FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICECATEDRA DE MANAGEMENT - MARKETINGCURS NR. 11

MANAGEMENTUL PROCESELOR DE ASIGURARE A CALITĂŢII PRODUCŢIEI

11.1 CALITATEA PRODUSULUI ŞI A PRODUCŢIEI11.2 MĂSURAREA CALITĂŢII PRODUSELOR11.3 ORGANIZAREA CONTROLULUI DE CALITATE AL PRODUSELOR11.4 FUNDAMENTAREA CONTROLULUI STATISTIC AL CALITĂŢII PRODUSELOR11.5 CĂILE DE CREŞTERE A CALITĂŢII PRODUSELOR

1

11.1 CALITATEA PRODUSULUI ŞI A PRODUCŢIEI

Realizarea funcţiunii de producţie de către o unitate economică industrială necesită, ca o cerinţă fundamentală, ca produsele obţinute să fie bune pentru utilizare, adică să fie de calitate corespunzătoare. Pentru ca un produs să poată fi de calitate corespunzătoare, el trebuie să posede un ansamblu de proprietăţi capabile să satisfacă necesităţile consumatorilor, în domeniul prevăzut de utilitate a acestuia. Nivelul calităţii produsului este determinat de măsura în care el satisface cerinţele acestora ca rezultat al performanţelor sale tehnico-economice şi estetice, al gradului de utilitate şi eficienţă economică pe care îl asigură. Conceptul de calitate a produsului este legat în mod direct de utilitatea acestuia. În condiţiile în care utilitatea unui produs este legată de corpul material al acestuia, neputând exista în afara lui, calitatea apare ca o sinteză a lucrurilor şi a însuşirilor pe care le posedă acesta, respectiv a utilităţii lui. În acest sens, calitatea exprimă gradul de utilitate a produsului sau măsura în care lucrul respectiv poate satisface în mod obiectiv o necesitate. Ca urmare, calitatea unui produs reprezintă ansamblul însuşirilor acestuia, care exprimă gradul în care acesta satisface cerinţele pieţei în funcţie de parametrii tehnico-economici, estetici, gradul de utilitate şi eficienţă economică în exploatare şi în consum. Calitatea produselor are un caracter complex şi dinamic, conţinutul ei modificându-se de la o perioada la alta atât sub raport extensiv – prin creşterea numărului de proprietăţi ale produselor, cât şi sub raport intensiv – prin îmbogăţirea în substanţă a calităţilor produselor. Ţinând seama de toate aceste elemente caracteristice se poate conchide că prin calitatea unui produs se înţelege totalitatea însuşirilor care determină gradul în care acesta corespunde exigenţelor consumului în domeniul prevăzut de folosire a lui. În cadrul întreprinderilor se foloseşte în mod curent şi termenul de calitate a producţiei. Conţinutul acestei noţiuni are o sferă mai largă de cuprindere decât cea a noţiunii de calitate a produsului, în ea cuprinzându-se atât caracteristicile de calitate a tuturor produselor fabricate de către întreprindere, cât şi aspectele legate de calitatea organizării procesului de fabricaţie a produselor, începând cu etapa de proiectare şi continuând cu organizarea fabricaţiei propriu-zise. Calitatea producţiei unei întreprinderi industriale reprezintă, totodată, efectul modului în care s-a organizat şi desfăşurat procesul de producţie în cadrul acesteia, reflectând atât ansamblul produselor corespunzătoare sub raportul calităţii, cât şi eventualele pierderi determinate de producţia necorespunzătoare. Gradul de utilitate al unui produs determină nivelul calităţii acestuia. Acest grad poate fi caracterizat prin calitatea concepţiei tehnice, prin calitatea de conformitate, gradul de disponibilitate şi gradul de efectuare a prestaţiilor de tip service. Calitatea concepţiei tehnice influenţează în mod direct asupra calităţii produsului prin nivelul caracteristicilor tehnico-economice şi al parametrilor de exploatare sau de folosire.

2

Calitatea de conformitate este determinată de măsura în care execuţia produsului a respectat întocmai documentaţia de proiectare elaborată. Disponibilitatea reprezintă caracteristica produsului de a putea fi folosit atunci când este nevoie de el. Prestaţiile de tip „service” reprezintă modalitatea şi măsura în care furnizorul acordă beneficiarilor asistenţa necesară pe linia întreţinerii şi reparării pieselor defecte la produse. Oferirea unor produse de calitate superioară reprezintă o cerinţă de prim ordin a întreprinderilor industriale. Prin respectarea întocmai a cerinţelor de ordin tehnic, constructiv, funcţional, economic, de durabilitate şi estetic, întreprinderile trebuie să asigure executarea unor produse care să se situeze permanent la nivelul celor mai ridicate performanţe. Calitatea produselor reprezintă rezultatul unui proces complex la care concură numeroşi factori, începând cu cercetarea, pregătirea producţiei, producţia propriu-zisă, controlul procesului de producţie, distribuţia şi vânzarea produselor, efectuarea operaţiilor de „service”, după care reîncep acelaşi activităţi pe un plan superior, asigurarea calităţii înscriind-se pe o spirală a progresului. Executarea unor produse de calitate superioară reprezintă o deosebită importanţă economică. Astfel, fabricarea unor maşini, utilaje şi instalaţii de calitate superioară permite dotarea întreprinderilor cu mijloace de muncă de un înalt nivel tehnic, asigurând prin aceasta creşterea randamentelor, a preciziei de funcţionare, în condiţiile unor costuri materiale şi de muncă reduse. Creşterea continuă a eficienţei economice, participarea tot mai largă a ţării noastre la circuitul schimburilor mondiale de valori materiale, ca şi valorificarea superioară a muncii sociale impun, de asemenea, asigurarea creşterii continuă a calităţii produselor în concordanţă cu realizările ştiinţei şi tehnicii contemporane. Organizarea modernă a activităţii de asigurare a calităţii produselor trebuie să cuprindă patru mari etape şi anume :

a) adoptarea unor politici optime cu privire la nivelul calităţii produselor în funcţie de cerinţele beneficiarilor ;

b) asigurarea unei calităţi superioare în etapa de proiectare a produselor ;c) asigurarea calităţii produselor în etapa de fabricaţie printr-un control

tehnic de calitate eficient ;d) asigurarea şi urmărirea calităţii produselor în procesul de desfacere şi

folosire la beneficiar .

11.2 MĂSURAREA CALITĂŢII PRODUSELOR

11.2.1 Caracteristicile de calitate ale produselor

În vederea măsurării şi aprecierii calităţii unui produs se folosesc caracteristicile de calitate care reprezintă acele însuşiri sau caracteristici ce conferă calitatea acestuia.

