CADRU TEORETIC

Încă de la începuturile psihologiei experimentale, problema semnificaţiei şi rezonanţei afective a culorilor a constituit o preocupare continuă în activitatea de cercetare. În laboratorul lui Wundt, psihologi de origine română au studiat efectele culorilor asupra personalităţii din punct de vedere fiziologic şi psihologic.

Astfel, E. Gruber (de la Universitatea din Iaşi) întreprinde în laboratorul lui Wundt, în anul 1892, un studiu intitulat:“Luminozitatea specifică a culorilor”. Cu aproape 20 de ani mai târziu, tot sub îndrumarea directă a lui Wundt, un alt psiholog român, Fl. Ştefănescu-Goangă, obţine titlul de doctor în filozofie cu teza “Experimentelle Untersuchungen zur Gefuhlsbetonung der Farben” (Cercetări experimentale asupra tonalităţii afective a culorilor). Lucrarea încearcă să stabilească relaţia existentă între culoare sau combinaţii de culori şi stările afective ale persoanei. Stările afective determinate de perceperea culorilor s-ar încadra în categoria sentimentelor de liniştire şi excitare împreună cu corespondentele lor fiziologice: respiraţie cu ritm rar şi amplitudine mică, viteză a circulaţiei sanguine mică şi presiune slabă pentru stările de linişte şi respectiv ritm respirator rapid de amplitudine mare pentru celelalte. Lucrarea lui Ştefănescu-Goangă a fost consemnată în publicaţii pe plan internaţional ca o contribuţie însemnată la cercetarea problemelor de psihologie a afectivităţii.

În ultimele decenii, odată cu dezvoltarea ergonomiei şi psihologiei industriale s-a intrat într-un nou stadiu de cercetare a efectelor fiziologice şi neuropsihice ale culorii. Studiile de ergonomie au scos în evidenţă câteva trăsături generale ale acestora: culoarea este cu atât mai caldă cu cât se apropie mai mult de roşu, şi cu atât mai rece cu cât este mai dominant albastră; culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ; culorile prea vii sunt obositoare; culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv. Fiecare culoare are anumite efecte fiziologice şi neuro-psihice: astfel roşul activează respiraţia, creşte presiunea sanguină şi ridică tonusul muscular, dar în acelaşi timp, fiind o culoare caldă este un stimulator general şi intelectual dând senzaţia de apropiere în spaţiu; verdele scade presiunea sanguină şi dilată vasele capilare, este o culoare rece, liniştitoare, facilitează deconectarea nervoasă şi dă senzaţia de depărtate în spaţiu; galbenul influenţează funcţionarea sistemului cardio-vascular, este o culoare caldă, veselă, care stimulează vederea, calmează psihonevrozele şi dă senzaţia de apropiere în spaţiu; albastrul scade presiunea sângelui şi tonusul muscular, calmează respiraţia şi frecvenţa pulsului, este o culoare foarte rece, liniştitoare, în exces conduce la depresiuni şi dă senzaţia de depărtare în spaţiu; violetul creşte rezistenţa cardio-vasculară şi rezistenţa plămânilor, este o culoare rece, neliniştitoare, descurajantă şi dă senzaţia de apropiere foarte mare în spaţiu. Ţinând seama de aceste observaţii, s-a indicat folosirea anumitor culori în vopsirea pereţilor încăperilor, în vopsirea diferitelor utilaje sau părţi componente ale lor.

1

În acest context de cercetare continuă a culorilor şi a efectelor lor psihofiziologice, era firesc să se ajungă şi la un test al culorilor. Conceput de psihologul elveţian Max Luscher, testul denumit după autorul său, este prezentat prima oară în 1947. Numeroasele studii ce i-au fost dedicate de la data amintită contribuie atât la perfecţionarea probei, cât şi la extinderea sferei sale de aplicare. Concepţiile moderne despre structura complexă a aptitudinilor sugerează utilizarea acestui test în psihologia clinică, în psihologia şcolară, cea industrială precum şi în activitatea de consiliere matrimonială, în etnopsihologie, în psihologia deficienţilor mintali, în gerontopsihologie şi în psihofarmacologie. Graţie concepţiei psihosomatice care stă la baza elaborării testului, acesta este utilizat cu succes şi în depistarea unor tulburări ale sistemului nervos vegetativ. În acelaşi timp se recomandă folosirea în psihologia reclamei, a artei, etc. Prin urmare, testul Luscher are în prezent o utilizare destul de largă.

În utilizarea practică a probei culorilor intervine un act de alegere, subiectul este deci pus în faţa unei situaţii de opţiune, mai exact de ordonare. Ori, actul de alegere implică întregul sistem motivaţional al personalităţii. În consecinţă preferinţele şi respingerile exprimate, oferă puţine puncte de reper pentru conturarea unei imagini despre personalitatea abordată de diagnostician. Problema era de a găsi un material cu semnificaţie generală, care să poată fi oferit subiectului pentru alegere. M. Luscher găseşte un asemenea material tocmai în culoare, pe care el a denumit-o “limba maternă a inconştientului”. Pentru a explica originea semnificaţiei cromatice, Luscher se întoarce la omul preistoric. Albastrul închis, de ex., culoarea cerului nopţii, reprezintă liniştea, pasivitatea. Întrucât succesiunea zilelor şi nopţilor este independentă de voinţa omului, această stare este mai curând impusă omului. Cercetările psihofiziologice recente par să confirme ipoteza legată de relaţia strânsă dintre culoare şi afectivitate. Astfel s-a demonstrat că albastrul închis are într-adevăr un efect calmant, contemplarea lui contribuind la scăderea tensiunii arteriale, la încetinirea respiraţiei şi bătăilor inimii. Subiectul alege mai mult sau mai puţin spontan culoarea al cărei efect fiziologic îl consideră de dorit, dezvăluind prin această opţiune trebuinţele sale psihice.

M.Lüscher a inventariat comportamentele posibile, asociindu-le în urma unor investigaţii minuţioase, cu semnificaţii cromatice. În cazul testului Luscher, culoarea capătă o importanţă primordială, interpretarea făcându-se independent de formă, în scopul evitării interacţiunii dintre cele două variabile. E drept, autorul a elaborat recent şi o nouă variantă combinată a testului, pornind de la considerentul că ar exista forme ce corespund culorilor fundamentale (ex. rombul pentru roşu, cercul pentru albastru, etc.).

Notăm că proba culorilor elaborată de M.Lüscher prezintă o variantă completă şi una prescurtată sau rapidă. Testul complet constă din 7 seturi de culori sau subteste în timp ce versiunea rapidă reţine doar subtestul de 8 culori.

Menţionăm că varianta prescurtată a probei, a cărei prezentare analitică face obiectul studiului de faţă, a fost standardizată independent de formă, operându-se cu cartonaşe colorate având forme identice şi neutre (pătrate). Considerăm deci că tentativele de combinare a testului celor 8 culori cu diferite forme riscă să pericliteze validitatea rezultatelor obţinute.

Determinarea sferei psihice abordate de această probă este sugerată de corespondenţa cu elementul cromatic. Trecând în revistă “sectoarele” personalităţii investigate de diferitele teste proiective, D. Anzieu include toate testele cromatice în rândul metodelor de cunoaştere ale afectivităţii. Există şi opinii care vorbesc mai degrabă despre un “sistem funcţional” unitar ce integrează afectivitatea şi

2

motivaţia. Pare plauzibilă teza că însuşi testul Lüscher ar aborda un astfel de sistem unitar. Alţi autori extind şi mai mult sfera de cuprindere a testului. H. Canivet este de părere că testul oferă informaţii şi despre unele aspecte ale relaţionării generale a individului cu mediul ambiant cum ar fi capacitatea de acţiune, de integrare, gradul de rezistenţă la influenţa factorilor stresului şi a situaţiilor tensional conflictuale. Astfel, testul Lüscher depăşeşte sfera diagnosticului pur constatativ, oferind şi sugestii terapeutice.

Bazele teoretice ale testului Lüscher

Psihologul elveţian a construit testul pornind de la o concepţie proprie asupra personalităţii. Psihologia şi psihoterapia sunt privite într-o relaţie strânsă cu faptul de cultură, prin cultură înţelegând realizarea la maximum a posibilităţilor oferite individului la un moment dat.

În centrul sistemului de referinţă propus de Luscher se află subiectul, adică personalitatea integrată. Subiectul poate intra în relaţie cu toate obiectele înconjurătoare, precum şi cu ceilalţi oameni. Aceste relaţii nu sunt însă întâmplătoare, arbitrare, dimpotrivă, ele sunt determinate reciproc şi dinamic, fapt interpretat de autor ca o expresie a “ordinii”.

Relaţiile ce se stabilesc între subiect şi obiect pot fi caracterizate din două puncte de vedere: (1) al direcţiei în care este orientată relaţia şi

(2) a determinismului acestuia.

(1) Din punct de vedere al direcţiei în care este orientată relaţia dintre subiect şi obiect avem două categorii:

a) Relaţia heterocentrică în cazul în care subiectul stabileşte o relaţie cu un obiect din afară, exterior lui. În limbaj cotidian această relaţie poate fi numită şi “relaţie activă”. O reprezentare grafică a acestui tip de relaţie ar arăta în felul următor:

OO S O

O

Cu S s-a notat subiectul şi cu O s-a notat obiectul.b) Relaţie autocentrică care cuprinde teme sau aspecte al căror obiect

este subiectul însuşi. Autorul foloseşte pentru acest tip de relaţii termenul de “relaţii pasive” dar prin pasivitate înţelege tocmai acea situaţie în care subiectul devine obiect al propriei acţiuni (de ex. acţiuni de autocunoaştere, de influenţare sau autoeducaţie, etc.).

Relaţia autocentrică se referă deci la preocupările subiective şi poate fi reprezentată grafic astfel:

S

3

Aceste două categorii de relaţii (heterocentrice şi autocentrice) trebuie diferenţiate de dimensiunea bipolară a personalităţii: extraversiune – introversiune. Este adevărat că o persoană introversivă este autocentrică, dar nu toţi care primesc calificativul de autocentric sunt introvertiţi. După opinia autorului, tendinţa autocentrică se poate asocia şi cu extraversiunea. De ex. un subiect foarte comunicativ, deschis, extravertit, care discută însă în exclusivitate despre propria persoana, familie, slujbă, etc., va fi încadrat în rândul persoanelor autocentrice. Tendinţa heterocentrică şi extraversiunea sunt noţiuni mai apropiate, dar după cum reiese şi din exemplul de mai sus, suprapunerea lor nu este totală nici în acest caz.

(2) Din punct de vedere al determinismului relaţiei avem de asemenea două variante extreme:

a) În cazul în care sursa relaţiei este subiectul însuşi putem vorbi despre forma autonomă a relaţiei. Autonomia astfel concepută este echivalentă cu a “fi o cauză” a relaţiei sau atitudinii manifeste.

b) Dacă subiectul se încadrează într-o relaţie dată, fiind mai curând un “efect” determinat din exterior (în sens larg obiectul determină subiectul) relaţia este denumită heteronomă.

Aceste patru categorii fundamentale ale terminologiei propuse de Lüscher corespund unor noţiuni psihologice curente:

Heterocentric: trimite spre mediul extern, extraversiune, deschidere Autocentric: trimite spre lumea interioară, introversiune, profunzime. Autonom: sugerează voinţa, masculinitatea, tensiunea. Heteronom: sugerează sensibilitatea, feminitatea, dizolvare.

În viziunea psihologiei funcţiilor, aceste patru categorii se combină două câte două formând structuri care sunt considerate ca funcţii sau seturi culturale. Aceste funcţii sau seturi culturale pot fi reprezentate grafic cu ajutorul unui sistem bipolar – bimodal, fiecare funcţie având drept corespondent o culoare fundamentală. Teoria este echivalentă prin ipoteza ei cu corelarea persoană – cultură din antropologia culturală.

Autocentric (pasiv)

Setul estetic Setul logicalbastru verde

heteronom -----------------------------------------------------------------autonom

galben roşuSetul abilit. tehnice Setul etic

Heterocentric (activ)

4

Corespondenţa propusă în graficul de mai sus este o construcţie ipotetică, aproape speculativă ce poate fi testată şi acceptată în măsura în care permite predicţii validate de practică.

Setul estetic şi cel logic formează – după Luscher – aspectul teoretic al personalităţii, iar cel de abilitate tehnică şi cel etic formează latura practică. Personalitatea este concepută într-o unitate funcţională. Hipofuncţia uneia dintre cele patru seturi va atrage după sine compensarea prin fixaţie a alteia, tulburând astfel echilibrul sistemului.

Putem anticipa că în interpretarea datelor obţinute prin testul Luscher modelul de mai sus nu joacă un rol semnificativ, astfel încât construcţia speculativă menţionată este mai curând independentă de valorificarea practică a materialului înregistrat prin testare.

În cazul variantei scurte (rapide) a testului Luscher, echilibrul, dezvoltarea armonioasă a persoanei se exprimă prin alegerea culorilor fundamentale pe primele patru locuri. Este o concluzie întemeiată pe o investigaţie întreprinsă pe o colectivitate foarte vastă. Respingerea uneia sau mai multor culori de bază, adică situarea lor pe ultimele locuri devine un semn al dezechilibrului.

Culorile se asociază uneori şi două câte două, formând astfel “grupuri” de culori, care permit o nuanţare mai accentuată a interpretării. Dăm mai jos cele şase combinaţii posibile:

combinaţia albastru şi verde indică indivizi pasivi, în caz de fixaţie tendinţă la pasivism.

roşu şi galben indică indivizi activi, în caz de fixaţie tendinţă la activism. albastru şi galben indică heteronomie, în caz de fixaţie tendinţă la

heteronomie. albastru şi roşu sugerează adaptabilitate, în caz de fixaţie tendinţă la

identificare. verde şi roşu indică autonomie, în caz de fixaţie tendinţă la autonomie. verde şi galben sugerează indivizi însinguraţi, în caz de fixaţie tendinţă la

izolare. Datorită existenţei acestor grupuri, în cazul respingerii unei singure culori,

hipofuncţia poate fi compensată. De ex. dacă subiectul refuză albastrul, verdele va compensa tendinţa autocentrică, iar galbenul - heteronomia, reprezentată de culoarea în cauză. Situaţia subiectului este mai gravă în cazul respingerii a două culori fundamentale, întrucât în acest caz avem de-a face cu dispariţia unui grup întreg. Astfel, respingerea concomitentă a verdelui şi albastrului atrage după sine absenţa concentrării.

Semnalul dezechilibrului este dat de instalarea unei hipofuncţii sau a unei fixaţii în compensare, care poate rezulta dintr-o apreciere eronată a relaţiei dintre subiect şi obiect. Normalitatea psihică însăşi este privită prin prisma adecvării conduitei la realitate. Autorealizarea, adică şansa cea mai mare pe care viaţa o oferă omului este şi ea dependentă de modul în care este reflectată această situaţie (relaţie). Atât subiectul cât şi obiectul participă cu valori afective la realizarea acestei legături. Nu întotdeauna însă subiectul apreciază corect constelaţia valorică reală. Ca efect al supraaprecierii sau subaprecierii (evaluare negativă) a propriei persoane se instalează ceea ce se numesc “proiecţiile primare”, adică imaginea pe care subiectul şi-o face despre el însuşi. Pe planul relaţiilor cu obiectul, acestea au drept consecinţă “proiecţiile secundare” exprimate prin izolare sau identificare. De ex. o persoană care se supraapreciază şi se consideră un “geniu neînţeles” (aceasta este proiecţia primară) va tinde să se izoleze de prieteni, colegi, societate (aceasta

5

este proiecţia secundară). Cele două forme ale proiecţiei secundare apar întotdeauna împreună. Alegerea culorilor este astfel determinată de întreaga constelaţie prezentată mai sus. În alegerea făcută, persoana îşi proiectează de fapt starea sa afectivă pe care încearcă să o compenseze prin preferinţa pentru o culoare sau alta, care să reflecte ceea ce îi lipseşte, sau spre ceea ce aspiră. Astfel un individ obosit sau surmenat caută calmul, relaxarea, liniştea şi va alege probabil pe primele locuri culoarea albastru închis. Persoanele însingurate, izolate, vor tinde spre afilierea sau ataşarea de un grup, de o colectivitate, sau de o persoană protectoare, ceea ce se numeşte identificare. În general subaprecierea propriei persoane duce la identificare: individul caută protecţie, considerându-se prea slab ca să facă faţă situaţiilor de unul singur şi în schimbul securităţii dobândite se supune voinţei protectorului. Pe fondul acestei orientări apare tendinţa de a ieşi din această situaţie de solitudine, de izolare.

Autoaprecierea diminutivă poate cauza alteori izolarea de prieteni, izvorâtă din complexul de inferioritate - şi totodată dorinţa de a pune capăt - prin identificare - singurătăţii astfel rezultate.

Proiecţiile primare, aceste “imagini caricaturale” ale personalităţii cauzează şi pretenţiile absolute faţă de mediu. După cum ştim “imaginea consecutivă negativă” cuprinde clişeul negativ, opusul imaginii perceptice (de ex. culoarea complementară acelui stimul). Dacă stimulul perceput a fost culoarea roşie, imaginea consecutivă negativă va fi verde, pentru alb va fi negru şi invers. Prin extensie în sfera afectivă, persoana nu va alege pe primele locuri culorile care reflectă situaţia existentă (care prin asociaţie poate reprezenta stimulul) ci va alege culorile care reprezintă ceea ce îi lipseşte (ceea ce ar fi o imagine consecutivă negativă a situaţiei reale existente). Individul ajuns la saturaţie sau suprasolicitat, va căuta solitudinea, degajarea, non-implicarea (deci va alege culorile albastru închis sau gri); individul pasiv va alege culorile (albastru şi roşu) care indică accentul său tacit de a fi dominat, eventual manipulat de altul, etc.

Cerinţele formulate în concordanţă cu realitatea dată, adică în cazul unei aprecieri corecte a propriei persoane sunt întotdeauna relative, se racordează situaţiilor concrete. În schimb cele generate de autoiluzionare vor avea un caracter absolut şi pot fi exprimate prin formula: “vreau neapărat ca….”. Fiecare pretenţie de acest gen produce mai mult sau mai puţin inconştient o anxietate (tensiune, teamă, refuz, frustrare). Astfel, dacă pretenţia absolută este “trebuie neapărat să fiu simpatic !”, anxietatea corespunzătoare va fi formulată “în nici un caz nu am voie să fiu simpatic”. Este valabilă şi relaţia inversă: cu cât teama este mai puternică, cu atât mai mare va fi şi pretenţia sa ca dorinţa să se împlinească. Această simetrie matematică dintre pretenţie şi anxietate este denumită de Lüscher “funcţie”.

Testul Lüscher, fiind un test omogen, bazat pe dimensionarea calitativă a unui singur criteriu - culoarea - poate modela prin situaţia - test relaţia actuală subiect - obiect suficient de bine. Prin îmbinarea a câtorva puncte de vedere - cel al lui Luscher, a lui Eggert, a lui Kerei - putem considera acest test ca relevând un “sistem funcţional unitar” al personalităţii, ce integrează instanţe energo - dinamice ierarhice: balanţa metabolică (catabolism – anabolism), echilibru neurovegetativ, nivelul general de activare (funcţia “arousal”), orientare psiho-vegetativă globală (ergotropie - trofotropie), procesele energo-afective şi motivaţionale, precum şi sfera relaţionărilor inter-personale şi axiologice.

Cum poate totuşi să dezvăluie un test aparent simplu această structură atât de complexă a personalităţii ? Pentru a înţelege mecanismul prin care testul devine

6

relevant să încercăm surprinderea modelării situaţiei reale: subiect - obiect, în cadrul expunerii celor opt culori.

Subiectul, în momentul expunerii setului color, se află într-o anumită stare funcţională determinată de interacţiunea cu mediul – obiect (relaţia heteronomă sau autonomă); felul relaţiei de interacţiune este la rândul ei dependent de această stare (felul reacţiei: pasiv-activ). De fapt tocmai această stare funcţională globală a tuturor instanţelor energo-dinamice mai sus amintite este surpinsă.

Organismul, în interrelaţia cu mediul în vederea adaptării, îşi alege mecanismele, “instrumentele” cele mai eficiente. Această tendinţă de autoechilibrare-autoreglare se obiectivează printr-o structură homeostatică specifică, printr-un “pattern” al trebuinţelor de autoreglare. Aceste tendinţe homeostatice prezintă o remarcabilă constantă direcţională şi calitativă la toate nivelele energo-dinamice: de la nivelul psihofiziologic, neurovegetativ, prin mecanismele autoreglatoare ale personalităţii până la cel interpersonal şi axiologic. Astfel deci se conturează o structură a homeostaziei personalităţii ca un tot unitar. Fenomenele şi lucrurile mediului înconjurător sau chiar al propriului mediu intern prezintă nişte valenţe numite “valenţe incitative” care determină un prim răspuns de evitare/apropiere a subiectului. Dacă obiectul cunoaşterii este culoarea, valenţa incitativă a acesteia induce reacţii specifice ale sferei afective, energodinamice ale personalităţii,relevând astfel tocmai tendinţele dinamice ale personalităţii, tendinţele structurării homeostatice specifice individuale: culorile care reprezintă valenţe ce împiedică eficienţa adaptării sunt respinse, iar culorile ale căror valenţe (calităţi incitative) susţin adaptarea sunt preferate.

De aici deducem că o dimensiune energetică de relaţionare este reprimată, rejectată ca fiind resimţită (conştient sau nu) ca frânătoare în adaptare, iar funcţia psihică reprezentată de culorile preferate este aleasă compensator, ca fiind un mod mai eficace de acţiune, de orientare.

Datele cele mai exacte, mai valide şi reproductibile cu testul Luscher aparţin domeniului psihofiziologic, neurovegetativ. Acest mod de abordare asigură testului o interpretare mai concretă, bazată pe un volum considerabil de date experimentale. (Gerard, Birkmayer, Eggert, Erbsloh, Kravkov, Voedienski, etc.). Ideea folosirii testului Luscher ca indicator al stării funcţionale a sistemului nervos vegetativ îi revine autorului testului confirmat apoi şi extins şi de alţi autori.

Pentru a înţelege mai bine modul de acţiune al culorilor din punct de vedere psihofiziologic asupra organismului, precum şi această dimensiune de investigaţie implicită a testului Luscher este necesară explicarea şi recapitularea succintă a funcţionării sistemului nervos vegetativ (SNV).

După cum se ştie SNV este alcătuit din două ramuri principale complementare şi antagoniste: sistemul nervos vegetativ simpatic şi cel parasimpatic. Fiecare din aceste ramuri inervează organele vitale în mod antagonist, modularea tonusului neurovegetativ realizându-se prin acţiunea combinată şi opusă a celor două ramuri, în funcţie de cerinţele ambianţei. De ex. în condiţii normale, bătăile inimii se manifestă la un anumit nivel de echilibru menţinut între limite normale prin acţiunea concomitentă a sistemului simpatic şi parasimpatic.

Se ştie, atât din practica empirică precum şi din dovezile experimentale, că expunerea organismului la acţiunea anumitor culori are efecte psihofiziologice specifice. Astfel expunerea la culoarea roşie de ex. Într-o ambianţă intens luminată de un roşu deschis induce creşterea pulsului şi a tensiunii arteriale, având deci efect excitant, exercitat prin SNV simpatic. S-a demonstrat că albastrul

7

în schimb, calmează mai ales prin ramura parasimpatică, determinând scăderea presiunii sanguine, rărirea pulsului, etc. Galbenul şi verdele formează o altă pereche cunoscută ca poli de excitare – calmare, prin mecanisme psihofiziologice similare.

Reacţiile psihofiziologice la culoare sunt “reacţii timice”, reproducând în formă purificată ceea ce este esenţial în valenţele situaţiilor reale, cotidiene.

Sub influnţa eforturilor, a încordării fizice sau emoţionale ca teama, furia, stresul, în termeni genetici sub influenţa necesităţii de mobilizare a resurselor energetice, sistemul simpatic domină parasimpaticul şi bătăile inimii se vor accelera (ca şi în cazul expunerii la culoarea roşie). Simpaticul deci, deserveşte funcţia activatoare, mobilizatoare de energii, atunci când condiţiile de mediu le solicită, adică o funcţie catabolică. Mai specific, în terminologia lui H. Selye, ramura simpatică a SNV deserveşte o funcţie de “alarmă” , ea fiind un “sistem timpuriu de avertizare”.

Această funcţie activatoare, catabolizantă este declanşată nu numai de culoarea roşie ci şi de cea galbenă, ambele fiind heteronoame, incisive.

Sistemul parasimpatic acţionează pentru reducerea tonusului neuro-vegetativ la valori normale când condiţiile de stres au fost îndepărtate, ele fiind ramura care îşi impune tonusul în condiţii de calm, mulţumire şi relaxare. Ea deserveşte conservarea şi înmagazionarea de energii, deci o funcţie anabolică, fiind reprezentată şi indusă de culorile albastru închis şi verde.

Când vorbim despre mecanismele adaptative ale organismului ca un tot unitar, luăm în considerare determinarea psihică a proceselor şi funcţiilor neuro-vegetative, considerând că în vederea unor decelări fine a adaptării, fără această determinare nu putem opera cu polii: simpaticotonie - parasimpaticotonie.

Termenii introduşi de Hess (1949) de “ergotropie” şi “trofotropie” indică esenţa integratoare a determinismului psihic a simpaticotoniei şi parasimpaticotoniei, desemnând orientarea energetică globală a individului în interdependenţă psiho-vegetativă.

Perechea de culori roşu-galben reprezintă funcţia “ergotropică” pe când perechea albastru-verde cea “trofotropică”. Este însă interesant de semnalat (Luscher, 1962) că sistemul psihologic al setului de culori nu este divizabil numai în culori ergotrope şi trofotrope, ci în fiecare pereche există o culoare care argumentează tonusul ramurii, adică a funcţiei pe care o reprezintă, iar cealaltă culoare inhibă, frânează acţiunea celeilalte ramuri (astfel în mod indirect creşte tonusul ramurii pe care o reprezintă prin inhibarea celeilalte). În perechea trofotropă albastru-verde, verdele autonom pasiv creşte tonusul parasimpatic - trofotropic, pe când albastrul (heteronom pasiv) o face indirect, prin inhibarea tonusului simpatic - ergotropic.

În tabloul de mai jos prezentăm schematic aceste acţiuni ale perechilor de culori:

Culori ergotropice Roşu – creşte simpaticotonia

Inducând simpaticotonie Galben – scade parasimpaticotonia

Culori trofotropice Verde – creşte parasimpaticotonia

Inducând Albastru - scade simpaticotonia

8

parasimpaticotonia

În concluzie, ergotropia indică eliberarea de energia actuală (catabolism), muncă şi activism, obţinere de performanţă, deschidere şi orientare spre exterior, stare de pregătire pentru a reacţiona, pe când trofotropia implică aspectele psihovegetative de deviere înspre fenomenele anabolice ale metabolismului, respectiv ale psihismului: pasivitate, autoconservare prin autodefinire, orientare spre interior, înmagazinare de energie potenţială.

PREZENTAREA TESTULUI

Testul culorilor Luscher este larg utilizat în ambele variante. Varianta completă conţine - după cum s-a arătat - şapte seturi de culori, deci 7 subteste, totalizând 73 de culori şi nuanţe diferite de culori şi necesitând 43 de alegeri din partea subiectului. Cu tot numărul acesta mare de alegeri, aplicarea variantei complete durează între 5 şi 8 minute. Însă interpretarea acestei variante cere mult exerciţiu şi o bază psihologică solidă pentru a evita erorile. Testul complet începe cu alegerea în cadrul “seriei gri” care conţine 5 nuanţe diferite: gri mijlociu, gri închis, negru, gri deschis şi alb. Această serie oferă indicii despre dispoziţia subiectului în situaţia existentă ca şi modul lui de a reacţiona la excitanţi relativ neutri (nuanţe de gri). Alegerea sau respingerea culorii alb şi negru (care sunt punctele extreme ale luminozităţii) va avea semnificaţia unei decizii absolute, finale. Albul este expresia evadării şi eliberării de orice restricţii, iar negrul reprezintă blocare, refuzul şi reprimarea influenţelor stimulatorii.

Al doilea subtest constă în alegerea celor “8 culori” care formează varianta prescurtată a testului. Acest set este cunoscut în mod curent sub denumirea de “penelul celor 8 culori”.

Urmează linia sau subtestul celor patru culori fundamentale a cărui interpretare ne oferă indicii despre tendinţele esenţiale ale străduinţei (perseverenţa, interes, motivaţii, voinţă).

Ultimele patru subteste sunt reprezentate de: planşa albastru (starea sufletească, relaţia cu partenerul); planşa verde (autoaprecierea, atitudinea volitivă); planşa roşu (excitabilitatea, conduita de impulsionare); planşa galben (atitudinea de aşteptare, conduită de contact).

Fiind mai uşor de manipulat şi oferind o cantitate suficientă de informaţie, subtestul celor 8 culori este folosit ca variantă de sine stătătoare, variantă pe care şi noi am reţinut-o pentru prezentare în continuare. Accesoriile obiectuale ale testului sunt: materialul testului (cartonaşele de culori) şi manualul său.

Materialul testului constă din 8 cartonaşe de diferite culori, notat fiecare pe dos cu câte o cifră (de la 0 la 7). Forma cartonaşelor este neutră (dreptunghiulară) evitându-se în acest fel orice implicare a caracteristicilor de formă. Din cele 8 culori, patru sunt fundamentale (primare sau pure): albastru închis (notat pe dos cu nr. 1), verde albăstrui (2), roşu oranj (3), galben strălucitor (4), iar celelalte patru sunt culori auxiliare (obţinute prin combinarea în

9

diferite concentraţii a culorilor fundamentale: violet (5), maro (6), negru (7) şi gri (0).

Culorile sunt standard atât în ce priveşte tonul cromatic, luminozitatea cât şi saturaţia, ele fiind selectate de M. Luscher dintre 4500 de culori şi nuanţe diferite, pe baza a numeroase cercetări experimentale. Testul poate fi aplicat chiar şi persoanelor suferinde de daltonism, deoarece culorile prezintă calităţi funcţionale necesare în stabilirea diagnosticului chiar şi numai pe baza luminozităţii.

Ar fi deci o greşeală fundamentală să ne confecţionăm nişte culori, care se seamănă cu cele originale şi să aplicăm testul în această formă, deoarece chiar şi o diferenţă infimă de luminozitate poate falsifica rezultatele şi implicit constatările psihodiagnostice.

INTERPRETAREA TESTULUI

1) Gruparea şi notarea secvenţei de 8 culori

În urma cercetărilor efectuate pe 36.892 de cazuri, M. Lüscher propune următoarea configuraţie standard a alegerii celor 8 culori pentru oameni normali:

3 1 2 4 5 0 6 7

0 6 5

În funcţie de ordinea preferinţelor (intensitatea simpatiei sau antipatiei) fiecare primeşte un semn după cum urmează:

primele două culori apreciate a fi cele mai simpatice (plăcute) primesc semnul “+”

a doua pereche fiind culori plăcute primesc “x” a treia pereche (culorile din poziţiile 5 şi 6) fiind oarecum culori

indiferente primesc semnul “=“ ultimele două culori considerate ca antipatice primesc semnul “-“

Deci alegerea standard pentru indivizii normali va primi următoarele semne:

3 1 2 4 5 0 6 7

+ + x x = = - -

După cum se poate uşor observa, această configuraţie standard presupune alegerea culorilor fundamentale în primele patru poziţii şi a culorilor auxiliare pe următoarele patru poziţii.

Trebuie să facem o distincţie între semnificaţia obiectivă a culorii stabilită pe bază statistică şi atitudinea subiectivă faţă de ea. Culoarea şi semnificaţia ei obiectivă poartă numele de structur ă şi ea este întotdeauna aceeaşi pentru orice

10

om: de ex. albastru închis va semnifica întotdeauna “liniştea”. Atitudinea subiectivă faţă de culoare (simpatie, indiferenţă, antipatie) poartă numele de func ţ ie şi va diferi de la om la om.

Tocmai aceste funcţii sau atitudini faţă de culoare sunt interpretate în testul Luscher:

funcţia “+” (culorile simpatice) oferă indicii despre mijloacele folosite de subiecţi în atingerea scopului dorit;

funcţia “x” (culorile plăcute) este un indicator al propriei situaţii; funcţia “=” (culorile indiferente) arată că însuşirile reprezentate de aceste

culori sunt indiferente pentru subiect, menţinându-se într-o stare latentă din care pot ieşi în anumite situaţii pentru a fi acceptate sau respinse;

funcţia “-” (culorile respinse sau antipatice) reprezintă trebuinţe reprimate, care în situaţia actuală nu pot fi satisfăcute datorită circumstanţelor sau a dezavantajelor care ar putea rezulta.

Orice deplasare a culorilor faţă de poziţia din configuraţia standard capătă semnificaţie cu atât mai mare cu cât deplasarea este mai mare. În felul acesta o culoare fundamentală respinsă (situată deci pe ultimele poziţii) sau o culoare auxiliară aflată pe primele poziţii vor căpăta semnificaţia unei anxietăţi sau compensaţii. Şi aceasta deoarece respingerea unei culori fundamentale reprezintă de fapt respingerea trebuinţei asociate culorii respective ceea ce duce implicit la creşterea unei stări de tensiune şi anxietate. Anxietatea poate fi privită ca o stare stresantă apărută în urma reprimării sau negării unei trebuinţe, ca o frustrare, o opoziţie faţă de trebuinţă, o constrângere impusă de tine sau de altul, sau, cu alte cuvinte, poate fi înţeleasă ca un sentiment de jenă, un sentiment neplăcut. Modul de compensare a acestor anxietăţi este dat de culorile care se situează în primele poziţii. De ex. respingerea culorii roşii înseamnă că persoana se află într-o stare de suprasolicitare ori de epuizare fizică şi psihică. În acest caz, dacă pe primul loc se află culoarea albastră, înseamnă că se va realiza o compensare a acestei situaţii prin căutarea unei ambianţe “liniştite”, fără conflicte sau stimulări exterioare; dacă pe prima poziţie se află culoarea verde, compensarea se va face prin puterea voinţei, adică prin impunerea unor acţiuni sau conduite care să scoată persoana din impasul actual.

Deci o culoare fundamentală care se situează pe ultimele trei poziţii va fi considerată anxietate şi în interpretarea protocolului se notează cu semnul minus şi se trece litera A sub ea.

De ex.: 1 2 4 0 5 3 7 6

+ + x x = = - -

A!

Intensitatea anxietăţii este dată de poziţia ocupată şi se notează cu semnul exclamării: în poziţia 6 anxietatea este mică şi primeşte !; în poziţia 7 anxietatea este mijlocie şi primeşte !!; în poziţia 8 anxietatea este mare şi primeşte !!!.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru culorile auxiliare (maro, negru, gri) care se situează pe primele trei locuri. În acest caz ele sunt considerate ca modalităţi de compensare a trebuinţelor respinse, vor primi semnul + şi litera C sub ele.

11

1 7 2 3 4 0 5 6

+ + x x = = - -

C!!Intensitatea compensaţiei este dată şi ea de poziţia ocupată: în poziţia a 3-a

compensarea este mică şi primeşte !; în poziţia a 2-a compensarea e mijlocie - !!; în poziţia primă compensare mare - !!!.

Toate culorile care urmează după o culoare fundamentală situată în poziţia 6 sau 7 vor primi şi ele semnul minus şi sunt considerate ca surse de anxietate. Toate culorile care preced o culoare auxiliară situată în poziţia 2 sau 3 primesc şi ele semnul plus şi sunt considerate surse posibile de compensare.

În aplicarea testului Luscher, varianta raidă, i se cere subiectului să facă două alegeri a celor 8 culori. Şi aceasta deoarece se consideră că cea de a doua alegere se face mai spontan şi ar fi mai valabilă din punct de vedere al interpretării.

Intensitatea anxietăţilor şi compensaţiilor, adică numărul semnelor de exclamare dintr-un protocol ne oferă indicii despre prognoza cazului: dacă numărul semnelor ! este mai mic la cea de-a doua alegere decât la prima, putem face un prognostic favorabil asupra evoluţiei situaţiei; când numărul semnelor ! este mai mare la a doua alegere decât la prima se poate presupune că metodele terapeutice folosite nu vor avea efectul scontat, deci prognosticul este rezervat.

Anxietatea considerată ca trebuinţă fundamentală nesatisfăcută (A), împreună cu rezolvarea încercată sub formă de compensare fac posibilă descoperirea temei conflictului existent sau a problemei actuale. Ea constituie o nouă funcţie (alături de cele patru prezentate), care apare în urma combinării a două funcţii diferite (funcţia + şi -). Această funcţie notată ± apare separat în tabelele de interpretare (tabelul V) şi indică sursa de stres şi metoda adoptată în încercarea de a o rezolva. În majoritatea protocoalelor există o singură problemă actuală dată de culorile din poziţia 1 şi 8.

De ex. dacă am avea o alegere de forma:

3 1 5 4 0 6 2 7

+ + x x = = - -

problema actuală va fi dată de interpretarea combinaţiei +3 -7: luptă împotriva restricţiilor şi vrea să se dezvolte singur ca rezultat al propriilor eforturi.

Pot să apară protocoale în care o culoare situată în primele două poziţii la prima alegere, să apară în ultimele două poziţii la cea de-a doua alegere. Această atitudine contradictorie faţă de culoare este considerată ambivalenţă şi se interpretează separat (ca funcţia ±) atunci când apare:

A!+ + x x = - - -

1 2 4 0 5 3 7 6

4 2 0 5 3 6 7 1

+ + x x x = - -

12

În afara grupurilor +4+2, x0x5, x5x3, =6, -7, -1 se va interpreta şi grupul +1-1, care în acest caz denotă o atitudine ambivalentă variind între mulţumire relaxată şi nemulţumire obosită. O astfel de atitudine contradictorie faţă de o culoare nu trebuie trecută cu vederea, deoarece ea poate să ne ofere indicii în plus în conturarea şi întregirea tabloului personalităţii.

Tot în exemplul de mai sus apare încă o situaţie deosebită: la prima alegere ultimele trei culori sunt notate cu semnul minus. Cum se face interpretarea în acest caz ? deoarece Luscher consideră că un grup de culori are întotdeauna semnificaţie mai mare şi oferă mai multe informaţii decăt o culoare luată separat ; se tinde ca interpretarea să se facă pe grupuri de culori şi nu pe culori singulare. Deci grupul -3-6-7 va fi considerat ca fiind alcătuit din două grupuri, cifra din mijloc făcând parte din ambele. Vom avea deci de interpretat grupurile -3-7 şi -7-6. Desigur că în situaţii deosebite se admite şi interpretarea unei singure culori (tot în exemplul de mai sus culoarea violet (=5), singura culoare din şir notată =).

Mai trebuie menţionată şi informaţia pe care ne-o oferă aşa numitul “grup-muncă”, format din combinarea a trei culori fundamentale: roşu (3), galben (4) şi verde (2). În urma cercetărilor efectuate s-a ajuns la concluzia că grupul celor trei culori (indiferent de combinaţie) trebuie să apară alăturat şi de preferinţă la începutul şirului. În cadrul grupului, cele trei culori vor avea semnificaţii diferite: verde - voinţa şi puterea de a persevera indiferent de dificultăţi; roşu - acţiune, eficacitate, adaptare; galben - satisfacţia spontană obţinută în acţiune, capacitatea de a se proiecta şi de a-şi imagina rezultatul viitor al muncii.

În multe cazuri însă grupul muncă nu apare alăturat ci despărţit, două culori alăturate şi a treia stă separat. Această fărâmiţare a grupului muncă este un indiciu de apariţie a epuizării fie că este vorba de epuizarea capacităţii voluntare (când verdele este respins); fie că este vorba de epuizare fizică (când este respins roşul) fie că este vorba de o epuizare psihică uşoară (când este respins galbenul).

2) Metode de interpretare statistică

În practică se pot ivi situaţii în care este necesar să interpretăm rezultatele (alegerile) unui grup omogen de persoane, nu numai ale unui singur individ. Grupul poate avea anumite caracteristici comune (de ex. vârsta, profesia, etc.). În acest caz se pot folosi două metode statistice: metoda corelaţiei şi cea a semnificaţiei diferenţelor.

Când avem două grupuri, de ex. un grup de subiecţi depresivi şi un grup de subiecţi alcoolici, putem încerca să vedem în ce măsură corelează alegerile primului grup cu alegerile celui de-al doilea.Vom proceda în felul următor: stabilim o serie de rang pe întreg grupul (grupul cu acelaşi diagnostic) adică stabilim ce culoare este preferată de grup în general, ce culoare este indiferentă, ce culoare este respinsă. De ex. în tabelul 1 se dă frecvenţa preferinţelor pentru diferite culori la un lot de 30 de bolnavi depresivi, în tabelul 2 la un lot de bolnavi alcoolici.

13

Tabelul nr. 1Frecventa de alegere în cele 8 pozitii a culorilor pentru

lotul de bolnavi depresivi

Culoarea

i Poziţia1 2 3 4 5 6 7 8 Sk

Gri 0 1 4 2 2 3 9 3 6 30Albastru 1 4 4 0 3 3 3 11 2 30

Verde 2 4 8 6 2 1 4 2 2 30Roşu 3 10 4 5 2 2 4 3 0 30

Galben 4 4 6 2 5 4 3 5 2 30Violet 5 4 3 6 10 5 1 1 0 30Maro 6 3 1 4 6 11 2 2 1 30Negru 7 0 0 5 0 1 4 3 17 30TOTAL 30 30 30 30 30 30 30 30

Tabelul nr. 2Frecventa de alegere în cele 8 pozitii a culorilor pentru

lotul de bolnavi alcoolici

Culoarea

i Poziţia1 2 3 4 5 6 7 8 Sk

Gri 0 1 0 0 4 5 6 6 8 30Albastru 1 2 1 7 4 4 0 5 7 30

Verde 2 3 4 4 6 4 5 4 0 30Roşu 3 18 7 1 0 2 0 1 1 30

Galben 4 0 13 7 1 2 5 0 2 30Violet 5 4 2 7 8 2 4 1 2 30Maro 6 1 2 2 3 4 6 6 6 30Negru 7 1 1 2 4 7 4 7 4 30TOTAL 30 30 30 30 30 30 30 30

Gradul de adeziune faţă de o culoare este dat de poziţia pe care o ocupă culoarea respectivă în şirul celor 8 culori. Pentru a putea calcula o serie de ranguri (care să ne dea alegerea ipotetică ce ar caracteriza grupul respectiv) va trebui să atribuim fiecărei poziţii un multiplicator de mărime descrescândă: astfel poziţia 1 primeşte multiplicatorul 8, poziţia 2 multiplicatorul 7… poziţia 8 multiplicatorul 1. Se înmulţesc apoi frecvenţa preferinţelor fiecărei culori cu multiplicatorul respectiv iar prin însumarea produselor tuturor poziţiilor dintr-un rând se obţine gradul de

14

adeziune a grupului faţă de culoarea respectivă. În tabelele 3 şi 4 dăm culorile preliminare şi gradul de adeziune pentru cele două loturi de bolnavi.

