MANAGEMENTUL CURRICULUM-ULUI DIFERENŢIAT sI PERSONALIZAT

Realizarea unui proiect de diferentiere a experientelor de învatare a elevilor conform nivelului aptitudinal presupune:

1.      Viziunea

2.      Initializarea

2.1  Conceptualizarea

2.2  Expertizarea

2.3  Climatizare

3.      Planificarea

4.      Aplicarea-Implementarea

4.1  Pregatirea implementarii

4.2  Desfasurarea efectiva a programului

4.3  Observarea elevilor si a cadrelor didactice

4.4  Evaluarea

5.      Institutionalizarea

Formele de organizare administrativa a curriculum-ului diferentiat si personalizat

a.       Grupe omogene de elevi dupa criteriile nivelelor aptitudinale si ale intereselor cognitive

-         gruparea elevilor în scoli speciale

-         gruparea elevilor în clase omogene aptitudinal

b.      Accelerarea studiilor cu precizarea variantelor de accelerare alese

- admiterea devansata în clasa I, sarirea claselor, accelerarea studiilor prin întrepatrunderea claselor, progresul continuu(sistemul creditelor), accelerarea studiilor la o singura disciplina, accelerarea studiilor în clase speciale pentru elevi talentati(schema de orar individualizat), accelerarea prin desfasurarea unor ore suplimentare, accelerarea prin sistem tutorial, accelerarea prin sistemul de educatie la distanta, accelerarea prin stagii de elev-invitat la o unioversitate.

c.       Îmbogatirea curriculum-ului prin programe de educatie formala, non-formala, si informala.

-         reducerea la minimum a programelor obligatorii în avantajul optiunilor multiple pentru cursurile care raspund intereselor particulare,

-         scutirea elevilor de anumite cursuri obligatorii pentru intensificarea eforturilor în directia compatibila înclinatiilor înalte,

-         organizarea de "ateliere", "cercuri" pe discipline,

-         initierea unor proiecte de cercetare

-         studiul individual dirijat,

-         organizarea de tabere, academii, scoli de vara în vacantele scolare.

    

3. ASPECTE ALE ACŢIUNII DE DIFERENŢIERE

Instruirea diferentiata este un raspuns al profesorului la nevoile celor care învata pe baza principiilor generale ale diferentierii cum ar fi:

Sarcini obligatorii- Grupari flexibile -Evaluare formativa si reglare

Profesorii pot diferentia  în functie de :

Continut - Proces instructive -educativ - Produs

In accord cu :

Disponibilitatile elevilor - interesele elevilor  - profilul de învatare al elevilor

Prin intermediul diferitelor strategii manageriale si educationale :

Tipuri si nivele de inteligenta

Activitate"ancora"

Texte variate

Materiale suplimentare

Cercuri pe discipline, domenii de studiu(de ex. Cercuri literare, etc.)

Succesiune de lectii

Succesiune de centre

Succesiune de produse

Contacte de învatare

Înstruire în grup mic

Cercetare in grup

Studiu asociat

Studiu individual

Strategii variate de investigare

Rezolvare de probleme

Centre sau grupe de interes

Teme diverse

Notari succinte variate

Instruire complexa

Proiectarea unui curriculum

Elementele de care se tine seama la proiectarea unui curriculum:

a. finalitati - care definesc orientari valabile la nivelul sistemului de educatie si învatamânt;

b. continutul- anasamblul deprinderilor, strategiilor-cunostintelor- atitudinilor comportamentale, cf. Ob. Pedagogice la nivelul planului de învatamânt, a programei scolare;

c. metodologia. Anasamblul strategiilor de predar-învatare-evaluarea continutului, educatiei, instruirii.

d. Evaluarea

-         principii cf. lui D'Hainaut(1981):

-         obiectivele specifice unui domeniu(nivel de învatamânt, profil, disciplina scolara),

-         continutul de date, inf.,

-         conditiile de realizare,

-         evaluarea rezultatelor.

-         Principii cf. lui Wheeler:

-         selectarea finalitatilor, obiectivelor:trebuie stabilite pe baza diagnozei, a starii educatiei în momentul în care se decide proiectarea unui curriculum;

-         alegerea experientei de învatare: se aleg în ordinea realizarii obiectivelor, pentru fiecare dintre ele, câte una sau mai multe activitati;

-         alegerea continuturilor: trebuie sa fie strict în raport cu obiectivele ti scopurile propuse;

-         organizarea si integrarea experientei de învatare:  întelegerea continuturilor si a experientei de învatare;

-         evaluarea eficientei: (a) eval. În vitro - o preevaluare - înainte de aplicare; (b) în vivo - pe teren - în timpul aplicarii.

