Specializarea : Inginerie economic

PROIECT LA MANAGEMENTUL CONSERVTII I

PROCESRII PRODUSELOR ALIMENTARE

ndrumtor:

Student:

Tema proiectului

Fundamentarea strategiei de dezvoltare a

produciei la SC ...... SA

CUPRINS

CAP. I - Concepte de baza ale managementului produciei agroalimentare

1.1 Locul si rolul industriei alimentare in economia Romniei

1.2. Definirea, locul, rolul si atributiile intreprinderii moderne de productie

1.3. Structura industriei alimentare

1.3.1. Industria de prelucrare a crnii

CAP. II - Evoluia societii comerciale i diagnosticul acesteia

2.1. Obiecul de activitate

2.2. Obiectivele proiectate

2.3. Capacitatea de productie

2.4. Profilul de producie

2.4.1 Producia realizat

2.4.2. Productia prognozata

2.4.3. Proiectarea costului de productie si a pretului de livrare

2.5. Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate

CAP. III - Stabilirea amplasamentului i dimensiunii unei intreprinderi agroalimentare

3.1 Stabilirea dimensiunilor suprafeelor de producie i de depozitare

3.2. Metode de dimensionare a suprafetei necesare pentru productie

3.3. Etapele procesului de amplasare

3.4. Metode de amplasare

3.5. Fundamentarea elaborrii planului general de organiazare a firmei

CAP. IV Alegerea i descrierea schemei adoptate i de analiz a factorilor de producie

4.1. Schema tehnologic a salamului semiafumat Kosarom

4.2. Descrierea procesului de fabricaie

4.3. Principalele caracteristici ale materiilor prime auxiliare i ale produslui finit

CAP. V Optimizarea produciei cu ajutorul metodelor economice

5.1. Programare liniara

5.2. Metoda PERT

5.3. Metoda CPM (metoda drumului critic) Metoda CPM (metoda drumului critic)

5.4. Metoda Just in Time (J.I.T)

5.5. Arborele de decizie

CAP. VI ConcluziiCAP. VII - Bibliografie

CAP. I - Concepte de baza ale managementului produciei agroalimentare

1.1 Locul si rolul industriei alimentare in economia Romniei

Industria alimentar este ramura cu cea mai larg arie de repartiie pe suprafaa globului, fiind singura ramur industrial care nu lipseste n niciun sat, chiar dac uneori este vorba de o dezvoltare rudimentar. Pentru un numr mare de state n curs de dezvoltare, industria alimentar deine locul principal n volumul total al industriei.

Industria alimentara asigur pstrarea i conservarea produselor alimentare, avnd ca scop, perfecionarea continu a tehnicilor de prelucrare, dar i asigurarea calitatii superioare a produselor.

Indiferent de teoriile economice acceptate de-a lungul timpului, tiina economic pune n eviden importana industriilor agroalimentare i agroindustriale n antrenarea ramurilor din amonte i din avalul agriculturii n demarajul economic, relevnd rolul central al acestora n dezvoltarea rilor care posed oportuniti pentru expansiunea sectorului agricol i industrial materii prime i for de munc relativ ieftin.

Sectorul agroalimentar romnesc, vzut prin prisma a doar dou din componentele sale, agricultura i industria alimentar, deine un rol important n economia naional, att sub aspectul populaiei ocupate ct i al valorii adugate create. Dac lum n considerare

ntreg sectorul agroindustrial, care include ca ramuri primare agricultura, silvicultura, pescuitul i exploatarea forestier, mpreun cu industriile prelucrtoare adiacente, este evident c acesta deine circa jumtate din populaia ocupat i peste o treime din valoarea adugat obinut. Dezavantajul este dat de faptul c poziia majoritar n aceste structuri revine ramurilor primare i n mod deosebit, agriculturii.

Dup anul 1990 numrul ntreprinderilor private din acest sector a crescut la aproximativ 20.000 uniti prelucrtoare, nregistrate la Registrul Comerului. Ponderea

ntreprinderilor private n totalul produciei alimentare a crescut continuu, n prezent industria alimentar fiind format, n principal, din ntreprinderi mici (peste 80% dintre ele angajnd mai puin de 10 persoane), doar 3-4% din ntreprinderi avnd mai mult de 250 de angajai.

Producia fizic a sectorului n cauz a sczut ns constant dup 1990, situaie explicat prin reducerea cererii interne, competitivitatea sczut a industriei alimentare pe piaa intern i extern i oferta redus de produse agricole materii prime. Reducerea subveniilor la consumatori i declinul general al puterii de cumprare a populaiei au

contribuit la reducerea cererii iar produsele alimentare romneti s-au confruntat cu concurena produselor importate (zahr, ulei rafinat, produse lactate i carne).

n mod evident, n privatizarea industriei alimentare s-a vzut soluia optim de eficientizare a sectorului

Industria alimentar din Romnia nregistreaz o cifr de afaceri de aproape zece miliarde de euro anual, are o contribuie de 8% n Produsul Intern Brut (PIB) i asigur locuri de munc pentru aproape 200.000 de angajai, potrivit datelor Federaiei Patronale Romne din Industria Alimentar - Romalimenta

Industria alimentar n Romnia

Pe aceasta structura a sectorului agricol ce avantajeaza Romania si o pozitioneza alaturi de state ale Uniunii Europene precum Franta, Polonia, Spania si Italia, s-a construit o industrie alimentara bine articulata in perioada economiei socialiste, aceasta fiind principala contribuitoare la plata integrala a datoriei statului roman pentru imprumuturile externe din anii 70.

Din nefericire, aceasta industrie se prabuseste imediat dupa 1989 urmarind de aproape faramitarea marilor exploatatii agricole de stat, subfinantarea incurajarii lucrarii individuale a loturilor si a neincurajarii procesului de asociere libera a acestora. Primele care se vor prabusi vor fi depozitele de cereale plasate de obicei in apropierea garilor, urmate de pepinierele pomicole si statiunile de cercetare, ambele care vor accelera declinul contributiei agriculturii si industriei alimentare in PIB. Au urmat cntrelele de morarit din mediul rural, sectoarele industriale de panificatie si conservare a fructelor si legumelor.

Industria alimentara din Romania a inregistrat o cifra de afaceri de aproape 9,76 miliarde de euro in 2010, avand o contributie de 8% in Produsul Intern Brut (PIB) si asigurand locuri de munca pentru aproape 185.000 de angajati, potrivit datelor Federatiei Patronale Romane din Industria Alimentara - Romalimenta. Ramura de procesare a carnii detine cea mai importanta contributie in sectorul industriei alimentare, cu o cifra de afaceri de 1,3 miliarde de euro, urmata de panificatie, cu 1,1 miliarde de euro, si de bauturile racoritoare nealcoolice, cu un miliard de euro. De asemenea, cu o pondere de 840 de milioane de euro in total industrie alimentara se afla ramura de productie a carnii, iar produsele lactate inregistreaza o cifra de afaceri de 800 de milioane de euro.