Tabelul nr. 3Gradul de preferinta al fiecarei culori la grupul de

depresivi

Poziţia 1 2 3 4 5 6 7 8 Grad depreferin

ţă

RANGMultiplicat

or8 7 6 5 4 3 2 1

Gri 0 8 28 12 10 12 27 6 6 109 7Albastr

u1 32 28 0 15 12 9 22 2 120 6

Verde 2 32 56 36 10 4 12 4 2 156 3Roşu 3 80 28 30 10 8 12 6 0 174 1

Galben 4 32 42 12 25 16 9 10 2 148 4Violet 5 32 21 36 50 20 3 2 0 164 2Maro 6 24 7 24 30 44 6 4 1 140 5Negru 7 0 0 30 0 4 12 6 17 69 8

Tabelul nr. 4Gradul de preferinta al fiecarei culori la grupul de

alcoolici

Poziţia 1 2 3 4 5 6 7 8 Grad de preferin

ţă

RANGMultiplicat

or8 7 6 5 4 3 2 1

Gri 0 8 0 0 20 20 18 12 8 86 8Albastru

1 16 7 42 20 16 0 10 7 118 5

Verde 2 24 28 24 30 16 15 8 0 145 4

Roşu 3 144

49 6 0 8 0 2 1 210 1

Galben 4 0 91 42 5 8 15 0 2 163 2

Violet 5 32 14 42 40 8 12 2 2 152 3

Maro 6 8 14 12 15 16 18 12 6 101 7

15

Negru 7 8 7 12 20 28 12 14 4 105 6

Se obţin deci următoarele serii de rang reprezentative:

pentru depresivi:

3 5 2 4 6 1 0 7 Roşu Violet Verde Galben Maro Albastru Gri Negru

pentru alcoolici:

3 4 5 2 1 7 6 0 Roşu Galben Violet Verde Albastru Negru Maro Gri

Deşi la prima vedere între cele două serii reprezentative există o deosebire destul de mare, totuşi putem avea şi paralelisme pe care din punct de vedere statistic le putem determina cu ajutorul coeficientului de corelaţie. Deoarece am lucrat cu ranguri vom folosi coeficientul de corelaţie al rangurilor (după Spearman). Formula pentru calcularea coeficientului de corelaţie a rangurilor este:

unde: Di – diferenţa numărului de poziţie al unei culori oarecare i N – numărul poziţiilor de rang (în cazul nostru N = 8 deoarece avem 8 poziţii)

Vom calcula mai întâi ΣDi2.

În tabelul nr. 5 redăm calcularea acesteia:

Tabelul nr. 5 Calcularea lui ΣDi

2

Culoarea

i Rangul Di Di2

depresivi alcooliciGri 0 7 8 -1 1Albastru

1 6 5 1 1

Verde 2 3 4 -1 1Roşu 3 1 1 0 0Galben 4 4 2 2 4Violet 5 2 3 -1 1

16

Maro 6 5 7 -2 4Negru 7 8 6 2 4

ΣDi2=16

unde: N=8 ΣDi

2=16

deci:

Coeficientul de corelaţie astfel obţinut îl raportăm la tabelele de semnificaţie pentru N = 8 grade de libertate.

Tabelul nr. 6Extras din tabelul de semnificatii al coeficientului de

corelatie ρ

N Probabilitate p=0.10 p=0.05 p=0.01 p=0.001

Grad de semnificaţie 10% 5% 1% 0.1%

8 Valoarea lui ρ 0.643 0.738 0.881 0.976

Valoarea obţinută de noi (ρ=0.81) se înscrie între valorile corespunzătoare lui p=0.05 şi p=0.01, deci între cele două serii de rang reprezentative există un anumit paralelism, riscul de a greşi fiind cuprins între 5%- 1%. Dar pot să existe şi

diferenţe între cele două serii, iar aceste diferenţe să fie semnificative statistic şi să ne ofere mult mai multe informaţii decât stabilirea paralelismului. Această diferenţă poate fi calculată cu ajutorul coeficientului χ2 după formula:

unde: f0 = frecvenţe observate ft = frecvenţe teoretice sau aşteptate

Având două loturi, alcoolicii (a) şi depresivii (d) vom avea:

17

Metoda χ2 este foarte laborioasă deoarece în final se ajunge la însumarea tuturor valorilor obţinute pentru fiecare poziţie, la ambele loturi, pentru o singură culoare.

Pentru culorile care ocupă aceeaşi poziţie în seria de rang reprezentativă, nu se va calcula χ2 (în cazul nostru pentru culoarea roşie care în ambele serii de rang ocupă prima poziţie).

Pentru culorile la care avem diferenţe de poziţii vom calcula coeficientul. Să luăm de ex. culoarea galbenă, care în seria de rang pentru alcoolici ocupă poziţia 2 iar în seria de rang pentru depresivi ocupă poziţia 4. Trebuie să verificăm dacă această diferenţă de poziţie este întâmplătoare sau nu.

Vom proceda în felul următor: calculăm frecvenţele teoretice; facem diferenţa dintre frecvenţele observate şi cele teoretice; ridicăm diferenţele la pătrat iar numărul obţinut îl împărţim la frecvenţa

teoretică; însumăm toate valorile obţinute şi obţinem coeficientul χ2 pentru

culoarea galbenă;

Tabelul nr. 7Calcularea valorilor asteptate (ft) din valorile observate (f0)

pentru galben

Poziţia 1 2 3 4 5 6 7 8 Suma liniilor

Alcoolici 0 13 7 1 2 5 0 2 30

Depresivi 4 6 2 5 4 3 5 2 30

Suma coloanelor

4 19 9 6 6 8 5 4 T=60

ft = suma coloană x suma linie / suma totalăpentru poziţia 1:

ft = 4 x 30 / 60 = 2 la lotul de alcoolicift = 4 x 30 / 60 = 2 la lotul de depresivi

Frecvenţele teoretice calculate pentru toate poziţiile vor fi:

ft(a) 2 8.15 4.5 3 3 4 2.5 2ft(d) 2 8.15 4.5 3 3 4 2.5 2

f0+ft alc -2 4.85 2.5 -2 -1 1 -2.5 0

dep 2 -2.15 -2.5 2 1 -1 2.5 0

18

(f0-ft)2

alc 4 23.52

6.25 4 1 1 6.25 0

dep 4 4.62 6.25 4 1 1 6.25 0

χ2 = (4/2 + 23.52/8.15 + 6.25/4.5 + 4/3 + 1/3 + 1/4 + 6.25/2.5 + 0 + 4/2 + 4.62/8.15 + 6.25/4.5 + 4/3 + 1/3 + 1/4 + 6.25/2.5 + 0) =

χ2 = 2 + 2.88 + 1.38 + 1.33 + 0.33 + 0.25 + 2.5 + 2 + 0.56 + 1.38 + 1.33 + 0.33 + 0.25 + 2.5 = 19.02

χ2 = 19.02

Raportăm valoarea obţinută la tabelele de semnificaţie a lui χ2 pentru γ = 7 (numărul gradelor de libertate pentru planşa de 8 culori).

Tabelul nr. 8Limite de semnificatie a dispersiei χ2 pentru γ = 7

Probabilitatea p=0.99

p=0.90

p=0.10

p=0.05

p=0.01

p=0.001

Nivel de semnificaţie

99% 90% 10% 5% 1% 0.1%

Valoarea lui χ2 1.239 2.833 12.017 14.067 18.475 24.32

Valoarea lui χ2 = 19.02 este semnificativă la un rang de semnificaţie p = 0.01 ceea ce înseamnă că diferenţa de poziţie a culorii galben la cele

două loturi de subiecţi (alcoolici şi depresivi) este autentică şi importantă.Dar nici metoda χ2 nu oferă informaţii asupra cauzelor diferenţelor

constatate. De aceea o mare importanţă vor avea cunoştinţele celui care interpretează testul.

În realizarea unor lucrări ştiinţifice este indicat să se folosească ambele metode statistice pentru acurateţea interpretării, deoarece împreună ele furnizează mai multe informaţii decât fiecare luată separat.

3) Calcularea indicelul vegetativ

Formalizarea într-un coeficient al balanţei neuro-vegetative, ergo-trofotropice (indice vegetativ = I.V.) a fost realizată de către Sipos în 1968 (8). Conform ipotezei lui, acţiunea neurovegetativă antagonistă a culorilor argotropice (roşu, galben) şi a celor tropotropice (albastru, verde) este o bază suficientă ca prin raportul de preferinţă şi refuzuri ale acestor culori să se stabilească un coeficient relativ diferenţiator al stării neurovegetative globale a organismului.

Atât în cazul în care se face o singură selecţie de culori, cât şi în cazul a două selecţii succesive se acordă „ranguri de ordine”, în funcţie de poziţia în şir, în vederea cuantificării indicelui vegetativ. Astfel culoarea din poziţia 1 primeşte

19

rangul de ordine 8, cea din poziţia 2 rangul 7… ş.a.m.d., culoarea de pe ultima poziţie (a 8-a) capătă rangul 1.

Exemplu: pentru „ordinea ideală” a şirului dată de către M.Lüscher (1969) şi anume: 3 1 2 4 5 0 6 7, rangurile corespunzătoare vor apare astfel:

Poziţia în şir 1 2 3 4 5 6 7 8Indicele culorii 3 1 2 4 5 0 6 7Rang de ordine 8 7 6 5 4 3 2 1

Conform formulei preconizate de Sipos

I.V. = Rang de ord. a culorii Roşu + Rang de ord. a culorii Galben Rang de ord. a culorii Albastru + Rang de ord. a culorii Verde

acest şir ideal va avea :

I.V. = 8 (pt.Roşu) + 5(pt.Galben) = 13 = 1,00 7 (pt.Albastru) + 6 (pt.Verde) 13

Acest I.V. = 1,00, exprimând balanţa ergotropo-tropotropică sănătoasă, normală (pentru structura de personalitate « ideală » în concepţia lui M.Lüscher), reprezintă cota de referinţă a echilibrului vegetativ, a echilibrului energo-afectiv. Acest şir are un caracter normativ, corespunzând unei ordini „ideale”, unui şir conceput de Lüscher şi nu o formulă de personalitate ce exprimă statistic structura modală a indivizilor unei populaţii omogene.

Un alt cercetător, cu o altă concepţie despre personalitate, despre omul inserat social, poate concepe un alt şir, de asemenea „ideal” în propria-i viziune. Aşa de exemplu, Eggert (4) – care are în vedere adultul activ, capabil de muncă (desemnând o constelaţie de culori a grupului muncă, care-i poartă numele – 342 – concepe această ordine ideală ca fiind următoarea:

Indicele culorii 3 4 2 1 0 6 7 5Rang de ordine 8 7 6 5 4 3 2 1

Indicele vegetativ al acestui şir va fi :

I.V. = 8 (pt.Roşu) + 7 (pt.Galben) = 15 = 1,36 5 (pt.Albastru) + 6 (pt.Verde) 11

Acest indice vegetativ exprimă deja o balanţă neurovegetativă uşor deplasată spre simpaticotonie, ergotropie, indicând o constelaţie energizantă de personalitate, orientată în scopul obţinerii de performanţe.

După cum vom vedea nici unul din aceste şiruri de ordine « ideale » nu este confirmată statistic pe o populaţie omogenă numeroasă. Ele se pot întâlni în cazuri individuale, dar nu reies ca fiind tipice, caracteristice populaţiei. Astfel, chiar

20

Lüscher (6), pe o populaţie de 5.300 germani, găseşte o ordine statistică a alegerii culorilor diferită de cea normativă, stabilită de el (amintită mai sus):

Indicele culorii 2 1 3 5 4 6 0 7Rang de ordine 8 7 6 5 4 3 2 1

Conform formulei, I.V. al acestui şir statistic va fi :

I.V. = 6 + 4 = 10 = 0,66 ; 7 + 8 15

relevând devierea de la optimul vegetativ înspre parasimpaticotonie, tropotropie, nevoie de linişte, relaxare şi securitate.

Aceleaşi concluzii le putem trage şi din datele lui Scott (9) pe o populaţie engleză de 800 de indivizi. Sirul statistic al ordinii culorilor este : 1 3 2 4 0 6 5 7, iar I.V. = 0,83.

Extinderea teoretică a valorilor I.V. este de la minima implicare vegetativă, însemnând maximul tropotropic, la maxima polarizare ergotropică, maxima încărcătură energetică, simpaticotonică. Minimul I.V. deci, apare în cazul când cele două culori tropotropice sunt pe primele două poziţii (cu rangul 8, respectiv 7), iar cele două culori ergotropice sunt împinse pe ultimele două poziţii (cu rangul 2, respectiv 1). Astfel :

I.V.minim = 2 + 1 =0,20 8 + 7

In situaţia când culorile ergotropice sunt preferate pe primele două poziţii iar cele tropotropice pe ultimele obţinem maximul de încărcare ergotropică :

I.V.maxim = 8 + 7 = 5,00 2 + 1

SEMNIFICAŢIA CELOR 8 CULORI

Prezentăm în continuare, după informaţiile existente, semnificaţia psihologică a celor 8 culori, în măsură să elucideze interpretarea din tabelele I - IV.

21

a) Gri (0) - este o culoare obţinută prin suprapunerea în diferite proporţii a culorilor alb şi negru, dar în acelaşi timp în sens figurat prin gri se înţelege ceva şters, lipsit de expresivitate. Din punct de vedere stimulativ, fiind considerată ca o graniţă între deschidere şi închidere în sine, între tensiune şi relaxare. Poziţia medie statistică a culorii gri în testul Luscher este locul V - VIII (având semnificaţie numai când se situează în afara acestor poziţii). Când culoarea gri se situează în primele două poziţii (deci este o culoare preferată) are un rol compensator şi înseamnă că subiectul încearcă să se izoleze de orice stimulare sau influenţă exterioară, că prin această izolare vrea să scape de situaţia actuală care probabil este neplăcută (şi care este reprezentată prin culorile respinse). În general, când gri este aleasă în una din primele patru poziţii, culorile care o însoţesc sunt considerate ca fiind “pline” de conflicte şi tensiuni. Culoarea gri respinsă (deci situată în poziţiile considerate “normale” în cadrul testului), reflectă o dorinţă puternică de participare la evenimente (acţiuni), nevoie de stimulare exterioară, tendinţa de a încerca căile noi sau posibilităţile care se deschid în faţa individului.

b) Albastru (1) - Albastrul închis este o culoare concentrică, pasivă, heteronomă, senzitivă, indicând tendinţe spre încorporare şi unificare. Aspectele afective ale acestei culori ar fi: liniştea, mulţumirea, tandreţea, dragostea şi afecţiunea. Fiziologic, albastrul închis contribuie la liniştirea sistemului nervos central, la scăderea ritmului cardiac şi respirator. Preferinţa pentru albastru (deci situarea lui în primele două poziţii ale şirului) reflectă nevoie de linişte, de pace, de securitate. Aceste persoane vor fi sensibile, receptive la aspectul estetic al lucrurilor. Respingerea culorii albastru este caracteristică pentru persoanele care se află într-o situaţie plină de nelinişte, instabilitate, agitaţie sau pentru persoanele care se află într-o situaţie de dependenţă de care doresc să scape. La copii, respingerea culorii albastre semnifică absenţa capacităţii de concentrare şi deci dificultăţi de învăţare. Semnificaţia deplină a respingerii albastrului reiese din corelarea cu funcţia compensatorie a culorii preferate. De ex. combinaţii: albastru respins - roşu preferat, sugerează că subiectul încearcă să iasă dintr-o situaţie prea calmă sau liniştită, căutând emoţii puternice; combinaţia albastru respins - verde preferat, ne spune că subiectul vrea să contracareze efectele unor legături afective nesatisfăcătoare prin puterea propriei voinţe. Fiziologic, respingerea albastrului poate fi semnul unor tulburări cardiovasculare sau psihice. Din punct de vedere statistic, albastrul capătă semnificaţie deosebită dacă se află în poziţiile IV - VIII.

c) Verde (2) - este o culoare concentrică, pasivă, autonomă, posesivă, cu tendinţe la apărare şi reţinere. Afectiv, culoarea verde înseamnă: perseverenţă, încăpăţânare, încredere în sine, stima faţă de propria persoană. Fiziologic, preferinţa pentru verde reprezintă un tonus ridicat al muşchilor netezi (muşchii organelor interne). Psihologic, alegerea culorii verde pe primul loc este caracteristica subiecţilor care vor să impresioneze, să fie admiraţi, să impună, dar în acelaşi timp sunt conservatori, cu tendinţe critice şi moralizatoare faţă de cei din jur. Omul care alege culoarea verde se simte superior, plin de putere, capabil să conducă şi să influenţeze evenimentele. Refuzarea acestei culori poate să însemne reacţia la o tensiune impusă, reprezentată de frica de schimbare posibilă a situaţiei sale sociale. Culoarea verde situată pe ultimele două locuri indică o trebuinţă de a atribui celor din jur cauza eşecurilor proprii. Şi respingerea culorii verde, ca de altfel a oricărei culori fundamentale, capătă semnificaţii specifice

22

în funcţie de rolul compensator al culorilor alese pe primul loc (sau pe primele două). Culoarea verde capătă semnificaţie statistică atunci când nu apare în poziţiile II - IV.

d) Roşul (3) - Culoare excentrică, activă, autonomă, operativă, însemnând în acelaşi timp înclinaţie spre competiţie, ofensivă, chiar agresivitate. Din punct de vedere afectiv reprezintă dorinţă, excitabilitatea, dominarea, sexualitatea. Fiziologic, culoarea roşu este un indiciu al unei puternice dorinţe de succes, luptă, cucerire, chiar concurenţă. Persoanele care o situează pe primul loc preferă activitaţi de conducere, organizatorice, sportive, de creaţie, etc. care să solicite multă energie fizică şi psihică. Ca orientare în timp, culoarea roşu sugerează cantonarea în prezent. Respingerea acestei culori poate însemna o stare de epuizare psihică sau fizică, în urma suprasolicitărilor, ori poate însemna o vitalitate scăzută, subiectul căutând să se protejeze de orice stimulare exterioară. Culoarea roşu capătă semnificaţie în poziţiile IV - VIII.

e) Galben (4) - Este excentric, activ, proiectiv, heteronom, expansiv, semn al aspiraţiilor şi căutărilor. Sub aspect afectiv este semnul instabilităţii, al originalităţii, al speranţelor. Ca orientare temporală galbenul reprezintă viitorul. Preferinţa pentru galben este legată de speranţa rezolvării favorabile a situaţiilor conflictuale existente, de nevoie de relaxare, dar se leagă în acelaşi timp şi de instabilitate (uneori schimbare de dragul schimbării), de superficialitate, de dorinţa de a impresiona prin originalitate, de acceptarea oricăror lucruri noi sau moderne. Respingerea culorii galben este semn al izolării, neîncrederii în cei din jur, instabilităţii, nemulţumirii, dobândind semnificaţii specifice în funcţie de culoarea care are rol compensator. Statistic, culoarea galbenă are semnificaţie diagnostică în poziţiile I, VI, VII, VIII.

f) Violet (5) - Amestec de roşu şi albastru, încearcă să îmbine activismul roşului cu liniştea şi calmul albastrului. Este indiciul apropierii, al adaptării, intimităţii, dar şi al intuiţiei şi sensibilităţii. Din numeroasele cercetări efectuate, s-a ajuns la concluzia că subiecţii sănătoşi şi maturi mental (normali) preferă culorile albastru şi roşu, iar cei imaturi psiho-afectivi se simt atraşi de violet. Dintre 1600 de adolescenţi, 75 % preferă violetul (Scott). Preferinţa pentru violet mai poate însemna şi disfuncţii endocrine. S-a constatat că femeile gravide aleg în mod frecvent această culoare în prima poziţie. Aceaşi preferinţă pentru violet apare şi în cazul hipertiroidienilor psihosomatici (ca urmare a unei tensiuni sau stres îndelungat). Din punct de vedere psihologic culoarea violet este atributul persoanelor care doresc să impresioneze sau să fie impresionaţi graţie farmecului personal, nevoii de relaţii intime, lipsite însă de prea multă responsabilitate. Respingerea culorii violet desemnează o atitudine critică, rezervată, dorinţa unor relaţii clare şi bine definite. Culoarea violet capătă semnificaţie specială în poziţiile I, II, VIII (în caz de graviditate sau preadolescenţă este semnificativ numai în poziţia VIII).

g) Maro (6) - este exponentul confortului psihic şi fizic. Maro în primele poziţii indică nevoie de odihnă, de securitate, de o ambianţă lipsită de probleme sau responsabilităţi. Această dorinţă poate fi urmarea unui discomfort fizic, o boală, o situaţie conflictuală. Respingerea culorii maro este caracteristică pentru subiecţii individualişti, ambiţioşi, care dispreţuiesc comfortul fizic şi satisfacţiile senzoriale

23

şi care prin aceste atitudini speră să fie priviţi ca personalităţi aparte, ieşite din comun. Maro este semnificativ dacă nu se află în poziţia V - VIII.

h) Negru (7) - Este cea mai întunecată culoare, fiind simbolul stingerii, negării, renunţării. În prima poziţie (culoarea cea mai preferată) negru semnifică negativismul, protestul împotriva situaţiei existente care apare ca dezagreabilă, renunţarea la toate, în afara valorii reprezentate de culoarea aleasă în prima poziţie. În poziţiile V - VIII, negrul este indiciul capacităţii de rezolvare a problemelor prin compromis. Din punct de vedere statistic negrul apare cel mai frecvent în poziţia VIII, deci este o culoare respinsă. Alegerea ei în această poziţie înseamnă că nu s-a renunţat la luptă, că individul vrea să decidă singur, să-şi controleze propriile acţiuni şi hotărâri; în acelaşi timp poate fi şi semnul unor pretenţii exagerate sau al imposibilităţii de a renunţa la ceva.

TEHNICA DE ADMINISTRARE A TESTULUI

24

1. Testul culorilor Luscher se aplică în condiţii de luminozitate naturală, diurnă. Este necesar ca fiecare culoare să fie luminată de aproximativ aceaşi cantitate de lumină. Lumina artificială (mai ales neonul) modifică luminozitatea culorilor şi astfel rezultatele examinării pot fi false. În alegerea sa, subiectul trebuie să se limiteze strict la nuanţele prezentate, el nu are voie să-şi imagineze nuanţe mai închise sau mai deschise care i se par mai frumoase. Alegerea fiecărei culori se face separat, nu se aleg două culori deodată pentru că s-ar potrivi, după cum nu este corect nici să se refuze o culoare pentru că nu se potriveşte cu cea anterior aleasă. Alegerile făcute de subiect trebuie să fie făcute liber, examinatorul neavând dreptul să-l influenţeze prin sugestii, întrebări, sau să-l grăbească.

2. Cartonaşele colorate se aşează în faţa subiectului pe o coală albă de hârtie, în felul următor:

Violet AlbastruGri RoşuGalben NegruMaro Verde

3. Instrucţia este următoarea: “Care dintre cele 8 culori vă place mai mult ? În alegerea dvs vă veţi referi numai la culorile (nuanţele) prezente şi nu vă gândiţi eventual la culori imaginare (de ex. un roşu mai viu, un gri mai deschis, etc.). Fiecare culoare trebuie aleasă în sine, adică fără să formaţi combinaţii de culori sau mozaic. Încercaţi să nu legaţi culorile de un suport obiectual, de ex. să nu le priviţi ca şi culori pentru materiale de costum sau culori de maşină, ci ca şi culori în sine. Acum, poftiţi alegeţi !”

Dacă subiectul şovăie şi este nedecis se repetă instrucţia, evitându-se pe cât posibil influenţarea alegerii.

Cartonul ales se întoarce cu faţa în jos şi se aşează în faţa examinatorului, după care se continuă instrucţia: “Care vă place cel mai mult dintre culorile rămase în faţa dvs ?” Cartonaşul preferat de subiect se întoarce cu faţa în jos şi se aşează în dreapta culorii anterior alese. Se continuă până ce toate cartonaşele au fost alese şi înşirate în ordinea alegerii - de la stânga la dreapta - în faţa examinatorului. Se notează ordinea alegerii pe foaia de examinare, utilizând codificarea numerică a culorilor

(de ex. roşul va fi notat cu 3).

Foaie de examinare pentru panelul celor 8 culori a lui Luscher

25

Numele şi prenumele: __________________________________________________

Locul şi data naşterii: ___________________________________________________

Studii: ________________________________________________________________

Profesie: ______________________________________________________________

Data examinării: _______________________________________________________

Observaţii: ____________________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________________________________________

I II III IV V VI VII VIII

A

B

După o primă serie de alegeri, se amestecă cele 8 culori şi se aşează din nou în faţa subiectului dar într-o ordine inversă, adică:

Verde MaroNegru GalbenRoşu GriViolet Albastru

Instrucţia pentru a doua serie de alegeri este următoarea:

“Vă rugăm să priviţi aceste culori ca şi cum le-aţi vedea pentru prima oară şi spuneţi-mi care vă place mai mult dintre ele. Nu faceţi nici un efort conştient să vă reamintiţi ordinea în care aţi ales în seria anterioară.”

Se procedează apoi la alegeri succesive la fel ca şi în cazul seriei anterioare, până când toate cartoanele sunt alese. Ordinea alegerilor se notează dedesubtul seriei anterioare. Se reţine pentru interpretare cea de-a doua suită de alegeri.

26

TABEL DE INTERPRETARE

Dăm mai jos semnificaţia tuturor culorilor şi a combinaţiilor posibile grupate în cinci tabele după cum urmează:

Tabelul I: Func ţ iile + : Obiective dorite

Tabelul II: Func ţ iile x : Situaţia existentă sau comportament adecvat situaţiei existente.

Tabelul III: Func ţ iile = : Caracteristici reţinute sau comportament neadecvat situaţiei existente.

Tabelul IV: Func ţ iile - : Caracteristici respinse sau reprimate sau caracteristici încărcate de anxietate.

Tabelul V: Func ţ iile +- : Problema actuală sau comportamentul apărut datorită stresului.

Grupele funcţionale optime sau suboptime prin alocarea de X

Fără x: semnifică existenţa unui conflict minim sau inexistentUn x: semnifică existenţa unui conflict oarecare, dar nu în mod necesar serios Doi x: conflict apreciabil.Trei x: conflict serios.

Notă: în toate cazurile trebuie avută în vedere interpretarea întreagă !

TESTUL CLINIC LUSCHER

27

Instrucţiuni

Planşa cu culori este arătată pe cât posibil la lumina zilei, dar nu la un soare puternic.

Pentru ca rezultatul să fie autentic trebuie să se respecte următoarele patru instrucţiuni:

1. Subiectul trebuie să aibe în vedere aceste nuanţe de culori, stabilite în experimente de mai mulţi ani şi nu are voie să-şi imagineze o culoare mai deschisă, “frumoasă”.

2. Fiecare culoare trebuie aleasă singură, în mod independent. Nu se admite alegerea în acelaşi timp a două sau mai multe culori ca şi compoziţie frumoasă.

3. Subiectul trebuie să se decidă perfect liber care din culori îi plac sau care îi este antipatică. Să nu fie influenţat prin întrebări sugestive sau presat de timp.

4. În nici un caz culorile nu au voie să fie alese fiind potrivite pentru îmbrăcăminte, perdele, maşină, etc.

Obiecţii

Trebuie ştiut că aproximativ de la vârsta şcolarităţii, fiecare poate indica care din culori îi este mai simpatică decât celalată, exceptând daltonişti totali şi psihoticii incapabili de contact. Totuşi se pot întâlni următoarele obiecţii:

Toate culorile sunt la fel de simpatice sau antipatice. Trebuie să ştiu cu ce scop aleg o culoare; dacă ar fi vorba de o floare aş

alege altfel decât la o maşină. Depinde de atmosfera, de starea psihică în care aleg. Culorile se preferă sau se resping pentru că amintesc de ceva determinat

(ex. negru = doliu).Cel care afirmă astfel de pretexte, că nu se poate decide, este inhibat doar

în exprimările sale. Doreşte să obţină o performanţă bună dar se teme că nu va reuşi.

De aceea caută un etalon obiectiv (trebuie să ştiu pentru că….). Examinatorul nu va discuta asemenea argumente.

Dacă subiectul nu se poate decide va întreba: “desigur puteţi spune însă care din culori vă place cel mai puţin ?” Dacă subiectul a luat prima decizie, de obicei continuă fără greutăţi.

Persoanele care au tendinţa de a contrazice pot fi uşor captate prin întrebarea “toate culorile vă plac la fel de mult ?”

Alegerea griului

28

Mai întâi se arată planşa gri a cărţii de culori şi se întreabă: “Care dintre cele cinci culori vă place cel mai mult ?”

Cifra pe care subiectul o indică ca cea mai simpatică culoare se va nota pe foaia de protocol la I planşa gri, în prima căsuţă. Cifra culorii preferate a doua este trecută în căsuţa a doua, iar cifra celei de-a treia preferinţe în căsuţa nr. 3.

De ex. +3 +0 1

Apoi se întreabă în mod expres: “Care din culori vă place cel mai puţin ?” Cifra acestei culori cele mai antipatice se trece în ultima căsuţă. Interpretarea alegerilor griului se face luând în considerare primele două cifre (cu semnul +) şi ultima cifră (cu semnul -). Interpretarea este căutată şi citită de pe tabelul gri pentru cele 3 cifre cu semnele respective.

De ex.+3 +0 1 4 -2

Se caută în tabel +3 +0 -2Cel mai indicat este ca aceasta să se facă după terminarea întregii examinări.

Alegerea celor 8 culori

Alegerea celor 8 culori se notează pe foaia de protocol la II în rândul de sus al căsuţelor (rândul de jos este folosit pentru repetarea alegerii celor 8 culori). Să nu se uite niciodată repetarea planşei de 8 culori după ce toate planşele de culori au fost alese.

Se întreabă: “Care dintre cele 8 culori vă place cel mai mult ?”, apoi se notează numărul culorii indicate. “Care culoare vă place a doua ? Care a treia ? Care urmează pe locul 4, 5 ?” Cifrele sunt notate în ordinea indicată.

De ex. 3 1 5 4 0. Apoi se întrerupe şi se completează din spate. “Care culoare vă place cel mai puţin ?” Cifra este notată în ultime căsuţă. Apoi se întreabă: Care este a doua culoare care nu vă place? Care este a treia ?, obţinându-se astfel seria completă de la cea mai simpatică la cea mai antipatică culoare 3 1 5 4 0 6 2 7.

Interpretarea celor 8 culori

o Cele două culori cele mai simpatice primesc semnul +o A doua pereche ca fiind culori plăcute semnul x o A treia pereche ca fiind indiferente semnul =o Cele două culori antipatice semnul –

29

De ex. 3 1 5 4 0 6 2 7

+ + x x = = - -

Dacă pe locul 7 sau 8 se află o culoare fundamentală (1, 2, 3, 4) aceasta va fi aşezată cu semnul +! După prima poziţie (La ex. nostru acesta este cazul pentru 2; de aceea se formează în plus combinaţia +3+2). În acest fel se reconstruieşte atitudinea iniţială din culorile fundamentale reprimate, care în cazul unei tulburări psihogene indică o pretenţie frustrată. La ex. 3 1 5 4 0 6 2 7 se vor lua din tabel următoarele interpretări:

1. + 3 + 12. x 5 x 43. = 0 = 64. – 2 – 7 5. + 3 + 2

Interpretările nefavorabile sunt marcate la sfârşit cu asterisc. Cu cât numărul lor este mai mare (1 până la 3) cu atât atitudinea este mai nepotrivită.

Funcţia valorilor de poziţie

Trebuie să se facă distincţia clară între două puncte de vedere:1. semnificaţia obiectivă a culorii; şi 2. atitudinea subiectivă faţă de această culoare

Culoarea şi semnificaţia ei obiectivă o numim “structură”. Atitudinea subiectivă faţă de culoare de ex. simpatie, indiferenţă, antipatie, o numim “funcţie”.

Structura ca semnificaţie obiectivă a culorii este la fel ca şi imaginea de apariţie a culorii întotdeauna aceaşi pentru orice om, de ex. albastru închis înseamnă pentru oricine indiferent dacă consideră culoarea simpatică sau antipatică, întotdeauna “linişte”. În schimb însă funcţia, atitudinea subiectivă faţă de culoare este diferită de la om la om.

La cele 8 poziţii ale seriei distingem următoarele atitudini:

Poziţia 1 – culoarea cea mai simpatică primeşte semnul adeziunii +. Ea arată mijlocul folosit de alegător pentru a atinge obiectivul său (de ex. la albastru închis mijlocul este “linişte”).

Poziţia 2 – şi ea poartă semnul adeziunii +. Ea indică ţelul (de ex. la albastru închis obiectivul spre care tinde este “linişte”).

30

Poziţia 3 - 4 – ambele primesc semnul x ca indicator al propriei situaţii, stări. Situaţia proprie este starea în care se găseşte, pe care o simte, cum este dispus (de ex. la albastru închis alegătorul se află într-o stare “liniştită”).

Poziţia 5 - 6 – ea primeşte semnul indiferenţei =. Indiferenţa arată că aceste culori şi însuşiri nu sunt nici acceptate nici refuzate, ci indiferente. Ele sunt suspendate, păstrate neactiv acum, “plutind în aer” pentru alegători. Culoare indiferentă este o însuşire care actualmente nu funcţionează, aşezată în spate, simţită acum nepotrivită, fără relaţie şi de aceea necârmuită, care însă ca posibilitate păstrată poate ieşi la iveală oricând (dacă de ex. 1 stă pe poziţia de indiferenţă atunci “liniştea” este nemanifestă, astfel încât poate apare nemijlocit o excitabilitate neliniştită).

Poziţia 7 - 8 – ea poartă semnul – ca indicator al respingerii. Culorile respinse ca antipatice de alegător reprezintă acea trebuinţă care, adecvată unui scop, este reprimată, fiindcă satisfacerea ei spontană ar avea ca urmare dezavantaje. Dacă de ex. 1 este aşezat pe poziţia 8 trebuinţa de linişte nu poate fi satisfăcută spontan deoarece în poziţiile simţite ca ostile orice relaxare, orice implicare şi legături ar avea ca urmare o dependenţă nasatisfăcătoare.

Frustraţia şi anxietatea

Dacă o culoare fundamentală este respinsă atunci ea reprezintă trebuinţa de bază care rămâne nesatisfăcută deoarece circumstanţele sunt privite ca ostile. Trebuinţa de bază nesatisfăcută produce o lipsă insuportabilă; ea produce anxietatea. Culoarea fundamentală respinsă redă astfel cauza, cu încărcătura ei de anxietate, tulburării psihice şi funcţionale care poate afecta organele psihovegetative. Culoarea fundamentală care se situează pe locurile 6, 7, 8 primeşte de aceea semnul – şi litera A pentru anxietate. Fiecare culoare care îi urmează primeşte şi ea semnul – şi A. Dacă de ex. culoarea 3 este pe poziţia 6 semnele sunt:

-3 -6 -7

A A A

Frustraţia şi compensările ei

Deseori trebuinţa care nu se satisface, privaţiunea şi anxietatea sunt reprimate ca fiind sentimente neplăcute şi astfel nu mai sunt trăite conştient ca cauză. Este simţită doar o nemulţumire generală. Independent de gradul conştinţei, privaţiunea încărcată de anxietate impulsionează în mod obligator o conduită compensatoare care este exprimată prin culoarea din prima poziţie.

Poziţia 1 “mijlocul necesar” trebuie evaluat întotdeauna ca compensaţie când o culoare fundamentală este respinsă. De aceea când apare un A, sub poziţia 1 se scrie totdeauna un C pentru compensaţie.

31

În urma privaţiunii şi anxietăţii, conduita compensatorie se manifestă ca forţată, exagerată, ca tendinţă de generalizare.

Compensaţia este o manifestare de înlocuire care niciodată nu duce la satisfacţie reală şi care apare fie sub forma unei conştinciozităţi exagerate, a unei prezumţii generalizatoare ca moralizare şi idealizare, ca dragoste forţată, ca argumentare speculativă sau alte forme de satisfacere proiectate într-o “înlocuire”, în substitut.

Compensaţia anxietăţii.

Dacă pe primele 3 poziţii se află culorile 0, 6, 7, atunci sub aceste cifre se va scrie semnul C pentru compensaţie. Acestea şi toate culorile dinaintea lor sunt compensatorii.

Toate primesc + cu C. Dacă de ex. 0 stă pe poziţia 3 şi primeşte de aceea C, şi celelalte 2 culori dinaintea lui trebuie taxate ca fiind compensaţii,

de ex.

+3 +4 +0 …….

C C C

Dacă apar astfel de C în fiecare caz cel puţin poziţia 8 taxată ca anxietate cu A.Anxietatea ca trebuinţă fundamentală nesatisfăcută (A) împreună cu

rezolvarea încercată sub forma compensaţiei (C) fac posibilă descoperirea temei conflictului. Pe scurt, C şi A relevă problema actuală. Problema actuală este punctul de plecare pentru orice terapie psihosomatică, psihologică şi pedagogică.

Planşele perechi

Pe planşele de culori următoare se află câte două culori ca pereche una lângă cealaltă. Şablonul adăugat testului are o tăietură sub formă de fereastră care va fi aşezat mai întâi pe planşa cu culorile fundamentale pe perechea de sus “1 albastru şi galben P”.

Se întreabă “Care din cele două culori vă este mai simpatică ? Dictaţi litera care stă lângă culoarea preferată !”

Alegerile de culori prin şablon

Pe foaia de şablon se caută la “III. Alegerile de culori prin şablon linia – 4G” = 4 culori fundamentale. După 1 (prima alegere, rândul de sus) se caută căsuţa deasupra căreia stă litera care stă lângă culoarea aleasă. În această căsuţă se trage o linie verticală. Dacă a fost ales galbenul cu litera P linia va fi trasă în căsuţă sub P:

1 D D P

1 2 3 4

32

1 I

4G 2

Apoi subiectul mută şablonul mai jos încât să vadă perechea următoare de culori, D şi O. Dacă culoarea D îi este mai simpatică se notează pe acelaşi rând “4C1” sub D şi aşa mai departe pentru toate cele 6 perechi de culori. În scopul camuflării pentru subiect literele perechilor 3 şi 4 sunt înlocuite cu cifre cu aceeaşi semnificaţie.

În acelaşi mod se trec alegerile planşei albastre pe linia albastru la fel ca şi pentru verde, roşu şi galben. În fiecare rând în mod normal una din căsuţe primeşte 3 linii, alte 2 linii, una 1 linie iar una 0 linii, ordinea aşezării fiind indiferentă.

Dacă nu se obţine o astfel de ordine, planşa va fi repetată imediat, iar liniile acestei a doua alegeri vor fi notate în rândul de jos al căsuţelor la 2. Dacă nici a doua oară nu se obţine o “scalare” completă “scara” acestui rând rămâne neregulată.

Evaluarea alegerilor prin şablon

La alegerile de culori prin şablon se transcrie numărul liniilor (care poate fi citit ca cifră romană) în căsuţele din dreapta sub literele corespunzătoare. Aici numărul va fi scris cu cifră arabă.

De ex.

Alegeri de culori prin şablon Cifre de evaluare

I II O P I D O P

II III I O 2 3 1 0

Această serie de cifre (de ex. 2310) serveşte ca “cifră” de evaluare. Cifra de evaluare a rândului 4G va fi citită de tabelul de interpretare “4 culori fundamentale” cifra de evaluare a rândului albastru pe tabelul albastru etc.

Dacă un rând are o scară neregulată la prima şi a doua alegere se va lua în considerare alegerea a doua.

“Dispersii” ca de ex. 12 12 indică o indecizie prin tendinţe care se contrazic iar astfel de dispersii nu pot fi interpretate specific în domeniul de semnificaţie al respectivei planşe de culori.

Mai multe rânduri dispersate indică tulburări nevrotie sau psihotice

Suma coloanelor

În sfârşit se însumează la cifre de evaluare mai întâi la 1 cele 4 cifre ale coloanei verticale a rândurilor albastru, verde, roşu şi galben şi se trec la “sumă”.

33

La fel se procedează la coloanele D, O şi P (linia 4G nu are voie să fie şi ea cuprinsă).

Dacă 3 cifre a unei coloane sunt 0 la sumă se va trece 00 chiar dacă a 4-a cifră nu este 0.

Dacă cifre sunt 3 se va trece la sumă 12 chiar dacă a patra cifră nu este 3. Dacă o coloană conţine 2 valori mari, de ex. 3 şi 2 şi două valori mici de ex.

0 şi 1 cele 4 cifre nu se însumează. Se consideră ambivalentă o coloană dacă suma celor 2 valori mari faţă de suma celor 2 valori mici este de 4 sau mai mult, de ex. 3+2=5 faţă de 0+1=1, diferenţa este 4. În coloana ambivalentă care indică o conduită contradictorie în domeniile respective de semnificaţie în căsuţa destinată sumei nu se va trece o cifră ci semnul ambivalenţei ±.

Normă

La “normă” sunt tipărite valorile medii pentru fiecare coloană. Dacă o sumă a unei coloane este mai mare decât norma, în căsuţa aflată dedesubt se scrie un + înaintea cifrei. Dacă suma este mai mică se trece – . Dacă suma rămâne între limitele nomei, căsuţa rămâne goală.

Interpretarea cub

Dacă apar valori + sau – faţă de normă, de ex. +4 şi –2 la “cub”, colţul respectiv va fi încercuit. Diagonal opus în spaţiu faţă de cifra încercuită stă aceeaşi cifră dar cu semnul invers. Această cifră va fi aşezată într-un pătrat.

Apoi colţurile care au cercuri vor fi legate prin linii, la fel şi pătratele vor fi legate printr-o linie. Fiecare linie de legătură posedă în cub o cifră.

În tabelul “cub” după cifra de linie respectivă se găseşte interpretarea pentru linie. Linia de legătură între pătrate redă “motivul conflictului”. Linia între cercuri arată cu ce fel de atitudine se încearcă o compensare.

Rezumat al modului de interpretare

Dacă protocolul oferă posibilitatea de a interpreta cifre de cub aceasta se va face mai întâi, fiindcă ele arată structura de bază a caracterului. Apoi urmează interpretarea sistematică:

1. Seria gri – ea arată cum se simte subiectul în situaţia existentă (dispoziţie) şi cum reacţionează la excitanţi relativi neutri (nuanţe de gri) din propria situaţie de excitaţie şi tensiune psihică şi neurovegetativă.

2. Seria 8 culori – funcţia “+” - orientare spre (adeziune), conduita dorită şi urmărită ca ţel; funcţia “x” – situaţia actuală, dispoziţia proprie; funcţia “=” – indiferenţă însuşire suspendată, posibilitatea păstrată; funcţia”-“ – repulsia, tendinţa suprimată dintr-un anumit scop.

3. Linia 4 culori fundamentale – - tendinţe fundamentale de manifestare, străduinţele.

34

4. Linia albastru – dispoziţia sufletească, relaţia cu partenerul.5. Linia verde – autoapreciere, atitudine volitivă.6. Linia roşu – excitabilitate, conduită de impulsionare.7. Linia galben – atitudinea de aşteptare, conduita de contact. 8. Suma coloanelor9. Dacă apare + sau - încercuirea colţurilor respective ale cubului.

Citirea interpretării cifrelor de linie în tabelul cub

Testul poate fi repetat pentru control după câteva minute şi folosit de câte ori se doreşte, de ex. pentru controlul terapiei.

În exemplul de protocol de mai jos, în coloana de sub P (linia 4G nu se ia în considerare) la “cifre de interpretare” se găseşte de 3 ori cifra 3. În mod surprinzător însă a 4-a cifră este 0. Pentru a scoate în evidenţă această alegere contradictorie, 0 este încercuit.

Dacă invers, avem 3 cifre de 0 şi a 4-a este 3 atunci acest 3 este încercuit (vezi în ex. coloana de sub D). Sub “cifre de interpretare” căsuţele liniei albastru sub I, liniei verde sub D, liniei roşu sub O, liniei galben sub P, sunt tipărite mai gros deoarece aceste aşa numite “culori fundamentale de variaţie” sunt la fel cu culorile fundamentale situate deasupra, în rândul 4G.

Dacă diferenţa dintre cele 2 cifre (a unei culori fundamentale şi a culorii fundamentale de variaţie corespunzătoare situate mai jos) este de 2 sau 3 fiecare din cele 2 cifre va fi încercuită (în ex. nostru linia 4C sub D, linia verde sub D). Culoarea fundamentală de variaţie redă“tendinţa spontană de conduită” iar obţiunea contradictorie a culorii fundamentale “aspiraţia condiţionată de situaţie”. Semnificaţia deosebit de concludentă a tuturor culorilor cu cifre încercuite poate fi citită pe tabelul “interpretări particulare a culorilor” şi pe “şablonul de aplicare”.

Dacă o linie primeşte 2 cercuri ea arată o compensaţie actuală. Pentru a cunoaşte structura de bază rândul este citit în plus de parcă aceşti doi indici ar fi inverşi.