3

Caracterizarea şi măsurarea calităţii unui produs se fac pornindu-se de la însuşirile sau caracteristicile de calitate, stabilindu-se o gamă de însuşiri de un anumit nivel care să corespundă cerinţelor practice sau estetice a beneficiarilor. Caracteristicile de calitate se împart în trei grupe :

a) funcţionale ;b) psihosenzoriale şi sociale ;c) de disponibilitate .

Caracteristicile funcţionale au un caracter diferit, ele putându-se referi fie la însuşirile legate de folosirea produsului, fie la aspectele tehnico-economice legate de exploatarea acestuia. Astfel, din rândul caracteristicilor funcţionale legate de folosirea produsului pot fi amintite cele care se referă la rezistenţa la rupere, valoarea nutritivă a produselor alimentare, la caracteristicile fizico-chimice, la caracteristicile tehnice specifice părţilor produsului ş.a., iar din rândul caracteristicilor tehnico-economice pot fi amintite cele care se referă la randamentul maşinilor şi utilajelor, la precizia în funcţionare a acestora, la consumuri de benzină, uleiuri ş.a. . Caracteristicile psihosenzoriale şi sociale caracterizează unele aspecte cu caracter estetic ale produselor (culori, desene), organoleptice (gust, miros etc. ) sau de exploatare (zgomot, confort etc. ). Caracteristicile de disponibilitate, concretizate în caracteristicile de fiabilitate şi de mentenabilitate, exprimă proprietăţile produsului de a fi apt de folosire la diferitele solicitări. Folosirea acestor caracteristici pentru aprecierea calităţii produselor necesită stabilirea unor limite de referinţă, concretizate într-o documentaţie special elaborată, din care fac parte standardele, normele interne, caietele de sarcini ş.a. . Un produs poate fi considerat de calitate corespunzătoare sau îmbunătăţită dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii de către caracteristicile de calitate :

a) depăşesc anumite limite prescrise; creşterea rezistenţei la rupere pentru o şină de cale ferată, a durabilităţii de folosire a unei ţesături, a termenului de garanţie în funcţionare ş.a. sunt elemente definitorii pentru această grupă ;

b) se situează sub limita stabilită; ca exemplu de astfel de caracteristici pot fi amintite cele care se referă la micşorarea greutăţii pe unitatea de putere a unui motor, a gradului de umiditate şi a conţinutului de cenuşă a cărbunilor ş.a. ;

c) se încadrează între anumite limite; prelucrarea diferitelor piese sau produse la cote care variază în cadrul unui câmp de toleranţă, în industria constructoare de maşini, reprezintă un exemplu tipic pentru această grupă de caracteristici.

Rezultă de aici că, pentru a servi la măsurarea şi aprecierea calităţii produselor, condiţia de bază a caracteristicilor de calitate este aceea ca ele să fie măsurabile.

4

11.2.2 Indicatorii măsurării calităţii produselor

Pentru măsurarea şi caracterizarea calităţii produselor se poate folosi un sistem de indicatori, din rândul cărora cei mai importanţi sunt următorii :

a) indicatorii parţiali ai calităţii produselor ;b) indicatorii care exprimă ponderea produselor de calitate superioară în

totalul produselor ;c) indicatorii rebuturilor ;d) indicatorii reclamaţiilor consumatorilor .

a) Indicatorii parţiali ai calităţii produselor exprimă o serie de caracteristici măsurabile ale produsului, conţinutul acestora reflectând o însuşire corespunzătoare anumitor cerinţe. Pentru exprimarea acestor indicatori parţiali se folosesc unităţile de măsură corespunzătoare parametrilor luaţi în considerare. Astfel, pentru asigurarea calităţii se folosesc ca indicatori parţiali : pentru motoare – raportul de compresie, greutatea pe un cal putere, consumul de combustibil, puterea maximă ş.a. ; pentru ţesături – greutatea pe un metru pătrat, desimea în urzeală şi bătătură, unghiul de şifonabilitate, sarcina de rupere a lânii ş.a.; pentru făinoase – umiditatea, gradul de aciditate, procentul de fărâmiţare ş.a. ; la preparatele din carne – procentul de grăsimi, de sare, de apă ş.a

Indicatorii variaţi de calitate se înscriu în standarde, norme interne sau caiete de sarcini sub forma unor limite în care trebuie să se încadreze caracteristicile produsului.

Aprecierea calităţii produselor se face prin compararea rezultatelor obţinute pe baza măsurării concrete a produselor cu limitele sau nivelele prevăzute în standarde şi norme interne.

b) Indicatorii care exprimă ponderea produselor de calitate superioară în totalul produselor de acelaşi fel se folosesc în acele ramuri la care produsele pot fi încadrate în funcţie de caracteristicile lor de calitate pe clase de calitate sau sorturi. Ei se stabilesc în mod diferenţiat pentru producţia omogenă şi pentru producţia eterogenă.

Pentru producţia omogenă caracterizarea calităţii produselor, care se pot grupa pe clase de calitate sau sorturi, se face prin folosirea coeficientului mediu de calitate şi al preţului mediu al al produselor.

Coeficientul mediu de calitate se calculează ca o medie aritmetică ponderată, luând în calcul clasele de calitate sau sorturile şi cantitatea de produse corespunzătoare fiecărei clase sau sort, conform formulei :

,

5

în care :

- reprezintă coeficientul mediu de calitate ;

c – cifra care exprimă clasa de calitate sau sortul ( unu pentru calitatea I, doi pentru calitatea a II-a ş.a.m.d. ) .

Dacă se notează cu qx, care exprimă ponderea producţiei fiecărei

calităţi faţă de totalul producţiei, coeficientul mediu de calitate se mai poate calcula şi cu formula următoare:

,

Acest coeficient se poate calcula atât pentru ceea ce s-a prevăzut, cât şi pentru situaţia efectivă, obţinând după caz, coeficientul mediu de calitate prevăzut şi efectiv. Cu cât valoarea acestor coeficienţi este mai mică, cu atât calitatea produselor este mai ridicată.

Pentru a compara situaţia calităţii efective a produselor faţă de cea prevăzută, se calculează indicele coeficientului de calitate, astfel:

În această relaţie de calcul s-a notat cu indicele 0 ceea ce s-a prevăzut şi cu indicele 1 situaţia efectivă .

Pentru a se urmări situaţia calităţii producţiei în dinamică pentru doi ani se calculează în mod asemănător indicele coeficientului de calitate, ca un raport între indicii medii de calitate efectiv realizaţi în cei doi ani pentru care urmărim efectuarea comparaţiei.

