management ecologic si dezvoltare durabila

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE INGINERIE ÎN ELECTROMECANICĂ, MEDIU ŞI INFORMATICĂ INDUSTRIALĂ

ROŞCA DANIELA

CURS

TIPOGRAFIA UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA

2010

DEZVOLTARE DURABILĂ 5

CUPRINS

1. DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN CONTEXT INTERNAłIONAL .....

1.1. ProtecŃia mediului - prioritate cheie pentru Uniunea Europeană ... 1.1.1. Ecologia şi evoluŃia ei ca ştiinŃă ....................................... 1.1.2. ProtecŃia mediului în Uniunea Europeană .......................... 1.1.3. Principiile şi programele de acŃiune ale Uniunii Europene

în domeniul protecŃiei mediului ........................................ 1.1.4. Elemente privind dreptul mediului înconjurător..................

1.1.4.1. EvoluŃia reglementărilor privind mediul înconjurător în România ............................................................

1.1.4.2. Dreptul mediului – mecanism de promovare a dezvoltării durabile ................................................

1.1.4.3. ProtecŃia mediului - cadru instituŃional ...................

1.2. Dezvoltarea durabilă – o nouă provocare pentru Uniunea Europeană. 1.2.1. Conceptul de dezvoltare durabilă .................................... 1.2.2. Strategia pentru dezvoltare durabilă a Uniunii Europene. 1.2.3. Progrese înregistrate la nivelul strategiei de dezvoltare

durabilă a Uniunii Europene ............................................ 1.2.4. Strategia pentru dezvoltare durabilă a României ............. 1.2.5. Aplicarea principiilor dezvoltării durabile în Ńările din

Uniunea Europeană . ....................................................... 1.2.6. Standarde şi dezvoltarea durabilă ...................................

1.2.7. De la responsabilitatea socială a întreprinderilor la dezvoltarea durabilă a Uniunii Europene .........................

9

9 9

12

21 25

25

31 37

46 46 58

61 70

82 88

95

2. ECOTEHNOLOGII ŞI ECOPRODUSE ..............................................

2.1. Rolul ecotehnologiilor în susŃinerea dezvoltării durabile..............

2.2. Ecoprodusele – elemente de bază ale dezvoltării durabile ........

101

101 103

3. POLITICA ROMÂNIEI PRIVIND PROTECłIA MEDIULUI.. .............

3.1. Armonizarea legislaŃiei din România cu legislaŃia Uniunii Europene în domeniul protecŃiei mediului.................................

3.2. EvoluŃia rolului dezvoltării durabile în elaborarea politicilor Uniunii Europene ......................................................................

3.3. Politica de mediu a României .....................................................

115

115

120

122

6 DEZVOLTARE DURABILĂ

4. INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION (ISO) ŞI PROTECłIA MEDIULUI .....................................................

4.1. International Organization for Standardization ...........................

4.2. Preocupări ale International Organization for Standardization în domeniul protecŃiei mediului........................................................

129

129

133

5. PREZENTAREA FAMILIILOR DE STANDARDE ISO 9000 ŞI ISO 14000 .....................................................................................

5.1. Prezentare generală .................................................................

5.2. Standardele generice ale sistemelor de management .............

5.3. Certificare. Înregistrare. Acreditare ...........................................

5.4. Compatibilitatea familiilor ISO 9000 şi ISO 14000 ....................

137

137

137

141

142

6. FAMILIA ISO 14000 ŞI EMAS...........................................................

6.1. EvoluŃia şi implementarea standardelor din familia ISO 4000 ....

6.2. EMAS – Instrument al dezvoltării durabile ................................

6.2.1. EvoluŃia EMAS ................................................................

6.2.2. Sistemul European de Management de Mediu şi de Audit EMAS - Elemente de bază..............................................

6.2.3. Analiză comparativă EMAS şi ISO 14001.......................

6.2.4. Implementarea EMAS......................................................

149

149

166

166

168

171

174

7. MANAGEMENT DE MEDIU - ASPECTE GENERALE .....................

7.1. Prezentare generală .................................................................

7.2. Management de mediu .............................................................

181

181

182

8. SISTEME DE MANAGEMENT DE MEDIU (SMM) ...........................

8.1. SMM - Prezentare generală .....................................................

8.2. Sisteme de management de mediu – conform SR EN ISO 14001..

8.2.1. Politica de mediu ............................................................

8.2.2. Planificare ....................................................................... 8.2.2.1. Aspecte de mediu .......................................... 8.2.2.2. CerinŃe legale şi alte cerinŃe .......................... 8.2.2.3. Obiective, Ńinte şi programe ..........................

187

187

193

193

196 197 202 204


8.2.3. Implementare şi operare .................................................. 8.2.3.1. Resurse, atribuŃii, responsabilitate şi autoritate.. 8.2.3.2. CompetenŃă, instruire şi conştientizare ......... 8.2.3.3. Comunicare ................................................... 8.2.3.4. DocumentaŃie ................................................ 8.2.3.5. Controlul documentelor ................................. 8.2.3.6. Control operaŃional ........................................ 8.2.3.7. Pregătire pentru situaŃii de urgenŃă şi

capacitate de răspuns ................................... 8.2.4. Verificare ........................................................................

8.2.4.1. Monitorizare şi măsurare................................ 8.2.4.2. Evaluarea conformării.................................... 8.2.4.3. Neconformitate, acŃiune corectivă şi acŃiune

preventivă ...................................................... 8.2.4.4. Controlul înregistrărilor................................... 8.2.4.5. Audit intern .....................................................

8.2.5. Analiza efectuată de management.................................. 8.2.5.1. Analiza sistemului de management de mediu... 8.2.5.2. ÎmbunătăŃirea continuă...................................

8.3. Aplicarea unui sistem de management de mediu în întreprinderile mici şi mijlocii .........................................................

207 207 208 209 213 214 214

215 216 216 216

217 217 218 219 219 220

221

9. PROGRAME DE MEDIU ...................................................................

9.1. ExperienŃa anterioară în domeniul managementului programelor şi instrumentelor de preaderare ..................................................

9.2. POS MEDIU .................................................................................

228

228

237

ANEXĂ .................................................................................................... 243

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 247


CAPITOLUL 1

DEZVOLTAREA DURABILĂ

ÎN CONTEXT INTERNAłIONAL

1.1. ProtecŃia mediului - prioritate cheie pentru Uniunea Europeană

1.1.1. Ecologia şi evoluŃia ei ca ştiinŃă

NoŃiunea ecologie a fost propusă de Ernest Haeckel, care a fost unul dintre marii evoluŃionişti ai secolului trecut, fiind adepul teoriei lui Darwin.

Termenul ecologie îşi are rădăcinile în cuvântul oikos, care în limba greacă înseamnă: casă, gospodărie, economie.

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe definiŃii: [28]

Ernest Haeckel (1866):

- Ecologia se ocupă cu studiul relaŃiilor complexe directe sau indirecte cuprinse în noŃiunea darwinistă a luptei pentru existenŃă.

Darwin înŃelegea prin luptă pentru existenŃă totalitatea relaŃiilor dintre indivizii unei specii sau dintre specii diferite.

Mc Fayden (1957):

- Ecologia studiază relaŃiile dintre vieŃuitoare - plante sau animale şi mediul lor, punându-se accentul pe organisme.

R. Dajos (1970):

- Ecologia studiază condiŃiile de existenŃă ale fiinŃelor şi interacŃiunile de orice natură care există între aceste fiinŃe şi mediul lor.


E. Odum (1971):

- Ecologia studiază nivelurile de organizare superioare celui individual: populaŃii, biocenoze, ecosisteme şi biosfera .

B. Stugren, (1975):

- Ecologia studiază interacŃiunile din sistemele supraindividuale.

Botnarciuc (1982):

- Ecologia studiază sistemele supraindividuale de organizare a materiei vii (populaŃii, biocenoze, biosferă) integrate în mediul lor abiotic.

Studiile şi cercetările din acest domeniu au permis punerea în evidenŃă a caracterului interdisciplinar al ecologiei.

Se poate spune că specia umană a fost interesată, încă din cele mai vechi timpuri, de acumularea unor cunoştinŃe privind viaŃa speciilor. Anticii studiau plantele şi animalele, fiind interesaŃi de găsirea unor conexiuni între fiinŃe şi mediu.

Ecologia a luat naştere, ca mai toate ştiinŃele, înainte de a primi un nume, dar în literatura de specialitate se subliniază că ideile esenŃiale au apărut odată cu teoria lui Charles Darwin, care a descoperit legăturile complexe care există în natură, punând în evidenŃă caracterul lor dinamic şi totodată istoric. [1, 20, 29]

La sfârşitul secolului trecut, sub imboldul ideilor evoluŃioniste şi datorită necesităŃii rezolvării problemelor din agricultură, zootehnie şi silvicultură s-au pus bazele dezvoltării unei etape descriptive. Se studiază legăturile existente între plante şi animale, succesiunea vegetaŃiilor, răspândirea geografică a plantelor precum şi influenŃa climei asupra evoluŃiei speciilor.

Caracteristicile principale ale dezvoltării ecologiei în acest secol sunt: descrierea structurii în timp şi spaŃiu, prezentarea conexiunilor existente, cu conturarea tot mai clară a ideii că o comunitate biologică reprezintă un întreg. [1, 20, 29]

Într-un studiu din 1925 Thenemann afirma: “o comunitate se poate considera ca un organism de ordin superior“.

Cercetările în acest domeniu au dus la introducerea unor noi noŃiuni: ecosistem (1935), biocenoză (1942), subliniindu-se de asemenea şi importanŃa utilizării unor sisteme de clasificare a comunităŃilor biologice.


În studiile sale Malthus sublinia că “populaŃia umană creşte în progresie geometrică şi mijloacele de trai în progresie aritmetică“, trăgând astfel încă din 1798 un semnal de alarmă.

Verhulst în lucrările sale din 1838 se referea la ecuaŃia logistică şi propunea “modelul matematic al creşterii populaŃiei“.

Continuând cercetările pe această linie, Pearl şi Reed utilizează ecuaŃia ca punct de plecare pentru elaborarea modelului matematic al populaŃiei urbane situată într-un spaŃiu limitat.

O etapă importantă în evoluŃia acestui domeniu s-a conturat odată cu apariŃia “geneticii populaŃiilor“, dezvoltându-se studiile statistice la scară planetară.

În 1940 apare “energetica ecosistemelor“, iar după 1975 ecologia s-a ocupat şi cu studiul corelaŃiilor sistemice dintre parametrii structurali şi cei funcŃionali.

În România, întemeietorul ecologiei este marele naturalist Grigore Antipa. ContribuŃii importante în acest domeniu au mai avut E. RacoviŃă, A. Popovici Brânzoşanu.

Sistemele ecologice sunt comunităŃi de vieŃuitoare aparŃinând unor specii diferite, care au un teritoriu comun pe care îl ocupă (biotop). Se caracterizează prin dependenŃa şi influenŃa reciprocă, atât între indivizi şi specii, cât şi între acestea şi mediul neviu. [20]

Într-un sistem ecologic există o stare staŃionară, caracterizată prin menŃinerea constantă a numărului indivizilor din fiecare specie.

În condiŃii normale, starea staŃionară se modifică foarte lent, putând fi considerată stabilă pe lungi perioade de timp în comparaŃie cu durata vieŃii indivizilor din diferite specii care compun sistemul. Orice modificare a mediului ambiant duce la perturbarea stării staŃionare.

Dacă intervenŃia asupra mediului este lentă, se vor produce schimbări treptate de adaptare. Dacă modificările sunt bruşte (în raport cu viteza de adaptare), atunci se produc catastrofe ecologice.

Este foarte important să se evalueze, pentru orice intervenŃie, care este impactul asupra mediului.


1.1.2. ProtecŃia mediului în Uniunea Europeană

Tratatul de la Maastricht evidenŃiază protecŃia mediului ca o prioritate cheie pentru Uniunea Europeană. Un mediu sănătos reprezintă o condiŃie esenŃială pentru asigurarea elementelor necesare existenŃei pe termen lung având ca punct central îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. De aceea, cetăŃenii europeni cer un înalt nivel de protecŃie şi de conservare a capitalului natural. În viitor, dezvoltarea economică şi creşterea nivelului de trai vor continua să exercite o presiune puternică asupra capacităŃii planetei de a răspunde cerinŃelor în materie de resurse şi de absorbŃie a poluării, riscul este epuizarea resurselor naturale de azi în detrimentul generaŃiilor de mâine.

Sintagma mediu înconjurător a fost respinsă iniŃial de o parte dintre oamenii de ştiinŃă, deoarece ea exclude prin enunŃ specia umană ca element constitutiv al mediului. Azi, mediul este acceptat ca o ierarhie de sisteme socio-ecologice, sau o ierarhie de sisteme organizate din care face parte şi omul. [1]

Conform ISO 14001, mediul înconjurător se extinde din interiorul organizaŃiei până la sistemul global. Mediul înconjurător în care funcŃionează o organizaŃie include aerul, apa, solul, resursele naturale, flora, fauna, fiinŃele umane şi relaŃiile dintre acestea.

La ConferinŃa - dezbatere - Provocările din sectorul mediului, din aprilie 2006, Stavros Dimas, Comisar European pentru Mediu, sublinia: "Motivul pentru care Uniunea Europeană abordează problemele de mediu atât de serios este faptul că lumea se confruntă cu provocări de mediu foarte grave cu implicaŃii majore pentru prosperitatea şi stabilitatea societăŃilor noastre în viitor. U.E. este convinsă că este încă timp pentru a câştiga bătălia împotriva schimbării climatului în cazul în care comunitatea internaŃională este de acord să întreprindă măsuri serioase pentru a limita şi apoi a reduce emisiile globale de gaze cu efect de seră.

Ne confruntăm cu provocări înspăimântătoare ale mediului care pot fi depăşite numai dacă Ńările lucrează împreună, regional şi global.

Uniunea Europeană a demonstrat că posedă un cadru deosebit de eficient pentru promovarea unei cooperări în ceea ce priveşte mediul, de mai mult de 30 de ani, având ca rezultat faptul că politica de mediu este una dintre cele mai populare politici U.E. pentru cetăŃenii europeni". [40]


Specialiştii susŃin că, în ultimii ani, cele mai mari două ameninŃări sunt schimbarea climei şi pierderea constantă a diversităŃii biologice. Vremea extremă va deveni din ce în ce mai frecventă, iar seceta în creştere şi lipsa apei în unele părŃi ale lumii vor determina scăderea recoltelor. În acelaşi timp, se prevede că inundaŃiile vor deveni mai frecvente în vreme ce Pământul se încălzeşte.

În centrul discuŃiilor din cadrul conferinŃei participanŃilor la ConvenŃia privind Diversitatea Biologică (Brazilia - 2006) s-a aflat un subiect de interes major pentru Uniunea Europeană - distrugerea habitatelor şi a speciilor va avea consecinŃe grave pentru generaŃiile viitoare.

Uniunea Europeană se angajează să oprească pierderea biodiversităŃii în interiorul frontierelor până în 2010.

În Ńările din Europa Centrală şi de Est au apărut numeroase probleme de mediu, cauzate de politica industrială bazată pe o productivitate ridicată, care nu a Ńinut cont de impactul asupra mediului şi asupra sănătăŃii oamenilor.

Cele mai mari probleme se întâlnesc în următoarele sectoare: calitatea apei; gestionarea deşeurilor; poluarea aerului şi a solului, cu efecte considerabile asupra sănătăŃii.

În literatura de specialitate sunt publicate rapoarte tehnice în care se prezintă principalele efecte negative ale substanŃelor rezultate din diferite tipuri de activităŃi:

- Monoxidul de carbon (CO) – moleculele de CO inhalate de om, se ataşează moleculelor de hemoglobină din sânge, determinând reducerea cantităŃii de oxigen transportată de sânge. ConcentraŃiile crescute de CO încetinesc reflexele şi gândirea, în anumite cazuri provocând chiar moartea.

- Ozonul (O3) – în concentraŃii mari, ozonul provoacă serioase probleme pulmonare şi poate afecta sistemul imunitar. În concentraŃii mici, ozonul irită căile respiratorii şi plămânii; în acest caz cei mai afectaŃi sunt cei care efectuează exerciŃii fizice susŃinute, în special alergătorii.

- Oxizii de azot (NOx) – agravează bronşitele şi infecŃiile pulmonare, provocând de asemenea, probleme acute suferinzilor de astm.

- Dioxidul de sulf (SO2) – provoacă probleme la nivelul bronhiilor. Astmaticii sunt cei mai predispuşi la afecŃiuni cauzate de SO2.


- Hidrocarburile – particulele emanate de motoare pătrund adânc în plămân, transportând substanŃe chimice cu potenŃial cancerigen ridicat.

- Acidificarea puternică a apelor şi a solului, provoacă apariŃia unor concentraŃii mari de metale toxice, cum ar fi cadmiul, cuprul, aluminiul şi plumbul.

- Cadmiul (Cd) – se acumulează în rinichi, provocând leziuni ale acestora. Cadmiul este un element care se elimină foarte greu din corpul uman.

- Cuprul (Cu) – în cantităŃi mari, provenite din corodarea Ńevilor de apă sub acŃiunea acidităŃii, provoacă diferite boli gastrice, mai ales copiilor.

- Aluminiul (Al) – în cantităŃi crescute, provoacă bolile Parkinson şi Alzheimer, conducând la senilitate prematură şi moarte; de asemenea, prezenŃa aluminiului în cantităŃi mari conduce la agravarea afecŃiunilor la bolnavii de rinichi.

- Plumbul (Pb) – este eliberat de apa acidă şi de emisiile provenite din arderea benzinei cu plumb. Atacă sistemul nervos, în special la copii.

- Mercurul (Hg) – are efect direct asupra danturii şi a sistemului osos. Conduce la fracturarea uşoară a oaselor precum şi la deformarea scheletului.

La acestea se adaugă şi modificarea genetică a organismelor cu efecte importante asupra sănătăŃii oamenilor.

Politica Uniunii Europene de protecŃie a mediului se concentrează pe următoarele aspecte:

- conservarea, protecŃia şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului;

- protejarea sănătăŃii populaŃiei;

- utilizarea atentă şi raŃională a resurselor naturale.

Uniunea Europeană a devenit una dintre principalele forŃe în rezolvarea problemelor legate de mediu. A fost adoptat un larg spectru legislativ privind refacerea şi protejarea mediului, de cele mai multe ori prin intermediul unor directive ce stabilesc standarde de emisie şi de calitate a mediului şi care solicită guvernelor să colaboreze la elaborarea planurilor de protecŃie a mediului şi a


programelor şi schemelor pentru reglementarea activităŃilor şi produselor industriale.

În anul 1972 a fost susŃinut în faŃa Consiliului un raport cu privire la politica din domeniul mediului, care a condus la o amplă dezbatere cu privire la modalitatea de abordare a problemelor de mediu, respectiv dacă acestea să fie abordate la nivelul Uniunii Europene sau sub forma acordurilor interguvernamentale între statele membre şi prin coordonarea politicilor de mediu naŃionale. Datorită complexităŃii acestui domeniu Parlamentul European a fost în favoarea unei acŃiuni comune.

În România, prin adoptarea Legii cadru pentru protecŃia mediului (1995) au fost introduse principiile europene în ceea ce priveşte legislaŃia şi politica de protecŃie a mediului.

În Programul OperaŃional Regional 2007-2013 sunt prezentate problemele cheie privind aspectele de mediu şi sănătate publică, acordându-se o atenŃie deosebită legăturilor clare cu dezvoltarea economică.

Analiza situaŃiei de mediu a fost întocmită Ńinându-se seama de toate elementele de mediu identificate: apa, aerul, solul, schimbările climatice, biodiversitatea, sănătatea umană, managementul riscurilor de mediu, eficienŃa resurselor şi conservarea / managementul durabil al resurselor, patrimoniul peisagistic şi cultural, eficienŃa energetică şi sursele regenerabile de energie, conştientizarea cu privire la problemele de mediu, transporturile durabile şi turismul durabil.

În ultimii ani, s-au înregistrat progrese importante în domeniul legislativ prin: adoptarea legislaŃiei referitoare la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător al anumitor programe cu efecte transfrontaliere, a legislaŃiei privind deşeurile periculoase, deşeurile rezultate din ambalaje, depozitarea deşeurilor, transportul deşeurilor, apa potabilă, apa menajeră, poluarea cauzată de substanŃele periculoase, identificarea spaŃiilor şi a domeniilor care necesită protecŃie specială, controlul poluării industriale etc.