Evaluare specială a celor 8 culori

În cazurile în care se doreşte o mai mare diferenţiere şi precizare a interpretării, se poate efectua următoarea analiză transversală. După ce s-au făcut alegerile pe toate planşele se reia planşa cu cele 8 culori. Subiectul alege încă o dată seria celor 8 culori dar e mai bine să aleagă de parcă nu ar mai fi văzut această planşă. În nici un caz să nu încerce să aleagă din memorie cum a ales prima dată. Această opţiune se trece în căsuţele la 2 sub prima alegere:

1. 3 1 5 4 0 6 2 7

2. 3 5 1 4 0 6 7 2

Prin comparaţia celor două rânduri (analiză transversală) se constată că anumite cifre rămân lângă-olaltă ca perechi chiar dacă poziţia lor este inversă. Aceste perechi sunt încercuite pentru a le indica ca grup.

1. 3 1 5 4 0 6 2 7

35

2. 3 (5 1) (4 (0) 6) (7 2)

+ x x = = = - -

Pentru stabilirea semnelor se foloseşte regula: Primul grup sau cifră este + Al doilea grup sau cifră este x Mijlocul întreg este = Ultimul grup sau cifră este –

Dacă prin grupare determinarea semnelor este diferită în primul şi al doilea rând se va determina fiecare rând în parte şi se va citi separat în tabele. La a doua alegere opţiunea este făcută adeseori mai liberă şi mai spontană. De aceea ea va fi considerată concludentă în cazuri nedecise.

PrognozaPrognoza este bună când a doua opţiune este mai favorabilă. Ea este mai

rea când a doua opţiune arată un rezultat mai prost.

Grupuri disecateDupă grupare se mai pot întâlni în unele cazuri 2 cifre separate, care la

prima înregistrare formează o pereche dar la a doua nu. Doar în asemenea cazuri cele 2 cifre separate sunt considerate un grup disecat. Fiecare cifră a grupului disecat va fi trecută într-un pătrat.

1. 3 (1 5) (4 0) (6 7) 2

+ x x = = = = -

2. (3 2) (1 5) (0 4) (6 7)

+ + x x = = - -

Aceste grupări vor fi de asemenea interpretate separat în funcţie de semnele lor diferite în cele două linii.

Domeniul de aplicare al testului Luscher în psihopatologie

Domeniul

Organism(dispoziţii somatice)

Psihic (înţelegere de sine)

Mediu (condiţii de mediu)

Felul tulburării

Boli neurologice Neurastenie

constituţională Psihopatii Psihoze

“Nevroză” Influenţe climatice Stări de privare Inoxicaţii Frustrări.şi

traumatisme socialeDiagnostic

Laborator Constatări clinice

Explorări adâncite Testul Luscher

Anamneza

Terapie Terapie psihofarmacologică

Training autogen

Psihoterapie Terapie socială Ergoterapie Tratament de odihnă

36

Interpretarea cubului din perspectiva psihologiei funcţiilor

Inadaptarea sau tulburarea se manifestă fie ca reacţii exagerate fie ca lipsă a lor. În test pot fi recunoscute prin funcţiile exagerate + şi -, adică mai ales la sumele de coloane peste sau sub medie. Astfel de cifre sunt trecute în cub prin încercuirea colţurilor + sau – care corespund cifrei din coloane. Fiecărei cifre îi stă diagonal opus aceiaşi cifră dar cu semnul invers. Dacă de ex. a fost încercuit +2, şi –2 diagonal opus va fi aşezat într-un pătrat. Dacă de ex. este încercuit –4 şi +4 va fi notat.

Motive ale conflictului Coloanele testuluiEu – Idol Rolul – IdolPretenţie frustrată Compensaţia anxietăţii

+ expectaţie iluzionară (+)

- apărarea anxietăţii (-)

Eu anxios Rolul defensivStarea de anxietate apărarea

(respingerea frustrării)

Semnificaţia coloanelor şi a colţurilor cubului

+ înseamnă a cere, a avea nevoie de, impuls spre +1 nevoia de linişte, de satisfacţie, de relaxare +2 nevoia de autoafirmare, prestigiu +3 nevoie de a trăi, mania de stimulări +4 nevoia de eliberare, largheţe, evadare din probleme - a se apăra, a evita, frică de -1 frică de lipsă de stimulare, de privaţiune, insatisfacţie -2 frică de dependenţă, constrângere, situaţii constrângătoare -3 frică de hiperexcitaţie, supersolicitare, epuizare -4 frică de larg, de a se pierd, de pierdere,de schimbare

Combinaţiile a două colţuri de cub (sau a două coloane)

Linia Nr. colţului

Semnificaţia combinaţiei

5 +1+2 Pretenţia de a se impune prin ceva deosebit6 -1-2 Apărare împotriva desconsiderării şi supunerii7 +2-1 Nevoia de a domina

37

8 +1-2 Dispoziţie favorabilă de a admite compromisuri9 +3+4 Nevoia de a comunica, de a etala

10 -3-4 Dezgust, izolare, speranţe neîmplinite11 +3-4 Fascinaţie obsedantă12 +4-3 Impuls spre a se debarasa13 +2+3 Nevoia de a se impune14 -2-3 Apărare împotriva dependenţei chinuitoare15 +2-3 Autoapărare forţată16 +3-2 Trebuinţă de participare impulsivă17 +1+4 Trebuinţă de a fi îndrăgit şi pentru satisfacţie18 -1-4 Relaţie (legătură) nefericită, părăsit19 +1-4 Fixare, nevoie de a fi protejat20 +4-1 Dezlegare, căutare21 +2+4 Trebuinţă de prestigiu şi superioritate22 -2-4 Situaţie frustrantă, pierdere ameţitoare23 +2-4 Impuls spre siguranţă24 +4-2 Impuls spre independenţă25 +3+1 Tinde spre o activitate armonioasă26 -3-1 Se chinuie din cauza unui refuz lipsit de dragoste27 +3-1 Manie de excitanţi, impuls spre stimulare28 +1-3 Trebuinţă de ademenire şi regresie

În cazurile în care tulburarea se naşte dintr-un conflict, adică din motive psihogene, motivul anxietăţii poate fi citit din –, pretenţia frustrată este descoperită prin +. Aceste două funcţii le desemnăm ca motive de conflict. Anxietatea şi pretenţia frustrată fiind insuportabile se tinde spre un echilibru afectiv prin contra – balansare.

Frica – este contrabalansată prin compensaţie pozitivă +. Pretenţia frustrată + este contrabalansată prin compensaţie negativă (reprimarea acelei pretenţii).

Cele două funcţii minus indică anxietate şi apărare; cele două funcţii plus corespund aşteptărilor iluzionare.

Psihoterapia

Pentru o terapie conştient orientată spre efect este de folos să se explice motivele conflictului din perspectiva psihologiei funcţionale. Experienţa arată că nu are sens ca psihoterapia să fie orientată asupra compensărilor + sau –. Obiectul principal al terapiei trebuie să fie prelucrarea pretenţiei frustrate fie prin ameliorarea condiţiilor de mediu frustrante fie prin abandonarea pretenţiei subiective, nerezolvate, de neîmplinit. De ex. la +1 pretenţia frustrată dragoste trebuie normalizată, fie prin găsirea unei persoane corespunzătoare, fie pretenţia trebuie normalizată, deci este exagerată. Frica – piere singură, deci pretenţia nu mai este frustrată.

Somatoterapie

Indicaţia pentru tratamentul medicamentos cu psihofarmaceutice sau alte măsuri somatoterapeutice nu pleacă de la motivul de conflict + ci se referă la

38

compensările + şi mai ales – , fiindcă compensările se manifestă exclusiv mai întâi ca tulburări psihogenetice şi mai târziu ca leziuni organice psihosomatice.

Metoda psihologiei structurale a funcţiilor

Psihologia funcţiilor foloseşte ca model cubul (de fapt o sferă). Partea lui de sus este – funcţia + (adeziune, orientare spre…) Partea lui de jos este – funcţia – (repulsie) Partea lui stângă este – con-centrică (static, interior, pasiv) Partea lui dreaptă este – ex-centrică (dinamic, exterior, activ) Partea lui din faţă este – autonomă (autodeterminând, tensiune, viaţă) Partea lui din spate este – heteronomă (determinat de altul, dizolvare, sentiment)

Din cele patru categorii (concentric – excentric şi autonom – heteronom) se alcătuiesc cele patru structuri psihice fundamentale, care sunt reprezentate prin cele patru culori ale testului:

albastru închis 1; albastru verzui 2; galben roşu 3 şi galben deschis 4. În cub, funcţiile + şi – stau diagonal opus în spaţiu.

Cifra de recunoaşte

re

Culoare Orientare Determinare

+1 Albastru închis

Concentric Heteronom

+2 Albastru verzui

Concentric Autonom

+3 Galben – roşu Excentric Autonom

+4 Galben deschis

Excentric Heteronom

Fiecare structură (culoare) poate fi aleasă în cele 4 funcţii: +, x, =, – . Funcţiile + (exagerare egocentrică – afectivă) formează suprafaţa

superioară; funcţiile – (subapreciere egocentric – afectivă) suprafaţa de jos a cubului.

Centrul cubului poate fi considerat punctul de rotire al autoreglării echilibratoare între funcţiile = şi –.

Autoreglarea sistemului psihic este cauza integrităţii şi posibilităţii de a înţelege psihicul.

Autoreglarea funcţiilor se efectuează condiţional, simultan şi inconştient (în domeniul moralităţii ea poate deveni conştientă şi este numită “conştiinţă„).

39

+1 +2 +3 +4

con-centricheteronom

con-centricautonom

ex-centricautonom

ex-centricheteronom

Albastru închis Albastru verzui Galben – roşu Galben deschis

Investiţie adâncimea sentimentelor linişte mulţumire a simţi, a lega legatură dragoste dilatare oral

Defensivă rezistenţa

voinţei perseverare afirmare a poseda, a asigura putere prestigiu contracţie anal

Ofensivă puterea voinţei excitare dorinţă a cuceri, a trăi efect succes excitare genital

Proiecţie vioiciunea sentimentelor schimbare a spera, a căuta noul fericire mişcare vizual

Două metode de interpretare statistică a seriei de 8 culori

Dacă trebuie cercetată nu doar o singură persoană ci un grup de persoane, de obicei e dificil să se facă afirmaţii valabile. Pot exista într-un grup caracteristici comune, care totuşi nu sunt specifice pentru acest grup deoarece apar şi alte grupuri. De aceea este important să se scoată în evidenţă acele caracteristici care sunt specifice doar pentru grupul respectiv.

Pentru seria de 8 culori se descriu aici 2 metode statistice deosebit de utile. Ca de obicei grupul de persoane examinat este comparat cu un grup de control. Grupul de control să nu conţină însă caracteristici care trebuie examinate, în rest însă să fie foarte asemănător cu grupul experimental.

Ex. au fost testate 50 de persoane bolnave (K) şi ca grup de control 125 persoane sănătoase (G). Se stabileşte frecvenţa de apariţie a fiecărei culori pe fiecare din locuri. Frecvenţa este sintetizată într-un tabel (tab I şi II).

Din primul tabel de ex. reiese că violetul (5) a fost ales de 6 bolnavi pe primul loc, adică ca culoare preferată, de 13 persoane pe locul 2, de 5 bolnavi pe locul 3, 7 persoane au ales violetul pe ultimul loc, adică l-au respins cel mai puternic.

Tabelele I şi II conţin materialul care constituie baza interpretării în continuare.

La fel cum fiecare persoană îşi stabileşte pentru alegerile de culori o serie de ranguri, astfel se poate calcula pentru întregul grup o serie de rang reprezentativă. Ea arată cât de îndrăgită este fiecare culoare în medie la acest grup.

Gradul de adeziune faţă de o culoare este exprimat prin poziţia acesteia (1-8). Pentru a calcula o serie de ranguri, fiecărui loc i se dă un multiplicator de mărime descrescândă. Prima poziţie, care corespunde alegerii celei mai simpatice culori, primeşte multiplicatorul 8, poziţia 2, primeşte 7, etc., poziţia 8 multiplicatorul 1. Dacă se înmulţesc acum alegerile de pe fiecare poziţie a tabelului

40

I şi II cu multiplicatorii respectivi se obţin tabelele III şi IV. Gradul de adeziune a fiecărei culori se obţine prin însumarea produselor din poziţia 1 până la 8 în fiecare rând iar apoi sumele de produse sunt ordonate în mod descrescător, adică fiecare primeşte un număr ordinal care corespunde rangului. Astfel se obţine seria de ranguri reprezentative pentru fiecare din cele două grupe.

Grupul K (bolnavi) 296 276 264 247 209 206 154 148 grad de adeziune2 1 0 5 3 6 7 4 serie de rang reprezentativăGrupul G745 736 627 621 613 431 416 311 grad de adeziune3 1 4 2 0 7 6 5 serie de rang reprezentativă

Aceste serii de ranguri nu spun că majoritatea subiecţilor au ales această serie de ranguri, ci că în medie subiecţii aleg astfel. Este cu totul posibil ca nici unul dintre subiecţi să nu fi ales această serie individuală. Cu alte cuvinte, seria de ranguri reprezentativă reprezintă rezultatul unei operaţii matematice.

Din acest ex. reiese că seria de ranguri este foarte diferită la cele 2 grupe.Înainte de a trage concluzii din aceste diferenţe, trebuie să se constate dacă

şi în ce măsură aceste diferenţe sunt întâmplătoare. Rezultatul matematic trebuie deci examinat din punct de vedere al valorii lui de exprimare statistică.

Interdependenţa multilaterală a unor serii de observaţii se numeşte relaţie. În ex. nostru este vorba de corespondenţe mai mari sau mai mici dintre două serii de ranguri. Se poate lua ca indice pentru corelaţia lor coeficientul de corelaţie a rangurilor ρ (Spearman). Acesta poate lua valori între –1 şi +1.

Dacă :Rho este +1, aceasta înseamnă că ambele serii de ranguri sunt identice.

R=0 înseamnă o independenţă statică a celor două serii de ranguri, adică nu se poate stabili o interrelaţie. În schimb R = - 1 arată că cele două serii de ranguri stau în relaţie inversă. Formula pentru calcularea coeficientului de corelaţie a rangurilor Spearman este:

unde Di este diferenţa numărului de poziţie a culorii i, iar N este numărul poziţiei de rang (pe planşa de 8 culori, deci 8).

În tabelul V este redată calcularea lui Rho pentru ex. nostru, pe baza numerelor de poziţie din tabelele 3 şi 4. Cu ΣDi2 =72, valoarea lui Rho este +0.1. Deoarece +0.14 este aproape de zero, în urma celor spuse mai sus se poate trage doar concluzia că între cele două serii de ranguri nu se poate constata o interrelaţie. Dar dacă nu se poate constata o interrelaţie, aceasta înseamnă că nu pot exista nici diferenţe semnificative ? Că există deosebiri se poate vedea de obicei şi din cele două serii, dar şi din valorile ridicate ale lui Di2 pentru culorile roşu, galben şi violet se poate presupune că acestea nu sunt întâmplătoare. Coeficientul Spearman nu dă însă informaţie asupra acestor diferenţe. Pentru constatarea diferenţelor semnificative trebuie folosită metoda χ2, care va fi explicată mai jos.

41

Dacă se doreşte o verificare sigură a relaţiilor statistice, coeficientul de corelaţie trebuie testat asupra puterii sale de exprimare şi a probabilităţii de a greşi, adică trebuie stabilit la cât se ridică probabilitatea de a greşi, dacă cele două serii sunt considerate corelate.

În tabelul VI sunt redate valorile lui Rho pentru diferite praguri de semnificaţie. De aici reiese că o valoare a lui Rho de +0.8 reprezintă o relaţie semnificativă între cele două serii de ranguri la un prag de semnificaţie de 5 % (p = 0.05). La 1 Rho = 0.881 şi mai mare, probabilitatea de a fi întâmplătoare este doar de 1 %. Pentru practică p = 0.1 este deseori inexact. Dacă Rho devine negativ, aceasta indică o interrelaţie inversă, ceea ce înseamnă că seriile de ranguri se deosebesc prin aceea că la una stau anumite culori pe primele poziţii, pe când acestea stau la sfârşit în cealaltă serie. De ex. pentru seriile de ranguri:

3 4 1 2 5 6 0 7

5 6 7 0 2 1 3 4

se obţine un coeficient Rho = -0.76. Această relaţie negativă ridicată este expresia pentru relaţia matematică de contradicţie la un prag de semnificaţie de 5 %. Referindu-ne la modul nostru de a privi, aceasta înseamnă că cele 2 grupe examinate au alegeri destul de contradictorii. Dacă s-ar repeta experimentul în aceleaşi condiţii, aceste relaţii s-ar putea stabili în mod aleator în 5 % din cazurile de repetare.

Coeficientul Rho arată deci cât de mult se corelează două serii de ranguri. Deseori însă este mai important să se ştie unde există diferenţe

semnificative în grupele examinate în legătură cu alegerea unei anumite culori. Un indice pentru această diferenţă este coeficientul χ2. Fiecare linie a tabelelor I şi II reprezintă o dispersie de frecvenţă adică este menţionat cât de frecvent a fost aleasă o anumită culoare de către subiecţi în fiecare poziţie particulară.

Dacă se ia în considerare culoarea violet (rândul 5) se constată în tabelul I că frecvenţa alegerilor este dispersată pe cele 8 poziţii în afară de poziţia 2 care se situează deasupra celorlalte cu o frecvenţă de 13. Astfel este dispersat violetul în tabelul unde se observă o creştere aproape continuă a frecvenţelor de la prima la ultima poziţie. Se constată deci o diferenţă a celor două dispersii. Marele avantaj al metodei χ2 constă în faptul că face posibilă compararea celor 2 dispersii observate empiric şi de a da o cotă (valoarea χ2) pentru gradul de asemănare respectiv diferenţă între ele, prin luarea în considerare a faptului cât de frecvent se aşteaptă ca culoarea să apară “teoretic” în fiecare poziţie în parte.

bn = frecvenţa observată a alegerii în poziţia n (n merge de la 1 la 8) în linia i a tabelului I.en = valoarea “aşteptată” (teoretică) corespunzătoare.

42

bm = frecvenţa observată a alegerii în poziţia m (m merge de la 1 la 8) în linia i a tabelului II.em = frecvenţa teoretică respectivă.

În tabelul VII este reprezentată stabilirea valorilor teoretice pentru culoare violet (i = 5), care sunt calculate din cele două dispersii de frecvenţă cu ajutorul formulei redate acolo. Acolo sunt calculate ca exemple, de asemenea valorile teoretice sunt redate în tabelul VIII; aceste valori dispersii noi de frecevnţe. Metoda χ2 serveşte acum pentru a stabili dacă dispersiile observate empiric nu se abat doar întâmplător de la dispersia teoretică. Ea oferă de asemenea posibilitatea de a exprima cu ce probabilitate apar specificaţiile dispersiei empirice.

În particular se procedează astfel: se stabileşte diferenţa pentru fiecare poziţie între valoarea observată b şi valoarea teoretică e. Apoi fiecare diferenţă se ridică la pătrat şi se divizează prin valoarea teoretică respectivă. Suma tuturor acestor diferenţe normate dă valoarea lui χ2. Ca exemplu a fost calculat χ2 pentru violet care este de 41.15.

Valoarea de exprimare a lui χ2 depinde de numărul de valori comparate. Probabilitatea de deviere pentru o anumită valoare, adică pentru un anumit χ2

depinde de numărul de frecvenţe particulare combinate una cu cealaltă. Au fost comparate frecvenţele celor 8 poziţii, unele cu celelalte. Dar numai 7 valori au putut fi realmente combinate, deoarece întotdeauna una din valori a putut fi calcultă din cele 7 care o preced ca şi din suma liniilor. Se spune: cercetarea are 7 grade de libertate. Pragurile de semnificaţie se află în tabelele corespunzătoare gradelor de libertate (tab. IX). Valoarea lui χ2 de 41.15 pentru violet este foarte semnificativă deoarece este mult mai mare decât coeficientul critic de p = 0.001.

Pentru verde s-a obţinut un χ2 de 13.16. Acsta numai indică o diferenţă autentică iar probabilitatea ca diferenţa să fie aleatoare este de 10 %. Dacă de ex. χ2 = 1.239 aceasta ar însemna că diferenţa constatată este întâmplătoare cu o probabilitate de 99 %, adică nici nu există de fapt o diferenţă. Aceasta poate fi exprimată şi altfel: dacă diferenţele sunt atât de puternic întâmplătoare, trăsăturile comune vor domina, ceea ce înseamnă că cele 2 dispersii sunt foarte strâns legate.

În sfârşit trebuie menţionat că nici metoda χ2 nu dă informaţii despre cauzele diferenţei cercetate. De aceea şi aici contează cunoştinţele celui care interpretează.

Puterea de exprimare a metodei χ2 este mai mare decât a coeficientului Rho deoarece se pot exprima atât trăsături comune cât şi diferenţe. O serie de ranguri reprezentative sunt intuitive însă metoda care a dus la construirea acesteia nu este demnă de încredere, deoarece nu ia în considerare în aceeaşi măsură ca metoda χ2

alegerea individuală a culorilor. În practică este indicată folosirea ambelor metode. Pentru acele culori care

au ranguri diferite se poate calcula χ2 pentru a fundamenta şi această diferenţă statistică.

Bineînţeles că aplicabilitatea celor două metode nu se limitează doar la examinarea rezultatelor planşei celor 8 culori. Dar evaluarea coeficientului de corelaţie Rho este problematică pentru un număr mic de perechi de observaţii şi de aceea neindicat pentru planşele gri şi planşele de variaţie. În tabelul X sunt cuprinse limitele de semnificaţie (coeficientul critic) a dispersiilor χ2 pentru diferite planşe.

Rezumat Pentru evaluarea examinărilor de grup cu testul Luscher, ex. cele două metode indicate, dau posibilitatea şi celui care nu are experienţă mare în

43

statistică să facă afirmaţii fundamentate statistic. Stabilirea unor serii reprezentative de ranguri a culorilor pentru fiecare grup are avantajul de a fi foarte intuitivă. Dezavantajul rezidă în faptul că coeficientul de corelaţie Rho (Spearman) poate fi analizat doar dacă există relaţii între grupe.

Diferenţele semnificative între două grupe însă, pot fi stabilite prin metoda χ2. Dezavantajul aici este calculul laborios. Pentru lucrări ştiinţifice cu testul Luscher este indicat să se folosească aceste două metode sau altele şi mai speciale.

Tabel nr. IAlegeri de culori a 50 de bolnavi

CuloareaPOZIŢIA

1 2 3 4 5 6 7 8 SkGri 0 5 11 7 10 10 3 2 2 50Albastru 1 11 7 8 11 5 2 4 2 50Verde 2 18 5 9 4 6 4 3 1 50Rosu 3 6 6 4 4 6 9 9 6 50Galben 4 0 3 5 5 5 6 8 18 50Violet 5 6 13 5 7 3 6 3 7 50Maro 6 3 3 9 7 6 9 8 5 50Negru 7 1 2 3 2 9 11 13 9 50

50 50 50 50 50 50 50 50

Tabel nr. IIAlegerile a 125 de sanatosi

CuloareaPOZIŢIA

1 2 3 4 5 6 7 8 SkGri 0 15 16 19 21 18 19 16 1 125Albastr 1 34 22 19 22 15 3 7 3 125

44

uVerde 2 18 22 17 11 18 21 13 5 125Rosu 3 33 25 21 16 16 10 8 2 125Galben 4 13 25 20 18 15 15 14 5 125Violet 5 3 6 4 9 9 10 26 58 125Maro 6 5 5 12 16 14 17 26 30 125Negru 7 4 4 13 12 20 30 21 21 125

125 125 125 125 125 125 125 125

Tabel nr. IIIGradul de preferinta a fiecarei culori la 50 bolnavi

Poziţia 1 2 3 4 5 6 7 8 Grad de preferinţ

ă

RangMultiplicat

or8 7 6 5 4 3 2 1

Gri 0 40 77 42 50 40 9 4 2 264 3Albastr

u1 88 49 48 55 20 6 8 2 276 2

Verde 2 144 35 54 20 24 12 6 1 296 1Rosu 3 48 42 24 20 24 27 18 6 209 5

Galben 4 0 21 30 25 20 18 16 18 148 8Violet 5 48 91 30 35 12 18 6 7 247 4Maro 6 24 21 54 35 24 27 16 5 206 6Negru 7 8 14 18 10 36 33 26 9 154 7

Seria de rang = 2 1 0 5 3 6 7 4

Tabel nr. IVGradul de preferinta a fiecarei culori la 125 sanatosi

Poziţia 1 2 3 4 5 6 7 8 Grad de preferinţ

ă

RangMultiplicato

r 8 7 6 5 4 3 2 1

45

Gri 0 120 112 114 105 72 57 32 1 613 5Albastr

u1 272 154 114 110 60 9 14 3 736 2

Verde 2 144 154 102 55 72 63 26 5 621 4Rosu 3 264 175 126 80 64 30 4 2 745 1

Galben 4 104 175 120 90 60 45 28 5 627 3Violet 5 24 42 24 45 36 30 52 58 311 8Maro 6 40 35 72 80 56 51 52 30 416 7Negru 7 32 28 78 60 80 90 42 21 431 6

Seria de rang = 3 1 4 2 0 7 6 5

Tabel nr. VCalcularea coeficientului de corelatie a

rangurilor(Spearman)

Culoarea

iRang al grupei

Di Di2

Bolnavi SănătoşiGri 0 3 5 -2 4

Albastru

1 2 2 ±0 0

Verde 2 1 4 -3 9Rosu 3 5 1 +4 16

Galben 4 8 3 +5 25Violet 5 4 8 -4 16Maro 6 6 7 -1 1Negru 7 7 6 +1 1

SUMA = 72

Tabel nr. VILimite de semnificatie a coeficientului de corelatie a

rangurilor pentru 8 perechi observate

Probabilitategrad de

semnificaţie

p = 0.110 %

p = 0.055 %

p = 0.011 %

p = 0.0010.1 %

(±) valoare a lui ρpentru N = 8

0.643 0.738 0.881 0.976

46

Tabel nr. VIICalcularea valorilor asteptate e din valorile observate b

pentru violet

Poziţia n, m 1 2 3 4 5 6 7 8 Suma liniilor

Bolnavi bn 6 13 5 7 3 6 3 7 50 Sk

Sănătoşi bm 3 6 4 9 9 10 26 58 125 Sg

Suma coloanelor

9 19 9 16 12 16 29 65 165 S total

e = suma coloanei x suma liniei / suma totalăexemplu pentru poziţia 1 (n = m = 1): Bolnavi: em=1 = 9 x 50 / 175 = 2.57Sănătoşi: em=1 = 9 x 125 / 175 = 6.43

Tabel nr. VIIICalcularea lui χ2 pentru violet

Valori observate: bn, bm

Valori teoretice: en, em

Grupul “bolnavi”Poziţia n bn en bn - en (bn – en)2 (bn – en)2/en

1 6 2.57 +3.43 11.76 4.582 13 5.43 +7.57 57.30 10.553 5 2.57 +2.43 5.90 2.304 7 4.57 +2.43 5.90 1.295 3 3.43 -0.43 0.18 0.056 6 4.57 +1.43 2.04 0.457 3 8.29 -5.29 27.98 2.808 7 18.57 -11.57 133.96 7.21

29.23

Grupul “sănătos”Poziţia n bn en bn - en (bn – en)2 (bn – en)2/en

1 3 6.43 -3.43 11.76 1.832 6 13.57 -7.57 57.30 4.22

47

3 4 6.43 -2.43 5.90 0.924 9 11.43 -2.43 5.90 0.525 9 8.57 +0.43 0.18 0.026 10 11.43 -1.43 2.04 0.187 26 20.71 +5.29 27.96 1.358 58 46.43 +11.57 133.86 2.88

11.92

χ2 = 29.23 + 11.92 = 41.15

Tabel nr. IXLimite de semnificaţie a dispersiei χ2 pentru

7 grade de libertate

Probabilitatea

Nivel de semnificaţie

p=0.99

99 %

p=0.90

90 %

p=0.10

10 %

p=0.05

5 %

p=0.01

1 %

p=0.001

0.1 %

Valoarea lui χ2 pentru μ =

71.239 2.833 12.017 14.067 18.475 24.322

Tabelul nr. XLimite de semnificaţie a dispersiilor χ2 pentru

diferitele planşe ale testului Luscher

Probabilitatea

p=0.99p=0.9

0p=0.1

0p=0.0

5p=0.0

1p=0.00

1Planşa 8

culoriμ = 7

1.239 2.833 12.017 14.067 18.475 24.322

Planşa griμ = 4

0.239 1.064 7.779 9.488 13.277 18.467

Planşa de variaţieμ = 3

0.115 0.584 6.251 7.815 11.341 16.266

48

Semnificaţia planşei de 8 culori; Motivaţia (-), Conduita (+)

Cifră

Culoare Tema Poziţia +

0 GriRelaţia faţă de colectivintegrare socială.

Izolare, camuflare, reţinere atentă, izolare socială, închidere în sine.

1Albastr

u închis

Linişte, atitudine (ţinută) emoţională, relaţia emoţională, relaţia cu partenerul.

Trebuinţă de linişte, trebuinţă intensă de legături şi satisfacţie sensibilă, orientare spre armonie, sensibilitate.

2Albastr

u verzui

Tensiune, atitudine voliţională, autoevaluarea, nivel de aspiraţie, tendinţă de autorealizare.

Tensionare a voinţei, voinţa de a se afirma, pretenţie la prestigiu, dorinţă autistă de roluri.

3Galben

rosu

Excitabilitatea, dinamica vitalităţii, nivel de activitate.

Trebuinţă de a trăi din plin, angajare activă, nivel ridicat al activităţii.

4 Galben

Deconectare, schimbare, orizont de etalare, relaţii cu mediul.

Recepivitate la stimuli deconectanţi, aşteptarea de a întâlni, orizont de etalare larg, evadare de probleme, expectaţie iluzionară asupra viitorului.

5 Violet

Sensibilitate, identificare magico – erotică.

Dispoziţie favorabilă fascinării, interes, sugestibilitate, receptare sensibilă.

6 MaroTrebuinţe fiziologice vitale, reglarea “Es”.

Regresie în confort fizic, evadare din conflicte

7 Negru

Relaţia cu absolutul (autoritate, destin, moarte).

Atitudine puternică de protest, negativism, dinamică a trebuinţelor agresiv – distructivă.

49

Planşa gri; situaţia afectivă şi psihomotrică iniţială

Cifră Poziţia 1 (+)Poziţia 2

(+)Poziţia 5 (-)

0Gri mijlociu

Tendinţă de stabilizare, trebuinţă de integrare, doreşte să menţină ordinea.

Trebuinţă de satisfacţie.

Impuls spre schimbareimpuls de a evada din situaţia percepută ca nesatisfăcătoare.

1Gri închis

Regresie, trebuinţă de satisfacţie fiziologică şi sensibilă

Dependenţă de sentiment – legat de instinct.

Neîncrederea într-o relaţie sau situaţie sensibil nesatisfăcătoare.

2Negru

Opoziţie, dezgust, tendinţă impulsivă agresivă, destructivă.

Constrângere, forţare, apăsare, lipsă de compromis.

Autoafirmarea în faţa unor restricţii sau limitări.

3Gri deschis

Dispoziţie de trăire şi contact.

Excitabilitate. Hiperexcitare, atitudine de apărare în faţa unor exigenţe insuportabile.

4Alb

Impuls de a se elibera de povara unei legături

(Instinctivitate) impulsivitate

Concentrare, perseverarea obiectivului şi pretenţiei.

50

Reacţia afectivă la stimuli interni sau externi

Poziţia x Poziţia = Poziţia – Dispoziţie de implicare afectivă limitată pentru a evita conflicte. Izolare

Dispoziţie de implicare afectivă. Participare.

Excitabilitate afectivă şi angajare motivată de obţinerea succesului.

Dispoziţie pentru linişte lipsită de tensiuni, pentru legătură sensibilă şi satisfacţie.

Trăieşte relaţia emoţională ca nefiind o legătură sensibilă.

Nelinişte. Lipsă de legături, incapacitate de implicare afectivă, tulburarea relaţiei cu partenerul.

Autodeterminism, stăpânire de sine.

Nivel de aspiraţie scăzut, angajare socială pasivă.

Limitare în autorealizare, tensiuni reprimate, i se refuză recunoaşterea.Suferă din cauza presiunii frustrante.

Impulsuri acumulate, excitabilitate

Excitabilitate nervoasă, trebuinţa de a se menaja, lipsit de plăcere.

Exagerarea pretenţiei de prelucrare a trăirilor, irascibilitate, excitabil din cauza insuficienţei proprii.

Dispoziţie favorabilă pentru a stabili contacte.

Este critic în alegerea contactelor şi intereselor.

Tensiune de aşteptare îngrijorată. Fixaţie tematică, limitarea orizontului de trăire şi etalare. Hiperexcitare.

Interes, perceptare sensibilă.

Acumulează (refulează) dedicarea sensibilităţii.

Diferenţiere. Reprimarea conflictului ameninţător.

51

FUNCŢIILE +

Lângă toate combinaţiile + şi – apare o cifră de procentaj. Ele prezintă frecvenţa medie de selecţie a fiecărei combinaţii de culori rezultate din cele 37000 de testări pe studenţi adulţi de 20 – 30 ani.

+ 0 ……../ Gri…….

+ 02.7%

Nu vrea să participe şi doreşte să evite toate formele de stimulare. A avut prea mult de suportat din partea unei firi plictisitoare sau obositoare şi acum doreşte protecţie şi neamestec.

+0+10.6%

Se simte epuizat din cauza conflictelor şi a discuţiilor şi doreşte să fie protejat de ele. Are nevoie de condiţii liniştite, de un mediu calm, în care să se relaxeze şi să-şi revină.

+0+20.4%

Resimte circumstanţele existente ca ostile şi este epuizat de conflicte şi certuri. Doreşte să se protejeze şi îşi ascunde intenţiile pentru a evita să le expună atacului, astfel încât ele vor fi şi mai uşor şi mai sigur realizabile. Are grijă să evite eventualele opoziţii care i-ar putea periclita planurile.

+0+30.5%

Are cerinţe exagerate de la viaţă, cerinţe ascunse dedesubtul unui comportament controlat şi aparent sofisticat.Doreşte să impresioneze pe alţii cu realizările sale, dar îşi camuflează aceste dorinţe şi are tendinţa să fie ascuns.

+0+40.3%

Doreşte să scape dintr-o situaţie nesatisfăcătoare şi să se elibereze de părerile existente, care sunt în egală măsură deprimante şi intolerabile. Caută o cale de ieşire dar simte că nu există nici o soluţie. Încearcă să se protejeze de discuţii şi conflicte.

+0+50.2%

Este fascinat de idea unei îmbinări ideale de tandreţe şi încântare reciprocă. Este stingherit de gândul de a lăsa acest lucru să se vadă şi de aceea utilizează o tactică de explorare atentă în urmărirea acestui obiectiv, asigurându-se că nu este nici descoperit şi nici implicat în mod irevocabil.

+0+60.6%

Doreşte să găsească o protecţie împotriva oricărui lucru care l-ar putea extenua sau obosi. Caută o viaţă uşoară şi sigură, lipsită de probleme sau de tulburări.

+0+70.2%

Se simte tratat injust şi trădat în speranţele sale. Nemulţumit şi revoltat de condiţiile cu care are de-a face şi pe care le consideră un afront.

+1………../ Albastru…………

52

+115.9%

Doreşte o situaţie de armonie calmă, lipsită de surprize, care să-i ofere un sentiment de mulţumire plină de linişte şi un sentiment de stabilitate.

+1+01.2%

Are nevoie să fie eliberat de stres. Tânjeşte după linişte şi mulţumire sufletească.

+1+23.8%

Are nevoie de un mediu liniştit. Doreşte să fie eliberat de stres, să nu aibă de-a face cu conflicte sau stări conflictuale, se străduieşte să aibă sub control situaţia şi problemele care decurg din ea, acţionând cu grijă. Dă dovadă de o sensibilitate a sentimentelor şi are un ochi fin pentru detalii.

+1+33.6%

Caută legături armonioase satisfăcătoare şi afectuoase. Doreşte o unire intimă, în care să existe dragoste, sacrificiu de sine şi încredere reciprocă.

+1+41.4%

Caută o relaţionare afectuoasă, care să-i ofere împlinire şi fericire. Capabil de un puternic entuziasm emoţional. Oferă ajutorul său şi, dacă e necesar, vrea să se adapteze pentru a realiza legăturile afective pe care le doreşte. Doreşte aceeaşi consideraţie şi înţelegere din partea celorlalţi.

+1+54.4%

Doreşte o tandreţe şi o sensibilitate a sentimentelor în care să se poată contopi. Deschis către orice lucru de gust şi estetic.

+1+61.1%

Doreşte un trai eliberat de conflicte care să ofere securitate şi confort fizic. Se teme de golul şi singurătatea despărţirii. Are nevoie mare de o trăire atentă şi îngrijire afectuoasă.

+1+70.5%

Impuls spre odihnă, relaxare, pace şi înţelegere afectivă. Simte că a fost tratat fără consideraţie şi, drept urmare, este neliniştit şi agitat. Îşi găseşte situaţia ca intolerabilă atât timp cât cerinţele sale nu se conformează acesteia.

+2………/ Verde…………

+2+00.7%

Vrea să se stabilească şi să realizeze un impact, în ciuda circumstanţelor nefavorabile şi a unei lipse generale de apreciere.

+218.1%

Caută hotărârea şi elasticitatea voinţei, necesare pentru a se stabili şi a deveni independent în ciuda dificultăţilor situaţiei sale. Vrea să depăşească opoziţiile şi să fie recunoscut.

+2+1 Vrea să facă o impresie favorabilă şi să fie recunoscut.Nevoie de a fi apreciat şi admirat. Sensibil, poate fi cu uşurinţă rănit, dacă nu i se acordă importanţa şi consideraţia pe care le aşteaptă.

+2+35.2%

Caută succesul. Vrea să depăşească obstacolele şi opoziţiile pentru a-şi putea realiza propriile decizii. Independent, îşi urmăreşte obiectivele şi are iniţiativă. Nu vrea să se simtă dependent, la buna voinţă a altora.

53

+2+42.5%

Nevoie de recunoaştere, ambiţios, vrea să impresioneze şi să fie remarcat, să fie popular şi admirat. Caută să găsească un pod peste prăpastie care simte că-l separă de ceilalţi.

+2+54.2%

Vrea să facă impresie favorabilă şi să fie privit ca o personalitate. De aceea, în mod constant, urmăreşte să vadă dacă are succes din acest punct de vedere şi modul cum reacţionează ceilalţi în faţa lui. Aceasta îl face să se simtă controlat. Foloseşte tactici inteligente pentru a obţine influenţă şi recunoaştere specială. Susceptibil la estetic şi la original.

+2+61.8%

Simte că se cere prea mult de la el şi că este obosit, dar totuşi vrea să depăşească dificultăţile şi să se statornicească, în ciuda efectului pe care l-ar avea un astfel de efort asupra lui. Mândru dar reţinut în atitudine. Nevoie de recunoaştere, de securitate şi de probleme mai puţine.

+2+70.5%

Vrea să-şi dovedească sieşi şi altora că nimic nu-l poate afecta, că este superior oricărei forme de slăbiciune. Ca urmare acţionează cu asprime şi severitate şi adoptă o atitudine autocrată şi autoritară.

+3………../ Roşu………….

+325.9%

Intens, plin de vitalitate şi energie, îi place acţiunea. Activitatea este direcţionată spre succes şi luptă şi există dorinţa de a trăi din plin.

+3+00.9%

Vrea să înlăture lucrurile care îi stau în cale, să dea curs propriilor impulsuri şi să fie amestecat în întâmplări deosebite sau excitante. În acest fel el speră să micşoreze intensitatea conflictelor, datorită comportamentului său impulsiv care îl expune la riscuri.

+3+14.4%

Vrea o viaţă bogată în activitate şi în trăire şi o legătură care să-i ofere o împlinire sexuală şi emoţională.

+3+26.6%

Îşi urmăreşte obiectivele cu intensitate şi nu-şi permite să se abată de la scopul său. Vrea să depăşească obstacolele cu care se confruntă şi să obţină prin succesele sale poziţie şi recunoaştere specială.

+3+411%

Caută succes, stimulare şi o viaţă plină de trăiri intense.Vrea să se dezvolte liber, să scuture chingile îndoielii de sine, să câştige şi să trăiască intens. Îi plac contactele cu alţii şi ca fire este autorizat. Receptiv la tot ce este nou, modern sau complicat, are interese multiple şi vrea să-şi lărgească câmpul de activitate. Optimist faţă de viitor.

+3+55.5%

Preocupat de lucrurile de o natură intens excitantă, indiferent dacă e vorba de o stimulare erotică sau de altceva. Vrea să fie privit ca o personalitate excitantă şi interesantă care-i impresionează şi-i înfruntă pe ceilalţi. Se foloseşte cu îndemânare de tactici prin care să evite punerea în pericol a şanselor sale de

54

succes şi să determine încrederea altora în el.+3+62.1%

Îşi abandonează ambiţiile şi preîntâmpină propriile dorinţe de prestigiu deoarece preferă să ia lucrurile uşor şi să se lase în voia trebuinţei de confort şi securitate.

+3+7 Trăind cu o intensitate exagerată vrea să compenseze ceva pierdut; în acest fel simte ca se va putea elibera de tot ceea ce îl apasă.

+4………/ Galben………

+412.5%

Simte nevoia de schimbare a circumstanţelor sau a relaţiilor sale, schimbare care să-i permită să se elibereze de stare. Caută o soluţie care să-i deschidă posibilităţi noi şi mai bune, care să-i permită îndeplinirea dorinţelor.

+4+02.26%

Caută un mod de a scăpa de tot ce-l oprimă şi se agaţă de speranţe vagi şi iluzorii.

+4+11.2%

Speră ca legăturile de afecţiune şi bună tovărăşie să-i aducă relaxare şi mulţumire. Propria sa dorinţă de aprobare îl face gata să fie de ajutor altora în schimb cerând căldură şi înţelegere. Deschis către idei şi posibilităţi noi, care speră că se vor dovedi interesante şi frumoase.

+4+20.5%

Spirit de observaţie rapid şi pătrunzător. Caută căi noi care să-i ofere multă libertate şi posibilităţi de realizare. Vrea să se realizeze şi să fie recunoscut. Încearcă să umple golul care simte că-l separă de ceilalţi. Caută un mod de a scăpa de tot ce-l oprimă şi se agaţă de speranţe vagi şi iluzorii.

+4+36.7%

Vrea să fie mai cauzativ şi să aibă o sferă de influenţă mai largă. Această dorinţă îl face neliniştit şi în general este condus de dorinţele şi de speranţele sale. Poate încerca să-şi multiplice activităţile pentru a cuprinde un domeniu.

+4+51.2%

Supraimaginativ şi dedat fanteziei şi reveriei. Tinde către lucruri interesante şi excitante, care să i se întâmple şi vrea să fie admirat pentru farmecul său.

+4+60.6%

Disperat, are nevoie de orice tip de alinare. Vrea confort fizic şi securitate (siguranţă) lipsită de probleme şi şanse de a-şi reveni (de a se reface).

+4+7 Încearcă să scape de probleme, dificultăţile şi tensiunile proprii prin decizii abrupte, violente şi rău gândite sau prin schimbări de direcţie.

+5………./ Violet………..

+515.5%

Nevoie de a se identifica cu cineva sau ceva, doreşte să câştige sprijin prin farmecul şi amabilitatea să. Sentimental, tânjeşte după o tandreţe romantică.

+5+0 Tânjeşte după înţelegerea sensibilă şi simpatică şi vrea să se protejeze de orice împotrivire, conflict sau stres epuizant.

+5+1 Tânjeşte după o legătură tandră şi simpatică şi după o stare ideală

55

4.1% de armonie. Are o nevoie imperativă de tandreţe şi afecţiune. Susceptibil la estetic.

+5+24.8%

Vrea să facă o impresie favorabilă şi să fie privit ca o personalitate. De aceea este inconştient atent să vadă dacă-i reuşeşte acest lucru şi felul în care ceilalţi reacţionează la el. Aceasta face să se simtă controlat. Uzează inteligent de tactici care să-i permită să obţină influenţă şi recunoaştere specială. Susceptibil la estetic şi original.