În cazul în care din aceeaşi cantitate de materie primă se fabrică produse de clase diferite de calitate, fiecare clasă de calitate având preţuri de livrare diferite, pentru măsurarea şi aprecierea calităţii se poate calcula preţul mediu al produsului planificat ( ), efectiv ( ) şi indicele preţului mediu ( ), conform relaţiilor :

; ;

în care :

6

q0, q1 – reprezintă cantitatea prevăzută a se executa, respectiv efectivă a produselor de diferite calităţi ;

p – preţul unitar al a produselor de diferite calităţi.

Cu cât cantităţile din clasa extra sau întâi sunt mai mari, cu cât preţul mediu se va apropia mai mult de preţul unitar al produsului de calitate extra sau întâi, indicele preţului mediu având o valoare supraunitară în condiţiile creşterii ponderii produselor de calitate superioară.

Aprecierea calităţii produselor se poate face şi cu ajutorul coeficientului de calitate care exprimă ponderea valorii producţiei faţă de valoarea producţiei în cazul în care întreaga producţie ar fi de calitatea întâi.

Pentru aceasta se pot folosi următoarele relaţii de calcul :

şi

în care :

– reprezintă coeficientul de calitate prevăzut şi cel efectiv, calculaţi în funcţie de costul unitar al produsului de cea mai bună calitate ;

q0, q1 – cantitatea de producţie de diferite calităţi prevăzută şi, respectiv, realizată;

p – preţul unitar al a produsului de diferite calităţi.

P – preţul unitar al produsului de cea mai bună calitate ;

– indicele coeficientului de calitate calculat pe baza preţului unitar al produsului de cea mai bună calitate .

Procesul de îmbunătăţire a calităţii produselor se determină scăzând 100 din valoarea lui .

Pentru măsurarea şi aprecierea calităţii produselor la întreprinderile cu producţie eterogenă, care produc mai multe tipuri de produse de calităţi diferite, se foloseşte coeficientul de calitate mediu generalizat prevăzut şi efectiv, precum şi indicele coeficientului de calitate mediu generalizat.

Aceşti coeficienţi se calculează astfel :

7

în care :

, - reprezintă coeficientul de calitate mediu generalizat prevăzut şi, respectiv, efectiv ;

, - coeficientul mediu de calitate prevăzut şi, respectiv, efectiv pentru un anumit tip de produs ;

q0, q1 – cantitatea prevăzută şi, respectiv, efectivă dintr-un anumit tip de produs;

p – preţul unitar al a produsului de o anumită calitate ;

- indicele coeficientului de calitate mediu generalizat .

Dacă se notează greutatea specifică a valorii fiecărui produs

în valoarea întregii producţii, atunci formula coeficientului de calitate mediu generalizat devine:

,

Pentru întreprinderile cu producţie eterogenă aprecierea calităţii produselor se face cu ajutorul indicelui coeficienţilor de calitate calculat pe baza preţurilor medii pe produs ( ), potrivit formulei :

în care :

- reprezintă preţul mediu unitar calculat în funcţie de producţia efectivă

- preţul unitar calculat în funcţie de producţia prevăzută .

La rândul lor şi se calculează relaţiile :

8

Aprecierea calităţii produselor se poate face şi pe baza folosirii metodei punctajului. Potrivit acestei metode, se acordă un punctaj pe baza caracteristicilor de calitate, calitatea produsului fiind cu atât mai ridicată cu cât numărul de puncte acordat este mai mare. Această metodă se aplică pentru aprecierea calităţii legumelor proaspete, a tutunului, a ţesăturilor crude ş.a. .

Punctele se acordă în funcţie de natura, importanţa şi mărimea caracteristicilor de calitate, pe baza unor norme bine stabilite.

Pentru ţesăturile crude se poate acorda următorul punctaj :

- sortul extra 100 puncte ;- sortul I 96-99 puncte ;- sortul II 88-95 puncte ;- sortul III 80-87 puncte .

Rezultă de aici că produsul poate fi acceptat dacă întruneşte un număr minim de 80 puncte, la 100 de puncte produsul fiind de calitatea extra.

Trebuie arătat că metoda punctajului poate măsura şi indirect calitatea produsului prin stabilirea punctajului pe baza defectelor, produsul de calitate superioară fiind în acest caz acela care are un număr cât mai mic de puncte.

Pentru aprecierea calităţii produselor se mai pot folosi şi unii indicatori cum sunt : „Ponderea valorică a produselor cu marcă de calitate” sau „Ponderea cheltuielilor datorate calităţii necorespunzătoare la 1000 lei cifră de afaceri”.

Primul indicator se poate aplica pe baza practicii de a marca cu un semn distinctiv produsele a căror calitate superioară este garantată, iar cel de-al doilea pe baza evidenţierii în mod separat a cheltuielilor datorate calităţii necorespunzătoare, cum sunt cele referitoare la costul manoperei, materialelor, regiei rezultate din rebutarea produselor, cele referitoare la diferenţe rezultate din declasarea calitativă a produselor, din costuri suplimentare pentru remanieri, expertize şi controale suplimentare ş.a. .

c) Indicatorii valorii producţiei rebutate

Această grupă de indicatori caracterizează în mod indirect calitatea produselor, ea reflectând nivelul de organizare şi de desfăşurare a procesului de producţie, deci calitatea activităţii întreprinderii.

Folosirea acestei grupe de indicatori are la bază împărţirea producţiei fabricate de către întreprindere în producţie bună şi rebuturi.

Prin rebut se înţelege acel produs care nu se încadrează în cerinţele de calitate prevăzute în standarde sau norme interne. Aceste rebuturi se pot împărţi după caracteristicile tehnico-economice şi după locul lor de apariţie.

După criteriul caracteristicilor tehnico-economice rebutul poate fi recuperabil – când defectele constatate pot fi înlăturate după anumite prelucrări şi nerecuperabil sau definitiv – atunci când remedierea este imposibilă sau neraţională .

9

După locul apariţiei rebutul poate fi intern – atunci când este descoperit în unităţile de producţie ale întreprinderii şi extern – atunci când este descoperit la consumatori.

Pentru măsurarea rebuturilor şi a pierderilor înregistrate de întreprindere din cauza lor se calculează următorii indicatori :

a) valoarea producţiei rebutate ;b) procentul de producţie rebutată ;c) pierderile valorice înregistrate de întreprindere din rebutarea

producţiei;d) procentul de pierderi din producţia rebutată .

