã peindivid sã caute noi experienþe religioasesau pseudo-religioase. În fapt, este vorba deun prilej de reflecþie, de discernãmânt ºiraportare la o realitate prezentã.

– În acest context, ce rol îndeplineºtedialogul dintre medic ºi preot ?

– Dialogul dintre medicinã ºi Bisericã,dintre medici ºi preoþi se dovedeºte a fi viabilºi necesar, fiindcã ºi unii ºi alþii ne întâlnimcu omul suferind, cu omul bolnav trupeºteºi sufleteºte, cu omul care, în încercãrile princare trece, se luptã cu suferinþa, cãutândsursele refacerii sãnãtãþii nu numai în ºtiinþaºi practica medicalã ci, mai ales, la Dumne-zeu, de la care aºteaptã ajutorul prinBisericã, prin medic ºi preot deopotrivã.

41

Medicina ca misiune

Spitalul, din acest punct de vedere, estespaþiul de interferenþã al ºtiinþei ºi practiciimedicale cu credinþa, iar punctul cel maiimportant al interferenþei medic-preoteste vindecarea bolnavului, realizatã atâtprin administrarea tratamentului medical, câtºi prin lucrarea dreptei credinþe care, cadreaptã cunoaºtere, cinstire ºi trãire a luiDumnezeu, reface în omul bolnav legãturacu harul divin, cu energiile dumnezeieºtinecreate, prin care se fortificã sufletul ºitrupul.

Durerea este rezultatul fiziologic altraumatizãrii proprii prin deviere de la drumuldat prin actul creaþiei iar moartea, rezultatuldepãrtãrii de Dumnezeu. Durerea cauzatãde neºtiinþã, boalã, sãrãcie, singurãtate ºimoarte este expresia condiþiei umane ºi estedeterminatã de starea de cãdere în pãcat,de înstrãinarea de Dumnezeu, de IzvorulVieþii, prin neascultarea lui Adam ºi aurmaºilor lui.

– Cum poate omul aflat în suferinþã sãajute medicul ºi preotul, în strãdania acestorade a-l tãmãdui?

– Apropierea omului de Dumnezeu, princredinþã sporeºte darul ºi puterea vieþii.

42


Lucrarea tãmãduitoare a medicului ºi apreotului înspre omul suferind se întâlneºteîn actul medical ºi cu dreapta credinþã.Trãirea dreptei credinþe, oriunde ºi în oriceîmprejurare, este izvor de sãnãtate trupeas-cã ºi sufleteascã. Înstrãinarea de Dumne-zeu, necredinþa, a fost ºi rãmâne sursa neca-zurilor ºi a tuturor suferinþelor. „Necazurilevin, spune Patericul, pentru cã nesemeþim când Dumnezeu ne miluieºte.“

Actul medical bazat pe cunoaºtere ºicredinþã, duce la depãºirea situaþiilor decrizã, fie cã e vorba de boli trupeºti sausufleteºti. Falsa cunoaºtere ºi falsa credinþãsporesc situaþiile de crizã, înstrãinând ºiizolând persoana suferindã de ºansa primiriiajutorului recuperator.

– Vorbiþi despre falsa cunoaºtere ºifalsa credinþã. Ce semnificaþie au ele încontextul discuþiei noastre?

– În aceastã zonã a insuficienþei cu-noaºterii, uneori voitã ºi asumatã, dupã cumspune preot prof. Achimescu, se aflã pseudo-medicina ºi produsele falsei credinþe:ereziile, ocultismul, practicile magice ºivrãjitoria, satanismul ºi spiritismul, care, înanumite momente ale evoluþiei istorice, au

43

Medicina ca misiune

adus multã suferinþã celor ce le-au cãzutvictimã. Urmând adevãrului ºtiinþei ºi adevã-rului religios, înþelegem conlucrarea medi-cilor ºi a preoþilor în cadrul spitalului creºtin,ca un aºezãmânt în care fiecare trebuiesã-ºi manifeste iubirea de Dumnezeu. Bol-navul – prin rãbdare ºi ascultare, medicul– prin dãruire, preotul – prin slujire, dupãcum ºi Dumnezeu îºi aratã iubirea faþã detoþi, deopotrivã.

– Aºadar, medicina creºtinã este...– ...Este o medicinã eclezialã,dupã

cum spune prof. dr. ºi preot Pavel Chirilã,Hristos este Tãmãduitorul absolut, fãrã decare vindecarea nu este posibilã. În VechiulTestament întâlnim ºi preotul ºi doctorulimplicaþi în actul tãmãduirii trupeºti. NoulTestament aduce noutatea tãmãduirii haricea bolilor sufleteºti ºi trupeºti de cãtre IisusHristos ºi apostolii Sãi, punând bazeleslujirii tãmãduitoare a Bisericii din care facparte ºi preotul ºi medicul ortodox. Preotulºi medicul creºtin,împreunã cu obºtea rugã-toare ºi de-bine-fãptuitoare, în sens sama-rinean, lucreazã laolaltã prin daruri spe-cifice, astfel încât cercetarea ºi vindecareabolnavilor converg într-un act divino-umaneclezial.

44


În zilele noastre, fundamentarea acestuiconcept este mai necesarã ca oricând.Cãutând raþiunile doar în lucruri, empi-rismul ºi ºtiinþa au nãscut o medicinãatee. În aceastã situaþie studiul ºi însuºireaconceptului de medicinã creºtinã ar îmbogãþiviaþa Bisericii, ar ajuta pe bolnav ºi pe medic,deopotrivã, îndreptându-i spre Hristos –Tãmãduitorul sufletelor ºi al trupurilornoastre.

45

Medicina ca misiune

– Am vorbit pânã acum de omul însuferinþã. Dar sãnãtatea, din punct de vederemedical ºi teologic, ce înseamnã?

– În accepþia comunã, a mediciniitrupului, sãnãtatea înseamnã integritateacorpului ºi buna funcþionare a tuturor orga-nelor. În accepþia teologiei ortodoxe, cu rãdã-cinile în Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþiea Bisericii, starea de sãnãtate deplinãînseamnã mult mai mult. Ea presupune ase-mãnarea cu Dumnezeu sau îndumnezeireaomului.

Dupã credinþa creºtinã omul estealcãtuit din trup ºi suflet ca unitate deplinã,suficientã pentru ca omul sã-L cunoascã peCreator: prima ºi ultima suflare sunt cheilede boltã prin care intrãm ºi ieºim din lumeaaceasta.

„Sãnãtatea trupului ºi a sufletului seinfluenþeazã, se susþin reciproc, darstarea de om sãnãtos o conferã stareasufletului.“

DESPRE SÃNÃTATE ªI BOALÃ ÎN CONCEPTUL MEDICINII CREªTINE

46


– Ce este doctorul în conceptul demedicinã creºtinã?

– Nu poate fi decât un lucrãtor ales îniconomia mântuirii bolnavului, un lucrãtorcare îºi consacrã întreaga lui viaþã preoþieiîmpãrãteºti, ca un împãrat peste patimile luiºi slujitor al celor în suferinþã.

– Zilnic þineþi în mâinile Dvs viaþa, boala,poate chiar moartea unui om. Ce este viaþa?Dar boala?

– Marcel Sensrail spune cã „Viaþa esteprin esenþã o sfidare provizorie a morþii.“Sãnãtatea nu este altceva decât un echilibruprovizoriu între forþele vieþii ºi alte forþe carei se opun. Încã de la naºtere sunt înscriseîn celulele noatre cauzele care le vor grãbisfârºitul.

Boala este urzeala continuitãþii noas-tre trupeºti, fenomenele biologice depã-ºind în fiecare clipã frontierele normalului.Chiar atunci când ne credem pe deplinsãnãtoºi, boala se aflã deja în noi ºi va fi deajuns sã slãbeascã unul sau altul dintremijloacele noastre de apãrare, pentru ca easã aparã, într-o formã sau alta. Adeseori,înainte ca noi s-o fi remarcat, ea a ºi produsdeja pagube considerabile.

47

Medicina ca misiune

Conceptul de medicinã creºtinã,prezentat pe larg în cãrþile prof. dr. preotPavel Chirilã, acordã noþiunii de sãnãtate unalt sens decât conceptul laic. Sãnãtateaeste definitã ca o stare sau, mai bine zis,un fenomen dinamic ºi elastic în care seconsumã existenþa trupului ºi sufletului,deopotrivã.

– Ce este esenþial important pentrusãnãtatea trupului omenesc?

– Pentru sãnãtatea trupului sãu, omultrebuie sã þinã cont de îndeplinirea urmãtoa-relor condiþii: integritatea anatomicã,armonia funcþionalã a organelor interne,menþinerea echilibrului continuu al funcþiilororganelor interne, funcþionarea acestororgane în „liniºte“, stãpânirea mãdularelorprintr-un act de voinþã cu putere limitatã, darsuficientã pentru a feri omul de primejdii ºia-l menþine în echilibru precum ºi pentru a-ldispune miºcãrilor de închinare luiDumnezeu Creatorul.

Starea de sãnãtate a sufletuluiimplicã practicarea virtuþilor ºi menþi-nerea conºtiinþei veºniciei sufletului,precum ºi a nãdejdii învierii în IisusHristos.

48


– Se ºtie cã între sãnãtatea trupului ºicea a sufletului existã o interferenþã, oinfluenþare reciprocã...

– În mod normal, între trup ºi suflettrebuie sã existe o relaþie armonioasã,temporarã. Indiferent de starea trupului,aceastã relaþie trebuie sã vãdeascã sãnã-tatea deplinã a sufletului, pregãtirea luipentru mântuire.

Sãnãtatea trupului ºi a sufletului seinfluenþeazã, se susþin reciproc, darstarea de om sãnãtos o conferã stareasufletului. Toate bolile ne produc suferinþã,cele mai multe ne fac sã suferim fizic ºipsihic.Toate sunt prilej de suferinþã spiri-tualã, cãci ne relevã, cu cruzime uneori, fra-gilitatea condiþiei noastre, ne amintesc faptulcã sãnãtatea ºi viaþa biologicã nu suntbunuri pe care le posedãm durabil, cã trupulnostru în viaþa aceasta e destinat sã slã-beascã, sã se degradeze ºi, în final, sãmoarã. Paradoxal, existã uneori situaþii cândo suferinþã trupeascã devine un factor tera-peutic important pentru dobândirea sauredobândirea sufletului, confirmând astfelsensul mântuitor al suferinþei, al crucii.

49

Medicina ca misiune

Sãnãtatea este, în acelaºi timp, ºi ostare duhovniceascã specialã, care îºi cereimperios, printr-un îndemn lãuntric sã-Imulþumeºti lui Dumnezeu în fiecare clipãpentru cã eºti sãnãtos. Dacã o persoanãare o boalã trupescã, chiar incurabilã, darsufletul este curat, Îl cautã pe Dumnezeu ºiîºi doreºte mântuire, numim acea persoanãsãnãtoasã. La starea de perfectã sãnãtateomul aspirã lucrându-ºi propria mântuire înmersul lui spre Împãrãþie. Decisivã în aceas-tã lucrare este starea sufletului, cãci trupuleste vindecabil sau nevindecabil, însã sufle-tul este, hotãrât, în orice clipã vindecabil.

– Dar boala cum s-ar putea defini înconceptul de medicinã creºtinã?

– În conceptul de medicinã creºtinã,boala este definitã sprijinindu-se pe maimulte criterii: lezarea anatomicã a trupului,afectarea funcþiei mãdularelor, dezechilibrulanatomo-funcþional al organismului prinstricarea relaþiei trup-suflet, vicierea sufle-tului, slãbirea, afectarea sau pierderearelaþiei conºtiente cu Dumnezeu.

Un trup neîntreg sau o funcþie trupeascãalteratã îi scade omului puterea, îi afecteazãfrumuseþea, îi pune în dificultate relaþia cu

50


ceilalþi semeni. Boala trupului însã nu îlpoate împiedica pe om sã ajungã în rai.

Bolile nu au putut fi eradicate pânãîn prezent, ele generând suferinþã înbogat ºi în sãrac, în sfinþi ºi în pãcãtoºi,în cleric ºi în mirean, în împãrat ºi în ostaº,în stãpân ºi în rob, cu alte cuvinte, în totomul ce se naºte ºi vine pe lume.

