Managementul impresiei

    Managementul impresiei se refera la controlarea informatiilor transmise in exterior in scopul ameliorarii opiniilor celorlalti pentru beneficiul propriu sau pentru a atinge anumite teluri sociale. Oamenii pot sa controleze impresiile despre aproape orice (marci de haine, pozitii politice), dar cea mai importanta si cea mai intalnita forma de managementul impresiei este cea legata de imaginea personala a fiecaruia dintre noi – “presentation of self”, cum o numeste Gofmann in Viata cotidiana ca spectacol.     De-a lungul timpului, au existat multi scriitori si filosofi care au vorbit despre tacticile pe care oamenii le folosesc pentru a controla impresiile pe care si le formeaza ceilalti despre ei. Shakespeare scria ca: “Viata e o scena, iar barbatii si femeile sunt actori. Au intrari si iesiri de pe scena si un om in viata sa poate juca mai multe roluri”. Sociologul Erving Goffmann a popularizat ideea vietii ca spectacol, argumentand cu cercetari concrete faptul ca oamenii obisnuiti in viata de zi cu zi actioneaza pentru a forma impresiile dorite asupra celor din jur, precum actorii joaca roluri pe scena in fata spectatorilor.     Asemanarea dintre managementul impresiei si jocul actoricesc (actorii pretind ca sunt ceea ce nu sunt de fapt) arata caracterul intentional si duplicitar al celui dintai. Cercetarile mai vechi au confirmat acest lucru, in timp ce observatii si cercetari mai recente arata faptul ca exista si cazuri in care oamenii se angajeaza in practicarea managementului impresiei fara sa fie constienti de acest lucru. De exemplu, chiar daca avem impresia ca in prezenta familiei sau a prietenilor apropiati putem fi noi insine, putem descoperi ca avem comportamente diferite (sau prezentam versiuni putin diferite ale noastre) in prezenta mamei fata de in prezenta celei mai bune prietene, fara sa ne gandim inainte la acest lucru. Acest comportament diferit poate fi explicat nu numai prin faptul ca vrem sa fim perceputi diferit de mama si prietena, ci si prin faptul ca mama si prietena au asteptari si cerinte diferite de la noi. De aceea practicarea managementului impresiei favorizeaza desfasurarea relatiilor sociale

    Totusi, managementul impresiei nu este lipsit de riscuri. Preocuparea excesiv legata de parerea pe care si-o formeaza ceilalti despre tine poate provoca anxietate si de aici probleme de sanatate. Practicarea unor forme de managementul impresiei care au scopul de a induce opinii total contrarii naturii individului (care au scopul de a insela audienta) prezinta riscul ca cei din jur sa vada “jocul actoricesc” si actorul sa fie demascat.     Pe de alta parte managementul impresiei ar putea deveni “prea eficient”. De exemplu, daca vei incerca sa pari un rebel intr-o anumita situatie, vei intra atat de bine in rol, incat vei incepe sa te vezi tu insuti ca genul rebel si te vei comporta ca atare pe viitor. In orice caz, oamenii incearca de obicei sa isi puna calitatile in fata, astfel ca un efect ca in exemplul prezentat mai sus, va avea efecte pozitive.

Managementul impresiei poate fi folosit in viata sociala in beneficiul prietenilor. Oamenii isi descriu in mod obisnuit prietenii astfel incat sprijina imaginile despre sine dorite de prietenii lor. De aceea managementul impresiei poate fi folosit in scopul servirii celorlalti si orientat pe ceilalti si reprezinta o componenta centrala a vietii sociale cotidiene. Oamenii isi formeaza impresii despre ceilalti si creeaza impresii despre ei celorlalti in

acelasi timp. Asumarea diverselor roluri este un proces necesar atunci cand incercam sa intrunim anumite asteptari. Apartenenta la anumite grupuri si categorii sociale imprima anumite asteptari legate de comportament si valori. Scopul managementului impresiei este de a crea o anumita identitate care sa permita obtinerea anumitor rezultate in cadrul interactiunii sociale (nu neaparat o identitate si rezultate pozitive). Nu voi insista asupra justetei sau nejustetei performarii unui rol. Corect sau nu, managementul impresiei sta la baza succesului relatiilor sociale. Anticiparea nevoilor si cerintelor celor din jur ne ajuta sa cream comportamente adecvate, sa legam prietenii, sa facem fata unor functii publice etc. Imbracarea diverselor roluri faciliteaza adaptarea, rigiditatea limiteaza accesul individului la o retea sociala, exemplele celor care se comporta invariabil la fel in orice situatie si cu oricine fiind destul de graitoare in sens.     Suntem zilnic expusi unei mari varietati de situatii si oameni (scena si public) si trebuie sa ne atingem obiective legate de fiecare dintre ele. De performarea rolurilor depinde succesul sau insuccesul, ridicolul sau castigarea respectulului. 

http://www.copy-paste.ro/index/79/Managementul%20impresiei

Managementul impresiei

Pe masura ce psihologia sociala s-a maturizat ca disciplina, ea a propus o viziune tot mai dinamica si mai complexa asupra comportamentului uman. În prezent, ideea ca oamenii nu reactioneaza pasiv la stimulii din mediu a devenit o axioma; ei încearca sa structureze, sa modeleze mediul în care traiesc, încearca sa construiasca un mediu mai putin amenintator.Inteligenta sociala este considerata un constituent foarte important al inteligentei si se afla într-o relatie strânsa cu statusul si succesul individului în viata de fiecare zi. Concepte ca reglarea impresiei, managementul impresiei, auto-prezenta-rea se refera tocmai la controlul pe care indivizii îl exer-cita intentionat sau neintentionat asupra informatiilor pe care le prezinta audientei, cu deosebire asupra informatiilor despre ei însisi