ProtecŃia mediului a devenit o miză industrială şi economică majoră, care se bazează din ce în ce mai mult pe competenŃele specialiştilor din întreprinderi. Toate meseriile sunt mobilizate, iar inginerii asigură interfaŃa cu celelalte componente importante: gestiunea calităŃii, gestiunea proiectelor (produs sau proces), logistică integrată, vânzări.


În decembrie 2009, atenŃia lumii a fost îndreptată spre COP15 Copenhaga (a 15-a conferinŃă a ConvenŃiei cadru a NaŃiunilor Unite privind schimbările climatice), care a avut ca obiectiv finalizarea acordului internaŃional pentru combaterea schimbărilor climatice pentru perioada post - 2012.

ConferinŃa de la Copenhaga a intrat în categoria conferinŃelor ecologice. În cadrul conferinŃei au fost luate măsuri ce contribuie la dezvoltarea durabilă (automobilele folosite de VIP-uri au utilizat bioetanol fabricat din deşeuri vegetale; delegaŃii au închiriat gratuit biciclete sau au folosit gratuit transportul în comun; 65% din mâncarea şi băutura servite pe parcursul conferinŃei au provenit din agricultura biologică; sistemele de teleconferinŃă au permis unor delegaŃi participarea la summit fără ca aceştia să se deplaseze până în Danemarca). COP15 se numără printre primele conferinŃe internaŃionale care au folosit iluminare cu diode electroluminiscente, care contribuie la reducerea consumului de energie cu 80-90%. Aceste măsuri se înscriu pe linia preocupărilor autorităŃilor din Danemarca de a contribui la o dezvoltare durabilă: în centrul oraşului Copenhaga circulă autobuze electrice; capitala Danemarcei are 350 de kilometri de piste pentru biciclişti - unul din trei locuitori mergând în fiecare zi cu bicicleta la şcoală sau la serviciu; aproximativ o cincime din electricitatea consumată în Danemarca provine din energia eoliană etc.

Banii economisiŃi de organizatori au fost oferiŃi unor studenŃi care vor studia în Danemarca subiecte legate de protecŃia mediului înconjurător şi schimbările climatice

ConferinŃa de la Copenhaga reprezintă rezultatul a doi ani de discuŃii privind elaborarea unei noi ConvenŃii a NaŃiunilor Unite privind schimbările climatice care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, la sfârşitul lui 2012, atunci când va lua sfârşit prima perioadă de angajament. Uniunea Europeană doreşte un acord global, ambiŃios şi cuprinzător care să împiedice schimbările climatice periculoase prin limitarea încălzirii globale la cel mult 2ºC peste temperatura din perioada pre-industrială (sau cel mult 1.2ºC peste nivelul actual). [133]

Prima decadă a secolului 21 este cea mai caldă de la începutul lumii, a anunŃat OrganizaŃia Meteorologică Mondială. În acest context, o delegaŃie de deputaŃi europeni a cerut în cadrul conferinŃei un acord obligatoriu. UE a adoptat deja un pachet de legi


pentru combaterea încălzirii globale în care Uniunea Europeană se angajează să reducă emisiile cu 20% şi să crească eficienŃa energetică cu 20% până în 2020. Un alt obiectiv este ca din totalul de energie, 20% să provină din resurse regenerabile. DeputaŃii europeni au atras atenŃia că este posibil ca generaŃiile viitoare să nu mai poată controla schimbările climatice dacă se întârzie în continuare cu acŃiunile necesare a fi luate la nivel mondial.

DeputaŃii europeni au mai cerut ca spre sfârşitul perioadei ce se termină în 2020, reducerile de emisii să fie de 25-40%, cu un obiectiv de 80% până în 2050 - prin comparaŃie cu 1990. China, India şi Brazilia ar trebui să ajungă la o reducere de 15-30% a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cu câteva săptămâni înainte de reuniunea COP15 de la Copenhaga, Parlamentul a solicitat şefilor de stat şi de guvern să acorde prioritate absolută acestui domeniu şi să dea dovadă de voinŃă politică. Pentru a-şi menŃine rolul de lider în negocierile din cadrul COP 15, UE trebuie să dezvolte o politică externă privind clima şi să adopte o poziŃie unitară. "Uniunea Europeană şi-a asumat poziŃia de lider în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice şi noi dorim să ne menŃinem această poziŃie şi la Copenhaga. De aceea trebuie să ne respectăm angajamentul asumat - reducerea cu 30% a CO2 până în 2010", a declarat preşedintele Comisiei pentru mediu, Jo Leinen (S&D, Germania).

În rezoluŃia adoptată de deputaŃii europeni, au fost stabilite elementele care stau la baza acordului internaŃional: [131]

• reducerea colectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră în Ńările dezvoltate la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40 % pentru anul 2020 faŃă de nivelurile din 1990;

• Ńările în curs de dezvoltare, luate în ansamblu, trebuie să limiteze creşterea emisiilor cu 15-30 % sub nivelul la care s-ar ajunge în situaŃia actuală pentru a se asigura că obiectivul de 2ºC este atins. Având însă în vedere ponderea lor economică, China, India şi Brazilia ar trebui să se oblige să realizeze obiective similare cu cele ale Ńărilor industrializate.

• responsabilitatea Ńărilor dezvoltate de a acorda sprijin financiar şi tehnic suficient, durabil şi previzibil Ńărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite să îşi asume angajamente


privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - sprijinul financiar necesar pentru atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea trebuie să fie unul nou, care să se adauge la AOD / ODA (AsistenŃa Oficială pentru Dezvoltare). Conform estimării Comisiei, 5-7 miliarde EUR ar trebui utilizate anual pentru perioada 2010-2012;

• nivelul total al contribuŃiei colective a UE la eforturile de atenuare şi la necesităŃile de adaptare ale Ńărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puŃin 30 de miliarde EUR/an până în 2020;

• atât obiectivele de reducere a emisiilor, precum şi angajamentele financiare, trebuie să facă obiectul unui regim de respectare a obligaŃiilor, care să includă mecanisme de alertă rapidă şi sancŃiuni;

• viitoarele mecanisme de compensare trebuie să cuprindă standarde calitative riguroase în ceea ce priveşte proiectele pentru a evita ca Ńările dezvoltate să-şi însuşească opŃiunile ieftine de reducere de la Ńările în curs de dezvoltare şi pentru a garanta că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri suplimentare fiabile, verificabile şi reale ale emisiilor care să sprijine, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor Ńări;

• includerea sectoarelor transporturilor aeriene şi maritime internaŃionale într-un acord în conformitate cu ConvenŃia cadru a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC);

• Ńările în curs de dezvoltare trebuie să beneficieze de un sprijin financiar semnificativ, precum şi de asistenŃă tehnică şi administrativă pentru a pune capăt, cel târziu până în 2020, defrişărilor masive ale pădurii tropicale.

UE a subliniat că un acord la Copenhaga ar putea oferi baza pentru încheierea unui „nou acord durabil”, care să impulsioneze creşterea economică şi socială durabilă, promovând tehnologiile ecologice, energiile regenerabile şi eficienŃa energetică, reducând consumul de energie şi garantând noi locuri de muncă şi coeziunea socială, atât în Ńările dezvoltate, cât şi în Ńările în curs de dezvoltare.


Uniunea Europeană a făcut deja mai mulŃi paşi pentru combaterea încălzirii globale şi protejarea mediului înconjurător: [132]

− Reducerea emisiilor: în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisii, Uniunea Europeană va reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puŃin 20% până în 2020, prin comparaŃie cu nivelul din 1990. În cazul unui acord mondial, procentul creşte la 30%. Parlamentul European cere ca statele dezvoltate să reducă emisiile cu 40% până în 2020 şi cu cel puŃin 80% până în 2050.

− Distribuirea eforturilor: Fiecare stat membru UE are pentru perioada 2013-2020 obiective naŃionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenind din transportul rutier şi maritim, de la clădiri, din servicii şi agricultură - domenii neacoperite de sistemul de comercializare a cotelor de emisii. 60% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE provin din aceste surse.

− Captarea de CO2: UE are un cadru legal pentru noua tehnologie de captare şi stocare a bioxidului de carbon. 40% din emisiile de CO2 în UE provin de la instalaŃiile industriale şi centralele electrice.

− Maşini ecologice: Noile autovehicule înregistrate în UE trebuie să se conformeze unui nou standard de performanŃă în ceea ce priveşte emisiile. Regulamentul fixează o medie de 130g CO2 /km şi măsuri adiŃionale pentru reduceri de încă 10g/km. 12% din emisiile de CO2 în UE provin de la autovehiculele personale .

− Mai multe resurse regenerabile: Până în 2020, 20% din totalul de energie al UE ar trebui să provină din resurse regenerabile: vânt, soare, biomasă, resurse geotermale. În 2005, resursele de energie regenerabile reprezentau mai puŃin de 7% din totalul de energie în UE.

− Mai puŃin CO2 provenit din combustibili: Furnizorii trebuie să reducă emisiile de gaze cu efect de seră provenite din extragerea, transportul, distribuŃia, procesarea şi arderea combustibililor cu 10% până în 2020. Reducerile ar putea fi obŃinute prin folosirea mai multor combustibili biologici sau a combustibililor alternativi.


− Pneuri mai eficiente: un nou sistem de etichetare îi va ajuta pe şoferi să aleagă pneurile în funcŃie de eficienŃa acestora în ceea ce priveşte consumul de combustibil. 25% din emisiile de carbon din Uniunea Europeană provin din transportul rutier. Noul sistem de etichetare va intra în vigoare în noiembrie 2012.

− Clădiri mai eficiente: Toate clădirile ce vor fi construite de la sfârşitul anului 2020 se vor conforma unor standarde de eficienŃă energetică şi vor folosi resurse de energie regenerabile. În cazul renovărilor majore, proprietarii sunt încurajaŃi să înlocuiască instalaŃiile de încălzire şi aer-condiŃionat cu sisteme alternative mai eficiente.

− Produse mai eficiente: Un nou sistem de etichetare a aparatelor electrocasnice, incluzând şapte clase de consum, va permite europenilor să economisească energie electrică. În viitor, materialele publicitare care promovează preŃul maşinilor de spălat, frigiderelor sau cuptoarelor vor include informaŃii şi despre eficienŃa energetică a produsului.

− Parlamentul European devine mai “verde”: sistemul de management de mediu folosit de Parlamentul European are ca obiectiv reducerea amprentei carbon a instituŃiei cu 30% până în 2020. Din 2008, Parlamentul European foloseşte numai „energie verde“ în cele trei sedii ale sale.

DeputaŃii europeni şi-au manifestat dezamăgirea în legătură cu rezultatele ConferinŃei de la Copenhaga din decembrie 2009. Membrii delegaŃiei parlamentare ce a participat la conferinŃă sunt de acord că Uniunea Europeană are nevoie de o strategie care să pregătească un nou acord climatic obligatoriu, în Mexic. În decembrie, liderii mondiali nu au ajuns la un acord asupra reducerii emisiilor de CO2, însă au „recunoscut“ nevoia reducerii creşterii temperaturii globale sub 2° C. În perioada următoare se vor parcurge etapele: [132]

• 15 ianuarie 2010 - la reuniunea miniştrilor pentru mediu din UE - implementarea rapidă a Acordului de la Copenhaga;

• februarie 2010 - Parlamentul European va vota asupra rezoluŃiei privind rezultatele ConferinŃei de la Copenhaga în plen;

• 29 noiembrie - 10 decembrie 2010, Mexic - summit ONU privind schimbările climatice;


• decembrie 2012 - data limită pentru ajungerea la un nou acord global privind schimbările climatice.

O realizare a conferinŃei ONU este faptul că Ńările dezvoltate au fost de acord să plătească 30 de miliarde de dolari Ńărilor sărace, pentru a le ajuta să combată schimbările climatice. În plus, pentru prima dată, toate Ńările dezvoltate sunt dispuse să participe la eforturile de combatere a încălzirii globale.

1.1.3. Principiile şi programele de acŃiune ale Uniunii Europene în domeniul protecŃiei mediului [141]

Obiectivul fundamental al Tratatului de la Roma din 1957 a fost “îmbunătăŃirea continuă a condiŃiilor de viaŃă şi de muncă” a popoarelor europene. Măsurile de protecŃie a mediului nu au apărut în Tratat în mod explicit, dar câŃiva ani mai târziu, s-a impus necesitatea de a elabora standarde comune pentru protecŃia consumatorilor.

În anul 1970, dimensiunea globală a poluării mediului a devenit evidentă, iar în 1973, în urma ConferinŃei de la Stockholm (1972), s-a adoptat primul dintre programele de acŃiune în domeniul mediului (1973-1977), prin care s-au stabilit principiile şi priorităŃile care vor ghida politica comună în viitor. Principiile fundamentale ale primului program de mediu european au fost încorporate în amendamentele introduse Tratatului de la Roma prin Actul Unic European. Programul european de acŃiune în domeniul mediului a fost extins şi actualizat.

Primul şi cel de-al doilea program de acŃiune în domeniul mediului (1973-1977; 1977-1983) au stabilit liste detaliate de acŃiuni, necesare pentru controlul unei largi game privind problemele de poluare.

Au fost formulate 11 principii, care au rămas valabile şi în programele de acŃiune ulterioare:

− Prevenirea este mai bună decât remedierea - Acest principiu a devenit prioritar în următoarele programe de acŃiune în domeniul mediului.

− Evaluarea impactului asupra mediului se face încă din stadiul incipient al procesului de luare a deciziilor.


− Trebuie evitată exploatarea naturii prin mijloace care provoacă distrugeri semnificative ale echilibrului ecologic.

− Trebuie acordată o atenŃie deosebită activităŃii de cercetare ştiinŃifică, pentru a permite luarea de măsuri adecvate.

− Principiul - poluatorul plăteşte – a introdus ideea : cel care poluează suportă costul refacerii pagubelor aduse mediului.

− ActivităŃile dintr-un stat membru nu trebuie să producă deteriorări ale mediului în alt stat.

− Politica de mediu în statele membre trebuie să ia în considerare interesele tuturor Ńărilor.

− Statele membre trebuie să promoveze protecŃia mediului prin intermediul organizaŃiilor internaŃionale.

− ProtecŃia mediului este o responsabilitate a tuturor, de aceea este necesară educaŃia publicului.

− Principiul subsidiarităŃii - măsurile de protecŃie a mediului trebuie stabilite luând în considerare tipul de poluare, acŃiunea necesară şi zona geografică care trebuie protejată.

− Programele naŃionale în domeniul mediului trebuie coordonate în baza unor concepte comune pe termen lung.

Al treilea program de acŃiune în domeniul mediului (1983-1987) a elaborat strategia globală de protecŃie a mediului şi a resurselor naturale. Accentul nu a mai fost pus pe controlul poluării ci pe prevenirea poluării, iar conceptul de protecŃie a mediului a fost lărgit.

Pregătirea programelor de acŃiune în domeniul mediului necesită efectuarea de studii aprofundate. Decizia de a adopta programele este atent analizată de către statele membre, urmărindu-se diminuarea impactului asupra mediului.

Cel de-al patrulea program de acŃiune în domeniul mediului (1987-1992) a subliniat semnificaŃia noilor obligaŃii de integrare a preocupărilor de mediu în alte politici comunitare, prin evidenŃierea a patru domenii de activitate:

− implementarea efectivă a legislaŃiei comunitare existente;

− reglementarea impactului produs asupra mediului de către toate substanŃele şi sursele de poluare;


− diseminarea rezultatelor;

− crearea de noi locuri de muncă.

Cel de-al cincilea program de acŃiune în domeniul mediului (1993-2000) este bazat pe o abordare coordonată, duală, în care standardele din domeniul mediului, stabilite prin reglementări legale pentru aproape toate emisiile poluante, efluenŃi şi deşeuri sunt combinate cu stimulente pentru industrie.

Principalele caracteristici ale acestui program sunt:

− abordarea de jos în sus a problemelor ecologice, punându-se accentul pe dezvoltarea unui cadru consultativ şi aplicarea mai largă a principiului subsidiarităŃii;

− introducerea conceptului de dezvoltare durabilă, care să pună în legătură prezentul cu viitorul omenirii şi să accelereze procesul de corelare a diverselor activităŃi sectoriale;

− a fost creată AgenŃia Europeană de Mediu care are sarcina de a corela programele sectoriale şi de a monitoriza realizările;

− a fost constituit pentru prima dată bugetul pentru susŃinerea financiară a programelor ecologice, programul căpătând o nouă dimensiune, cea financiară;

− programul cuprinde şi o dimensiune sectorială, cu orientare spre industrie, energie, transport, agricultură şi turism;

− este acordată o atenŃie particulară următoarelor probleme: modificările în climatul global, calitatea aerului, protecŃia naturii, gospodărirea resurselor de apă, climatul urban, zonele de coastă, utilizarea deşeurilor;

− o secŃiune nouă introdusă în acest program se referă la impulsionarea activităŃilor de cercetare-dezvoltare în domeniu;

− pentru prima dată sunt abordate dimensiunile spaŃiale ale protecŃiei ecologice şi dimensiunile economice ale politicii în domeniul mediului ambiant.

Al şaselea Program de acŃiune pentru Mediu (2001-2010), intitulat: Mediul 2010: „Viitorul nostru, alegerea noastră”, reprezintă cea mai solidă abordare strategică a problemelor mediului de către UE până în prezent, întrucât implică toate segmentele societăŃii în căutarea de soluŃii inovatoare, practice şi de durată în ceea ce


priveşte problemele de mediu, oferind cadrul optim pentru dezvoltarea durabilă. În cadrul programului sunt stabilite priorităŃile şi obiectivele politicii de mediu pe o perioadă de zece ani şi sunt prezentate măsurile care trebuie aplicate:

− îmbunătăŃirea şi aplicarea legislaŃiei existente la nivel naŃional şi regional;

− conlucrarea strânsă a întreprinderilor cu diferitele categorii de consumatori pentru a obŃine noi forme de producŃie şi consum în vederea reducerii impactului asupra mediului înconjurător;

− promovarea de acŃiuni pentru o mai bună informare a cetăŃenilor, care să-i orienteze în alegerea produselor ecologice;

− continuarea integrării aspectelor de mediu în toate celelalte politici sectoriale.

Al şaselea Program de AcŃiune pentru Mediu propune şapte strategii tematice:

− calitatea aerului prin programul „Aer curat pentru Europa”;

− protecŃia solului;

− utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile;

− protejarea şi conservarea mediului marin;

− prevenirea şi reciclarea deşeurilor;

− utilizarea continuă a resurselor naturale în consens cu dezvoltarea durabilă;

− impactul mediului urban asupra dezvoltării durabile.

Scopul declarat al programului constă în prezentarea noii strategii a Uniunii Europene privind mediul şi a măsurilor ce trebuie luate pentru o dezvoltare durabilă, programul stabilind obiective pe termen lung, care au o abordare globală.

Programele de acŃiune în domeniul mediului specifică priorităŃile şi eşalonează acŃiunile pe care Uniunea Europeană le desfăşoară în diferite sectoare ale mediului.


1.1.4. Elemente privind dreptul mediului înconjurător

1.1.4.1. EvoluŃia reglementărilor privind mediul înconjurător în România [7, 11, 16]

Studii recente din acest domeniu au relevat faptul că în ultimele trei decenii, civilizaŃia noastră a provocat mai multe pagube decât într-un mileniu. Pentru a putea diminua efectele negative pe care le are intervenŃia omului asupra mediului este necesară educarea sa pornind de le simpla grijă faŃă de ecosferă, precum şi informarea despre ameninŃarea care planează asupra tuturor în vederea sensibilizării, a promovării unor măsuri rapide, în primul rând, de ameliorare a acestor efecte negative şi apoi de refacere a echilibrului ecologic deoarece “ne este măsurat timpul în care putem, dacă vrem, să transformăm mediul nostru înconjurător, să punem capăt poluării provocate de automobile, de centrale termice, de rafinării, de uzinele chimice; ne este măsurat timpul în care mai putem împiedica – dacă vrem – ca insecticidele să altereze alimentaŃia omului. De pe acum trebuie să luptăm împotriva poluării apelor, să oprim distrugerea spaŃiilor verzi, şi să introducem vegetaŃia în jurul locurilor unde trăiesc oamenii”. [15]

Informarea are un rol foarte important în a semnala răul produs prin ignoranŃă şi în a mobiliza publicul larg în a lua atitudine faŃă de sfidarea manifestată până în prezent, datorată altor interese decât cele umanitare.