ªi sã nu uitãm un lucru: întotdeaunaexistã o complementaritate între suferinþatrupului ºi cea a sufletului, cãci unul suferãpentru sau/ºi din cauza celuilalt.

Boala ridicã o serie de întrebãri în omulbolnav cum spune Jean-Claude Larchet,ortodox din Franþa, dr. în litere ºi ºtiinþeumane, profesor de filozofie, cercetãtor ºicunoscãtor al scrierilor Sfinþilor Pãrinþi: Dece? De ce eu? De ce acum? Pentru câtãvreme? Ce va fi cu mine? Deci, oriceboalã constituie o interpelare, cu atât maivie ºi mai profundã cu cât ea nu este niciabstractã, nici gratuitã, ci se înscrie într-oexperienþã ontologicã adeseori sfâºietoare.Adesea, aceastã interpelare este crucialãcãci întotdeauna boala pune mai mult saumai puþin în discuþie fundamentele, cadrulºi formele existenþei noastre, echilibreledobândite, libera dispoziþie a facultãþilornoastre corporale ºi psihice, valorile noastre

51

Medicina ca misiune

– Boala este întotdeauna însoþitã desuferinþã, dar, în acelaºi timp, ºi suferinþapoate fi însoþitã de boalã. Cum definiþisuferinþa, domnule doctor?

– Suferinþa este ºi ea o încercare, iarpentru a vedea felul în care o putem înfrunta,trebuie sã înþelegem mai întâi caracterulambiguu al suferinþei. Suferinþa nu þine deplanul lui Dumnezeu ºi nici de natura uma-nã, aºa cum a fost ea plãmãditã de Dumne-zeu. Pricina suferinþei este pãcatul. Însãnu întotdeauna pricina suferinþei este pãca-tul personal. Unii, într-adevãr, îndurã sufe-rinþã pentru pãcatele lor, însã alþii – ºi maiales copiii – suferã fãrã nici o vinã.

Sfântul Ioan Gurã de Aur îºi îndemnaascultãtorii sã fie cu luare aminte la vremeabolii. În neputinþa ºi suferinþa trupului,omului i se fac simþite ºi arãtate slãbiciu-nea fãpturii sale pãmânteºti, caracterulefemer al existenþei sale în aceastã lume,limitele ºi întreaga sa nevolnicie. Astfel

de referinþã, relaþia noastrã cu ceilalþi ºi cuDumnezeu, cu însãºi viaþa noastrã.

Boala constituie însã, în multe cazuri,ºi o încercare spiritualã care angajeazãfiinþa noastrã întreagã ºi întregul nostrudestin.

52


înþeleasã ºi trãitã, boala nu îl mai zdrobeºtepe om ci, dimpotrivã, îl întoarce ºi îl apropiede Dumnezeu pentru cã Dumnezeu îngã-duie boala nu pentru ca sã ne înjoseascã,ci pentru a ne face mai buni, mai înþelepþi, ºideplin supuºi voii Sale, cãci acestea sunttemeiurile mântuirii noastre.

Slãbiciunea pe care ne-o aduce boalanu trebuie sã fie prilej de deznãdejde, ea nune împiedicã sã ducem lupta duhovni-ceascã, ci dimpotrivã, ne este de folos, cãcidupã cum ne aminteºte Avva Varsanufie,„puterea lui Dumnezeu în slãbiciune searatã“ (2 Cor. 12,9). Dumnezeu însuºi ve-gheazã asupra celui bolnav, îl pãzeºte ºi îlajutã, ca Unul care ºtie suferinþa ºi necazul.

Durata bolii ºi mulþimea necazuriloraduse de ea îl macinã pe om mai mult decâtsuferinþa în sine, strecurându-i în suflet gân-duri negre, deznãdejde, tristeþe, nerãbdare.

Dar sã nu uitãm cã, la vremea bolii,rugãciunea nu trebuie sã fie numai decerere, ci ºi de mulþumire.

– ªi apropierea de bolnav cum ar trebuifãcutã?

– Apropierea de bolnav ar trebui fãcutãîn duh creºtin, principiul de bazã fiind

53

Medicina ca misiune

plasarea bolnavului în centrul atenþiei, astfelîncât el sã nu mai fie socotit unul dintre mulþialþi subiecþi ai unei boli, adicã sã nu mai fieprivit numai prin prisma bolii sale ºi ca unsimplu obiect de studiu pentru medicinã. Deasemenea, ar trebui ca medicii creºtini sãþinã seama de absoluta unicitate aomului, sã-l considere o persoanã unicãºi cu neputinþã de înlocuit, spune prof. dr.preot Pavel Chirilã. Iar apropierea de eltrebuie fãcutã cu tact, compasiune ºi res-pect, pentru cã gesturile ºi cuvintele pe careni le inspirã credinþa noastrã creºtinã trebuiesã fie într-adevãr prilej de apropiere, iar nuimpuse în mod distant.

De asemenea, bolnavul ar trebui privitºi tratat þinându-se seama de natura umanãintegralã. Acest fel de a privi bolnavul artrebui sã devinã normativ pentru întreagamedicinã ºi, cu atât mai mult, pentru prac-ticarea creºtinã a medicinei.

– Cum se petrec lucrurile în medicinazilelor noastre?

– Medicina devenitã ºtiinþã, cãutând sãajungã la o deplinã obiectivitate, s-a strãduitsã reducã pe cât posibil factorii subiectivi,eliminând astfel din medicina clasicã

54


dimensiunea psihologicã ºi spiritualã abolnavului ºi a bolii.

Astfel, în medicina curentã, bolnavuleste redus doar la trup. Mai mult, în prezent,aceastã medicinã este divizatã într-omulþime de discipline care nu se ocupãdecât de anumite pãrþi sau organe ale tru-pului. Acest proces de dezumanizare a fostapoi sporit de tehnicizarea tot mai mare amedicinii. Mulþi dintre medici nu ascultãplângerile celor pe care îi consultã, nuacordã nici o atenþie pãrerii pe care bolnaviiînºiºi o au despre boala lor. Primul lor reflexeste sã prescrie o serie de examene stan-dard. Însã, mulþi bolnavi suferã din pricinaacestei medicini dezumanizate, care-ireduce doar la trup ºi boalã, tratându-i cape niºte obiecte.

Unii bolnavi, în general cei cu formeagresive ale bolilor, ºi care se aflã în faþaunui medic ce nu þine cont de factorii spiritualiatunci când este vorba despre cunoaºtereaºi tratamentul bolii, sunt nevoiþi sã apelezela unele forme de medicinã alternativã. Dinpãcate, multe dintre acestea sunt legate decurente „spiritualiste“, sectare, bolnaviiriscând o dominare, o manipulare psiholo-

55

Medicina ca misiune

gicã ºi o exploatare financiarã.Dacã este incontestabil faptul cã în

unele boli ale trupului ºi, mai ales, în celementale, factorii de naturã spiritualã pot jucaun rol determinant, fie ca surse ale bolii, fieca mijloace de tãmãduire, folosirea acestoraca tratament, îi revine în primul rând preotului– mai precis duhovnicului.

– Dialogul nostru a pornit de la ideeade medicinã profesatã ca misiune. Vorbim,aºadar, despre medicul misionar. Care sunttermenii comunicãrii medic – pacient înconceptul de medicinã creºtinã?

– În primul rând, bolnavul trebuie res-pectat, trup ºi suflet, ca fãpturã creatã dupãchipul lui Dumnezeu. Deci, bolnavul tre-buie privit ca persoanã, sã simtã cã, atâtdoctorul, cât ºi cei care îl îngrijesc, suntsensibili la starea lui specialã ºi cã le pasãde ceea ce se va întâmpla cu el.

A fi alãturi de bolnav depãºeºte grani-þele medicinii aºa cum este ea înþeleasãastãzi. Rolul medicului creºtin este crucialºi aportul lui e deosebit de preþios, printr-o mai generoasã dãruire personalã.

Iubirea aproapelui, în cazul medicilor,implicã reala compãtimire a bolnavului.

56


Mulþi bolnavi suferã cã nu-i ascultãnimeni. De aceea un medic creºtin trebuiesã-ºi facã timp sã intre cu bolnavul într-orelaþie mai profundã, sã încearce sã se punãîn locul lui, sã-i înþeleagã suferinþa ºi nevoile,privindu-le nu din afarã ºi rece, ca un tehni-cian, ci dinãuntru, ca un semen ºi frate.Aceastã totalã disponibilitate a medicilorþine de un adevãrat sacerdoþiu ºi implicã unanume sacrificiu de sine.

A da, astãzi, din timpul nostru a ajunsun lucru costisitor, pentru cã înseamnã a dao parte din viaþa noastrã ºi, pânã la urmã, ada ceva din noi înºine. De aceea, a dãruidin timpul tãu altora, în ziua de azi, este omare faptã de iubire, pentru cã înseamnãa renunþa la tine în folosul celuilalt.

„Bolnavul îºi doreºte în primul rând sãfie ascultat ºi orice psihanalist ºtie cã a-þiexprima problemele ºi a fi ascultat constituieelemente esenþiale ale terapeuticii ºi un passpre vindecare sau cel puþin spre alinareasuferinþei sau spre o mai mare capacitate dea o asuma. Bolnavul ne vorbeºte ºi aºteaptãca noi sã îi vorbim. Are nevoie de cuvintelenoastre ºi uneori de tãcerea noastrã ca sãse simtã iubit, mângâiat, întãrit în nãdejde“

57

Medicina ca misiune

spune Mitropolitul Hierotheos Vlachos înlucrarea sa „Psihoterapia ortodoxã“.

Tãcând ºi ascultând, îl laºi pe celãlaltsã monologheze neîngrãdit, sã se înfãþisezeaºa cum doreºte ºi nu cum am fi noi înclinaþisã îl privim. Ascultarea îi dãruieºte celuilaltdeplina sa realitate, fiind semnul unui înaltrespect faþã de el. Doctorul ce are grijã debolnavii cu nevoie de tãmãduire trebuie sãfie, la rândul sãu, rugãtor cãtre Dumnezeupentru bolnavii lui.

– Sunteþi ºi absolvent de teologie. V-aþigândit cã, la un moment dat, aþi putea pãrãsimedicina, urmând calea vocaþiei teologice?

– În viaþa unui om numai Dumnezeu ºtiepe cele ce vor veni. Cercetând pe unii sfinþiþipãrinþi, care au fost hãruiþi cu daruri, ºi cares-au manifestat ºi se manifestã altfel decâtnoi, am înþeles cã, prin Taina Sfântului Botezºi prin Mirungere, Duhul Sfânt coboarã ºidarurile sunt puse în noi. Expresia, precumºi manifestarea lor se face în mod diferit, prinmisiunea pe care Dumnezeu ne-o dã. ªi, deaceea, El este cel care ºtie dacã noi vomînmulþi talanþii, precum ºi noi ar trebui sã ºtimdacã vrem sã-i înmulþim, talanþii însemnând,de fapt, virtuþile ºi darurile pe care Dumnezeu

58


le-a pus în noi. ªi atunci, în iconomia luiDumnezeu, ni se deschide calea ce-o avemde urmat. Eu, ca medic de circa 30 de ani,apropiindu-mã de cele ale lui Dumnezeu ºiîncercând, prin studiile teologice, sã fiu maiîn profunzimea lucrurilor, mi-am pus desigurproblema ce voi face de aici înainte? Oarecât o sã mai pot þine bisturiul în mânã, oarecât mai pot sã tratez bolnavii, oare, dupãaceea, îi voi putea ajuta ºi altfel?

Prin Jurãmântul lui Hipocrate unmedic trebuie sã rãmânã credinciosprofesiei sale pânã când va parcurgeMarea Trecere cãtre Dumnezeu, în viaþade dincolo. Dar, în acelaºi timp, aºa cumIisus le-a spus apostolilor la Cina cea deTainã: „Mergeþi ºi duceþi Evanghelia mea“eu cred cã, atunci când lipsa forþelor fizice,mã va împiedica sã duc la bun sfârºit un actmedical corect, conform sistemului meu devalori, probabil cã voi putea sã-i ajut peceilalþi semeni ai mei prin cunoºtinþele meledin sfera teologiei. ªi dacã Dumnezeu varândui sã slujesc în continuare aproapeluimeu ºi din punct de vedere teologic, cubinecuvântarea ierarhilor bisericii ºi cudeschiderea întreagã a sufletului meu, dacã

59

Medicina ca misiune

Dumnezeu mã va chema ºi la aceastãmisiune, nu pot sã spun NU. Dumnezeu leva rândui pe toate, dacã eu voi lucravirtutea, voi înmulþii talanþii, voi încerca sãmã zidesc în fiecare moment, voi încerca sãînvãþ în fiecare moment de la semenul meuºi, cum am mai spus o datã, sper caDumnezeu sã-mi deschidã ochii ºiurechile, sã pot sã-L aud pe El, sã pot sãînþeleg ce cere de la mine, ºi sã lucrez în„via“ Lui.