1.2. Definirea, locul, rolul si atributiile intreprinderii moderne de productie

ntreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza n cadrul economiei nationale. Ea este veriga primara, de baza a economiei, la nivelul careia se desfasoara activitatile de productie specifice profilului ei.

ntreprinderea de productie industriala este veriga organizatorica unde are loc fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a produce si desface bunuri economice n structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea de profit.

Scopul principal al unei ntreprinderi consta n fabricarea de bunuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii pentru a satisface cerintele pietei, n conditiile unui context relational economic client-furnizor, n care ntreprinderea joaca alternativ unul sau altul din aceste roluri.

Privita n ansamblul, ca unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati industriale, specifica ramurii sau subramurii din care face parte, ntreprinderea este att utilizatoare de resurse, ct si sursa de bogatie si detinatoare de puteri economice.

Prin obiectul activitatii ei, o ntreprindere industriala are rolul de a administra cu eficienta maxima mijloacele de care dispune, de a asigura ndeplinirea ritmica si integrala a productiei prevazute, ridicarea calitatii produselor, folosirea completa a capacitatilor de productie, modernizarea proceselor tehnologice, cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta baza a profiturilor.

n contextul noilor abordari ale conceptului de ntreprindere n economia de piata, aceasta este privita ca un grup de persoane, organizat pe baza unor criterii juridice, economice si tehnologice, care concepe si realizeaza un proces de productie specific, n vederea oferirii pe piata a produselor executate pentru satisfacerea anumitor nevoi si cerinte ale clientilor sai.

n functie de profilul activitatii ntreprinderii, produsele executate se pot prezenta sub forma de:

bunuri materiale pentru consum productiv (materii prime si materiale, energie, echipamente de productie etc.)

bunuri materiale pentru consum individual (bunuri alimentare, de larg consum, de folosinta ndelungata s.a.)

lucrri (tehnologice, de montaj, de reparatii sau de alta natura)

servicii (personale, de afaceri, publice sau pentru alte necesitati).

ATRIBUTIUNILE NTREPRINDERILOR MODERNE DE PRODUCTIE

Rol activ al ntreprinderii industriale n procesul de dezvoltare a economiei nationale se realizeaza prin atributiile sale n domeniile prezentate n figura 1.2 .

Fig.1.2 Principalele atribuii ale ntreprinderilor n cadrul economiilor moderne

Referitor la aceste atribuii. facem urmatoarele precizari:

1) n domeniul stabilirii indicatorilor economici, al executarii si controlului ndeplinirii lor, atributiile se mpart n doua mari grupe:

a) Privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, unde ntreprinderea realizeaza dimensionarea judicioasa a economiei, tinnd seama de misiunea ei si obiectivele strategice stabilite; pentru buna functionare a acestor indicatori economici, ntreprinderea asigura:

studierea si cunoasterea temeinica a pietei interne si externe;

contractarea ntregii productii;

valorificarea la maximum a potentialului productiv prin utilizarea integrala a capacitatii de productie;

asigurarea folosirii rationale a fortei de munca si largirea profilului de fabricatie;

elaborarea programelor speciale pe diferitele probleme si stabilirea sarcinilor ce revin subunitatilor de productie, sectiilor, atelierelor s.a.

b) Privind executia indicatorilor economici, ntreprinderea:

urmareste ndeplinirea ritmica si integrala a acestora;

tine evidenta statistica a realizarii productiei si a folosirii capacitatilor de productie ca si a celorlalti indicatori

.

2) n domeniul productiei, ntreprinderea:

organizeaza si asigura ndeplinirea programelor de productie n conditii de eficienta ridicata;

asigura realizarea ritmica a productiei, livrarea produselor n corelare cu termenele contractuale precum si realizarea sarcinilor de cooperare n productie;

asigura executarea productiei la parametrii calitativi stabiliti;

organizeaza controlul tehnic de calitate;

ia masuri pentru reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale si eliminarea cheltuielilor neeconomicoase;

foloseste rational, ntretine, repara si modernizeaza mijloacele fixe;

asigura ncarcarea optima a capacitatilor de productie;

aplica normele de protectie si igiena muncii s.a.

3) n domeniul comercial, ntreprinderea are atributii ce se pot ncadra n trei grupe:

a) Aprovizionarea tehnico-materiala. ntreprinderea are ca atributii:

elaborarea si fundamentarea programului de aprovizionare tehnico-materiala;

asigurarea bazei materiale necesare realizarii n bune conditii a sarcinilor de plan;

ncheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la termenele necesare;

elaboreaza norme de stoc pentru materialele necesare;

ia masuri pentru prentmpinarea formarii de stocuri supranormative si pentru valorificarea operativa a celor disponibile;

asigura receptia materialelor, depozitarea si conservarea lor s.a.

b) Marketing si desfacere. ntreprinderea:

ncheie contracte economice si urmareste executarea ntocmai a acestora;

urmareste livrarea produselor la termenele si n condtiile prevazute n contracte;

participa la prospectarea pietei interne si externe n scopul cunoasterii cerintelor consumatorilor;

asigura reclama, participa la expozitii si trguri, elaboreaza si difuzeaza cataloage comerciale;

ia masuri pentru introducerea n fabricatie numai a produselor care au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme;

rezolva reclamatiile referitoare la calitatea productiei, cantitatea si termenele de livrare s.a.

c) Comertul exterior si cooperarea economica internationala.ntreprinderea:

ncheie contracte cu beneficiarii externi, asigurnd fundamentarea indicatorilor economici pentru export pe baza de contracte, contracte-cadru, comenzi sau conventii;

actioneaza pentru asigurarea necesarului de comenzi si contracte pe perioade ct mai lungi, intrarea n raporturi de cooperare cu ntreprinderi si firme din alte tari;

se ocupa cu organizarea corespunzatoare a productiei destinate exportului, de realizarea si livrarea fondului de marfa destinat beneficiarilor externi;

urmareste permanent cresterea eficientei financiar-valutare a operatiilor de comert exterior;

4) n domeniul financiar-contabil, atributiile se ncadreaza n doua grupe:

a) ntocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli. ntreprinderea:

elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli, urmarind sa-si acopere din veniturile obtinute cheltuielile si sa obtina beneficii;

stabileste nivelul stocurilor de materii prime, materiale, produse;

ia masuri pentru executarea ntocmai a bugetului de venituri si cheltuieli si crearea resurselor financiare necesare pentru acoperirea costurilor de productie si de circulatie, desfasurarea normala a activitatii economice, constituirea fondurilor proprii, rambursarea creditelor bancare precum si mentinerea echilibrului ntre venituri si cheltuieli.

b) Alte atributii. ntreprinderea:

organizeaza si exercita controlul financiar-preventiv si controlul gestionar de fond asupra gospodaririi mijloace-lor materiale si banesti;

organizeaza si conduce contabilitatea, ntocmind bilantul contabil si situatia principalilor indicatori economico-financiari;

stabileste preturi si tarife la produsele si serviciile executate;

face inventarierea bunurilor din patrimoniul ntreprinderii s.a.