-        

Principii de dezvoltare a curriculum-ului

a. principiul colaborarii - este o realizare colectiva la care participa cei competenti si cei interesati-implicati (specialisti, reprezentanti ai unor institutii, cercetatori, cadre didactice , parinti, elevi, comunitatea locala);

b. principiul evaluarii - evaluarea este un element principal cercetarii, proiectarii, experientei si validarii.

c. principiul asigurarii. Exista asigurate toate elementele pentru sustinerea practica(resurese, laboratoare, cursuri, seminarii, programe , etc.);

d. principiul testarii

Organizarea dezvoltarii curriculum-ului

În baza criteriilor: filosofice, pedagogice, socio-economice, psihologice(respectarea part. De vârsta si individuale), culturale.

Participantii: administratia scolara, profesori, elevi, grupuri sociale(parinti, comunitate), experti.

Factori care influenteaza organizarea:

-normativi si legislativi,

-cvasi-legali: sistemul de acreditare, admitere.

- extrascolari: sanatatea mintala, structura sociala, schimbarile de populatie, schimbarile economice, familia, valorile, interesele speciale, crizele sociale, noile tehnologii, progresul de la un nivel la altul al pregatirii.

- pedagogici interni.

a. trebuintele celui care învata:"îmbatrânirea" sau "îmbolnavirea" curriculum-ului este anuntata de elevi prin : abandon scolar, insuccesele absolventilor, disciplina, evaluarea standardizata.

b. structurile scolare: randamentul profesorilor, evaluarea scolilor, participarea profesionala, echipamente si facilitati.

c. cresterea cunoasterii: "explozia stiintifica", frontiere în construirea cunoasterii( discipline de granita; strucutrare a curriculum-ului din aceste perspective: (a) stiinte si matematica; (b) studii sociale si limbajul artelor; (c= educatie artistica , muzicala, psihica, si sanitara).

d. comunitatea locala: comunitatile joaca rolul unor adevaarate "scoli de mentalitate".

e. Progresul societatii: educati si scoala nu îndeplinesc doar o functie de perpoducere sociala ci si una de înnoire sociala si progres economic.

Alegerea câmpului de influenta:

-         câmp de învatare(arie de experienta, arie de continut) - nu sunt simple liste de discipline.

-         Olivier(1964) - alegerea este o activitate care se desfasoara la 2 nivele:

-         (1) stabilirea "curriculum-ului ca întreg" si ariile majore în care el opereaza. Proiectantul(designer-ul) trebuie sa raspunda unor întrebari precum: În ce domeniu va fi format educatul? În ce profesie va fi el competent? Raspunsul la astfel de întrebari presupune delimitarea de ansamblu a curriculum-ului.

-         (2) se precizeaza "subdomeniile curriculare"  sau domenii interdisciplinare , modele, "pachete de continuturi". Proiectantul (desinger-ul) va raspunde la întrebari precum. "Ce teoreme geometrice trebuie învatate?", "ce elemente transdisciplinare biofizice?"

-         La acest nivel se stabilesc componentele planului de învatamânt - care apare ca un proeict de "experineta de învatare" prin intermediul unor "arii de continut".

Alegerea  câmpurilor de învatare trebuie sa fie opera expertilor.

Acestei etape îi urmeaza pedagogizarea continuturilor: (a) rearanjarea continuturilor în ordinea logica a învatarii(sau în conformitate cu "logica pedagogica"), (b) elaborarea suporturilor învatarii(manuale, cursuri, etc.); (c) organizarea practica a conditiilor de învatare.

"Experienta de învatare" desemneaza o învatare activa si utila pentru viata celui care se formeaza.

Exista 3 elemnte care "populeaza" câmpurile formarii umane:

1. elemente de continuitate culturala impuse de traditie;2. elemente care pot fi considerate valori universale si eterne ale unamitatii;3. elemente culturale achizitionate de contemporaneitate si de tendinta evolutiva

(valorile progresului versus valorile traditiei).

Organizarea curriculum-ului

-         presupune respectarea-asigurarea urmatoarelor condintii:

(a)    articularea: pe orizontala(corelare) - articulatii (corelatii) interdisciplinare, transdisciplinare;

-pe verticala- oferite celui care învata pentru a pregati 2progresul de la un nivel la altul";

(b) balansarea- sau "echilibrul curriculum-ului"- modul cum trebuie distribuite diferite categorii de valori antagonistice în anasambulul curriculum-ului; acest ecgilibru este atins cînd cel care învata îsi dezvolta un optim de competente în fiecare dintre ariile care alcatuiesc curriculum propriu.

(c) continuitatea.

Paradigme de tip curricula:

A. C. "extreme"

-         centrate pe deisciplina(materie),

-         centrate pe elev(student).

B. C. "intermediare":

-         corelat pe disciplina(materie) sau pe profesori;

-         fuzionat(fused curr.)