Valoarea producţiei rebutate (Rv) şi procentul de producţie rebutată (rp) se calculează cu ajutorul următoarelor relaţii :

în care :

qrd – reprezintă cantitatea producţiei rebutată definitiv ;

c – costul unitar al produsului ;

qm – cantitatea de rebuturi remaniată ;

cm – costul unitar al remanierii ;

q – cantitatea de produse bune executată .

Pentru determinarea pierderilor valorice înregistrate de întreprindere din rebutarea producţiei se porneşte de la valoarea producţiei rebutate, din care se scad o serie de sume ce se recuperează din valorificarea rebuturilor ( din sumele reţinute de la cei vinovaţi de provocarea rebutului şi din sumele restituite de către furnizori pentru materialele necorespunzătoare ce au determinat apariţia rebuturilor ) .

Mărimea acestor pierderi valorice ca urmare a rebutării producţiei (Pr), ca şi procentul de pierderi din producţia rebutată (pr), se pot determina cu ajutorul următoarelor relaţii :

Pr = Rv - Srec

în care :

Srec – reprezintă sumele recuperate de întreprindere;

10

q – cantitatea de produse executată de întreprindere ;

c – costul unitar al produsului .

Lichidarea producţiei rebutate şi a pierderilor din rebutarea producţiei reprezintă o cerinţă de bază a unei organizări superioare a producţiei.

d) Indicatorii reclamaţiilor consumatorilor

Aprecierea calităţii produselor unei întreprinderi se poate face şi pe baza unor indicatori stabiliţi prin luarea în consideraţie a reclamaţiilor consumatorilor .

Din rândul acestor indicatori fac parte următorii :

a) cantitatea produselor refuzate la recepţie sau reclamate în perioada de garanţie şi valoarea acestora ;

b) ponderea cantitativă sau valorică a produselor refuzate sau reclamate în totalul producţiei;,

c) cheltuieli pentru remedierea produselor refuzate sau reclamate . Pe baza conţinutului reclamaţiilor consumatorilor se pot obţine informaţii preţioase cu privire la felul defectelor, perioada în care au fost executate produsele respective, comportarea produselor în exploatare ş.a., putându-se lua pe această bază măsuri corespunzătoare pentru remedierea lipsurilor semnalate în fabricaţia curentă.

11.3 ORGANIZAREA CONTROLULUI DE CALITATE AL PRODUSELOR

11.3.1. Pregătirea controlului de calitate. Tipologia operaţiilor de control

Organizarea pe baze ştiinţifice a controlului de calitate necesită o bună pregătire tehnică a realizării lui prin elaborarea tehnologiei de control, proiectarea şi executarea echipamentului de control.

Elaborarea tehnologiei de control pentru un anumit produs necesită precizarea tuturor operaţiilor de control care trebuie efectuate, succesiunea lor, elementele care trebuie controlate, punctele unde se va efectua controlul, metodele cele mai potrivite de efectuare a controlului, precum şi mijloacele tehnice care trebuie folosite pentru realizarea unui control eficient.

În domeniul construcţiilor de maşini, de pildă, organizarea controlului de calitate necesită elaborarea în prealabil a desenelor de execuţie pentru diferitele produse, a planurilor de operaţii sau fişelor tehnologice pentru acestea, precum şi a instrucţiunilor speciale cu privire la operaţiile de control ce trebuie realizate şi modul de efectuare a acestora.

Organizarea modernă a controlului de calitate necesită extinderea mecanizării şi a automatizării acestuia, precum şi folosirea celor mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii în acest scop.

Din rândul mijloacelor de mecanizare şi automatizare folosite în mod curent pentru realizarea controlului pot fi amintite: dispozitivele de măsură şi control;

11

semiautomatele şi automatele de sortare şi control; aparatura automatizată de măsură si control a proceselor; dispozitivele de reglare, blocaj şi protecţie.

De asemenea, pentru efectuarea controlului se folosesc aparatura şi metodele moderne de control, cum sunt metodele analizei spectrale, ale defectoscopiei magnetice şi luminiscente, ale controlului cu raze Roentgen, ale ultraacusticii, ultrasunetelor ş.a. Cu mult succes se folosesc pentru controlul calităţii metodele automate de control bazate pe folosirea izotopilor radioactivi, televiziunii industriale s.a.

Efectuarea controlului de calitate se realizează pe baza documentelor tehnice normative care definesc calitatea produselor.

Documentele tehnice care definesc calitatea produselor sunt standardele, normele tehnice interne şi contractele, în cadrul acestora se stabilesc condiţiile tehnice de calitate, constructive, funcţionale si de fiabilitate, regulile şi metodele de verificare a calităţii, prescripţiile speciale de ambalare, marcare, depozitare şi transport ale tuturor produselor, precum şi regulile de protecţie specifice condiţiilor de climă şi mediu ale ţărilor în care urmează a fi expediate.

O atenţie deosebită trebuie acordată revizuirii periodice a parametrilor de calitate în vederea aducerii lor la nivelul performanţelor realizate de produse similare în ţară sau pe plan mondial. Pentru maşini, utilaje şi instalaţii, precum şi pentru aparate şi alte bunuri de folosinţă îndelungată se întocmeşte o Carte tehnică a produsului care cuprinde descrierea, parametrii, domeniile de utilizare, modul de întreţinere şi condiţiile de păstrare a acestuia, perioadele de revizie tehnică, precum şi alte date privind funcţionarea la parametrii proiectaţi a produsului.

În vederea urmăririi creşterii continue a calităţii produselor sunt prevăzute cerinţele de bază ale calităţii la principalele grupe de produse.

În industria constructoare de maşini, de exemplu, pentru utilaje tehnologice complexe, echipamente termoenergetice şi motoare termice, condiţiile tehnice prevăd un randament şi siguranţă tehnică în funcţionare ridicate, grad înalt de automatizare şi de protecţie anticorozivă, gabarit şi greutate specifică reduse, consumuri minime de energie.

Pentru frigidere, aspiratoare şi alte bunuri de consum de folosinţă îndelungată condiţiile tehnice prevăd un nivel înalt al parametrilor specifici, randament, durabilitate, siguranţă în funcţionare, manevrabilitate, caracteristici estetice şi ergonomice ridicate, uşurinţă în întreţinere şi reparare, greutate specifică redusă.

În industria uşoară, condiţiile tehnice prevăd pentru ţesături rezistenţă, stabilitate dimensională, grad de prelucrabilitate ridicat, păstrarea coloritului în timp şi la tratamente umidotermice, variaţie coloristică şi a desenului, greutate redusă.