+5+33.3%

Se îndreaptă uşor şi repede spre orice lucru care furnizează stimulare. Preocupat de lucruri de o natură intens excitantă, fie stimulare erotică, fie altceva. Vrea să fie privit ca o personalitate excitantă şi interesantă, care-i impresionează şi îi încântă pe ceilalţi. Foloseşte tactici inteligente pentru a evita punerea în pericol a şanselor sale de succes sau pentru a determina încrederea altora în el.

+5+41.9%

Vrea să i se întâmple lucruri interesante.Capabil să se facă simpatic prin faptul că este evident interesant şi chiar prin deschiderea farmecului său, supraimaginativ şi aplecat spre reverie.

+5+60.6%

Vrea să fie stimulat într-o atmosferă voluptoasă şi de un lux senzual.

+5+70.4%

Are o nevoie imperativă de o anumită legătură sau fuziune cu altul, din care va putea obţine împlinire senzuală dar care să nu intre în conflict cu convingerile sale şi cu simţul său de conformitate.

+6…………/ Maro…………

+64.75%

Caută să se elibereze de probleme şi de o stare fizică sigură în care să se relaxeze şi să-şi revină.

+6+00.6%

Cu o foarte mare dorinţă de odihnă şi relaxare, de eliberare de conflict şi există nevoia unei şanse de refacere. Vrea să se protejeze de influenţele distructive şi epuizante. Doreşte securitate şi eliberare de probleme.

+6+10.7%

Doreşte mulţumire, lipsă de constrângere fizică şi absenţa conflictelor. Are nevoie de siguranţă şi se agaţă de ea pentru a nu trebui să sufere din pricina singurătăţii sau a unei supărări.

+6+21.2%

Se autocontrolează în mod strict, pentru a nu cădea sub povara propriilor dificultăţi. Are nevoie de o situaţie mai sigură şi mai uşoară, în care se poate simţi mai sigur şi poate avea o şansă de refacere.

+6+31.1%

Are un impuls puternic spre voluptate.

+6+40.5%

Simte că există perspective reduse de realizare a speranţelor sale şi de aceea cedează unei vieţi de comoditate voluptoasă, lipsită de orice probleme.

+6+50.4%

Se află în căutarea luxului, a odihnei voluptoase şi a îngăduirii unui gust pentru senzual.

+6+7 Îşi propune să realizeze scopuri idealiste, dar iluzorii. Este extrem

56

0.2% de nemulţumit şi sfidează viaţa cu un sentiment de dezgust obosit faţă de sine însuşi. Vrea să uite totul şi să se refacă într-o situaţie confortabilă, lipsită de probleme.

+7…………/ Negru…………

+71.8%

Consideră împrejurările existente ca dezgustătoare (dezagreabile) şi suprasolicitante. Respinge orice element care ar încerca să influenţeze punctul său de vedere.

+7+00.5%

Simte situaţia ca disperată. Opune rezistenţă puternică la acele aspecte pe care le consideră dezagreabile (vezi interpretările pentru –1, -2, -3, -4, oricare dintre acestea fiind adecvată). Încearca să se ferească de orice lucru care l-ar putea irita sau care l-ar face să se simtă deprimat.

+7+10.4%

Suferă de pe urma efectelor acelor lucrări care sunt respinse ca dezagreabile (vezi interpretările pentru –2, -3, -4, indiferent care dintre acestea este adevărată) şi le opune o rezistenţă puternică. Vrea doar să fie lăsat în pace.

+7+2 Se opune în mod sfidător oricărui gen de restricţie şi opoziţie. Se menţine cu încăpăţânare la propriul său punct de vedere, în credinţa că aceasta demonstrează independenţa şi autodeterminarea sa.

+7+3 Suferă de o hiperstimulare reţinută, care ameninţă să iasă la iveală într-un comportament impulsiv şi înflăcărat.

+7+40.3%

Încearcă să scape de propriile sale probleme, dificultăţi şi stări de tensiune prin hotărâri bruşte, îndărătnice şi nechibzuite. Caută cu disperare o ieşire din situaţie şi există pericolul să manifeste o comportare nechibzuită până la punctul autodistrugerii.

+7+5 Solicită ca ideile şi emoţiile să se contopească şi să se şi combine perfect. Refuză să facă orice gen de concesii sau să accepte orice compromisuri.

+7+60.1%

Îşi propune scopuri idealistice, dar iluzorii. A fost extrem de nemulţumit şi dispreţuieşte viaţa, cu o atitudine de dezgust obosit faţă de sine însuşi. Vrea să uite totul şi să se refacă într-o situaţie confortabilă şi lipsită de probleme.

57

FUNCŢIILE X

x0………../ Gri………..

x0 Aceasta reprezintă o barieră între culorile de compensare care o precedă şi culorile care rămân - punctul în care a avut loc “deconectarea”. Grupul x este astfel unicul mecanism prin intermediul căruia experienţa de participare devine posibilă. Scoate în relief caracteristicile grupului + şi le dă un caracter mai coercitiv.

x0x1 Este relativ inactiv şi într-o condiţie statică, pe când conflictul de un gen sau altul alungă liniştea psihică.Nu este capabil să realizeze legături pe măsura dorită în ceea ce priveşte afecţiunea mutuală şi înţelegerea. (grupul + este o încercare de a servi drept echivalent pentru acest conflict şi pentru altele.)

x0x2 Situaţia este dificilă şi el încearcă să-şi menţină obiectivele împotriva rezistenţei pe care o întâmpină. Găseşte necesar să-şi ascundă intenţiile ca o precauţie suplimentară pentru a dezarma opoziţia. (grupul + constituie o încercare de a servi drept echivalent pentru acest conflict şi pentru altele.)

x0x3 Întâmpină dificultăţi în activitate; în ciuda încercărilor de a-şi ascunde caracterul impulsiv, activitatea îl duce la probleme şi nesiguranţă, făcându-l să fie încordat şi iritabil. (grupul + constituie o încercare de a servi drept echivalent pentru acest conflict şi pentru altele.)

x0x4 Nerealizarea speranţelor şi neputinţa de a decide asupra acţiunilor necesare de remediere a dus la producerea unui stress considerabil. (grupul + constituie o încercare de a servi drept echivalent pentru acest conflict şi pentru altele.)

x0x5 Teama de eşec şi prudenţa extremă pe care le aduce în abordarea problemelor fac să-i fie greu să realizeze gradul de apropiere şi de identificare pe care-l doreşte.

x0x6 Incapabil să depună efortul necesar pentru asigurarea obiectivului său. Se simte neglijat, dorind un grad mai ridicat de siguranţă, afecţiune caldă şi probleme mai puţine (grupul + constituie o încercare de a servi drept echivalent pentru acest conflict şi pentru altele.)

x0x7 Se află într-o stare de stres deosebită din cauza exigenţelor situaţiei existente. Încearcă să se ocupe de lucrurile care îi

58

aduc libertatea parţial sau total.

x1…………../ Albastru…………….

x1 Acţionează cu calm, cu minimum de tulburare, pentru a exploata relaţiile existente. Îi place să se simtă relaxat şi în voie cu asociaţii săi şi cu cei apropiaţi.

x1x0 Este sensibil şi înţelegător, dar manifestă o anumită încercare. Are nevoie de tovărăşia cuiva apropiat pentru a se desfăşura.

x1x2 Acţionează într-o manieră ordonată, metodică şi autocondiţionată. Are nevoie de înţelegere plină de simpatie a cuiva care îi va acorda recunoaştere şi aprobare.

x1x3 Lucrează bine în colaborare cu alţii, dar nu este indicat să ia rolul conducător.Are nevoie de o viaţă personală de înţelegere reciprocă şi lipsită de neînţelegeri.

x1x4 Voluntar şi adaptabil. Este liniştit numai atunci când este bine ataşat de o persoană, grup sau organizaţie pe care se poate bizui.

x1x5 Sensibil, are nevoie de un cadru estetic şi de un partener la fel de sensibil şi de înţelegător, cu care să împartă o intimitate caldă.

x1x6 Evită eforturile excesive şi are nevoie de rădăcini, siguranţă şi de o societate liniştită.

x1x7 Are nevoie de o societate afectuoasă dar nu suportă nici cea mai mică lipsă de consideraţie deosebită din partea celor apropiaţi (dacă acest lucru se întrevede în viitor este posibil să se izoleze de ei).

x2…………./ Verde……………

x2 Este persistent. Solicită ceea ce simte că i se cuvine lui şi se străduieşte să-şi menţină poziţia intactă.

x2x0 Defensiv. Simte că poziţia lui indecvat stabilită e ameninţată. Hotărât să-şi urmărească obiectivele, în ciuda anxietăţii induse datorită opoziţiei.

x2x1 Ordonat, metodic şi satisfăcut de sine. Trebuinţă de respect, recunoaştere şi înţelegere din partea celor apropiaţi de el.

x2x3 Autoritar sau într-o poziţie de autoritate, dar gata să simtă că progresul viitor e periclitat de dificultăţile existente, perseverent în ciuda opoziţiei.

x2x4 Încercând să-şi îmbunătăţească poziţia şi prestigiul. Nesatisfăcut de circumstanţele existente; consideră că sunt esenţiale anumite îmbunătăţiri ale imaginii de sine.

x2x5 Munceşte să-şi îmbunătăţească imaginea proprie în ochii altora, pentru a le obţine înţelegerea şi aprobarea trebuinţelor şi dorinţelor sale.

x2x6 Muncind să-şi creeze pentru sine un fundament ferm, pe care

59

să-şi construiască un viitor sigur, confortabil şi eliberat de probleme, în care va primi respect şi recunoaştere.

x2x7 Îşi urmăreşte obiectivele şi propriul interes de sine cu hotărâre încăpăţânată; refuză să facă compromisuri sau concesii.

x3…………./ Roşu………….

x3 Activ, dar simte că prin efortul depus s-a obţinut un progres insuficient sau s-a obţinut o insuficientă recompensă

x3x0 Impulsiv, iritabil. Dorinţele sale şi acţiunile implicate sunt suverane, dată fiind o insuficientă considerare a consecinţelor lor. Aceasta duce din nou la naşterea de stres şi conflict.

x3x1 Lucrează bine în cooperare cu alţii. Îi trebuie o viaţă personală de înţelegere reciprocă şi eliberare de dezacorduri.

x3x2 Are iniţiativă în depăşirea obstacolelor şi dificultăţilor. Fie deţine, fie doreşte să realizeze o poziţie de autoritate în care poate să exercite controlul asupra evenimentelor.

x3x4 Nestatornic, gata de plecare. Trebuinţă de a simţi că evenimentele se dezvoltă pe liniile dorite de el.

x3x5 Participă prompt la acţiuni, lucrări excitante şi stimulatoare. Vrea să fie vesel.

x3x6 Nu vrea să depună un efort excesiv (cu posibilă excepţie a activităţii sexuale). Simte că un progres viitor cere mai mult de la el decât poate sau vrea să dea. Ar prefera confort şi securitate decât recompense sau o ambiţie mai mare.

x3x7 Se simte obstrucţionat în dorinţele sale şi împiedicat în obţinerea lucrurilor pe care le consideră esenţiale.

X4…………./ Galben…………

x4 Atras de orice e nou, modern şi curios. Posibil să se plictisească din cauza monotoniei (şi a mediocrităţii) a obişnuitului şi a tradiţionalului.

x4x0 Caută o soluţie pentru problemele existente sau pentru compromis dar e gata să găsească acesta dificil şi să decidă asupra drumului drept, pe care să-l urmeze.

x4x1 Uşor afectat de mediul său şi uşor mişcat de emoţiile altora. Caută apropieri (relaţii) în funcţie de afinităţi şi o ocupaţie care să le favorizeze.

x4x2 Speră să obţină o poziţie îmbunătăţită şi un prestigiu mai ridicat, astfel încât să-şi poată procura pentru sine multe din bucuriile cărora le-a dus lipsa.

x4x3 Activ, fără odihnă, mereu pe punct de plecare. Se simte frustrat de încetineala cu care se dezvoltă evenimentele de-a lungul căilor dorite. Aceasta duce la iritabilitate, schimbare şi lipsă de persistenţă când e urmărit un obiectiv dat.

x4x5 Imaginativ şi senzitiv, caută o ieşire pentru aceste calităţi,

60

mai ales în compania cuiva la fel de sensibil. Interesul şi entuziasmul sunt rapid stârnite de neobişnuit şi de aventură.

x4x6 Nesigur. Caută rădăcini, stabilitate, securitate emoţională şi un mediu care să-i furnizeze un mai mare efort şi mai puţine probleme.

x4x7 Situaţia existentă conţine elemente critice sau periculoase pentru care e necesar să fie aflate soluţii. Aceasta poate duce la concluzii bruşte, deseori nesăbuite. Cu voinţă proprie, respinge orice sfat de la alţii (grupul + constituie o încercare de a compensa aceste conflicte şi altele.)

x5…………/ Violet…………

x5 Caută să-şi exprime nevoia de identificare într-o atmosferă sensibilă şi intimă în care poate fi protejată şi hrănită o sensibilitate estetică şi emoţională.

x5x0 Caută o legătură apropiată şi plină de înţelegere într-o atmosferă de intimitate împărtăşită cu o protecţie împotriva anxietăţii şi conflictului.

x5x1 Caută să împărtăşească o legătură de intimitate înţelegătoare într-o atmosferă estetică de pace şi bucurie.

x5x2 Acţionează pentru a-şi îmbunătăţi propria imagine în ochii altora, aşa încât să se obţină din partea acestora înţelegerea şi aprobarea trebuinţelor şi dorinţelor sale.

x5x3 Participă prompt la lucruri care permit stimulare sau schimbare. Vrea să se simtă vesel.

x5x4 Imaginativ şi sensibil, căutând o formă de manifestare a acestor calităţi, mai ales în compania cuiva la fel de sensibil. Interesul şi entuziasmul sunt uşor trezite de neobişnuit şi de aventură.

x5x6 Senzual, înclinat spre lucruri abundente (luxuriante), care îi recompensează simţurile (îl satisfac senzorial), dar respinge orice este fără gust, vulgar sau de proastă calitate.

x5x7 Îi trebuie şi insistă în a avea o legătură apropiată sau cel puţin o metodă prin care să-şi satisfacă imboldul (constrictiv) de identificare.

x6…………../ Maro………….

x6 Fără confort şi nesigur de situaţia existentă. Îi trebuie o mai mare securitate şi un mediu mai afectiv, ori o situaţie care să ceară o mai mică încordare fizică.

x6x0 Incapabil să facă un efort pentru a-şi realiza obiectivele. Se simte neglijat, dorind o mai mare securitate, o afecţiune caldă şi mai puţine probleme.

x6x1 Evită efortul excesiv şi are nevoie de rădăcini, securitate şi o companie liniştită. Se poate afla într-un disconfort fizic, având nevoie de o tratare plină de consideraţie şi manierată.

x6x2 Are dificultăţi în a face faţă exigenţelor ce-i sunt impuse. Simte că este implicat într-un mare efort şi doreşte să i se uşureze situaţia.

61

x6x3 Are dificultăţi în a progresa şi nu vrea să-şi mărească efortul în continuare. Caută condiţii mai favorabile, unde poate evita tot ce-l deranjează.

x6x4 Nesigur. Caută rădăcini, statornicie, securitate emoţională şi un mediu care să-i furnizeze mai mult confort şi mai puţine probleme, dar nu este capabil şi nici nu vrea să depună efort.

x6x5 Senzual, înclinat să se dedice lucrurilor care dau satisfacţie simţurilor, dar respinge tot ce este fără gust, vulgar şi de slabă calitate.

x6x7 Boala fizică, supratensiunea sau suferinţa emoţională au luat un tribut sever. Aprecierea de sine s-a redus şi acum doreşte condiţii liniştite şi un tratament plin de consideraţie, care să-i permită refacerea.

X7…………./ Negru…………..

x7 Conflictul sau insatisfacţia de un fel sau altul întăresc trebuinţa de compensare indicată de grupul x.

x7x0 Nesatisfăcut. Trebuinţa de a scăpa de continua implicare în circumstanţele prezente face imperativă găsirea unei soluţii. (grupul + indică metoda de compensare adoptată)

x7x1 Are nevoie de pace şi linişte. Doreşte un partener apropiat şi credincios, de la care să ceară o consideraţie specială şi o indiscutabilă afecţiune. Dacă nu întâlneşte aceste condiţii este de presupus o renunţare totală şi o închidere în sine desăvârşită. (cerinţele pe care le are faţă de partener sau de mediu sunt indicate de grupul +).

x7x2 Nu numai că îşi consideră cerinţele că ar fi minime, dar le consideră imperative. Este orientat numai spre ele, cu încăpăţânare, şi nu face nici o concesie (grupul + constituie o încercare de a compensa aceste conflicte şi altele.)

x7x3 Se simte împiedicat în realizarea dorinţelor sale şi de la obţinerea lucrurilor pe care le consideră ca esenţiale.

x7x4 Situaţia existentă conţine elemente critice sau periculoase pentru care este imperativă găsirea unei soluţii. Aceasta poate duce la soluţionări bruşte, chiar necugetate. Are voinţă proprie şi respinge orice sfat de la alţii.

x7x5 Are nevoie şi insistă în realizarea unei relaţii apropiate şi plină de înţelegere, sau cel puţin o metodă de a-şi satisface trebuinţa (constructivă) de identificare.

x7x6 Boala fizică, supratensiunea sau suferinţa emoţională au luat un tribut sever. Aprecierea de sine s-a redus şi acum doreşte condiţii liniştite şi un tratament plin de consideraţie, care să-i permită refacerea.

62

FUNCŢIILE =

=0…………./ Gri ………….

=0 Vrea să paticipe şi îşi permite să se amestece, dar încearcă să depăşească conflictul şi să-l îndepărteze, precum şi tulburările pentru a reduce tensiunea.

=0=1 Relaţiile sale sunt la înălţimea înaltelor sale aspiraţii (expectaţii) emoţionale şi a trebuinţei sale de a se realiza, ceea ce duce la dezamăgire (caracteristică deseori fixaţiei de mamă, luând fie forma unui ataşament puternic, fie a unui resentiment faţă de ea). Totdeauna are reţineri mentale şi tinde să rămână reţinut emoţional şi neataşat.

=0=2 Simte că primeşte mai puţin de cât i se cuvine şi că va trebui să se conformeze şi să facă faţă cât mai bine situaţiei.

=0=3 Simte nepăsare, se simte închis şi anxios, consideră că circumstanţele îl forţează să-şi reţină dorinţele. Vrea să evite conflictele deschise cu alţii şi să aibă pace şi linişte.

=0=4 Revendicativ şi greu de suportat în relaţiile sale cu partenerul sau cu cei apropiaţi, dar grijuliu să evite un conflict deschis, deoarece acesta i-ar putea reduce perspectivele de realizare a speranţelor şi a ideilor.

=0=5 Egocentric şi de aceea uşor ofensibil.

=0=6 Vrea să se implice emoţional şi să obţină satisfacţii în activitatea sexuală.

=0=7 Circumstanţele sunt de aşa natură încât se simte forţat în prezent la compromisuri, dacă vrea să evite să fie lipsit de afecţiune sau de o participare completă.

=1…………./ Albastru…………

=1 Rămâne neataşat emoţional chiar într-o relaţie apropiată. Are exigenţe emoţionale înalte şi vrea o legătură apropiată.

=1=0 Are exigenţe emoţionale înalte şi vrea o legătură apropiată, dar nu printr-o mare profunzime a sentimentelor.

=1=2 Crede că nu primeşte ceea ce i se cuvine, că nu este înţeles cum se cuvine, şi nici apreciat adecvat. Simte că este forţat să se conformeze şi, în relaţiile apropiate, nu se simte implicat emoţional.

=1=3 Se simte dezmoştenit şi nefericit datorită dificultăţilor de obţinere a nivelului esenţial de cooperare şi armonie pe care îl

63

doreşte. =1=4 Exigent în revendicările sale emoţionale şi foarte neobişnuit în

alegerea partenerului. Dorinţa de independenţă emoţională împiedică orice profunzime a participării.

=1=5 Egocentric şi de aceea uşor ofensabil, fiind destul de izolat în ataşamentele sale.

=1=6 Capabil să obţină satisfacţie fizică din activitatea sexuală, dar este înclinat să se închidă (restrângă) emoţional, ceea ce îl împiedică de la o participare profundă în relaţiile apropiate.

=1=7 Inhibat emoţional. Se simte forţat la compromisuri, ceea ce face dificilă realizarea unui ataşament stabil.

=2…………./ Verde………….

=2 Situaţia îl implică să se statornicească, dar simte că trebuie să facă faţă lucrurilor cât mai bine aşa cum sunt.

=2=0 O lipsă de încredere pe care nu o admite, îl face să aibă grijă să evite conflictul deschis şi simte că trebuie să facă cât mai bine faţă lucrurilor aşa cum sunt.

=2=1 Crede că nu primeşte ceea ce i se cuvine, că nu este înţeles cum trebuie şi nici nu este adecvat apreciat. Simte că este forţat să se conformeze şi că în relaţiile apropiate nu participă emoţional.

=2=3 Nefericit datorită rezistenţei pe care o simte de fiecare dată când încearcă să se afirme. Indignat şi revoltat datorită acestor eşecuri, dar, pentru a putea avea linişte şi pace face toate ajustările necesare; este apatic.

=2=4 Simte că este încărcat cu mai mult decât pare că i se cuvenea din probleme. În orice caz îşi vede numai scopurile sale şi încearcă să depăşească dificultăţile, fiind flexibil şi adaptabil.

=2=5 Simte că primeşte mai puţin decât i se cuvine şi că nu există nimeni în care să se poată încrede, cu înţelegere şi simpatie. Emoţiile îngrădite îl fac uşor ofensabil, dar îşi dă seama că trebuie să facă faţă cât mai bine situaţiei, aşa cum este ea.

=2=6 Simte că nu poate să facă prea mult în legătură cu problemele şi dificultăţile existente şi că trebuie să facă faţă cât mai bine situaţiei, aşa cum este ea.

=2=7 Circumstanţele îl forţează la compromis, la reprimarea dorinţelor şi necesităţilor sale şi la renunţare, pentru prezent, la câteva din lucrurile pe care le vrea.

=3…………../ Roşu…………….

=3 Vrea să se calmeze şi să se destindă după o perioadă de agitaţie care l-a lăsat apatic şi lipsit de energie. Are nevoie de pace şi linişte. Devine iritabil dacă acestea i se refuză.

=3=0 Nefericit datorită obstacolelor cu care se confruntă; nu are

64

dispoziţie pentru nici o formă de activitate sau pentru viitoare cerinţe care i se pot formula. Are nevoie de pace şi de linişte şi de evitarea oricărui lucru care l-ar putea mâhni pe viitor.

=3=1 Se simte ostenit şi nefericit datorită dificultăţilor în realizarea gradului de cooperare şi armonie pe care îl doreşte.

=3=2 Nefericit datorită rezistenţei pe care o simte de câte ori încearcă să se afirme. În orice caz consideră că este puţin de făcut şi că trebuie să facă cât mai bine faţă situaţiei.

=3=4 Vrea să-şi extindă domeniile de activitate şi insistă pe realismul dorinţelor şi ideilor sale. Întristat de teama că ar putea fi împiedicat de a face ceea ce crede, are nevoie atât de condiţii mai liniştite cât şi de o încurajare calmă pentru a-şi restabili încrederea.

=3=5 Întristat când dorinţele şi trebuinţele sale sunt greşit înţelese şi simte că nu are pe nimeni spre care să se întoarcă sau pe care să se sprijine. Egocentric şi de aceea uşor ofensabil.

=3=6 Se simte într-o situaţie neconfortabilă sau de profundă întristare (necaz) şi caută o cale prin care să obţină alinare. Capabil să obţină satisfacţie din activitatea sexuală.

=3=7 Circumstanţele sunt restrictive şi stânjenitoare, forţându-l să renunţe pentru moment la toate bucuriile şi plăcerile.

=4…………/ Galben……………

=4 Se agaţă de credinţa în realismul speranţelor şi idealurilor sale, dar are nevoie de încurajare şi de încredere în sine. Aplică standarduri foarte exacte în alegerea unui partener şi vrea garanţii pentru a nu pierde sau a fi dezamăgit. =4=0 Vrea să participe emoţional dar este revendicativ şi deosebit în alegerea partenerului şi în relaţiile cu cei mai apropiaţi lui. Are nevoie de încurajare şi are grijă să evite conflictul deschis deoarece acesta ar putea reduce şansele de realizare a speranţelor sale. =4=1 Exigent în revendicările sale emoţionale, mai ales în momentele de intimitate, rămânând frustrat în dorinţa sa de unire perfectă. =4=2 Simte că este încărcat cu mai mult decât partea dreaptă care i se cuvine din probleme. În orice caz îşi vede numai de scopurile sale şi încearcă să depăşească dificultăţile întâmpinate prin flexibilitate şi adaptabilitate.

=4=3 Vrea să-şi extindă domeniul de activitate şi insistă pe realismul speranţelor şi ideilor sale. Întristat de teama că ar putea fi împiedicat de a face ceva ce doreşte, are nevoie atât de condiţii liniştite, cât şi de o încurajare calmă pentru a-şi restabili încrederea în sine.

=4=5 Insistă pe faptul că dorinţele şi trebuinţele sale sunt realiste, dar are nevoie de încurajare şi de încredere în sine. Egocentric şi de aceea uşor ofensabil.

=4=6 Foarte exigent în standardele pe care le aplică în alegerea partenerului şi caută o perfecţiune destul de nerealistă în viaţa

65

sexuală. =4=7 Insită pe realismul scopurilor sale şi le urmăreşte cu o îndârjită

exclusivitate, chiar dacă circumstanţele îl forţează la compromisuri. Foarte exigent în standardele pe care le aplică în alegerea partenerului.

=5…………/ Violet…………..

=5 Egocentric şi de aceea uşor ofensibil. Sensibil şi sentimental, dar ascunde acest lucru tuturor, în afara celor foarte apropiaţi.

=5=0 Vrea să participe emoţional deoarece se simte destul de izolat şi singur. Egocentric şi de aceea uşor ofensibil, deşi încearcă să evite conflictul deschis.

=5=1 Se simte destul de izolat şi singuratic, dar este prea rezervat pentru a-şi permite să realizeze un ataşament profund. Egocentric şi de aceea uşor ofensabil.

=5=2 Simte că primeşte mai puţin decât i se cuvine, că nu există nimeni pe care să se poată sprijini pentru simpatie şi înţelegere. Emotivitatea îngrădită şi o anumită egocentricitate îl face uşor ofensabil, dar îşi dă seama că trebuie să facă faţă cât mai bine lucrurilor aşa cum sunt ele.

=5=3 Se întristează când trebuinţele şi dorinţele sale sunt greşit înţelese şi simte că nu are spre cine să-şi îndrepte privirea sau să se sprijine. Egocentric şi de aceea uşor ofensabil.

=5=4 Insistă asupra realismului speranţelor şi ideilor sale dar are nevoie de încurajare. Egocentric şi de aceea uşor ofensibil.

=5=6 Egocentric şi de aceea uşor ofensabil.Capabil să obţină satisfacţie fizică şi sexuală, dar tinde să se menţină emoţional la distanţă.

=5=7 Condiţiile sunt de aşa natură încât nu-şi permite să participe fără a fromula rezerve mentale.

=6…………./ Maro………….

=6 Capabil să obţină satisfacţie în activitatea sexuală.

=6=0 Vrea să participe emoţional şi este capabil să obţină satisfacţie din activitatea sexuală; încearcă să evite conflictul.

=6=1 Capabil să obţină satisfacţie în activitatea sexuală, dar neliniştit şi înclinat spre închiderea emoţională, care îl împiedică de la o participare profundă.

=6=2 Simte că nu poate face prea mult în legătură cu problemele şi dificultăţile existente şi că trebuie să facă faţă cât mai bine problemelor, aşa cum sunt ele. Capabil să obţină satisfacţie fizică din activitatea sexuală.

=6=3 Se simte prins într-o situaţie neconfortabilă şi de profundă întristare (necaz) şi caută o cale prin care să obţină alinare. Capabil să obţină satisfacţie prin activitatea sexuală arătând că nu este vorba nici de linişte nici de tulburare emoţională.

66

=6=4 Foarte exigent standardurilor pe care le aplică în alegerea partenerului şi urmăreşte o perfecţiune destul de nerealistă în viaţa afectivă.

=6=5 Egocentric şi de aceea uşor ofensibil. Capabil să obţină satisfacţie prin activitatea sexuală, dar tinde să se menţină emoţional la distanţă.

=6=7 Circumstanţele îl forţează la compromisuri şi la a renunţa la unele plăceri pentru prezent. Capabil să obţină satisfacţie prin activitatea sexuală.

=7……………/ Negru……………..

=7 Simte că lucrurile îi barează calea, că circumstanţele îl forţează la compromisuri şi la renunţare la unele plăceri din prezent.

=7=0 Circumstanţele sunt de aşa natură încât se simte forţat în prezent la compromisuri, dacă vrea să evite să fie lipsit de afecţiune şi de participare completă.

=7=1 Inhibat emoţional. Se simte forţat în compromisuri, fiind dificil pentru el să realizeze un ataşament emoţional stabil.

=7=2 Circumstanţele sunt forţate la compromisuri, la reprimarea speranţelor şi cerinţelor şi în a se lipsi în prezent de unele din lucrurile pe care le doreşte.

=7=3 Circumstanţele sunt restrictive şi stânjenitoare, forţându-l să renunţe la toate plăcerile şi bucuriile.

=7=4 Insistă pe realismul scopurilor sale şi le urmăreşte cu îndârjire, chiar dacă circumstanţele îl forţează la compromisuri. Foarte exigent în standardurile pe care le aplică în alegerea partenerului.

=7=5 Condiţiile sunt de aşa natură, încât nu-şi poate permite să participe emoţional fără unele restricţii mentale.

=7=6 Circumstanţele îl forţează la compromis şi la a se lipsi de unele plăceri în prezent. Capabil de a obţine satisfacţie fizică prin activitatea sexuală.

FUNCŢIILE –

- 0……………./ Gri…………….

- 0 Interpretarea fiziologică: manifestă nerăbdare şi agitaţie (pentru poziţia 8 şi mai ales atunci când este clasificat ca anxietate).Interpretare psihologică: Simte că viaţa are de oferit mai mult şi că există încă lucruri importante de realizat, că viaţa

67

trebuie trăită din plin. De aceea îşi urmăreşte ţelurile cu o intensitate deosebită şi nu lasă să-i scape nimic. Se angajează profund şi nu lasă să-i scape nimic, riscă să devină incapabil de a examina lucrurile cu suficientă obiectivitate sau cu destul calm; de aceea este nervos. Nu poate lăsa lucrurile aşa cum sunt ele şi simte că nu-şi poate găsi liniştea decât atunci când şi-a atins scopul. Pe scurt: angajare plină de nerăbdare.

-0 -1 Interpretare fiziologică: refuză să se relaxeze sau să cedeze. Se menţine într-o stare de epuizare şi depresiune la limită, menţinându-se activ (în special în poziţiile 7 – 8 şi într-o mai mică măsură în poziţia 6 – 7).Interpretare psihologică: o situaţie şi o relaţie este nesatisfăcătoare şi este neputincios să o modifice pentru a ajunge în sentimentele de apartenenţă de care are nevoie. Nu se arată dornic să-şi expună vulnerabilitatea, fapt pentru care continuă să opună rezistenţă acestei stări de lucruri, dar se simte dependent de acest ataşament. Aceasta nu numai că-l deprimă dar îl face iritabil şi nerăbdător, producându-i o considerabilă agitaţie şi imboldul de a evada din această situaţie, fie pe plan real, fie cel puţin pe plan mental. Poate suferi capacitatea de concentrare.Pe scurt: nemulţumire plină de agitaţie (xx) Gr. + necesar ca compensaţie.

-0 -2 Interpretare fiziologică: puterea de voinţă şi perseverenţa sunt în pericol de a fi dominate de stresul excesiv (în special poziţiile 7 – 8 dar şi poziţiile 6 – 7). Interpretare psihologică: curajul în faţa vieţii şi tenacitatea au slăbit. Se simte suprasolicitat, extenuat şi privat de un ţel, dar continuă să se menţină pe poziţie. Simte această situaţie adversă ca pe o presiune reală, tangibilă, care îi este intolerabilă şi de care vrea să scape dar se simte incapabil să ia hotărârea necesară. Pe scurt: presiunea indecisă. (xx)

-0 -3 Interpretare fiziologică: agitaţie reprimată rezultată din încercarea de a se opune oricărei forme de stimulare sau excitare. Poate duce la iritabilitate, izbucniri de furie sau chiar la nevroze sexuale. Există posibilitatea unei boli cardiace.Interpretare psihologică: situaţia este privită ca ameninţătoare şi periculoasă. Este furios la culme la gândul că nu va fi în stare să-şi realizeze ţelurile şi este deprimat din cauza sentimentului de incapacitate de remediere a lucrurilor. Este încordat la maxim şi se simte depăşit, copleşit, posibil până la punctul unei apatii nervoase. Pe scurt: iritabilitate ineficace. (xx)

-0-4 Interpretare fiziologică:stresurile rezultate din sentimentul de nemulţumire au dus la o stare de agitaţie (în special poziţiile 7 – 8 dar şi 6 – 7 într-o măsură mai mică).

68

Interpretare psihologică:speranţele neîmplinite au dus la nesiguranţă şi la o vigilenţă plină de nelinişte. Are o nevoie acută de a se simţi sigur şi protejat de dezamăgiri ulterioare, fiind neglijat sau pierzând din poziţie şi prestigiu. Se îndoieşte că lucrurile se vor ameliora în viitor, dar fără îndoială că este înclinat să formuleze cereri exagerate sau să respingă compromisul.Pe scurt: nesiguranţă plină de nelinişte. (xx)

-0-5 Interpretare fiziologică: stres datorat unei sensibilităţi respinse (poziţiile 7 – 8, în special când este clasificat ca anxietate).Interpretare psihologică: găseşte delectare în tot ce este plin de gust, graţios şi sensibil, dar îşi menţine atitudinea critică şi refuză să fie doborât la pământ (dacă nu poate fi garantată la absolut autenticitatea şi integritatea). De aceea menţine un control strict şi vigilent al relaţiilor sale emoţionale, deoarece trebuie să ştie exact cum stă. Cere sinceritate absolută ca protecţie împotriva propriei tendinţe de a fi prea încrezător.Pe scurt: cordialitate controlată.

-0-6 Interpretare fiziologică: reprimarea dorinţelor fizice şi psihice ale corpului (la poziţia 7 – 8 în special când este clasificată ca anxietate). Interpretare psihologică: situaţia existentă este dezagreabilă. Are nevoia nesatisfăcută de a se alia cu alte persoane, ale căror standarde sunt la aceeaşi înălţime cu ale sale şi să evadeze din ierarhia socială. Controlul pe care îl exercită asupra impulsurilor senzoriale îi respinge capacitatea de a se dărui dar starea de izolare la care ajunge îl duce la îndemnul de a ceda în faţa lucrurilor şi de a-şi permite să se unească cu o altă prsoană. Acest lucru îl tulbură căci astfel de instincte sunt privite ca slăbiciuni care trebuie depăşite. Simte că numai printr-o constrângere continuă poate spera să-şi menţină atitudinea sa de superioritate individuală. Vrea să fie iubit şi admirat doar pentru că este vorba de el. Are nevoie de atenţia, recunoaşterea şi stima celorlalţi. Pe scurt: solicită stima asemenea unui individ excepţional.

-0-7 Interpretare fiziologică: manifestă susceptibilitate pronunţată faţă de stimulii externi (la poziţiile 7 – 8 şi în special când este clasată ca anxietate).Interpretare psihologică: vrea să depăşească un sentiment de gol şi să umple vidul care simte că îl separă de ceilalţi; este nerăbdător să trăiască viaţa sub toate aspectele, să exploreze toate posibilităţile acesteia. De aceea resimte orice restricţie sau limitare impuse, şi insistă să fie liber şi nestingherit în ceea ce vrea să întreprindă. Pe scurt: autodeterminism plin de aşteptare.

69

-1……………/ Albastru………………..

-1 Interpretare fiziologică: refuză să se relaxeze sau să cedeze. Menţinerea stării de extensare şi de tensiune la limita extremă prin continuarea activităţii (în special în poziţia 7 – 8, cu mult mai puţin în poziţia 6).Interpretare psihologică: o situaţie existentă sau o legătură este nesatisfăcătoare dar se simte neputincios să o schimbe, pentru a ajunge la sentimentul de apartenenţă de care are nevoie. Nu este dornic să-şi expună vulnerabilitatea, de aceea continuă să se opună acestei stări de lucru, deşi se simte dependent de ataşament. Aceasta nu numai că-l deprimă, dar îl face iritabil şi nerăbdător, producându-i un neastâmpăr considerabil, şi impulsul de a evada din situaţie, fie pe planul real, fie cel puţin pe plan mental. Pe scurt: nemulţumire plină de neastâmpăr.Gr. + e de aceea necesar ca o compensaţie. (x)

-1-0 Interpretare fiziologică: manifestă nerăbdare şi neastâmpăr şi este înclinat să fie deprimat (la poziţiile 7 – 8).Interpretare psihologică: simte că nu poate controla situaţia pentru a creea sentimentul de apartenenţă de care are nevoie şi astfel se menţine nedoritor de a se lăsa fără rezerve în mâinile cuiva. Opune rezistenţă unei condiţii sau unei legături pe care el o consideră ca pe o responsabilitate descurajantă. Simte că viaţa are mai mult de oferit, şi probabil că rămâne nerăbdător şi iritabil până când obţine tot ceea ce simte că îi lipseşte încă. Dorinţa (imboldul) de a evada din această stare nesatisfăcătoare îl duce la o stare de neastâmpăr şi instabilitate. Capacitatea de concentrare poate suferi. Pe scurt: neîmplinire plină de neastâmpăr şi nerăbdare.Gr. + este de aceea necesar ca o compensaţie. (x)

-1-2 Interpretare fiziologică: puterea voinţei şi perseverenţei sunt în pericol de a fi prevelate de un stres excesiv (în special pentru poziţia 7 – 8 dar şi pentru 6 – 7).Interpretare psihologică: curajul în faţa vieţii şi tenacitatea sunt încărcate (prea mult) de tentativa continuă de a depăşi dificultăţile existente. Îşi menţine obiectivele pe care le-a propus, dar se simte supus unei presiuni intolerabile. Consideră că este imposibil să modifice situaţia într-una de cooperare şi încredere reciprocă şi astfel doreşte să se detaşeze cu totul de ea. Pe scurt: presiune creată în urma stresului şi a conflictelor (xxx)Gr. + e necesar ca o compensare.

-1-3 Interpretare fiziologică: agitaţie reprimată, rezultată din relaţiile personale nesatisfăcătoare sau discordanţă; poate duce la iritabilitate, izbucniri de furie sau nevroză sexuală. Există posibilitatea apariţiei unei maladii cardiace.Interpretare psihologică: agitaţia considerabilă rezultă din

70

unele legături necorespunzătoare, se simte neputiincios să restabilească afinitatea şi orice asemănare a încrederii reciproce, astfel că situaţia este privită ca o stare deprimantă, pe care trebuie să continue să o tolereze. Este hărţuit până la punctul epuizării nervoase. Pe scurt: dezeechilibru lipsit de ajutor şi iritabil. (xxx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-1-4 Interpretare fiziologică: stresul şi anxietatea au rezultat din dezamăgirea emoţională (în special la poziţiia 7 – 8 dar şi la 6 – 7). Interpretare psihologică: o legătură emoţională nu mai continuă în mod fluent, s-a dovedit a fi profund dezamăgitoare şi

acum este privită ca o legătură deprimantă. În timp ce, pe de altă parte, i-ar plăcea să se elibereze cu totul de acest ataşament, totuşi, pe de altă parte nu vrea să piardă nimic şi nici nu riscă nesiguranţa şi posibilitatea unor deziluzii ulterioare. Aceste emoţii contradictorii îi agravează starea în aşa măsură încât încearcă să o refuleze sub masca unei atitudini reci şi grave. Pe scurt: stresul rezultă din deziluzii emoţionale. (xxx)

-1-5 Interpretare fiziologică: stresul rezultă din lipsa de înţelegere reciprocă (în special pentru 7 – 8, mai puţin pentru 6 –7).Interpretare psihologică: o situaţie existentă este nesatisfăcătoare şi se simte incapabil să o amelioreze fără a dori o cooperare. Nevoia de înţelegere şi de efectuare a unui schimb echitabil pe plan afectiv rămâne nesatisfăcut; acum are sentimentul că este ţintuit, fapt care duce la nerăbdare, iritabilitate şi dorinţa de a evada.Pe scurt: nerăbdarea rezultă dintr-o continuă neînţelegere. (x)

-1-6 Interpretare fiziologică: nemulţumirea pe plan emoţional şi lipsa de înţelegere l-au dus la starea şi la închiderea excesivă în sine (poziţiile 7 – 8, mult mai puţin poziţiile 6 – 7).Interpretare psihologică: simte că trebuie să se bucure de cooperare înainte ca situaţia existentă să se îmbunătăţească. Lipsa de apreciere şi înţelegere îl fac să simtă că nu există garanţii reale şi mulţumirea face loc unei sensibilităţi exagerate; vrea să se simtă mai sigur şi mai în voie. I-ar face plăcere să scape de ceea ce el consideră acum o legătură deprimantă şi să-şi restabilească propria sa individualitate. Acest act de închistare în sine îi crează dificultăţi dacă doreşte să se dăruiască, dacă izolarea la care ajunge îl duce la imperativul care îi cere să cedeze şi să se contopească cu o altă persoană. Acest lucru îl tulbură deoarece el consideră astfel de instincte ca slăbiciuni pe care trebuie să le depăşească. Simte că-i revine altceva de făcut decât să-şi impună propria sa personalitate (individulaitate) printr-o continuă închidere în sine, că numai aceasta îl va ajuta să-şi menţină poziţiile pentru a învinge

71

dificultăţile pe care le întâmpină în rezent.Pe scurt: are o nemulţumire emoţională care ia naştere din lipsa de apreciere şi un proces exagerat de închidere în sine. (x)

-1-7 Interpretare fiziologică: nemulţumirea pe plan emoţional a dat loc unei dorinţe supărătoare şi pline de nerăbdare de câştigare a independenţei, care duce la stres şi neastâmpăr (în poziţia 7 – 8, mai puţin poziţia 6 – 7).

Interpretare psihologică: o situaţie existentă sau o relaţie se dovedesc nesatisfăcătoare, dar se simte incapabil să o amelioreze fără o compensare binevoitoare. Nu vrea să îşi exprime vulnerabilitatea şi de aceea consideră că nu e cazul să manifeste afecţiune sau să fie peste măsură de expensiv. Îşi priveşte relaţiile ca pe o legătură deprimantă, şi deci vrea să fie nestingherit şi independent în acţiunile sale, nu vrea să rişte să piardă ceva. Toate acestea îl fac să reacţioneze cu sensibilitate şi nerăbdare în timp ce îndemnul de “a se debarasa” de toate, duce la o stare considerabilă de nerăbdare. Capacitatea de concentrare poate suferi.Pe scurt: manifestă o instabilitate plină de nerăbdare, rezultată din nemulţumiri pe plan emoţional. (x)Gr. + e necesar pentru compensare.

- 2…………../ Verde……………

-2 Interpretare fiziologic ă : puterea sa de voinţă, curajul în faţa vieţii şi capacitatea de a rezista unei opoziţii sunt în pericol de a fi dominate de stresul excesiv (în poziţia 7 – 8, mai puţin poziţia 6 – 7).Interpretare psihologică: tenacitatea şi puterea de voinţă necesare pentru a lupta cu dificultăţile existente au slăbit în intensitate. Se simte împovărat peste măsură, extenuat şi fără ţel, dar continuă să-şi manifeste poziţiile. Simte această situaţie ca o apăsare palpabilă şi reală, care îi este intolerabilă şi de care vrea să scape, dar se simte incapabil să ia hotărârea necesară.Pe scurt: refuză să întreprindă acţiunile necesare pentru a rezolva o situaţie stresantă. (xx)Gr. + este necesar ca o compensaţie.