5) n domeniul cercetarii si dezvoltarii, atributiile ntreprinderii se mpart n trei grupe:

a) Cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introduce-rea progresului tehnic.ntreprinderea:

elaboreaza n colaborare cu institutele de cercetare si proiectare de profil:

planuri proprii de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de introducere a progresului tehnic;

studii, documentatii si proiecte privind realizarea de produse noi si modernizarea celor existente, dezvoltarea si modernizarea utilajelor, reutilari, extinderi de capacitati, perfectionari de tehnologii s.a.;

aplica n productie si valorifica studiile si cercetarile stiintifice;

organizeaza activitatea de inventii si inovatii;

asigura informarea, documentarea si propaganda tehnico-stiintifica.

b) Investitii si constructii. ntreprinderea:

elaboreaza planurile de investitii, de finantare si creditare a acestora;

ncheie contracte de antrepriza si contracte de livrare a utilajelor, corelate cu termenele devpunere n functiune;

urmareste realizarea obiectivelor de investitii si aproba receptia investitiilor care intra n componenta sa.

c) Organizarea conducerii, a productiei si a muncii. ntreprinderea asigura:

organizarea pe baze stiintifice a activitatii de conducere si de productie;

efectuarea de studii privind perfectionarea structurii organizatorice;

aplicarea celor mai moderne si eficiente metode de organizare, programare si urmarire, de optimizare a fluxurilor de fabricatie;

mbunatatirea organizarii si normarii muncii, organizarea rationala a locurilor de munca si a muncii pe schimburi;

aplicarea studiilor si proiectelor de organizare s.a.

6) n domeniul activitatilor de personal, ntreprinderea:

organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, ncadrarea n munca si promovarea personalului;

stabileste indicatorii referitori la asigurarea, pregatirea si perfectionarea fortei de munca pe meserii si specialitati;

organizeaza perfectionarea pregatirii personalului muncitor;

asigura salarizarea personalului, aplicarea formelor de stimulare materiala;

ia masuri pentru mbunatatirea conditiilor de munca, prevenirea accidentelor de munca, folosirea rationala a fortei de munca si respectarea disciplinei muncii;

ia masuri pentru organizarea activitatii cu caracter administrativ, pentru nfiintarea de cantine, crese, gradinite, grupuri sociale, pentru asigurarea asistentei medicale, a spatiului locativ, a bazei materiale pentru actiuni cultural-sportive, ntocmirea dosarelor de pensii, luarea de masuri fata de persoanele care au comis abateri s.a.

Dupa cum subliniaza unii autori, schimbarile manifestate n productia contemporana au avut consecinte asupra cresterii semnificatiei factorului uman, ceea ce a propulsat managementul personalului n primul plan al activitatii manageriale din cadru ntreprinderilor moderne.

1.3. Structura industriei alimentare

n cazul industriei alimentare exista subramuri. Acestea se diferentiaza n functie de:

Materii prime

Procesele tehnologice utilizate

Produsele finite obinute

Industria alimentar cuprinde mai mult de 20 de subramuri (fig.1.3)

Fig. 1.3 Structura industriei alimentare

1.3.1 Industria de prelucrare a crnii i a produselor din carne

Piata produselor din carne este determinata de rolul carnii ca aliment de baza pentru populatie, carnea continand mai multe componente importante pentru viata omului. Cresterea consumului de carne este direct proportionala cu cresterea nivelului de trai al populatiei, consumul crescand si paralel cu progresele inregistrate in sectorul zootehnic.

Pentru mai multe state, comertul cu carne si produse din carne a devenit o directie principala a comertului exterior.

n consumul alimentar se foloseste carenea diverselor specii de animale, acestea fiind preferate de catre populatie in functie de conditiile naturale, obiceiuri, traditii, nivelul veniturilor.

Sacrificarile de animale si pasari din unitatile industriale, in perioada 2012 - 2013

Tab.1.3.1

Sacrificri de bovine,porcine,ovine i caprine si psri n abatoare

Greutate n

Numar capeteGreutate in viuGreutate mediecarcas

Denumiresacrificate(tone)(kg)(tone)

specie20122013201220132012201320122013

Bovine129.087134.77556.89758.941440,8437,328.06528.714

Porcine3.256.8323.481.453344.636368.005105,7105,7263.328282.205

Ovine i

caprine357.688190.2749.2485.17625,927,24.1422.414

Psri182.037.967198.610.161405.025430.4242,22,2292.848312.897

n anul 2013, sacrificrile de bovine n uniti industriale specializate, dup numrul de capete, au crescut fa de anul precedent cu 4,4%, iar sacrificrile de porcine au crescut cu 6,9%. Fa de anul precedent, producia de carne de bovine a crescut cu 2,3%, iar cea de porcine a crescut cu 7,2%.

Numrul de ovine i caprine sacrificate n unitile industriale specializate a sczut fa de anul precedent cu 46,8%, iar producia de carne de ovine i caprine a sczut, de asemenea, cu 41,7%.

Numrul de psri sacrificate n abatoare a crescut fa de anul 2011 cu 9,1%, iar producia de carne de pasre a crescut cu 6,8%.

CAP. II - Evoluia societii comerciale S.C. KOSAROM S.A. Pacani i

diagnosticul acesteia

2.1. Obiecul de activitate

Denumirea firmei: Grupul de firme S.C. KOSAROM S.A. ,societate comerciala pe actiuni, cu capital integral privat romanesc.

Domeniu de activitate principal : producator in sectiunea carne din domeniul alimentatiei.

S.C. "KOSAROM" S.A. a devenit o companie care desfasoara o activitate extrem de complexa intr-un lant de productie integrat: producerea de furaje concentrate, reproductia, cresterea si ingrasarea animalelor si pasarilor, abatorizarea si industrializarea carnii, comercializarea carnii si a produselor din carne, devenind dupa cei 14 ani de existenta o prezenta marcanta in toate segmentele activitatii economice in care este prezenta.

GRUPUL DE FIRME KOSAROM - se imparte in 6 divizii:

1. KOSAROM S.A. PACANI -pentru procesarea carnii de porc ;

2. SUINPROD S.A. ROMAN -pentru cresterea porcilor ;

3. AVITOP S.A. IASI -pentru cresterea si procesarea pasarilor ;

4. AGRICOLA TG. FRUMOS -pentru productia vegetala si cresterea bovinelor si ovinelor ;

5. FABRICILE DE NUTRETURI COMBINATE - TOMESTI (IASI) si ROMAN

(NEAMT) pentru producerea furajelor necesare celor doua sectoare zootehnice.

6.KOSAROM CONSULTING S.A. IASI -ofera servicii in sectiunea Resurse Umane & recrutare din domeniul Servicii.

S.C. "KOSAROM" S.A. PACANI

Obiectul de activitate al societaii este industrializarea carnii si sacrificarea animalelor (porcine), comert cu ridicata si amanuntul.