60


SUFERINÞÃ ªI RÃBDARE CREªTINEASCÃ

„Medicina creºtinã înseamnã sã poþisã te ocupi, în acelaºi timp, de trupul ºide sufletul omului...

Reuºita unei operaþii se datoreazã încea mai mare mãsurã lui Dumnezeu, celcare lucreazã prin mâinile, prin mintea ºicunoºtinþele acumulate de medic.“

– Existã pe internet nenumãrate impresiila adresa medicului Dan Cioatã. Toþi auaprecieri pozitive legate de modul în careau fost trataþi de Dvs. Mai mult chiar, uniidintre ei vã numesc „medicul sãracilor“. Aþicitit aceste aprecieri?

– Nu, nu le-am citit. De altfel, nu preaam timp pentru calculator. Sunt convins însãcã personalitatea fiecãrui bolnav care atrecut prin mâinile mele este cea care îidicteazã sã scrie o impresie sau alta desprecel care este dr. Dan Cioatã...

61

Medicina ca misiune

– Majoritatea afirmã cã nu sunteþi doarun medic de inimi, ci ºi unul de suflete...

– Într-una din discuþiile noastre, vãspuneam cã profesia medicalã este, de fapt,o chemare. Am mai spus-o – nu eu am ales,ci am fost ales. Aºa cum o persoanã ajungepreot tot prin chemarea lui Dumnezeu, pro-babil cã ºi eu am fost chemat, doctor fiind,sã mã ocup nu numai de ceea ce înseamnãtrupul omului ci ºi de sufletul sãu. Fac toateaceste lucruri în ideea unei medicinicreºtine.

Medicina creºtinã înseamnã sã poþisã te ocupi, în acelaºi timp, de trupul ºide sufletul omului, deoarece am con-vingerea cã nu existã o boalã a trupuluifãrã o boalã a sufletului. Înþelegând acestelucruri, întotdeauna trebuie sã pãtrunzi, prinanamneza pe care o faci bolnavului, în ceeace înseamnã problematica sufletului ºi avieþii fiecãrui bolnav, iar sufletul este micaicoanã a lui Dumnezeu, pusã în trupulomului. Precum spun ºi Sfinþii Pãrinþi înrugãciunile lor: „Doamne, dã-mi pacea sufle-tului ca sã pot sã am puterea sã merg maideparte, chiar dacã sunt în suferinþã“.Consider cã e necesarã o discuþie cu bol-

62


navul, astfel încât sã ajungem la uneleaspecte pe care, poate, din jenã ºi, mai ales,dintr-o grabã a medicului ori dintr-o superfi-cialitate a sa, respectiva persoanã aflatã însuferinþã nu poate sã le spunã. Un mediceste cu adevãrat creºtin în profesie, doaratunci când, stând de vorbã cu bolnavul,acumuleazã cât mai multe date care þin desufletul acestuia. Apoi, coroborând toatedatele cu ceea ce înseamnã simptomato-logia bolii, medicul trebuie sã punã undiagnostic corect ºi apoi sã aplice o terapieadaptatã atât sufletului cât ºi trupuluibolnavului.

– Omul suferind vine întotdeauna întris-tat ºi tãcut la medic, chiar speriat de ceeace-l aºteaptã. Cum reuºiþi sã depãºiþi barierade comunicare cu bolnavul, încât acestasã-ºi deschidã sufletul cãtre Dvs?

– Se spune cã dacã omul este în staresã munceascã zece ore pe zi, mai arenevoie de cel puþin 5 ore sã se odihneascãactiv ºi sã-ºi îndrepte gândul cãtre Dum-nezeu. Medicul, se ºtie, are o permanentãaplecare spre suferinþã, spre bolnavul careare nevoie de el. În Sfânta Scripturã sespune: Cu cei ce râd sã râzi, cu cei ce plâng

63

Medicina ca misiune

sã plângi, sã fii aproape de ei ºi sã le- asculþinecazurile sufletului. Cred cã, îmbinândascultarea cu un diagnostic corect, vei reuºisã þi-l apropii pe bolnav ºi sã-i dai speranþade care are nevoie. Vei reuºi, în acelaºi timp,sã-l faci sã-ºi deschidã sufletul, sã-þi spunãproblemele sale existenþiale. Poþi chiar sã-ldetermini sã-ºi doreascã – chiar dacã esteateu – o apropiere de Dumnezeu. Acestaeste adevãratul câºtig al bolnavului carepleacã din spitalul în care a fost tratat de unmedic creºtin.

– Din discuþiile cu Dvs., am înþeles cãmomentul în care aþi conºtientizat cã actulmedical trebuie însoþit de credinþã a fost unulcu totul special...

– Dragostea ºi rãbdarea pe care mile-a dãruit Dumnezeu, ºi pe care, în timp,eu am reuºit sã „le lucrez“, le-am simþit ºiîn sufletul pacienþilor mei aflaþi într-o starede suferinþã. Ele m-au fãcut sã am dialogulmeu cu Dumnezeu, ori de câte ori mã aflulângã patul bolnavului. Aºa am înþeles cuadevãrat cã pot fi persoana în mãsurã sãajute bolnavul în suferinþa sa ºi sã-l deter-mine sã înþeleagã cã acea suferinþã faceparte din viaþa lui. Am înþeles cã ºi în

64


bolnavul care suferã se gãseºte acea Icoanãa lui Dumnezeu, încã de la facere. Amrealizat cã fãrã de Dumnezeu, care este„Doctorul doctorilor“, nu voi putea face nimicsã-l ajut pe bolnav în suferinþa lui.

Toate acestea le-am simþit cu circa 15-20 de ani în urmã, iar mai apoi, absolvindFacultatea de Teologie ºi aprofundândscrierile Sfinþilor Pãrinþi ºi Sfânta Scripturã,am înþeles cã sunt dator ca, împreunã cuDumnezeu, sã ajut omul în suferinþã. Deaceea, în ultima perioadã, simt nevoia sãstau mai mult de vorbã cu bolnavii, sã-i revãdºi, în discuþiile noastre, sã-i întreb dacã aurealizat prin ce au trecut ºi – dacã acest lucrui-a determinat sã se întoarcã în Biserica luiIisus, dacã în viaþa lor s-a schimbat ceva.Toate acestea mi-aduc bucuria sufleteascãvenitã din profesia mea, prin faptul cã paci-entul a înþeles adevãrata dimensiune a actu-lui medical ce este, de fapt, un act eclesial.

În acelaºi timp, cred cã bolnavii,acceptând modul meu de gândire, reuºescsã treacã mai repede peste perioada dificilãdin viaþa lor, sã-ºi cureþe sufletul de pãcatulcare este în fiecare din noi.

– Aveþi o definiþie pentru suferinþã,domnule doctor?

65

Medicina ca misiune

– Cred cã suferinþa este mãsuratuturor lucrurilor. Dumnezeirea a luat chipde om pentru a ridica pãcatul lumii ºi a-l facepe om sã înþeleagã cã suferinþa este Cruceanoastrã. Aºadar, în fiecare dimineaþã, trebuiesã dãm slavã lui Dumnezeu cã ne-a trecutprin somnul care „e un fel de moarte“, ne-adãruit o nouã zi, puterea de a ne întoarce laviaþã. Suferinþa vine, de cele mai multe ori,ca o uºoarã corecþie pentru ceea ceînseamnã pãcãtoºenia noastrã. De aceeaspun cã ea este mãsura tuturor lucrurilor.

Fiecare dimineaþã ne dã o mulþumire ºi,în fiecare dimineaþã, trebuie sã ne gândimla moartea noastrã, ea însemnând moarteasufleteascã pe acest pãmânt datoratãpãcatului din noi ºi nu dispariþia noastrã, citrecerea prin ea (moarte) în viaþa veºnicã.

– Au fost situaþii când pacieþii, în urmadiscuþiilor cu dumneavoastrã, v-au mãrturisitcã s-au apropiat mai mult de credinþã, deDumnezeu?

– Am avut multe cazuri când pacienþii,dupã operaþie ºi în urma discuþiilor noastre,s-au întors cu faþa spre Dumnezeu.

Ochii sunt poarta sufletului iar mâna –ºi nu numai ea – este cea care transmite

66


ceea ce simte omul. Aceasta mi-au transmispacienþii mei la revederea cu ei.

Sunt foarte mulþi bolnavi care, venind lacontroalele necesare, au avut în sufletul lormulþumirea cã, dupã operaþia pe cord, auajuns sã se roage, sã þinã post, sã participela Sfânta Liturghie de duminicã. Unii dintreei, nefiind cãsãtoriþi religios, au ajuns cadupã 50 de ani de convieþuire sã se cununeîn Sfânta Bisericã. Toate aceste lucrurioamenii mi le spun cu bucurie în suflet.Pentru mine, bucuria este înmulþitã, pentrucã, la rândul lor, aceºti pacienþi ai mei, întor-cându-se în comunitatea-n care trãiesc, levorbesc celorlalþi despre necesitatea schim-bãrii, în virtutea învãþãturii lui Dumnezeu.

Am întâlnit ºi bolnavi care, crezând înalþi dumnezei, mi-au cerut sfaturi despre ceînseamnã cu adevãrat dumnezeirea; ce estecu adevãrat suferinþa, care sunt întrebãrilece-l macinã pe omul aflat în suferinþã, ºi caresunt cãile spre vindecarea trupului ºi a sufle-tului sãu.

Sfânta Scripturã ne învaþã: „Rugaþi-vãunul pentru altul, cãci aºa veþi împliniLegea Mea ºi vã veþi arãta vrednici de milaMea.“ Deci, trebuie sã ne rugãm pentru

67

Medicina ca misiune

celãlalt, sã-l facem sã înþeleagã adevãrulacestor cuvinte sfinte.

Neexistând întâmplare pe lumeaaceasta, orice întâlnire cu o altã persoanãînseamnã o bucurie. De aceea, am avutbucuria sã aflu cã mulþi dintre cei operaþi demine pe cord, odatã cu ieºirea din spital,ºi-au rânduit viaþa întru credinþã.

Cât priveºte reuºita unei operaþii,pacienþii ar trebui sã mulþumeascã nu doc-torului Dan Cioatã, ci Bunului Dumnezeu.Doctorului – mai puþinã mulþumire! Oconsideraþie pentru medic trebuie sã existe,desigur, dar întotdeauna le spun pacienþilorsã aducã mulþumire lui Dumnezeu ºi nuomului.

Îmi spunea pãrintele Valerian de laMânãstirea Frãsinei cã, atunci cândmulþumeºti doar omului aduci pe el o ceatãîntreagã de draci. Pentru cã, mulþumirea, îngeneral, îl poate face pe om sã se apropiede slava deºartã, ºi sã-l determine sã creadãcã reuºita îi aparþine în exclusivitate lui. ªinu este adevãrat. Reuºita unei operaþii sedatoreazã în cea mai mare mãsurã luiDumnezeu, cel care a lucrat prin mâinile,prin mintea ºi cunoºtinþele acumulate demedic.

– Care este semnificaþia conceptului de

68


rãbdare creºtineascã, pentru medicul DanCioatã?

– Rãbdarea este una din virtuþileomului; ea îi este hãrãzitã acestuia sprea-l face sã înþeleagã cã, fãrã rãbdare,urcuºul duhovnicesc nu poate fi posibil.Rãbdarea este caracteristicã dumnezeirii.