În industria alimentară se prevăd prin condiţiile tehnice: la produsele din came - însuşiri gustative superioare, stabilitate a stării sanitare şi sanitar-veterinare pe toată perioada de garanţie, proprietăţi proteinice ridicate: la lapte şi produse lactate - conţinutul normal de proteine, grăsime şi încărcătură bacteriană; la produse zaharoase valori nutritive, gustative şi aromatice superioare, atractivitate, diversitate.

Efectuarea în condiţiile optime a operaţiilor de control necesită adoptarea unor forme organizatorice corespunzătoare.

În cadrul unităţilor economice marea varietate a operaţiilor de control se poate clasifica după diferite criterii.

12

Un prim criteriu de clasificare a operaţiilor de control este acela în raport cu numărul de produse sau piese controlate. In funcţie de acest criteriu controlul poate fi:

a) pentru întreaga producţie;b) prin sondaj;c) pentru primul produs sau prima piesă.

Un alt criteriu de clasificare este acela in raport cu personalul care efectuează controlul. După acest criteriu se pot deosebi următoarele forme:

a) autocontrolul; acesta este efectuat de muncitorul care a executat operaţia;b) controlul efectuat de controlorii interni ai unităţii de producţie unde se execută

produsele;c) controlul efectuat de controlori de calitate la nivel de întreprindere, folosind în

acest scop o aparatură de măsură şi control adecvată;d) controlul efectuat de către client cu ocazia recepţiei produsului.

În raport cu locul de efectuare operaţiile de control se clasifică în:a) controlul efectuat la locul de muncă; realizarea acestuia necesită dotarea

controlorilor cu aparatura necesară de măsură şi control;b) controlul efectuat la posturile de control plasate de-a lungul fluxului

tehnologic;c) controlul efectuat într-un spaţiu afectat acestui scop, dotat cu mijloace şi

aparatură corespunzătoare de măsură şi control.După conţinutul lor, operaţiile de control se clasifică în următoarele categorii:

a) analize de laborator;b) control geometric;c) probe tehnologice;d) control exterior;e) controlul respectării disciplinei tehnologice;f) controlul produselor în exploatare.

În raport cu perioada de timp când se efectuează, controlul poate fi: a) preliminar; b) intermediar; c) final.Operaţiile de control se mai pot clasifica şi după gradul de cuprindere a

producţiei în cadrul controlului, putând fi operaţii de control în masă şi operaţii de control selectiv, după gradul de mobilitate al efectuării controlului, putând fi staţionare sau mobile şi după modul de scoatere la iveală a defectelor, după care se pot grupa în operaţii de control preventiv, curent, volant şi statistic.

Toate aceste operaţii de control trebuie efectuate în cadrul unui sistem bine organizat, subordonat condiţiilor concrete de desfăşurare a procesului de producţie.

11.3.2 Organizarea compartimentului de control de calitate

Pentru efectuarea operaţiunilor de control de calitate în cadrul întreprinderilor se creează un compartiment funcţional specializat de control de calitate.

Acest compartiment funcţionează ca organ subordonat conducerii unităţii.

13

Compartimentul de control de calitate se poate organiza ca serviciu, birou, colectiv independent, laboratoare de control şi formaţii de lucru, în funcţie de complexitatea şi tehnicitatea produselor, de numărul muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor şi specialiştilor cu studii superioare rezultat ca necesar din documentaţiile tehnice şi tehnologice curente.

Personalul acestui compartiment are o serie de atribuţii de bază, din rândul cărora cele mai importante sunt următoarele:

a) verificarea calităţii materiilor prime, materialelor, reperelor şi subansamblelor introduse în producţie, precum şi a reglajului şi preciziei mijloacelor tehnice şi a aparaturii de măsură şi control;

b) respingerea produselor cu deficienţe, propunerea de măsuri pentru eliminarea deficienţelor şi sesizarea şefului ierarhic în cazul unor abateri grave de la normele de calitate;

c) asigurarea şi urmărirea dotării cu aparatură de măsură şi control, cu standuri de probă şi platforme de montaj, colaborarea cu organele de resort la stabilirea tehnologiilor de control şi cererea, atunci când este cazul, a îmbunătăţirii documentaţiei de fabricaţie.

Prin ansamblul activităţilor pe care le desfăşoară, compartimentul de control de calitate are următoarele funcţii de bază:a) funcţia de control propriu-zis;b) funcţia de ameliorare a nivelului calităţii produselor;c) funcţia de dezvoltare a unei atitudini corespunzătoare pentru calitatea produselor.

În cadrul unităţii economice compartimentul de control stabileşte şi marchează pe produs sau ambalaj clasa de calitate a produsului şi durata de folosire şi întocmeşte certificatele de calitate ce se emit de unitate şi care angajează răspunderea acesteia conform controalelor economice.

În figura 11.1 se prezintă schema de organizare de principiu a serviciului de control de calitate într-o întreprindere constructoare de maşini.

Secţia pentru elaborarea planurilor de control are ca sarcină de a stabili posturile de control fixe sau itinerante, de a elabora metodele de control şi de a asigura aparatura de măsură şi control. De asemenea, prin personalul său, această secţie efectuează instructajul controlorilor şi răspunde de activitatea de metrologie.

Secţia pentru efectuarea controlului de calitate propriu-zis este formată dintr-o grupă de controlori de calitate. Astfel, această secţie, prin personalul de care dispune, asigură recepţia calitativă a materiilor prime, a materialelor şi a reperelor aprovizionate, controlează desfăşurarea procesului tehnologic în secţiile de producţie şi efectuează controlul de calitate al produselor finite.

14

Fig. 11.1 Schema de organizare a serviciului de control calitate

Secţia pentru analize tehnico-economice are ca sarcină de a urmări şi analiza situaţia rebuturilor, a parametrilor şi a reclamaţiilor, de a ţine gestiunea rebuturilor şi de a întocmi rapoarte lunare cu privire la situaţia calităţii pentru conducerea întreprinderii.

Secţia pentru controlul fiabilităţii produselor are ca sarcină încadrarea activităţilor de "service", elaborarea de programe de îmbunătăţire a calităţii produselor, precum şi participarea la activitatea de elaborare a normelor interne si a standardelor.

La rândul lor, laboratoarele de control, staţiile şi bancurile de încercare si rodaj au ca sarcini de a efectua controlul calităţii diferitelor materii prime, materiale sau produse si de a face încercările şi probele necesare pentru diferitele produse executate.

Pentru cuprinderea ansamblului de activităţi în procesul de control, în cadrul întreprinderii se organizează puncte de control care se repartizează de-a lungul procesului tehnologic, pe diferitele secţii, ateliere, linii tehnologice, benzi rulante, conveiere etc.