2.2. Obiectivele proiectate

Obiective pe termen lung

Obiectivul principal l reprezint dorina de a deveni lider pe piaa european, acest lucru viznd introducerea n fabricaie a noi produse i alocarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare de cel puin 5% din veniturile brute.

Un alt obiectiv pe care firma i propune s-l realizeze este producerea celor mai calitative, igienice, sigure i apreciate produse comparativ cu cele ale concurenei. De asemenea, KOSAROM dorete s-i mreasc de dou ori spaiile necesare desfurrii activitii de producie, precum i extinderea centrelor de distribuie n toat ara.

Obiective pe termen mediu

Pe termen mediu KOSAROM i propune s dispun de un personal calificat, orientat spre cooperare, comunicare, motivaie i rezultate. Pentru aceasta este dispus s aloce 3% din veniturile brute ca investiie n calificarea i dezvoltarea personalului. KOSAROM aspir la obinerea unui profit anual de minim 8%.

2.3. Capacitatea de productie

n prezent, capacitatea de productie a firmei S.C. KOSAROM S.A PACANI, este urmtoarea: - 7.500 8.000 tone/an carne taiata

4.000 4.500 tone/an preparate

2.4. Profilul de producie

2.4.1 Producia realizat

Abatorizare:

7.500 8.000 tone/an carne taiata.

Sacrificare : 800 porci/ 8 ore

Tranare : 50 tone/ 2x 8 ore

Preparate si semipreparate din carne :

4.500 5.000 tone/an.

30 tone / zi

2.4.2 Producia programat

Se doreste marirea capacitatii de productie de la :

800 porci / 8 ore 1300 porci / 8 ore

30 tone/ zi 50 tone / zi

2.4.3. Proiectarea costului de productie si a pretului de livrare

Activitatea de reducere a costurilor poate fi desfurat numai acolo, unde exist rezerve n acest sens, respectiv numai atunci cnd se cunosc natura i volumul acestor rezerve, precum i factoriicare ar putea conduce la mobilizarea lor.

n mod normal, implementarea soluiilor de reducere a costurilor necesit eforturi,care,la rndul lor,se concretizeazn consum de resurse. Prin urmare,un alt criteriu pe care trebuie s-l ndeplineasc soluiile de reducere a costurilor este eficiena, adic s implice un efort a crui cost s fie justificat de efectul obinut n termeni de cretere a raportului resurse consumate/valoare creat.

Elemente eseniale n activitatea de reducere a costului

Firma n vedere urmtoarele:

a) ii alege procesul de producie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci i economic i ecologic;

b) urmreste s cumpere factori de producie, pe ct posibil, la preurile cele mai mici, fr a neglija calitatea i s reduc costurile de funcionare a lor;

c) micorarea consumului de factori de producie pe unitatea de rezultat prin mrirea

randamentului lor;

d) asigurara reducerea costurilor n toate fazele muncii, nu numai n producerea nemijlocit

de bunuri economice, ci i n fazele de cercetare i proiectare, n domeniul gestiunii si

conducerii;

e)realizareaza obiectivelele stabilite, innd seama de resursele disponibile, de condiiile

de producie existente, n contextul restriciilor de ordin economic;

f) identifica produsele care genereaz consumuri energetice mari i a produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activitii de minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul i eviden.

Micorarea costurilor necesit ridicarea nivelului de calificare a lucrtorilor, perfecionarea echipamentelor tehnice de producie, a tehnologiilor de fabricaie, a activitii de administrare, de gestiune i conducere, stimulare material, creterea productivitii etc.

Metode de reducere a costurilor

Costurile de productie sunt influenate factori interni, dependeni de activitatea productorului, i de factori externi, independeni de activitatea acestuia. Printre factorii externi care inf1uenteaz costurile sunt: preurile de cumprare ale factorilor de producie si preurile vnzare ale mrfurilor.

Activitatea productorului trebuie s se concentreze asupra urmtoarelor ci de reducere a costurilor:

Metode clasice sau hard

reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil i ap

cresterea productivitatii muncii

folosirea deplin a capacitilor de producie i a spaiilor de producie

retehnologizare

dimensionarea optim a cheltuielilor de dezvoltare

reducerea costurilor calitii

reducerea costului prin proiectare (design)

renegocierea contractelor cu furnizorii si distribuitorii

reducerea cheltuielilor administrativ-gospodreti

micorarea preurilor de desfacere

dimensionarea optim a cheltuielilor cu reclama

reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs

Stabilirea preului

n cadrul politicii de pre, stabilirea preurilor i concurena reprezint principala problem cu care se confrunt majoritatea firmelor. Deciziile luate n acest domeniu de ctre firma KOSAROM condiioneaz reuita firmei, pentru c incidena preurilor poate fi observat n trei puncte cruciale:

-preul care va fi reinut va infuena decisiv nivelul cererii i va determina volumul cifrei de afaceri;

- preul de vnzare va determina nivelul profitului firmei, inclusiv celelalte elemente specifice: marja de piat, preul unitar i altele;

- preul de vnazare afiat pentru un produs infuenteaz percepia global a clientului fa de produs. Un pre ridicat va fi ataat imaginii de calitate, iar un pre moderat va face o impresie opusa.

Preurile produselor agricole sunt influenate semnificativ de caracterul sezonier al produciei agricole, n special al produciei vegetale. Variaiile nregistrate la nivelul preurilor

ndecursul unui an, sunt determinate de perioada n care produsul se gsete pe pia, de abundena sau dup caz de raritatea sa, de posibilitatea de stocare, de caracterul sezonier al consumului pentru anumite categorii de produse, precum i de existena unor produse substituibile.

Preurile practicate de S.C. KOSAROM S.A. se situeaz peste media produselor din carne din Romnia, deoarece brandul s-a poziionat nc de la nceput pe un nivel premium.Astfel, strategia de pre vine n completarea strategiilor de promovare (i invers)

.Preurile pe care le practic susin aceste avantaje i ne ofer un profil al cumprtorului persoane care sunt atente la ceea ce mnnc, preocupate de sntatea lor i a familiei i care sunt dispuse s plteasc mai mult pentru consuma produse de bun calitate.

Indicatorii care exprim ponderea produselor de calitate superioar

Indicatorii care exprim ponderea produselor de calitate superioar n totalul produselor de acelai fel se folosesc n acele ramuri la care produsele pot fi ncadrate n funcie de caracteristicile lor de calitate pe clase de calitate sau sorturi. Ei se stabilesc n mod diferit pentru producia omogen i pentru producia eterogen.

Pentru producia omogen caracterizarea calitii produselor care se pot grupa pe clase de calitate sau sorturi se face prin folosirea coeficientului mediu al produselor.

Coeficientul mediu de calitate se calculeaz ca o medie aritmetic ponderal, lund n calcul clasele de calitate sau sorturile i cantitatea de produse corespunztoare fiecrei clase sau sort, conform formulei:c =c q,(.1)

q

n care:

creprezint coeficientul mediu de calitate;

c - cifra care exprim clasa de calitate sau sortul (unu pentru calitatea I, doi pentru calitatea a doua .a.m.d.).