-2-0 Interpretare fiziologică: capacitatea de a rezista condiţiilor a fost solicitată la maxim, ducând la stres şi la un sentiment al înfrângerii, la nerăbdare şi la iritabilitate. (în poziţia 7 – 8, dar în măsură mai redusă în poziţia 6 – 7).Interpretare psihologică: şi-a pierdut curajul în faţa vieţii şi puterea de voinţă necesară pentru ducerea luptei cu dificultăţile existente. Se simte împovărat peste măsură şi lipsit de ţel,

72

dar continuă să-şi menţină poziţiile şi încă îşi urmăreşte obiectivele cu intensitate sălbatică. Acest lucru îl supune la un stres intolerabil din care vrea să scape, dar nu se poate aduna pentru a lua o hotărâre necesară. Ca atare rămâne bine fixat în problemă, neputând nici să o vadă în mod obiectiv, nici să se debaraseze de ea. Nu poate lăsa lucrurile să meargă de la sine şi simte că nu va avea linişte decât dacă (atunci când) îşi va atinge obiectivul. Pe scurt: implicare nerezolvată (xx)Gr. + necesar ca o compensare.

-2-1 Interpretare fiziologică: nemulţumit pe plan emoţional; capacităţile reduse de a rezista unei opoziţii sau unei dificultăţi îi provoacă un sentiment de stres şi de înfrângere.Interpretare psihologică: şi-a pierdut curajul în faţa vieţii şi puterea de voinţă necesară pentru a duce lupta cu dificultăţile existente, care îi apar ca o opoziţie deliberată. Îşi menţine poziţiile dar este supus unor presiuni intolerabile. Are nevoie de cooperare şi împlinire emoţională şi simte că fără acestea nu-i rămâne nimic de făcut pentru a ameliora situaţia existentă. Vrea să “scape de toate” repede. Pe scurt: apăsare care rezultă din stres şi neînţelegere. (xxx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-2-3 Interpretare fiziologică: trece printr-o stare de nefericire şi agitaţie care rezultă din tentativa de a evita orice stare de stimulare sau emoţie. Priveşte mediul înconjurător ca pe ceva ostil şi simte o presiune care îl apasă. Are o ieşire de furie plină de iritare, cu posibilitatea de apariţie a unor nevroze sexuale sau maladii cardiace.Interpretare psihologică: este nefericit datorită ostilităţii aparente a mediului înconjurător. Se simte forţat şi supus unei apăsări intolerabile. Are o atitudine plină de revoltă şi resentiment faţă de ceea ce consideră ca pretenţii nerezonabile faţă de persoana sa, dar se simte neputincios să stăpânească situaţia şi să se apere. Pe scurt: atitudine rebelă plină de neputinţă. (xxx) Gr. + este necesar pentru compensare.

-2-4 Interpretare fiziologică: stresul şi anxietatea se datorează conflictului dintre expectaţii şi necesitate, în urma unei deziluzii acute. Interpretare psihologică: deziluziile şi speranţele neîmplinite au dat loc unei nesiguranţe pline de anxietate, în timp ce îndoielile că lucrurile nu se vor îndrepta în viitor duc la amânarea hotărârilor esenţiale. În loc de a rezolva această stare a lucrurilor căutând să ia o hotărâre esenţială este posibil să se piardă în urmărirea lucrurilor neesenţiale ca o cale de evadare. Conflictul dintre speranţă şi necesitate crează o stare de apăsare considerabilă. Pe scurt: oscilare însoţită de un sentiment al înfrângerii. (xxx) Gr. + este necesar pentru compensare.

-2-5 Interpretare fiziologică: stresul rezultat dintr-un sentiment

73

de minimalizare şi neînţelegere (în poziţia 7 – 8, mai puţin poziţia 6 – 7).Interpretare psihologică: este plin de invidie pe motiv că încrederea, afecţiunea şi înţelegerea nu îi sunt acordate şi este tratat cu o umilitoare lipsă de consideraţie. Consideră că i se neagă aprecierea esenţială care crede că i se cuvine şi că el nu poate face nimic în această privinţă. Este demoralizat doar la gândul că trebuie să lupte singur împotriva dificultăţilor fără încurajare. Simte că nu are nici un ţel, că în loc de admiraţia de care are nevoie, este neînţeles în mod consecvent. Doreşte să scape de această situaţie dar nu poate găsi puterea sufletească de a lua hotărârea necesară. Pe scurt: se simte umilit datorită lipsei de apreciere. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-2-6 Interpretare fiziologic ă : stresul rezultat din închiderea necesară în sine, pentru a câştiga şi respectul şi stima altora. (în special în poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7 din punct de vedere material).Interpretare psihologică: are nevoie nesatisfăcută de a se alia cu alte persoane al căror nivel este tot atât de ridicat ca al său şi de a evada din poziţia socială în care se găseşte. Acest lucru îl supune la un stres considerabil, dar el îşi menţine aceaşi situaţie în ciuda lipsei de apreciere cu care este tratat. Consideră această situaţie ca nepotrivită şi ar dori să evadeze, dar refuză să facă un compromis cu părerile proprii. E incapabil să rezolve situaţia, pentru că amână mereu momentul luării hotărârii care se impune, pentru că se îndoieşte de capacitatea sa de a rezista opoziţiei la care s-ar ajunge. Are nevoie de aprecierea celorlalţi, de confirmarea dorinţelor sale şi de respect pentru părerile sale înainte de a se putea simţi nestingherit şi în siguranţă.Pe scurt: manifestă o dorinţă încăpăţânată dar ineficace de a fi apreciat. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-2-7 Interpretare fiziologică: sentimentul de frustrare datorat restricţiilor impuse asupra libertăţii sale de menţiune îi produce un stres. (în special poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: are nevoie de independenţă şi eliberare faţă de orice restricţie şi de aceea evită obligaţiile sau orice lucru care ar putea să-l împiedice în acţiune. Este supus unor presiuni considerabile şi vrea să scape de ele pentru a putea primi ceea ce îi lipseşte, deşi tinde să fie lipsit de puterea necesară scopului pentru a reuşi în acest sens. Pe scurt: simte dorinţa frustrantă de a fi independent şi de a avea libertate de acţiune. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

- 3……………/ Roşu……………

74

-3 Interpretare fiziologică: agitaţie reprimată şi îngrădită rezultată din încercarea de a rezista la orice stimulare adiţională, ducând la iritabilitate, lipsă de răbdare şi inconstanţă, cu posibilitatea de hipertensiune sau de alte tulburări cardiace. (poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: situaţia este privită ca periculoasă şi ameninţătoare. Revoltat că este ameninţat, lucru pentru care s-a străduit atât de mult şi disperat că este incapabil să împiedice acest lucru; se teme că este pe punctul de a-l pierde cu desăvârşire. Incapabil să vadă obiectul situaţiei, extrem de agitat şi nu se poate relaxa în încercările sale de a înlătura această ameninţare a dorinţelor sale. Solicitat la maxim, se simte copleşit până la nivelul unei sleiri nervoase. Pe scurt: agitaţie disperată. (xx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-3-1 Interpretare fiziologică: agitaţia reprimată rezultând din încercarea de a rezista la orice stimulare adiţională combinată cu inabilitatea de a se relaxa îl determină să treacă dincolo de capacitatea resurselor proprii. Neliniştit, iritabil şi agitat, cu posibilitatea unei hipertensiuni sau a unei tulburări cardiace. Interpretare psihologică: nemulţumit de stadiul nesatisfăcător al unei relaţii apropiate. Se simte incapabil să facă ceva pentru a reface afinitatea şi încrederea reciprocă şi consideră că este la pământ, într-o situaţie nefericită de care nu poate scăpa. Pe scurt: nemulţumire rezultând din dizarmonie.(xxx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-3-2 Interpretare fiziologică: agitaţie neajutorată şi incapacitatea de a controla evenimentele îl supun la mare stres. Posibilitatea unor tulburări cardiace sau a spasmului cardiac.Interpretare psihologic ă : foarte nefericit de ceva care apare ca mediu ostil. Simte că este supus la o presiune intolerabilă şi condus împotriva voinţei sale. Revoltat şi indignat de ceea ce consideră a fi nişte cerinţe nerezonabile faţă de el, dar se simte incapabil (fără putere) de a controla situaţia sau de a se proteja în vreun fel.Pe scurt: indignare neajutorată (xxx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-3-4 Interpretare fiziologică: stresurile rezultate din dezamăgiri au dus la agitaţie şi anxietate.Interpretare psihologică: doreşte să facă o impresie bună, dar îngrijorat şi neîncrezător în legătură cu posibilitatea de a reuşi. Simte că are drept la orice ar putea cere şi devine neajutorat şi deprimat când circumstanţele îi stau împotrivă. Găseşte cea mai simplă posibilitate de nereuşit, eşec ca fiind extrem de dezorganizantă, acest lucru putând să-l ducă până la epuizare nervoasă. Se consideră o victimă care a fost coruptă şi înşelată, confundă această dramatizare cu realitatea şi încearcă

75

să se convingă pe sine că eşecul său în a obţine poziţia şi recunoaşterea este greşeala altora. Pe scurt: o justificare de sine nerealistă.(xxx)

-3-5 Interpretare fiziologică: stres rezultând din frustrările apărute din încercările de a realiza securitate şi înţelegere (mai ales poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: receptiv la stimulii externi, vrea să trăiască totul intens, dar găseşte situaţia existentă extrem de frustrantă. Are nevoie de înţelegere simpatică şi de sentimentul siguranţei. Nemulţumit de aparenta sa incapacitate de a-şi realiza scopurile.Pe scurt: expectaţie frustrantă. (xx)

-3-6 Interpretare fiziologică: tensiunea apărută din epuizarea nervoasă sau din stres sexual, datorită unei excesive reţineri de sine (în poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: se simte neapreciat şi găseşte situaţia prezentă ca dezagreabilă. Vrea recunoaşterea şi aprecierea altora pentru a compensa lipsa oamenilor de acest fel cu care să se alieze şi să devină mai sigur. Autoreţinerea simţurilor face dificilă pentru el dăruirea, dar izolarea care rezultă duce la impulsul de a capitula şi de a se contopi cu altul. Aceasta îl tulbură, deoarece consideră astfel de instincte ca slăbiciuni pe care trebuie să le depăşească, să le învingă. Numai prin a nu le ceda simte că va putea rezista dificultăţilor situaţiei. Vrea să i se dea consideraţie, să fie preţuit ca asociat, partener de dorit şi de admirat pentru calităţile personale. Pe scurt: nesiguranţă apărută din lipsă de aliaţi. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-3-7 Interpretare fiziologică: stres apărut în urma frustrărilor şi a unei situaţii nedorite (în poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7). Interpretare psihologică: se simte prins într-o situaţie dezagreabilă fără capacitate de a o remedia, şi nemulţumit, se îndoieşte de capacitatea lui de a-şi realiza scopurile; frustrat până la punctul epuizării nervoase. Vrea să scape şi să simtă mai puţine restricţii şi libertatea de a decide de unul singur.Pe scurt: dorinţă de independenţă frustrată. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

- 4……………/ Galben……………

-4 Interpretare fiziologică: stres rezultat din dezamăgirea care a dus la agitaţie (mai ales în poziţia 8, mai puţin 6).Interpretare psihologică: speranţele neîmplinite au dus la nesiguranţă şi nelinişte. Are nevoie să simtă siguranţă şi să evite orice dezamăgire ulterioară; îi e teamă să nu fie neglijat sau să-şi piardă poziţia şi prestigiul. Se îndoieşte de posibilitatea evoluţiei mai fericite a lucrurilor şi această situaţie negativă îl duce la a formula exigenţe (cereri) exagerate şi la refuzul unor

76

compromisuri rezonabile.Pe scurt: pesimism agitat; îi e teamă de pierderea prestigiului. (xx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-4-0 Interpretare fiziologică: nesiguranţă şi spaimă de a nu pierde posibilităţile (ceea ce a câştigat); acestea duc la o stare de tensiune agitată (mai ales 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: simte că viaţa trebuie să-i dea mai mult şi că speranţele şi dorinţele sale trebuie să se realizeze în întregime. Nesiguranţa în care pluteşte îl determină destule necazuri şi este într-o stare de vigilenţă încordată, pentru a nu pierde nici o ocazie. Este nerăbdător să evite căderi ulterioare, orice pierdere de poziţie sau prestigiu. Încearcă să se asigure că nu va fi trecut cu vederea şi are mare nevoie de a se simţi în siguranţă.Pe scurt: stare de expectativă încordată. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-4-1 Interpretare fiziologică: stresul şi anxietatea au rezultat în urma unei deziluzii pe plan emoţional (în special la poziţia 7 – 8, dar şi la 6 – 7).Interpretare psihologică: o legătură emoţională nu mai are caracter uniform, s-a dovedit a fi extrem de deziluzionantă şi acum este privită ca deprimantă. În timp ce, pe de-o parte, ar dori să se elibereze cu totul de acest ataşament, totuşi, pe de altă parte, nu vrea să piardă nimic şi nici să rişte nesiguranţă şi posibilitatea unor deziluzii ulterioare. Aceste emoţii contradictorii îi agravează starea de aşa manieră, încât el încearcă să le ascundă sub masca unei atitudini severe şi rezervate. (xxx)

-4-2 Interpretare fiziologică: stresul şi anxietatea se datorează conflictului dintre speranţă şi necesitate, în urma unei deziluzii acute.Interpretare psihologică: deziluziile şi speranţele nerealizate au dat naştere unei nesiguranţe pline de anxietate, în timp ce îndoielile că lucrurile nu se vor îndrepta în viitor duc la amânarea hotărârilor esenţiale. Acest conflict dintre aparenţă şi necesitate îi crează o tensiune considerabilă. În loc să rezolve această situaţie prin a lua o hotărâre esenţială, este posibil ca el să se confunde în urmărirea aspectelor neesenţiale cu nici o posibilitate de ieşire.P scurt: oscilare frustrantă (xxx).Gr. + este necesar pentru compensare.

-4-3 Interpretare fiziologică: stresul care a luat naştere din dezamăgiri a dus la anxietate şi agitaţie.Interpretare psihologică: este nerăbdător să facă o impresie bună, dar este necăjit şi plin de îndoieli în ceea ce priveşte posibilităţile oferite de viitor. Simte că are dreptul la orice se poate spera şi se simte neajutorat şi deziluzionat atunci când circumstanţele sunt nefavoabile (opuse). Consideră doar posibilitatea de eşec deosebit de şocantă şi aceasta îl poate

77

duce chiar la o prăbuşire nervoasă. Se consideră că este o victimă care a fost înşelată şi maltratată şi confundă această dramatizare cu realitatea şi încearcă să se convingă că nereuşita sa de a câştiga poziţie şi recunoaştere este vina altora. Pe scurt: autojustificare nerealizată (xxx).Gr. + este necesar pentru compensare.

-4-5 Interpretare fiziologică: deziluziile l-au dus la o retragere plină de suspiciuni şi închidere în sine şi izolare de ceilalţi (mai ales 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: îşi refuză entuziasmul înnăscut şi firea plină de fantezie de teamă că ar fi antrenat aiurea, în urmărirea unei himere. Simte că a fost înşelat şi maltratat şi s-a retras pentru a se menţine cu grijă departe de ceilalţi. Veghează cu grijă şi cu spirit critic pentru a stabili dacă acţiunile

altora îndreptate spre el sunt sincere (un gen de vigilenţă care uşor duce la suspiciune şi încordare).Pe scurt: “Cine s-a fript cu ciorba suflă şi în iaurt”, deziluzie emoţională care duce la o vigilenţă plină de neîncredere faţă de acţiunile celor din jur. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-4-6 Interpretare fiziologică: stresul care a luat naştere din efortul de a ascunde preocuparea şi anxietatea sub o mască de încredere în sine şi de lipsă de preocupare (mai ales 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: situaţia existentă este dezagreabilă. Persoana se simte singură şi nesigură deoarece are nevoia nesatisfăcută de a se alia cu alţii al căror nivel este la fel de ridicat ca al său şi vrea să iasă din categoria oamenilor de rând. Acest sentiment de izolare îi sporeşte nevoia, transformând-o într-un îndemn persistent, care îi este cu atât mai tulburător pentru suficienţa sa de sine, din cauza insângerării pe care el şi-o impune în mod firesc. Deoarece el vrea să demonstreze unica calitate a propriului caracter, el încearcă să-şi refuleze nevoia unor contacte cu societatea şi afişează o atitudine de încredere în sine lipsită de preocupări, pentru a-şi ascunde teama de inadecvare; îi tratează cu dispreţ pe cei care îi critică comportamentul. Totuşi în spatele acestor afişări a unei atitudini de indiferenţă, el tânjeşte într-adevăr după aprobarea şi aprecierea celorlaţi.Pe scurt: deziluzie care duce la o pretinsă indiferenţă. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-4-7 Interpretare fiziologică: stresul rezultă din deziluzia şi autoprotecţia plină de vigilenţă pentru a preveni un eşec ulterior. (poziţia 7 – 8).Interpretare psihologică: speranţele neîmplinite au dus la nesiguranţă şi la o vigilenţă încordată. Insistă să i se acorde libertate de acţiune şi se resimte de pe urma oricărui fel de control, cu excepţia celui autoimpus. Nu este dispus să renunţe

78

la ceva şi solicită siguranţă şi protecţie împotriva oricărei căderi sau pierderi a poziţiei şi prestigiului. Se îndoieşte că lucrurile se vor îndrepta în viitor şi atitudinea sa negativă îl face să-şi exagereze pretenţiile şi să refuze compromisurile rezonabile.Pe scurt: vigilent şi negativ (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

- 5…………../ Violet…………….

-5 Interpretare fiziologică: stresul se datorează unei sensibilităţi refulate (numai la poziţia 8, dacă nu este considerat ca anxietate poate fi considerat benignă).

Interpretare psihologică: găseşte delectare în ceea ce este plin de gust, graţios şi sensibil, dar îşi menţine atitudinea de apreciere critică şi refuză să cedeze poziţiile atâta vreme cât nu poate garanta pentru sinceritate şi integritate. De aceea menţine un control strict şi vigilent asupra relaţiilor sale emoţionale, deoarece trebuie să ştie exact cum stă. Solicită completă sinceritate ca protecţie împotriva propriei sale tendinţe de a fi prea încrezător. Pe scurt: reactivitate controlată şi analitică.

-5-0 Interpretare fiziologică: afişează nerăbdare şi agitaţie (numai la poziţia 7 – 8) gradul tulburării este blând, dacă nu este considerat anxietate.Interpretare psihologică: simte că viaţa poate să-i ofere mult mai mult şi că se impune să găsească o relaţie de înţelegere şi apreciere. De aceea urmează orice posibilitate care i se oferă. În orice caz îşi menţine atitudinea de apreciere critică şi refuză să cedeze poziţiile cât timp nu se poate garanta sinceritatea şi integritatea. De aceea, menţine un control strict şi atent al relaţiilor sale emoţionale, pentru că trebuie să ştie exact cum stă. Cere o sinceritate completă ca o protecţie împotriva propriei tendinţe de a fi prea încrezător.Pe scurt: reactivitate controlată.

-5-1 Interpretare fiziologică: refuză să se relaxeze sau să cedeze. Menţinerea epuizării sau deprimării la limita extremă prin faptul că el continuă să fie activ (mai ales 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: relaţia existentă este nesatisfăcătoare, dar se simte incapabil să o schimbe fără cooperare. Nevoia de înţelegere, de dare şi primire a afecţiunii rămâne neîmplinită. Acest fapt nu numai că îl deprimă dar îl face iritabil şi impulsul de a evada din situaţie, real sau imaginar, este puternic. Capacitatea de concentrare poate suferi. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

79

Pe scurt: neastâmpăr datorită insatisfacţiei emoţionale.-5-2 Interpretare fiziologică: stres rezultând dintr-o

minimalizare şi neînţelegere (greşită înţelegere) (poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7). Interpretare psihologică: se simte invidios datorită faptului că încrederea, afecţiunea şi înţelegerea nu îi sunt acordate şi că este tratat cu o umilitoare lipsă de consideraţie. Consideră că i se neagă aprecierea necesară şi că nu poate face nimic cu acest fapt. Demoralizat de lupta sa singuratică împotriva dificultăţilor, fără vreo încurajare. Simte că nu ajunge nicăieri, că în loc de admiraţia de care are nevoie este mereu neînţeles. Vrea să scape din situaţie dar nu poate găsi puterea sufletească pentru a lua o decizie necesară. Pe scurt: umilit datorită lipsei de apreciere. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-5-3 Interpretare fiziologică: stres rezultând din frustrarea încercărilor de a realiza securitate şi înţelegere. Forţa nervoasă poate fi serios diminuată şi există posibilitatea unor tulburări cardiace (poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: răspunde la stimulii exteriori şi vrea să trăiască intens, dar găseşte situaţia existentă extrem de frustrantă. Ar nevoie de o înţelegere simpatetică şi de sentimentul securităţii. Nemulţumit de aparenta sa incapacitate de a-şi realiza ţelurile.Pe scurt: frustrare emoţională şi simpatetică (xx)Gr. + este necesar pentru compensare.

-5-4 Interpretare fiziologică: dezamăgirea a dus la o retragere în sine plină de suspiciune şi închidere în sine şi la izolarea de ceilalţi (poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: îşi reprimă entuziasmul său înnăscut şi natura sa imaginativă de teama că ar putea fi antrenat în urmărirea unei himere. Simte că a fost înşelat şi s-a abuzat de el şi s-a retras pentru a fi precaut departe de ceilalţi. Veghează cu grijă şi critic pentru a stabili dacă motivele altora referitoare la el sunt sincere, vigilenţă care uşor îl poate duce la suspiciune şi neîncredere.Pe scurt: dezamăgire emoţională ducând la vigilenţă plină de neîncredere faţă de acţiunile celor din jur. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-5-6 Interpretare fiziologic ă : stres apărut din incapacitatea de a menţine relaţii stabile în condiţiile dorite (numai poziţiile 7-8, mai uşor dacă nu este clasat ca anxietate).Interpretare psihologică: vrea un partener cu care să împărtăşească deplin o atmosferă de seninătate fără nici un nor, dar autoconstrângerea de a-şi demonstra personalitatea, individualitatea, îl duce la adoptarea unei atitudini critice şi revendicative. Aceasta aduce tulburare şi conduce la alternarea perioadelor de legături strânse aşa incât situaţia ideală pe care

80

o doreşte nu se poate produce. În ciuda impulsului de a-şi satisface dorinţele sale naturale îşi impune restricţii considerabile asupra instinctelor, în credinţa că prin aceasta îşi demonstrează superioritatea şi se ridică deasupra oamenilor comuni. Discernământ, spirit critic şi originalitate, are gust şi capacitate de discriminare. Aceste capacităţi, combinate cu tendinţa de a-şi forma propriile puncte de vedere, îi permite să judece lucrurile de unul singur şi să îşi exprime cu autoritate propria opinie. El se bucură de originalitate, ingeniozitate şi subtilitate, străduindu-se să se alieze cu alţii cu gusturi asemănătoare, care-l pot ajuta să se desfăşoare din punct de vedere intelectual. Doreşte admiraţie şi apreciere din partea celorlalţi. Pe scurt: discriminare intelectuală şi estetică.

-5-7 Interpretare fiziologică: stres rezultând dintr-o limitare sau restricţie nedorită (numai dacă este considerat anxietate, în poziţia 7 – 8).Interpretare psihologică: se străduieşte să obţină relaţii sincere, fondate pe încredere reciprocă şi înţelegere. Doreşte (revendică) libertatea de a decide singur, fără să fie expus la vreo intervenţie sau influenţă serioasă exterioară şi fără să fie obligat să facă compromisuri. Vrea să acţioneze numai în conformitate cu propriile convingeri.Pe scurt: revendică independenţă şi sinceritate.

- 6……………./ Maro…………….

-6 Interpretare fiziologică: stres apărut din reprimarea dorinţelor fizice şi sexuale şi dintr-o insatisfăcută luare în considerare a necesităţilor corporale (numai în poziţia 8 şi mai ales dacă este considerată anxietate).Interpretare psihologică: are o nevoie nesatisfăcută de a se alia cu alţii al căror nivel este le fel de înalt ca şi al său şi de a ieşi din masa oamenilor de rând. Această dorinţă pentru proeminenţă îl izolează şi îi împiedică dăruirea liberă şi devenirea spre libertate. Când vrea să abandoneze, priveşte acest lucru ca pe o slăbiciune, căreia tinde să-i reziste. Această reţinere de sine îl va ridica deasupra categoriei sale şi îi va asigura recunoaşterea ca personalitate unică şi distinctă (crede el). Pe scurt: revendică stimă din partea altora.

-6-0 Interpretare fiziologică: stres apărut din refularea dorinţelor fizice şi sexuale şi dintr-o insuficientă consideraţie pentru necesităţile corporale (numai la poziţia 7 – 8 mai ales ca anxietate).Interpretare psihologică:situaţia existentă este dezagreabilă. Are nevoie nesatisfăcută de a se alia cu alţii, al căror standard este la fel de înalt ca al său, şi de a se situa deasupra comunului. Controlul său asupra instinctelor sexuale îi

81

reduce capacitatea de a se dărui, dar izolarea care rezultă îl duce la impulsul de a ceda şi de a-şi permite să fuzioneze cu alţii. Aceasta îl tulbură, deoarece astfel de instincte sunt privite ca slăbiciuni care trebuiesc depăşite; simte că numai printr-o continuă autoconstrângere poate spera să-şi menţină atitudinea de individ superior. Vrea să fie iubit sau admirat pentru el însuşi, are nevoie de atenţie, recunoaştere şi stima altora.Pe scurt: cere stimă ca pentru un individ excepţional.

-6-1 Interpretare fiziologică: nemulţumirea emoţională şi lipsa de apreciere duc la stres şi la autoconstrângere excesivă (7 – 8, mai puţin pentru 6 – 7).Interpretare psihologică: simte că trebuie să coopereze înainte ca situaţia existentă să poată fi îmbunătăţită. Lipsa de apreciere şi înlegere îl fac să simtă că nu există limite reale iar nemulţumirea îi ridică senzorialitatea, vrea să se simtă în siguranţă şi confort. Vrea să scape de ceea ce consideră acum ca fiind o legatură depresivă şi să-şi restabilească propria individualitate. Autorestrângere simţurilor îi fac dificilă posibilitatea de a se dărui, dar izolarea care rezultă îl duce la impulsul de a ceda şi a fuziona cu altul. Aceasta îl deranjează, deoarece consideră astfel de instincte ca pe nişte slăbiciuni care trebuiesc depăşite; simte că îşi poate afirma propria individualitate printr-o continuă autoconstrângere şi că numai aceasta îi va permite să rămână pe poziţie şi să treacă de dificultăţile prezente.Pe scurt: nemulţumire emoţională apărută datorită lipsei de apreciere şi a autoconstrângerii nepotrivite. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-6-2 Interpretare fiziologică: stres apărut dintr-o excesivă auto-constrângere, în încercarea de a câştiga consideraţia şi stima altora (mai ales poziţia 7 – 8, mai puţin dar încă semnificativ pentru 6 – 7).Interpretare psihologică: are o necesitate nesatisfăcută de a se alia cu alţii, ale căror standarde sunt la fel de înalte ca ale sale şi de a se evidenţia. Aceasta îl conduce la un considerabil stres, dar nu renunţă la atitudinea sa în ciuda lipsei de apreciere. Găseşte că situaţia este neconfortabilă şi ar dori să se smulgă din ea, dar refuză compromisul cu propriile opinii. Incapabil să rezolve situaţia deoarece amână continuu luarea deciziilor necesare, pentru că se îndoieşte de capacitatea sa de a face faţă opoziţiei care ar rezulta. Doreşte stima altora, acordul cu dorinţele sale şi respectul pentru opiniile sale, ca să poată să se simtă sigur şi liber.Pe scurt: încăpăţânat, dar cu o dorinţă intelectuală de stimă. (x)

-6-3 Interpretare fiziologic ă : stres rezultat din reprimarea dorinţelor fizice şi sexuale şi din insuficienta considerare a necesităţilor corporale. (mai ales poziţia 7 – 8, mai puţin 6 – 7).Interpretare psihologică: se simte neapreciat şi găseşte că situaţia existentă este ameninţătoare. Doreşte recunoaştere personală şi stima altora pentru a-şi compensa lipsa de gust al oamenilor care îi sunt amici şi pentru a se simţi mai în

82

siguranţă. Această constrângere a simţurilor îi crează dificultatea de a se dărui, dar izolarea rezultată îl duce la impulsul de a ceda şi de a fuziona cu altul. Aceasta îl deranjează, deoarece consideră astfel de instincte ca slăbiciuni care trebuiesc învinse; simte că numai în acest fel poate face faţă dificultăţilor situaţiei. Vrea să fie preţuit ca un asociat de dorit şi să fie admirat pentru calităţile sale. Pe scurt: nesiguranţă apărută din lipsă de aliaţi. (xx).Gr. + este necesar pentru compensare.

-6-4 Interpretare fiziologică: stres apărut din efortul de a ascunde îngrijorarea şi anxietatea sub masca unui sentiment de indiferenţă şi de autosprijin. (mai ales poziţia 7 – 8).Interpretare psihologică:situaţia existentă este dezagreabilă. Se simte singuratic şi nesigur, deoarece are o dorinţă nesatisfăcută de a se alia cu alţii, ale căror standarde sunt la fel de ridicate ca ale sale şi să se remarce. Acest sentiment al izolării transformă trebuinţa într-un impuls constrictiv, cu atât mai deranjant pentru suficienţa sa de sine, cu cât e mai mare constrângerea pe care şi-o impune singur. Deoarece vrea să demonstreze calitatea de amicitate a caracterului său, încearcă să-şi reprime nevoia de alţii şi afişează o atitudine de autosprijin nepăsător pentru a ascunde teama de inadecvare tratându-i pe cei care îi critică comportamentul cu mult dispreţ. În orice caz, sub această stimulare de indiferenţă tinde spre aprobarea şi stima celorlalţi.Pe scurt: dezamăgire ducând la simularea indiferenţei. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-6-5 Interpretare fiziologică: stres apărut din incapacitatea de a menţine stabilitatea relaţiilor în condiţiile dorite (numai în poziţia 7 – 8, mai blând dacă nu este considerată anxietate).Interpretare psihologică: sensibil şi susceptibil la gingăşia şi delicateţea sentimentului, cu dorinţa de a se amesteca într-un fel de fuziune mistică de armonie erotică. În orice caz, această dorinţă rămâne nesatisfăcută datorită lipsei unui partener potrivit sau a condiţiilor adverse; păstrează un control strict şi atent asupra relaţiilor sale emoţionale, deoarece vrea să ştie exact cum stă. Este fastidios, estetic şi are un gust pentru cultivat care permite să-şi exprime propriile gusturi şi raţionamente mai ales în domeniile artei şi ale creativităţii artistice. Se străduieşte să se alieze cu alţii, care îl pot asista în dezvoltarea sa intelectuală şi artistică.Pe scurt: sensibilitate artistică sublimată.

-6-7 Interpretare fiziologică: stres apărut datorită unei rău venite restricţii sau limitări (semnificativ numai dacă e considerat anxietate; în poziţia 7 – 8 implică doar dorinţa normală de independenţă). Interpretare psihologică: vrea libertatea de a-şi urma propriile sale convingeri şi principii, de a obţine respect ca individ în dreptul său. Doreşte să se expună la orice condiţii fără a trebui să se supună la limitări şi restricţii.

83

Pe scurt: dorinţa de a-şi controla propirul destin.

- 7…………../ Negru…………….

-7 Interpretare fiziologic ă : stres apărut din intensitatea sentimentelor, dăruirii, etc, precum este precizat în celelalte culori. (Are o semnificaţie specială numai dacă este considerată anxietate în poziţia 8, altfel normal).Interpretare psihologică: vrea să fie independent, neîngrădit, liber de orice limitare şi restricţie decât cea pe care şi-o impune singur, prin propria alegere şi decizie. Pe scurt: dorinţa de a-şi controla propriul destin.

-7-0 Interpretare fiziologică: susceptibilitate pronunţată faţă de stimulii exteriori (în poziţia 7 – 8, dar mai ales când este clasat ca anxietate).

Interpretare psihologică: vrea să-şi depăşească propriul sentiment de vid (goliciune) şi de separare de ceilalţi. Consideră că viaţa are încă multe să-i ofere şi că îşi poate pierde partea de trăiri (experienţe) dacă nu reuşeşte să folosească la maxim orice posibilităţi care i se oferă. De aceea îşi urmăreşte obiectivele personale cu mare intensitate şi e gata să participe prompt şi profund. Se simte în întregime competent în orice domeniu în care se angajează şi uneori alţii îl pot considera ca prea inopinat, amestecându-se prea mult în toate.Pe scurt: participare intensă.

-7-1 Interpretarea fiziologică:nesatisfacţia emoţională apare din afectarea dorinţei de independenţă ducând la o mare nelinişte şi stres (mai ales în poziţiile 7-8, redus în poziţiile 6-7)Interpretare psihologic ă : situaţia existentă sau relaţiile existente sunt nesatisfăcătoare, dar simte că nu le poate îmbunătăţii fără colaborare. Nu vrea să-şi dezvăluie vulnerabilitatea; consideră nerecomandabil să-şi exprime afecţiunea sau să o demonstreze în întregime. Priveşte relaţia ca fiind depresivă, dar, deşi vrea să fie neîngrădit şi independent, nu vrea să rişte să piardă ceva. Toate acestea îl fac să reacţioneze neliniştit, în timp ce impulsul de a se îndepărta duce la o considerabilă nelinişte. Abilitatea de concentrare poate suferi.Pe scurt: instabilitate agitată apărută din insatisfacţie emoţională (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-7-2 Interpretare fiziologică: frustrarea neacceptării restricţiilor în acţiunea să de a deveni liber produce stresul (poziţia 7 – 8, la fel 6 – 7).Interpretare psihologică: caută să găsească independenţă şi eliberare de orice restricţie şi pentru asta respinge obligaţia sau altceva ce ar putea fi îngrădire. Este supus la o presiune considerabilă şi doreşte să scape de ea ca să obţină ceea ce

84

doreşte, dar tinde să piardă forţa necesară atingerii scopului.Pe scurt: frustrarea dorinţei de independenţă şi libertate de acţiune. (x)Gr. + este necesar pentru compensare.

-7-3 Interpretare fiziologică: stres apărut din frustrările unei situaţii nedorite (mai ales poziţia 7 – 8, dar şi 6 – 7).Interpretare psihologică: se simte prins într-o situaţie dezagreabilă şi lipsit de puterea de a o remedia. Supărat şi nemulţumit pentru că se îndoieşte de capacitatea sa de a-şi remedia (realiza) scopurile şi frustrat aproape de punctul epuizării nervoase. Doreşte să plece departe şi să simtă mai puţine restricţii, să fie liber să ia propriile decizii. (xx)Pe scurt: dorinţă de independenţă frustrantă.Gr. + este necesar pentru compensare.

-7-4 Interpretare fiziologică: stres rezultat din dezamăgiri şi dintr-o vigilentă autoprotecţie faţă de ulterioare eşecuri. (mai ales pentru pozitia 7 – 8 dar şi 6 – 7). Interpretare psihologică: speranţele neîmplinite au dus la o nesiguranţă şi la o veghe tensionată (prudentă). Insistă pe libertatea de a reacţiona şi îi displace orice formă de control, alta decât cea pe care şi-a impus-o singur. Nu vrea să părăsească sau să abandoneze nimic, are nevoie de securitate ca protecţie împotriva oricăror viitoare eşecuri sau a pierderii poziţiei şi prestigiului. Se îndoieşte că lucrurile vor merge mai bine în viitor şi această atitudine negativă îl duce la exagerarea pretenţiilor şi la refuzul unor compromisuri.Pe scurt: vigilent şi reţinut.Gr. + este necesar pentru compensare.

-7-5 Interpretare fiziologică: stres datorat unei rău-venite limitări sau restricţii (poziţia 7 – 8 dar mai ales când e anxietate). Interpretare psihologică: sensibil şi impresionabil, predispus la un entuziasm molipsitor. Caută o situaţie idealizată dar încă neîmplinită, în care poate să împărtăşească cu un altul o potrivire deplină şi o reciprocă profunzime a înţelegerii. Simte că există un risc să fie exploatat dacă este prea deschis şi acordă încredere altora şi de aceea le cere o probă a sincerităţii lor. Vrea să ştie exact cum stă în relaţiile cu ceilalţi. Pe scurt: cere o independenţă împărtăşită.

-7-6 Interpretare fiziologică: stres rezultat din limitări şi restricţii nedorite (poziţia 7 – 8 mai puţin dacă e anxietate).Interpretare psihologică: rezistă la orice formă de presiune din partea altora şi insistă asupra independenţei sale ca individ. Vrea să decidă (să gândească fără vreo interferenţă, să schiţeze opririle, concluzii şi să ajungă la propriile decizii. Detestă uniformitatea şi mediocritatea. Deoarece doreşte să fie privit ca unul care dă sugestii autorizate (şi cu autoritate). Îi e greu să admită că nu are dreptate şi uneori nu are poftă să accepte sau să înţeleagă punctul de vedere al altuia.Pe scurt: reclamă independenţă şi perfecţionism.

85

FUNCŢIILE + –

+0 - ………../ Gri………….

+0-0 Denotă o atitudine ambivalentă, variind între rezerva precaută şi frica de a nu-şi primi partea sa.

+0-1 Anxietatea şi insatisfacţia continuă, fie datorită circumstanţelor fie datorită nerealizărilor dorinţelor emoţionale, au dus la anxietate şi stres. Încercarea sa de a scăpa de aceasta constă în crearea unei ambianţe de pace, refuzând să participe. (xx)

+0-2 Eşecul în a-şi stabili valoarea într-o manieră consonantă cu propria opinie asupra ei, combinat cu un efort continuu de a-şi dovedi el însuşi aceasta cu resurse inadecvate duc la stres. Încercarea de a scăpa de aceste cerinţe excesive faţă de insuficientele sale resurse prin adoptarea unei atitudini defensive în care refuză să fie implicat, să aibă neplăceri viitoare.

+0-3 Epuizarea vitalităţii a creat o intoleranţă la orice stimulare exterioară sau exigenţă faţă de resursele sale. Sentimentul de incapacitate îl agită, îl irită şi îl face nefericit şi de aceea vrea să scape refuzând o viitoare participare directă. Se limitează la o abordare precaută şi la o ascunsă hotărâre de a-şi realiza propriul său drum spre scop. (xx)

+0-4 Dezamăgirea provenită din neîmplinirea dorinţelor şi speranţelor şi frica că formularea de noi scopuri va duce la alte nerealizări viitoare au ca rezultat neliniştea. Încearcă să scape de aceasta prin retragere şi autoprotejare, având o atitudine precaută şi rezervată.

+0-5 Are nevoie să se protejeze singur împotriva dorinţei de a fi prea sincer, deoarece socoteşte că aceasta se leagă de o rea înţelegere şi o exploatare din partea altora. Ca rezultat adoptă

86

o atitudine critică, participând numai acolo unde este sigur că va găsi sinceritate în relaţiile cu alţii.

+0-6 Dorinţa nesatisfăcută de a fir espectat, de a sta departe de tovarăşii săi este cauza neliniştii (anxietăţii). Ca rezultat se înăbuşă un sentiment normal de sociabilitate şi refuză să permită implicarea sau participarea alături de alţii la activitatea obişnuită.

+0-7 Îi e teamă că independenţa sa va fi ameninţată sau sever restrânsă dacă nu se protejează singur împotriva influenţelor exterioare. Nu doreşte să fie deranjat.

+1 - …………./ Albastru…………..

+1-0 Doreşte să realizeze o situaţie stabilă şi liniştită, care să-i permită să scape de neliniştea că ar putea să fie împiedicat de la obţinerea tuturor lucrurilor pe care le vrea.

+1-1 Denotă o atitudine echivalentă, variind între mulţumire relaxată şi o nemulţumire obositoare.

+1-2 Tensiunile sau stresul determinate de încercarea de a face faţă condiţiilor care depăşesc capacitatea sau rezervele puterilor sale, duc la o considerabilă anxietate şi la simţirea dar neadmiterea inadaptării personale. Caută să scape într-o situaţie mai paşnică şi fară probleme în care să se recupereze, într-o atmosferă de afecţiune şi securitate.

+1-3 Epuizarea vitalităţii a crescut intoleranţa faţă de orice stimulare în plus sau exigenţă faţă de resursele proprii. Sentimentul de incapacitate îl agită şi îi provoacă o acută nefericire. Încearcă să scape de aceasta abandonând lupta şi căutând condiţii mai calme şi mai liniştite, în care să se recupereze, într-o atmosferă de afecţiune şi securitate.

+1-4 Dezamăgirile rezultate din nerealizarea scopului şi de a-şi formula noi scopuri, care ar putea fi mai târziu esecuri, au dus la anxietate. Încearcă să scape de aceasta printr-o legatură paşnică şi armonioasă care să-l protejeze de insatisfacţie şi de lipsa de apreciere.

+1-5 Are nevoie să se autoprotejeze împotriva tendinţei de a fi prea sincer, deoarece gaseşte că datorită sincerităţii este posibil să fie rău înţeles sau exploatat de alţii; de aceea caută o relaţie care să-i aducă linişte şi o intimitate plină de înţelegere şi în care fiecare ştie exact cum stă celălalt.

+1-6 Vrea să fie apreciat şi caută acest lucru printr-o asociere apropiată şi liniştită pe baza unei stime reciproce.

+1-7 Nu doreşte să fie implicat indiferent de opinii sau argumentări preferând să fie lăsat în pace.

87

+2 - …………./ Verde…………..

+2-0 Teamă că poate fi împiedicat în obţinerea lucrurilor pe care le doreşte şi de aceea cere ca ceilalţi să-i recunoască dreptul asupra lor.

+2-1 Anxietate şi insatisfacţie agitată, fie din cauza neîmplinirii speranţelor emoţionale. Încearcă să scape de aceata prin negarea existenţei lor, ascunzându-şi insatisfacţia în spatele unei afirmări mândre şi iluzorii a unei independenţe şi a suficienţei de sine.

+2-2 Denotă o atitudine echivalentă, variind între insistenţă de sine şi dorinţa de a scăpa de presiunile care i se impun.

+2-3 Vitalitatea epuizată a dus la o intoleranţă faţă de orice stimulare suplimentară sau de exigenţe faţă de resursele sale. Acest simţ al slăbiciunii combinat cu frustrarea că nu poate controla evenimentele, îl supun la agitaţie, iritare şi nemulţumire acută. Încearcă să scape de aceasta printr-o insistentă încăpăţânare asupra propriului punct de vedere, dar starea generală este de slăbiciune şi îl face să nu aibă succes. De aceea este foarte sensibil la critică şi uşor ofensabil.

+2-4 Dezamăgirea şi teama că nu există nici o posibilitate de a formula noi scopuri au dus la anxietate. Doreşte recunoaştere şi poziţie, dar este îngrijorat de proiectele (perspectivele) sale. Reacţionează la aceasta protestând la orice critică şi rezistând la orice încercare de a fi influenţat. Încearcă să se afirme printr-un meticulos control al detaliilor, făcând un efort să-şi întărească poziţia.

+2-5 Munceşte pentru a-şi întări poziţia şi pentru a-şi menţine aprecierea de sine prin examinarea propriilor realizări (şi pe a altora) cu un ochi critic şi cu discriminare ştiinţifică. Insistă pentru a face lucrurile clare şi fără echivoc.

+2-6 Are nevoie să fie apreciat şi respectat ca un individ excepţional, în scopul de a-şi mări stima faţă de sine şi sentimentul valorii personale. Rezistă mediocrităţii şi îşi stabileşte standarde înalte.

+2-7 Rezistă puternic influenţei oricărui amestec în libertatea sa de a-şi face planuri şi decizi. Munceşte să-şi stabilească şi să-şi întărească poziţia proprie.

+3 - …………./ Roşu………….