În condiţiile organizării producţiei pe linii de producţie în flux, repartizarea punctelor de control poate fi fie în interiorul liniilor, fie între acestea.

În figura 11.2 se prezintă pentru exemplificare organizarea unui sector de control de calitate într-o secţie prelucrătoare si o secţie de montaj în condiţiile organizării producţiei in flux.

Aşa cum rezultă din această figură, piesele care se prelucrează pe diferitele linii de prelucrare trec la montaj prin anumite puncte de control organizate pentru fiecare linie în cadrul unui sector de control special amenajat.

Şef serviciu control de calitate

Laboratoare, bancuri de

probă si rodaj pentru

verificarea şi încercarea

calităţii

Secţia pentru elaborarea

planurilor de control

Secţia pentru efectuarea

controlului de calitate

propriu-zis

Secţia pentru analize tehnico-

economice

Secţia pentru

controlul fiabilităţii produselor

15

Fig. 11.2 Organizarea unui sector de control de calitate în secţiile de prelucrare şi montaj

O atenţie deosebită trebuie acordată organizării unui loc de muncă pentru efectuarea controlului de calitate.

Acesta trebuie să fie dotat cu toate uneltele, instrumentele, aparatura de măsură şi control necesare cu dulapuri şi stelaje pentru păstrarea acestora, cu toată documentaţia necesară efectuării operaţiilor de control.

Pentru efectuarea operaţiilor de măsură si control se foloseşte o mare diversitate de instrumente de măsuri şi control, din rândul cărora pot fi amintite diferitele şublere, micrometre, comparatoare, calibre, indicatoare cu cadran etc.

16

11.4 FUNDAMENTAREA CONTROLULUI STATISTIC AL CALITĂŢII PRODUSELOR

11.4.1 Folosirea metodelor de control probabiliste (statistice)

În condiţiile producţiei de serie sau de masă, atunci când controlul se tace prin sondaj, o extindere tot mai mare o capătă folosirea metodelor de control probabiliste (statistice) care au ca fundamentare ştiinţifică teoria probabilităţilor si statistica matematică.

Caracteristicile de calitate ale diferitelor produse, care sunt supuse controlului de calitate, înregistrează o serie de variaţii ca urmare a unor cauze de natură foarte diferită, care pot fi grupate în cauze întâmplătoare şi cauze sistematice.

Cauzele întâmplătoare care influenţează asupra caracteristicilor de calitate nu pot fi, de regulă, cunoscute, fiind numeroase si acţionând întâmplător.

Cauzele sistematice sunt acelea care acţionează în aceeaşi direcţie, dând naştere la abateri în acelaşi sens asupra caracteristicilor de calitate. Astfel, de pildă, uzura cuţitului unui strung poate duce la mărirea diametrului pieselor strunjite, în timp ce uzura alezorului duce la micşorarea diametrului orificiilor. Având în vedere caracterul lor sistematic se poate stabili o legătură directă între calitate şi aceste cauze, ceea ce permite înlăturarea lor şi aducerea caracteristicilor de calitate la o stare normală.

Controlul statistic al calităţii se bazează pe folosirea de eşantioane de produse, prelevate statistic.

Aceste eşantioane folosite în controlul statistic al calităţii pot fi stabilite luând în consideraţie atributele produselor controlate sau variabilele care caracterizează calitatea produselor.

Eşantionarea pe bază de atribute permite încadrarea produselor in bune sau produse cu defecte sau a loturilor de produse în acceptabile sau neacceptabile, fără a ţine seama de gradul în care aceste produse depăşesc sau se află sub minimul de cerinţe calitative necesare.

Controlul statistic al calităţii folosind ca bază eşantionarea pe bază de variabile ia în consideraţie caracteristicile calitative ale produselor, care se pot prezenta ca variabile, cum ar fi, de pildă, dimensiunea, greutatea sau alte caracteristici, comparând mărimea acestora cu mărimile de calitate prevăzute prin standarde sau norme interne.

Pentru a folosi în mod eficient controlul statistic al calităţii produselor trebuie să se asigure următoarele condiţii:

a) existenţa unor standarde sau norme interne pentru acţiunea sau rezultatul dorit;b) folosirea unor mijloace de măsurare şi comparare a acţiunilor sau rezultatelor,c) folosirea unor acţiuni de corectare când rezultatele deviază de la standarde.Pentru determinarea capabilităţii sistemului şi a parametrilor pe baza cărora se

va efectua controlul, se cercetează valorile caracteristicii pentru un număr de N produse sau probe elementare, în cadrul unei analize premergătoare, folosind în acest scop metoda sondajelor de volum mare sau metoda sondajelor de volum redus. De regulă, numărul produselor sau probelor elementare "N" poate varia între 100 şi 300.

17

Folosirea metodei statistice de control al calităţii produselor se caracterizează prin următoarele trăsături esenţiale:

a) regularitatea observărilor sistematice;b) efectuarea controlului probelor selective;c) înscrierea rezultatelor controlului pentru corectarea condiţiilor procesului

tehnologic şi prevenirea rebutului.Pentru a obţine rezultate corespunzătoare in aplicarea metodei statistice de

control este necesar să se facă o pregătire corespunzătoare, cuprinzând următoarele elemente de bază:a) stabilirea modului de determinare a omogenităţii valorii caracteristicii de calitate a produsului;b) determinarea mărimii selecţiei pentru control şi repartizarea acestei selecţii pe probe, care se aleg la anumite intervale de timp:c) întocmirea graficelor de control pentru fiecare produs sau piesă şi fiecare operaţie tehnologică.

Omogenitatea valorilor caracteristicii de calitate a tuturor produselor din fiecare probă supusă controlului (în cazul efectuării controlului statistic al calităţii, prin verificarea unui lot selectiv format din întreaga producţie fabricată) şi încadrarea lor în limitele stabilite privind abaterile se fac prin aplicarea acelor metode de control care să asigure exactitatea indicatorilor obţinuţi. Din rândul acestora, calculul abaterii medii pătratice permite obţinerea unor rezultate foarte bune în acest domeniu.

Nivelul pregătirii trecerii la aplicarea metodelor statistice de control se verifică prin efectuarea în mod paralel a controlului atât prin metode obişnuite, cât şi prin metode statistice, trecându-se după aceea la folosirea curentă a metodelor statistice.

11.4.2 Noţiuni privind controlul statistic de recepţie a produselor. Tipuri de planuri de control prin sondaj

Intrarea loturilor de produse în circuitul economic este însoţită de controlul de recepţie. Orice lot conţine o anumită proporţie de produse necorespunzătoare p – fracţiune defectă a lotului, determinată cu relaţia :

, (0p1)

în care :

D – reprezintă numărul de rebuturi din lot ;

N – mărimea lotului .