Dac se noteazqcu qx, care exprim ponderea produciei fiecrei caliti fa de

q

totalul produciei, coeficientul mediu de calitate se mai poate calcula i cu formula urmtoare:

c= c q x(2)

Acest coeficient se poate calcula att pentru ceea ce s-a prevzut, ct i pentru situaia efectiv, obinnd dup caz, coeficientul mediu de calitate prevzut i efectiv. Cu ct valoarea acestor coeficieni este mai mic, cu att calitatea produselor este mai ridicat.cq1q1c q1q0

I c =c1==x.(3)

0cqq1cq

c00

q0

n aceast relaie de calcul s-a notat cu indicele 0 ceea ce s-a prevzut i cu indicele 1 situaia efectiv.

Pentru a se urmri situaia calitii produciei n dinamic pentru doi ani se calculeaz n mod asemntor indicele coeficientului de calitate, ca un raport ntre indicii medii de calitate efectiv realizai n cei doi ani pentru care urmrim efectuarea comparaiei.

Pentru exemplificare se consider datele din tabelul .1.Tabelul .1

Clasa de calitateCantiti prevzuteCantiti realizate

- tone -- tone -

I8090

II1510

III52

TOTAL100102

Pe baza acestor date se calculeaz cei trei indicatori:= c q0=80 1 15 2 5 3125 1,25 ;

c0

q080 15 5100

c1c q190 110 2 2 31161,13 ;

q1

90 10 2102

I c =c11,13 0,904 sau 90,4%

c01,25

Din aceste date rezult c la producia efectiv realizat calitatea s-a mbuntit fa de

plan cu 9,6%, conform calcului 100 90,4 = 9,6%.

n cazul n care din aceeai cantitate de materie prim se fabric produse de clase diferite de calitate, fiecare clas de calitate avnd preuri de livrare diferite, pentru msurarea i aprecierea calitii se poate calcula preul mediu al produsului planificat ( p0 ), efectiv ( p1 )

i indicele preului mediu (I p ), conform relaiilor:

p0=q0 p; p1=q1 p; I=p1 100,(4)

q0q1pp0

n care:

q0, q1 reprezint cantitatea prevzut a se executa, respectiv efectiv a produselor de diferte caliti;p- preul unitar al produselor de diferite caliti.

Cu ct cantitile din clasa extra sau nti sunt mai mari, cu att preul mediu se va

apropia mai mult de preul unitar al produsului de calitate extra sau nti, indicele preului

mediu avnd o valoare supraunitar n condiiile creterii ponderii produselor de calitate

superioar.

Aprecierea calitii produselor se poate face i cu ajutorul coeficientului de calitate care exprim ponderea valorii produciei fa de valoarea produciei n cazul n care ntreaga producie ar fi de calitatea nti.Pentru aceasta se pot folosi urmtoarele relaii de calcul:K=q0 p; K c =q1 pi I K=Kc1100,(5)

cq0 Pq1 PcKc0

01

n care:

K c, K creprezint coeficientul de calitate prevzut i cel efectiv, calculai n funcie de

01

costul unitar al produsului de cea mai bun calitate;

q0, q1- cantitatea de producie de diferite caliti prevzut i, respectiv, realizat;

p- preul unitar al produsului de diferite caliti;

P- preul unitar al produsului de cea mai bun calitate;

I Kc-indicele coeficientului de calitatecalculatpe baza preului unitar al

produsului de cea mai bun calitate;

Procesul de mbuntire a calitii produselor se determin scznd 100 din valoarea

lui I Kc .

Pentru msurarea i aprecierea calitii produselor la ntreprinderile cu producie eterogen, care produc deci mai multe tipuri de produse de caliti diferite, se folosete coeficientul de calitate mediu generalizat c prevzut i efectiv, precum i indicele coeficientului de calitate mediu generalizat I c .

Aceti coeficieni se calculeaz astfel:

c0 q0 pc1 q1 p

cq=;cq=;(6)

q0 pq1 p

01

I=c1 q1 p:c0 q0 p=c1 q1 pc0 p,(7)

cq1 pq0 pq1 pc0 q0 p

q

n care:

cq,qreprezint coeficientulde calitate mediugeneralizatprevzut i, respectiv,

c

01

efectiv;

0 ,- coeficientul mediu de calitate prevzut i, respectiv, efectiv pentru un anumit

cc1

tip de produs;

q0, q1- cantitatea prevzut i, respectiv efectiv dintr-un anumit tip de produs;

p- preul unitar al produsului de o anumit calitate;

I- indicele coeficientului de calitate mediu generalizat.

cq

Dac se noteaz vx =q p

greutatea specific a valorii fiecrui produs n valoarea

p q

ntregii producii, atunci formula coeficientului de calitate mediu generalizat devine:

q = c v x .(8)

c

Pentru ntreprinderile cu producie eterogen aprecierea calitii produselor se face cu ajutorul indicelui coeficienilor de calitate calculat pe baza preurilor medii pe produs (I p ),

potrivit formulei:I=q1 p(q1 ),(9)

pq1 p(q0 )

n care:

p(q1 )reprezint preul mediu unitar calculat n funcie de producia efectiv;

p(q0 )- preul mediu unitar calculat n funcie de producia prevzut.

La rndul lor p(q0 ) i p(q1 ) se calculeaz cu relaiile:p(q) = p q0; p(q ) = p q1.(.10)

0q01q1

Aprecierea calitii produselor se poate face i pe baza folosirii metodei punctajului.

Potrivit acestei metode se acord un punctaj pe baza caracteristicilor de calitate, calitatea

produsului fiind cu att mai ridicat cu ct numrul de puncte acordat este mai mare. Aceast

metod se aplic pentru aprecierea calitii legumelor i a fructelor proaspete, a tutunului, a

esturilor crude .a.

Punctele se acord n funcie de natura, importana i mrimea caracteristicilor de

calitate, pe baza unor norme bine stabilite.

Pentru esturile crude se poate acorda urmtorul punctaj:

- sortul extra100 puncte

- sortul I96-99 puncte

- sortul II88-95 puncte

- sortul III80-87 puncte

Rezult de aici c produsul poate fi acceptat dac ntrunete un numr minim de 80

puncte, la 100 de puncte produsul fiind de calitate extra.

Trebuie artat c metoda punctajului poate msura i indirect calitatea produsului prin

stabilirea punctajului pe baza defectelor, produsul de calitate superioar fiind n acest caz

acela care are un numr ct mai mic de puncte.

Pentru aprecierea calitii produselor se mai pot folosi i unii indicatori cum sunt: Ponderea valoric a produselor cu marc de calitate sau Ponderea cheltuielilor datorate calitii necorespunztoare la 1 000 lei cifr de afaceri.