+3-3 Denotă o atitudine ambivalentă, variind între dorinţa de a-şi avea propriul drum şi nevoia de a fi lăsat în pace.

+3-0 Teama că poate fi împiedicat de la realizarea lururilor pe care le doreşte îl face să joace rolul cu o intensitate persistentă şi agitată.

+3-1 Anxietatea şi insatisfacţia agitată, fie datorită circumstanţelor, fie datorită expectaţiilor emoţionale neîmplinite au dus la stres. Încearcă să scape printr-o activitate intensă, direcţionată fie către succes personal, fie către varietatea trăirilor.

88

+3-2 Tensiunea indusă din încercarea de a coopera cu condiţiile care sunt realmente peste capacităţile proprii sau a rezervei de forţe au dus la o considerabilă anxietate şi la un simţământ al inadecvării personale (dar neadmis). Încearcă să remedieze aceasta printr-o activitate intensă şi prin insistenţa de a-şi găsi propriul drum. Un autocontrol defectuos poate duce la descărcări de furie greu de înfrânat.

+3-4 Dezamăgirea şi frica că nu există nici un element pentru a-şi formula noi ţinte ce duc la stres şi anxietate. Vrea o legătură după afinităţi ca alţii şi cu scop în evoluţia sa, dar simte că relaţiile sale sunt vide iar progresul stânjenit. Reacţioneaza cu o activitate intensă şi zeloasă, menită atingerii scopurilor sale cu orice preţ.

+3-5 Vrea să acţioneze liber şi neinhibat, dar este limitat de nevoia sa de a avea lucrurile pe o bază raţională consistentă şi clar definită.

+3-6 Găseşte o plăcere în acţiune şi vrea să fie respectat şi stimat pentru realizările sale.

+3-7 Luptă împotriva restricţiilor şi limitărilor şi insistă în a se dezvolta liber, ca rezultat al propriilor eforturi.

+4 - …………./ Galben……………

+4-0 Teama de a nu fi împiedicat să obţină lucrurile pe care le doreşte îl duc la o neobosită căutare a satisfacţiei în urmărirea unor activităţi iluzorii şi lipsite de sens.

+4-1 Anxietate şi insatisfacţie agitată fie datorită circumstanţelor, fie datorită neîmplinirii exigenţelor emoţionale produc stres. Se simte greşit înţeles (neînţeles, dezorientat şi instabil). Aceasta îl duce la căutarea unor noi condiţii sau relaţii, în speranţa că acestea i-ar putea oferi o mai mare mulţumire şi odihnă a minţii. (xx)

+4-2 Tensiunile induse de încercarea de a coopera cu nişte condiţii care sunt într-adevăr peste capacităţile proprii sau ale rezervelor sale de forţe au dus la o considerabilă anxietate şi la sentimentul inadaptării profesionale (dar neadmisă). Reacţionează căutând în exterior confimarea capacităţii şi valorii sale, pentru a-şi susţine stima faţă de sine. (xx)

+4-3 Agitaţia, impredictibilitatea şi iritabilitatea care acompaniază apuizarea nervoasă l-au pus într-o poziţie în care se simte ameninţat de circumstanţe. Simte neputiinţa de a remedia această situaţie printr-o acţiune proprie şi speră cu disperare că există o soluţie care să-i furnizeze o cale de ieşire.

+4-4 Denotă o atitudine ambivalentă, variind între o dorinţă optimistă de împlinire şi un pesimism morocănos.

+4-5 Critică intens condiţiile existente pe care le simte că nu sunt

89

suficient de organizate şi de clare. De aceea caută o soluţie care să clarifice situaţia şi să introducă un nivel de ordine şi de metodă mai acceptabil.

+4-6 Se simte insuficient de apreciat în situaţia existentă şi caută condiţii diferite, în care ar putea găsi o posibilitate mai propice de a-şi demonstra valoarea.

+4-7 Simte restricţii şi faptul că este împiedicat să progreseze căutând o soluţie care să înlăture aceste limitări.

+5 - ……………/ Violet………………

+5-5 Denotă o atitudine ambivalentă variind între dorinţa unei companii ireproşabile şi dispreţul faţă de lipsa de gust şi de înţelegere a altora.

+5-0 Îi este teamă că poate fi împiedicat să realizeze lucrurile pe care le doreşte. Aceasta îl face să se folosească de farmecul personal faţă de ceilalţi, sperând că astfel va reuşi mai uşor să-şi atingă scopurile.

+5-1 Anxietatea şi insuficienţa agitată fie datorită circumstanţelor fie neîmplinirii expectaţiilor emoţionale, au produs un stres considerabil. Încearcă să scape într-o atmosferă idealistă de simpatie şi întelegere sau printr-un substitut estetic de frumuseţe.

+5-2 Tensiunile induse de încercarea de a coopera cu condiţiile într-adevăr peste capacităţile sau rezervele sale de forţă au dus la o anxietate considerabilă şi la sentimentul inadecvarii personale (neadmise). Încearcă să scape de felul în care le doreşte.

+5-3 Epuizarea vitalităţii a creat o intoleranţă faţă de orice stimulare viitoare sau cerinţă faţă de resursele sale. Acest sentiment de slăbiciune îl supune la agitaţie şi la o acută suferinţă. Încearcă să scape de aceasta într-o lume substituită, iluzorie, în care lucrurile sunt mai apropiate de felul în care le doreşte.

+5-4 Dezamăgirea şi teama că nu există nici un punct de care să se sprijine în formularea noilor ţeluri ce duc la anxietate; suferă datorită lipsei unei înţelegeri şi apropieri. Încearcă să scape într-o lume substituită, în care aceste dezamăgiri sunt înfrânte şi lucrurile sunt mai aproape de modul în are le doreşte. (x)

+5-6 Foarte impresionat de unic şi original şi indivizii care au calităţi remarcabile. Încearcă să egaleze calităţile pe care le admiră şi să-şi etaleze propria originalitate.

+5-7 Încearcă să evite critica şi să prevină limitările libertăţii sale de acţiune; vrea să decidă singur, prin etalarea farmecului personal în relaţiile cu alţii.

+6 - ……………/ Maro…………..

90

+6-6 Denotă o atitudine ambivalentă variind între dorinţa de securitate mulţumită şi dorinţa de a fi recunoscut cu deosebire.

+6-0 Teama că poate fi împiedicat de la realizarea lucrurilor pe care le doreşte îi creşte nevoia de securitate şi eliberare de conflict. De aceea caută statornicie şi un mediu în care să se poată relaxa.

+6-1 Anxietatea şi o insatisfacţie agitată datorită fie circumstanţelor, fie experienţelor emoţionale neîmplinite au dus la un stres considerabil. Încearcă să scape de aceasta într-o securitate lipsită de conflict, în care să se poată odihni şi reface. (xx)

+6-2 Tensiunile provocate de încercarea de a colabora cu condiţiile care depăşesc realmente posibilităţile şi rezervele sale de forţe au dus la o considerabilă anxietate şi la un sentiment de inadecvare personală (neadmisă). Încearcă să scape de aceasta într-un mediu stabil şi sigur, în care să se poată reface liber de orice cerinţe care i s-ar putea formula.

+6-3 Epuizarea vitalităţii a creat o intoleranţă pentru orice stimulare viitoare sau pentru orice apel la resursele sale. Acest sentiment de slăbiciune îl supune la agitaţie şi la o acută suferinţă. Încearcă să scape de aceasta într-un mediu stabil şi sigur, în care să se poată relaxa şi simţi mai mulţumit.

+6-4 Dezamăgirea şi teama că nu există nici un punct de sprijin pentru formularea de noi scopuri au dus la anxietate; este nemulţumit de lipsa oricărei relaţii apropiate şi pline de înţelegere sau a aprecierii adecvate. Încearcă să scape într-un mediu stabil şi sigur, în care să se poată relaxa şi reface.

+6-5 Vrea să se salveze de critică şi de conflict şi să se întărească pe o poziţie stabilă şi sigură, dar el însuşi este înclinat să fie critic faţă de alţii şi greu de mulţumit.

+6-7 Caută securitate şi o situaţie (poziţie) în care să nu mai fie deranjat de cerinţele care i se fac.

+7 - ……………/ Negru…………….

+7-7 Denotă o atitudine ambivalentă variind între individualism normal şi o denigrare încăpăţânată a punctelor de vedere a celorlalţi.

+7-0 Teama că poate fi împiedicat să obţină lucrurile pe care le doreşte l-au dus la exploatarea oricăror tipuri de trăiri (experienţe) aşa încât poate nega categoric valoarea vreunei dintre ele. Această denegare destructivă devine metoda sa de a ascunde lipsa de speranţă şi un profund sentiment al singurătăţii.

+7-1 Anxietatea şi insatisfacţia agitată datorită fie împrejurărilor, fie neîmplinirii expectanţelor emoţionale au produs un considerabil stres. Reacţionează înscriind aceasta ca pe o totală neînţelegere din partea celorlalţi şi adoptând o atitudine dispreţuitoare şi provocatoare (sfidătoare). (xxx)

+7-2 Tensiunile induse de încercarea de a coopera cu condiţii care sunt realmente peste posibilităţile şi forţele sale au produs o

91

considerabilă anxietate şi un sentiment de inadecvare personală (neadmisă). Incapacitatea sa de a se mobiliza afectiv şi volitiv îl duce la a reacţiona în plus într-o manieră de sfidare încăpăţânată şi la a atribui altora vina propriilor nereuşite.

+7-3 Epuizarea vitalităţii a creat o intoleranţă pentru orice stimulare viitoare sau cerinţă faţă de resursele sale. Acest sentiment de slăbiciune îl supune agitaţiei şi unei acute nelinişti (supărări). Reacţionează considerând că a fost sacrificat (jertfit) şi insistă cu indignare, resentiment şi sfidare să i se dea un drum propriu. (xx)

+7-4 Dezamăgirea şi teama că nu există nici un punct de sprijin pentru formularea noilor ţeluri au dus la anxietate, vid şi un neadmis dispreţ (sfidare) de sine. Refuzul de a admite aceasta îl duce la a adopta o atitudine sfidătoare şi încăpăţânată. +7-5 Capacitatea sa naturală de a examina totul cu discriminare critică, a fost deformată într-o atitudine rigidă de dezaprobare (jignitoare), care denigrează şi se împotriveşte la tot fără să ia în vedere faptele reale +7-6 Nevoia de apreciere (stima) – pentru norocul, şansa de a juca un rol reprezentativ şi de a face propriul nume – a devenit imperativă. Reacţionează insistând să fie în centrul atenţiei, şi refuzând să joace minor sau impersonal.

ANEXA 1

Grupele funcţionale optime şi sub-optime indicate prin alocaţia de *Reproduse din tabelele I, II, III, IV, V.

Fără* : semnifică existenţa unui conflict minim sau inexistenţa lui1* : reprezintă un anume conflict, dar nu neapărat serios (*)2* : reprezintă un conflict apreciabil (**)3* : reprezintă un conflict serios (***)(dar în toate cazurile trebuie avută în vedere interpretarea întreagă).

Funcţia + Funcţia X Funcţia = Funcţia - Funcţia + -

0*01*02*03*04**05*06**07***

4*40**41*42*43*45*46**47***

0*010203040506**07*

440414243454647*

0010203*04050607

440414243*454547

001**02**03**04**050607

4**40*41***42***43***

01**02**03**04**050607

4041**42**43**454647

92

45*46*47*

110*1213141516*17**

550*51525354*56*57**

110121314151617

550515253545657

1101213*14151617

550515253*545657

1*10*12***13***14***15*16*17*

55051*52*53**54*5657

1012*13*14*151617

5051*52*53*54*5657

220*2123242526*27**

6*60**61*62*63*64**65*67***

220212324252627

6*60*616263646567*

2202123*24252627

660616263*646567

2**20**21***23***24***25*26*27*

66061*62*63**64*6567

2021*23*24*252627

6061**62**63**64**6567

330*3132343536*37**

7**70***71**72**73**74***75**76***

330313234353637*

7*70**71*72*73*74*75*76**

3*30*31*32*34*35*36*37*

770717273*747576

3**30**31***32***34***35**36*37*

77071*72*73**74*7576

3031*32*34*353637

70*71*72**73**74**75*76*

ANEXA 2

Exemplu de protocol

I. Planşa Gri: II. Planşa 8 culori:

+3 +1 1 2 -4 3 1 5 4 0 6 2 73 1 4 5 6 0 2 7

+ + x x = = - -

93

III. Alegeri de culori Cifre de evaluare: prin şablon:

I1 D2 O3 P44G

}

I D O P1 I I II III 1 0 3 22 I III II

Albastru 1 I II III 1 0 2 32 1 3 2 0

Verde 1 I III II 1 0 2 32 2 0 1 3

Roşu 1 I II III 5 0 7 12 SumăNormăPeste: +

2 3 - 8 3 - 8 5 - 10 3 – 9Galben 1 II I III 1 -2 3 +4

2 sub: - +1 17 +4 21215

24

- 2

2 6

Evaluarea exemplului de protocol:

I. Tabel Gri - vezi: +3 +0 –4

II. Tabel 8 culori – vezi: 1. +3+1

94

21

9 25 13 +3 20 20 22222 20 11 11111 16 1 16

+2

2 11

28 323 15 19 10 27

- 3 4 26

2. X5X43. =0=64. –2-75. +3+2

III. A se pune şablonul peste „cifre de evaluare” şi se citeşte semnificaţia tuturor 0 aleşi iar apoi a tuturor 3 aleşi.

IV. Cifre de evaluare – vezi: 1. Tabel 4G 1 0 3 2 2. Tabel Albastru 1 0 2 3 3. Tabel Verde 1 3 2 0 Structura de bază: 4. Tabel Roşu 1 0 2 3 1 0 2 3 5. Tabel Galben 2 0 1 3

V. Tabel Cub – vezi: 1. Compensaţii +4-2 cu cifra 24 2. Motive de conflict +2-4 cu cifra 23 3. Aşteptare iluzionară +4+2 cu cifra 21 4. Aşteptarea anxietăţii -2-4 cu cifra 22

Psihologia culorii

În timp ce culoarea a înconjurat lumea peste tot şi a supus-o influenţei sale din vremuri imemorabile, comparativ, numai recent am fost capabili să producem şi să folosim culoare atât de uşor precum o facem azi. Înainte de secolul XIX numai un număr limitat de vopsele şi pigmenţi se cunoşteau şi acestea erau în principal de origine organică. Erau în acelaşi timp foarte scumpe aşa încât fabricarea culorii şi materialele decorative erau prerogative ale bogăţiei. Sute de mii de melci au fost

95

sacrificaţi pentru ca un împărat roman să-şi poată purta roba de purpură, în timp ce supuşii trebuiau să fie mulţumiţi cu bumbac sau lenjerie nealbită, piele saulină.

Numai în ultima sută de ani această situaţie s-a schimbat material, la început odată cu sinteza vopselelor de anilină, mai apoi cu derivatele cărbunelui şi cu oxizii metalici, astfel încât azi, puţine lucruri pe care le facem au rămas la stadiul iniţial, manufacturier, fără a fi vopsite, pictate sau colorate, în întregime sau în parte. Acum există literalmente mii de culori de orice nuanţă şi intensitate imaginabile, gata pregătite pentru aproape orice suprafaţă. Nu numai că acum avem albastrul cerului, roşul apusului, verdele copacilor şi alte culori ale naturii, ci în plus avem articole făcute de om, lumini de neon, picturi, tapete şi televizor color, încântându-ne continuu.

Originea semnificaţiei culorii

La început viaţa omului a fost dictată de doi factori dincolo de controlul său: noaptea şi ziua, întunericul şi lumina. Noaptea aduce un mediu în care acţiunea trebuie să înceteze, astfel încât omul se reface. Ziua aduce un mediu în care acţiunea este posibilă. Noaptea aduce pasivitate, dublă-linişte şi o încetinire a activităţilor metabolice şi glandulare, aprovizionându-le cu energie şi stimulare. Culorile asociate cu aceste două medii sunt albastrul închis al cerului de noapte şi galbenul strălucitor al luminii de zi.

Albastrul închis este de aceea culoarea liniştii şi pasivităţii, galbenul strălucitor este culoarea speranţei şi a activităţii. Dar, deoarece aceste culori reprezintă noaptea şi ziua, aceşti factori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele. De aceea sunt descrise ca şi culori „heteronome” deci culori care reglează din exterior. Noaptea (albastru închis) forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea, ziua (galben strălucitor) permite activităţii să se producă dar nu o forţează.

Pentru omul primitiv, de regulă activitatea ia una sau două forme – fie vânează sau atacă, fie ste vânat şi se apără împotriva atacului. (activitatea îndreptată spre luptă sau achiziţie sau activitatea îndreptată spre autoconservare). Acţiunile pornite spre exterior, de atac şi cucerire sunt universal reprezentate de culoarea roşie. Autoconservarea de complementara sa, verdele. Acţiunile sale, fie de atac (roşu) sau de apărare (verde) erau în cele din urmă sub controlul său. Aceşti factori sau culori sunt descrişi ca „autonomi” sau autoreglatori. Pe de altă parte, atacul fiind o acţiune achizitivă şi îndreptată spre exterior considerat ca fiind „activ”, în timp ce apărarea fiind implicată doar în autoprotejare, este condiderată a fi „pasivă” (nu are importanţă cât de multă acţiune poate fi inclusă în încercarea de a supune un tigru).

Fiziologia culorii

Experimentele în care indivizilor li se cereau să contempleze psihologic roşul pur în expuneri variate, au arătat că această culoare are un efectz stimulativ decisiv asupra sistemului nervos-presiunea sângelui creşte, nivelul respiraţiei şi al bătăilor inimii cresc. Roşul este de aceea, ca efect asupra sistemului nervos, un „excitator”, mai ales asupra ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. Expuneri similare ale albastrului pur au demonstrat că are un efect invers - scade presiunea sanguină, bătăile şi respiraţia se domolesc. De aceea, albastrul închis este „calmant” în efect şi operează mai ales prin ramura parasimpatică a sistemului nervos autonom.

96

Lumina are un efect catabolic în timp ce întunericul are un efect anabolic (regenerează).

Dezvoltarea vederii cromatice

La un nou născut dezvoltarea capacităţii de avedea va începe prin a fi în stare să distingă contrastul: strălucire-întuneric. Apoi vine capacitatea de a distinge mişcarea şi apoi forma şi configuraţia. Recunoaşterea culorii este ultima în evoluţie. Distingerea contrastului este de aceea cea mai primitivă şi timpurie formă de percepţie vizuală.

Distingerea culorii, identificarea ei, denumirea şi orice reacţie estetică la ea sunt toate funcţii ale cortexului. De aceea ele sunt mai degrabă rezultatul dezvoltării şi al educaţiei decât al răspunsului instinctiv şi reactiv.

Psihologie funcţională

Numele de psihologie funcţională a fost dat de teoreticienii care au legat alegerea culorilor de psihologia personalităţii. În testul culorilor Luscher „structura” unei culori rămâne constantă; ea este definită ca „înţelesul obiectiv” al culorii respective şi rămâne acelaşi pentru oricine – albastru închis înseamnă: pace şi linişte, indiferent dacă cuiva îi place sau nu culoarea. Pe de altă parte „funcţia” este „atitudinea subiectivă faţă de culoare” şi aceasta este cea care variază de la o persoană la alta şi tocmai pe ea se bazează interpretările testului. Unul poate prefera o culoare, altul o poate găsi plictisitoare, un al treilea o poate rămâne indiferent la ea, în timp ce o a patra persoană o poate găsi ca fiind în întregime lipsită de gust.

97

În test, subiectul alege culorile în ordinea descrescătoare a preferinţelor. Culoarea care îi place cel mai mult o plasează astfel pe prima poziţie, având pentru ea cea mai mare simpatie. Cea aleasă pe poziţia 8 este cea pentru care are cea mai mare antipatie (sau cea mai puţină simpatie).

La începutul şirului atitudinea este cea de preferinţă decisă, urmată de o arie care este încă cea a preferinţei, dar aceasta este mai puţin marcată, vine apoi o arie privită cu indiferenţă, urmată în final de o arie de antipatie şi refuz.

Simbolurile folosite pentru a nota aceste arii sunt:

preferinţă puternică pentru o culoare simbol + preferinţă pentru culoare simbol x indiferenţă faţă de culoare simbol = antipatie sau respingerea culorii simbol -

Semnificatia celor 8 culori

Ţinând minte că este necesară gruparea culorilor corect selecţionate, în general pot fi stabilite următoarele atitudini sau „funcţii” odată ce culorile au fost plasate în ordinea preferinţelor:

1. Poziţia I : cea mai plăcută (simpatică) culoare reprezintă o „orientare esenţială către” şi este indicată de +. Aceasta indică metodele spre care se orientează sau pe care le adoptă pentru a reuşii să-şi atingă scopul. De ex. Albastrul închis în prima poziţie semnifică un modus operandi „calm”.

98

2. Poziţia II : notată tot de + pentru a indica că este tot obiectivul actual. Cu albastrul închis pe această poziţie ţinta spre care se îndreaptă va fi „pace şi linişte”.

3. Poziţia III-IV : de obicei indicată cu x: arată starea prezentă a lucrurilor, situaţia în care simte că se află acum, sau maniera în care circumstanţele sale prezente îl obligă să acţioneze. Albastrul închis în această poziţie ar putea arăta că subiectul se simte într-o situaţie liniştitoare sau într-una în care este necesar pentru el să acţionezr calm.

4. Poziţia V-VI : această poziţie reprezintă indiferenţa şi este notată cu =. Culorile din această arie arată că particularele lor calităţi nu sunt nici respinse, nici în mod specific proprii situaţiei actuale, ci sunt ţinute în rezervă, puse în păstrare pentru siguranţă şi nu în acţiune prezentă. O culoare „indiferentă” este deci o calitate nestabilită, suspendată ca nepotrivită, dar este în rezervă şi poate fi adusă repede înapoi în acţiune din nou, în orice moment de schimbare a circumstanţelor. Albastrul închis într-una din aceste poziţii, arată că „pacea” s-a suspendat aşa încât o situaţie neliniştită sau iritantă trebuie adusă sub control, sau cel puţin făcută mult mai tolerabilă.

5. Poziţia VII-VIII : notate cu – şi reprezentând o „întoarcere de la” Culorile care sunt respinse ca nefiind simpatice, reprezintă o dorinţă particulară pentru care există un motiv special să fie inhibată, (pentru că o acţiune de acest fel ar fi dezavantajoasă) Cu alte cuvinte, aceste culori reprezintă o trebuinţă care este reprimată în chip necesar. Cu albastrul închis într-una din aceste poziţii, dorinţa pentru pace, linişte, trebuie să rămână nesatisfăcută pentru ca, datorită unor circumstanţe nefavorabile, orice relaxare, orice abdicare, orice încercare de a aduce relaţii mai apropiate şi mai armonioase, ar putea avea consecinţe nesatisfăcătoare.

Culorile fundamentale si cele auxiliareCodul culorii pentru cele 8 culori

În panoul acestor 8 culori sunt date numere tuturor pentru uşurinţa referiri şi oricine foloseşte testul este intens sfătuit să se familiarizeze cu aceste numere. Ele sunt:

a) Cele 4 culori fundamentale: 1) albastru-închis„primare psihologic” 2) albastru-verde

3) portocaliu-roşu 4) galben-strălucitor

b) Cele 4 culori auxiliare: 5) violet 6) maro 7) negru 8) gri-neutru

99

Categoriile celor 4 culori fundamentale

Cele 4 culori fundamentale au o importanţă specială şi au semnificaţii particulare după cum urmează:

1. Albastru-întunecat: reprezintă „adâncimea sentimentelor”şi este -concentric

-pasiv -încorporant -heteronom -sensibil -perceptiv -unificator

aspectele sale afective sunt: -liniştire -mulţumire -tandreţe -dragoste şi afecţiune

2. Albastru-verde: reprezintă„ elasticitatea voinţei” şi este -concentric

-pasiv -defensiv -autonom -posesiv -neschimbabil -reţinător

aspectele sale afective sunt: -persistenţă -afirmare de sine -încăpăţânare -aprecierea de Sine

3. Roşu-oranj: reprezintă „forţa voinţei” si este -excentric

-activ -ofensiv-agresiv -autonom -locomotor -competitiv -operativ

aspectele sale afective sunt: -dorinţa -excitabilitatea -dominarea -sexualitatea

4. Galbenul-strălucitor: reprezintă „spontaneitatea” şi este -excentric

-activ -proiectiv -heteronom -expansiv

100

-care aspiră -investigator

aspectele sale afective sunt: -variabilitatea -expectanţa -originalitatea -veselia

Concentric înseamnă: „preocupat subiectiv” şi deşi aceasta are anumite aspecte de „introversie”, nu este acelaşi lucru şi nu ar trebui confundate. Oamenii introverţi sunt concentrici, dar cei cate sunt concentrici nu sunt în mod necesar introverţi în sensul obişnuit al cuvântului. A fi preocupat subiectiv, înseamnă a fi exclusiv interesat în ceea ce este o extindere proprie, precum şi interesul pentru sine. O persoană care este în continuă comunicaţie cu alţii, poate fi în mod superficial considerată ca extrovertă.

Dacă ne dăm seama că topica conversaţiei rămâne invariabil în legătură cu colecţia lui de stampe sau familia lui, soţia lui, copiii lui, slujba lui, excursia sa, atunci putem spune că individul îşi afişează concentritatea, deoarece priveşte toate lucrurile ca extensii ale sale. Încercând să se aducă în conversaţie probleme de interes mai general, fie va întrerupe, fie va înceta să asculte.

Excentric înseamnă: „interesat obiectiv” şi este mult mai aproape de extroversie, decât concentritatea. Un individ excentric este interesat de mediu, de lucrurile şi oamenii din jur, fie din punct de vedere al contrastelor fie extrăgându-şi stimulii din mediu. În primul caz este cauzativ şi deci autonom faţă de mediu, în al doilea caz este efect al mediului şi de aceea heteronom.

Autonomia este astfel echivalentul lui „fiind o cauză”.Heteronomia este echivalent cu „fiind un efect”.Pasiv si activ au un înţeles mult asemănător lui concentric şi

excentric.

Combinaţia culorilor fundamentale

Se va vedea că numerele 1 şi 2 (albastru şi verde) sunt ambele concentrice (pasive). Acolo unde apar împreună în test, este puternic accentuată concentritatea, dar dacă acesta este un pattern comportamental dorit, un pattern actual, un pattern latent sau un pattern respins va depinde desigur de poziţia acestei combinaţii în şir.

Similar, numerele 3 şi 4 (roşu şi galben) sunt ambele excentrice (active) şi direcţionate spre exterior. Acolo unde apar împreună este subliniată pornirea către exterior.

Numerele 2 şi 3 (verde şi roşu) sunt ambele autonome (autoreglatoare, cauzative). Acolo unde apar împreună în test sunt accentuate iniţiativa şi autodeterminarea, dar din nou, maniera în care ele sunt subliniate, va depinde de locul unde apar.

Numerele 1 şi 4 (albastru şi galben) sunt ambele heteronome (reglare din surse exterioare). Acolo unde apar împreună se subliniază „determinarea din exterior”.

Fiecare din perechile de mai sus implică, acolo unde apar împreună în acelaşi grup funcţional (ambele +, x, = sau -), implică deci o anumită supraaccentuare a unei caracteristici-concentritate, autonomia, excentricitatea sau heteronomia.

101

Se obţine un echilibru mai bun prin combinaţia albastru şi roşu (1 şi 3), în care heteronomia concentrică echilibrează şi arminizează cu autonomia excentrică a roşului. Combinaţia de verde şi galben (2 şi 4), nu produce un întreg echilibrat, pentru că încearcă echilibrarea autonomiei concentrice a verdelui împotriva heteronomiei excentrice a galbenului. Aceasta şi datorită faptului că speranţa expansivă a galbenului nu armonizează bine cu încăpăţânata centrare pe sine a verdelui. Această combinaţie poate uneori produce propriile ei conflicte.

Ar trebui preferate culorile fundamentale

Cele patru culori de bază, roşu, albastru, verde şi galben, reprezentând trebuinţe psihologice fundamentale – trebuinţa pentru mulţumire şi afecţiune, trebuinţa de afirmare, trebuinţa de a acţiona şi a avea succes şi trebuinţa de a privi înainte şi a aspira – sunt tratate dându-li-se o importanţă specială. De aceea, ele ar trebui să apară toate în primele 4-5 locuri ale testului, când selecţia este făcută de către un individ sănătos, normal echilibrat, eliberat de conflicte şi represii.

Culorile auxiliare

Culorile auxiliare: violet, maro, negru şi gri (5, 6, 7, 0) sunt într-o categorie destul de diferită. Negrul şi griul nu sunt în sens strict deloc culori – negrul fiind negarea culorii, iar griul testului fiind strict neutru şi fără culoare. De aceea, acestea două sunt „acromatice” (necolorate). Violetul este o mixtură de albastru şi roşu, în timp ce maroul este o mixtură de oranj-roşu şi negru, dând o culoare întunecată, relativ fără viaţă (uneori numită acromatică). Preferinţa pentru una din cele trei culori acromatice, negru, gri sau maro, poate fi considerată ca indicând o atitudine negativă în faţa vieţii. Aceasta va fi mult mai complet descrisă în capitolul „anxietăţilor”.

Nici maroul, nici violetul nu sunt psihologic primare şi sunt selecţionate pentru test după un număr de încercări şi erori, ca fiind culori reprezentative pentru alte caracteristici pe care individul le va plasa în mod normal în aria funcţională indiferentă a testului sau chiar le va respinge, dar care sunt frecvent exagerate şi frecvent se indică către începutul şirului pe seama uneia sau alteia din culorile fundamentale.

Un alt scop pentru care s-au inclus cele patru culori auxiliare este creşterea utilităţii universale a testului, prin adăugarea culorilor găsite a avea o aplicabilitate universală, lărgind astfel gama în care culorile de bază apar. Aceasta permite o semnificaţie mult mai clar definită a aşezării culorii în şir.

Gruparea ş i notarea secven ţ ei de 8 culori

Când cele 8 culori sunt selecţionate prima dată numai în ordinea lor de preferinţă de la cele mai plăcute la cele mai neplăcute nu există o altă alternativă decât gruparea lor în perechi. De câte ori este posibil, trebuie făcute două serii de selecţii cu un scurt interval de câteva minute între ele. Nu trebuie făcute nici o

102

încercare la a doua selecţie de a încerca deliberat reamintirea sau reproducerea primei secvenţe de 8 culori. Alegerile la cea de-a doua ocazie trebuie făcute ca şi când cele 8 culori au fost văzute pentru prima dată. Nu este un test de memorie – se poate spune că o a doua selecţie care reproduce exact prima selecţie, indică existenţa unei rigidităţi a atitudinii şi o inflexibilitate de natură afectivă.

Când se face după un scurt interval de 2-3 minute o a doua selecţie aceasta este de presupus că va fi puţin diferită de prima şi unele din culori vor fi transpuse la fel în timp ce altele se pot mişca înainte sau înapoi în şir. Acolo unde două sau mai multe culori îşi schimbă poziţia dar stau tot lângă culoarea care le-a fost vecină în prima selecţie, acolo se formează un grup şi acest grup trebuie să fie încercuit şi marcat cu simbolul potrivit funcţiei. Aceste grupe vor diferi deseori într-o oarecare măsură de simpla grupare pe perechi. Presupunând că o a doua selecţie a fost făcută de aceeaşi persoană, putem avea următoarea situaţie.

Selecţia I: 3 1 5 4 2 6 0 7

Selecţia II: 3 5 1 4 2 6 7 0

În acest caz se va vedea că albastrul (1) şi violetul (5) stau încă alături deşi poziţia s-a inversat. Acest lucru este valabil pentru gri (0) şi negru. Roşu (3) stă în poziţia I în ambele cazuri, în timp ce galben (4), verde (2) şi maro (6) îşi păstrează poziţiile iniţiale. De aceea, gruparea se va realiza astfel:

3 1 5 4 2 6 0 7

3 5 1 4 2 6 7 0

+ x x = = = - -

Regulile de notare a acestui protocol sunt:1) Primul grup (sau cifra respectivă) este notat cu +2) Grupul II (sau cifra respectivă) este notat cu x3) Grupul IV (sau cifra respectivă) este notat cu –4) Întregul rămas se notează cu =

Acolo unde există perechi, acestea trebuie să fie folosite pentru interpretare, mai degrabă decât numerele singulare (dacă cititorul doreşte poate consulta deasemenea interpretările pentru un singur număr – arătând că el consideră culoarea ca şi o pereche). Din acest motiv, aria indiferentă (=) din ultimul exemplu s-a divizat în două grupuri (=4=2 şi =2=6).

Adoptând regulile de mai sus pentru grupare şi notare, putem ajunge la cazuri în care culorile selecţiei I şi II sunt notate cu simboluri diferite. În acest caz ambele selecţii trebuie să fie notate separat ca în exemplul: + + x = = = = -

Selectia I: 5 1 3 4 2 6 0 7

Selectia II: 3 5 1 4 2 7 6 0

+ x x = = = - -

103

A doua selecţie apare de obicei mai spontan şi este mai validă decât prima, mai ales în cazurile îndoielnice. De aceea gruăparea şi notarea selecţiei secunde trebuie folosită pentru consultarea tabelelor.

Un număr poate fi comun la două grupuri funcţionale diferite în caz că ambele trebuie interpretate şi protocolul notat ca mai jos:

+ + - x x = = = = -

Selectia I: 5 1 3 4 0 6 2 7Selectia II: 3 1 5 4 0 7 2 6

+ + = = = = x x - -

În acest caz grupele, în funţie de care vom consulta Tabelul, vor fi:

+3+1, x1x5, =4=0, =7=2, -2-6,

Există de asemenea în plus grupele: +3-6 şi +3-2 dar încă nu au fost menţionate.După grupare, se va descoperi uneori că două culori ale unui grup dintr-o

selecţie s-au separat, s-au împrăştiat în altă selecţie, stând singure şi neperechi. Când se întâmplă astfel, culorile singulare vor fi încercuite într-un pătrat. De exemplu:

+ x x = = = = -Selectia I: 3 1 5 4 0 6 7 2Selectia II: 3 2 1 5 0 4 6 7

+ + x x = = - -

+ + x x = = - -Selectia I: 3 1 5 4 0 6 2 7Selectia II: 3 1 4 6 0 2 7 5

+ + x = = = = -

În astfel de cazuri Tabelele trebuie să fie consultate pentru semnificaţii potrivite, atât grupului, cât şi celor două culori singulare. În primul exemplu, interpretările vor fi pentru +3+2 şi pentru +3-2 iar în al doilea exemplu x4-5 şi x5x4 trebuie ambele folosite în interpretare.

Anxietăţi, Compensaţii şi Conflicte

Surse de stres:S-a menţionat că cele 4 culori fundamentale reprezintă trebuinţe psihologice

de bază; de aceea într-un protocol de test normal ele trebuie să apară la începutul şirului sau cel puţin în cadrul primelor cinci locuri. Când nu apar astfel, acesta este indiciu al prezenţei unei anumite deficienţe fiziologice sau psihologice, care poate fi considerată cu atât mai serioasă cu cât poziţia culorii fundamentale este plasată mai spre sfârşitul şirului. Dacă o culoare de bază este respinsă fiind plasată mai spre sfârşitul secvenţei dincolo de poziţia 5, atunci acea culoare fundamentală a rămas nesatisfăcută, datorită circumstanţelor. O astfel de trebuinţă fundamentală

104

nesatisfăcută este o „sursă de stres” dând naştere la un sens al deprivării şi astfel ducând la anxietate. Sursa de stres a unei culori fundamentale respinse, arată de aceea, o sursă încărcată de anxietate, tulburări psihice şi funcţionale.

Orice culoare care apare mai apoi în şir, trebuie notată de asemenea cu -, aşa încât dacă o culoare de bază apare în poziţia 6, culorile din poziţia 7-8 vor fi notate ambele cu – şi trebuie de asemenea să fie privite ca respingeri care produc un grad de anxietate.

Toate respingerile, reprezentând surse de anxietate, sunt în plus notate prin plasarea literei A dedesuptul celor cu – atrăgând atenţia asupra faptului că anxietatea, rezultând din sursa de stres, este indicată de protocolul testului.

Ca un exemplu, să presupunem că roşul (3) apare în poziţia 6, urmat de maro (6) în poziţia 7 şi negru (7) în poziţia 8. Acum maroul şi negrul în aceste poziţii normale ca regulă generală sunt, datorită faptului că roşul este culoare fundamentală şi apare în spate 6, ca sursă de stres, indicând prezenţa anxietăţii deci maroul şi negrul care îi urmează sunt de asemenea privite ca încărcate de anxietate. Acest lucru este evidenţiat de notarea ultimelor trei poziţii cum urmează:

- - - - - 3 6 7 - - - A A A

Compensatii:Deseori, trebuinţele nesatisfăcute şi anxietatea rezultată fiind suprimate ca

neplăcute emoţional aşa încât ele nu mai sunt conştientizate (conştient recunoscute) şi deseori apar doar ca o vagă nelinişte. În afară de măsura în care poate fi conştientizată o astfel de sursă de stres, cere un tip de comportament compensator, care este indicat în test prin culoarea aleasă în prima poziţie. Această poziţie, metoda esenţială, trebuie totdeauna să fie privită ca fiind compensatorie, în cazul când o culoare de bază este respinsă. Pentru a atrage atenţia asupra acestui fapt, litera C trebuie să fie scrisă dedesuptul cifrei din prima poziţie de ori de câte ori A apare la sfârşitul şirului.

Existenţa unei asemenea surse de stres şi anxietate la care dă naştere, duc totdeauna şi se exprimă într-un mod compensator de comportament care este compulsiv, excesiv, nepermiţând vreo alegere şi aparţinând ca tendinţă generalizată. Deoarece o compensaţie de acest gen este prin chiar natura ei o activitate substituită, rareori duce la vreo satisfacţie reală, ducând în schimb la o activitate nepotrivită sau excesivă, la prejudecăţi şi la preferinţe pronunţate, perfecţionism şi la o tendinţă de a moraliza pe alţii, la diletantism compulsiv, la argumentare speculativă sau la alt mod de satisfacere substituită.

Când apar anxietăţile şi sursele de stres prima poziţie poate fi ocupată de una sau alta dintre cele patru culori fundamentale. În acest caz, deşi compensaţia a fost cerută de sursa de stres, fiind totuşi reprezentată printr-o culoare fundamentală, este considerată a fi mai mult sau mai puţin „normală”. Totuşi trebuie să ne reamintim că orice substituire compensatorie implică o depărtare de comportamentul optim datorită caracterului său obsesiv care împiedică libertate de a evalua condiţiile existente şi de a acţiona corespunzător, raţionalitatea a devenit subordonata unei compulsii de a acţiona într-un mod particular.

105

Compensatii exagerate:Din cele 4 culori auxiliare s-a spus deja că preferinţa pentru aşa numitele

culori acromatice: maro, gri sau negru, implică o atitudine negativă în faţa vieţii. Dacă oricare din ele apar în primele trei poziţii ale secvenţei de 8 atunci nu numai că este prezentă o compensaţie, ci tipul de compensaţie nu mai poate fi considerat ca normal, implicând în schimb un grad specific de comportament exagerat. Aceste culori şi oricare altele care le-ar precede în şir trebuie notate cu + şi subscrise cu litera C.

Dacă de exemplu griul (o) stă pe al treilea loc şi de aceea este calificat cu + şi cu C, atunci cele două culori precedente trebuie de asemenea notate cu + şi C, astfel:

3 4 0+ + +C C C

Uneori se va întâmpla ca griul, maroul şi negrul să apară pe unele din primele trei locuri fără ca o culoare fundamentală să apară în poziţiile 6, 7, 8. Când se întâmplă astfel ultima culoare din şir (poziţia 8) trebuie privită ca o anxietate, chiar dacă acesta ar fi locul obişnuit de apariţie pentru culoarea respectivă. Cu alte cuvinte, când există o compensaţie, trebuie să existe o anxietate, iar când există o anxietate trenuie să existe o compensaţie.

Intensitatea anxietatii si a compensatiei:Intensitatea deficienţilor psihologice sau fiziologice existente, care dau

naştere la anxietate, este considerată a fi relativ serioasă atunci când culoarea fundamentală este în poziţia a VIII-a şi relativ uşoară când se află în poziţia VI. Aceasta permite adoptarea unei metode de măsurare a acestei intensităţi, prin aşezarea semnului ” ! ” la sursa de stres, în concordanţă cu următoarele regului:

1. când o culoare de bază apare la poziţia VI 1!2. când o culoare fundamentală apare în poziţia VII 2!!3. când o culoare fundamentală apare în poziţia VIII 3!!!

Pentru măsurarea intensităţii compulsiei asociate de compensaţii se adoptă o metodă similară:

1. când o culoare fundamentală sau violet apare ca şi compensaţie nu se dă nici o notare.

2. când gri, maro, negru apar în poziţia III 1!3. când gri, maro, negru apar în poziţia II 2!!4. când gri, maro, negru apar în poziţia I 3!!!

După notarea şi gruparea obişnuită a protocolului testului, literele C şi A trebuie subscrise dacă este cazul şi „ ! ” pus în concordanţă cu regulile enunţate.

Exemplu:!!! !! ! !! Total: 8!C C A A A+ + x x =0 6 5 1 3 4 2 77 0 6 1 5 2 4 3

106

+ + + x x - - -C C C A A A!!! !! ! ! !! !!! Total: 12!

PrognozeExemplul de mai sus este al unui caz extrem demonstrând maximul posibil de

alocaţii de !, dat pentru a doua selecţie. Acestea arată existenţa multor anxietăţi pentru care compensaţiile se exprimă printr-un comportament intens şi iraţional Deoarece a doua selecţie este mai validă pentru interpretare decât prima, o comparare a celor două indică modul în care se aşteaptă să evolueze situaţia.

Când selecţia a doua prezintă mai puţine ! decât prima, atunci prognoza generală poate fi considerată favorabilă. În cazul invers, prognoza este mai puţin favorabilă.

Această regulă a lui ! ne poate permite să anticipăm răspunsul unui anume individ la condiţii îmbunătăţite care impun mai puţin stres sau la o cură de psihoterapie. Când numărul de ! alocat pentru a doua selecţie este mai mare decât cel alocat primei selecţii, atunci condiţiile îmbunătăţite sau terapia pot rezolva puţin problemele sau deloc. Când o parte sau toate anxietăţile care apar în prima selecţie dispar în cea secundă, atunci prognoza este mai bună, tulburarea este mai puţin adânc implantată şi de aceea este mai susceptibilă unui tratament de remediere sau unei schimbări de mediu. În ultimul exemplu dat prognoza nu este favorabilă.

Rezumat al regulilor de notare pentru A si Ca) Poziţia VIII din şir reprezintă totdeauna o trebuinţă exprimată (care poate sau nu

constitui o „anxietate”) şi de aceea totdeauna primeşte simbolul – b) Dacă o culoare fundamentală (1, 2, 3, 4) apare în poziţiile 6, 7, 8, aceasta

împreună cu orice culoare care îi urmează, reprezintă o anxietate furnizând motiv pentru o compensaţie.Orice culoare de acest gen trebuie marcată – şi litera C subscrisă. Ele reprezintă baza sau bazele pentru tulburări funcţionale sau psihice (surse de stres).

c) Când apar culori cu A, cel puţin una din culorile primei poziţii trebuie privită ca o „compensaţie” şi subscrisă cu C.

Culoarea primei poziţii este totdeauna notată cu +d) Dacă oricare din culorile 0, 6, 7 apare în poziţiile 1, 2, 3, aceasta şi cele care o

preced reprezintă compensaţii şi trebuie toate notate cu +, litera C fiind subscrisă dedesuptul lor.

e) Dacă apar culori cu C, cel puţin culoarea din poziţia 8 trebuie privită ca anxietate şi subscrisă cu A.

f) Intensitatea anxietăţii sau compensaţiei este notată cu „ ! ” precum urmează: Dacă o culoare de bază apare pe poziţia 6 se alocă 1! În poziţia 7 se alocă 2!! În poziţia 8 se alocă 3!!!