Întreba, odatã, un ucenic pe pãrintelesãu duhovnicesc: Å„Ce este mai mare decâtiubirea lui Dumnezeu?“ ªi rãspunsul a fost:„Rãbdarea. Cã Dumnezeu are rãbdare cunoi, pentru cã El a venit nu pentru cei drepþi,ci pentru cei pãcãtoºi ºi bolnavi sufleteºte,care trebuie sã se întoarcã.“ De aceea, poatecã imaginea pe care aþi avut-o, doamnã Mari-ana Pândaru – cea a chipului Mântuitorului–, pe tavanul din salonul de Reanimare, afost acel declic când Dumnezeu Iisus Hristosºi-a arãtat „faþa cãtre dvs.“, fãcându-vã sãînþelegeþi cã aþi trecut prin acea suferinþã ºicã drumul este cãtre El.

Dacã puneþi rãbdare lângã smerenieºi le cuprindeþi în iubire, atunci ºansamântuirii existã. Nãdejdea, dragostea ºirãbdarea, împreunã cu toate celelalte virtuþi,ne ajutã sã urcãm duhovniceºte ºi sã avemºansa mântuirii noastre, atunci când vomtrece în lumea cea veºnicã.

– Dacã ar trebui sã optaþi între medicinã

69

Medicina ca misiune

sau teologie, ce aþi alege pe mai departe, înviaþa Dvs?

– Despãrþirea aceasta nu aº putea s-ofac eu singur. Ea trebuie fãcutã de comunacord cu pãrintele duhovnic ºi cu ceea cesimte sufletul meu. Pentru cã nici un pasnu trebuie fãcut fãrã „cârja“ ce estepãrintele duhovnic. Atâta vreme câtbisturiul mai poate fi þinut în mânã, câtoamenii mai au nevoie sã le vindeci trupulºi, uneori ºi sufletul, voi merge pe caleaaceasta. Iar dacã Dumnezeu va rânduialtceva pentru mine, de-aici încolo, mã voisupune. E-adevãrat cã sunt o serie decanoane ºi, dacã intri sub incidenþaacestora, nu poþi deveni preot, însã chiar ºiaºa, dacã omul îºi va duce misiunea depurtãtor al lui Dumnezeu, va face o lucrareplãcutã lui Dumnezeu. Deocamdatã nu potspune exact ce voi face. Voi lãsa timpul ºilucrarea lui Dumnezeu sã se petreacã înmine, ºi ceea ce va rândui El se va întâmplacu mine.

– Vorbiþi, adeseori, despre dimensiuneaspiritualã a fiinþei umane. Din aceastãperspectivã, ce aþi mai putea adãuga,referindu-vã la profesia/vocaþia Dvs. demedic creºtin?

– Pot spune despre mine cã sunt un om

70


ºi un chirurg normal în relaþia mea cuoamenii, aceasta neînsemnând cã sunt lipsitde pãcate. Insã, dacã eu voi creºte duhov-niceºte, voi putea sã-i ajut ºi pe semenii meisã meargã pe acestã cale. Poate cã multedin faptele mele sunt neconforme cu spiritulcreºtin, însã încerc sã mã depãrtez de aces-tea, sã mã curãþesc sufleteºte, în aºa felîncât, mãcar prin vorbele pe care le spunoamenilor, sã-i îndrum spre lucrarea ceabunã. Tocmai pentru cã, în mai bine de 30de ani de când sunt medic, am vãzut multãsuferinþã în spital, în societate, în universitãþi.Ea a determinat în mine ºi în cei cu care staude vorbã, o schimbare, care prin faptelenoastre sã arate cã ne-am întors cu faþa cãtreDumnezeu. Cât ne va fi de uºor sau de greu,vom vedea.

Trebuie sã punem în toate iubire,rãbdare, ºi pe toate sã le facem cu sme-renie. Numai aºa vom avea parte de „pla-ta cea bunã“ – mântuirea noastrã.

71

Medicina ca misiune

NELINIªTILE INTERIOARE ALE MEDICULUI

„când þii inimile semenilor în mâiniletale, îþi pui problema cã atingi nu doarinima „de carne” a omului, ci ºi pe ceaduhovniceascã“...

– Dialogul nostru a relevat numeroaseaspecte ale relaþiei directe cu pacienþii.Comunicaþi la fel de bine ºi cu medicii, cuceilalþi colegi ai Dvs.? – Încerc, pe cât posibil, sã am cu colegiimei o relaþie normalã. Uneori le dãruiesccãrþi duhovniceºti, le spun cã în relaþiile cupacienþii ºi cu colegii lor trebuie sã þinãtotdeauna cont de învãþãtura creºtinã. Odatã,un credincios ºi-a întrebat duhovnicul: „Pã-rinte, când va dispãrea relaþia interumanã?”.Rãspunsul a fost: „Atunci când între douãchilii nu va mai exista o potecã.“ Într-o anumitã profesie, oricare ar fi ea,oamenii trebuie sã trãiascã în comuniune,aºa cum trãiesc ºi în viaþa de zi cu zi, în fami-lie, în societate. Desigur, o permanentã co-

72


muniune între oameni ar fi idealã, însã, dinpãcate, nu totdeauna existã. Sã nu uitãm cãDumnezeu ne-a arãtat calea ce-o avem deurmat în acest sens. Nu trebuie sã-l trans-formãm pe Dumnezeu în idol, nu trebuiesã-l închidem într-un sertar ca pe un obiectde cult, ci sã îl aveam în permanenþã în faþaochilor noºtri, ca ideal. Le spun aceasta atâtcolegilor mei, cât ºi bolnavilor. Trebuie sãmulþumim lui Iisus Hristos ºi Mãicuþei Noas-tre, cea care cu acoperãmântul dânsei apãrãtot neamul creºtinesc. – Credeþi cã un chirurg este mai credin-cios decât alt medic? Aparþine el uneicategorii speciale? – Se spune despre chirurgi cã sunt ceimai rapizi dintre medici, pentru cã adeseorisunt puºi în situaþia de-a lua decizii extremde rapide. Se spune, de asemenea, cãtrebuie sã aibã ochi de ºoim, inimã de leuºi mânã de femeie, pentru cã umblã înmãruntaiele omului. Un lucru este sigur: decele mai multe ori, neputinþele, limitele loromeneºti, i-au fãcut pe majoritatea chirur-gilor sã se întoarcã spre Dumnezeu. ªi dacãsunt cinstiþi cu ei înºiºi, trebuie sã-ºi anali-zeze de fiecare datã reuºitele ºi nereuºitele,

73

Medicina ca misiune

încercând sã înþeleagã unde ºi de ce augreºit. Au greºit, oare, pentru cã au fost preamândri, prea „iuþi la mânie” sau pentru cãau luat o decizie pripitã? Sã nu uitãm,Dumnezeu ne spune: „Fiþi blânzi! Fiþi blânzi!ªi cãutaþi cele ale lui Dumnezeu!”. Ori, dacãun chirurg înþelege toate acestea, atunci seva grãbi încet, va face fiecare gest aºa cumtrebuie, luând întotdeauna decizia corectã.În felul acesta eºecurile vor fi mult maireduse.

În ceea ce priveºte specialitatea dechirurgie cardiacã, atracþia este mai marepentru cã omul e înzestrat cu minte ºi inimã.Se spune cã sufletul, cãutat de anatomiºtiidiverselor epoci în interiorul corpului uman,s-ar afla undeva în jurul inimii de carne, înacel Lev, cum spune Vechiul Testament. Deaceea, la bucurie simþi cum îþi tresaltã inima,iar la suferinþã simþi cã parcã ai un cui înroºitîn ea.

Atunci când þii inimile semenilor înmâinile tale, îþi pui problema cã atingi nudoar inima „de carne” a omului, ci ºi pecea duhovniceascã, acel suflet care, defapt, nu este altceva decât Icoana luiDumnezeu. Noi, oamenii, am fost fãcuþi dupã

74


chipul ºi asemãnarea Dumnezeirii, cusuflare de viaþã pusã în noi, ºi de aceeapentru un chirurg cardiac tentaþia de-apãtrunde tainele Dumnezeirii este mai mare.Sufletul, viaþa, moartea – ca prag de trecere– sunt infini-tatea, lumina, pornitul ºi opritulacestei inimi de carne, ce poartã în ºi prinea însãºi viaþa.

– Eventualele eºecuri din carieramedicalã v-au îndemnat mai mult sprecredinþã?

– Nu, nu. Ele, în sine, mi-au arãtat cãtrebuia sã fac altfel, cã poate trebuia sã fiumai atent ºi sã nu cred cã numai eu, singur,pot îndeplini o lucrare. E adevãrat cãeºecurile îþi pun probleme. Dar e drept sãspun cã nu am avut multe în cariera mea,spre mulþumire lui Dumnezeu.

În rugãciunea pe care o spun în fiecaredimineaþã, am un mic pasaj cu privire lasufletele celor ce-au trecut dincolo ºi mã rogcam aºa: „Pomeneºte, Doamne, sufleteleadormiþilor robilor tãi, bolnavi ai mei, pe carei-am tratat ºi, poate, am greºit în tratamenteleadministrate lor.“ Îl rog pe Bunul Dumnezeusã ierte, atât lor cât ºi mie, toatã greºeala,cea de voie ºi cea fãrã de voie.

75

Medicina ca misiune

De asemenea, la bisericã, aprind câteo lumânare pentru toþi cei care au fostpacienþii mei ºi nu mai sunt. E foarte greusã vorbeºti despre moartea unui om ce atrecut printr-o suferinþã, printr-o operaþiefoarte grea ºi sã nu te gândeºti cã rânduialanu ai fãcut-o tu, ci Bunul Dumnezeu. Deaceea, trebuie sã fii întotdeauna cinstit cutine însuþi ºi sã-þi recunoºti greºeala. Îlîntrebam odatã pe duhovnicul meu: „Pãrinte,în profesia mea de chirurg – ºtiþi cã desprechirurgi se spune cã au în spate un întregcimitir – oriunde în lume existã un procentmai mic sau mai mare de mortalitate. Mieîmi vine din când în când ideea cã, din cauzamea, un mic procent din bolnavii mei auplecat mai repede în lumea de dincolo.Poate cã n-am putut, n-am avut deplinapricepere sã fac pentru ei tot ceea ce,omeneºte vorbind, trebuia fãcut. Poate cãun singur gest al meu a dus la undeznodãmânt dramatic. ªi atunci, cum sãmã simt eu în faþa lui Dumnezeu?”. ªipãrintele mi-a rãspuns: „Domnule doctor,viaþa ºi moartea nu o daþi Dvs. Dar, pentrucã vã vine uneori acest gând, rugaþi-vãpentru sufletele celor ce au fost bolnavii

76


Dvs., ºi pentru care credeþi cã nu aþi pututface mai mult decât v-a stat în putere. Vã valiniºti, ºi pe Dvs. ºi acele suflete”. De cândam urmat sfatul duhovnicului meu, parcã mãsimt mai liniºtit, iar mortalitatea în chirurgiacardiacã pe care o profesez este la unprocent foarte scãzut. Poate cã ºi asta e toto rãsplatã a lui Dumnezeu. Spuneam la început cã nu eºecul estecel ce m-a fãcut sã mã întorc cu faþa spreDumnezeu ci, mai degrabã, faptul cã amsimþit ajutorul dat mie de El. În timpuloperaþiilor, în unele cazuri disperate, cândsimþeam cã nu mai pot face nimic, Dumne-zeu îmi arãta cã îmi conduce mintea, mâna,ochiul, toate gesturile, spre a duce la bunsfârºit operaþia. De curând, am avut un caz foarte dificil.E vorba despre o reintervenþie pe cord. Înurma unui incident banal, dar ºi datoritã unorstructuri îmbãtrânite, au apãrut unelecomplicaþii. Operaþia a durat 9 ore. La unmoment dat, am simþit cã, datoritãmijloacelor precare pe care le aveam laîndemânã, nu mai am putere sã stãpânescsângerarea abundentã. Am simþit cã lucrurileevolueazã spre un deznodãmânt dramatic.

77

Medicina ca misiune

ªi atunci am rostit o rugãciune „Doamne, eunu mai pot face nimic. Fã tu, dacã mai poþi,ceva.“ Pacienta a ajuns la reanimare, înpatul din faþa icoanei cu Mântuitorul înbraþele Maicii Sale. Acolo am stat ºi eu,rugându-mã, ºi uitându-mã la bolnavã ºi laicoanã. Dupã un timp, parcã Dumnezeu aoprit cu mâna sângerarea. Pacienta ºi-arevenit încetul cu încetul. Peste treisãptãmâni, când ne-am întâlnit la control, m-am bucurat sã vãd din nou zâmbetulrãsãrindu-i pe chip. O astfel de experienþãchirurgicalã n-ar fi putut sã mã þinã departede credinþã, de puterea lui Dumnezeu. El avindecat-o, nu eu. Eu doar am lucrat, cuputerile mele omeneºti. Iatã de ce amconvingerea cã fãrã de Dumnezeu nuputem face nimic.