SituaŃia în care ne aflăm este consecinŃa ignoranŃei, care a determinat modificarea chimiei atmosferei, apărând ploile acide, efectul de seră etc. [21]

Numeroşi cercetători sunt preocupaŃi de găsirea celor mai bune căi de a face guvernele din lumea întreagă să înŃeleagă importanŃa domeniului. Profesorul V. Ianovici sublinia “omul civilizat este acela care priveşte spre viitor, în acest fel el îşi dă seama că degradarea mediului înconjurător nu este numai o problemă individuală şi naŃională, ci, în acelaşi timp, una internaŃională”.

Principiul conform căruia “mediul şi dezvoltarea sunt interdependente” a fost acceptat la ConferinŃa din 1972 de la Stockholm, când s-a subliniat faptul că fără conservarea mediului nu poŃi avea o dezvoltare reală şi fără dezvoltare nu poŃi asigura protecŃia mediului înconjurător.


Acceptarea acestui principiu, revoluŃionar faŃă de atitudinea anterioară nu a însemnat şi punerea lui în aplicare cu toate că s-a arătat că mediul are relevanŃă cauzală şi interdependenŃă cu tot ce există ca activitate umană, economică, politică, socială.

Studiile recente au arătat că trebuie să revalorizăm, să trecem între capitolele de o importanŃă deosebită şi echilibrul ecosistemelor, calitatea apei, aerului, solului, stocului genetic etc. deoarece “puŃine dintre ameninŃările majore la adresa păcii sunt mai mari decât cele pe care le presupune acumularea degradării ireversibile a biosferei, de care depinde viaŃa pe pământ”.

Etapele organizării şi legiferării ocrotirii mediului în vechiul drept românesc [7, 16]

Dreptul mediului înconjurător îşi are izvoarele în numeroase texte apărute încă din cele mai vechi timpuri, care au fost axate exclusiv pe ocrotirea unor elemente valoroase din natură, pe promovarea agriculturii şi industriei etc.

ExistenŃa factorilor de degradare a mediului legaŃi de progresul tehnic reprezintă o realitate obiectivă, dar nu se poate exclude influenŃa pe care a avut-o intervenŃia omului încă din antichitate prin transformarea naturii fără prea mult discernământ. Din fericire, omul şi-a dat seama de relaŃia sa cu natura şi astfel au apărut primele norme de conduită mai întâi religioase, apoi sociale cu referire la vânat, pescuit, protecŃia focului, a animalelor, a arborilor, a apelor etc.

La noi în Ńară iniŃiativele pentru ocrotirea naturii sunt vechi şi numeroase. În acest sens, se pot sublinia elemente pe care le găsim în operele cronicarilor Ion Neculce şi Dimitrie Cantemir. Primele încercări de reglementare în acest domeniu au fost făcute de Ştefan cel Mare, care în timpul domniei sale a dat “legea braniştei” – prin care a desemnat o suprafaŃă de teren unde nu aveau voie să vâneze, să pescuiască, să păşuneze vitele şi să se cosească fânul fără voia stăpânului. În cazul încălcării acestei legi se puteau aplica pedepse corporale sau confiscarea averii. De asemenea, trebuie amintite şi actele domneşti ale lui Vlad Vintilă (1533) si Ştefan Tomşa (1621) cu referiri la “branişte” sau “opreliştele de stricare a naturii”.

Ştefan Tomşa a emis un astfel de document la 4 noiembrie 1621 în care se arăta: “Nimeni să nu aibă nici o treabă, nici pădurea să n-o taie, nici să vâneze, nici să prinză peşte …, pe cine-l vor


prinde tăind în pădure, să aibă a-i lua carul cu boi şi pe cine-l vor găsi prinzând peşte să fie tari şi puternici cu această carte a noastră a prinde pe acel om şi a-i lua tot ce va fi asupra lui”.

Despre regimul juridic al braniştei vorbeşte şi un document dat de Matei Basarab în 1646.

InstituŃia braniştei a funcŃionat şi în Transilvania, documentele cuprinzând măsuri atât pentru protecŃia florei cât şi a faunei.

Un moment important pe linia măsurilor oficiale de ocrotire a naturii îl constituie primele încercări de reglementare a folosirii pădurilor.

În 1739 în Banat, s-a constituit primul serviciu regulat şi apoi în Transilvania în timpul împăratului Iosif al II-lea. În 1786 în Bucovina s-a tipărit în limbile română şi germană “Orânduiala de pădure“, care reprezintă primul Cod silvic românesc.

În domeniul conservării pădurii primele consemnări se întâlnesc în Moldova, sub domnia lui Alexandru Moruzzi, care în 1792 întăreşte “anaforaua” pentru codru, dumbrăvi şi lunci, iar în 1794 dă o altă “orânduială” datorită faptului că au fost tăiate de pe suprafeŃe mari pădurile, arătând că aceste tăieri “trebuie să fie oprite de a nu se strica râurile şi dumbrăvile supt nici un fel de nume”.

Tot pe linia conservării pădurii este dată, în anul 1793, o reglementare şi în Tara Românească.

Cu toate că în primele decenii ale secolului al XIX-lea apar noi coduri de legi (Condica lui Calimah, în Moldova şi Condica lui Caragea în Tara Românească) aplicate între anii 1817 şi 1832, acestea nu cuprind dispoziŃii speciale cu privire la ocrotirea naturii şi a vânatului.

În urma aplicării Tratatului de la Adrianopol (1829) are loc liberalizarea comerŃului şi ca urmare ia amploare cultura cerealelor, ceea ce a determinat creşterea suprafeŃelor agricole printr-o distrugere masivă a pădurilor şi o accelerată degradare a solului. Datorită acestei situaŃii, generată de greşita înŃelegere a comerŃului liber, s-a ajuns la concluzia că sunt necesare anumite reglementări referitoare la exploatarea pădurilor.

Astfel, în anul 1843 în Moldova şi în anul 1847 în łara Românească se introduc unele dispoziŃii care încercau să pună ordine în exploatarea pădurilor ce aparŃineau bisericii şi clerului, dispoziŃii care au prefigurat legile ce se vor adopta în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.


Etapele organizării şi legiferării ocrotirii mediului în perioada modernă [7, 11, 16]

Perioada modernă se caracterizează printr-o serie de noi acte normative, generate de cucerirea independenŃei României şi de formarea statului naŃional.

Dezvoltarea industriei, a comerŃului, a exploatării solului şi subsolului au condus la adoptarea unei serii de legi şi regulamente pentru protecŃia pădurilor, a faunei cinegetice, a solului, a apei, a aerului precum şi la organizarea teritoriului şi sistematizarea localităŃilor.

Pe această linie o deosebită însemnătate a avut-o şi Reforma juridică a lui Cuza Vodă. Codul penal român, promulgat în 1864 şi pus în aplicare la 1 mai 1865 cuprindea două articole care prevedeau restricŃii privind vânătoarea în parcuri închise şi otrăvirea peştilor în bălŃi, heleştee sau iazuri. Se sancŃiona, de asemenea, şi incendierea pădurilor şi fâneŃurilor. Prin Legea pentru poliŃia rurală (1868) s-a introdus pentru prima dată în Ńara noastră oprirea vânătorii timp de patru luni pe an.

Codul civil din 1864, intrat în vigoare în anul 1865, a cuprins unele dispoziŃii referitoare la regimul juridic general al unor elemente ale patrimoniului natural. Tot în această perioadă s-au pus bazele cercetării biologice, chiar dacă flora şi fauna avuseseră puŃin de suferit în urma impactului activităŃilor umane.

În 1872, apare “Legea despre vânatu” prin care se reglementează dreptul la vânătoare, introducând perioade de oprire a vânătorii şi chiar interzicerea totală a vânătorii pentru unele specii, specificându-se că vânătoarea se putea face numai cu “puşca sau călare” şi cuprinzând sancŃiuni pentru cei care săvârşeau infracŃiuni.

Tot în această perioadă se intensifică preocupările pentru protejarea mediului înconjurător, pentru combaterea poluării produse prin activităŃile industriale şi comerciale.

Prin Regulamentul zahanalelor (abatoarelor) din 1868, sunt prevăzute măsuri de salubritate publică privind regulile de funcŃionare care aveau în vedere protejarea mediului înconjurător.


În anul 1874 este adoptată “Legea asupra serviciului sanitar” care cuprinde normele ce trebuiau respectate de către proprietarii stabilimentelor industriale pentru ca acestea să nu afecteze mediul înconjurător şi să nu producă zgomot care ar putea dăuna sănătăŃii oamenilor şi animalelor.

La sfârşitul secolului al XIX-lea a fost elaborată o adevărată legislaŃie ecologică, prin intensificarea preocupărilor pentru combaterea poluării, ocrotirea naturii, protecŃia unor specii etc.

În anul 1881 apare primul Cod silvic al României independente, care reglementează regimul de exploatare a tuturor pădurilor, în sensul asigurării “pe tot locul unde natura terenului şi a esenŃelor vor permite, lemnul pentru lucru şi industrie”. De asemenea, pentru prima dată este prevăzută necesitatea igienizării unor păduri, indiferent de proprietar, în scopul evitării eroziunii solului şi pentru reglarea regimului apelor.

Legea sanitară din 1885 cuprinde măsuri pentru evitarea poluării mediului, ce au stat la baza adoptării Regulamentului pentru industriile insalubre, care reprezintă o lege modernă şi complexă pentru protecŃia mediului înconjurător.

De asemenea, în această perioadă se adoptă reglementări privind ocrotirea vegetaŃiei şi a animalelor.

Începând cu anul 1900, ia naştere o adevărată mişcare de ocrotire a naturii, pe această linie înscriindu-se Societatea de turism pentru protecŃia naturii (1920).

Legea agrară din 1919 prevedea ca “toate lacurile care reprezintă un deosebit interes ştiinŃific să fie expropriate în întregime, pentru ştiinŃă”, apărând astfel prima măsură legislativă pentru protecŃia naturii.

Primul Institut de speologie din lume a fost înfiinŃat la Cluj în anul 1920, din iniŃiativa lui Emil RacoviŃă care pune şi bazele AsociaŃiei de turism “FrăŃia munteană”. Tot la propunerea lui Emil RacoviŃă la primul Congres al naturaliştilor din România (1928) s-a propus adoptarea unei legi pentru ocrotirea naturii, prin care “să se oprească imediat vânatul, pescuitul şi tăierea pădurii în teritoriul desemnat pentru Parcul NaŃional în Retezat”.

În anul 1930 a apărut Prima lege pentru protecŃia monumentelor, modificată şi completată ulterior (1932). De


asemenea, s-a luat măsura înfiinŃării de rezervaŃii naturale, cea mai importantă fiind Parcul NaŃional Retezat (1931).

După cel de-al doilea război mondial problemele legate de ocrotirea şi conservarea naturii au devenit o problemă de stat.

În 1950 s-a elaborat o nouă lege privind ocrotirea naturii, devenind din ce în ce mai evident că protecŃia nu se mai poate rezuma doar la monumentele naturii, la rezervaŃiile sau parcurile naŃionale.

În România, preocuparea pentru protecŃia mediului înconjurător în accepŃiunea modernă, s-a materializat printr-o serie de legi privind: ocrotirea naturii (1964), protecŃia resurselor de apă potabilă (1967), gospodărirea apelor (1972 şi 1974), protecŃia mediului înconjurător (1973). Pe această linie înscriindu-se şi crearea, în anul 1974 a Consiliului NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător.

După ConferinŃa NaŃiunilor Unite privind mediul înconjurător, de la Stockholm (1972) a fost adoptată Legea nr. 9/1973, care a situat Ńara noastră la acea dată, printre primele Ńări din lume care dispuneau de o lege cadru în acest domeniu. De asemenea, au fost promovate o serie de reglementări speciale privind unele substanŃe şi produse chimice, domeniul nuclear, regimul materialelor explozibile, regimul produselor şi substanŃelor toxice etc.

Prin ConstituŃia din 1991 s-a stabilit obligaŃia statului de a asigura “refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic”, şi “crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii”.

Un moment important pe această linie îl constituie înfiinŃarea Ministerului Mediului “ca autoritate centrală de stat care organizează cadrul instituŃional, dezvoltă, îndrumă şi perfecŃionează activitatea de protecŃie a mediului la scară naŃională”, ulterior, acest minister a devenit Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, iar în prezent Ministerul Mediului şi Pădurilor.

La nivel de judeŃe s-au creat agenŃii pentru supravegherea şi protecŃia mediului înconjurător.

În Ńara noastră, o dată cu adoptarea noii legi a protecŃiei mediului s-au făcut progrese importante în direcŃia recomandată de organismele internaŃionale. Deosebit de importante în acest sens sunt prevederile art. 5 din Legea nr. 137/1995, în care se specifică: “Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos”, garantând în acest scop accesul la informaŃiile privind calitatea


mediului; dreptul de a se asocia în organizaŃii de apărare a calităŃii mediului; dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociaŃii, autorităŃilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii producerii unui prejudiciu direct sau indirect; dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

Având în vedere importanŃa acestui domeniu, dreptul la un mediu sănătos trebuie considerat, în esenŃă, un drept fundamental al omului.

1.1.4.2. Dreptul mediului – mecanism de promovare a dezvoltării durabile [7, 11, 16]

Obiectul mediului înconjurător îl constituie “relaŃiile sociale specifice referitoare la conservarea şi dezvoltarea resurselor naturii şi a celorlalte componente ale mediului”.

În secolul trecut, prin “mediu” se înŃelegea starea care înconjoară obiectele şi fenomenele influenŃându-le existenŃa şi evoluŃia. Această definiŃie se poate spune că este acceptată şi azi ca “ansamblul tuturor influenŃelor şi condiŃiilor externe care afectează viaŃa şi dezvoltarea unui organism”.

În literatura de specialitate mediul înconjurător este definit ca “ansamblul factorilor naturali şi ai celor creaŃi prin diverse acŃiuni umane care, în strânsă interdependenŃă, influenŃează echilibrul ecologic şi determină condiŃiile de viaŃă pentru om, pentru dezvoltarea societăŃii”. În timp ce mediul natural reprezintă totalitatea factorilor naturali, care sunt într-o anumită stare de echilibru şi care determină condiŃiile de viaŃă atât pentru om cât şi pentru regnurile vegetal şi animal, cuprinzând apa, aerul, solul, relieful şi subsolul.

Specialiştii din domeniu au arătat că la Colocviul InternaŃional Enseignement et Environnment de la Aix en Provence (1972) s-au propus două definiŃii pentru mediul înconjurător. O definiŃie a fost susŃinută de Comisia de limbă franceză: “ansamblul, la un moment dat, al aspectelor fizice, chimice, biologice şi sociale, susceptibile de a crea un efect direct sau indirect, imediat sau tardiv asupra vieŃuitoarelor, omului şi activităŃilor umane”, iar cea de-a doua definiŃie a fost lansată de Comisia de limbă engleză: “ansamblul tuturor fiinŃelor şi lucrurilor care compun spaŃiul apropiat şi îndepărtat al omului, care îi poate determina sau schimba existenŃa şi care poate influenŃa total sau parŃial modul său de viaŃă”.

În România, Legea nr. 137/1995 defineşte noŃiunea de mediu ca fiind: ”ansamblul de condiŃii şi elemente naturale ale Terrei: aerul,


apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, materiile organice şi anorganice, precum şi fiinŃele vii, sistemele naturale în interacŃiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale”.

ProtecŃia mediului este o altă noŃiune care are o importanŃă deosebită alături de conceptul de mediu.

În literatura de specialitate se arată că ecosistemele constituie comunităŃi de viaŃă interdependente, care formează, sub aspect organic, un tot unitar, subliniindu-se că omul face parte în mod organic din aceste comunităŃi de viaŃă.

Studii recente au subliniat că, deoarece restabilirea echilibrului ecologic afectat de poluare nu se mai poate realiza automat prin funcŃionarea spontană a diferiŃilor factori naturali, tot factorul uman este cel care trebuie să intervină, în mod conştient şi eficient pentru restabilirea echilibrului ecologic perturbat, pentru protejarea mediului printr-o activitate complexă prin care să se urmărească prevenirea poluării, refacerea mediului poluat şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu.

ProtecŃia mediului, este definită în lucrările de specialitate ca “o activitate umană conştientă, ştiinŃific fundamentată, îndreptată spre realizarea unui scop cunoscut, constând în prevenirea poluării, menŃinerea şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă pe Pământ”.

ProtecŃia mediului înseamnă deci, atât ocrotire, cât şi conservare şi dezvoltare.

Prin ocrotirea mediului înconjurător se înŃelege protecŃia acestuia prin diferite acŃiuni legiferate care scot din incidenŃa omului speciile rare, pe cale de dispariŃie, precum şi anumite spaŃii geografice cu mare valoare naturală declarate monumente ale naturii.

Conceptul de monument al naturii a fost fundamentat pe plan mondial de marele naturalist român Emil RacoviŃă, care a propus următoarea definiŃie: “toate teritoriile, vietăŃile care merită conservate pentru folosinŃa obştească actuală şi viitoare”.

Legea mediului stabileşte că în categoria monumentelor naturii intră speciile de plante şi animale rare sau periclitate, arborii izolaŃi, formaŃiunile şi structurile geologice de interes ştiinŃific sau peisagistic.

Studiile din acest domeniu utilizează termeni specifici, care sunt definiŃi astfel:


- Aria protejată reprezintă „o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale, desemnată sau reglementată şi gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naŃionale, rezervaŃii naturale, rezervaŃii ale biosferei, monumente ale naturii ş.a.“

- Deteriorarea mediului reprezintă „alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componenŃilor naturali ai mediului, reducerea diversităŃii şi productivităŃii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităŃii vieŃii cauzate în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului”.

- Biodiversitatea reprezintă „diversitatea organismelor vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi din complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi din ecosisteme.“

- Resursele naturale reprezintă „totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili; resurse regenerabile - apă, aer, sol, floră, faună sălbatică, precum şi - energia solară, eoliană, geotermă ş.a.“

- Poluant este „orice substanŃă solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori, sau sub formă de energie (radiaŃie electromagnetică, termică sau vibraŃii) care, introdusă în mediu modifică echilibrul constituenŃilor acestuia şi a organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.“

- Prin conservarea mediului înconjurător se înŃelege „utilizarea raŃională şi eficientă a resurselor mediului şi promovarea proceselor tehnologice noi în vederea limitării şi prevenirii efectelor dăunătoare ale unor fenomene naturale (inundaŃii, alunecări de teren etc.)”.

Conservarea se poate realiza numai pe baza unor legi care au la bază cunoaşterea profundă a mediului înconjurător.

La baza elaborării strategiilor de lungă durată pentru conservarea mediului trebuie să stea următoarele reguli care au un caracter general: asigurarea integrităŃii mediul înconjurător prin


funcŃionarea echilibrată a subsistemelor sale naturale şi umane; tratarea mediului înconjurător ca pe un sistem cu resurse finite şi capacitate limitată de absorbŃie şi neutralizare a plusurilor subsistemului uman.

Pentru obŃinerea unor rezultate în acest domeniu este necesar să fie susŃinute toate etapele: cercetarea ştiinŃifică, proiectarea şi execuŃia noilor produse nepoluante.

Dezvoltarea sau ameliorarea mediului înconjurător are ca obiectiv definitoriu îmbunătăŃirea calităŃii factorilor naturali şi ai celor creaŃi prin activităŃi umane, în vederea păstrării unei interacŃiuni socio-ecologice optime.

Încă din 1989 Adunarea Generală a O.N.U. a propus să se stabilească la nivel mondial strategia pentru stoparea efectelor degradării mediului.

Un eveniment important în acest sens a fost ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru Mediu de la Rio de Janeiro (1992), care a avut ca scop principal elaborarea de strategii şi măsuri care să contribuie la combaterea degradării mediului în toate Ńările, în contextul dezvoltării durabile şi optime din punct de vedere al protecŃiei mediului.

In centrul DeclaraŃiei de la Rio de Janeiro stă conceptul de dezvoltare durabilă cu scopul de a polariza eforturile tuturor statelor în direcŃia conservării şi protejării mediului înconjurător şi a resurselor sale.