Problema actualaExistenţa unei trebuinţe fundamentale nesatisfăcute împreună cu acea

compensaţie prin care se încearcă rezolvarea ei, relevă tipul de conflict implicat. Astfel „A” şi „C” pun în evidenţă „problema actuală”; această problemă actuală sau conflict pune în evidenţă elementul de sprijin pentru indicarea unei terapii psihologice sau medicale.

107

Puţini dintre noi sunt aceia care trec prin viaţă cu lipse de dorinţe şi de aceea majoritate cer ceva şi doresc să evite altceva. Acest lucru chiar include un nou stres în sarcina de a trăi, dar acesta este un lucru destul de normal şi nu este calificat ca „problemă” sau „conflict”. Mai degrabă ne furnizează o anumită tensiune care ne permite să fim mulţumiţi. Ceea ce dorim este prin definiţie indicat în testul color prin culoarea din prima sau din primele două poziţii. Ceea ce dorim este să evităm de asemenea prin definiţie arătat de culoarea din ultima poziţie. Combinarea a două funcţii diferite (funcţia x şi -) ne furnizează imediat metoda adoptată pentru a opera cu sursele de stres (fie normală, fie exagerată)

O problemă nu este niciodată o chestiune a altcuiva; pentru a fi o problemă trebuie să includă o „e nevoie să fie rezolvată”, trebuie să existe o parte care să-şi spună „cum pot rezolva sau înlătura problema”

„Problema actuală” aşa cum apare în testul color se supune acestei reguli. Culoarea sau culorile respinse şi anxietăţile relevate de test indică sursa se stres pe care persoana nu doreşte să fie nevoită să o tolereze. Indiferent dacă este sau nu reprimată sub nivelul conştiinţei rămâne o nelinişte care determină o încercare de a opera cu ea într-o anumită manieră compensativă. „Cum”-ul acestei încercări este cel mai adesea indicat prin culoarea cea mai favorizată sau de grupul cel mai favorizat. Această combinaţie de sursă de stres cu modul de lucru, cu starea de încordare căreia îi dă naştere, împreună, constituie chiar probleme. Faptul că este doar o „încercare de rezolvare”şi nu o soluţie actuală existentă în continuare şi de aceea efortul continuu de a rezolva prin metoda adoptată.

Este de dorit să existe o regulă pentru determinarea priorităţilor când suntem în faţa unei mari arii de „probleme actuale”, pentru că mărimea lor relativă să poată fi apreciată. Deoarece o anxietate are o uşoară mai mare semnificaţie decât o compensaţie, ordinea este următoare:

Compensatii Anxietati Exemplul citat:Poziţia I Poziţia VIII +7-3 cea mai semnificativăPoziţia I Poziţia VII +7-4Poziţia II Poziţia VIII +0-3Poziţia II Poziţia VII +0-4Poziţia I Poziţia VI +7-2Poziţia II Poziţia VI +0-2Poziţia III Poziţia VIII +6-3Poziţia III Poziţia VII +6-4Poziţia III Poziţia VI +6-2 cea mai puţin semnificativă

Într-un protocol mediu, rar va fi necesar să fie căutate mai multe de astfel de „probleme actuale”.

AmbivalentaOcazional se va găsi un protocol în care o anumită culoare stă pe poziţia I sau

II la prima selecţie şi în poziţia VII sau VIII la selecţia a doua. Un astfel de protocol etalează un grad de ambivalenţă – dublă valoare – a caracteristicilor acestei culori. De exemplu:

! !!A A A total de 2!!C C C -

108

+ x x = = =3 1 6 5 2 4 0 71 6 5 4 2 7 0 3+ + x = = = = -C C A

!! !!! total de 5!!!!!

În acest protocol culoarea roşu apare pe primul loc la prima selecţie şi pe al optulea la a doua. Acest individ indică un grad de ambivalenţă la roşu – caracteristicile pe care le semnifică roşu sunt uneori favorizate alteori respinse.

Combinând roşul din prima poziţie (+3) cu cel din poziţia aVIII (-3), avem +3-3; deoarece apar mai rar, aceste ambivalenţe sunt incluse în tabelul Funcţiilor +-. Grupul +3-3 apare aici ca având înţelesul: „Denotă o atitudine ambivalentă între dorinţa de a avea propriul drum şi dorinţa de a fi lăsat în pace”.

În acest test ambivalenţele sunt de mică semnificaţie deoarece procedurile testului au fost modificate pentru a le face mai simple comparativ cu întregul test. Totuşi o bruscă avansare sau retragere a culorii de la prima la a doua selecţie nu trebuie în întregime ignorată. Ţinând cont că a doua selecţie este şi cea mai validă şi importantă dintre ele, exemplul de mai sus ne poate spune că deşi individul individul poate porni cu dorinţa „de a avea propriul său drum”, acesta se dezintegrează rapid într-o atitudine de linişte cu orice preţ. Vitalitatea roşului este rapid epuizată chiar sub o presiune uşoară. În acest caz chiar concentrarea pentru realizarea selecţiei este suficientă pentru a aduce această deplasare.

Caracteristicile respinse sau reprimateDin cele 8 poziţii în care poate fi plasată culoarea, cea care are cea mai mare

semnificaţie pentru individ este finala. Adică grupul cel mai informativ este grupul „ - ”. De aceea este mai posibil să se spună mai mult despre o persoană din cunoaşterea acestor culori sau perechi de culori, care îi plac cel mai puţin.

Fiecărei culori singulare sau perechi de culori posibile se dau 2 interpretări. Prima este interpretarea fiziologică şi indică sursele de stres, care pot fi normale, serioase şi foarte serioase. O sursă de stres normală este cea care nu este clasată nici ca anxietate şi nici acompaniată în tabele de 1, 2, 3 asteriscuri. De exemplu: maro şi negru în poziţiile VII-VIII reprezintă o sursă de stres normală; 6-7 reprezintă o dorinţă de a-şi controla propriul destin, iar activitatea este astfel orientată încât să permită aceasta. Un astfel de comportament nu implică nici o aberaţie. O sursă de stres uşoară este cea în care o culoare normală sau un grup normal a fost notată ca anxietate nu datorită respingerii unei culori fundamentale ci pentru că griul, maroul şi negrul au apărut spre începutul şirului. Sursele de stres serioase şi foarte serioase sunt cele deasupra cărora sunt asteriscuri în tabel.

A doua interpretare din tabel este cea psihologică şi descrie caracteristicile sau comportamentul rezultat prin respingerea respectivei culori sau grup. Detaliul furnizat în această secţiune este uneori atât de extensiv încât, pentru orice eventualitate s-a adăugat şi o secţiune rezumativă a trăsăturilor principale ale grupului.

Anxietatea şi compensaţia dramatizează în orice caz, emoţiile. Din cele 8 culori posibile, un număr maxim de trei pot apare ca +, compensaţii şi tot trei -, anxietăţi, lăsând restul de două pentru aria funcţiei x, comportamentul actual. Nici o parte din spectrul emoţional nu este în acest caz în suprapunere (=). De

109

aceea emoţiile este posibil să se manifeste foarte repede. De la un moment la altul comportamentul este tot mai puţin previzibil şi tinde şi să fie mai puţin logic.

Conflict intre obiectiv si comportamentTrebuie să luăm în considerare obiectivele dorite şi situaţia sau

comportamentul, actuale (poziţiile x) pentru a vedea dacă există un conflict între ele.De exemplu în protocolul următor:

1 2 3 4 5 0 6 7+ + x x = = - -

Pe întreaga suprafaţă există indicaţii de perfectă normalitate.Cele patru culori fundamentale apar la începutul testului, nimic nu are subseria A sau C, iar grupurile +, x, =, - nu apar în tabele cu vreun asterisc. Ce este greşit, dacă în general este ceva ?

Referindu-se la grupul 1 cu 2 (albastru/verde) care este în acest caz modus operandi şi obiectivul dorit, este exclus concentric şi preocupat subiectiv. Metoda esenţială este liniştea (1) iar scopul este o autoposedare defensivă (2). Totuşi situaţia existentă este rezolvată printr-o orientare către exterior şi astfel contrar faţă de ceea ce se doreşte, conflictul poate apare foarte uşor. În acest caz conflictul era manifest, apărând nevoia de psihoterapie.

Instabilitatea si sistemul nervos autonomUn tip de tulburări de interes clinic pentru medic este stabilitatea sau

instabilitatea sistemului nervos autonom. Indicii de instabilitate pot apărea în testul culorilor cu mult înainte ca efectele patologice ale sale să se evidenţieze în mod obişnuit. Mecanismul stabil de reglare a sistemului nervos autonom find sub controlul ramurilor simpatice şi parasimpatice care lucrează împreună uneori, alteori în opoziţie una faţă de cealaltă, operează de obicei în cadrul limitelor care nu pot fi depăşite fără pericol. Reglarea biologică fie că se manifestă imperceptibil, fie prin împingerea bruscă înapoi spre limita a unei funcţii fiziologice ce se apropie prea mult de această limită de siguranţă. Când această autoreglare acţionează aşa cum trebuie, sistemul poate fi considerat stabil.

Sistemul nervos autonom se ocupă cu reglarea acestor funcţii ale organismului care în mod normal nu sunt sub control conştient- procese digestive, musculatura netedă, secreţiile diferitelor organe şi glande, inima şi plămânii, mişcări peristaltice ale tractului alimentar, funcţiile genitale, etc. De aceea instabilitate acestui sistem poate avea o mulţime de efecte, deseori fiind acompaniată de diferite tulburări ale organelor, care în general sunt minore, şi care se pot deplasa prin tot corpul. O astfel de instabilitate poate duce la o disfuncţie serioasă dacă nu se iau măsuri necesare. Testul color furnizează un mod de diagnosticare a prezenţei instabilităţii autoreglării chiar din stadiile ei foarte timpurii, permiţând să se ia la vreme acţiuni şi măsuri de remediere promptă, pentru a se putea preveni dezvoltarea unor condiţii patologice serioase.

Se evidenţiază, deci, o relaţie între trebuinţele somatice ale corpului şi alegerea culorilor întunecate sau luminoase. În test cele mai strălucitoare culori sunt galbenul şi roşul, cele mai întunecate sunt negrul şi albastrul. De aceea dacă un protocol prezintă grupul 34 sau 43 sau spre unul din capeteleşirului, concomitent cu grupul 17 sau 71, la sau spre celălalt capăt, atunci se poate presupune prezenţa

110

instabilităţii reglării. Acolo unde grupul 34 sau 43 este la început iar grupul 17 sau 71 este înapoi, această instabilitate deşi prezentă, nu a devenit încă una serioasă. Acolo unde poziţiile sunt inverse, cele întunecate la început şi cele strălucitoare la sfârşit, instabilitatea este prezentă de mult timp şi este posibil să fi dus la dereglări patologice.

Munca si epuizareTrei din cele patru culori de bază se ocupă direct, printre altele cu abilitatea

de a menţine optimul de eficienţă în timp. Acestea sunt: verdele, roşu, galben, iar grupul dat 234 sau orice combinaţie a lor prin juxtapoziţie, este numit „grupul muncă”. Albastrul fiind o culoare liniştită şi pasivă, nu este asociată cu munca, ci cu pacea şi liniştea. Rolurile pe care le joacă cele trei culori din „grupul muncă” în capacitatea lor de a iniţia operaţii şi de a le menţine eficiente sunt:

Verde: permite „elasticitatea voinţei”, care la rândul ei permite individului să persevereze în ciuda dificultăţilor sau opziţiilor, pentru că persistenţa îl ajută la îndeplinirea sarcinii şi astfel la îmbunătăţirea aprecierii de sine.

Roşu: permite „forţa voinţei” care cere acţiune şi eficacitate, satisfacţia care apare din adaptarea, mularea unui lucru pentru a se potrivi cu sine.

Galben: permite „satisfacerea spontană” în acţiune, capacitatea de a se proiecta şi de a privi înainte spre rezultatul viitor al muncii şi chiar dincolo de acesta, spre noile şi interesantele munci, activităţi care o pot completa pe cea prezentă.

Deci într-un protocol ideal acest grup-muncă ar trebui să stea alături în secvenţa de alegeri, apărând fie la începutul seriei, fie la sfârşitul seriei. Când stau împreună şi spre început atunci se poate spune cu siguranţă că scopul va fi bine realizat şi integrat, demonstrând că acesta este tipul de activitate pe care persoana vrea să o facă. Într-o astfel de situaţie, perioadele lungi de muncă şi apariţia dificultăţilor şi problemelor poate avea un efect minor şi vor fi depăşite când sarcina va fi satisfăcător îndeplinită.

Priorităţile personale prin prisma cărora individul poate aborda sarcina, vor fi indicateîn test prin acea culoare din grupul celor trei pe care o alege prima. Dacă aceasta este verde, scopul său este ridicarea aprecierii de sine şi a statutului său în ochii altora. Dacă este roşu, dorinţa sa va fi să simtă că a câştigat luptând , un lucru pentru care se decisese să lupte. Dacă este galbenul, înseamnă că îi place să se proiecteze în ceva pentru care interesul său va creşte.

Din păcate adesea culorile din grupul-muncă nu stau împreună, ca unn întreg închegat. Uneori doar două din trei stau împreună în timp ce a treia stă separatde ele. Ceva mai rar se întâmplă să stea toate trei complet izolate una de alta. În acest ultim caz prognoza în legătură cu munca nu va fi foarte favorabilă relaţiei la tipul de activitate în care este angajat subiectul, dar este necesară examinarea ambelor selecţii pentru a vedea în ce fel s-a schimbat grupul-muncă în scurta perioadă care a trecutîntre ele.

De exemplu:

!! Total: 2

111

C A A-

+ + x x = = =3 4 2 5 0 0 1 73 0 4 5 6 1 2 7+ + x x = =

- - -C C A A A

!! ! !! Total: 5!

În acest caz se pot observa multe lucruri:

Grupul-muncă în prima selecţie este intact şi corect plasat la începutul şirului, în timp ce la a doua selecţie s-a dezintegrat.

Grupul 34 stă la început la prima selecţie, iar 17 la sfârşit, ceea ce indică instabilitatea sistemului nervos autoreglator.

A doua selecţie are 5! comparativ cu 2! în prima, ceea ce indică că şi un stres minor sau o concentrare poate da naştere la conflict.

Dorinţa pentru acţiune şi eficienţa (roşul) este compensatorie în ambele selecţii şi de aceea nu este obligatoriu potrivită unei sarcini anumite.

Verdele: tenacitate şi persistenţă, decade mult, de la a 3-a la a 7-a poziţie, unde devine o sursă actuală de stres, ducând la anxietate.

Deci acest protocol, indică un individ al cărui sistem este neechilibrat şi care de aceea îşi pierde capacitatea de a persevera chiar şi atunci când apare un stres minor, cu o rapidă epuizare cauzată de tensiuni interne (verdele respins).

Din nou un exemplu:

!!! ! Total: 4C A A A

- - -+ x x = = =0 5 1 4 3 2 7 60 1 5 2 3 4 6 7+ x x = = =

+ + -C A A A!!! ! TOTAL:

4!

Aici există grupul-muncă grupat alături, dar plasat în ambele selecţii în aria indiferentă. Există conflict şi anxietate, dar în cazuri ca cel prezent acestea pot fi rezultatul situaţiei prezente a subiectului sau a tipului de ocupaţie, care nu permit manifestarea capacităţilor de care dispune. Capacitatea sa de a lucra este în

112

suspensie, pentru că circumstanţele sunt nepotrivite, În circumstanţe mai potrivite sau angajat într-o activitate mai potrivită, se poate presupune că grupul-muncă va ajunge în frunte şi conflictul prezent va dispărea. Acesta nu este caz de epuizare.

Epuizarea apare în test când există o deteriorare a grupului-muncă de la prima la a doua selecţie, şi în particular când există o pronunţată mişcare către sfârşitul şirului a uneia sau a mai multora din cele trei culori ale grupului - mai ales pentru roşu şi verde.

Acolo unde verdele dă înapoi, perseverenţa este cea care şovăie, tenacitatea mentală de a continua se epuizează brusc. Când decade roşul ne putem aştepta ca epuizarea să fie mai degrabă fizică, indicând golirea de energie. Căderea către sfârşit a galbenului indică o cădere în satisfacţia sarcinii – un tip de epuizare psihică, dar deoarece aceasta este mai puţin tangibilă şi mai puţin severă în efecte, are mai mică semnificaţie decât roşul sau verdele.

113

Semnificatia celor opt culori

GRIUL

Griul testului nu este nici colorat, nici întunecat, nici luminos, fiind în întregime liber de orice efect stimulativ sau tendinţă psihologică. Este neutru, nici subiectiv, nici obiectiv, nici interior, nici exterior, nici tensiune, nici relaxare. Griul nu este un teritoriu ocupat ci o graniţă, o graniţă ca un pământ al nimănui, ca o zonă demilitarizată, o regiune de separaţie care provoacă o despărţire a ariilor contrastante.

Cine alege griul în prima poziţie vrea să se separe cu un perete de orice, să rămână liber şi neimplicat, aşa încât să fie izolat de orice influenţă sau stimulare exterioară. Nu vrea să participe şi se izolează de la participarea directă pe care o are de făcut mecanic şi artificial.Chiar când participă în aparenţă în întregime implicat, de fapt ia parte numai printr-o îndepărtare ca şi când ar fi – stă alături şi se supraveghează pe sine şi mişcările sale, nu-şi dă voie să fie realmente implicat în acţiune. În această poziţie griul este în întregime compensator, este o încercare de a ameliora prin non-implicare circumstanţele care rezultă din anxietatea provocată de culorile respinse,

Griul datorită atributului său de non-implicare, de „a nu avea nimic de a face ceva” conţine un pronunţat element de disimulare, ascundere. Acolo unde de exemplu griul formează o parte a unui grup de două culori şi ocupă prima poziţie, ceea ce se doreşte este non-implicarea, non-amestecul, în primul rând, urmată de o dorinţă ne-admisă pentru ceea ce este reprezentat de culoarea din poziţia secundă.

Pe de altă parte, persoana care alege griul pe ultima poziţie doreşte să cuprindă totul – refuză non-amestecul- şi simte că are un drept real să ia parte la tot ceea ce se întâmplă în jurul său, cu rezultatul că alţii îl pot considera drept intrigant, superinchizitiv sau indiscret.

Subiectul consideră neutralitatea griului plictisitoare şi respinge calmul sau lipsa de viaţă, spre ultimul loc din şir. Toate celelalte culori încărcate de efect şi stimulare, cu tensiunile lor contrastante, sunt preferate pentru că ele implică un grad ridicat de trăire şi interesare. Oricine respinge griul, din această cauză, se orientează spre lucruri prin propria sa promptitudine de a fi stimulat şi prin neliniştea sa de a nu scăpa ceva. Vrea să epuizeze toate posibilităţile în drumul său către ţintă şi nu îşi permite odihna sau relaxarea până când nu o atinge.

Oricine îşi alege griul în poziţia a doua îşi împarte lumea pe de o parte într-o arie compensatorie şi exagerată, reprezentată de culoarea pe care a plasat-o pe prima poziţie şi, pe de altă parte, în toate posibilităţile reprezentate de culorile pe care le respinge sau de sentimentul de anxietate în care ar putea fi antrenat de acesta, sentiment pe care îl respinge. Culoarea care precede griul, reprezintă singurul mecanism prin care subiectul doreşte să trăiască. Altfel el se deconectează şi se separă de lumea din jur. Deci în ochii altora va apărea în chip necesar ca inactiv sau neparticipatoriu – dimpotrivă poate apare ca fiind foarte activ deoarece compensaţia include străduinţa de a compensa pentru sine sentimentul interior de lipsă de semnificaţie şi propria inabilitate de a acţiona ca rezultat al trăirii directe.

Chiar când griul este în poziţia a treia, lipsa de echilibru între culorile favorizate care îl precede şi culorile care îl urmează este încă atât de încărcată de

114

tensiune încât culorile din poziţia 1 şi 2 trebuie interpretate ca şi compensaţii, şi deci ca substitute compulsive pentru o anumită deficienţă existentă şi pentru anxietatea care apare datorită acestei deficienţe. De exemplu: dacă primele trei culori sunt 3 4 0, atunci s-a petrecut o deconectare, iar grupul 34 reprezintă metoda compensatorie care trebuie folosită pentru a trăi: în acest caz o „activitate expansivă”. El trebuie să continuie să încerce extinderea câmpului său de acţiune şi trăire pentru a se convinge că se întâmplă ceva, deoarece el însuşi a pierdut cursa, se simte eliminat şi aproape pierdut. Nimic nu are înţeles real şi nu este sigur că el doreşte să aibe întradevăr un înţeles. Oricum el nu cunoaşte toate aceste lucruri, şi de obicei nu vrea câtuşi de puţin să le cunoască – dacă le conştientizează, totul va avea tendinţa de a se sparge în bucăţi în jurul său şi tocmai din acest motiv el trebuie să aibe compensaţia. Este agăţarea de real.

De aceea griul pe primele trei locuri conţine un puternic element de autodecepţie, mai ales pentru că deseori compensaţia este puternică şi foarte eficace. Multe personalităţi, conducători în industrie şi comerţ, au compensaţii de această natură urmate imediat de griul care ascunde: acest lucru confirmă că „aceia care excelează sau se evidenţiază, nu o fac datorită unei superiorităţi naturale cât datorită unui impuls coercitiv de a scăpa de ceva care produce anxietate şi disconfort”.

Culorile care apar când în spatele şirului, de la prima la a doua alegere, sunt indici a unui stadiu existent de stres. Astfel de culori care acompaniază griul sunt ele însele încărcate de conflict atâta vreme cât griul apare în prima jumătate a testului (poziţia 1 – 4).

Poziţia medie statistică a griului, este pe cel de-al şaselea loc, de unde se poate transfera la 5 – 7 fără să devină semnificativ. În alte poziţii are semnificaţie. În condiţii de epuizare, de golire sau de stres special (de exemplu – înainte de examinare) griul tinde să fie împins înainte spre început.

ALBASTRU

Albastrul închis al testului reprezintă calmul complet. Contemplarea acestei culori are efect liniştitor asupra sistemului nervos central. Presiunea sangvină, ritmul respiraţiei şi al pulsului se reduc, în timp ce mecanismele de autoprotecţie lucrează pentru a reîncărca organismul. Corpul se adaptează la relaxare şi recuperare, aşa încât dorinţa pentru această culoare creşte când subiectul este bolnav sau epuizat.

Albastrul închis la fel ca toate celelalte culori fundamentale, este o reprezentare cromatică a unei trebuinţe biologice de bază – fiziologic: tranchilitatea,psihologic:mulţumirea(aceasta fiind pace şi recompensare). Oricine se află într-o stare de armonie, pace şi relaxare din tensiune are aceste sentimente de stabilitate, unitate şi siguranţă. Astfel albastrul reprezintă graniţele pe care individul le construieşte în jurul său, reprezintă unificare şi un sens al apartenenţei. „Albastrul este loialitate – se spune – dar acolo unde aliaţii cuiva sunt interesaţi, respectivul este deosebit de vulnerabil” – astfel albastrul reprezintă profunzimea sentimentului. Albastrul ca sensibilitate relaxată este o condiţie prealabilă pentru empatie, pentru trăirea estetică şi pentru conştiinţa meditativă.

Schelling foloseşte simbolul albastrului, când spune: tăcerea este condiţia potrivită frumuseţii, precum calmul unei mări netulburate. Albastrul corespunde simbolic apei calme, temperamentului liniştit, feminităţii, părţii decorative dintr-un manuscris. Perceperea sa senzorială este suavitatea, dulceţea, conţinutul

115

sau emoţional este tandreţea, iar organul său este pielea. Astfel eczema şi acneea pot fi deseori asociate cu relaţiile tulburate care includ sau ar trebui să includă: tandreţe, dragoste sau afecţiune apropiată, de tipul familiei, iubirii, căsătoriei.

Derivat din sanscrită, cuvântul „pali-nila” a fost dat acelui tip de albastru închis care se recomandă ca fiind cel mai potrivit mediu scopurilor meditaţiei. Cuvântul german pentru această stare biologică fundamentală pe care o reprezintă albastrul închis este „gemut”. Nu există un echivalent englezesc care să aibe acelaşi înţeles, dar apropiat este: sensibilitate a sentimentelor. Albastrul închis are o considerabilă profunzime şi plinătate – este favorizat mai ales de supragreutate – şi reprezintă mulţumirea şi împlinirea. Este tocmai împlinirea fericită a înaltelor idealuri de unitate, de totalitate, de unire cu Gea, pământul mamă. Este adevăr şi încredere, dragoste şi dedicare, de renunţare şi devotament. Albastrul este eternitatea de dincolo de timp, reprezentând valorile tradiţionale şi de durată, tinzând astfel să perpetueze trecutul.

Albastrul ales în prima poziţie denotă o nevoie de linişte emoţională, pace, armonie şi mulţumire sau o trebuinţă fiziologică de odihnă, relaxare şi posibilitate de recuperare.

Cine favorizează albastrul are nevoie de un mediu calm şi ordonat, eliberat de nelinişti şi frământări, în care evenimentele se mişcă şi evoluează încet, după linii mai mult sau mai puţin tradiţionale, un mediu în care relaţiile sale cu alţii sunt placide şi fără controverse. Când este ales în prima poziţie dar nu ca şi compensaţie, alegerea implică un spirit calm, un calm al manierelor şi o preocupare etică şi integră de rezolvare a problemelor vieţii – există o dorinţă de a simţii că poate avea încredere şi poate fi crezut de asociaţi şi de cei apropiaţi.

Când albastrul este ales în poziţia 6, 7 sau 8, în orice caz dorinţa de cumpănire, sânge rece şi de încredere reciprocă rămâne nesatisfăcută în relaţiile sale, dând naştere la o anxietate care este cu atât mai mare, cu cât culoarea este mai spre sfârşitul şirului. Relaţiile emoţionale prezente sau legăturile sale profesionale prezente sunt respinse, deoarece pentru că ele nu sunt pe măsura înaltelor standarde pe care le cere de la acestea şi le resimte fie ca plictisitoare, fie restrictive. Le găseşte apăsătoare, descurajatoare şi oprimante, o legătură din care ar dori să scape. Ar putea în prezent să facă acest lucru, schimbându-şi casa sau locul de muncă, dar consideră că responsabilităţile sale sunt de aşa natură încât nu poate întrerupe în prezent relaţia cu ele. Va fi însă înclinat să evadeze în plan mental într-o activitate compensatorie. Astfel respingerea albastrului închis înseamnă desfacerea legăturilor şi duce la un comportament neliniştit, fără pace şi la un grad de agitaţie mentală. Ca urmare poate afecta capacitatea de concentrare şi la copil poate afecta şi capacitatea de învăţare. La adult tensiunea rezultată dacă continuă mult, poate duce la tulburări în sistemul nervos, cuprinzând inima şi sistemul circulatoriu ca urmare a schimbărilor cardio-vasculare.

Respingerea albastrului închis ca nevoie de împlinire emoţională nesatisfăcută, poate da naştere la o preferinţă compensatorie pentru verde. În acest caz insistenţa în sine a verdelui implică o mândrie şi cerinţa rebelă de independenţă. Deseori se poate găsi la tinerii care vor să se desfacă de familie şi de legăturile parentale.

Respingerea frecventă a albastrului închis dă naştere la o preferinţă compensatorie pentru roşu, acesta implicând o dorinţă de stimulare. Când o trebuinţă nesatisfăcută de împlinire emoţională este acompaniată de roşu compensatoe ca modus operandi în prima poziţie, atunci este vorba de a educa acest sentiment de neîmplinire printr-un comportament pasional şi sexualitate – sindromul Don Juan. Acolo unde promiscuitatea sexuală este respinsă ca substitut

116

acceptabil pentru albastrul închis îndepărtat, compensaţia prin roşu va lua probabil forma unei activităţi viguroase sau aventuroase în care individul se ascunde de pericolele urmăririi unui scop captivant, ca de exemplu – conducerea automobilelor de cursă sau vânătoarea de vânat mare.

Deseori galbenul este ales compensator pentru albastrul închis respins. Galben înseamnă căutarea unei căi de depăşire a dificultăţilor. În acest caz opresiva lipsă de împlinire emoţională cere ca situaţia să fie relaxată iar depresia asociată să fie depăşită ceea ce va duce la căutarea agitată a unei soluţii. Această căutare poate fi orientată nu numai spre soluţionarea unei situaţii emoţionale existente de vulnerabilitate ci poate merge dincolo de aceasta într-o căutare a unui stadiu de acord spiritual mai satisfăcător, precum înţelegerea filosofică sau metafizică, preocuparea pentru învăţăturile religioase sau un interes pentru mişcări ulterioare care să ducă la realizarea unei înfrăţiri universale.

Statistic, albastrul are o semnificaţie aparte dacă nu stă pe primele patru poziţii.

VERDELE

Verdele testului conţine într-o anumită măsură albastru şi este culoarea care reprezintă condiţia fiziologică a „tensiunii elastice”. Verdele albastru este de aceea o expresie a fermităţii, a constanţei şi mai ales a rezistenţei la schimbare. Indică constanţa punctului de vedere precum şi constanta conştientizare de sine şi încercarea de valoare a lui Eu în toate formele de posesie şi de afirmare de sine, deoarece posesia este privită ca evoluând atât în siguranţă cât şi ca autoapreciere. De aceea persoana care alege verdele pe prima poziţie vrea ca propria sa valoare să crească în siguranţă, fie prin auto-afirmare agăţându-se de o imagine idealizată despre sine, ori prin recunoaşterea pe care o aşteaptă de la alţii ca semn de respect pentru calităţile sale.

Percepţia sa senzorială este astringentă, conţinutul său emoţional este mândria şi organele sale sunt muşchii netezi (involuntari). Astfel tulburările digestive şi ulceroase sunt deseori asociate cu îngrijorare pentru o posibilă pierdere a statutului său personal.

De aceea verdele ca tensiune acţionează ca un zăgaz în spatele căruia excitaţia stimulilor din exterior constituie fără să fie eliberată, crescând, nevoie de mândrie, de superioritate controlată asupra celorlalţi, de putere, de capacitate de a controla evenimentele, sau cel puţin de a fi capabil de a le mânui şi direcţiona. Această zăgăzuire şi represie a stimulării din exterior duce la variate forme şi grade de control nu numai în sensul impulsurilor direcţionate, ci de asemenea şi ca exactitate minuţioasă în verificarea faptelor, ca de exemplu: o memorie precisă, exactă, o acurateţe a prezentării, a analizei critice şi a consistenţei logice – toate căile care duc la un formalism abstract.

Acest comportament verde poate de asemenea să-şi găsească expresia în căutarea unor condiţii mai bune: o sănătate mai bună sau o viaţă mai lungă şi folositoare atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi. În acest caz avem reformatorul condiţiilor, prin schimbare sau ameliorare.

Dar în special persoana care alege verdele vrea ca opinia sa să prevaleze, să se simtă justificat ca reprezentant al principiilor fundamentale şi imuabile. Ca urmare se va plasa pe sine pe piedestal şi tinde să moralizeze şi să dăscălească pe ceilalţi.

117

Cel care alege verdele în prima poziţie doreşte să impresioneze, să fie recunoscut, menţionându-şi punctul de vedere şi să-şi găsească o cale proprie împotriva poziţiilor şi a rezistenţei. Persoana care alege verdele pe poziţia 6, 7, 8 doreşte aceste lucruri dar dorinţa sa a fost slăbită de rezistenţa pe care a întâmpinat-o şi se simte redus în statut prin lipsa de recunoaştere. Aceasta duce la tensiune şi la deprimare datorită naturii imperative a dorinţelor sale şi posibil şi datorită slăbiciunii fizice prezente. Această deprimare îl face să simtă o rezistenţă intangibilă, o tensiune fizică prezentă (boli de piept sau de inimă) sau ca o greutate constrângere, pe toate aceste lucruri caută să le evite. Cu cât verdele este mai în spatele şirului cu atât caută mai repede să evite aceste tensiuni.

De aceea respingerea verdelui înseamnă respingerea anxietăţii, de a se elibera de tensiunile impuse de nerecunoaştere. Pierderea propriei puteri de rezistenţă şi tenacitate, anxietate faţă de orice statut şi poziţie, ca şi reducerea posibilităţii de a se afirma, toate se combină pentru a realiza o astfel de preocupare în legătură cu un posibil eşec personal, ca un individ de la care se aşteaptă să arunce vina pe ceilalţi şi să adopte o atitudine critică, caustică şi nevrednică faţă de ei. În timp ce verdele pe prima poziţie poate însemna o atitudine încăpăţânată şi subiectivă, când este respins întotdeauna înseamnă acest lucru.

Verdele respins este de multe ori compensat prin plasarea albastrului în prima poziţie, deoarece se speră ca aceasta să ducă la pace şi la eliberare de tensiune. Cei care fac această opţiune, caută un trai liniştit, unde pot afla mulţumire şi unde nu mai trebuie să facă eforturi intolerabile necesare pentru afirmarea propriei poziţii.

Uneori verdele respins este compensat cu roşu în prima poziţie. Roşul înseamnă dorinţă de stimulare şi excitare şi deoarece verdele respins înseamnă el însuşi un stadiu de iritare, de tensiune care duce la nerăbdare şi la pierderea controlului de sine, această combinaţie va duce la o considerabilă impetuozitate, la izbucniri intolerabile, la hiper tensiune şi la schimbări vasculare. Acestea pot duce la incoerenţă, pierderea parţială a conştiinţei sau chiar la scizuri apoplectice.

Uneori se încearcă compensarea intolerabilei tensiuni a verdelui respins, prin selectarea galbenului pe prima poziţie, ca o cale de ieşire din dificultate. Acest „zbor spre libertate” este o încercare de a scăpa de sentimentul de constrângere, de depresiune şi de posibilele căderi, în sănătate care pot urma. O astfel de compensaţie este rareori adecvată, constând în eforturi de a-şi distrage atenţia prin călătorii, vizitarea de noi locuri, noi hobbi-uri.

Verdele devine semnificativ când nu apare în poziţiile 2, 3, 4.

Rosul

Roşul, cu mixtura sa de galben dând o nuanţă de oranj, reprezintă o cheltuială de energie a condiţiei fiziologice. Aceasta măreşte pulsul, ridică tensiunea sanguină şi ritmul respiratoriu. Roşul este o expresie a forţei vitale a activităţii nervoase şi glandulare şi astfel are înţelesul dorinţei, al poftei şi al tuturor formelor de apetit şi lăcomiei. Roşul este impuls, dorinţă de a câştiga şi toate formele de vitalitate şi putere, de la potenţa sexuală la transformarea revoluţionară. Este impulsul spre execuţia rapidă, înspre aport, luptă, competiţie, erotic şi productivitate întreprinzătoare. Roşul este „impactul voinţei” sau „forţa voinţei” şi este distinct de „elasticitatea voinţei” (verdele).

118

Roşul corespunde simbolic: sângelui, cuceririi, flăcării pericostale aprinzând spiritul uman, temperamentul sangvinic şi masculinităţii. Percepţia sa senzorială este apetitul, conţinutul său emoţional este dorinţa şi organele sale sunt muşchii striaţi (voluntari), sistemul nervos simpatic şi organele de reproducere. Astfel epuizările fizice sau nervoase, tulburările de cord şi pierderea fie a potenţei, fie a dorinţei, semnele sunt adeseori acompaniate de respingerea roşului. În termeni temporali roşul este prezentul.

Cel care alege roşu în prima poziţie doreşte ca activităţile sale să-i aducă o intensitate a trăirii şi o plinătate a vieţii. Forma pe care o vor lua aceste activităţi – intreprinderi cooperative, conducere, dar creator, dezvoltare şi expansiune, erotism, activitate exagerată sau dramatică – va fi indicată de culoarea care acompaniază roşul în grup.

Roşul pe prima poziţie (ca un + normal nu este o compensaţie) sugerează un mai mult sau mai puţin control impuls sexual, este posibilitatea izbugnirii ocazional a unei trăiri sexuale impulsive: partenerul rezonabil de fidel, care poate oferi uneori tentaţie fără ca în chip necesar să însemne foarte mult. În orice caz dacă roşul este compensativ pe prima poziţie, impulsul semnal nu mai este puternic, ci capacitatea de a-l satisface este în acelaşi timp inhibată de egocentrismul care cere compulsiv lupta cu varietatea senzaţiilor şi trăirilor ducând la promiscuitate, la experimentare sexuală şi la infidelităţi frecvente. În cazurile extreme este vorba despre nimfomanie şi satirie, nici unul neobţinând vreodată o satisfacţie reală sau relaxare din tensiune prin actul sexual. Când roşul este o parte a grupului x, sexualitatea este mai restrânsă şi există dorinţa de a restrânge contactul sexual la un partener care acuză caracteristicile personificate de grup +.

Roşul plasat în aria indiferentă (=), semnifică o sexualitate inhibată, iar când este respins fie că a dispărut în întregime dorinţa sexuală, fiind riguros reprimată, fie s-a instalat impotenţa sau frigiditatea.

Respingerea în poziţiile 6, 7, 8 indică că intensitatea sa în stimulare este privită ca antagonistă. Cel care respinge roşul se află deja într-un stadiu de suprastimulare, devenind uşor iritabil, fie datorită faptului că suferă de o lipsă de vitalitate (ca de exemplu: prin epuizare fizică sau insuficienţă cardiacă), fie pentru că se simte împresurat de probleme aproape insolubile, simte că mediul său este periculos şi în afara controlului propriu. În această situaţie culoarea nu îi apare cu semnificaţia ei specifică de putere şi forţă, ci ca ceva ameninţător. Respingerea roşului înseamnă prin urmare: „caută protecţie de ceva care poate excita, angoasa sau slăbi”, şi această dorinţă de protecţie este cu atât mai intensă cu cât este mai aproape de poziţia 8.

De obicei ca un compensator pentru roşul respins este ales în prima poziţie albastrul pentru ca, „ca tranchilizant”, se doreşte un mediu paşnic. În acest context, deseori albastrul înseamnă o căutare masochistă a unui partener sexual, căutare acompaniată de sentimentul de a nu fi iubit şi apreciat. Fiziologic această combinaţie de roşu respins şi albastru compensator, este deseori surprinsă la cei care suferă de frustrări şi anxietate în lumea afacerilor şi în verdictele care ţintesc către boala de inimă (pentru aceste situaţii protocolul furnizează o excelentă prevenire timpurie). Preşedinţii, vicepreşedinţii şi ceilalţi la care se observă această combinaţie, au nevoie de o vacanţă, de un control medical şi de posibilitatea de a-şi reorganiza resursele fizice. Mai rar se întâlneşte combinaţia de roşu respins şi verde preferat, pentru că în astfel de condiţii de lipsă de speranţă elasticitatea (rezistenţa, energia) verdelui poate susţine numai puţin timp situaţia. În acest caz această alegere apare numai în situaţia când se încearcă să se depăşească epuizarea fizică şi nervoasă, exclusiv prin puterea voinţei.

119

Mai frecvent galbenul este plasat pe prima poziţie ca o compensare pentru efectele debilizante ale respingerii roşului şi semnifică: „o căutare a ieşirii din situaţie”. Dar această alegere este de asemenea de scurtă durată şi oferă o imagine specifică de disperare.

Roşul este semnificativ dacă nu stă pe primele trei poziţii.

GALBENUL

Este cea mai strălucitoare culoare din test şi efectele ei sunt lumina şi veselia. Deoarece roşul apare mai dens şi mai greu decât galbenul, este mai stimulativ. Deoarece galbenul este mai strălucitor şi mai puţin dens decât roşul, este mai mult sugestiv decât stimulativ. Galbenul ridică presiunea sanguină, ritmul pulsului şi frecvenţa respiraţiei. Galbenul exprimă expansivitatea neinhibată, largheţe şi relaxare. Ca opus verdelui în care tensiunea inducând contracţie poate duce chiar la spasme, crampe, galbenul reprezintă relaxarea şi dilatarea. Psihologic relaxarea înseamnă: relaxare din probleme, încărcături, restricţii sau supărări.

Galbenul corespunde simbolic căldurii solare, aspiraţiei către aureola de sfânt, unui spirit vesel şi fericit. Percepţia ei senzorială este impresia de picant, conţinutul său emoţional este nestatornicia plină de speranţă şi organele sale sunt: sistemul nervos simpatic şi parasimpatic.

Spre deosebire de roşu care acţionează, de asemenea tot prin aceste sisteme, activitatea galbenului este mai nesigură şi tinde să piardă în coerenţă şi formă. Individul „galben” poate fi un vârtej de hărnicie dar hărnicia sa porneşte inconstant.

Dacă galbenul este ales pe primul loc, aceasta arată dorinţa de relaxare şi speranţa sau aşteptarea unei mai mari fericiri şi implică conflicte mai mici sau mai mari în care este necesară relaxarea. Această speranţă spre fericire în nenumăratele ei forme, de la aventura sexuală la filosofiile care oferă iluminare şi perfecţiune, este totodată direcţionată către viitor, galbenul presează spre înainte, spre nou, spre modern şi evoluţie.

Acolo unde galbenul este puternic şi este în acelaşi timp compensatoriu, nu există numai o puternică dorinţă de a ieşi din dificultăţile existente, prin găsirea unei căi de salvare, care aduce relaxare, dar există de asemenea şi o probabilitate de superficialitate, de schimbare de dragul schimbării şi o puternică cerinţă de experienţe alternative. Ca şi verdele, galbenul vrea să câştige importanţă şi înaltă consideraţie a altora, dar spre deosebire de verde, care este mândru şi suficient, galbenul nu este niciodată liniştit, străduindu-se întotdeauna spre exterior, în urmărirea ambiţiilor sale. Acolo unde este compensatoriu, poate cădea în cursa invidiei (ochiul verde al micului zeu galben).

Verdele este persistenţa, galbenul este schimbare. Verdele este tensiune, galben este relaxare. Între aceşti doi poli este un conflict care evidenţiază incompatibilitatea lor. Aici ambiţia, insistenţa pe sine şi nevoia de prestigiu a verdelui, sunt în război cu urmărirea plină de speranţă a trăirilor fericite şi a aventurilor exprimate de galben. Acolo unde verdele predomină, muşchii involuntari sunt sub un stres cronic, cu urmarea că, tulburările patologice pot apare la stomac sau intestine, la inimă sau în sistemele circulatorii – condiţii care se descoperă deseori, în aşteptarea unor ambiţii prea mari. Deoarece gradul de tensiune este deseori de netolerat acolo unde există astfel de condiţii, verdele, este de obicei respins iar galbenul favorizat în încercarea de a-l compensa şi de a relaxa această tensiune.

120

Dacă este respins galbenul şi plasat în poziţiile 6, 7, 8 atunci aşteptările au fost dezamăgite, individul se confruntă cu golul şi se simte izolat de ceilalţi. Într-o astfel de dispoziţie severă, strălucirea şi calitatea nesubstanţială a galbenului sunt privite ca nepotrivite şi superficiale, cu atât mai mare va fi dezamăgirea, cu cât mai în spate, în şir, va fi plasat galbenul.

Galbenul respins înseamnă că tulburarea a rezultat tot din dezamăgire şi din sentimentul că speranţele nu sunt pe cale să se realizeze. Această tulburare poate lua forma iritabilităţii, descurajării, neîncrederii, suspicionării altora şi a intenţiilor lor. Dacă luăm în considerare câţi oameni îşi ating şi îşi menţin interesul numai din speranţe şi expectaţii, se poate aprecia cât de devastator este efectul lipsei de speranţe, şi se poate demonstra că un galben respins relevă o deprivare alarmantă de multe aspecte ale vieţii. Deci galbenul respins înseamnă: „încercarea de a se proteja de izolare, de pierderile viitoare şi de dezamăgire”.

Compensaţiile pot lua forme variate. Frecvent albastrul este ales pe prima poziţie, indicând că, liniştea şi unitatea sunt dorite ca mijloace de a realiza mulţumire. Galbenul respins şi preferarea albastrului, reflectă tendinţa spre ridicare, de agăţare de familiar; această combinaţie este comună şi rezultă dintr-un tip de ataşament mai degrabă masochist.

O încercare de compensare a lipsei de speranţă se poate face prin lupta pentru securitate, poziţie şi prestigiu, în acest caz metoda esenţială în poziţia unu va fi verdele.