Fracţiunile defecte p0, p1, p2, în funcţie de care se ia decizia, sunt :

- p0 fracţiunea defectă probabilă, este corespunzătoare probabilităţii de acceptare Pa(p0) = 0,5 ;

18

- p1 fracţiunea defectă acceptată, pentru care probabilitatea de acceptare este (1-), unde - riscul producătorului, adică probabilitatea ca loturile cu nivelul de calitate p1 să nu fie acceptate (=5%) ,

- p2 fracţiunea defectă tolerată, acceptată cu o probabilitate , unde - riscul beneficiarului, adică probabilitatea ca loturile cu nivelul de calitate p2 să fie acceptate (10%) .

Relaţiile existente între mărimile p1, p2, şi sunt :

0p1p21 ; p2-p1 ; 0 1-1

Mărimile p1, p2, şi se stabilesc de către producător şi beneficiar de comun acord, ţinând seama de siguranţa cu care se doreşte luarea deciziei .

Decizia se ia prin testarea ipotezei :

H1 : p p1 – lotul se acceptă ;

H2 : p>p1 – lotul se respinge.

Esenţa controlului de recepţie prin sondaj constă în aceea că aprecierea calităţii lotului de mărime N se face pe baza unui eşantion de mărime n( n≤ N ), extras întâmplător din lot sau pe baza unui parametru de sondaj (σ, p ).

Reprezentarea grafică a probabilităţii de acceptare a unui lot (Pa) pentru diferite valori ale fracţiunii defecte (p) poartă denumirea de caracteristică operativă .

Pa

1

p

Pe măsură ce numărul rebuturilor creşte, Pa scade. Curba operativă este întotdeauna descrescătoare,astfel:

Pa = 1 , dacă 0 p p1 ;

Pa = 0 , dacă p1 p 1 .

19

Efectuarea practică a controlului prin sondaj se concretizează în planurile de control prin sondaj .

Orice tip de plan de control prin sondaj este definit prin următoarele elemente :

- mărimile p1, p2, şi ;- tipul controlului (prin atribute sau măsurare) ;- tipul sondajului (simplu, dublu, multiplu) ;- parametrii planului de control, pe baza cărora se ia decizia cu

privire la acceptarea sau respingerea lotului .

7.3.2.2 Tipuri de planuri de control prin sondaja) Planuri de control simplu Parametrii planului de control prin sondaj simplu sunt :

- mărimea n a eşantionului ;- numărul de rebuturi din eşantion sau A = nunăr de acceptare.

Verificarea ipotezei H1 : p p1 se face astfel :

- dacă numărul de rebuturi din eşantion (d) îndeplineşte condiţia d A ,

se acceptă ipoteza H1 şi lotul se recepţionează ;

- dacă d A, ipoteza H1 se respinge, iar lotul se respinge .

În vederea determinării parametrilor planului de control este necesar ca pe lângă mărimile p1, p2, şi să se cunoască şi legea de repartiţie a variabilei aleatoare „numărul de rebuturi din eşantion” .

- Pentru loturile de volum mic – eşantionul reprezintă peste 10% din

mărimea lotului .

Se utilizează repartiţia hipergeometrică :

Probabilitatea de respingere (Puterea planului de control statistic) va fi :

(p) = 1 – Pa

Parametrii n şi A se obţin din următorul sistem de ecuaţii, cunoscându-se că Pa=1- (dacă p = p1) şi Pa = (dacă p = p2) ; în loc de D se scrie Np .

20

- Pentru loturile de volum mare

Pa se dă cu repartiţia binomială :

Pentru p = p1 şi p = p2 rezultă sistemul de ecuaţii :

În determinarea necunoscutelor n şi A, o metodă simplă o reprezintă utilizarea repartiţiei χ2 cu s grade de libertate .

Se demonstrează că :

,

unde 2 (A+1) reprezintă numărul gradelor de libertate.

Celor două valori ale fracţiunii defecte p1 şi p2 le corespund două valori χ2 cu numărul gradelor de libertate 2 (A+1) şi probabilităţile 1- şi . Deci :

Înseamnă că n va fi :

21

sau

n2 n n1

Se poate scrie că :

Practic , parametrii n şi A se determină astfel :

a. se calculează raportul ;

b. se caută în tabelele cu valorile χ2 valorile χ 2(1- , 2(A+1)) şi χ2

( ; 2(A+1))

pentru care este valabilă egalitatea aproximativă de mai sus ;c. se determină numărul gradelor de libertate şi numărul de

acceptare :

d. calculăm pe n1 şi n2 cu relaţiile de mai sus :

e. se calculează , care reprezintă numărul de exemplare din

eşantion .

Pentru d A lotul se acceptă şi invers, pentru d A lotul se respinge .

b) Planuri de control secvenţial pentru loturi mari

O modalitate care permite luarea mai rapidă a deciziilor constă în calcularea numerelor: An – numărul de acceptare şi Rn – numărul de respingere, determinate astfel:

An =

Rn =

unde :

22

Controlul se va efectua astfel : pentru orice număr n de produse extrase se stabileşte numărul efectiv de rebuturi care se compară cu An şi Rn, decizia luându-se astfel :

- dacă d An lotul se acceptă ;- dacă d Rn lotul se respinge ;- dacă An d Rn se continuă controlul .

Întrucât valorile p1, p2, şi sunt constante rezultă că ρ,h1 şi h2 sunt constante. Deci, An şi Rn se modifică liniar, în funcţie de n astfel :

d

Domeniul de respingere

Lot respins

Continuă

controlul

h2 Domeniul de acceptare

n

h1

23

După fiecare unitate extrasă se figurează pe grafic abcisa corespunzătoare lui n şi ordonata d. Verificarea continuă până când punctul de coordonate (n, d) se situează fie în domeniul de acceptare, fie în domeniul de respingere .

Decizia de acceptare nu se poate lua decât după verificarea a cel puţin

unităţi (h1 este întotdeauna negativ), căruia îi corespunde An = 0 .

c) Planuri de sondaj dublu

Aceste planuri de control se întocmesc pe baza unei eşantionări duble sau două selecţii n1 şi n2, verificarea calităţii făcându-se astfel :

Se extrage şi se controlează

primul eşantion – n1

d1 A1 A1 d1 A2 d1 A2

Se extrage şi se controlează

al doilea eşantion – n2

d2 ≤ A2 d2 > A2

Lotul se acceptă Lotul se respinge

d1 – reprezintă numărul de produse necorespunzătoare din primul eşantion. Se compară cu două numere de acceptare A1 şi A2 ;

d2 – numărul de produse necorespunzătoare (rebuturi) găsit în ambele eşantioane .