– Adeseori vã rugaþi pentru bolnaviiDvs., dar am convingerea cã ºi pacienþiiv-au aºezat în rugãciunile lor. Aþi simþitvreodatã influenþa beneficã a rugãciunilorvenite dinspre bolnavi?

– Rãspunsul este „Da!“. Întotdeaunamedicul trebuie sã se roage pentrubolnavul sãu, iar bolnavul trebuie sã seroage pentru medic, ca Dumnezeu sã-i

78


dea putere ºi înþelepciune în ceea ce facespre a-l ajuta pe pacient sã-ºi recapetesãnãtatea. Mai mult decât atât, bucuria mi-esporitã atunci când bolnavii vin la control ºimulþi dintre ei îmi spun: „Domnule doctor,sunteþi în toate rugãciunile noastre. ªi cândmergem la bisericã, ºi când punem unpomelnic sunteþi ºi Dvs. Le mulþumesc ºispun: „Doamne ajutã!“ ªi, desigur, toateaceste rugãciuni mã fac pe mine, în lucrarealui Dumnezeu, sã pot ajuta alþi oameni. Credcã numeroºi bolnavi care au trecut prin mâi-nile mele s-au rugat, se roagã ºi se vor rugapentru mine ºi familia mea, pentru colegiimei, pentru toþi cei ce stau la cãpãtâiul bol-navilor. Este o realitate acest lucru, este obucurie imensã. În revederile noastre maiaflu apoi cã, pe lângã rugãciuni, acei bolnaviau pus ºi postul, ºi mersul la bisericã, ºiîntâlnirile duhovniceºti cu Sfinþii Pãrinþi dinmânãstirile noastre. Au pus ºi pelerinajelela locurile sfinte, la locurile unde martirii,mucenicii ºi Sfintele moaºte ne aratã cãDumnezeirea existã, lucreazã prin toateacestea ale Ei. – Ce sentimente vã încearcã atunci cândoperaþi o inimã de copil? Ce deosebiri existãîntre inima adultului ºi cea a copilului?

79

Medicina ca misiune

– Mai întâi aº dori sã-mi exprim onemulþumire: în ultimii doi ani º i ceva, nu ammai operat copii, deoarece structura Institu-tului în care lucrez nu permite acest lucru.La ora actualã se aflã în construcþie Secþiade copii, dar nu se ºtie când va fi gata. Euobiºnuiesc sã spun, mai în glumã, mai înserios, cã se va termina… când voi ieºi eula pensie… Sper totuºi cã, dupã ce Secþiarespectivã va fi finalizatã ºi vor exista con-diþiile prielnice pentru operat copii, voi puteafi în continuare de folos. Pânã atunci, mãocup de adulþi. Dar, pentru cã vin la controlmulþi copii cu malformaþii congenitale, mãvãd nevoit sã-i îndrept spre singurul centrudin þarã care a reuºit sã realizeze o secþiede chirurgie cardiacã infantilã. Este vorbade Institutul din Târgu Mureº, unde ºi eum-am format profesional. Din perspectivã duhovniceascã,sufletul copilului este pur, ingenuu, este celce va deveni, în timp, inima omului adult. Iatãde ce spun cã am o emoþie mult mai mareîn faþa unei inimi de copil. A þine inima unuicopil ºi a unui adult în mânã, sunt douãlucruri diferite. În general, inima unui copil –majoritatea bolilor la copii sunt congenitale,

80


malformative – aratã altfel decât ceea cenumim o inimã „normalã”. Uneori ea esterãsucitã, alteori este mai strâmbã, maiînchisã la culoare, alteori se zbate mai tare,sau este subþire ca o foiþã de þigarã. Depindede vârsta copilului. Inima unui adult are oaltã coloraþie, o anumitã încãrcãturã degrãsime, un alt fel de miºcãri. Deci, din punctde vedere al aspectului ei, inima copiluluidiferã de cea a adultului. Însã este ºi ea oinimã în care pulseazã viaþa ºi care are înjurul ei acel suflet de care pomeneam maiînainte – Icoana lui Dumnezeu. În acelaºitimp, când operezi pe cord un copil, conºti-entizezi cã în afara sãlii de operaþie inimapãrinþilor lui suferã ºi ea, strânsã fiind degheara incertitudinii, de teama prezenþeimorþii prin preajmã. De aceea, responsa-bilitatea e cu mult mai mare, pentru cã tesimþi pãrtaº la neliniºtea ºi suferinþa pãrin-þilor acelui copil. ªi te bucuri ºi tu alãturi deei când vezi cã li se lumineazã faþa, atuncicând ieºi din sala de operaþie ºi le spui cãtotul este bine. – ªtim cu ce condiþii precare se con-fruntã actualul sistem sanitar românesc ºi ceconsecinþe aduc acestea, implicit asupra

81

Medicina ca misiune

prestigiului medicilor. În situaþia existentã,mai reuºiþi sã intraþi liniºtit în sala deoperaþie? – Din pãcate, trãim vremuri în caresimþim, adeseori, o neliniºte interioarã.Dumnezeu a spus: „Puneþi în sufletelevoastre Pacea!”. Dar, în condiþiile actuale,este foarte greu ca, dupã ce þi-ai spus acasãrugãciunea pentru tine, pentru familie ºi bol-navi, sã-þi începi munca, ºtiind cã îþi lipsesccondiþiile optime ºi echipamentul performantnecesar unei intervenþii chirurgicale pe cord.Aceastã regretabilã stare de fapt e oproblemã a întregului nostru sistem sanitar.Consider cã, în primul rând, e necesar sãse evalueze corect starea de sãnãtate apopulaþiei, sã se stabileascã necesitãþilespitaliceºti, punându-se accentul pe dez-voltarea ramurilor medicale, cu servicii foarteserioase, în funcþie de patologia existentã.Pornind de la aceastã neliniºte maximalã,eu trebuie sã-mi gãsesc liniºtea sufleteascãnecesarã efectuãrii unui act chirurgical nor-mal. Încerc, prin bunãvoinþa unor prietenicare muncesc în domeniul medical dinstrãinãtate, sã procur anumite medicamenteºi materiale, indispensabile unei intervenþii

82


chirurgicale. Este cutremurãtor sã te duci înfaþa bolnavului ºi sã îi spui: „V-am pregãtitpentru intervenþie, dar nici astãzi nu vã putemopera, pentru cã nu avem toate cele nece-sare. Vã rugãm sã cumpãraþi Dvs. urmã-toarele materiale, care nu se gãsesc înspital.” Aceste situaþii fac dintr-un chirurg ceintrã în sala de operaþie un om cu o serie deneliniºti, iar din bolnav un om care se temede ceea ce urmeazã sã se întâmple cu el.Eu, în mãsura în care pot, încerc sã-mi liniº-tesc pacienþii ºi sã nu le spun despre toatelipsurile existente. De multe ori cumpãr eumedicamentele ºi materialele necesare. Nuuit niciodatã cã bolnavii aºteaptã de la mineo alinare. – Aþi fost vreodatã tentat sã plecaþi într-oaltã þarã, unde aþi fi avut condiþiile optimeexercitãrii profesiei Dvs.?

– În 1994, eram la o specializare înS.U.A. La sfârºitul acestui program, un domndin staff-ul institutului în care fãcusemspecializarea, m-a întrebat discret: „N-aþivrea sã rãmâneþi la noi, domnule doctor?”Rãspunsul meu a fost categoric: „Nu! Suntromân ºi am acasã o familie, soþie, copii,pãrinþi, rude, prieteni. Am acasã, izvorul

83

Medicina ca misiune

meu de putere care este locul în carem-am nãscut.”

– ªi care este acel loc?– Se aflã lângã o minunatã mânãstire

din Gorj, Tismana, ºi se numeºte Godineºti.Probabil cã din punctul lor de vedere ar fifost doar o simplã racolare a unui medic cefãcuse o specializare la ei, dar pentru minecel mai important era sã mã întorc acasã, sãîi ajut pe ai mei, pe românii mei. Poate cãceea ce spun pare exagerat, dar pentrumine acesta e adevãrul. Eu cred cã existã oJudecatã de Apoi ºi a neamurilor, a popoa-relor. Cred cã dacã Dumnezeu ar fi vrut ºi arfi avut nevoie de mine, spre exemplu, înChina, m-aº fi nãscut acolo, dar pe minem-a trimis sã trãiesc aici, ºi asta estemisiunea mea. Aºa cã am mulþumit coleguluiamerican pentru tot ce-am învãþat la ei,pentru ajutorul dat, ºi m-am întors acasã cuo geantã plinã de instrumente chirurgicalepe care le-am oferit institutului nostru, ºi carepot fi folosite ºi de generaþiile de dupã mine..Dar de rãmas, n-aº fi putut rãmâne, pentrucã niciunde în lume n-am simþit mirosul depãmânt reavãn, primãvara, ca aici, înGodineºtiul meu. Aºadar, eu nu voi putea

84


pleca de tot în altã þarã, niciodatã, oricâtde greu ar fi aici.

– ªtiu cã mai aveþi un frate, tot medic,la fel de apreciat în lumea medicalã…

– E adevãrat. Trebuie sã spun însã cãnici unul dintre noi nu a dorit, la început, sãurmeze medicina. Abia în penultima clasãde liceu – vãzând eu într-un caiet al unuicoleg de clasã imaginea unei secþiuni prinmãduva spinãrii, cu toate filetele nervoasece treceau pe acolo, frumos colorate –, amluat hotãrârea sã urmez medicina. Dupã ceam ajuns student, l-am îndemnat ºi pe fra-tele meu sã facã la fel, el fiind mai mic decâtmine cu doi ani ºi jumãtate. Aºa s-a întâm-plat cã a urmat ºi el medicina. Dupã terminarea facultãþii, eu m-amhotãrât sã devin chirurg cardiovascular.Fratele meu ºi-a dorit sã devinã tot chirurg.Am vrut sã formãm împreunã o echipã.Dumnezeu a rânduit ca eu, fratele celmare, sã ajut prin profesia mea la prelun-girea vieþii omului, iar fratele cel mic sãaducã pe lume viaþã, ca medic ginecolog.Vedeþi, suntem ca doi poli situaþi între înce-putul ºi capãtul vieþii. Amândoi am ales sãne împlinim datoria cu onestitate, cu gândulcã, dacã meritãm, mulþumirea va veni ºi ea

85

Medicina ca misiune

la timpul potrivit. Mulþumirea noastrã este cãlãsãm în urmã un nume pe care unul dintrecopiii noºtri îl va duce, la rândul sãu, cucinste, mai departe. O dovadã în acest sense faptul cã fiul meu a îmbrãþiºat specialitateade obstetricã-ginecologie, asemeni fratelemeu. În urmã cu aproape 10 ani, fratele meumi-a spus cã a luat decizia ca în cabinetulsãu particular sã nu mai facã întreruperi desarcinã. Legal. La cerere. Mi-a mai spus cã,în urma acestei hotãrâri, s-ar putea sã-ºipiardã pacientura. Eu însã l-am îmbãrbãtat,l-am încurajat în sensul cã pacientura sa seva înmulþi. ªi aºa a fost! Astãzi, de multe ori,este nevoit sã-ºi prelungeascã programulpentru a consulta toate femeile care i seadreseazã.

Atât eu cât ºi fratele meu am pornit dela premiza cã în profesia noastrã trebuie sãne facem datoria în mod conºtiincios, cã nutrebuie sã alergãm dupã glorie efemerã, cisã cãutãm sã înþelegem cã medicina pecare o profesãm este misiunea noastrã ºi eatrebuie dusã la îndeplinire. Îi mulþumimBunului Dumnezeu cã a înmulþit darurile înnoi, în casele noastre, în jurul nostru.Sperãm ca ºi urmaºii noºtri într-ale profesieimedicale sã poatã aduce mãcar ºi numairugãciunea pacienþilor în casele lor.

86


– Aþi înfiinþat o policlinicã particularãce vã poartã numele. Când ºi cum aþi hotãrâtacest lucru?