Dacă în poziţia 1 apare roşul, atunci mijloacele adoptate pentru a scăpa de senzaţia dezamăgirii şi a izolării vor fi căutarea aventurii, a experienţei intense – mai ales excesul sexual.

Galbenul este semnificativ dacă nu apare în poziţiile 2 – 5.Violet

Violetul este un amestec de roşu şi albastru, şi deşi este o culoare de sine stătătoare şi distinctă, reţine ceva din proprietatea ambelor, în ciuda pierderii clarităţii scopului celor două culori. Violetul încearcă să unifice lupta impulsivă a roşului cu blânda abandonare a albastrului, devenind astfel reprezentant al identificării. Această identificare este un tip de uniune mistică, un înalt grad de intimitate senzitivă, ducând la o fuziune completă între obiect şi subiect, aşa încât, tot ceea ce este gândit sau dorit, trebuie să devină realitate. În acest fel, violetul este incitare, este un stadiu magic în care sunt împlinite dorinţele – deci persoana care preferă violetul doreşte o relaţie magică. Nu doreşte să fie numai el vrăjit, ci în acelaşi timp vrea să îi incite şi să îi farmece şi pe ceilalţi, să exercite un grad de fascinaţie asupra lor pentru că, deşi aceasta este o identificare magică, încă există distincţia între subiect şi obiect.

Violetul poate însemna identificare şi intimitate, amestec erotic sau poate duce la înţelegere intuitivă şi sensibilă. Dar calitatea sa reală şi iluzorie, înseamnă o identificare datorită unei incapacităţi de a diferenţia sau datorită unei agitaţii fără soluţie, fiecare din acestea putând duce la iresponsabilitate.

Un matur mental va prefera mai degrabă una din culorile de bază ale violetului, dar imaturul mental şi emoţional poate prefera violetul.

În cazul a 1600 de preadolescenţi elevi, 75% dintre ei au preferat violetul. Statisticile cuprinzând iranieni, africani şi indieni din Brazilia, au arătat o notabilă preferinţă pentru această culoare comparativ cu selecţiile euro-caucazienilor. Investigaţiile lui Erbsloeh, ca activitatea glandulară, hormonală pe parcursul gravidităţii tinde să ducă la o preferinţă pentru violet. Acelaşi lucru când

121

avem de a face cu o proastă funcţionare a tiroidei. Hipertiroidismul psihosomatic este o condiţie care rezultă în urma unui stres susţinut îndelung, a unui şoc, a unei condiţii din viaţa anterioară, care îi supune pe suferinzi la o teamă nepotolită, emoţiile lor fiind şi de o tandreţe care poate linişti temerile lor. Deseori se poate spune acelaşi lucru despre femei în timpul gravidităţii, multe din ele, devin nesigure emoţional în această perioadă.

Preferinţa preadolescenţilor pentru violet subliniază faptul că la ei lumea este un loc magic în care trebuie doar să fure lampa lui Aladin, pentru ca harul acesteia să le aducă ceea ce vor, o atitudine care cu siguranţă îşi are elementele ei, dar care nu este indicată să se desfăşoare de-a lungul vieţii adulte.

Homosexualii şi lesbienele îşi demonstrează de multe ori insecuritatea emoţională printr-o preferinţă compensatorie pentru violet. Aici avem cazul acelor oameni a căror temeri emoţionale îi duc la încercarea de a crea în jurul lor o „ţară”, restul lumii fiind pierdut atât timp cât se au unul pentru celălalt. În timp ce o proporţie semnificativă de homosexuali de ambe sexe aşează violetul pe primul loc, nu trebuie să se presupună că preferinţa pentru violet duce în chip necesar la practici homosexuale.

Când violetul apare în prima poziţie sunt necesare investigaţii mai ample pentru a descoperi care atribut al violetului este indicat. Este vorba de o imaturitate a preadolescentului dusă până la adult ? În acest caz persoana va tinde să fie nerealistă şi să aibe dificultăţi în distingerea practicului de imaginea vizionară. Este vorba de o proastă funcţionare glandulară sau de altă condiţie care duce la nesiguranţă emoţională ? Atunci persoana are nevoie de o înţelegere deosebită din partea unei persoane cu care se poate identifica. Dacă nu este nici una din posibilităţi, atunci persoana doreşte să fie aprobată pentru farmecul ei, pentru manierele sale încântătoare şi căile de a câştiga – doreşte să arunce o vrajă asupra celorlalţi. Este sensibil şi apreciativ dar nu vrea ca relaţiile sale să îi aducă o excesivă responsabilitate.

Când violetul a fost ales în poziţia 8, atunci dorinţa de identificare mistică cu altul a fost respinsă, datorită aparenţei de a nu putea fi realizată sau datorită condiţiilor care sunt în întregime nepotrivite. Aceasta a dus la o rezervă critică şi la o non dorinţă faţă de orice tip de relaţii, personale sau profesionale, până când nu ştie exact cum stă şi nu poate vedea responsabilităţile pe care le poate implica această relaţie. În acelaşi timp trebuinţa de identificare şi înţelegere intuitivă, implicată

de violet este mai degrabă proiectată spre obiect decât spre oameni, dând naştere la o apreciere estetică şi la capacitatea de a ajunge la o raţionare independentă şi la o înclinare crescută spre ocupaţii de natură ştiinţifică sau profesionale.

Violetul ne este semnificativ dacă este plasat în poziţiile 3-7, nici în caz de graviditate sau preadolescenţă.

MARO

Maroul testului este un galben – roşu întunecat. Vitalitatea impulsivă a roşului este redusă, liniştită datorită acestei întunecări prin fărâmiţare, cum ar spune un pictor. De aceea maroul şi-a pierdut impulsul creator expansiv, forţa vitală activă a roşului. Vitalitatea nu mai este efectiv activă ci este pasiv receptivă şi senzorială.

De aceea maroul reprezintă senzaţia aşa cum apare asupra simţurilor corpului. Este senzitivă, legată direct de corpul fizic şi poziţia sa în secvenţa 8, ne dă

122

o indicaţie asupra condiţiei senzoriale a corpului. Dacă maroul este plasat în aria indiferentă (unde statistic apare cel mai des) atunci starea senzorială şi condiţia fizică a corpului nu dau o greutate excesivă. Poziţia este normală deoarece o sănătate şi un corp mulţumit, trebuie să atragă foarte puţin propria atenţie. Acolo unde există un disconfort fizic sau boală, acolo maroul începe să se deplaseze către începutul şirului, demonstrând mai marea accentuare a tulburării, a disconfortului fizic şi o mai mare preocupare pentru condiţiile care vor permite ameliorarea acestui disconfort.

Cei care sunt dezrădăcinaţi şi deposedaţi şi încă nu deţin un cămin al lor, în care să se poată relaxa şi uşura, cu o slabă perspectivă de securitate şi mulţumire fizică, plasează deseori maroul mai în faţă în şir. Acesta este cazul persoanelor dezrădăcinate, în urma războaielor. Aceasta datorită unei senzorialităţi mai ridicate a corpului lor ci deoarece nu există un loc unde să se poată simţi în siguranţă, unde ar putea simţi plăcerea comfortului cu care cei mai favorizaţi de soartă se înconjoară. Maroul indică importanţa pusă pe rădăcini, pe cămin, casă şi pe compania celor asemenea, într-o securitate gregară şi familială.

Dacă maroul stă în prima jumătate şi mai ales pe primele două locuri, înseamnă că a existat o trebuinţă crescută pentru confort fizic sau senzorial, pentru relaxarea într-o anumită situaţie care aduce cu ea un sentiment de disconfort. Această situaţie poate să fie o nesiguranţă, boală fizică, atmosferă de conflict, probleme pe care nu este capabil să le rezolve. Indiferent de cauză condiţia senzorială a corpului este invers afectată, fiind plasat un mai mare accent pe trebuinţa de a furniza acestuia un mediu mai sigur.

Când maroul este plasat în poziţia 8, atunci această tendinţă este respinsă. Aici confortul fizic şi satisfacţia senzorială sunt interpretate ca slăbiciuni ce trebuie depăşite. Cel care respinge maroul, consideră că este alcătuit dintr-un material dur, mai rigid şi doreşte să se remarce ca un individualist. El respinge instinctul gregar şi orice tendinţă de încurajare a dorinţelor corpului. Această reprimare a capacităţii de a simţi senzaţia fizică poate duce în cazuri mai uşoare la un deficit, producător de anxietate, deficit care cere o anumită formă de compensaţie – incluzând posibilitatea unei activităţi sexuale forţate – în dorinţa de a trăi unele din senzaţiile fizice prea reprimate.

Maroul este semnificativ dacă nu stă în poziţiile 5 – 7.

NEGRUL

Negrul este chiar negarea culorii. Reprezintă graniţa după care viaţa încetează, exprimând astfel ideea de nimic. Negrul este Nu-ul spus DA-ului vieţii. Albul apare doar în testul complet Luscher. Albul şi negrul sunt cele două extreme, începutul şi sfârşitul.

Cel mai apropiat de alb este galbenul strălucitor şi dacă galbenul şi negrul se găsesc împreună într-un grup, aceasta indică un comportament extremist de un tip sau altul.

Negrul este renunţare, abandonare şi predare şi are efect asupra oricărei culori cu care apare în grup, accentuându-i şi întărindu-i caracteristicile.

Dacă negrul apare în prima jumătate a testului şi mai ales pe primele trei locuri, duce la un comportament compensator de natură extremă. Cel care alege negrul în prima poziţie vrea să renunţe într-un protest furtunos împotriva stadiului existent în care simte că nimic nu este aşa cum trebuie. Este revoltat împotriva

123

vieţii sau cel puţin împotriva propriei vieţi şi este tentat să acţioneze precipitat şi neînţelept în revolta sa.

Când negrul apare în poziţia a doua, persoana se crede capabilă să renunţe la tot, indicând că poate poseda tot ceea ce indică culoarea din poziţia întâi. Dacă de exemplu roşu este în poziţia întâi iar negrul în a doua, atunci persoana se aşteaptă ca satisfacerea dorinţelor exagerate să compenseze tot ceea ce este deficitar. Când albastrul precede negrul, atunci se aşteaptă ca liniştea absolută să restaureze armonia tulburată şi neliniştea emoţională. Galbenul precedând negrul pe primele două poziţii, înseamnă că se aşteaptă o anume acţiune abruptă şi catastrofală, posibil schimbare de rută, care să pună capăt tulburărilor. Când avem gri şi negru se aşteaptă ca protecţia oferită de o totală neimplicare să ajute la depăşirea intoleranţei generale. Negrul în poziţia trei cere compensaţia oferită de culorile de pe primele două locuri.

Şi ca exemplu în cazul griului, culorile care apar înaintea negrului în prima selecţie şi după el în a doua selecţie, când sunt plasate în prima jumătate a testului, sunt la fel de încărcate de conflict şi indică o sursă în plus de anxietate.

Negrul în poziţia 8 este statistic cel mai des întâlnit, reprezentând o dorinţă mai mult sau mai puţin normală de a nu avea ce abandona, de a-şi putea controla propriile acţiuni şi decizii.

Când această poziţie este una de anxietate, în orice caz a pierde ceva sau a fi privat de ceva, devine o problemă de conflict şi deoarece individul consideră acest lucru ca fiind cel mai supărător, el fuge de pericolul de a cere prea mult.

124

Semnificatia structurala a perechilor de culori

Fiecare grup de două culori are un interes structural specific indiferent de poziţia sa în şir. Interpretarea funcţională a atitudinilor sau caracteristicilor corespondente bineînţeles ca verigă, depinzând de grupul: +, x, =, sau -.

În timp ce un grup poate consta chiar dintr-o singură culoare, totuşi multe din grupurile întâlnite vor fi perechi de două culori – de acest tip vor fi 56. Se descriu aceste 56 pentru o înţelegere completă, ulterioară a fundamentelor pe carese dezvoltă interpretările mai cuprinzătoare a tabelelor.

Apare o aparentă dublare a perechilor, de exemplu roşu-gri, gri roşu, au înţelesul de impulsivitate dar maniera în care este demonstrată această impulsivitate nu este de loc aceeaşi în ambele situaţii. Această diferenţiere se aplică la orice perechi.

Simbolul funcţiei (+, x, -, = dar nu şi + şi -) va afecta bineînţeles interpretarea care se ataşează înţelesului structural al grupului.

Denumind acest înţeles de grup „M” , atunci:

Grupul marcat + înseamnă:

„Vrea să fie aibe în M” sau „Trebuie să fie sau să aibe M”

Grupul marcat x înseamnă:

„Este M sau se simte într-o situaţie M” sau „Comportamentul M este cel mai potrivit”

Grupul marcat = înseamnă:

„Comportamentul M este în prezent nepotrivit” sau

125

„M este în rezervă sau sub interdicţie”

Grupul notat – înseamnă:

„Nu se simte capabil să fie sau să aibe M”

Astfel folosind ca exemplu grupul 03, gri-roşu:

0 3 Vrea să fie liber să-şi urmeze impulsurile şi să acţioneze cum îl împinge spiritul.+ +

0 3 Acţionează după impuls.x x0 3 Impulsivitatea este inadecvată situaţiei sau este ţinută sub control (sau

ambele).= =0 3 Nu îi plac acţiunile impulsive (nici la el, nici la alţii).- -

Descrierea scurtă care urmează înţelesul structural al grupurilor de perechi, a fost formulat în majoritatea cazurilor pentru a corespunde funcţiei +. Aceasta cere să se realizeze o modificare prin care înţelesul structural să fie aplicabil funcţiilor care au rămas.

0 1 gri/albastruÎnţeles structural: „un interval de linişte”, „perioadă de recuperare”

Carapacea protectoare a griului, precede trebuinţele de linişte 1 şi de aceea nonamestecul prevalează tranchilităţii. Această neimplicare se aşteaptă să aducă ca urmare liniştea.

0 2 gri/verdeÎnţeles structural: „autoinsistenţă separativă” sau „superioritate defensivă”.

Tendinţa de protecţie precede verdele egocentric, implicând o extremă precauţie în păstrarea intereselor şi poziţiilor. Calitatea de a fi preocupat de sine a verdelui este de asemenea asociată cu un simţ al superiorităţii, izolarea griului implicând non-voinţa de a-şi submina această auto-estimare printr-un prea strâns contact cu alţii. Deoarece primul este griul această caracteristică tinde să fie ascunsă sau mascată în aplicare.

0 3 gri/roşuÎnţeles structural: „impulsivitate” sau „acţiune rău considerată”.

126

Datorită griului protector şi disimulat care precede activul roşu, acţiunea impulsivă tinde să fie de o natură destul de acoperită, realizată cu speranţa de a nu fi inclusă în consecinţe.

0 4 gri/galbenÎnţeles structural: „indecizie” sau „pierderea hotărârii”.

Aici speranţa, aspiraţia şi soluţionarea problemelor stau în spatele peretelui protector al griului 0 şi sunt de aceea pierdute în ceaţă. Aceasta implică o căutare indecisă pentru găsirea soluţiei bune sau chiar aspiraţia concretă spre sau pentru ceva. Mai târziu luarea unei decizii hotărâte va însemna angajarea într-o acţiune care tinde spre viitor.

0 5 gri/violetÎnţeles structural: „sensibilitate precaută” sau „tentativă de identificare”.

Orinţa de a se identifica cu ceva sau cineva există dar nu i se permite să se manifeste deschis, astfel încât, toate încercările sunt precaute şi doar la nivelul tentativei.

0 6 gri/maroÎnţeles structural: „epuizarea” sau „golirea”.

Aici este implicată protecţia corpului şi a condiţiei sale senzoriale. Evitarea de a fi prins în vreo problemă sau tulburare poate permite constituirea posibilităţii de revenire.

0 7 gri/negruÎnţeles structural: „izolare separativă” sau „neamestec total”.

Aici se exagerează şi se întăreşte neamestecul prin natura imperativă a negrului, în timp ce, se renunţă şi se consideră neimportant la tot ce urmează în secvenţă.

1 0 albastru/griÎnţeles structural: „un interval de linişte” sau „ o perioadă de recuperare”

Protejarea de stresuri impusă de culorile care urmează griul va fi permisă prin obţinerea unor condiţii neliniştitoare.

1 2 albastru/verdeÎnţeles structural: „control discriminativ” sau „simţ interior al ordinei”.

Sensibilitatea şi înţelegerea exactă duc la o creştere a autoestimării, încurajând ordinea şi metoda. O îngrădire exactă a discuţiei şi a exagerărilor care ar putea rezulta. Ambele culori sunt autocentrice îndreptându-se spre independenţă.

1 3 albastru/roşuÎnţeles structural: „o întreprindere în colaborare” sau „împlinire emoţională”.

În cadrul vieţii de muncă implică capacitatea de a se împăca, descărca cu proprii asociaţi, de a coopera cu ei în beneficiul reciproc al oragnizaţiei. În viaţa privată indică o combinare armonioasă de activitate sexuală şi tandreţe. În ambele faptul că albastrul precede roşul indică că se dă o mare importanţă armoniei şi cooperării decât activităţii. Cooperarea şi înţelegerea se presupune, vor duce la o acţiune mai creativă.

127

1 4 albastru/galbenÎnţelesul structural: „dependenţă emoţională” sau „aspiraţii îndreptate către grup”

Dorinţa albastrului de a înţelege şi de a fi înţeles şi aspiraţia galbenului duc la un comportament desemnat să atragă afecţiunea altora. Ambele culori sunt heteronome, făcând parte din acest grup o determinare din exterior.

1 5 albastru/violetÎnţelesul structural: „susceptibilitatea estetică” sau „sensibilitate erotică”

Aici liniştea şi împlinirea se realizează printr-o anume formă de fascinaţie, fie printr-o absorbţie de frumos şi estetic, fie prin urmărirea unei relaţii idealizate.

1 6 albastru/maroÎnţeles structural: „confort senzorial” sau „ataşament indolent”

Liniştea şi securitatea pot fi obţinute numai prin eliminarea stării de disconfort fizic şi printr-o tratare cu o consideraţie specială.

1 7 albastru/negruÎnţelesul structural: „pace absolută”

Negrul care urmează albastrul îl întăreşte ca o imperativă nevoie de linişte şi implică renunţarea la tot ce este reprezentat de culorile care urmează. Acolo unde acest grup apare spre un capăt al şirului cu 3 4 sau 4 3 spre celălalt, trebuie suspectată instabilitatea sistemului nervos autoreglator.

2 0 verde/griÎnţeles structural: „insistenţă pe sine separativă” sau „superioritate defensivă”

Aici defensiva verdelui este întărită şi exagerată de peretele protector al griului. Autoaprecierea , trebuinţa de a impresiona şi conştiinţa prestigiului sunt toate întărite, în timp ce atributele culorilor din urma griului sunt minimalizate.

2 1 verde/albastruÎnţeles structural: „control discriminatoriu” sau „simţul ordinei interioare”

Sunt preponderente decizia, logica şi trebuinţa de a se dovedi corect, faţă de înţelegătorul albastru, aşa încât ordinea şi metoda sunt acum mai orientate spre creşterea autoaprecierii decât în grupul 1 2. Aici controlul îi poate lovi pe alţii ca comportare autoritară. Ambele culori sunt concentrice, făcând astfel un grup independent.

2 3 verde/roşuÎnţelesul structural: „activitate ca scop” sau „iniţiativă corelată”

Un grup hotărât şi cu autoritate, deoarece conţine ambele culori autonome. Cu verdele ca primă culoare (3) este desemnată de a duce la o mai mare autoritate şi prestigiu pentru sine (2). Conducerea, managementul şi exercitarea controlului.

2 4 verde/galbenÎnţelesul structural: „cerinţă de apreciere” sau „ambiţie”

Aspiraţia (4) este direcţionată spre creşterea aprecierii atât în proprii ochi cât şi în ochii altora (2). Interesul ambiţios pentru sine sau o acţiune desemnată de a aduce recunoaştere de la alţii.

2 5 verde/violet

128

Înţelesul structural: „insistenţă pe sine flexibilă” sau „farmec iresponsabil”Are maniere plăcute desemnate de a câştiga consideraţia altora, dar

fără să-şi asume responsabilitatea sau să se angajeze.

2 6 verde/maroÎnţeles structural: „cerinţa de alinare fizică” sau insistenţa pentru linişte”

Sinele (2)poate continua să se menţină numai dacă condiţiile de îngrădire sunt ridicate.

2 7 verde/negruÎnţeles structural: „excludere încăpăţânată” sau „prejudecată încăpăţânată că are dreptate”

Aici insistenţa verdelui pe sine , nu tendinţa sa de a se considera drept, este întărită şi făcută chiar mai imperativă de către negru.Orice încercare a altora de a influenţa, este închisă cu hotărâre.

3 0 roşu/griÎnţeles structural: „impulsivitate” sau „activitate rău considerată”

Acţionează de dragul acţiunii cu insuficientă atenţie, pentru consecinţele ei, deoarece ele sunt ascunse sub aparenţele culorii cenuşii, care maschează. Spre deosebire de 0 3.

3 1 roşu/albastruÎnţeles structural: „a întreprinde în cooperare” sau „împlinire emoţională”

La fel ca la 1 3, cu excepţia faptului că aici se plasează o importanţă mai mare pe activitate (deci pe armonie şi cooperare). O activitate potrivită va putea duce la armonie.

3 2 roşu/verdeÎnţeles structural: „activitate cu scop” sau „iniţiativă controlată”

La fel ca pentru 2 3 cu diferenţa că aici acţiunea şi exercitarea propriei iniţiative sunt orientate mai mult spre plăcerea excercitării, decât pentru o mai înaltă recunoaţtere şi apreciere din partea altora. Grupul conţine ambele culori autonome, fiind de aceea autodeterminativ.

3 4 roşu/galbenÎnţeles structural: „activitate expansivă” sau „exploatarea unei noi arii”

Atât roşul cât şi galbenul fiind excentrice, acest grup este foarte activ şi exteriorizat. Acţionează (3) de dragul acţiunii şi este întotdeauna direcţionat spre nou şi nedescoperit (4). Acolo unde acesta apare undeva spre capetele şirului cu 1 7 sau 7 1 spre celălalt capăt, trebuie suspectată instabilitatea sistemului nervos autoreglatoriu.

3 5 roşu/violetÎnţeles structural: „susceptibilitate la stimulare” sau „reactivitate”

Dorinţele şi acţiunile (3) sunt direcţionate spre lucruri care fascinează, stimulează şi subjugă, în timp ce acţiunile însuşi sunt destinate să fascineze pe alţii. Poate fi erotic cât şi estetic.

3 6 roşu/maroÎnţeles structural: „gratificarea senzorială” sau „indulgenţă faţă de sine”

129

Aici activitatea este restrânsă prin faptul că corpul nu trebuie să fie tulburat sau să i se creeze vreun inconvenient (6). Acţiunea este de aceea ţintită spre o satisfacere senzorială.

3 7 roşu/negruÎnţeles structural: „dorinţă exagerată” sau „dramatizare”

Dorinţa normală de roşu devine constrângătoare şi este întărită de negru.

4 0 galben/griÎnţeles structural: „indecizie” sau „lipsa de hotărâre”

Predomină necesitatea soluţionării (4), dar este îngrădită de gri şi de aceea separată de toate celelalte arii în care se poate găsi soluţia. Spre deosebire de 0 4 aici există voinţa de angajare, dar bariera griului face dificilă descoperirea exactă a lucrului în care trebuie să se angajeze.

4 1 galben/albastruÎnţeles structural: „dependenţă emoţională” sau „atitudine de ajutor orientată către grup”

Ambele culori sunt heteronome de aceea grupul este mai mult efect decât cauză. Speranţa (4) de afecţiune şi de înţelegere (1), duce la o activitate desemnată să atragă atenţia.

4 2 galben/verdeÎnţeles structural: „cerinţa de apreciere” sau „ambiţie”

Mai puţin autodeterminativ ca 2 4. Aici ambiţia este mai puţin un impuls autodirecţionat, cât o speranţă ca fiind mereu alertat şi cu spirit de observaţie, se vor deschide noi căi, care vor permite să obţină recunoaşterea.

4 3 galben/roşuÎnţeles structural: „activitate expansivă” sau „exploatarea unei noi arii”

Cele două, cele mai strălucitoare culori, fiind excentrice, fac acest grup foarte exteriorizat şi activ. Activitatea (3) este mai puţin controlată decât în grupul 3 4, deoarece galbenul (4) face atât mai superficialăcât şi mai experimentală, căutând mereu noul şi satisfăcătorul. Acolo unde grupul apare spre unul din capetele şirului cu 1 7, 7 1 spre celălalt, trebuie suspectată insatbilitatea sistemului nervos autoreglator.

4 5 galben/violetÎnţeles structural: „chemarea fanteziei” sau „sete de aventură”

Aici speranţele şi aspiraţiile (4) se exprimă prin fascinaţie, imaginaţie şi fantezie (5). Ducând la o destul de ireală sete de aventură sau de trăiri substituite.

4 6 galben/maroÎnţeles structural: „totală securitate” sau „confort nestăvilit”

Aici soluţionarea (4), cere confort fizic şi eliberarea de orice problemă sau temeri de insecuritate.

4 7 galben/negruÎnţeles structural: „crize subite” sau „hotărâri încăpăţânate”

130

Aici cele două culori extreme, cea mai strălucitoare şi cea mai întunecată, sunt împreună, inducând că nu se poate exista vreo cale de mijloc, ci numai un singur răspuns, da sau nu. Trebuie aflată (7) o soluţie (4) deseori prin mijloace impetuoase şi îndărădnice.

5 0 violet/griÎnţeles structural: „sensibilitate grijulie” sau „tendinţă de identificare”

Sensibilitate la mediu şi la atmosfera (5) acompaniată de dorinţa de a le proteja de orice influnţă perturbatoare (0).

5 1 violet/albastruÎnţeles structural: „susceptibilitate estetică” sau „ sensibilitate erotică”

Diferă de 1 5 prin faptul că accentul este plasat pe condiţiile idealizante şi probabil destul de ireale, de identificare. Deseori se întâlneşte ca o compensaţie printre cei ale căror relaţii sexuale nu sunt ortodoxe, dar care au un sentiment bine dezvoltat pentru frumos şi estetic.

5 2 violet/verdeÎnţeles structural: „insistenţă pe sine flexibilă” sau „farmec iresponsabil”

La fel ca pentru 2 5 dar cu un mai mare accent pe farmec şi pe non-violenţa de a accepta responsabilitatea relaţiilor apropiate.

5 3 violet/roşuÎnţeles structural: „susceptibilitate la stimuli” sau „reactivitate”

Fascinat de orice este stimulativ sau excitativ. Similar cu 3 5 , dar ceva mai responsabil.

5 4 violet/galbenÎnţeles structural: „chemarea fanteziei” sau „ sete de aventură”

Viitorul trebuie să deţină excitare, stimulare, interesare. Deschis în farmec, dar supraimaginativ.

5 6 violet/maroÎnţeles structural: „senzualitate” sau „ voluptozitate”

Aici fascinaţia (5) are de a face cu lucrurile care fac plăcere corpului (6). Ca de exemplu o haină bună, mâncare gustoasă, lucruri luxoase.

5 7 violet/negruÎnţeles structural: „nevoie de identificare” sau „amestecare forţată”

Aici dorinţa de a se combina şi identifica (5), este întărită şi făcută constrângătoare de către negru (7). Trebuie să facă parte din ceva sau să se identifice cu cineva.

6 0 maro/griÎnţeles structural: „epuizare” sau „golire”

Aici confortul trupului şi eliberarea de orice pot cauza tulburări fizice sau senzoriale. Ele sunt predominante. Trupul trebuie să fie protejat şi să i se permită refacerea. La fel ca 0 6 dar aici se pune un mai mare accent pe nevoia unui tratament plin de consideraţie.

131

6 1 maro/albastruÎnţeles structural: „confort senzorial” sau „ ataşament insolent”

La fel ca pentru 1 6 dar se pune un mai mare accent pe trebuinţa fizică de fineţe în mânuire, de tratament plin de consideraţie.

6 2 maro/verdeÎnţeles structural: „cerinţă de alinare fizică” sau „insistenţă pe confort”

Aici trupul are nevoie de alinare (6) dar puterea voinţei (2) se străduie să facă faţă dificultăţilor existente. Există o tensiune considerabilă şi nevoia unui mediu relaxant.

6 3 maro/roşuÎnţeles structural: „satisfacţie sexuală” sau „indulgenţă faţă de sine”

Nevoia trupului de condiţii care să îi satisfacă simţurile (6), este imediat urmată de roşul plin de dorinţi, ceea ce accentuează impulsul către autiogratificare. Un grup mai indulgent faţă de sine decât 3 6.

6 4 maro/galbenÎnţeles structural: „securitate totală” sau „confort nestăvilit”

Alinarea trupească (6) este preferată chiar aspiraţiilor pentru viitor (4), ceea ce duce la o cedare, spre o existenţă statică şi lipsită de probleme, cu cerinţe minime.

6 5 maro/violetÎnţeles structural: „senzualitatea” sau „voluptozitatea”

La fel ca pentru 5 6 dar cu o mai mare accentuare a simţurilor fizice.

6 7 maro/negruÎnţeles structural: „autodepreciere”

Deoarece are un înţeles foarte negativ, acest grup, este în genere respins şi apare mai des la sfârşitul secvenţei de 8. Când apare la început semnifică renunţarea la orice, în afară de satisfacţia fizică, datorată unui sentiment de lipsă de scop.

7 0 negru/griÎnţeles structural: „izolare separativă” sau „non-amestec total”

Consideră situaţia ca repugnantă şi nu vrea să aibă de a face cu ea. Încearcă să se izoleze de orice lucru, care ar putea avea o influenţă asupra lui.

7 1 negru/albastruÎnţeles structural: „pacea absolută”

Se revoltă împotriva întregii situaţii şi tot ce vrea este să fie lăsat în pace. Acolo unde grupul apare spre vreunul din capetele şirului cu 3 4 sau 4 3 spre celălalt capăt, se poate suspecta instabilitatea sistemului nervos autoreglatoriu.

7 2 negru/verdeÎnţeles structural: „excludere încăpăţânată” sau „prejudecată încăpăţânată că are dreptate”

Revolta (7) urmată de insistenţa pe sine (2), este încăpăţânare sfidătoare şi aderentă rigidă la propriul punct de vedere.

132

7 3 negru/roşuÎnţeles structural: „dorinţă exagerată” sau „dramatizare”

Acţiune bazată pe revoltă şi reîntărită de aceasta, care duce la impetuozitate şi la un comportament extremist, cu scopul de a satisface dorinţe exagerate.

7 4 negru/galbenÎnţeles structural: „crize bruşte” sau „hotărâri încăpăţânate”

Cele două extreme, ale luminii şi ale întunericului, cu revolta negrului împotriva sorţii, urmată de speranţa galbenului de a rezolva problemele, duc la decizii şi acţiuni extreme şi în consecinţă la remedii disperate.

7 5 negru/violetÎnţeles structural: „trebuinţă de identificare” sau „amestecare forţată”

Insistenţă (7), pe identificare (5). Lucrurile trebuie să se potrivească sau să se amestece perfect, nefiind permise nici concesiile, nici compromisurile.

7 6 negru/maroÎnţeles structural: „autoafirmare”

La fel ca la 6 7 dar o mai mare revoltă împotriva evenimentelor.

133

Interpretarea testului

Cuvânt de avertizare

Nimeni nu are de obiectat când i se spune ce individ splendid este. Pe de altă parte prea multe din selecţiile de 8 culori interpretate, sugerează că, lucrurile sunt departe de a fi splendide. Testul fiind încadrat din greu de anxietăţi, surse se stres şi comportamente compensatorii de o natură compulsivă şi deseori neînţeleaptă. Dacă analiza unui astfel de test se dă verbal, devine esenţial alegerea cu grijă a acelor cuvinte care să permită interpretării să fie constructivă şi să ajute, mai degrabă decât dogmatică; nu numai ca ultimul caz este de aşteptat să rănească ego-ul, ci poate de asemenea să fie destructiv. Dacă raportul trebuie să fie scris nu este obligatoriu aderarea la limbajul prezent al tabelelor şi de obicei este mai bine de a puine lucrurile într-un limbaj care să comunice ideile personale interesante, în acelaşi timp cu grija să fie pe cât posibil încurajator şi constructiv.

Secvenţa de 8 culori, dacă este suficient de exactă în analizele sale, surprinde şi prezintă fără îndoială o imagine existentă – nu indică în mod necesar dacă această imagine este rezultatul unui dezechilibru profund sau dacă este rezultatul condiţiilor de mediu prezente sau trecute, care afectează comportamentul actual.

Testul de 8 culori evident că nu este suficient pentru a putea permite să se determine acest lucru cu certitudine, şi de aceea trebuie consultat testul complet (sau alt test abisal).

Dacă interpretările care rezultă din acest test vă preocupă, executaţi pasul următor: consultaţi un bun psiholog sau medic, pentru a vedea dacă situaţia este de natură medicală, se datorează mediului sau are cauze psihogene.

134

Exemple de analiză a testului

Exemplul 1 Vicepreşedinte executiv a unei firme internaţionale, 54 de ani, căsătorit

!! !!! Total de 5!C C A Funcţia +: +1

+0+ + x x = = - - Funcţia x: x2 x3

Selecţia I 1 0 2 3 5 6 7 4 Funcţia =: =6 =5

Selecţia II 1 0 2 3 6 5 7 4 Funcţia -: -7 -4+ + x x = = - - Funcţia + -: +1 -4C C A +0 -4!! !!! Total: 5!

Situaţia existentă. Funcţia x: x2 x3Autoritar sau într-o poziţie autoritară dar posibil de a simţi că progresul viitor este

problematic datorită dificultăţilor existente. Perseverează în ciuda opoziţiilor.________________________________________________________________________

Surse de stres. Funcţia -: -7 –4Speranţele neîmplinite au dus la nesiguranţă şi la o vigilenţă tensionată. Insistă pe

libertatea de acţiune şi ia în nume de rău orice altă formă de control decât cea autoimpusă. Nu vrea să părăsească sau să abandoneze nimic, cerând securitate ca protecţie pentru orice eşec viitor sau pierderea de poziţie şi prestigiu. Îndoieli asupra posibilităţii unei îmbunătăţiri pe viitor, această atitudine negativă ducându-l spre o exagerare a plângerilor şi la refuzul unor compromisuri rezonabile.________________________________________________________________________

Caracteristici reţinute. Funcţia =: =6 =5Egocentric şi de aceea uşor ofensabil. Capabil să obţină satisfacţie fizică din

activitatea sexuală, dar tinde spre a păstra distanţa emoţională.________________________________________________________________________

Obiectiv dorit. Funcţie +: +1 +0Doreşte relaxare din stres. Doreşte pace, linişte, mulţumire.

________________________________________________________________________

Probleme actuale. Funcţia + - :

+1 –41. dezamăgit datorită neîmplinirii dorinţelor, îi este teamă ca formularea de noi scopuri

să nu îl ducă la viitoare eşecuri – aceste lucruri îi provoacă o stare de anxietate. Încearcă să scape de această anxietate printr-o stare de linişte şi armonie sau prin relaţii care îl vor proteja de lipsa de apreciere şi satisfacţii.

+0 –4

135

2. dacă soluţia pe care o propune nu este bună se retrage şi se protejează printr-o atitudine de rezervă precaută. Probabil va deveni închis şi deprimat.

________________________________________________________________________

Rezumat

Un bărbat în poziţie autoritară care perseverează în ciuda dificultăţilor, dar care nu mai găseşte plăcere în rolul lui. Au avut loc dezamăgiri şi eşecuri. Acum nu mai are nimic de făcut decât să reuşească să relaţioneze în pace şi să ia lucrurile mai uşor. Are puţină satisfacţie din ceea ce face, fiind rezervat, precaut şi pesimist.

Informaţie adiţională

Studierea textului cărţii va releva anumite detalii, care trebuie incluse într-o analiză completă.

Câteva exemple de acest tip sunt cele relevate mai jos:

1. Strânsă asemănare între prima şi a doua selecţie sugerează o anumită rigiditate a părerilor şi un grad de inflexibilitate emoţională.

2. Slujba sa descrisă aici prin x2 x3, urmează imediat după griul deconectant, indicând că o face mecanic, fără ca ea să devină o parte componentă a lui.

3. Trebuinţa de calm, linişte, ordine a mediului, eliberare de nelinişti (1 în poziţia întâi) este compensatorie şi de aceea de presupus a fi nepotrivită ca metodă de a înfrunta circumstanţele: exemplu, a fi placid sau tolerant în felul lui de a face faţă situaţiilor care cer o mânuire fermă.

4. Galben respins (galben în poziţia 8) duce la dezamăgire, iritabilitate şi neîncredere în motivele altora.

5. Tinde să se agaţe de familiar (galbenul respins şi preferarea albastrului) şi de aceea se agaţă de tot ceea ce posedă. Nu vrea să rişte, nu vrea să îşi asume nici un fel de risc.

6. Nu este predispus spre fericire în viaţa familială, ar putea fi un tip de ataşament de conformist, decât să rişte nefamiliarul.

7. Deşi „grupul de muncă” nu este intact, totuşi 2 şi 3 sunt plasate împreună în grupul x, 4, fiind respins la poziţia 8. Aceasta indică faptul că munca şi-o face cu un scop – vrând să-şi ridice prestigiul printr-o bună îndeplinire – dar că acest fapt îi aduce sieşi puţină mulţumire. Nu are tragere de inimă pentru acceptarea unei idei sau schimbări noi (galben respins).

8. Dacă viaţa sa domestică sau afacerile sunt neclare, ar putea suferi sănătatea sa (compensaţia albastrului ca dorinţă de recuperare).

9. Doreşte „un moment de pace şi linişte”, situaţia prezentă fiind una de activitate propusă cu scop, simte că orice capitulare spre senzualitate este nepotrivită. Respinge hotărât deciziile încăpăţânate şi nu îi plac crizele. Astfel încât apare ca fiind un om liniştit, metodic şi bun muncitor, dar fără imaginaţie, preferând ca lucrurile să urmeze căile tradiţionale şi bine bătute – în nici un caz magnat crud.

10. Având 10! în ambele selecţii virtual identice atitudinea sa nu apare pe punctul de schimbare. Numai un procent de 18,2% din adulţii „normali” ar putea avea un număr mai mare de !

136

Exemplul 2 Un executant de afaceri, superior, 48 de ani. Divorţat.

! Total de 1!C C C A Funcţia +: +3+ + + x = = - - Funcţia x: x2 x4

Selecţia I 4 2 0 3 1 5 7 6 Funcţia =: =0 =6

Selecţia II 3 2 4 0 6 5 1 7 =5 =1+ x x = = = = Funcţia -: -1 -8

- - Funcţia + -: +3 -6C A A +3 -1

!! Total de 2!

Situaţia existentă. Funcţia x: x2 x4

Încearcă să-şi îmbunătăţească poziţia şi prestigiul. Nu este satisfăcut de circumstanţele sale existente şi consideră că sunt necesare anumite îmbunătăţiri aduse aprecierii de sine.________________________________________________________________________

Surse de stres. Funcţia -: -7

1. Extrem de preocupat, de neliniştit de afi independent, neinhibat, liber de orice limite sau restricţii în afara acelora pe care şi le impune prin propria sa alegere. Simte că nu îşi controlează suficient propriul destin.

2. Păstrează la limita depresia şi epuizarea, menţinându-se activ, refuză să îşi permită relaxarea. Situaţia sau relaţia existentă este necorespunzătoare, dar nu se simte în stare să o schimbe, să ajungă la un sens al apartenenţei pe care îl doreşte.

Funcţia -: -1Nu vrea să îşi expună vulnerabilitatea şi de aceea continuă să reziste acestei stări de

lucruri, dar se simte (dependent de ataşament) condiţionat de simpatie: Aceasta nu numai că îl deprimă ci îl face şi iritabil şi nerăbdător, producându-i o considerabilă nelinişte şi nevoia de a scăpa de această situaţie, fie pe plan real, fie cel puţin pe cel mental. În acest context poate suferi şi capacitatea de concentrare.

Neliniştit şi satisfăcut.________________________________________________________________________

Caracteristicile reţinute. Funcţia =: =0 =6, =5 =1

1. Vrea să devină implicat emoţional şi este capabil să obţină satisfacţii în activitatea sexuală.

2. Se simte destul de izolat şi singur, dar este prea rezervat, pentru a-şi permite să formeze sentimente profunde. Egocentric şi de aceea uşor ofensabil.

________________________________________________________________________

Obiectiv dorit. Funcţia +: +3

Activitatea îi este direcţionată înspre muncă şi cucerire. Este satisfăcut în muncă, este plin de vitalitate, plin de viaţă, cu dorinţa de a trăi din plin.________________________________________________________________________

137

Probleme actuale. Funcţia + -: +3 –1

1. Lupta împotriva restricţiilor şi limitărilor şi vrea să evolueze liber, ca rezultat al propriilor eforturi (+3 –7).

2. Manifestă anxietate şi insatisfacţie neliniştită, fie datorită circumstanţelor, fie datorită neîmplinirii cerinţelor emoţionale, - ceea ce a dat naştere la stres. Încercând să scape prin activitate intensă, direcţionată, fie către succes personal, fie către varietatea trăirilor.

________________________________________________________________________

Rezumat.

Un individ destul de capabil şi activ care se dedică destul de constrângător muncii, în încercarea de a compensa neîmplinirea emoţională. Ambiţios dar neliniştit, gata să-şi încerce îndemânarea, în multe lucruri. Când întâmpină condiţii restrictive devine nemulţumit.________________________________________________________________________

Informaţie adiţională

1. Gruparea laolaltă a culorilor din „grupul de muncă” sprijină faptul că subiectul îşi direcţionează energiile în muncă. Aceasta indică că activitatea este protecţia sa.

2. Schimbările dintre a-I-a şi a-II-a selecţie indică flexibilitatea concepţiilor.3. „Grupul-muncă” este intact şi plasat chiar la început ceea ce indică capacitatea sa de

a lucra îndelung şi continuu în munca pe care o îndrăgeşte.4. Trei-ul iniţial fiind compensatoriu, se presupune că subiectul se cufundă prea adânc

sau prea contrângător în activitatea sa. Deci fiind total absorbit şi nemaifăcând nimic altceva care poate fi esenţial.

5. albastrul respins (1 în poziţia 7) duce la nelinişte şi la o tendinţă de a deveni nesatisfăcut. Cu negru ca „anxietate” (7 în poziţia 8) se poate presupune că această insatisfacţie se va manifesta acolo unde vor domina condiţiile restrictive.

6. Griul în prima jumătate a testului indică o „întrerupere”. Aici ea apare după grupul-muncă ceea ce implică că subiectul este capabil să trăiască numai direct prin munca sa şi activitate.

7. „Problema actuală” sugerează (+3 –1) fie sindromul lui Don Juan însoţit de preocuparea pentru sexualitate ca o încercare de compensare a neîmplinirii emoţionale (divorţase), fie, o preocupare pentru o activitate viguroasă şi aventuroasă.

8. Integrarea „grupului-muncă” chiar la începutul şirului indică absenţa epuizării, sugerând o sănătate rezonabil de bună şi un corp alert şi activ. Acest lucru este sprijinit şi de plasarea maroului în aria indiferentă.

9. Cu toate că prima selecţie are numai 1! Iar a doua 2!!, totuşi nu sunt foarte deosebite, prima având 3 C şi 1 A, în timp ce a doua are 1 C şi 2 A. 2! Înseamnă o cifră apropiată de media pentru adultul normal, existând numai 38% (dintr-un eşantion de 1000 de testaţi) care sunt mai bine situaţi ca alocare de !.

138

Tabelele de interpretare

Tabelul I Funcţiile +: obiectivele dorite, sau comportamentul dictat de obiectivele dorite Tabelul II Funcţiile x: situaţia existentă sau comportament potrivit situaţiei existente Tabelul III Funcţiile =: caracteristici reţinute, sau comportament nepotrivit situaţiei existente● Tabelul IV Funcţiile -: caracteristici respinse, reprimate, sau caracteristici încărcate de anxietate Tabelul V Funcţiile + -: problema actuală, sau comportament apărut datorită stresului

139