Parametrii planului de control sunt :

24

- mărimile eşantioanelor n1 şi n2 ;- numerele de acceptare A1 şi A2 .

Numărul de respingere R2 = A2 + 1.

În practică, se porneşte de la un număr maxim de produse ce se vor controla n0, stabilit prin trunchiere, şi fixând n2 = 2n1 .

Rezultă că mărimile eşantioanelor sunt :

; ,

iar numerele de acceptare :

,

unde ρ şi h1 se determină ca la planul secvenţial.

11.5 CĂILE DE CREŞTERE A CALITĂŢII PRODUSELORÎn condiţiile unei economii de piaţă îmbunătăţirea calităţii produselor reprezintă

o preocupare de prim ordin a conducerii întreprinderilor economice.Pentru creşterea calităţii produselor la nivelul cerinţelor pieţei pot fi folosite o

serie de căi şi metode generale care pot fi particularizate pe baza unei analize concrete la specificul fiecărei întreprinderi.

Conducerea întreprinderilor, prin strategii economice adecvate, trebuie să asigure condiţiile necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor şi competitivităţii produselor şi a calităţii serviciilor pe baza celor mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane.

Realizarea calităţii produselor trebuie tăcută în concordanţă cu cerinţele crescând ale consumatorilor, ale valorificării superioare a materiilor prime, materialelor, a combustibililor şi energiei.

Îmbunătăţirea calităţii produselor este necesar să fie urmărită pe toate etapele de realizare a acestora, începând cu proiectarea produselor, continuând cu execuţia propriu-zisă în cadrul unităţilor de producţie şi încheind cu încercarea şi livrarea produselor.

O primă cale de îmbunătăţire a calităţii produselor o constituie perfecţionarea continuă a concepţiei constructive şi tehnologice a produselor.

Calitatea produsului este determinată, în primul rând, de concepţia constructivă şi tehnologică a noului produs, de măsura în care proiectanţii şi tehnologii au avut în vedere criterii constructive şi soluţii de proiectare moderne în domeniul fabricaţiei produselor respective.

Prevederea folosirii unor procedee tehnologice avansate pentru fabricarea produselor noi şi perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie pentru produsele aflate deja în producţie contribuie în mod direct la îmbunătăţirea calităţii.

25

O condiţie principală a ridicării calităţii produselor pe baza unei proiectări moderne o constituie respectarea întocmai a conţinutului documentaţiei tehnice elaborate.

O altă cale de creştere a calităţii produselor o constituie prevederea folosirii unor materii prime şi materiale de calitate superioară, prin documentaţia de proiectare şi tehnologică. Este dovedit, de pildă, că asupra calităţii ţesăturilor influenţează calitatea bumbacului, asupra calităţii metalului, conţinutul de cenuşă al cărbunilor, asupra calităţii cărămizilor, compoziţia argilei etc.

O cale importantă de creştere a calităţii produselor o constituie îmbunătăţirea stării de funcţionare a utilajelor şi sculelor printr-un control sistematic asupra stării lor şi un sistem adecvat de întreţinere şi reparaţii.

Funcţionând conform parametrilor proiectaţi, cu precizia şi randamentul prevăzute, diferitele utilaje sau scule influenţează în mod direct asupra calităţii produselor.

Ridicarea calificării personalului din întreprindere reprezintă o altă cale de creştere a calităţii produselor. Acest lucru este impus de faptul că diferitele maşini sau tehnologii moderne prevăzute pentru fabricarea produselor necesită cunoştinţe profesionale la un nivel superior.

Cointeresarea materială a lucrătorilor şi întărirea răspunderii materiale constituie, de asemenea, căi de bază în vederea ridicării calităţii produselor. Aceasta ridică pe prim plan necesitatea folosirii cu pricepere de către conducerea întreprinderilor a sistemelor de salarizare şi premiere în vederea cointeresării materiale directe a personalului întreprinderii la creşterea calităţii.

Organizarea superioară a producţiei şi adâncirea continuă a specializării şi cooperării în producţie constituie alte căi de ridicare a calităţii produselor. Aceasta necesită introducerea în cadrul întreprinderii a unor metode modeme de organizare a producţiei şi a muncii, asigurarea unei fabricaţii ritmice a produselor, aprovizionarea la timp cu materii prime şi materiale în sortimentul şi calităţile prescrise în documentaţia tehnică, îmbunătăţirea organizării desfacerii producţiei prin păstrarea, asamblarea şi transportarea produselor conform prevederilor ş.a. De asemenea, adâncirea procesului de specializare şi cooperare contribuie direct asupra creşterii calităţii prin folosirea unor maşini, utilaje, instalaţii, SDV-uri specializate, a unei forţe de muncă specializată, prin crearea posibilităţilor de elaborare a unei documentaţii bine puse la punct ş.a.

O cale deosebit de importantă pentru creşterea calităţii produselor o constituie, de asemenea, elaborarea de standarde şi norme interne pentru produsele fabricate şi respectarea întocmai a conţinutului acestora.

Pentru a face din standarde şi normele interne un factor puternic de creştere a productivităţii muncii se impune luarea în consideraţie la elaborarea lor a celor mai noi realizări în ştiinţă şi tehnică in domeniul fabricaţiei produselor respective.

26

Îmbunătăţirea în mod sistematic a activităţii compartimentului de control de calitate reprezintă, de asemenea, o cale importantă de creştere a calităţii produselor. Cu cât personalul acestui compartiment îşi va exercita funcţiile cu mai multă competentă şi conştinciozitate, cu atât se va exercita o influenţă mai puternică asupra creşterii calităţii produselor.

Un factor stimulativ pentru creşterea calităţii produselor îl constituie folosirea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de servicii. Aceste mărci de fabrică, având rolul de a asigura introducerea pe piaţă a produselor de calitate superioară, pe baza reputaţiei şi prestigiului întreprinderii industriale, impulsionează şi stimulează colectivele din întreprinderi pentru ridicarea activităţii de creaţie a noilor produse, pentru creşterea continuă a performanţelor produselor fabricate.

Marca fabricii reprezintă semnul distinctiv (constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice), care permite diferenţierea şi deosebirea produselor fabricate de întreprinderea industrială de produsele identice sau similare fabricate de alte întreprinderi.

Asigurând o calitate superioară produselor fabricate, unităţile industriale pot face din marca fabricii un puternic instrument de menţinere a produselor pe prim plan, în competiţie cu alte produse, atât pe piaţa internă cât si pe cea externă.

27