– Policlinica am înfiinþat-o în 2002împreunã cu fratele meu ºi soþiile noastre.În cadrul policlinicii sunt mai multe specia-litãþi: obstetricã, ginecologie, cardiologie,medicinã internã, stomatologie, pediatrie ºichirurugie infantilã, dermatologie, endo-crinologie, ecografie. Trei dintre ele sunt debazã: Obstetricã-ginecologie (unde lucreazãfratele ºi fiul meu), Stomatologie (unde lu-creazã soþia mea), ºi Cardiologie (unde lu-crez eu). Pe lângã acestea, mai existã ºi altespecialitãþi. Ideea acestui proiect a venit caurmare a faptului cã adresabilitatea oame-nilor cãtre noi era una foarte mare, dar ºipentru cã am crezut în viabilitatea sistemuluiprivat. Dupã doi ani de funcþionare, amrealizat ce în-seamnã cu adevãrat un sistemprivat, ºi am început sã facem investiþiile derigoare pentru a deveni o clinicã de niveleuropean. Dintre cele trei specialitãþi, cel maibine s-a dezvoltat partea de obstetricã-ginecologie, însã, în zilele noastre este foartedificil sã creezi ºi sã menþii pe linia de plutireun aºezãmânt medical în totalitate privat,

87

Medicina ca misiune

unde sã oferi servicii de calitate, dar ºiacceptabile financiar din punct de vedere albolnavului. În aceastã policlinicã încercãmsã punem o parte din sufletul nostru, iar, înceea ce priveºte modul de abordare al medi-cinii, în „Policlinica Dr. Cioatã“, este unulcreºtin. Adicã, suntem apropiaþi de bolnavi,stãm de vorbã cu ei ºi, îi ajutãm. Sperãm cãcei ce trec prin policlinica noastrã pleacãmulþumiþi. Încercãm sã facem tot ce e posibils-o transformãm într-un loc unde oameniigãsesc alinarea ºi terapiile necesare.

– Sunteþi un om pe care Dumnezeu l-aajutat sã-ºi împlineascã în bunã parteidealurile. Ar mai fi, dintre ele, unele neîn-deplinite încã?

– În plan profesional, mi-aº dori sã vãdfinalizatã Secþia pentru copii. De asemenea,mi-aº dori sã pot merge la serviciupãstrându-mi în suflet liniºtea pe care mi-odã rugãciunea de dimineaþã, sã intru în salade operaþie având toate cele necesarepentru intervenþie. Mi-aº dori ca InstitutulInimii, unde lucrez, sã devinã un spital creº-tin, iar Policlinica „Dr. Cioatã“ sã rãmânãmereu la un standard ridicat de asistenþãmedicalã. Pe plan personal îmi doresc pace

88


ºi liniºte sufleteascã, pentru mine, pentrusoþie, pentru copii, pentru toþi cei din jurulmeu, pace în þara aceasta ºi în lumeaaceasta.

– Credeþi în prietenie? – Dumnezeu ne-a dat totul ºi ne cere

un singur lucru: sã creºtem duhovniceºte casã ne poatã mântui. Prietenia nu poate sãderive decât din dãruire. O prietenie ade-vãratã nu se aºazã niciodatã pe vreuncântar, nu se mãsoarã în bani sau averi. Euam trãit drama întoarcerii, dupã 20 de ani, înTimiºoara, ca absolvent al Institutului deMedicinã de aici. Credeam cã-mi voi re-întâlni colegii ºi prietenii din timpul stu-denþiei. Dar n-am mai regãsit nici unul dintreei. Ba da, pe unii i-am reîntâlnit, mai retraºi,mai triºti, mai resemnaþi, cu preocupãri detoate felurile. Iar eu veneam dintr-un grupmare de prieteni de la Târgu Mureº, oamenide nãdejde, toþi cu inimi deschise, alãturi decare am trãit ºi bucurii ºi necazuri. Avemtotuºi câþiva prieteni adevãraþi ºi aici, cu carene bucurãm sã ne întâlnim, sã dialogãmdespre viaþã, despre artã, despre cãrþi. Dareu îi consider prieteni pe toþi bolnavii mei,pe care i-am operat, ºi care, de Sfintele

89

Medicina ca misiune

Sãrbãtori, îmi trimit o felicitare, un mesaj saumã sunã la telefon. Cred cã prietenia sepoate valida doar respectând axa valo-rilor creºtine, fãrã de care nu existã prie-tenie adevãratã.

– Ca absolvent al Facultãþii de Teolo-gie vã aflaþi adeseori în dialog cu preoþii, cucare aveþi afinitãþi comune. Vorbiþi-ne desprelatura spiritualã a vieþii Dvs.

– Preoþia este una din taine, iar pentrumine, într-o ierarhie a profesiilor, preotul seaflã pe prima treaptã. El este cel ce conduceturma spre mântuire. El, preotul duhovnic,va da socotealã pentru noi în faþa lui Dumne-zeu. Înþelegând aceste lucruri, relaþia meacu preoþii este una complexã. Am cunoscutsfinþi pãrinþi în mânãstirile noastre, unii dintreei mi-au fost sau îmi sunt duhovnici. În per-manenþã am avut ºi am de învãþat de ladânºii. La rândul meu, atunci când mi secere, încerc sã-i ajut ºi eu.

Învãþãturile Sfinþilor Pãrinþi mi-au fosttransmise prin vorbire directã, prin dialoguriduhovniceºti. Dar pentru mine, preot este celcare – dupã cum spunea ºi pãrintele Cleopa– are har în el. Ei trebuie respectaþi ºi ajutaþiîn lucrarea lor ºi, în acelaºi timp, îngãduiþica oameni, cu pãcatele ºi defectele lor.

90


– Cât de importante sunt cãrþile în viaþaDvs.? – De multe ori, îmi spun cã abia aºteptsã ies la pensie, ca sã pot citi atât de multcât mi-aº dori. Pentru cã, în cãrþile pe carele citesc, gãsesc o imensã bogãþie duhovni-ceascã, sfaturi ºi îndrumãri creºtineºti, lucruripe care apoi le pot transmite ºi eu mai de-parte, pentru cã, dupã cum se ºtie, Dumne-zeu lucreazã pentru oameni, prin oameni.Iatã de ce pentru mine cartea este hranãsufleteascã, pãtrundere în tainele lumii ºiconºtientizare a tot ceea ce trebuie sãadun în sufletul meu. De aceea nu mã potdezlipi de carte ºi mã bucur când simtcã-mi intrã în suflet prin palmele, ochii ºimintea mea.

– În discuþiile cu oamenii, aveþi anumitesubiecte preferate?

– Îmi place sã vorbesc despre relaþiaom – Dumnezeu, Dumnezeu – om, despresuferinþã, despre nevoia omului de om. Dece despre toate acestea? Pentru cã Dumne-zeu a fãcut lumea din iubire, din prea plinuliubirii Sfintei Treimi. Iar noi, ca oameni,avem nevoie de semenul nostru spre ane valida iubirea. Încã din faºã copilul are

91

Medicina ca misiune

nevoie de dragostea pãrintelui. Adultuluii-aº vorbi despre nevoia de om prin grija pecare trebuie s-o poarte celor din jurul sãu. Întoate este vorba despre nevoia omului deom, în ultimã instanþã, despre nevoia decomuniune. ªi toate acestea le spun numaidin perspectiva învãþãturii creºtin-ortodoxe. – Sunt Sfinþi Pãrinþi care afirmã cã trãimvremuri apocaliptice... Consideraþi cãpolitica se face ºi ea vinovatã de aceastãrealitate? – Citind cãrþile pãrintelui PaisieAghiorâtul, care s-a sãvârºit în 1993, amînþeles cã, într-adevãr, trãim vremuri apoca-liptice. Mai târziu i-am fãcut o vizitã pãrinteluiIustin Pârvu, la Mânãstirea Petru Vodã, închiar chilia dânsului. Pãrintele mi-a con-firmat acelaºi lucru: cã trãim vremuri apoca-liptice. „Pânã când, pãrinte?“, l-am întrebat.ªi rãspunsul a fost: „Pânã când BunulDumnezeu va îngãdui“. Deci toate suntîngãduite de Dumnezeu.

În urma mai multor discuþii pe aceastãtemã cu alþi Sfinþi Pãrinþi, am înþeles cã aºaeste: trãim vremuri apocaliptice. Din pãcate,politicul are ºi el ingerinþe în ceea ce înseam-nã credinþa. Politicul, în sine, este o noþiune

92


care a fost inventatã încã de pe vremea luiPlaton. Statul, structura sa organizatoricã,oamenii care reprezintã statul, fac parte dinacest politic. Important este cum ne raportãmnoi la politic, cum îl percepem din perspec-tiva creºtin ortodoxã.

Eu unul sunt încredinþat cã lumea estecondusã acum de Antihrist ºi cã starea apo-calipticã se va desfãºura pânã cândDumnezeu a hotãrât. ªi numai El ºtie pânãcând va fi aceasta. Cred cã, din punct devedere politic, nu suntem pe drumul bun. Maiales pentru cã imixtiunea politicului înCredinþã o vedem în foarte multe locuri. Ovedem în manifestãri care nu þin de tradiþiabisericii ortodoxe, o vedem în manipulareamediaticã permanentã.

– Care este diferenþa dintre cei doitermeni: ecumenism ºi ecumenistic?

– Se ºtie cã ecumenismul este miºcareareligioasã ce urmãreºte scopul de a unificatoate bisericile creºtine. Ecumenistic estetocmai ingerinþa politicului în credinþã, ºi prinaceasta, influenþa antihristicã în Bisericã.Drept pentru care subscriu la ceea cespune pãrintele Iustin Pârvu, ºi anume cãne-a rãmas doar lupta pentru a nu ne da

93

Medicina ca misiune

pe mâna Antihristului. Ce vreþi, domnilor?Sã ajungem sã cerem pecetea antihristicãnumai pentru cã dumneavoastrã doriþi sãpuneþi aceastã pecete pe noi?

Eu sunt unul dintre oamenii caresimt acut zbaterea sufletelor creºtineromâneºti ºi care nu vor sã se supunãAntihristului. ªi dacã doar lupta ne-a mairãmas, voi încerca s-o duc, acolo undetrãiesc ºi muncesc eu. Sã putem spunerãspicat „acestui politic“ faptul cã nu aparþinecreºtin-ortodoxiei.

– Domnule doctor, am ajuns la finaluldialogului nostru. Vã rog formulaþi oconcluzie.

– O voi face, cãci Iisus Hristos, Dumne-zeul ºi Mântuitorul nostru, este Doctoruldoctorilor. El a venit printre oameni pentru ale vindeca bolile sufleteºti, spre a le uºurabolile ºi neputinþele trupeºti, arãtându-neCalea, prin jertfa pe cruce, spre mântuireaºi învierea noastrã. Conlucrarea medicilorºi a preoþilor în vederea realizãrii spitaluluicreºtin trebuie sã fie un deziderat permanentpentru o sanogenezã completã. Cel cesimte pe Dumnezeu cu adevãrat în el ºiîn aproapele sãu, nu poate fi decât un

94


medic creºtin. Misiunea medicului creºtinpoate fi rezumatã în câteva cuvinte finale:1.Sã-l facã pe bolnav sã înþeleagã; 2.Sã-ialine suferinþa; 3.Sã-l pregãteascã pentru„marea trecere“; 4.Sã-l facã sã trãiascãbucuria nãdejdii, mântuirii ºi învierii.

95

Medicina ca misiune

Cuvânt pentru doctorii spitalelor secularizate

Iubite coleg,

Îþi mãrturisesc cã fãrã Hristos nu poþiface nimic. Suferinþa care ne înconjoarã areo semnificaþie mai presus de cadrul socialîn care lucrãm. Ea strigã cãtre Dumnezeu ºiduce cu ea credinþa sau necredinþa noastrã.Meºteºugul tãmãduirii îl avem de la Dumne-zeu, cãci El dã daruri bune tuturor oame-nilor. Dacã eºti ateu sau indiferent religios,ºtiinþa de a trata þi-a dat-o Dumnezeu pentru

bolnavii care suferã.Dacã adaugi la lecturile tale ºi rugã-

ciunea, atunci ºtiinþa de a trata devine oharismã pe care o ceri de la Dumnezeu ºi omeriþi. Dacã prin noi, bolnavul s-a apropiatde Hristos, de Bisericã – Cerul se bucurã.Dacã prin noi, prin prezenþa noastrã,bolnavul s-a depãrtat de Hristos, mai binear fi fost pentru el ºi pentru noi sã nu neîntâlneascã.