Indivizii nu transmit celorlalti informatii despre propria persoana la întâmplare: scopurile pe care si le propun influenteaza felul în care ei prefera sa interpreteze evenimentele si felul în care transmit informatii audientei.Originile cercetarilor asupra reglarii informatiei sociale sunt de gasit în opera interactionistilor simbolici: Mead si Cooley. Ei au aratat ca autoreglarea implica transpunerea în rolul altuia, anticiparea reactiilor altora la diferite com-portamente si selectarea conduitei celei mai adecvate în functie de reactia presupusa a lor

Goffmen a îmbogatit a-ceasta conceptie realizând o geniala analiza dramaturgica a comportamentului social. Sociologul american a înteles evolutia cotidiana a individului ca pe un joc de rol. El a aratat ca un individ, ori de câte ori se gaseste în prezenta altora, va avea motive sa manipuleze impresia pe care ceilalti si-o fac despre el astfel încât aceasta sa serveasca propriilor interese. Individul care

reali--zeaza o actiune sau indeplineste un rol devine actor social, modul în care îl joaca îl transforma în personaj

Abordarea dramaturgica despre care am vorbit ne permite sa întelegem modul în care comportamentele nonverbale se institutionalizeaza în cadrul organizatiei, contribuind atât la reglementarea relatiilor interpersonale, cat si la permanenta renegociere a normativitatii acestora

Auto-prezentarea a fost descrisa ca un aspect universal al comportamentului social. Desi Goffman a recunoscut ca auto-prezentarea ajuta la câstigarea aprobarii celorlalti si la atingerea scopurilor, el a privit-o ca pe o conditie esentiala a interactiunii. Pentru a interactiona, indivizii trebuie sa defineasca situatia si rolurile pe care le vor juca. Auto-prezentarea are menirea de a comunica planurile si definitiile pe care fiecare persoana le da identitatii sale. Odata ce identitatile sunt stabilite, fiecare individ are obligatia de a se comporta în conformitate cu identitatea pe care si-a ales-o si de a respecta si accepta identitatea aleasa de celalalt. Managementul impresiei se refera la activitatea indivizilor desfasurata cu scopul de a controla informatiile despre un obiect sau despre un eveniment, inclusiv despre propriul eu. Acest concept se refera la numeroasele modalitati prin care oamenii încearca sa controleze impresiile altora despre ei în ceea ce priveste comportamentul, motivatia, moralitatea si atributele personale, ca dependenta, inteligenta si potentialul viitor

Din punct de vedere organizational, perspectiva managementului impresiei aduce ideea ca o motivatie de baza, atât interna, cât si externa organizatiei, este de a fi vazuta de ceilalti într-o maniera favorabila si de a avea grija sa nu fie vazute aspectele negative.

În general, managementul impresiei este pus în slujba amplificarii puterii actorului în relatiile sociale, facând ca participarea lui la viata sociala sa fie mai putin costisitoare (mai profitabila). Exista foarte multe studii care demonstreaza ca oamenii se prezinta celorlalti în asa fel încât sa poata obtine rezultatele dorite în urma interactiunii.

Managementul impresiei poate fi o activitate constienta, controlata, un comportament calculat sau, dimpotriva, o activitate automata. Autoreglarea controlata apare cu precadere atunci când performanta este foarte importanta pentru actor sau când actorul întâmpina sau anticipeaza piedici în calea identificarilor dezirabile (de pilda, când se teme de criticile altora). S-a de-monstrat ca auto-prezentarea automata, realizata fara un control constient al individului, furnizeaza o informatie mai pozitiva decât auto-prezentarea constienta.Daca initial s-a discutat despre managementul impresiei la nivel de individ, cercetarile au avansat si se poate vorbi de un astfel de management si la nivelul organizatiilor.

Managementul impresiei din organizatii se clasifica în functie de obiectivele pe care le vizeaza în:

- Management al impresiei tactic - care vizeaza obiective de scurta durata. De exemplu, o organizatie urmareste formarea unei bune impresii clientilor sai imediat, pe loc

- Management al impresiei strategic - care vizeaza obiective pe termen lung, utilizând tehnici centrate pe sine, urmarind promovarea imaginii personale.

Pentru a atinge obiectivele privind crearea unei bune imagini in fata celorlalti (detinatorii de interese - actionari, clienti, furnizori, comunitate, Guvern etc.), managementul impresiei apeleaza la o serie de tactici ce pot sa fie clasificate în:

- Tactici de management al impresiei directe - tehnici utilizate pentru prezentarea informatiilor despre propriile caracteristici, abilitati, talente;

- Tactici de management al impresiei indirecte - tehnici utilizate pentru a spori sau pentru a proteja propria imagine prin administrarea informatiilor

Cu siguranta ca nu exista organizatii in care activitatea sa nu presupuna si un management al impresiei cat mai bine pus la punct, optim fiind sa fie ghidat de o strategie care sa aiba ca obiectiv general formarea si consolidarea unei imagini cat mai favorabile a organizatiei in ochii audientei (in principal, ai audientei-tinta, formata din constituenti, furnizori, clienti, comunitati, candidati).

Sociolog Diana Nae,

http://business.rol.ro/content/view/18694/3/