-         core curriculum(curr. Miez, nucleu, de baza, central)

                            c. centrate  c. corelate   c. fuzionate   c. miezuri....c. centrate pe cel care învata

magistro-centris-------------------------------------------------------------------------------puero-centrism

(septem artes liberale-trivium+quadrivium)

tendinte de strucutrare

Core curriculum:

-         core - este pentru toti- aspectul general al educatiei;

-         centrat pe probleme- problemele celor care învata;

-         este un proces- pregatirea pentru viata într-o societate democratica;

-         reprezinta o dezvoltare cooperativa- la achizitionarea educatiei participa toti;

-         scopurile acestui tip rpivesc pe toti ai întreaga actiune;

-         este flexibil;

-         este orientare controlata.

Scheme si modele de dezvoltarea a curriculum-ului

-         Modelul pe baza sarcinilor de dezvoltare(develomental tasks):

-         indivizii umani sunt considerati ca variabile de raspuns atât la nevoi proprii cât si la cerinte sociale;

-         schemele si modelele au în vedere . cresterea-dezvoltarea-formarea copilului;

-         cele 10 sarcini:(1) a realiza un model adecvat la dependenta-independenta fata de ceilalti;(2)a dobândi un model adecvat de primire-oferire a afectivitatii;(3) a se adapta la schimbarile grupului social;(4) a accepta si a se adapta la schimbarile propriului corp;(5) a-si stapâni schimbarile corporale învatând noi modele de miscari;(6) a învata rolul bio-psiho-social al sexului;(7) a învata sa controleze lumea fizica înconjuratoare;(8) a dezvolta un model adecvat de simboluri si de abilitati conceptuale;(9) a dezvolta o constiinta, o moralitate, o scara de valori proprii si un sistem etic pentru ghidarea comportamentului;(10) a se raporta în mod propriu la lume.

-         Fiecare dintre aceste"sarcini de dezvoltare" se pot transcrie ca "finalitati ale educatiei" pe baza lor putând fi concepute "experientele de învatare".

-         Taxonomia obiectivelor pedagogice:

-         taxonomia lui Bloom(cunoastere, întelegere, aplicare, analiza, sinteza, evaluare); Krathwohl, Harrow.

-         Taxonomia lui D"Hainaut- inventarul de demersuri intelectuale transdisciplinare ;

-         Pedagogia prin oameni(by men).

Zetetica( zetesis-cerere, nevoie, lb. greaca), concept introdus de J.T.Tykonciner(1964), trebuie sa studieze originile multiple ale cunoasterii sistematice în corespondenta cu procesele mentale implicate în cercetarile respective si interrelatiile dintre diferitele câmpuri ale cunoasterii.

Obiectivele zeteticii: (a) ordonarea - acestor racordari;(b) rezultatul - o clasificare a ariilor si domeniilor cunoasterii care respecta relatiile dintre acestea; aceasta clasificare poate apoi deveni baza de ordonare a oricarui curriculum.

Cele 12 arii ale cunoasterii:

Z1: artele si simbolistica informaticii

Z2: hilenergetica(fizica, chimia, astonomia, geologia si mineralogia); stiintele biologice, stiintele psihologice; stiintele sociale.

Z3: exelimologia(exelixis-evolutie, devenire)(cosmologie, stiintele evolutiei, istoria); pronoetica(agricultura, medicina, tehnologia, disciplinele utilitare); cibernetica sociala(stiintele politice, economia, managementul); stiintele diseminarii(stiintele educatiei, psihologia educatiei, biblioteconomia, jurnalismul).

Z4: stiintele zetetice- care studiaza modul de crestere al cunoasterii.

Z5: stiintele integrative- care studiaza informatia în sisteme explicative generale, precum ideologiile si teologiile.

Modelul holist(Titone, 1964)

-         învatarea umana se desfasoara pe 3 planuri: tactic, strategic si egodinamic; integreaza psihologia genetica a lui J. Piaget , teoria ierarhica a tipurilor de învatare descrise de Gagne.

-         Învatarea: (a) tactica: este exterioara si extrinseca;(2) strategica- este interioara si atin ge planul superior al proceselor cognitive;(3) dinamica- este intima si profunda.

Organizarea modelului holodinamic: de la "periferia comportamentelor" la "centrul trairilor intime si profunde ale eului".

-         se observa astfel realizarea unui continuum formativ în prelungirea c. biologic si al celui psihogenetic.

Modelul demersurilor transdisciplinare:

A sti

!

A sti - A face-A fi(integrarea lui D'Hainaut)

Cuprinde 20 demersuri(sau competente, vezi lista obiectivelor cf. D'Hainaut) transdisciplinare:exploatarea informatiei(a dobândi si a trata informatia); relationarea cu mediul(a gasi relatii în mediul înconjurator); comunicarea eficienta(a receptiona si a emite mesaje).

Dezvoltarea si reforma curriculum-ului

Curriculum developmental- reforma curriculara

(a)    obligativitatea analizei- diagnosticului

(b)   obligativitatea evaluarii continue : evaluare în etapa-faza de: proiect, experiment, corectat, reexperimentat, în vederea validarii, aplicare.

(c)    Obligativitatea experimentarii

(d)   Obligativitatea cercetarii.