Primul indicator se poate aplica pe baza practicii de a marca cu un semn distinctiv produsele a cror calitate superioar este garantat, iar cel de-al doilea pe baza evidenierii n mod separat a cheltuielilor datorate calitii necorespunztoare, cum sunt cele referitoare la costul manoperei, materialelor, regiei, rezultate din rebutarea produselor, cele referitoare la diferene rezultate din declasarea calitativ a produselor, din costuri suplimentare pentru remanieri, expertize i controale suplimentare .a.

2.5. Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate

Necesitatea realizarii productiei proiectate intervine in primul rand din aspectul aconomic al unei afaceri care are o mare acoperire pe piata, cu posibilitati de extindere.

Grupul de firme Kosarom a devenit brand-ul numarul 1 al Regiunii de Nord-Est a Romaniei.

Conform unei cercetari cantitative realizate de ISRA Center Marketing Research,referitoare la piata mezelurilor din Romania, Kosarom ocupa primul loc ca marca moldoveneasca in topul preferintelor consumatorilor. La nivel national, produsele Kosarom ocupa locul al cincilea in clasamentul preferintelor producatorilor de mezeluri. Potrivit aceluiasi studiu, Kosarom este cea mai cunoscuta marca moldoveneasca de mezeluri la nivel spontan.

Calitatea deosebita a produselor Kosarom deriva si din sistemul integrat implementat de grupul de firme, care are in componenta unitati proprii de crestere a porcilor si pasarilor de carne, unitati furnizoare de materie prima (SUINPROD" Roman, AVI - TOP SA Iasi) si unitati de productie a cerealelor si furajelor (Agricola Tg. Frumos, Fabrica de Nutreturi Combinate Roman, Fabrica de NutreturiCombinate Tomesti).

Principalele criterii de care se tine cont la cumpararea mezelurilorsunt gustul si termenul de valabilitate, acestea fiind urmate de pretul produsului sirenumele producatorului.

CAP. III - Stabilirea amplasamentului i dimensiunii unei intreprinderi

agroalimentare

3.1 Stabilirea dimensiunilor suprafeelor de producie i de depozitare

Tab 3.1.1

Mijloace fixeSuprafata

mp

Cladire procesare1.984

Hla depozitare1.125

Cladire administrativa90

TOTAL3.199

Datele de baza necesare elaborarii planului general:

Profilul de fabricare a intreprinderii;

Procesul tehnologic;

Fluxurile tehnologice;

Structura constructiilor intreprinderii;

Nivelul de specializare si cooperare;

Perspectivele de dezvoltare a intreprinderii.

a) Cunoasterea profilului de fabricare a intreprinderii este punctul de plecare a analizei pentru elaborarea planului general. Pentru aceasta, e necesar sa se cunoasca exact nomenclatorul produselor ce urmeaza a fi executate, cantitatea de executat din fiecare produs, precum si calitatea produselor.

Pe baza datelor referitoare la programul de productie al intreprinderii se elaboreaza procesul tehnologic si se apreciaza fluxurile de materiale si de oameni. Prin planul general de organizare, pe langa procesul tehnologic general, se vor elibera si procese tehnologice partiale sau de detaliu.

b) Procesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentand totalitatea operatiilor necesare de prelucrare a materiilor prime, din momentul iesirii din depozit si intrarii in procesul de prelucrare si pana in momentul iesirii din fabricatie sub forma de produs finit.

Procesul tehnologic partial sau de detaliu reprezinta totalitatea operatiilor care se efectueaza in interiorul unei sectii sau al unui atelier, deci pe o anumita faza a procesului tehnologic.

Prin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat grafic printr-o schema a procesului tehnologic sau schema a fabricatiei, care va arata drumul pe care il parcurg materiile prime, semifabricatele si produsele finite in procesul de fabricatie, precum si legaturile functionale care se stabilesc intre diferitele unitati de productie ale intreprinderii.

Caracteristica esentiala a unei astfel de scheme de fabricatie o constituie faptul ca ea reprezinta grafic numai procesul tehnologic pe faze, fara a implica si desfasurarea spatiala, concreta pe teritoriul intreprinderii, sau a reprezenta la o anumita scara, unitatile de productie.

Elaborarea planului general necesita, de asemenea, cunoasterea si precizarea fluxurilor tehnologice si de oameni.

c) Fluxul tehnologic este drumul parcurs de diferite materiale in decursul prelucrarilor. In raport cu specificul procesului tehnologic pot fi adoptate trei tipuri de fluxuri tehnologice:

flux tehnologic orizontal;

flux tehnologic vertical;

flux tehnologic mixt.

d) Zonarea terenului intreprinderii

Proiectarea intreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora pe baza unor criterii unitare:

a. asemanarea operatiilor cerute de procesul tehnologic;

b. asemanarea mijloacelor de transport folosite;

c. asemanarea instalatiilor sau retelelor de instalatii energetice;

d. identitatea conditiilor de paza contra incendiilor;

e. identitatea conditiilor sanitare si de tehnica securitatii muncii.

Se pot deosebi:

1. Zona de productie;

2. Zona de intretinere;

3. Zona energetica;

4. Zona depozitelor;

5. Zona social administrativa.

1. Zona de productie cuprinde acele cladiri sau constructii, unde se desfasoara procesele de productie de baza. In raport cu specificul acestor procese, aceasta zona se imparte la randul ei in zona de prelucrare la cald si zona de prelucrare la rece.

In cadrul zonei de prelucrare la cald, sunt amplasate acele unitati de productie, sectii, ateliere, sectoare, care dau nastere la mari degajari de fum, scantei, gaze, pericol mare de incendiu, motiv pentru care se recomanda a se amplasa cat mai izolat de celelalte unitati de productie.

Zona de prelucrare la rece grupeaza cladiri sau constructii, in cadrul carora se desfasoara restul activitatii de baza: procese de prelucrare, montaj, finisare, confectii, etc. Aceasta zona se recomanda a se amplasa in apropierea intrarilor in intreprindere, deoarece aici lucreaza majoritatea personalului.

2. Zona de intretinere grupeaza cladirile sau constructiile unde se desfasoara activitati de reparatii, confectionarea sculelor, etc. Aceasta zona se recomanda a fi amplasata in apropierea zonei de fabricare.

3. Zona energetica cuprinde cladirile sau constructiile unde sunt grupate unitatile pentru producerea energiei electrice, aburului, aerului comprimat sau statiile de transformare si depozitele de combustibil. Aceasta zona fiind o zona cu pericol de incendiu si o zona de mare trafic, trebuie amplasata tinand cont de directia vanturilor, pentru a se evita deplasarea degajarilor spre cladirile proprii sau spre cartierele de locuit. Pentru reducerea lungimii retelelor energetice sau de transport, se recomanda ca aceasta zona sa fie situata in apropierea principalilor consumatori, a depozitelor de combustibili si a cailor principale de transport.

4. Zona depozitelor cuprinde constructii si amenajari folosite pentru depozitarea materiilor prime, materialelor, produselor finite, etc. Se amplaseaza de-a lungul cailor de transport rutiere sau de cale ferata, necesitand un mare trafic si, de asemenea, se amplaseaza cat mai aproape de unitatile de productie pe care le deservesc.