În cadrul ConferinŃei NaŃiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea de la Rio de Janeiro s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică şi protecŃia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă, precum şi dreptul internaŃional al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltării durabile. S-a acceptat ideea că dezvoltarea durabilă reprezintă: "o nouă cale de dezvoltare care să susŃină progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat".

Dreptul mediului - drept de sine stătător [7, 11, 16]

Studiile din domeniu arată că dreptul mediului înconjurător a apărut şi s-a dezvoltat având în vedere sarcinile imediate şi de perspectivă încredinŃate de societate în funcŃie de nevoile de protecŃie a diferitelor elemente ale mediului ameninŃate de dezvoltarea şi diversificarea industrializării, de extinderea urbanizării, de dezvoltarea agriculturii, a transporturilor, de creşterea explozivă a populaŃiei etc.


Trecându-se de la protecŃia simplă a mediului la diversificarea şi nuanŃarea măsurilor determinate de cerinŃa de a conserva şi gestiona bunuri aparŃinând mediului înconjurător s-a conturat ideea de constituire şi dezvoltare a unei noi ramuri de drept, cu o existenŃă de sine stătătoare, dreptul mediului înconjurător.

În Droit de l’environnement, Michel Prieur sublinia că, în măsura în care mediul înconjurător este expresia interacŃiunii şi a relaŃiilor care se pot pune în evidenŃă atât între vieŃuitoare, cât şi între acestea şi mediul lor, este normal ca dreptul mediului sa fie ”un drept de caracter orizontal” care acoperă toate sectoarele clasice ale dreptului (privat, public şi internaŃional) şi, în acelaşi timp, un drept de interacŃiune, care tinde să penetreze în toate sectoarele dreptului pentru a introduce ideea de “înconjurător”.

Aşa cum se arată în literatura juridică, recunoaşterea unui drept al mediului are ca efect instituirea de drepturi şi proceduri care garantează gestiunea colectivă asupra patrimoniului mediului înconjurător.

Profesor Daniela Marinescu defineşte Dreptul mediului înconjurător ca fiind “ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaŃiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faŃă de natură – ca element vital şi suport al vieŃii – în procesul conservării şi dezvoltării în scopuri economice, sociale şi culturale a componentelor mediului înconjurător – naturale şi artificiale – precum şi relaŃiile legate de conservarea lor, care presupun protecŃie şi ameliorare."

Pentru o mai bună înŃelegere este necesar să se sublinieze că pe lângă îndeplinirea funcŃiilor generale ale dreptului ca element al sistemului social, dreptul mediului îndeplineşte o serie de funcŃii specifice în raport cu scopurile principale pe care le urmăreşte: asigurarea unui mediu ambiant curat, sănătos şi prosper; promovarea obiectivelor care stau la baza unei dezvoltări durabile; asigurarea protecŃiei, conservării şi ameliorării mediului; promovarea cooperării internaŃionale în vederea soluŃionării problemelor legate de mediul înconjurător.

FuncŃia de asigurare a unui mediu ambiant sănătos şi prosper se realizează cu ajutorul normelor juridice care stabilesc structurile organizatorice necesare în vederea identificării, analizei deciziei şi înfăptuirii diferitelor măsuri privind soluŃionarea problemelor ecologice.


FuncŃia de promovare a obiectivelor dezvoltării durabile se realizează din perspectiva cerinŃei integrării protecŃiei mediului în cadrul procesului de dezvoltare, prin adoptări instituŃionale care să permită ca problemele legate de mediu să fie reprezentate în toate structurile administrative de decizie, în vederea participării directe la luarea măsurilor corespunzătoare.

FuncŃia de protecŃie, conservare şi ameliorare se realizează prin dispoziŃii şi norme tehnice, care au caracter juridic şi cu ajutorul cărora se asigură prevenirea, combaterea, precum şi înlăturarea efectelor negative ale poluării.

FuncŃia de promovare a cooperării internaŃionale realizează optimizarea şi diversificarea transferului de tehnologii, asigurarea asistenŃei tehnice şi pregătirea specialiştilor pentru rezolvarea diversele probleme legate de protecŃia mediului.

Având în vedere că reglementările interne în acest domeniu au la bază normele din Uniunea Europeană se amplifică funcŃia dreptului mediului înconjurător de promotor al colaborării internaŃionale şi regionale.

Principiile şi elementele strategice ale dreptului mediului [7, 11, 16]

Articolul 1 din Legea nr. 137/1995 prevede că: “obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protecŃiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăŃii”.

Principiile dreptului mediului sunt prevăzute în articolul 3 din legea cadru: principiul precauŃiei în luarea deciziei; principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor; principiul conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; principiul conform căruia poluatorul plăteşte etc.

Principiile de drept trebuie să fie respectate de către toŃi cei vizaŃi: organe de stat, persoane juridice, persoane fizice.

În articolul 3 din Legea 137/1995 sunt prevăzute următoarele elemente strategice: înlăturarea cu prioritate a poluanŃilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor; crearea sistemului naŃional de monitorizare integrată a mediului; utilizarea durabilă; menŃinerea, ameliorarea calităŃii mediului şi reconstrucŃia zonelor deteriorate; crearea unui cadru de participare a organizaŃiilor neguvernamentale şi a populaŃiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor; dezvoltarea colaborării internaŃionale pentru asigurarea calităŃii mediului.


În articolul 4, sunt prevăzute următoarele modalităŃi de implementare a principiilor şi elementelor strategice: adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare; obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniŃială a proiectelor, programelor sau activităŃilor; corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism; introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive; rezolvarea pe niveluri de competenŃă, a problemelor de mediu, în funcŃie de amploarea acestora; elaborarea de norme şi standarde, armonizarea acestora cu reglementările internaŃionale şi introducerea programelor pentru conformare; promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecŃiei mediului; instruirea şi educarea populaŃiei, precum şi participarea organizaŃiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor.

Dreptul omului la un mediu sănătos este un drept universal care trebuie recunoscut fie prin ConstituŃie, fie prin legi ordinare.

Mediul sănătos se referă la un mediu nepoluat, propice dezvoltării fizice şi intelectuale a omului.

Se pot pune în evidenŃă două dimensiuni: dimensiunea individuală - dreptul la un mediu nepoluat, care implică dreptul fiecărui individ la prevenirea poluării, încetarea activităŃii care are drept efect o poluare semnificativă şi dimensiunea colectivă, care implică obligaŃia statelor de a coopera în vederea prevenirii poluării, a protejării mediului natural la nivel regional şi internaŃional.

1.1.4.3. ProtecŃia mediului - Cadru instituŃional [7, 11, 16]

În literatura de specialitate se arată că „în epoca contemporană protecŃia mediului este considerată ca fiind una dintre cele mai importante probleme, deoarece transformările care au loc la nivel global, dezvoltarea producŃiei materiale concomitent cu creşterea populaŃiei, a cerinŃelor de materii prime, energie şi produse alimentare au ca efect accentuarea conflictului dintre om şi natură, dintre procesele de dezvoltare economico-sociale şi resursele naturale cu impact tot mai puternic asupra echilibrului ecologic al planetei.”

ProtecŃia mediului a devenit o componentă obligatorie a societăŃii umane, respectiv a unei dezvoltări durabile în toate sectoarele de activitate.


IntervenŃia omului asupra mediului înconjurător s-a intensificat producând efecte directe asupra unor subsisteme ale mediului. Aceste acŃiuni au provocat puternice reacŃii şi au determinat oamenii să ia măsuri urgente, atât la nivel naŃional cât şi internaŃional, demersurile lor fiind concretizate în strategiile de acŃiune ecologică.

ProtecŃia mediului reprezintă o activitate complexă şi multidimensională care presupune acŃiunea coordonată a mai multor factori, de natură politică, juridico-instituŃională, economică, educaŃională etc. în vederea conservării mediului. Acest domeniu de acŃiune presupune analiza detaliată a implicaŃiilor vieŃii umane în două planuri: planul biodiversităŃii şi al resurselor naturale şi respectiv planul activităŃilor umane cu potenŃial de pericol asupra factorilor de mediu.

Având în vedere complexitatea acestui domeniu se impune elaborarea unor strategii de acŃiune proprii fiecărui stat şi, de asemenea, încheierea de convenŃii, tratate sau înŃelegeri la nivel internaŃional, finalitatea comună a acestora fiind stabilirea unor direcŃii de acŃiune care să asigure conservarea, ocrotirea şi ameliorarea elementelor mediului înconjurător. În acelaşi timp s-a impus ca necesitate reglementarea activităŃilor economice şi sociale cu impact asupra mediului.

Pentru o dezvoltare durabile se acŃionează prin măsuri legislative, financiare şi administrative, fiind necesară o informare continuă asupra problemelor globale şi asupra rezultatelor cercetării ştiinŃifice.

ProtecŃia resurselor naturale şi a biodiversităŃii [7, 11, 16]

Resursele naturale trebuie exploatate în mod raŃional pentru a se putea preveni epuizarea lor sau apariŃia unor disfuncŃionalităŃi majore între factorii de mediu.

În literatura de specialitate se arată că ansamblul elementelor naturii - apa, aerul, solul, fauna, vegetaŃia - constituie patrimoniul comun al omenirii şi, în mod treptat şi sistematic, fiecare dintre ele a început să fie ocrotită la nivel legislativ în vederea conservării.

ProtecŃia aerului [7, 11, 16]

Atmosfera, ca element al mediului de viaŃă trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii care se exprimă prin limitele de toleranŃă ale organismului uman şi cele de existenŃă ale faunei şi florei în raport de factorii legaŃi de gradul de puritate, temperatură, umiditate, compoziŃie chimică etc.


Deoarece aerul, ca element al mediului înconjurător, nu este influenŃat de organizarea administrativ - teritorială a comunităŃilor umane, iar degradarea calităŃii aerului, se răsfrânge asupra unor arii geografice vaste, fenomenul poluării atmosferice a devenit o problemă globală care impune o cooperare şi reglementare internaŃională.

În Legea protecŃiei mediului se arată că “prin protecŃia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calităŃii acesteia, pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăŃii umane şi bunurilor materiale”.

La ConvenŃia de la Geneva din anul 1979 s-a subliniat că prin poluare atmosferică transfrontalieră pe distanŃe lungi se înŃelege “introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanŃe sau energii care au o acŃiune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului înconjurător”.

S-a impus astfel introducerea unor reglementări care să prevină poluarea atmosferică prin acŃiuni asupra surselor şi prin stabilirea unor condiŃii de fabricaŃie stricte pentru echipamentele susceptibile de a polua aerul.

Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, plecând de la cu consultarea ministerelor de specialitate, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind: calitatea aerului şi poluanŃii din atmosferă; emisiile de poluanŃi atmosferici din surse fixe şi mobile; calitatea combustibililor şi carburanŃilor; pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor; supravegherea calităŃii aerului; identificarea şi monitorizarea agenŃilor economici a căror activitate este generatoare de risc potenŃial şi/sau poluare atmosferică; sistemul de notificare rapidă, în caz de poluare a atmosferei.

În România, normele tehnice cu incidenŃă în domeniul protecŃiei aerului sunt cuprinse în standarde, normative şi reglementări specifice (poluarea atmosferei; poluarea aerului din zonele protejate - condiŃii de calitate; puritatea aerului - principii şi reguli generale de supraveghere a calităŃii aerului; condiŃii tehnice privind protecŃia atmosferei; norme pentru protecŃia mediului ca urmare a impactului drum - mediu înconjurător etc.) În privinŃa protecŃiei stratului de ozon prin H.G. nr 243/ 1995 s-a constituit


Comitetul NaŃional pentru ProtecŃia Stratului de Ozon (C.N.P.S.O.), organism interministerial a cărui activitate este coordonată de Ministerul Mediului.

În ceea ce priveşte poluarea aerului produsă de autovehicule, reglementarea limitelor maxime ale emisiilor poluante a fost realizată prin Ordinul Ministrului Transporturilor şi al Ministrului de Interne nr. 172/1992, modificat şi completat ulterior în vederea armonizării reglementărilor interne cu legislaŃia europeană.

ProtecŃia apelor şi a ecosistemelor acvatice [7, 11, 16]

Conform Articolului 1 din Legea nr. 107/1996 - Legea apelor, ”apele fac parte integrantă din patrimoniul public”.

Pe linia preocupărilor factorilor abilitaŃi de a promova o legislaŃie compatibilă cu cea din UE se înscrie şi OUG nr. 3/2010 prin care s-a propus modificarea şi completarea Legii apelor nr 107/1996.

În Articolul 35 din Legea nr. 137/1995 se stipulează ”protecŃia apelor de suprafaŃă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menŃinerea şi ameliorarea calităŃii şi productivităŃii naturale a acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăŃii umane şi bunurilor materiale”.

În legislaŃia care a aprobat planul de amenajare a teritoriului naŃional, se arată că poluarea apelor reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate, produsă direct sau indirect de activităŃi umane care o fac improprie folosirii în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

Principalele cauze de poluare sunt datorate: apelor reziduale urbane, apelor de origine industrială, poluării de origine agricolă, care provine în mod esenŃial din unele produse utilizate în agricultură, din îngrăşăminte, reziduuri de origine animală. AgenŃii poluanŃi ai apelor susceptibili să aibă efecte toxice asupra organismului sunt: nitraŃii, fluorurile, metalele toxice (arsenic, mercur, plumb, cadmiu), pesticidele, detergenŃii anionici, deşeurile radioactive etc.

După destinaŃia lor economică apele sunt clasificate în ape de folosinŃă generală (în principal destinate consumului populaŃiei), ape destinate agriculturii (în special pentru irigaŃii) şi ape cu destinaŃie specială (utilizate pentru navigaŃie, producerea energiei electrice, pescuit etc.).


Deoarece, în general, sursele de poluare şi poluanŃii principali sunt aceiaşi atât pentru apele de suprafaŃă cât şi pentru cele subterane se aplică măsuri asemănătoare de ameliorare a mediului.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 137/1995 protecŃia apelor de suprafaŃă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiectiv menŃinerea şi ameliorarea calităŃii şi productivităŃii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăŃii umane şi bunurilor materiale.

În conformitate cu Legea nr. 137/1995 autoritatea centrală pentru protecŃia mediului trebuie să elaboreze reglementările privind: normele tehnice referitoare la protecŃia apelor şi a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populaŃiei umane în cazul poluării accidentale şi în contextul transfrontalier; procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, realizarea construcŃiilor hidrotehnice pentru lucrările de îndiguire şi regularizare a cursurilor de apă, de irigaŃii şi de desecare-drenaj; standardele de emisie; standardele de calitate a apelor; cerinŃele de evacuare, epurare a apelor uzate şi limitare a evacuării de efluenŃi în ape.

Având în vedere că poluarea apelor se poate produce şi accidental, prin Ordinul nr. 485/1995 al Ministrului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului a fost organizat Sistemul de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor S.A.P.A. - ROM.

Sunt considerate ca fiind determinante în politica de protecŃie a apelor următoarele direcŃii: realizarea unui complex de lucrări de amenajare; introducerea unor reglementări privind calitatea apelor naturale; reducerea poluării; supravegherea şi controlul calităŃii apelor; formarea specialiştilor pentru acest domeniu.

Pentru reducerea poluării trebuie să se acŃioneze pentru: promovarea unor tehnologii nepoluante; reducerea cantităŃilor de ape uzate evacuate în râuri prin introducerea practicii reciclării apei; recuperarea materialelor utile din apele uzate; extinderea activităŃii de cercetare; îmbunătăŃirea randamentului de epurare etc.

Ansamblul problemelor legate de lupta împotriva poluării apelor presupune participarea unor specialişti din diferite domenii - tehnic, economic şi social.

Formarea specialiştilor din domeniul protecŃiei mediului trebuie să se axeze pe metode moderne de predare, adaptate la formarea continuă.


ProtecŃia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre [7, 11, 16]

ProtecŃia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se realizează în condiŃiile legii, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizarea şi amenajarea teritoriului.

- ProtecŃia solului [7, 11, 16]

Dezafectarea într-o proporŃie mare a terenurilor agricole şi silvice pentru construcŃii, industrie, mine, depozitarea deşeurilor, căi de comunicaŃii etc., ca şi procesele de eroziune, reduc posibilităŃile de folosire a solului pentru susŃinerea producŃiei agricole vegetale şi animale.

Se poate aprecia că poluarea solului se manifestă prin degradarea fizică, chimică, biologică sau radioactivă.

În literatura de specialitate se prezintă principalele tipuri de poluare specifică Ńării noastre: poluare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere, balastiere, cariere etc.); poluare prin acoperirea solului cu depozite de steril, iazuri de decantare etc.; poluare cu deşeuri şi reziduuri anorganice şi organice; poluare cu materii radioactive; poluare cu dejecŃii animale; poluare prin eroziune; poluare cu pesticide etc.

Prin Legea nr. 84/1996 - Legea îmbunătăŃirilor funciare, s-a stabilit regimul juridic al lucrărilor din acest domeniu.

- ProtecŃia subsolului [7, 11, 16]

Având în vedere decalajul între cerinŃele economice în creştere şi nivelul producŃiei extractive, procesul de gestiune a materiilor prime trebuie să aibă un pronunŃat caracter de protecŃie şi exploatare raŃională concomitent cu ocrotirea mediului ambiant în cadrul activităŃilor de exploatare (lucrări de extracŃie, foraj, stocaje subterane etc.).

În România, prin legea petrolului, s-a constituit un nou regim juridic pentru explorarea acestei materii prime.

- ProtecŃia ecosistemelor terestre [7, 11, 16]

Ecosistemele terestre cuprind, în cea mai mare măsură, flora şi fauna plecând de la conceptul relaŃiilor de existenŃă.

Cadrul legal al ocrotirii şi dezvoltării pădurilor îl constituie Codul Silvic, care guvernează raporturile juridice, organizatorice, economice şi tehnice privind fondul forestier naŃional, fondul cinegetic şi fondul piscicol.


Reglementarea activităŃilor periculoase pentru mediu [7, 11, 16]

Reglementarea activităŃilor economice şi sociale cu impact asupra mediului urmăreşte să limiteze efectele negative care au fost semnalate de specialişti.

O serie de activităŃi umane precum şi unele produse, prin însăşi natura lor prezintă riscuri deosebite pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea populaŃiei.

Gestiunea poluării şi prejudiciilor este deosebit de complexă, datorită gradului mare de diversitate datorat: formei (indirectă, difuză), aspectului (solid, lichid, gazos, olfactiv, sonor etc.), acŃiunii în timp (consecinŃe pe termen lung ).

- Regimul produselor, substanŃelor periculoase şi deşeurilor [7, 11, 16]

Sfera “produselor şi substanŃelor periculoase” include orice substanŃe sau produse care folosite în cantitate, concentraŃie sau condiŃii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau bunuri nemateriale; pot fi explozive, inflamabile, toxice, oxidante, corozive, iritante, radioactive etc.

Legea protecŃiei mediului defineşte “deşeurile” ca fiind “substanŃe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile“.

Conform legislaŃiei în vigoare, în categoria “deşeuri refolosibile” se încadrează substanŃele, materialele sau produsele provenite din activităŃile industriale, agricultură, construcŃii, transporturi, prestări de servicii şi alte domenii de activitate precum şi din consumul populaŃiei, ale căror caracteristici şi proprietăŃi permit reintroducerea lor ca atare sau ca materii prime secundare în circuitul productiv fără risc pentru mediul înconjurător şi / sau sănătatea populaŃiei.

Conform Legii nr. 137/1995 prin “deşeuri periculoase” se înŃeleg deşeurile toxice, inflamabile, explozive, infecŃioase, corozive, radioactive sau altele care, introduse sau menŃinute în mediu pot produce daune plantelor, animalelor sau omului.

Pentru prevenirea riscurilor potenŃiale de contaminare a mediului s-au prevăzut măsuri speciale vizând depozitarea, transportul, manipularea şi distrugerea substanŃelor şi produselor toxice sau periculoase.


Prin “deşeuri şi reziduuri de orice natură”, se înŃeleg resturile tehnologice de orice natură, produsele şi materialele cu termene de garanŃie depăşite, produsele uzate fizic care nu mai au valoare de întrebuinŃare, precum şi resturile menajere.

Conform art.1 din H.G. nr. 340/1992 “importul în România de deşeuri şi reziduuri de orice natură, în stare brută sau prelucrate este interzis”.

Prin Legea nr. 31/1994 România a aderat la Acordul European referitor la transportul rutier internaŃional al mărfurilor periculoase (A.D.R.) încheiat la Geneva.