96


Când vezi fragilitatea ºi scurtimea vieþii,ajutã-l pe bolnav cu gândul cã amânareadeznodãmântului creºte ºansele lui de mân-tuire. Integritatea anatomicã ºi spiritualã afiinþei umane este sfântã. Îþi mãrturisesc cãde câte ori am afectat-o, prin ignoranþa saubrutalitatea noastrã, am fost pedepsiþi.

Îþi propun sã nu ne asumãm nici un merital vindecãrii bolnavilor, cãci Doctorul tra-teazã, iar Dumnezeu vindecã, iar noisuntem, conform Scripturii, doar slugãnetrebnicã.

Dacã directorul tãu sau vreunregulament de ordine interioarã îþi interzicesã vorbeºti despre Hristos, nu te supune casã nu faci voia iadului. Roagã-te pentru acelom ºi continuã sã mãrturiseºti.

Cu iubire în Iisus Hristos, Domnul nostru, Dr. Pavel Chirilã(Preluat din „Conceptul de medicinã

creºtinã, pag. 328)

97

Medicina ca misiune

„RUGAÞI-VÃ UNUL PENTRU ALTUL CA SÃ VÃ VINDECAÞI.“ (Epistola Apostolului Iacov, 5/16 )

98


Rugãciunea doctorului

pentru bolnavii sãi

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi alSfântului Duh. Amin!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule ºiCuvântule al lui Dumnezeu, Cel Careîntrupându-Te ai luat asupra ta neputinþelenoastre ºi bolile noastre le-ai purtat, Cela Cedin marea Ta milostivire ºi, ca semn alapropierii împãrãþiei Tale, ai vindecat ºivindeci neîncetat mulþime de bolnavi,neputincioºi ºi stãpâniþi de demoni, vino cuputerea Ta atottãmãduitoare ºi vindecãbolnavii care cer tãmãduire, cãci Tu eºti CelCe ai zis: fãrã Mine nu puteþi face nimic. Descoperã, Doamne, prin Duhul Sfânt,Mângâietorul pe Care de la Tatãl L-ai trimisîn lume, pricina îmbolnãvirii robilor Tãi(numele); dã-le lor pocãinþã, liniºte, rãbdareºi bucurie sufletului încercat în vremeacercetãrii Tale.

ªi mai descoperã, Doamne, robilor Tãi

99

Medicina ca misiune

cã Tu eºti stãpânul vieþii ºi al vindecãrii,stãpân peste orice trup muritor ºi peste oricesuflet veºnic.

Fã, Doamne, ca boala robilor Tãi sã fieprilej de vindecare a sufletului, de mãrire acredinþei, nãdejdii ºi dragostei.

Iar mie, robului Tãu, doctor al trupurilormuritoare ºi sluga netrebnicã, dã-mi a învãþaleacul potrivit care nu face rãu, iar bolnavilorcare mã cautã sã le descopãr Calea spreTine, cã Tu eºti Tãmãduitorul sufletelor ºi altrupurilor noastre ºi Þie slavã înãlþãm, Tatãluiºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºi purureaºi-n vecii vecilor. Amin.

Pentru rugãciunile Preasfintei TaleMaici ºi ale tuturor Sfinþilor, Doamne IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-nepe noi. Amin.

100


Rugãciune pentru omul bolnav

Preaputernice ºi slãvite Doamne IisuseHristoase! Tu, Care ai venit în lume sãtãmãduieºti neputinþele oamenilor, Care nuai venit sã chemi la pocãinþã pe cei drepþi,ci pe cei pãcãtoºi, ºi ai primit moarte pecruce pentru mântuirea noastrã!

Din adâncul inimii Te rog sã primeºtismerita mea nevoinþã ºi aceastã micãrugãciune a mea pentru cel încercat deboalã!

Mântuieºte-l, Doamne, precum ºtii, caun bun ºi iubitor de oameni, ºi rânduieºteTu toate spre folosul sãu. Cã noi neputincioºisuntem ºi nu îl putem ajuta dacã nu ne veilumina cu harul Tãu.

De e voia Ta, îl poþi pedepsi precum secade pentru pãcatele sale, tãmãduindu-l cuierburile amare ale durerii, ca un doctorpriceput, precum vei vrea.

Dar cãzând înaintea Ta Te rog, îndurã-te de robul Tãu, potoleºte-i fierbinþeala,

101

Medicina ca misiune

alinã-i suferinþa, ridicã-l din patul durerii. Sãîi fie aceastã încercare prin care trece spreîndreptarea vieþii, spre început bun mântuiriiºi spre iertarea pãcatelor.

ªi dacã îi e de folos sã ducã mai departecrucea bolii, fie, Doamne, dupã voia Ta, nudupã voia noastrã. Dãruieºte-i lui rãbdareºi liniºte, alungând de la el toatã frica ºi toatãdeznãdejdea, ca sã nu fie îngenuncheat dedurere ºi sã cârteascã sau sã cadã în patimamâniei.

Ajutã-l, Iubitorule de oameni, ca vãzândel mila Ta sã cadã la picioarele Tale culacrimi de pocãinþã ºi de mulþumire, ca sãse învredniceascã sã audã glasul Tãu celsfânt: „Iertate îþi sunt pãcatele!” Amin.

102


Rugãciune pentru bolnavul

cãzut în deznãdejde

Doamne, Dumnezeule al pãrinþilornoºtri, Care dãruieºti pace multã celor ceiubesc legea Ta, ai grijã de robul Tãu celbolnav care este greu încercat de deznã-dejde. Nori negri s-au abãtut asupra sufle-tului sãu ºi nu mai vede razele iubirii Tale.Cugetul sãu s-a întunecat ºi nu se maiîmpãrtãºeºte de lumina Ta.

O, amarã deznãdejde! Cruda fiarã carese nãpusteºte asupra sufletului ca asupraunui pui lipsit de apãrare! Numai Tu ºtii,Atotºtiutorule, câþi ºi-au pus capãt zilelor dinaceastã pricinã, câþi oameni au fost aruncaþide acest duh rãu în adâncurile iadului. Sãnu îngãdui ca fãptura Ta sã fie înghiþitã demoarte, ci sã fie ridicatã prin puterea Ta.Dãruieºte ºi lui ºi nouã, Doamne, roadeleDuhului Tãu cel Sfânt, care sunt pacea, dra-gostea, îndelunga rãbdare, credinþa, blân-deþea, înfrânarea ºi curãþia, ca atunci cândvom pãrãsi aceastã lume sã intrãm în odihnaTa cea cereascã. Amin!

103

Medicina ca misiune

Rugãciune pentru

dobândirea rãbdãrii

Doamne, Dumnezeul nostru, Care airãbdat prigonirile, batjocurile ºi chiarmoartea pe cruce pentru mântuirea noastrã,Cel Ce ne-ai spus cã „prin rãbdarea voastrãveþi dobândi sufletele voastre”, aratã-mi,mie, pãcãtosului, milele Tale cele bogate ºidãruieºte-mi duhul rãbdãrii, ca sufletul meucel încercat sã dobândeascã alinare. Vezi deznãdejdea care mã ispiteºte,vezi încercarea prin care trec ºi ajutã-mã sãies din ea curãþit de pãcate ºi pregãtit sã-Þislujesc în toate zilele vieþii mele, ºi sãslãvesc numele Tãu cel sfânt, cântândîmpreunã cu toþi îngerii ºi sfinþii: Aliluia!

104


Rugãciune cãtre Prea SfântaNãscãtoare de Dumnezeu

O, Maicã Sfântã a celor ce cheamã cuevlavie numele tãu! O, grabnicã ajutãtoarea neamului creºtinesc, nãdejde a celor dez-nãdãjduiþi! La tine alerg când mã aflu în ne-cazuri ºi în dureri, aºteptând milostivirea ta.

Nici un muritor nu a cunoscut o dureremai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci cândL-ai vãzut pe Preadulcele tãu Fiu rãstignitpe cruce. Nici o mamã nu a plâns pentru fiiiei cât ai plâns tu pentru cãderile ºi durerilenoastre. O, câte icoane ai udat cu lacrimiletale, ca sã vãdeºti creºtinilor grija pe carele-o porþi. Cum ai fãcut sã izvorascã lacrimidin ochii tãi zugrãviþi de mâini omeneºti! ªtiind marea ta grijã pentru cei ce laudãnumele tãu, te rog, Preacuratã, vezi suferinþamea ºi neputinþele mele, Preasfântã Fecioa-rã, ºi nu mã lãsa sã fiu biruit de ele. ªtiu minunile tale, ºtiu dragostea pe careo arãþi neamului creºtinesc. De multe ori

105

Medicina ca misiune

te-ai arãtat în chip minunat ºi ai dãruitvindecare celor dreptcredincioºi. Ajutã-mã,Maicã Preasfântã, ca simþind cã mã acopericu sfântul tãu acoperãmânt, sã te cinstescîmpreunã cu toþi îngerii ºi sfinþii în toate zilelevieþii mele. Amin.

106


Rugãciunea bolnavului

pentru cei ce-l îngrijesc

Doamne, Dumnezeule al milei ºi alîndurãrilor, trimite harul Tãu cel sfinþitorpeste doctorii care mã îngrijesc ºi pesteajutoarele lor, acoperindu-i cu harul Tãu caun bun ºi iubitor de oameni. Cãlãuzeºte-iTu, Doamne, în tot ceea ce vor sã facã sprebinele meu. Sã nu sufãr cum a suferit femeiacare avea curgere de sânge de doisprezeceani, fãrã a primi ajutor de la doctori, ci sãprimesc vindecarea de bolile mele. Sã nuse adauge durere peste durerile mele, dinnepriceperea lor sau din lucrarea celui rãu,ci sã dobândesc sãnãtatea mult doritã. Nuîn mâinile lor este viaþa mea, Iubitorule deoameni, ci în mâinile Tale.Mã aflu, Doamne,ca cel cãzut între tâlhari, din pricinasuferinþei care mã apasã. Rãsplãteºte,Dumnezeule, tot binele pe care mi-l facdoctorii, dãruindu-le înþelepciune, sãnãtatetrupeascã ºi sufleteascã ºi tot lucrul bun pecare ei îl cer de la Tine.

107

Medicina ca misiune

Rãsplãteºte, Dumnezeul nostru, toatãdragostea pe care mi-o aratã fraþii mei înHristos care mã cerceteazã, înmulþindbinecuvântãrile Tale în casele lor. Sã fiepentru ei boala mea prilej de a lucra celebune, ca sã se vãdeascã astfel în inimile loriubirea pe care ai cerut-o celor ce Teurmeazã.

Nu este poruncã mai mare decâtporunca de a Te iubi pe Tine ºi de a-i iubipe semenii nostri.

Întãreºte-mã, Dumnezeule preaslãvite,cã vãzând iubirea pe care mi-o aratã sã mãrog ca nici unul din ei sã nu cadã în curselevrãjmaºului, ci sã meargã cu toþi pe caleamântuirii.

Doamne, Dumnezeule al pãrinþilor noº-tri, dacã norii deznãdejdii ºi ai singurãtãþiise vor abate asupra sufletului meu, atuncitrimite-mi Tu fraþi care sã mã cerceteze ºi sãmângâie sufletul meu. Ca vãzând grija lorpentru mine, pãcãtosul, sã Îþi mulþumesc Þie,Celui Care prin pronia Ta cea dumneze-iascã porþi de grijã robilor Tãi, ºi sã Te laudºi sã Te slãvesc în vecii vecilor. Amin.

108


Rugãciunea bolnavului

înainte de operaþie

Doamne, Dumnezeul meu, mãrturisescînaintea feþei Tale neputinþele ºi slãbiciunilemele cele multe. Frica mare m-a cuprinsînaintea acestei încercãri, în loc sã mãcuprindã încrederea în pronia Ta ºi în grijape care o porþi oamenilor.

Dacã nu m-ar fi acoperit harul Tãu,furtuna deznãdejdii m-ar fi doborât lapãmânt. Nu am, Atotputernice Doamne, cu-rajul pe care îl au aleºii Tãi înainteaîncercãrilor vieþii, dar tot ce pot sã fac estesã cad cu frângere de inimã înaintea Ta ºisã Te rog sã nu mã laºi fãrã ajutor.