5. Zona social administrativa cuprinde diferite cladiri cu caracter administrativ sau destinate activitatilor social culturale.

Pentru a asigura reducerea deplasarii personalului ocupat in aceasta activitate, pe teritoriul intreprinderii, se recomanda amplasarea acestei zone in imediata apropiere a intrarii principale a intreprinderii, iar pentru diferite blocuri de locuinte sau cladiri ce adapostesc (cantina, club, gradinita), se recomanda amplasarea lor in afara incintei, dar foarte aproape de aceasta. Pentru a asigura o functionalitate optima si, de asemenea, pentru a reduce cheltuielile de investitii pentru cladiri sau investitii, este necesara ori de cate ori este posibil, gruparea diferitelor unitati in blocuri constructive, pe baza unor criterii:

asemanarea proceselor tehnologice;

asigurarea conditiilor de paza contra incendiilor;

reducerea fluxului tehnologic, de transport, etc.

Pentru determinarea locului de amplasare a unitatilor de productie si a locurilor de munca in cadrul cladirilor de productie, se folosesc o serie de tehnici de calcul pe calculator. Dintre acestea, cea mai des folosita este tehnica Craft, care poate asigura o amplasare optima pentru circa 40 centre de activitate. Pentru solutionarea problemelor, programul Craft necesita ca date de intrare, fluxul intre sectoare si cheltuielile de manipulare a materialelor, impreuna

cu o reprezentare schematica pentru planul existent la o anumita data, sau pentru o anumita amplasare.

3.2. Metode de dimensionare a suprafetei necesare pentru productie

In vederea dimensionarii suprafetelor necesare activitatii viitoarelor intreprinderi se folosesc urmatoarele metode:

A. metoda prin calcul;

B. metoda prin transpunere;

C. metoda prin elaborarea unui proiect sumar;

D. metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor;

E. metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.

A.Metoda prin calcul - este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in stabilireanecesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj in parte. Petotal, pentru toate utilajele, pe baza normativelor de suprafata existente, se determina suprafetele necesarepentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc. Suprafata totala se obtine adaugand lasuprafetele de productie, suprafetele necesare serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc.

Folosirea metodei de proiectare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita stabilirea, inprealabil, a unui inventar al masinilor, utilajelor si echipamentelor necesare.Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din gradul deproiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux continuu defabricatie. Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele tehnice ale acestorasau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului necesar de masini, utilaje sau instalatii se faceutilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile tehnice, de exploatare, normele tehnico economice, de timpul disponibil de functionare, etc.

B. Metoda prin transpunere - consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate diferitelormasini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se ajusteza tinand cont de necesitatilenoii intreprinderi si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu cerintele ce se urmarescpentru obiectivul proiectat.

C.Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar - consta in aceea ca se elaboreaza un prim proiect de detaliucu caracter sumar, care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu solutiile adoptate,precum si asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si echipamentele respective, urmand cape parcurs sa se faca ajustarile necesare in functie de necesitatile noii intreprinderi.

D.Metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in mod frecvent in cazul in careanumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. Pentru aceasta categorie se stabilesc anumitenormative sau standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor necesare. Exemplu: normativepentru tipuri de masini, suprafete auxiliare, spatii administrative.

E.Metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii se pot stabili o serie de coeficienti utilipentru proiectare: raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si cea a terenului, raporturile dintresuprafetele ocupate de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima raporturile dintre spatiu sifunctiune.Suprafata necesara pentru o anumita activitate se poate calcula pe baza unor astfel de coeficienti siprin extrapolare, tinand seama de tendinta valorii acestora in viitor.

3.3. Etapele procesului de amplasare

Fundamentarea amplasrii sistemului de producie necesit rezolvarea urmtoarelor probleme:

alegerea zonei economice;

alegerea locului de amplasare n cadrul zonei economice.

Alegerea zonei economice trebuie s ia n considerare dou categorii de factori i anume factori tehnico-economici i factori sociali.

Factorii tehnico-economici sunt:

apropierea de sursele de materie prim. Acest factor are o pondere nsemnat n situaia n care procesul de producie necesit un volum mare de materiale, al cror transport este costisitor;

existena resurselor de combustibil. Locul de amplasare va fi stabilit n raport cu locul i capacitatea de extragere a combustibilului, n funcie de distana de la punctul de extragere la locul de prelucrare, de caracteristicile combustibilului i de costurile specifice;

posibilitatea alimentrii cu energie electric sau cu alte forme de energie. Se va urmri reducerea distanei fa de furnizorii de energie electric, abur, aer comprimat.

existena unor resurse suficiente de ap industrial i costul aprovizionrii. Se va stabili: necesarul de ap, sursele de alimentare, costul unui m3 de ap, investiiile necesare conectrii la sursa de ap i costul reelelor proprii de alimentare cu ap. Analizele vor lua n considerare resursele locale de ap, apele de suprafa, pnzele subterane. Se vor efectua cercetri hidrologice, topografice, sanitare i altele.

posibiliti de transport. Se urmrete amplasarea sistemului industrial ct mai aproape de calea ferat, reeaua de transport auto sau transport pe ap.

resursele de for de munc existente. Se va avea n vedere reducerea omajului din zon i evitarea fluctuaiilor de personal n uniti deja existente.

piaa de desfacere a produselor, care este un criteriu important n special n cazul produselor finite cu caracter perisabil.

3.4. Metode de amplasare

Lucrarile de specialitate prezinta mai multe metode prin care decizia de amplasare poate fi optimizata:

a) tabelul comparativ al principalilor factori de influenta

b) metoda utilitatilor aplicata analizei amplasarilor

c) analiza dimensionala a amplasarilor

d) metoda pragului de rentabilitate

e) metoda centrului de greutate

f) programarea lineara, algoritmul de transport.

a) Tabelul comparativ al principalilor factori de influenta

Tab 3.4.1

Principalii factori de influenta

Factorii de influentaInternationaliNationaliRegionaliLocali

Stabilitate politica

Legislatie relevanta

Sindicate de munca

Climatul mediului industrial

Fezabilitatea ntreprinderilor

Restrictii de capital

Taxele pentru firmele straine

Restrictii curente

PIB, tendinta

Tendintele investitiilor straine

Restrictii pentru forta de munca

straina

Climat

Limbaj

Preferinte manageriale

Facilitati de localizare

Accesul la aria de distributie

Costul vietii

Standardul de viata

Localizarea pietei / clienti

Localizarea furnizorilor

Proximitatea colaboratorilor

Forta, abilitati si priceperi

somaj, absenteism

Nivel de salarizare

Restrictii de dezvoltare

Structura taxelor?

Controlul mediului?