În România este reglementată activitatea de colectare, reciclare şi reintroducere în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel.

AgenŃii economici care produc, colectează, reciclează, sau consumă deşeuri refolosibile sunt obligaŃi să le sorteze pe calităŃi şi mărci, să Ńină evidenŃa lor şi să informeze autorităŃile în drept; în acelaşi timp, cei care colectează şi prelucrează deşeurile refolosibile au obligaŃia să solicite la primire acte care să dovedească provenienŃa deşeurilor refolosibile. Materialele secundare produse trebuie livrate numai însoŃite de certificat de calitate şi marcă.

Poluarea fonică [7, 11, 16]

Conform Articolului 42 din Legea nr. 137/1995, poluarea sonoră este încadrată în problematica protecŃiei atmosferei, stabilind totodată, că autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor respective, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind “pragul fonic şi reglementările pentru limitarea zgomotelor”.

În Legea cadru 137/1995 s-au prevăzut ca măsuri specifice pentru prevenirea şi combaterea poluării fonice, reglementări de ordin tehnologic; instituirea de restricŃii şi interdicŃii în vederea prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluant, aplicarea de sancŃiuni legale.

În România au fost adoptate reglementări legate de protecŃia împotriva poluării sonore (metodologia de elaborare a studiului de impact asupra mediului; normele privind nivelul maxim acustic admis pentru diferite situaŃii; poluarea fonică produsă de aeronave etc.)


ProtecŃia mediului înconjurător împotriva dezastrelor [7, 11, 16]

Conform legislaŃiei în vigoare prin “dezastre”, se înŃeleg:

- fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă (cutremure, alunecări şi prăbuşiri de teren, inundaŃii şi fenomene meteorologice periculoase etc.);

- evenimentele cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător provocate de accidente (accidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran, avariile la construcŃii hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore la utilaje şi instalaŃii tehnologice periculoase, accidentele majore pe căile de comunicaŃii, accidentele majore şi avariile mari la reŃelele de instalaŃii şi telecomunicaŃii.

Apărarea împotriva dezastrelor se realizează prin trei categorii de măsuri: măsuri de prevenire şi pregătire pentru intervenŃie; măsuri operative urgente de intervenŃie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări deosebit de grave; măsuri de intervenŃie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Pentru organizarea şi conducerea activităŃilor de apărare împotriva dezastrelor a fost instituită Comisia guvernamentală de apărare împotriva dezastrelor condusă de către primul ministru. AtribuŃiile stabilite pentru fiecare structură (centrală, pe tipuri de dezastre şi judeŃe) au în vedere elaborarea strategiei naŃionale de apărare împotriva dezastrelor, promovarea studiilor de evaluare a riscului potenŃial şi a urmărilor dezastrelor, elaborarea planurilor operative de apărare specifice, informarea şi educarea opiniei publice etc.

Sistemul procedural al evaluării activităŃilor cu impact asupra mediului [7, 11, 16]

ActivităŃile economice şi sociale cu impact asupra mediului sunt supuse unei proceduri tehnico-administrative de verificare a efectelor acestor activităŃi asupra mediului înconjurător conform legii nr. 137/1995.

Prin impact asupra mediului se înŃelege orice efect direct sau indirect al unei activităŃi umane desfăşurate într-o anumită zonă, care produce o schimbare a sensului de evoluŃie, a stării calităŃii mediului şi a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau a condiŃiilor socio-economice.


Metodologia de elaborare a studiului de impact asupra mediului prevede definirea obiectivelor, plecându-se de la stabilirea: modului de amplasare a obiectivului de mediu, de încadrare în planurile şi schemele de amenajare, de valorificare a resurselor existente în zonă; modificările posibile, pozitive sau negative ce pot interveni în calitatea factorilor de mediu; nivelul de afectare a factorilor de mediu, a sănătăŃii populaŃiei şi a riscului declanşării unor accidente sau avarii cu un impact major asupra mediului etc. Studiile de impact se realizează prin unităŃi specializate, persoane fizice şi juridice atestate.

Acordul de mediu reprezintă actul tehnico-juridic care se emite în prima fază de proiectare a obiectivelor de investiŃii, potrivit prevederilor legale privind protecŃia factorilor de mediu şi stabileşte condiŃiile de realizare a unui proiect sau a unei activităŃi din punct de vedere al impactului asupra mediului.

BilanŃul de mediu este procedura prin care se obŃin informaŃii asupra cauzelor şi consecinŃelor efectelor negative cumulate, anterioare şi anticipate, care fac parte din acŃiunea de evaluare a impactului asupra mediului.

Având în vedere importanŃa domeniului, în M.O. nr. 82 din 8 februarie 2010 a fost publicat Ordinul nr. 19/2010 al Ministrului mediului si pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenŃiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

1.2. Dezvoltarea durabilă - o nouă provocare pentru Uniunea Europeană

1.2.1. Conceptul de dezvoltare durabilă

În ultimii ani, Uniunea Europeană a lansat o provocare - cum să facem ca dezvoltarea să devină durabilă?

La nivelul Uniunii Europene s-a considerat că primul pas este extrem de important şi eforturile au fost concentrate în direcŃia înŃelegerii şi acceptării ideii de dezvoltarea durabilă.

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între sistemele socio-economice şi potenŃialul natural. [141]


NoŃiunea de dezvoltare durabilă a fost definită pentru prima dată în anul 1987 de premierul Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, ca fiind "dezvoltarea care corespunde cerinŃelor prezentului fără a compromite posibilităŃile generaŃiilor viitoare". [141]

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost însuşit de ONU şi recomandat să orienteze programele şi strategiile naŃionale de protecŃie a mediului. Conceptul a fost preluat de mai multe Ńări şi pus la baza politicilor şi strategiilor naŃionale de dezvoltare economică şi de protecŃie a mediului.

În Uniunea Europeană s-au depus eforturi pentru ca Ńările membre să accepte că dezvoltarea durabilă reprezintă rezultatul unei abordări integrate a factorilor politici şi decizionali, în care protecŃia mediului şi creşterea economică pe termen lung sunt considerate complementare şi reciproc dependente.

Prof. dr. Ioan PohoaŃă sublinia „conceptul de dezvoltare susŃinută (sustenabilă) sau durabilă aparŃine teoriei noi a dezvoltării economice, ea însăşi ramură relativ nouă a teoriei economice generale de care s-a desprins şi individualizat ca un corp teoretic autonom la nivelul anilor ′50 - ′60. Deşi generoasă şi acoperitoare prin temele pe care le problematizează, trimiŃând, consistent, pentru atingerea scopurilor sale demonstrative la sociologie, filosofie, etică, morală, drept etc., teoria dezvoltării economice şi-a făurit un minim soclu epistemologic propriu; un sistem noŃional şi categorial la care recurge spre a opera şi expune... Din disputa teoretică alimentată de această încercare de definire considerăm că merită a fi reŃinute următoarele aspecte:

a. Se consideră, în unanimitate, că introducerea sintagmei dezvoltare durabilă în vocabularul uzual al ştiinŃei economice a reprezentat o necesitate obiectivă. NoŃiunea a fost chemată şi impusă să servească, în plan teoretic, drept răspuns la criza economică şi ecologică pe care o parcurge lumea la sfârşit de secol XX şi început de nou mileniu.

b. Tot la nivelul unanimităŃii, în sondajul opiniei publice, se află ideea după care dezvoltarea durabilă are o puternică încărcătură morală. Se pleacă, aici, de la premisa realistă că, pe zestrea pe care o moşteneşte, fiecare generaŃie îşi construieşte viitorul.


c. Dezvoltarea durabilă va deveni tot mai mult o constantă a politicilor economice şi sociale ale fiecărui stat.

d. Dezvoltarea durabilă comportă un tratament diferit ca nivel, mod de abordare şi înŃelegere, tehnologie, resurse la care se poate face apel şi şanse de reuşită. Capătă, altfel spus, sensuri şi semnificaŃii diferite funcŃie de timp, spaŃiu, zonă geografică etc. În interiorul acestei matrici teoretice, semnificaŃie aparte pentru conturarea conceptului dezvoltării durabile are departajarea Ńărilor lumii în bogate şi sărace.

e. Strict etimologic vorbind, noŃiunea de durabil trimite la durată, la un interval de timp îndelungat... Ceea ce pare a fi punctul forte în sprijinul definiŃiei dezvoltării durabile Ńinteşte spre anatomia internă a fenomenului. Se vrea, pe scurt, a se asigura o ascendenŃă a calităŃii în defavoarea creşterii cantităŃii bunurilor produse şi consumate.

f. AtenŃie merită şi constatarea că abordarea şi tematizarea fenomenului cu numele dezvoltare durabilă s-a făcut şi se face de pe poziŃii predominant economice. ExplicaŃia Ńine de împrejurarea că vinovată de degradarea ecologică şi de mutaŃiile, unele cu consecinŃe negative asupra socialului, moralului, politicului etc. este filosofia economică după care s-a fasonat şi s-a dat configuraŃie modului de producŃie şi de consum.

g. Tot de un tratament privilegiat, în economia teoriei cu privire la dezvoltarea durabilă, se bucură mediul şi politica de mediu. CadenŃa degradării ecosferei oferă singură explicaŃie în această direcŃie. Există chiar pericolul ca preocuparea preponderentă pe această temă, a politicii de mediu, să reducă nepermis de mult atenŃia şi eforturile necesare pentru limpezirea şi soluŃionarea celorlalte probleme pe care fenomenul şi conceptul dezvoltării durabile le subsumează.

h. ConotaŃia termenului ca şi anatomia internă a fenomenului dezvoltării durabile sunt influenŃate şi de <specialitatea> celor care-şi consumă energia şi talentul pe această temă. Astfel, pentru biologi şi ecologişti, importante sunt resursele şi mediul natural. Economiştii, în schimb, îşi axează cercetarea pe costuri şi preŃuri; sunt de acord că nu poate fi acceptată o dezvoltare cu costuri de mediu foarte ridicate, dar, în acelaşi timp, uzând de logica pieŃei, rezolvă problema cu o piruetă;


nutresc convingerea că de îndată ce o resursă costă prea scump din cauza internalizării costurilor de mediu, semnalul pieŃei, prin intermediul preŃului, va fi acela ca respectiva resursă să fie înlocuită. Din unghiul lor de vedere, demografii, sensibilizaŃi de sporirea accentuată a populaŃiei în ultimii 50 de ani, acceptă că este de neimaginat dezvoltarea viitoare fără încălcarea regulilor care definesc şi stabilesc stocul mondial de resurse. Futurologii, optimişti, pleacă de la premisa că o bună parte din ceea ce astăzi înseamnă universul planetar este o necunoscută; că ştiinŃa şi progresele cunoaşterii ne vor ajuta să accedem spre resurse noi şi spre noi metode de exploatare a lor. Sociologii şi moraliştii sunt preocupaŃi de clivajele mari la care conduce repartiŃia veniturilor. " [24]

DefiniŃia dezvoltării durabile prezentată în Raportul Brundtland din 1987 este acceptată ca formulare oficială, reprezentând o bază de raportare, dar şi un punct de plecare pentru o serie de analize controversate cu privire la obiective, dimensiuni, cerinŃe etc. Astfel încât specialiştii din diferite domenii au acceptat ideea că dezvoltarea durabilă trebuie privită şi înŃeleasă ca un concept multidimensional.

Analizând Raportul Brundtland prof. PohoarŃă arată "la modul tehnic vorbind lucrarea cuprinde câteva obiective potrivit cărora realizarea dezvoltării durabile înseamnă:

− asigurarea în continuare a creşterii economice cu respectarea condiŃiei de bază a conservării resurselor naturale;

− eliminarea sărăciei şi asigurarea condiŃiilor satisfacerii nevoilor esenŃiale de muncă, hrană, energie, apă, locuinŃă şi sănătate;

− orientarea proceselor de creştere economică spre o nouă calitate;

− asigurarea unei creşteri controlate a populaŃiei;

− conservarea şi sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;

− restructurarea tehnologiilor de producŃie şi menŃinerea sub control a riscurilor acestora;

− asigurarea unei abordări integrate a deciziilor privind creşterea economică, mediul înconjurător şi resursele de energie. " [24]


Numeroşi specialişti au încercat să înŃeleagă şi să explice modul în care trebuie privit acest concept. Camelia Cămăşoiu consideră că "obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacŃiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic într-un proces dinamic şi flexibil de funcŃionare" [3]

În literatura de specialitate se subliniază: "creşterea economică, ale cărei origini se duc spre secolele XVII, XVIII a perpetuat o criză a relaŃiilor omului cu mediul şi a relaŃiilor omului cu valorile sociale şi morale care au definit întotdeauna progresul general. De aceea, şi odată în plus, procesul trebuie convertit spre o dezvoltare umană durabilă, orientată prioritar spre calitatea vieŃii şi a mediului. Acestor dimensiuni aparŃinătoare fenomenului dezvoltării trebuie să li se asigure, în timp, o adevărată durabilitate. " [24]

Dacă se pleacă de la obiectivele şi cerinŃele generale, dezvoltarea durabilă este "un concept mondo, comun în măsura în care:

− nu există graniŃe economice sau ideologice ale poluării;

− gradul de suportabilitate atât al poluării cât şi al sărăciei, dacă lucrurile îşi păstrează tendinŃele actuale, se va pune în termenii supravieŃuirii şi, atunci, globalizarea acŃiunilor necesare a contracara asemenea trend va fi singura soluŃie;

− nu mai poate fi tolerată risipa, indiferent unde se produce ea, deşi pământul este rotund, resursele sale de mediu şi viaŃă sunt limitate;

− nu poate fi acceptată la infinit degradarea umană indusă de un tip de creştere care a convertit dar, mai ales, a pervertit valori ce definesc progresul general etc.

În acelaşi timp, dezvoltarea durabilă este şi o realitate mozaicată. Specificul naŃional - înŃelegând prin aceasta concreteŃea situaŃiei proprii fiecărei Ńări, situaŃie privind populaŃia, nevoile proprii de creştere, de producŃie şi de consum, particularităŃile de mediu, filosofia specifică de viaŃă etc. - dă configuraŃie, substanŃă concretă şi contur, politicilor de dezvoltare durabilă în interiorul fiecărui perimetru naŃional. Dar fapt demn de reŃinut, tocmai această <specializare> în configurarea şi aplicarea unor politici de dezvoltare durabilă de către fiecare Ńară obligă la colaborare spre rezolvare reciprocă a unor


probleme cu grad mare de intercondiŃionare, întărind prin aceasta latura comună, globală, a dezvoltării durabile. " [24]

În istoria recentă, prima semnalare a faptului ca evoluŃiile economice şi sociale ale statelor lumii şi ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecinŃele activităŃii umane asupra cadrului natural s-a făcut în raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele creşterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele privind evoluŃia a cinci parametri (creşterea populaŃiei, impactul industrializării, efectele poluării, producŃia de alimente şi tendinŃele de epuizare a resurselor naturale), sugerând concluzia că modelul de dezvoltare practicat în acea perioadă nu poate fi susŃinut pe termen lung.

Specialiştii atrag atenŃia - "căutările de soluŃii pentru a asigura cutezantul obiectiv de reconciliere a omului cu el însuşi şi a omului cu natura vor păstra aceeaşi direcŃie; în mod predominant ele vor constitui un răspuns impus la efectele induse de fatidica logică, care a inspirat creşterea şi dezvoltarea economică postbelică; logică după care resursele naturale şi mediul ambiant au fost tratate ca simple instrumente, puse în slujba creşterii; logică potrivit căreia degradarea mediului şi pagubele aduse sănătăŃii omului n-au fost luate în calcul." [24]

Politica de mediu a Uniunii Europene a avut ca prim pas elaborarea cadrului legislativ al cărui scop a fost şi este combaterea poluării şi protecŃia mediului.

S-au pus bazele unei noi abordări a politicii de mediu, fundamentată pe următoarele considerente: adoptarea unei atitudini globale; dorinŃa de schimbare a tendinŃelor şi practicilor actuale care afectează mediul; încurajarea modificării comportamentului social, prin angajarea tuturor factorilor implicaŃi (autorităŃi publice, cetăŃeni, consumatori, întreprinderi etc.); instituŃionalizarea conceptului de împărŃire a responsabilităŃilor; utilizarea unor noi instrumente în domeniul mediului.

OCDE (Organisation de Cooperation et de Developpement Economique) desfăşoară o intensă activitate pentru a înŃelege şi prezenta evoluŃia dezvoltării la nivel mondial. łările membre OCDE au realizat progrese importante în domeniul protecŃiei mediului plecând de la aplicarea măsurilor cuprinse în Stratégie de l’environnement de l’OCDE pour les dix premières années du XXIe siècle.


Politicile de mediu din aceste Ńări au condus la obŃinerea unor rezultate notabile, alocând, în medie, între 1% şi 2 % din PIB. Chiar şi în aceste condiŃii Ńările OCDE nu sunt pregătite să atingă obiectivele fixate, conform strategiei, până în anul 2010 şi trebuie să facă în continuare eforturi în acest sens.

Plecând de la definirea priorităŃilor pentru deceniile următoare OCDE a propus urmărirea a patru domenii prioritare:

− schimbări climatice ;

− biodiversitate ;

− penuria de apă ;

− efectele poluării asupra sănătăŃii.

OCDE propune măsuri pentru: promovarea eco-inovaŃiilor; gestionarea durabilă a materiilor prime; analiza legăturii dintre mondializare, transport şi protecŃia mediului; gestionarea deşeurilor.

A fost lansată ideea de a încuraja consumatorii şi întreprinderile pentru a face alegerile cele mai bune, luând în considerare şi componenta de mediu.

Astăzi ni se oferă posibilitatea de a alege în aproape toate zonele, plecând de la domeniile: şcolar, profesional şi personal.

În Le développement durable - A la croisée de l’économie, de la société et de l’environnement se arată că „un student poate să aleagă dintr-o paletă de discipline opŃionale. Programele Erasmus din UE încurajează tinerii să studieze în străinătate, să înveŃe o limbă străină, să cunoască o altă cultură. Mondializarea afacerilor, ştiinŃei şi culturii a mărit numărul posibilităŃilor de alegere: oamenii lucrează în alte oraşe, în străinătate sau călătoresc adesea de la un birou la altul traversând lumea. În ansamblu, noi suntem mai bogaŃi, trăim mai mult, suntem mai educaŃi şi mai mobili. Dar, putem oare continua în acest ritm? Acest stil de viaŃă va fi adoptat şi de generaŃiile viitoare? Şi peste tot în lume?”

Lumea s-a obişnuit cu ideea că poate să aleagă - într-o lume perfectă este mai uşor să faci cele mai bune alegeri. Conceptul de dezvoltare durabilă este un mijloc eficient pentru a găsi un bun echilibru între un mare număr de variabile, conducând la optimizarea deciziilor noastre. [32]


Trebuie să analizăm în detaliu ce a determinat situaŃia în care ne aflăm azi şi să găsim răgazul de a reflecta asupra modului în care putem să ne schimbăm obiceiurile şi practicile pentru a deveni durabile. Pentru că acum cunoaştem mai bine relaŃiile dintre dezvoltare, bunăstarea populaŃiei şi ecosistemele naturale, trebuie să găsim metode pentru a transmite aceste cunoştinŃe.

GeneraŃiile viitoare trebuie să continue să facă alegeri din ce în ce mai durabile în vederea evitării problemelor pe care încercăm să le reglăm azi. Acest mesaj trebuie transmis de părinŃi, de media şi de instituŃiile de învăŃământ.

UNESCO a declarat perioada 2005-2014 <deceniul educaŃiei în domeniul dezvoltării durabile>. [32]

Dacă vrem să avem atât o producŃie cât şi un consum durabil, trebuie să luăm în considerare tot ciclul de viaŃă al unui produs de la materiile prime necesare producŃiei până la gestionarea deşeurilor, trecând prin costurile aferente mâinii de lucru, condiŃiile de muncă, costurile de transport, de distribuŃie şi de utilizare. [32]

Aşa după cum se arată în Raportul Brundtland „dezvoltarea durabilă nu este o stare fixă de armonie, ci mai curând un proces de evoluŃie”.