Tu, Doamne, Cela Ce eºti doctor ceresc,tãmãduieºte-mã prin mâna doctoruluipãmântesc, ca sã Te laud în toate zilele vieþiimele. Amin.

109

Medicina ca misiune

Rugãciune de mulþumire

pentru însãnãtoºire

De binefacerile Tale ca un robnevrednic învrednicindu-mã, mulþumire Îtiaduc Þie, Dumnezeule al îndurãrilor ºi atoatã milostivirea, cã nu ai trecut cu vedereacererile mele, ci mi-ai arãtat iubirea Ta deoameni.

Grele au fost încercãrile prin care amtrecut, ºi teama m-a cuprins cã nu voi ºti sãle stau împotrivã. ªtiam cã neputinþa meaeste mare, dar m-ai fãcut sã simt cã mai mareeste dragostea Ta faþã de tot omul care Techeamã în ajutor.

Preadulce Iisuse, aºa cum ai împlinitcererile mele, aºa întãreºte-mã sã plinescºi eu poruncile Tale cele sfinte. Precum nuai ºovãit a tãmãdui trupul meu, aºa nu ºovãia curãþi ºi sufletul meu de toatã întinãciunea.Cãci ce folos voi avea dacã trupul va aveasãnãtate, dar sufletul va fi cuprins de boalã?Sau ce folos voi avea dacã pânã la sfârºitulvieþii pãmânteºti trupul meu nu va cunoaºte

110


boala, dacã dupã Înviere va fi pradãdurerilor?

O, sã nu-mi pun nãdejdea în sãnãtateatrupului, ca sã nu fiu ruºinat. Cãci cine selaudã cu sãnãtatea poate fi smerit deDumnezeu prin amarã suferinþã. Iar mie sãnu-mi fie a mã lãuda decât în numele Tãu,Doamne, Dumnezeul meu.

Îndrãznesc sã Te rog, PreabunuleDoamne, ca ori de câte ori furtuna încercã-rilor se va abate asupra sufletului meu, sãmã ajuþi aºa cum m-ai ajutat ºi de dataaceasta. Pentru cã în afarã de Tine nu potafla izbãvire.

Multumindu-Þi iarã ºi iarã pentru facerileTale de bine, pentru cele arãtate ºi celeascunse, Te rog ocroteºte cu harul Tãu petot poporul binecredincios, pe toþi cei ceiubesc Biserica Ta ºi defãimeazã învãþã-turile pierzãtoare de suflet, ca sã Te lãudãmºi sã Te slãvim în vecii vecilor. Amin.

111

Medicina ca misiune

RUGÃCIUNEA DOCTORULUI DAN CIOATÃ

În numele Domnului nostru IisusHristos, Tatã te rugãm iartã-ne, pentru toategreºelile pe care le-am sãvârºit cu gândul,cuvântul ºi cu lucrul.

Îþi mulþumim Tatã pentru toate care nile-ai dat sau le-ai îngãduit asupra noastrã.

Facã-se în toate voia Ta în noi, dã-neTatã înþelepciune, cunoºtiinþã, discer-nãmânt, pricepere, chibzuinþã, rãbdare,putere ºi pocãinþã sã le putem înþelege, faceºi duce pe toate.

Te rugãm Tatã, dã-ne puterea DuhuluiTãu, ca sã ne curãþim sufleteºte, sã ne des-pãtimim, sã ne smerim, sã ne zidim, sã nesfinþim ca sã avem nãdejdea mântuirii Tale.

Ocroteºte Tatã familia mea, pe toþi ceicare se roagã pentru noi, pe cunoscuþii ºinecunoscuþii noºtri, duºmanii noºtri, maimarii noºtri, colegii noºtri, bolnavii noºtri ºiîntreg „adamul“ acestei lumi, care crede ºinãdãjduieºte întru mântuirea Ta, ºi le dãru-ieºte lor pacea Ta, îndestulându-i cu bunãtã-

112


þile cele lumeºti ºi cele mai presus de lume.Te rog Doamne, dã-mi putere ºi înþelep-

ciune sã-i pot ajuta pe bolnavii mei.Te rog Doamne, pomeneºte sufletele

adormiþilor robilor tãi, pãrinþi, copii, rudeniidupã trup ºi duh, membrii ai familiei mele,pe cei care s-au rugat pentru noi, pe prie-tenii, cunoscuþii ºi necunoscuþii noºtri, peduºmanii noºtri, mai marii noºtri, colegiinoºtri ºi bolnavii noºtri pe care nu am pututsã-i ajutãm sau am greºit în tratamentele lor,ºi întreg „adamul“ acestei lumi, care a trecutla Tine ºi iartã-le lor toate greºelile cele devoie ºi cele fãrã de voie, sãvârºite cugândul, cuvântul sau cu lucrul, din ºtiinþã saudin neºtiinþã ºi le pune de-a dreapta MãririiTale, în loc luminos, în loc de odihnã, deunde a fugit toatã durerea, întristarea ºi sus-pinarea ºi unde este viaþã veºnicã. Amin.

Miluieºte ºi mântuieºte Doamne sufle-tele noastre ºi ne întoarce pe noi pe caleamântuirii.

Binecuvântat fie numele Tãu, slãvit ºilãudat, în vecii vecilor. Amin.

Doamne ajutã-ne, Mãicuþã ocroteºte-ne.Amin.

113

Medicina ca misiune

1. Bine voi cuvânta pe Domnul în toatãvremea, pururea laudã Lui în gura mea.2. În Domnul se va lãuda sufletul meu; sãaudã cei blânzi ºi sã se veseleascã.3. Slãviþi pe Domnul împreunã cu mine ºisã înãlþãm numele Lui împreunã.4. Cãutat-am pe Domnul ºi m-a auzit ºi dintoate necazurile mele m-a izbãvit.5. Apropiaþi-vã de El ºi vã luminaþi; ºifeþele voastre sã nu se ruºineze.6. Sãracul acesta a strigat ºi Domnul l-aauzit pe el ºi din toate necazurile lui l-aizbãvit.7. Strãjui-va îngerul Domnului împrejurulcelor ce se tem de El ºi-i va izbãvi pe ei.8. Gustaþi ºi vedeþi cã bun este Domnul;fericit bãrbatul care nãdãjduieºte în El.9. Temeþi-vã de Domnul toþi sfinþii Lui, cãn-au lipsã cei ce se tem de El.10. Bogaþii au sãrãcit ºi au flãmânzit, iar

Psalmul 33 ale lui DAVID

114


cei ce-L cautã pe Domnul, nu se vor lipside tot binele.11. Veniþi fiilor, ascultaþi-mã pe mine, fricaDomnului vã voi învãþa pe voi;12. Cine este omul cel ce voieºte viaþa,care iubeºte sã vadã zile bune? Opreºte-þilimba de la rãu ºi buzele tale sã nugrãiascã vicleºug.13. Fereºte-te de rãu ºi fã bine, cautãpacea ºi o urmeazã pe ea.14. Ochii Domnului spre cei drepþi ºiurechile Lui spre rugãciunea lor.15. Iar faþa Domnului spre cei ce fac rele,ca sã piarã de pe pãmânt pomenirea lor.16. Strigat-au drepþii ºi Domnul i-a auzit ºidin toate necazurile lor i-a izbãvit.17. Aproape este Domnul de cei umiliþi lainimã ºi pe cei smeriþi cu duhul îi vamântui.18. Multe sunt necazurile drepþilor ºi dintoate acelea îi va izbãvi pe ei Domnul.19. Domnul pãzeºte toate oasele lor, niciunul din ele nu se va zdrobi.20. Moartea pãcãtoºilor este cumplitã ºicei ce urãsc pe cel drept vor greºi.21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Sãiºi nu vor greºi toþi cei ce nãdãjduiesc în El.

115

Medicina ca misiune

CUVÂNT DE INCHEIERE

Dialogurile pe care am avut bucuria sãle port de-a lungul anilor cu dl doctor DanCioatã, acest minunat chirurg cardiovascu-lar, au fost ca o îndreptare a paºilor mei pecalea cea bunã a credinþei. Aºa m-amconvins cã nimic nu este întâmplãtor pelumea aceasta, cã Dumnezeu lucreazã cuadevãrat prin oameni, ºi cã, precum spuneºi dl doctor Dan Cioatã: „Neexinstândîntâmplare pe lumea aceasta, orice întâlnirecu o persoanã înseamnã o bucurie.“

Acolo unde mã aºteptam mai puþin,însuferinþã, pe patul de spital, (aflându-mãîntr-o cumpãnã a vieþii mele) am întâlnit unmedic, ce venea în mijlocul pacienþilor sãi,cu vorbã caldã ºi înþeleaptã, ca un duhovnic.ªi care nu uita niciodatã sã le spunã: „Numie sã-mi mulþumiþi. Mulþumiþi-i lui Dumne-zeu, cãci El a lucrat prin mâinile mele. Decimisiunea dumneavoastrã pe acest pãmântnu s-a terminat încã.“

Era ceea ce eu nu mai întâlnisem pânãatunci: un alt fel de medic.

116


Aºa au început dialogurile noastre,continuate de fiecare datã când ne-amîntâlnit, cãci un dialog punea temelie lacelãlalt, urmãtorul.

Aºa s-a nãscut apoi ideea acestei cãrþi,socotind-o carte de învãþãturã pentru celaflat în suferinþã, dar nu numai.

Cartea exprimã în acelaºi timp dovadacã pe lumea aceasta existã ºi medici pentrucare pacienþii nu sunt numai trupuri însuferinþã ci ºi suflete, mai ales suflete cetrebuiesc liniºtite, descifrate, vindecate.

Sã recunoaºtem: astfel de medici suntpuþini în spitalele noastre!

Am pus cap la cap, toate dialogurilepurtate sub tema generoasã a medicineiprofesatã ca o misiune venitã de la Dumne-zeu ºi ne-am dori ca aceastã carte sã fie defolos atât pentru cei aflaþi în suferinþã cât ºipentru medici, oriunde s-ar afla ei. Ca ele-ment comun pentru toþi, ar fi rãbdarea:rãbdarea de a îngãdui suferinþa, în cazul bol-navului; rãbdarea de a asculta ºi a trata, încazul medicului.

Fie ca medicina viitorului sã fie asumatãde practicanþii ei ca o adevãratã misiunevenitã de la Dumnezeu. Cãci una împreunã

117

Medicina ca misiune

cu cealaltã, îmblânzesc înmiit suferinþa celuibolnav. ªi, mai devreme sau mai târziu,fiecare dintre noi, oameni fiind, trecem prinretorta suferinþei. Sã nu uitãm niciodatãacest lucru!

Cu mulþumire cãtre Dumnezeu cã mi-adat puterea sã scriu aceastã carte; cumulþumire cãtre domnul doctor chirurg car-diovascular Dan Cioatã, cã mi-a îngãduit sãredau gândurile sale, în paginile ei.

Mariana Pândaru, scriitor

118


Slavã Þie Dumnezeul nostru,Slavã Þie!Cel mai mic dintre doctori ºi teologi,

Dr. Dan Cioatã, chirurg cardiovascular

Prin graþia ºi iubirea Lui Dumnezeu. Întru’ dreapta cinstire a Sa.

Mariana Pândaru, scriitor

•

119

Medicina ca misiune

CUPRINS

• Inima reprezintã sediul sufletului nostru / pag.9• Medicina creºtinã, o medicinã eclezialã / pag. 21• Despre sãnãtate ºi boalã în conceptul

medicinii creºtine / pag. 45• Suferinþa ºi rãbdarea creºtineascã /

pag 60• Neliniºtile interioare ale medicului /

pag. 71• Cuvânt pentru doctorii spitalelor

secularizate / pag. 95• Rugaþi-vã unul pentru altul ca sã vã vindecaþi / pag 97• Psalmul 33 / pag. 113• Cuvânt de încheiere / pag 116

120


Editura CÃLÃUZA v.b. DEVA – cod 330047 Str. Horea, nr. 30 jud. HunedoaraTel: 0254/215545; 0744 521 284 Dr. Dan Cioatã: 0744 398 994e-mail: [email protected]

medicina ca misiune - · pdf filetermeni medicali? – inima, în ebraicã se...

Documents