Comunicatii internationale,

nationale

Transport (aerian, tren, sosele)

Accesibilitatea teritoriului si

costuri

Costul terenului

Costul constructiei

nchirieri

Costul serviciilor

Zonarea si restrictii de plan

(urbanizare)

Accesul la utilitati

Accesul la achizitie si pregatire

Atitudinea si cultura comunitatii

Accesibilitatea energiei

Costul energiei

Impactul n mediu

Acces la subcontractari

Acces la amplasament

Caracteristicile locului

Acces spatii adiacente

Acces transport

Parcari

Transport local

Alte facilitati

b) Metoda utilitatilor

Utilitatea se exprima prin gradul de satisfactie pe care-l nregistreaza decidentul optnd pentru o cale sau alta de rezolvare a problemei de conducere n raport cu interesele si obiectivele sale si ale organizatiei . Teoria utilitatii a fost elaborata de John Newman si Oscar Morgenstein n 1944, formulnd functiile, proprietatile si modul n care se poate aplica n procesul decizional.

Utilitatea este un indicator adimensional si permite ca valorile diferitelor caracteristici ale unei variante decizionale sa fie nsumate.

Att n cazul produselor, proceselor ct si n cel al amenajarilor utilitatea evalueaza gradul de satisfactie dupa mai multe criterii sau caracteristici care au fiecare o pondere n definirea utilitatii de ansamblu, pondere stabilita de un decident sau un grup de lucru dupa o serie de metode care elimina subiectivismul sau partizanatul.

Teoria utilitatilor se dovedeste a fi deosebit de elastica pentru ca permite includerea n analiza att a factorilor cantitativi, fiecare exprimat prin unitati de masura specifice, ct si a factorilor calitativi exprimati prin valori relative apreciate n functie de un etalon prestabilit.

Etapele de lucru n metoda utilitatilor:

1. Se nominalizeaza variantele de amplasare Vi, i = (1..m).

2. Se dezvolta lista factorilor relevanti Fj, j = (1..n) care reprezinta criteriile de apreciere a variantelor de amplasare.

3. Se aloca fiecarui factor un coeficient de importanta Kj n functie de obiectivele propuse. Se prefera ca suma acestora sa fie egala cu 1; Kj = 1

4. Se determina consecintele criteriilor de apreciere asupra fiecarei variante si se construieste matricea consecintelor. (tab. 3.4.2) astfel nct pentru fiecare amplasare Vj sunt nominalizate consecintele aij n functie de fiecare criteriu Fj.

Tab.3.4.2

Tabelul consecintelor n metoda utilitatilor

AmplasareFactori

F1...Fj...Fn

V1a11a1ja1n

...

Viai1aijain

...

Vmam1amj

Se precizeaza ca n matricea consecintelor se regasesc valorile reale exprimate n unitatile de masura caracteristice si cele calitative apreciate n valoarea lor relativa. Tabelul centralizeaza consecintele fara a tine cont de unitatea de masura specifica fiecarui criteriu de apreciere.

5. Se alege o scara de nivel pentru a transfera consecintele n utilitati, de obicei de la

1 la 10, pentru a aprecia adimensional consecintele detasndu-le de unitatile de masura.

6. Se transforma consecintele n utilitati. Pentru fiecare factor de influenta se va identifica consecinta cea mai nefavorabila careia i se va acorda nivelul de utilitate 1, iar pentru cea mai favorabila nivelul de utilitate 10. Pentru valorile intermediare, utilitatile pot fi determinate prin interpolare sau cu relatia:

Unde :

uij - reprezinta utilitatea corespunzatoare amplasamentului i n functie de factorul j aij - consecinta corespunzatoare amplasamentului i n functie de factorul j

(aj)u=1 - consecinta cea mai nefavorabila la nivelul factorului j (aj)u=10 - consecinta cea mai favorabila la nivelul factorului j

7. Se construieste matricea utilitatilor similara cu cea a consecintelor.

n tabelul 3.4.3 se vor nominaliza si valorile coeficientilor de importanta pentru fiecare criteriu de apreciere Kj.

Tab.3.4.3

Tabelul utilitatilor

AmplasareFactori

F1...Fj...FnUtilitatea totala

V1u11u1ju1n

...

Viui1uijuin

...

Vmum1umjumn

KjK1...Kj...Kn

8. Se calculeaza utilitatea totala aferenta fiecarei variante de amplasare cu formula:

adica pondernd utilitatile cu coeficientii de importanta alocati si n final efectund suma utilitatilor ponderate pe fiecare varianta de amplasare.

9. Se face recomandarea de amplasare conform variantei cu utilitatea totala maxima.

Avantajele metodei:

n analiza pot lua n considerare att factori calitativi ct si factori cantitativi de care depinde eficienta amplasarii;

metoda este logica si usor de aplicat si are un grad de generalizare remarcabil.

Dezavantajele metodei:

se induce un anumit grad de subiectivism n etapele de stabilire a factorilor si a importantei acestora n functie de obiectivul sau obiectivele propuse;

varianta optima rezultata nu concorda ntotdeauna cu anumite considerente majore care nu au fost luate n calcul si deci varianta optima nu poate fi aplicata datorita acestor restrictii (securitatea oamenilor, riscuri etc.).

Managementul activitilor logistice presupune nu numai decizii referitoare la deplasarea

bunurilor ci i decizii despre:

unde, ce i ct s se produc,

care s fie nivelul stocului n fiecare etap procesului de producie,

fluxul informaional ntre actorii implicai n lanul logistic i

locul de amplasare a uzinelor i centrelor de distribuie.

Deciziile referitoare la amplasare sunt cele mai dificile i critice n realizarea unui lan logistic eficient. Fluxul informaional este i acesta relativ flexibil, putndu-se modifica n funcie de strategiile corporatiste i diferitele aliane. Deci, transportul, stocul i informaia pot fi reoptimizate rapid ca rspuns la modificrile aprute n lanul logistic.

O limitare important modelului de amplasare cu cerere fix este presupunerea cdere la centrele de distribuie la clieni sunt trimise vehicule ncrcate la capacitatea maxim. n majoritatea cazurilor, transporturile sunt efectuate la capaciti sub capacitatea maxima de transport a vehiculelor i pe o rut cu opriri intermediare ntre faciliti i diveri clieni. n cazul vehiculelor ncrcate la capacitate maxim, costul unei livrri este independent de celelalte livrri efectuate, pe cnd, n cazul transporturilor incomplete, costul livrrilor depinde de amplasarea celorlali clieni i de ordinea n care acetia sunt servii.

3.Analiza dimensionala n amplasarea ntreprinderilor

n general cnd avem de rezolvat o problema multidimensionala se poate utiliza metoda elaborata de Bridgeman [4]. Sa presupunem ca avem de ales ntre mai multe variante de amplasare i = (1..m) carora putem sa le asociem o serie de costuri de tip scor datorate unor factori de influenta j = (1..n). Aceste costuri sunt echivalente cu Oi1, Oi2, ., Oij, ., Oin.

Fiecare factor are un coeficient de importanta de tipul W1, W2, ., Wj, Wn. Meritul, sau valoarea, pentru fiecare varianta de localizare se obtine prin formula:

n aceste conditii se compara variantele doua cte doua:

Concluzia este stabilita de rezultatul raportului:

daca MA/MB>1 se alege varianta B.

daca MA/MB