Respectarea cerinŃelor dezvoltării durabile ”reclamă soluŃii ce se înscriu pe toată gama, de la cele sociale şi politice la cele economice, demografice şi tehnice. Angajând eforturile pe o paletă atât de variată, dezvoltarea durabilă nu poate fi abordată decât aşa cum se deschide ea studiului, multidimensional şi multidisciplinar.” [24]

În centrul dezvoltării durabile, se găseşte necesitatea de a Ńine seama simultan de trei piloni importanŃi: societatea, economia şi mediul. Oricare ar fi contextul, ideea de bază rămâne aceeaşi: persoanele, habitatele şi sistemele economice sunt în interdependenŃă. [13, 32]

Cei trei piloni, dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecŃia mediulu, devin astfel suportul pentru dezvoltarea durabilă. (figura 1.1) [13]


Figura 1.1 Schema dezvoltării durabile – confluenŃa celor trei piloni

În această perspectivă, dezvoltarea durabilă creează cadrul în care se înscriu posibilităŃile de realizare a progresului - economia este un mijloc care ne ajută să atingem obiectivul global şi colectiv, care constă în ameliorarea calităŃii vieŃii la scară mondială. Reuşita constă în unirea celor trei piloni pe aceeaşi traiectorie a progresului. [13]

În consecinŃă, se poate spune că dezvoltarea durabilă este: [32]

- un cadru conceptual: un mijloc pentru a schimba viziunea predominantă a lumii şi a adopta o viziune holistică şi echilibrată;

- un proces: o posibilitate de a pune în practică principiile integrării, în timp şi spaŃiu, în toate deciziile;

- o finalitate: conduce la determinarea problemelor specifice epuizării resurselor, sănătăŃii, excluziunii sociale, sărăciei, şomajului etc. şi la posibilitatea reglării acestora.

Societatea, mediul şi economia includ aproape tot. Unul dintre primele lucruri pe care le remarcăm când încercăm să înŃelegem ce este dezvoltarea durabilă este imensitatea subiectului. Ideea că dezvoltarea durabilă este legată în special de mediu este foarte răspândită. Aşa cum afirmă Sir Edmund Hilary „Problemele de mediu sunt într-adevăr probleme sociale. Ele încep cu oamenii care sunt cauza şi se termină cu oamenii care sunt victime.” [32]


Principalele etape parcurse pentru introducerea conceptului de dezvoltare durabilă : [141]

La nivel mondial :

− 1972 - ConferinŃa de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului la nivel global şi a cerinŃelor dezvoltării. ReprezentanŃii celor 113 naŃiuni prezente şi-au manifestat îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influenŃează mediul. Au fost subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariŃiilor unor specii şi nevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor şi s-a acceptat legătura indisolubilă între calitatea vieŃii şi calitatea mediului pentru generaŃiile actuale şi viitoare. [145]

În urma conferinŃei au rezultat: � DeclaraŃia de la Stockholm. � Planul de AcŃiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch); - activităŃile pentru managementul mediului; - măsurile de sprijin.

� Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al cărui Consiliu de Conducere şi Secretariat au fost înfiinŃate în decembrie 1972 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite.

� Fondul Voluntar pentru Mediu, înfiinŃat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile financiare ale NaŃiunilor Unite.

− 1983 - NaŃiunile Unite au înfiinŃat Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (World Commission on Environment and Development), cunoscută sub denumirea de Comisia Brundtland, având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului şi oferirea de soluŃii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societăŃii umane. Comisia Brundtland a subliniat existenŃa a două probleme majore: � dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi standarde

mai înalte de trai pentru un mic procent din populaŃie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor oamenilor;

� dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea / folosirea neraŃională a resurselor naturale sau poluarea mediului ambiant.

Problema cheie a dezvoltării durabile este opoziŃia între nevoile populaŃiei şi limitele impuse de resursele planetei precum şi degradarea continuă a mediului.


− 1987 - Comisia Brundtland a elaborat şi publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, a principiilor DeclaraŃiei de la Rio.

− 1992 - la Rio de Janeiro s-a desfăşurat ConferinŃa NaŃiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea, la care au participat 120 de şefi de stat. În cadrul dezbaterilor s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică şi protecŃia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă, precum şi dreptul internaŃional al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltării durabile. S-a acceptat ideea că dezvoltarea durabilă reprezintă: "o nouă cale de dezvoltare care să susŃină progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat". Scopul declarat al ConferinŃei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale şi sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă, "sustainable development". [146] În DeclaraŃia de la Rio s-a subliniat faptul că: "Oamenii au dreptul la o viaŃă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura; naŃiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în afara graniŃelor proprii.". În cadrul conferinŃei au fost adoptate: � DeclaraŃia de la Rio; � Agenda 21 – planul de acŃiune pentru dezvoltarea durabilă,

cu începere din secolul al XXI-lea; � ConvenŃia privind diversitatea biologică; � ConvenŃia cadru privind schimbările climatice.

- 2002 - Summitul NaŃiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă, care a avut loc la Johannesburg, Africa de Sud, unde s-a analizat progresul făcut spre dezvoltarea durabilă şi s-a reafirmat angajamentul Ńărilor participante. [134]

Principale rezultate sunt: � DeclaraŃia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabilă; � Planul de implementare a Summitului mondial pentru

dezvoltare durabilă. - Summitul de la Johannesburg a reafirmat ideea că dezvoltarea

durabilă este un element central al agendei internaŃionale şi a dat un nou impuls pentru aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei şi pentru protecŃia mediului.


- S-a dezvoltat înŃelegerea conceptului de dezvoltare durabilă, în special prin evidenŃierea legăturilor principale dintre sărăcie, mediu şi utilizarea resurselor naturale.

- Prin DeclaraŃia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă pentru progresul şi dezvoltarea celor trei piloni interdependenŃi ai dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecŃia mediului la nivel local, naŃional, regional şi global.

La nivelul Uniunii Europene [141]

- 1972 - Summit-ul de la Paris a evidenŃiat necesitatea acordării unei atenŃii deosebite protecŃiei mediului în contextul expansiunii economice şi a îmbunătăŃirii standardelor de viaŃă.

- 1987 - Actul Unic European reprezintă un punct de referinŃă al politicii europene de mediu - acest concept fiind menŃionat pentru prima dată în cadrul unui tratat al ComunităŃii Europene.

- 1993 - Tratatul de la Maastricht a conferit protecŃiei mediului un statut complet în cadrul politicilor europene.

Tratatul de la Maastricht, conŃine prevederi privind un program exhaustiv pentru o creştere durabilă, neinflaŃionistă, într-o manieră care demonstrează interesul pentru protecŃia mediului. Au fost introduse peste 200 de instrumente, regulamente şi directive pentru îmbunătăŃirea calităŃii mediului în Europa şi pentru a contracara poluarea globală.

Tratatul de la Maastricht a avut ca principal obiectiv promovarea creşterii durabile, cu luarea în considerare a mediului.

- 1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legală a politicii vizând protecŃia mediului precum şi promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii Europene.

- 2000 - Şefii statelor membre U.E. reuniŃi în şedinŃa Consiliului European de la Lisabona s-au angajat să creeze "până în anul 2010, cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume".

- 2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.

- 2005 - Comisia a demarat un proces de revizuire a Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins mai multe etape:


− în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare iniŃială şi a trasat o serie de direcŃii prioritare. Au fost prezentate anumite sectoare de dezvoltare non-durabilă care au avut ca efecte negative: schimbările climatice, ameninŃări la adresa sănătăŃii publice, creşterea sărăciei şi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversităŃii;

− în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din U.E. au adoptat o DeclaraŃie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susŃinea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o componentă esenŃială a obiectivului dezvoltării durabile.

- 2006 - A fost parcursă o etapă importantă prin adoptarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă.

- 2007 - Tratatul de la Lisabona reprezintă o etapă de referinŃă. Tratatul cuprinde protocoale adiŃionale privind schimbările climatice şi lupta împotriva încălzirii globale. De asemenea, câteva prevederi ale Tratatului se referă la solidaritatea în probleme legate de furnizarea de energie şi a schimbărilor în domeniul politicii energetice europene.

1.2.2. Strategia pentru dezvoltare durabilă a Uniunii Europene

Consiliul European de la Gothenburg (2001) a adoptat prima Strategie a Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabilă, care a fost reînnoită la Bruxelles în 2006, având la bază propunerile Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002). Strategia a realizat astfel sinergii cu strategia de la Lisabona, pentru a Ńine seama de dimensiunea socială şi economică a dezvoltării. A fost propus şi un Set de Indicatori de Dezvoltare Durabilă, având drept scop monitorizarea strategiei de dezvoltare durabilă. [130]

Ca rezultat al acestui proces, Consiliul U.E. a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o Europă extinsă. Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară şi coerentă, având ca obiectiv general - îmbunătăŃirea continuă a calităŃii vieŃii pentru generaŃiile prezente şi viitoare prin crearea unor comunităŃi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în mod eficient şi să valorifice potenŃialul de inovare ecologică şi socială al economiei în vederea asigurării prosperităŃii, protecŃiei mediului şi coeziunii sociale.


Responsabilitatea pentru implementarea strategiei revine Uniunii Europene şi statelor membre, implicând toate componentele instituŃionale la nivel comunitar şi naŃional.

S-a subliniat, de asemenea, importanŃa unei strânse conlucrări cu societatea civilă, partenerii sociali, comunităŃile locale şi cetăŃenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile.

În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie: [130]

− Realizarea protecŃiei mediului prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice de impactul negativ asupra mediului;

− Asigurarea echităŃii si coeziunii sociale prin respectarea drepturilor fundamentale, diversităŃii culturale, egalităŃii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel;

− Promovarea cunoaşterii, inovării, competitivităŃii pentru asigurarea unor standarde de viaŃă ridicate şi a unui număr mare de locuri de muncă bine plătite;

− Îndeplinirea responsabilităŃilor internaŃionale ale U.E. prin promovarea instituŃiilor democratice care susŃin pacea, securitatea şi libertatea şi promovează principiile şi practicile dezvoltării durabile.

Pentru a asigura integrarea şi corelarea echilibrată a componentelor economice, ecologice şi socio-culturale ale dezvoltării durabile, Strategia Uniunii Europene are la bază următoarele principii directoare [64]:

− Promovarea şi protecŃia drepturilor fundamentale ale omului;

− Solidaritatea în interiorul generaŃiilor şi între generaŃii;

− Cultivarea unei societăŃi deschise şi democratice;

− Informarea şi implicarea activă a cetăŃenilor în procesul decizional;

− Implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali;

− CoerenŃa politicilor şi calitatea guvernării la nivel local, regional, naŃional şi global;

− Integrarea politicilor economice, sociale şi de mediu prin evaluări de impact şi consultarea factorilor interesaŃi;


− Utilizarea cunoştinŃelor moderne pentru asigurarea eficienŃei economice şi investiŃionale;

− Aplicarea principiului precauŃiei în cazul informaŃiilor ştiinŃifice incerte;

− Aplicarea principiului - poluatorul plăteşte.

Strategia Uniunii Europene stabileşte, de asemenea, proceduri precise de implementare şi monitorizare, cu obligaŃii de raportare din partea Comisiei Europene şi a statelor membre, la fiecare doi ani, asupra angajamentelor asumate. În anul 2009 Consiliul European a parcurs o etapă importantă în analizarea progreselor înregistrate şi revederea priorităŃilor Strategiei U.E. Statele membre au obligaŃia de a raporta asupra implementării Strategiilor NaŃionale.

Strategia Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabilă subliniază tendinŃele actuale, care pun în pericol sănătatea publică şi care sunt legate de: schimbările climatice; utilizarea energiei; sărăcie şi excluziune socială; managementul resurselor naturale; pierderea biodiversităŃii; utilizarea terenurilor; transporturi.

Strategia U.E. pentru Dezvoltare Durabilă a stabilit noi Ńinte pentru Ńările din Uniunea Europeană, unele dintre acestea fiind legate direct sau indirect de dezvoltarea economică.

La nivelul Uniunii Europene este susŃinută ideea că, atât în etapa de producere, cât şi în faza de utilizare a bunurilor, trebuie să fie protejat mediul înconjurător, astfel încât să fie respectate pentru toŃi locuitorii Terrei drepturile fundamentale: de a se hrăni, de a avea o locuinŃă, de a se instrui, de a avea un loc de muncă, de a trăi într-un mediu curat şi sănătos etc.

După ConferinŃa ONU de la Rio de Janeiro, s-a impus necesitatea utilizării unui instrument de lucru pentru procesul de monitorizare şi raportare, care să corespundă unei priorităŃi la nivel mondial - tranziŃia sistemului socio-economic către un model de dezvoltare durabilă.

TranziŃia sistemului socio-economic, cu cele trei componente ale sale – economic, social şi de mediu – este un proces pe termen lung şi foarte lung şi poate implica modificări ale organizării în plan structural; ale metabolismului fiecăreia dintre componente precum şi modificarea sistemului în ansamblu. Gestionarea unui asemenea proces presupune nu numai existenŃa unui program de acŃiune ci şi a


unui set de indicatori prin care se pot evalua în timp ritmul şi eficienŃa procesului sau se pot evidenŃia abaterile de la orientarea generală proiectată.

Procesul de elaborare a unui set de indicatori necesită o bază complexă de date care să ofere informaŃii cu privire la variaŃia coordonatelor care caracterizează starea componentelor sistemului socio-economic şi a capitalului natural.

Strategiile succesive de dezvoltare durabilă ale Uniunii Europene (2001 si 2006) au pus accentul din ce în ce mai mult pe conservarea şi valorificarea prudentă a capitalului natural. Unul dintre factorii determinanŃi ai acestei evoluŃii a fost conştientizarea pericolelor reale ale schimbărilor climatice cauzate de activităŃile umane. [65]

La Summit-ul de la Johannesburg, din septembrie 2002, preşedintele FranŃei, Jacques Chirac, sublinia că dezvoltarea durabilă cere o schimbare de comportament pe toate palierele (cetăŃeni, întreprinderi, guverne, instituŃii internaŃionale etc.) în raport cu pericolele care planează asupra oamenilor şi asupra planetei (inegalitate socială, risc industrial, schimbări climatice, pierderea biodiversităŃii etc.)

Dezvoltarea durabilă vizează găsirea unui echilibru între dezvoltarea economică, nivelul de trai şi protecŃia mediului. Acest echilibru este posibil să fie realizat azi prin implementarea noilor exigenŃe în cadrul parteneriatelor, implicând utilizarea unor noi sisteme de management şi conducând la o amplificare a responsabilităŃilor sociale şi de protecŃia mediului la nivelul întreprinderilor.

1.2.3. Progrese înregistrate la nivelul strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene [62]

Uniunea Europeană a făcut eforturi susŃinute pentru a răspunde provocărilor din ultimii ani. În Raportul de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene se prezintă o imagine de ansamblu asupra progreselor realizate la nivelul UE în ceea ce priveşte şapte provocări-cheie şi domenii transversale, de la ultimul raport din octombrie 2007. [62]


Schimbările climatice şi energia ecologică

Plecând de la îndeplinirea obiectivului fixat în cadrul Protocolului de la Kyoto s-a ajuns la concluzia că deşi emisiile de gaze cu efect de seră au crescut în perioada 2000-2004, tendinŃele din ultimii trei ani au fost favorabile. Cu toate acestea, dacă politicile privind schimbările climatice nu sunt aplicate rapid, emisiile de gaze cu efect de seră vor ajunge să fie în 2020 cu cel puŃin 60% mai mari decât în 1995. Creşterea ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie brut la nivel intern, începând cu 2002, este încă departe de obiectivul de 12% stabilit pentru 2010.

Uniunea Europeană a deŃinut rolul de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice prin adoptarea, în decembrie 2008, a unui pachet energie-climă care a stabilit obiectivele importante: [125]

− Reducerea până în anul 2020 a nivelului global al emisiilor cu 20% faŃă de anul 1990.

− Creşterea ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie la 20%, până în 2020.

− Modificarea Directivei privind sistemul UE de comercializare a emisiilor (ETS) şi adoptarea Directivei privind captarea şi stocarea dioxidului de carbon (CSC) şi a Directivei privind sursele de energie regenerabilă. [72, 73, 74]

− Promovarea pachetului privind eficienŃa energetică, având ca punct central consolidarea legislaŃiei de bază privind eficienŃa energetică a clădirilor şi a produselor consumatoare de energie. [97, 98]

− Realizarea unor economii suplimentare de energie prin extinderea Directivei privind proiectarea ecologică la produsele energetice în conformitate cu Planul de acŃiune privind consumul şi producŃia durabile/politica industrială durabilă. [88, 89]

− Modificarea normelor care guvernează Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) astfel încât să sprijine energia durabilă în sectorul locuinŃelor, stimulând astfel şi mai mult investiŃiile în acest sector. [68]


− Promovarea Planului european strategic privind tehnologia din domeniul energetic (Planul SET), care accelerează dezvoltarea şi răspândirea tehnologiilor eficace din punct de vedere al costurilor şi cu emisii reduse de dioxid de carbon. [82]

− Promovarea şi susŃinerea unor măsuri privind mobilizarea tehnologiilor informaŃiei şi comunicaŃiilor (TIC) în vederea îmbunătăŃirii eficienŃei energetice. [105]

Acordul asupra pachetului energie-climă a reprezentat o realizare importantă în contextul crizei economice, oferind o contribuŃie semnificativă a UE la eforturile depuse în vederea obŃinerii, la Copenhaga, a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice. [78]

Emisiile de gaze cu efect de seră produse de UE nu reprezintă decât o parte restrânsă din emisiile globale. Emisiile de CO2 la nivel global sunt în prezent cu 40% mai ridicate decât în 1990, anul de referinŃă pentru Protocolul de la Kyoto. [56]

Se estimează că, pentru a limita creşterea medie globală a temperaturii la sub 2°C în comparaŃie cu nivelul valorilor industriale, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse, până în 2050, la mai puŃin de 50% din nivelul anului 1990. [103]

La nivelul Uniunii Europene, Cartea albă - Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acŃiune la nivel european, constituie un pas important pentru reducerea vulnerabilităŃii la impactul schimbărilor climatice, punând accentul pe integrarea adaptării în domeniile prioritare şi în măsurile de politică relevante ale UE, dezvoltând o bază de cunoştinŃe şi accelerând cooperarea internaŃională. [107]

Transportul durabil

Consumul de energie şi emisiile de gaze cu efect de seră produse de transporturi sunt în continuă creştere, chiar dacă creşterea PIB-ului a depăşit creşterea consumului de energie în sectorul transportului. În ultima perioadă se pot constata semnele decuplării volumelor de transport de creşterea economică în sectorul transportului de pasageri, transportul de mărfuri cunoscând o creştere mai rapidă decât cea a PIB-ului. [72]


Zgomotul şi poluarea atmosferică provocate de transporturi reprezintă în continuare probleme majore în toată Uniunea Europeană, cu un impact grav asupra sănătăŃii.

În cadrul pachetului energie-climă, Uniunea Europeană s-a angajat ca, până în anul 2020, 10% din consumul de carburanŃi pentru transport să provină din sursele de energie regenerabilă (inclusiv biocarburanŃi, energie electrică regenerabilă şi hidrogen). [72, 75, 125 ]

Consumul şi producŃia durabile

Consumul şi producŃia durabile au cunoscut evoluŃii destul de inegale, înregistrându-se unele progrese în ceea ce priveşte decuplarea degradării mediului şi a utilizării resurselor naturale de creşterea economică. Modelele de consum prezintă evoluŃii clar nefavorabile, în special în ceea ce priveşte consumul de energie, în timp ce se înregistrează semne pozitive la nivelul tehnologiilor de producŃie. [62]

Politica industrială durabilă trebuie să fie astfel gândită încât să contribuie la îmbunătăŃirea performanŃei de mediu a produselor, la creşterea cererii pentru bunuri şi tehnologii mai durabile, precum şi la stimularea inovării. [88]

Planul de acŃiune a fost însoŃit de propuneri de reformare a directivelor privind proiectarea ecologică şi indicarea consumului energetic pe etichete, precum şi de propuneri de revizuire a regulamentelor privind etichetarea ecologică şi EMAS. Sectorul comerŃului cu amănuntul joacă un rol-cheie în influenŃarea alegerii consumatorilor şi a fost instituit un forum care are drept obiectiv reducerea impactului acestui sector asupra mediului şi îmbunătăŃirea informării consumatorilor.[62]

Un alt capitol important are la bază achiziŃiile publice ecologice. La nivelul UE au fost mai multe iniŃiative. O parte dintre acestea constituie puncte de referinŃă ale Regulamentului privind programul Energy Star.

Comunicarea privind achiziŃiile publice pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu propune statelor membre să îndeplinească un obiectiv (neobligatoriu) de 50% achiziŃii publice ecologice, începând din 2010. [90]


Statele membre au fost invitate să susŃină criteriile stabilite de Uniunea Europeană privind achiziŃiile publice ecologice pentru zece categorii de produse şi servicii prioritare (transportul, alimentele, construcŃiile, echipamentele de birou etc.).

La nivelul Uniunii Europene s-au înregistrat progrese în punerea în aplicare a planului de acŃiune pentru eco-tehnologii, precum şi în ceea ce priveşte activităŃile de evaluare a ecoinovării.

Sunt susŃinute orientările privind ajutorul de stat pentru protecŃia mediului prin care se acordă un bonus de 10% aplicabil valorii maxime a ajutorului, pentru investiŃiile care promovează ecoinovarea. Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) reprezintă un instrument-cheie al producŃiei durabile şi al ecoinovării, care este consolidat şi mai mult printr-o propunere de directivă privind emisiile industriale. [83, 113, 127]

LegislaŃia REACH a devenit operaŃională din anul 2008, odată cu începerea activităŃii AgenŃiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA). Un alt pas important a fost parcurs prin intrarea în vigoare a noilor norme privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea produselor chimice.

Conservarea şi gestionarea resurselor naturale

Studiile recente au arătat că s-au înregistrat evoluŃii pozitive în ceea ce priveşte starea şi utilizarea apei şi a aerului, dar activitatea umană ameninŃă în continuare biodiversitatea.

Se estimează că amprenta ecologică corespunzătoare creşterii demografice va depăşi cu 30% ceea ce planeta poate susŃine pe termen lung. [61]

Biodiversitatea este în scădere la nivel mondial, iar Uniunea Europeană întâmpină probleme majore în eforturile de a îndeplini obiectivele pentru 2010 în ceea ce priveşte stoparea pierderii biodiversităŃii.

La nivelul Uniunii Europene sunt promovate şi susŃinute toate iniŃiativele care se înscriu în acest domeniu. Dintre acestea se remarcă iniŃiativa privind materiile prime, care a propus o strategie integrată pentru abordarea diverselor provocări legate de accesul la materiile prime, inclusiv materiile prime secundare care pot fi obŃinute prin mărirea gradului de reciclare şi prin utilizarea unor metode mai eficiente. [95]


Directiva revizuită privind deşeurile este o primă etapă în vederea îmbunătăŃirii gestionării resurselor materiale şi a sporirii eficienŃei în ceea ce priveşte utilizarea resurselor. Se clarifică unele concepte de bază precum ierarhizarea deşeurilor, prevenirea deşeurilor şi încorporarea abordării din perspectiva ciclului de viaŃă. Directiva stabileşte obiective importante privind reciclarea deşeurilor pentru anul 2020: 50% pentru reciclarea deşeurilor în gospodării şi 70% pentru deşeurile provenite din construcŃii şi demolări. [71]

IniŃiativele de politică sectoriale în domeniul maritim au cunoscut progrese semnificative. Strategiile pentru bazinele maritime ale Oceanului Arctic, Mării Baltice şi Mării Mediterane vor aborda provocările specifice care afectează aceste corpuri de apă. [70, 85, 96, 102, 107]

Asigurarea unei stări ecologice bune a tuturor apelor până în 2015, reprezintă o provocare importantă, deoarece s-a constatat că majoritatea corpurilor de apă din UE prezintă riscul de a nu atinge obiectivele directivei, dacă nu se iau măsuri. [62]

Sănătate publică

În Uniunea Europeană sunt evidente anumite elemente care conduc la îmbunătăŃiri în domeniul sănătăŃii: scăderea ratelor de mortalitate din cauza bolilor cronice şi a sinuciderilor; mai puŃine accidente grave la locul de muncă etc. Problemele majore au ca punct de plecare noile provocări legate de expunerea la poluarea atmosferică şi producŃia de produse chimice toxice.

Studiile recente au arătat că dezvoltarea globală a sănătăŃii în UE este destul de inegală, totuşi numărul de ani pe care europenii se pot aştepta să îi trăiască într-o stare de sănătate bună are o creştere lentă. Indicatorii de sănătate la nivelul Uniunii Europene (ISCE) oferă informaŃii privind starea de sănătate. Se fac referiri inclusiv la indicatorul privind speranŃa de viaŃă sănătoasă şi au fost prezentate informaŃii referitoare la factorii din stilul de viaŃă care determină starea de sănătate. [128]

Uniunea Europeană susŃine cercetarea ştiinŃifică şi promovează serviciile avansate de e-sănătate, de exemplu prin promovarea utilizării TIC în sistemele europene de sănătate. În 2009, Comisia a lansat o iniŃiativă privind sănătatea tinerilor, care vizează îmbunătăŃirea sănătăŃii şi a bunăstării tinerilor. Comisia a continuat să coopereze şi cu OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) privind


aspecte legate de schimbările climatice, calitatea aerului din încăperi, controlul tabagismului şi prevenirea vătămărilor. [62]

Strategia UE privind sănătatea a condus la o abordare holistică în vederea asigurării progreselor şi a dezvoltării durabile în viaŃa cetăŃenilor Uniunii Europene. [81]

Incluziune socială, demografie şi migraŃie

Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare importantă: valorificarea la maximum a potenŃialului demografic al Europei (creşterea ratelor de ocupare a forŃei de muncă, a productivităŃii şi a integrării reuşite a migranŃilor).

Un pas important la nivelul politicii UE a fost lansarea în anul 2008 a Recomandării Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaŃa muncii. Au fost susŃinute, de asemenea, reformele realizate de statele membre în domeniul incluziunii sociale şi al protecŃiei sociale.

Fondurile structurale ale UE sprijină eforturile statelor membre de a reduce sărăcia şi excluziunea socială. În perioada 2007-2013 este alocată în acest sens o sumă de aproximativ 10 miliarde €. [62]

Numărul familiilor de şomeri, inegalitatea veniturilor şi şomajul de lungă durată au scăzut, însă nu au apărut schimbări în ceea ce priveşte numărul lucrătorilor sărăci şi riscul general de sărăcie. TendinŃele demografice indică faptul că numărul persoanelor de vârstă activă din Uniunea Europeană va începe să descrească până în 2013, cunoscând o scădere de aproximativ 39 de milioane (12%) până în 2050, în comparaŃie cu 2008. În anul 2009, Comisia a elaborat un Raport privind îmbătrânirea populaŃiei, unde se analizează în profunzime impactul economic şi bugetar al îmbătrânirii populaŃiei pe termen lung, până în 2060. [62, 109, 126]

În cadrul planului de acŃiune „A îmbătrâni frumos în societatea informaŃională”, a fost adoptat un program de acŃiune pentru cercetarea în domeniul asistenŃei pentru autonomie la domiciliu (AAD). [76]

S-au parcurs etape importante: au fost elaborate manuale privind integrarea, destinate responsabililor politici şi specialiştilor; a fost creat un site european unic şi s-a lansat un Forum european privind integrarea. Eforturile depuse de statele membre sunt sprijinite prin intermediul Fondului european de integrare. [129]


Uniunea Europeană a hotărât să adopte o politică comună de imigrare şi Consiliul European a decis să organizeze o dezbatere anuală pe tema politicilor de imigraŃie şi azil, începând din iunie 2010. [87]

Provocările globale legate de sărăcie şi dezvoltare durabilă

Din studiile recente a reieşit că majoritatea indicatorilor privind globalizarea comerŃului, finanŃarea pentru dezvoltare durabilă şi gestionarea globală a resurselor prezintă tendinŃe pozitive. Începând cu anul 2008, în UE s-a constatat o tendinŃă de creştere a fluxurilor de asistenŃă oficială pentru dezvoltare (AOD), dar perspectivele pentru anii următori par destul de problematice, deoarece numeroase state membre sunt departe de obiectivele de referinŃă individuale stabilite pentru 2010. [108]

Având în vedere importanŃa colaborării la nivel global în domeniul dezvoltării durabile, Uniunea Europeană cooperează în continuare, atât la nivel bilateral, cât şi în contextul proceselor multilaterale, cu Ńări şi regiuni precum G8; Comisia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă (CDD); PNUM şi alte organisme relevante din cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, precum şi cu OCDE.

Dialogul şi cooperarea cu partenerii din cadrul politicii europene de vecinătate promovează obiectivele de dezvoltare durabilă. În ultimii ani a fost consolidată cooperarea regională în cadrul Uniunii pentru Mediterana, al Sinergiei Mării Negre şi al Parteneriatului estic. [62]

În domeniul cooperării pentru dezvoltare, printre iniŃiativele care contribuie la obiectivele de dezvoltare durabilă se numără:

- comunicarea privind strategia UE de sprijinire a reducerii riscului de dezastre în Ńările în curs de dezvoltare; [104]

- cadrul strategic european pentru cooperare ştiinŃifică şi tehnologică internaŃională; [86]

- documentul de lucru privind îmbunătăŃirea integrării aspectelor legate de mediu în cooperarea pentru dezvoltare; [116]

- acordurile încheiate în cadrul iniŃiativei privind aplicarea legislaŃiei, guvernanŃa şi schimburile comerciale în domeniul forestier. (FLEGT).


EducaŃie şi formare

EducaŃia permanentă a devenit una dintre preocupările importante la nivelul Uniunii Europene, considerându-se că poate sta la baza dezvoltării durabile:

- Comisia a elaborat Cadrul strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educaŃiei şi formării profesionale, care va orienta cooperarea în acest domeniu până în anul 2020. [99]

- Programul de învăŃare de-a lungul vieŃii pentru perioada 2007-2013 reprezintă un instrument principal de dezvoltare a rolului sistemelor de educaŃie şi formare.

Comisia încurajează eforturile statelor membre de a crea abordări strategice în ceea ce priveşte schimbul de cunoştinŃe şi de bune practici în vederea stimulării educaŃiei pentru dezvoltare durabilă. Ponderea persoanelor cu un nivel redus de educaŃie a scăzut în toate grupurile de vârstă. Cu toate acestea, creşterea numărului de peroane implicate în activităŃi de învăŃare de-a lungul vieŃii şi scăderea numărului de tineri care abandonează şcoala sunt fenomene care nu se produc suficient de rapid pentru a atinge obiectivele specifice. [62]

Cercetare şi dezvoltare

La nivelul Uniunii Europene s-au depus eforturi pentru a asigura receptivitatea întregului spaŃiu european de cercetare la obiectivele de dezvoltare durabilă.

Sporirea contribuŃiei cercetării la dezvoltarea durabilă reprezintă una dintre provocările viitoare. Astfel, unul dintre obiectivele-cheie ale celui de-al şaptelea program - cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică pentru perioada 2007-2013 (PC7) este de a contribui la dezvoltarea durabilă. Comisia a propus, în cadrul planului european de redresare economică, trei parteneriate majore între sectorul public şi cel privat, axate pe trei aspecte cheie ale dezvoltării durabile: autoturisme ecologice, clădiri eficiente din punct de vedere energetic şi fabricile viitorului. [62]

În 2007 şi 2008, aproximativ 44% din bugetul total destinat cercetării colaborative a fost alocat proiectelor legate de dezvoltarea durabilă. Dintre iniŃiativele tehnologice comune (ITC) create în cadrul PC7 se remarcă: Clean Sky şi Pile de combustie şi hidrogen. [62]


FinanŃare şi instrumente economice

La nivelul Uniunii Europene s-a arătat că obiectivele şi principiile strategiei de dezvoltare durabilă a UE trebuie să fie mai bine integrate în politica de coeziune pentru a permite abordarea noilor provocări de dezvoltare durabilă, cum ar fi provocările legate de schimbările demografice şi de schimbările climatice. Politica de coeziune poate contribui atât la acŃiunile de atenuare, în special prin sprijinirea tranziŃiei către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, cât şi la acŃiunile de adaptare.

În domeniul politicii de coeziune, UE investeşte în acŃiuni menite să promoveze dezvoltarea durabilă prin integrarea iniŃiativelor de dezvoltare durabilă în strategiile naŃionale şi regionale de dezvoltare. Politica de coeziune promovează elaborarea de mecanisme de politică, precum strategia de programare şi guvernanŃa pe mai multe niveluri, care sprijină dezvoltarea durabilă în cadrul structurilor de gestionare a programelor şi încurajează regiunile să promoveze dezvoltarea durabilă. De asemenea, Comisia a adoptat noile Orientări comunitare privind ajutorul de stat pentru protecŃia mediului, care vor asigura echilibrul între realizarea de beneficii mai importante din punct de vedere al mediului şi minimizarea denaturării concurenŃei, ajutând astfel statele membre să introducă instrumentele de politică adecvate şi să finanŃeze ecoinovarea. [62, 113]

Raportul de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene a făcut bilanŃul progreselor înregistrate de politicile UE în domeniile vizate de SDD şi a oferit subiecte de dezbatere pe tema dezvoltării durabile. Această prezentare generală subliniază faptul că s-au făcut eforturi considerabile în vederea includerii acŃiunilor de dezvoltare durabilă în principalele domenii comunitare de politică, totuşi s-au identificat şi tendinŃe nedurabile, iar Uniunea Europeană trebuie să intensifice în continuare eforturile pentru a susŃine o dezvoltare cu adevărat durabilă. [62]

1.2.4. Strategia pentru dezvoltare durabilă a României

Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizaŃia umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie şi energie din cadrul acesteia, de stabilitatea şi capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază, precum Strategia NaŃională pentru Dezvoltare


Durabilă a României, urmăresc restabilirea şi menŃinerea unui echilibru raŃional, pe termen lung, între dezvoltarea economică şi integritatea mediului natural în forme înŃelese şi acceptate de societate. [64]

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opŃiunile posibile ci „singura perspectivă raŃională a devenirii naŃionale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenŃa factorilor economici, sociali şi de mediu.” [64]

Planul NaŃional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală care orientează şi stimulează dezvoltarea economică şi socială a Ńării în concordanŃă cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene. Planul stabileşte ca obiectiv global reducerea cât mai rapidă a disparităŃilor de dezvoltare socio-economică dintre România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene şi detaliază obiectivele specifice ale procesului pe 6 direcŃii prioritare care integrează direct şi/sau indirect cerinŃele dezvoltării durabile pe termen scurt şi mediu:

− Creşterea competitivităŃii şi dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere;

− Aducerea la standarde europene a infrastructurii de bază;

− ProtecŃia şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului;

− PerfecŃionarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman;

− Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităŃii în sectorul agricol, silvic şi piscicol;

− Diminuarea disparităŃilor de dezvoltare între regiuni şi în interiorul acestora.

La nivelul României, Programul OperaŃional Regional 2007-2013 (POR) este un document referitor la utilizarea surselor financiare ale UE şi a surselor de cofinanŃare naŃionale în mai multe sectoare ale economiei româneşti.

POR este elaborat în conformitate cu obiectivele Cadrului Strategic NaŃional de ReferinŃă (CSNR), având ca punct central obiectivul de dezvoltare referitor la „promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate”. De asemenea, POR se aliniază la prioritatea


Planului NaŃional de Dezvoltare (PND) privind „diminuarea disparităŃilor dintre dezvoltarea economică şi socială din România şi dezvoltarea medie din statele membre ale Uniunii Europene”. Se urmăreşte astfel să se realizeze o legătură strânsă atât cu planurile şi programele naŃionale relevante cât şi cu documentele internaŃionale.

Obiectivele specifice ale POR sunt în conformitate cu strategia României prezentată în CSNR pentru perioada 2007-2013. DispoziŃiile relevante ale politicilor de dezvoltare europene şi naŃionale se referă la axele prioritare prevăzute în subcapitolul “CoerenŃa şi conformarea cu politicile naŃionale şi comunitare” din POR.

Analizele SEA - Evaluare strategică de mediu - au identificat documentele naŃionale cheie referitoare la mediu care stau la baza POR. [60]

Aspectele şi obiectivele cheie, direct legate de dezvoltarea durabilă, prevăzute de POR sunt:

- schimbările climatice şi energia curată;

- transporturile durabile;

- producŃia şi consumul durabile;

- conservarea şi managementul resurselor naturale;

- sănătatea publică;

- incluziunea socială;

- demografia şi migraŃia;

- sărăcia la nivel mondial.

Multe acŃiuni abordează în mod direct sau indirect obiectivele specifice unei dezvoltări durabile, în conformitate cu prevederile Strategiei Europene pentru Dezvoltare Durabilă.

În România a fost introdusă obligaŃia de a realiza evaluări de mediu pentru toate planurile şi proiectele având un impact potenŃial asupra mediului. A fost elaborat un „Ghid metodologic pentru integrarea consideraŃiilor de biodiversitate în procedurile de evaluare a impactului asupra mediului” în vederea evaluării impactului asupra reŃelei Natura 2000, care are la bază „Ghidul metodologic” elaborat de Comisia Europeană.


Obiectivul global al POR este de a „sprijini şi promova o dezvoltare economică şi socială echilibrată şi durabilă a regiunilor din România, acordându-se prioritate celor mai puŃin dezvoltate”. Obiectivul general este conform cu principiile generale ale Politicii de coeziune a UE 2007-2013 (Linii directoare strategice comunitare 2007-2013). [60]

În cadrul Raportului de mediu (Raport SEA) pentru Programul OperaŃional Sectorial 2007-2013 - România sunt specificate ca obiective de mediu relevante: [60]

- MenŃinerea şi îmbunătăŃirea calităŃii aerului ambiental în limitele stabilite de normele legislative;

- Minimizarea impacturilor asupra calităŃii aerului în zonele rurale şi urbane;

- Limitarea poluării solului din surse punctiforme şi difuze şi facilitarea protecŃiei solului împotriva eroziunii determinate de apă şi vânt;

- Scăderea emisiilor care duc la schimbări climatice;

- Protejarea şi îmbunătăŃirea condiŃiilor şi funcŃiilor ecosistemelor terestre, acvatice şi marine împotriva degradării antropogene, a fragmentării habitatelor şi a defrişării;

- Conservarea diversităŃii naturale a faunei, florei şi habitatelor din ariile protejate şi potenŃialele amplasamente din Natura 2000;

- Facilitarea îmbunătăŃirii sănătăŃii umane prin implementarea măsurilor destinate prevenirii poluării şi reducerii impactului vechilor contaminanŃi (pesticide, deşeuri miniere etc.);

- Protejarea şi îmbunătăŃirea situaŃiei aglomerărilor din punct de vedere al noxelor cauzate de transport, al zgomotului şi vibraŃiilor;

- Creşterea protecŃiei populaŃiei împotriva riscului asociat dezastrelor naturale şi accidentelor industriale;

- Limitarea folosirii resurselor naturale epuizabile;

- Reducerea producerii de deşeuri, creşterea recuperării deşeurilor şi facilitarea reciclării deşeurilor;

- Asigurarea protecŃiei peisajului natural şi cultural prin revitalizarea zonelor industriale dezafectate şi protecŃia habitatelor naturale împotriva fragmentării datorate coridoarelor de trafic;


- Conservarea, protejarea şi reabilitarea zonei costiere româneşti a Mării Negre prin asigurarea protecŃiei patrimoniului natural şi cultural în vederea realizării unei dezvoltări durabile a regiunii;

- ÎmbunătăŃirea eficienŃei energetice şi a folosirii resurselor de energie;

- Facilitarea producerii de energie din resurse regenerabile;

- ÎmbunătăŃirea comportamentului responsabil în ceea ce priveşte mediul din partea publicului prin implicarea acestuia în identificarea soluŃiei pentru problemele de mediu;

- SusŃinerea transportului ecologic şi promovarea dezvoltării şi utilizării transportului public;

- Promovarea turismului care asigură un nivel ridicat de protecŃie a mediului şi conservare naturală.

Resursele naturale sau capitalului natural reprezintă o componentă esenŃială a bogăŃiei României. Valorificarea acestei resurse prin exploatarea atât a materiilor prime neregenerabile, cât şi a celor regenerabile şi prelucrarea lor în produse necesare vieŃii, determină stadiul de dezvoltare economică şi socială a Ńării, starea mediului şi condiŃiile de trai ale populaŃiei. Pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă în România este necesar ca aceste resurse naturale să fie exploatate într-o manieră durabilă. Misiunea dezvoltării durabile este de a găsi căile de creştere a nivelului de trai, concomitent cu folosirea, în mod prudent, a resurselor naturale comune, astfel încât resursele regenerabile să poată fi menŃinute, iar cele neregenerabile să fie folosite într-un ritm care să Ńină seama de nevoile generaŃiilor viitoare. [52]

Utilizarea durabilă a resurselor naturale reprezintă un obiectiv cheie pentru România şi poate fi atins numai prin integrarea protecŃiei mediului şi conservarea naturii în politicile sectoriale. Această integrare este extrem de importantă în domenii ca utilizarea terenurilor, dezvoltarea rurală, utilizarea durabilă a apelor, managementul deşeurilor şi siguranŃa mediului, precum şi dezvoltarea regională. [52]

În procesul de implementare a activităŃilor din cadrul POR s-au identificat măsurile care permit creşterea efectelor pozitive şi reducerea efectelor negative asupra mediului şi s-a constatat că trebuie să se acorde sprijin cu prioritate : [60]


- investiŃiilor care promovează şi stimulează CTD;

- investiŃiilor care promovează activităŃile de dezvoltare în zone industriale dezafectate;

- investiŃiilor care promovează refolosirea deşeurilor;

- acŃiunilor care susŃin şi promovează infrastructura pentru transport alternativ şi transport public, precum şi accesibilitatea la sistemul TP pentru persoanele cu nevoi speciale;

- investiŃiilor care vizează producerea şi înlocuirea combustibilului fosil cu bio-combustibil;

- investiŃiilor care promovează eco-turismul, agro-turismul ;

- proiectelor care au o abordare nouă, ecologică a peisajului şi ecosistemelor, cum ar fi reabilitarea zonelor industriale dezafectate sau împădurirea şi dezvoltarea ariilor / zonelor verzi.

În România, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (denumit azi Ministerul Mediului şi Pădurilor) a elaborat strategia Guvernului în domeniul protecŃiei mediului şi gospodăririi apelor Plan strategic pentru perioada 2007-2009 şi a coordonat aplicarea acesteia la nivel naŃional pentru asigurarea unei dezvoltări durabile.

PriorităŃile pe termen mediu ale Ministerului Mediului, conform Planului strategic pentru perioada 2007-2009 : [51]

1. Coordonarea procesului de realizare a Strategiei NaŃionale de Dezvoltare Durabilă şi urmărirea implementării acesteia

− încheierea unui protocol cu Departamentul pentru Afaceri Europene pentru transferul de atribuŃii privind coordonarea strategiei de dezvoltare durabilă;

− stabilirea obiectivelor Strategiei NaŃionale de Dezvoltare Durabilă (SNDD) conform obiectivelor Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, în cadrul Grupului de lucru stabilit la nivel interministerial;

− redactarea Strategiei NaŃionale de Dezvoltare Durabilă, în cadrul Grupului de lucru, stabilit la nivel interministerial;


− traducerea şi transmiterea strategiei naŃionale către Comisia Europeană;

− raportarea periodică a progreselor înregistrate către Comisia Europeană.

2. Elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management al bazinelor hidrografice

− coordonarea realizării schemelor directoare de management şi amenajare, precum şi a programelor de măsuri pe bazine sau grupe de bazine hidrografice;

− colaborarea cu celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale şi factori interesaŃi pentru amenajarea complexǎ a bazinelor hidrografice, utilizarea durabilǎ a resurselor de apǎ în concordanŃǎ cu dezvoltarea economico-socialǎ a Ńǎrii, protecŃia apelor împotriva epuizării şi degradării, precum şi pentru apărarea împotriva efectelor distructive ale apelor;

− elaborarea şi promovarea, conform legii, de proiecte de acte normative, regulamente, instrucŃiuni şi norme tehnice specifice în domeniul gospodăririi cantitative a apelor în conformitate cu acquis-ul comunitar privind calitatea apei.

3. Reducerea amplitudinii fenomenului de eroziune costieră pe litoralul românesc al Mării Negre

− elaborarea Strategiei de management integrat a zonei costiere;

− implementarea programului de lucrări de protecŃie şi reabilitare a zonei costiere;

− pregătirea aplicaŃiilor pentru finanŃarea proiectelor prioritare de protecŃie şi reabilitare a plajelor şi coordonarea implementării proiectelor.

4. Asigurarea protecŃiei populaŃiei prin diminuarea riscului la viituri, secetă şi fenomene meteorologice periculoase

− modernizarea sistemului de prognoză a fenomenelor hidrometeorologice periculoase pentru alarmare în timp util;


− pregătirea studiilor de fezabilitate pentru executarea de lucrări de investiŃii pentru diminuarea efectelor negative ale inundaŃiilor;

− urmărirea implementării proiectelor pentru repararea şi ranforsarea lucrărilor pentru diminuarea riscului la inundaŃii;

− elaborarea planurilor de management al inundaŃiilor, conform Directivei pentru evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaŃii;

− diseminarea informaŃiilor publice utilizând un site internet specializat;

− atragerea de noi fonduri pentru lansarea de proiecte;

− colaborarea în cadrul ONU pentru Platforma mondială pentru diminuarea riscului la dezastre.

5. Implementarea ReŃelei Natura 2000 în România

− transmiterea la Comisia Europeană a listelor cuprinzând ariile de protecŃie specială avifaunistică;

− transmiterea la Comisia Europeană a raportărilor privind Natura 2000;

− finalizarea proiectului de act normativ privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei NaŃionale pentru Arii Naturale Protejate;

− elaborarea măsurilor de management pentru siturile Natura 2000.

6. Coordonarea politicilor în domeniul schimbărilor climatice în acord cu cele ale Uniunii Europene

− reactualizarea Strategiei naŃionale a României privind schimbările climatice şi a Planului naŃional de acŃiune privind schimbările climatice în conformitate cu noua politică dezvoltată la nivel european şi includerea domeniului schimbărilor climatice în celelalte strategii sectoriale (energie, transporturi etc.);

− elaborarea Planului naŃional de acŃiune pentru adaptare la efectele schimbărilor climatice;


− urmărirea implementării schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

7. Programarea, coordonarea şi monitorizarea utilizării asistenŃei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană

− programarea şi implementarea proiectelor privind infrastructura de mediu dezvoltate în cadrul Programului OperaŃional Sectorial de Mediu în vederea asigurării condiŃiilor necesare absorbŃiei fondurilor structurale; (v. Capitolul 9)

− monitorizarea îndeplinirii de către beneficiari a condiŃionalităŃilor de mediu pentru proiectele ISPA;

− coordonarea şi monitorizarea implementării proiectelor PHARE. (v. Capitolul 9)

În anul 2008 a fost elaborată Strategia NaŃională pentru Dezvoltare Durabilă a României - Orizonturi 2013-2020-2030. Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (denumit azi MMP) şi Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul NaŃional pentru Dezvoltare Durabilă. [144]

Ca orientare generală, lucrarea vizează realizarea următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung:

− Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României, ca stat membru al UE.

− Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al Ńărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.

− Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu al Ńărilor membre ale U.E. din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu şi lung, o creştere economică ridicată şi o reducere semnificativă a decalajelor economico-sociale dintre România şi celelalte state membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care se măsoară procesul de convergenŃă reală, respectiv produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc.), la puterea de cumpărare standard


(PCS), aplicarea Strategiei creează condiŃiile ca PIB/loc. exprimat în PCS să depăşească, în anul 2013, jumătate din media UE, să se apropie de 80% din media UE în anul 2020 şi să fie uşor superior nivelului mediu european în anul 2030. [144]

Se asigură astfel îndeplinirea obligaŃiilor asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu Tratatul de aderare, precum şi implementarea efectivă a principiilor şi obiectivelor Strategiei Lisabona şi Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a U.E. (2006).

În completarea obiectivelor ce derivă din strategiile, planurile şi programele naŃionale de dezvoltare, Strategia stabileşte direcŃiile principale de acŃiune pentru însuşirea şi aplicarea principiilor dezvoltării durabile în perioada imediat următoare: [144]

− Corelarea raŃională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiŃionale, în profil inter-sectorial şi regional, cu potenŃialul şi capacitatea de susŃinere a capitalului natural;

− Modernizarea accelerată a sistemelor de educaŃie şi formare profesională şi de sănătate publică, Ńinând seama de evoluŃiile demografice nefavorabile şi de impactul acestora asupra pieŃei muncii;

− Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic şi ecologic, introducerea fermă a criteriilor de eco-eficienŃă în toate activităŃile de producŃie sau servicii;

− Anticiparea efectelor schimbărilor climatice şi elaborarea atât a unor soluŃii de adaptare pe termen lung cât şi a unor planuri de măsuri inter-sectoriale, cuprinzând portofolii de soluŃii alternative pentru situaŃii de criză generate de fenomene naturale sau antropice;

− Asigurarea securităŃii şi siguranŃei alimentare prin valorificarea avantajelor României în privinŃa dezvoltării producŃiei agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creştere cantitativă şi calitativă a producŃiei agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni şi animale cu cerinŃele de majorare a producŃiei de biocombustibili, fără a face rabat de la exigenŃele privind protejarea mediului;


− Necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanŃare, în condiŃii de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte şi programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecŃiei mediului, siguranŃei alimentare, educaŃiei, sănătăŃii şi serviciilor sociale;

− ProtecŃia şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural naŃional.

La nivelul României, se remarcă preocupările AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia Mediului în domeniul dezvoltării durabile.

În anul 2005 a fost înfiinŃată DirecŃia - Dezvoltare Durabilă, care se află sub coordonarea directă a preşedintelui AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia Mediului şi are în componenŃa sa Serviciul Planificare de Mediu. [123]

Misiunea DirecŃiei Dezvoltare Durabilă, are la bază următoarele componente: [123]

− promovarea şi punerea în practică a principiilor dezvoltării durabile prin coordonarea planificării strategice de mediu la nivel naŃional, regional şi local;

− asigurarea legăturii cu AgenŃia Europeană de Mediu, în vederea raportării fluxurilor prioritare de date pe cele cinci domenii stabilite (aer, apă, biodiversitate, soluri şi schimbări climatice)

− colaborarea în vederea realizării unui sistem naŃional integrat al statisticii de mediu,

DirecŃia - Dezvoltare Durabilă are ca atribuŃii principale: [123]

− colaborarea la elaborarea strategiilor naŃionale în domeniul protecŃiei mediului şi a strategiilor sectoriale şi regionale în vederea integrării politicilor de mediu în politicile sectoriale;

− reactualizarea şi monitorizarea periodică a Planului NaŃional de AcŃiune pentru ProtecŃia Mediului (PNAPM);

− coordonarea şi monitorizarea procesului de planificare de mediu la nivel judeŃean şi regional (PLAM/PRAM) şi acordarea de asistenŃă de specialitate agenŃiilor judeŃene şi regionale;

− asigurarea legăturii cu AgenŃia Europeană de Mediu;

− raportarea fluxului prioritar de date către AgenŃia Europeană de Mediu;


− realizarea unui sistem naŃional integrat al statisticii de mediu în colaborare cu Institutul NaŃional de Statistică;

− organizarea şi participarea la acŃiuni de educaŃie ecologică şi promovare a principiilor de dezvoltare durabilă.

Activitatea desfăşurată de AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului, în domeniul dezvoltării durabile, are la bază legislaŃia specifică.

ActivităŃile ANPM din domeniul dezvoltării durabile sunt: [123]

- Planificarea strategică de mediu - DirecŃia Dezvoltare Durabilă coordonează activitatea de planificare de mediu la nivel naŃional, regional şi local.

• Planul NaŃional de AcŃiune pentru ProtecŃia Mediului este un instrument de implementare a politicilor din domeniu, prin promovarea, susŃinerea şi urmărirea realizării celor mai importante proiecte cu impact semnificativ asupra mediului în vederea aplicării şi respectării normelor interne şi a directivelor Uniunii Europene.

• Stadiul realizării planurilor de acŃiune pentru mediu la nivel regional şi judeŃean.

• Agenda Locală 21 reprezintă un proces de planificare participativă în domeniul dezvoltării durabile, proces orientat spre integrarea valorilor şi principiilor de dezvoltare în politicile şi acŃiunile autorităŃilor locale, implicarea cetăŃenilor în procesul decizional la nivel local, promovarea parteneriatelor între sectoarele sociale.

- Coordonarea activităŃii de raportare a fluxurilor prioritare de date către AgenŃia Europeană de Mediu, pentru următoarele domenii: calitatea aerului, schimbări climatice, arii protejate, soluri contaminate, apă.

Având în vedere importanŃa domeniului, Ministrul Mediului şi Pădurilor, prin H.G. nr. 102/2010, a aprobat plata taxei de asociere a Gărzii NaŃionale de Mediu la reŃeaua europeană Implementation and Enforcement of Environmental Law (IMPEL) pentru anii 2010 si 2011. [149]

În paralel cu urmărirea aplicării prevederilor Strategiei NaŃionale pentru Dezvoltare Durabilă a României a început, încă din anul 2009, un proces de evaluare complexă a documentelor, a strategiilor şi a programelor naŃionale, sectoriale şi regionale pentru a se realiza corelarea cu principiile şi practicile dezvoltării durabile şi cu evoluŃia dinamică a reglementărilor din Uniunea Europeană.


1.2.5. Aplicarea principiilor dezvoltării durabile în Ńările din Uniunea Europeană

În Ńările din Uniunea Europeană, dezvoltarea durabilă este o parte componentă a politicilor de acŃiune strategică a statului în diferite regiuni. Încă din anul 2004 s-a cerut prefecŃilor să urmărească integrarea obiectivelor din strategia naŃională, referitoare la dezvoltarea durabilă, în politicile publice şi în acŃiunile locale.

În FranŃa au fost create servicii în cadrul MEDD Ministère de l’Ecologie, du Développement et de l’Aménagement durables, care trebuie să urmărească implementarea strategiei naŃionale de dezvoltarea durabilă. Acestea au constatat că prefecŃii au răspuns exigenŃelor impuse, luând în considerare, implicit sau explicit, dezvoltarea durabilă. Metodele de implementare au fost diferite, în funcŃie atât de particularităŃile regiunii cât şi de elementele specifice dezvoltării durabile. Unele regiuni (Franche-Comté, Limousin, Lorraine, Poitou Charentes etc.) au introdus o axă strategică complet separată, pentru alte regiuni (Aquitaine, Auvergne, Centre, Guadeloupe, Languedoc-Roussillon, Midi-Pyrénées, Réunion etc.), dezvoltarea durabilă a reprezentat un obiectiv cuprins în planul de dezvoltare. Sunt regiuni care nu au făcut referiri explicite, dar preocupările pentru dezvoltarea durabilă au apărut împreună cu alte obiective (Aquitaine, Languedoc-Roussillon, Martinique, Provence Alpes - Côte d’Azur etc.) [50]

Comparând evoluŃia regiunilor analizate a devenit din ce în ce mai clar că luarea simultan în considerare a celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile (protecŃia mediului, componenta socială şi componenta economică) trebuie să stea la baza proiectelor strategice ale regiunilor.

Studiile făcute la nivelul FranŃei, pentru perioada 2004-2006, au arătat că unele regiuni chiar dacă au afişat intenŃia de a lua în considerare dezvoltarea durabilă, aceasta nu a devenit în mod obligatoriu o axă prioritară. Alte regiuni nu au considerat iniŃial dezvoltarea durabilă ca o prioritate, dar au abordat acest subiect într-o manieră mai mult sau mai puŃin explicită. Sunt şi regiuni în care au lipsit investiŃiile concrete pentru o dezvoltare durabilă sau au abordat această problemă într-o manieră transversală. Totuşi sunt şi numeroase regiuni care pot fi considerate exemplu de bună practică, introducând dezvoltarea durabilă între elementele strategice. [47]


Plecând de la acest tip de analize, care au fost făcute la nivelul regiunilor în diferite Ńări din Uniunea Europeană, au fost identificate anumite elemente importante care contribuie la o dezvoltare durabilă: [47]

− Mod de producŃie şi de consum responsabile

Această dimensiune a dezvoltării durabile are mai multe componente - agricultura şi pescuitul (agricultură ecologică, calitatea apei, aerului şi a solului, exploatări forestiere care să respecte mediul, biodiversitate etc.); domeniul economic în general (reŃele de întreprinderi, inovare prin valorificarea rezultatelor cercetării şi transfer tehnologic, susŃinerea tuturor actorilor economici etc.); prevenirea riscurilor (riscuri legate de utilizarea unor produse periculoase, gestionarea durabilă a deşeurilor etc.); gestionarea durabilă a teritoriilor etc.

− ÎmbunătăŃirea nivelului de trai

ÎmbunătăŃirea nivelului de trai - este o prioritate care se regăseşte în aproape toate programele strategice, ea constituind un adevărat motor al dezvoltării regionale. Se propun locuri de muncă şi se îmbunătăŃeşte calitatea vieŃii, zona devine competitivă şi atractivă. Apare dorinŃa de a realiza o conciliere între componenta economico-socială şi protecŃia mediului, favorizând dezvoltarea durabilă.

− Conservarea resurselor de mediu

Această latură a dezvoltării durabile este prezentă din ce în ce mai des. Numeroase programe se ocupă de protecŃia resurselor de apă, a resurselor de mediu în general, de protecŃia locuitorilor, a speciilor şi a biodiversităŃii. Gestiunea deşeurilor este, de asemenea, o preocupare majoră. ProtecŃia rezervaŃiilor naturale, a patrimoniului şi a culturii regionale sunt acŃiuni specifice legate de istoria şi condiŃiile geografice ale fiecărei regiuni.

− Coeziunea socială

Coeziunea socială este o prioritate a guvernelor din Ńările care fac parte din Uniunea Europeană şi se regăseşte în programele strategice de dezvoltare.


− Coeziunea teritorială, naŃională şi internaŃională

Coeziunea teritorială, naŃională şi internaŃională este promovată şi susŃinută ca o prioritate la nivelul Uniunii Europene, subliniindu-se din ce în ce mai mult importanŃa cooperării transfrontaliere.

− Lupta împotriva schimbărilor climatice

În funcŃie de particularităŃile fiecărei regiuni această problemă are diferite forme de abordare (implementarea unor noi forme de energie, valorificarea energiilor regenerabile, utilizarea unor mijloace de transport mai puŃin poluante etc.)

− Prevenirea riscurilor asociate dezastrelor naturale şi accidentelor industriale

Prevenirea riscurilor constituie o prioritate pentru prefecturi. Aceste riscuri pot să fie de natură industrială sau naturală, având componente particulare cum ar fi lupta împotriva inundaŃiilor, incendiilor de pădure etc.; dar pot să aibă şi o componentă care se referă la sănătatea populaŃiei şi la securitatea alimentară. Din ce în ce mai des sunt luate în calcul cumulat aceste trei dimensiuni ale riscului.

− Amenajarea durabilă a teritoriilor

Amenajarea durabilă, privită la modul general, înseamnă a gândi o amenajare optimă a spaŃiului, a reduce dezechilibrele, pe scurt, a propune o gestionare durabilă a teritoriilor. Acest tip de gestiune durabilă este în mare parte posibil de realizat prin dezvoltarea unei colaborări inter-regionale sau internaŃionale, având la bază tehnologiile moderne.

− Mod de viaŃă şi sănătate publică

Această latură a dezvoltării durabile este adesea abordată plecând de la prevenirea riscurilor sanitare deja prezentate, dar având ca obiectiv realizarea unei strategii care să permită unui număr cât mai mare de oameni să aibă acces la o ofertă de îngrijire de calitate. La nivelul Uniunii Europene se desfăşoară numeroase acŃiuni: lupta contra cancerului, lupta împotriva dependenŃei, lupta împotriva insecurităŃii rutiere etc.


Pe această linie se înscriu şi educaŃia pentru sănătate, inserŃia socială şi profesională, accesul la cultură şi sport etc.

− EducaŃie, formare, cercetare şi inovare

EducaŃia şi sensibilizarea populaŃiei trebuie să devină una dintre priorităŃile programelor strategice de la nivelul regiunilor. Trebuie să se pună, de asemenea, un accent deosebit pe formarea continuă, pe procesul de inserŃie profesională şi pe componenta de cercetare - inovare.

AcŃiunile de formare propuse de diferite organizaŃii au avut rezultate deosebite şi au determinat U.E. să susŃină toŃi actorii care contribuie la o dezvoltare durabilă. Pentru a întări legăturile cu întreprinderile locale, numeroase organizaŃii se angajează să le transmită informaŃii, să le asiste în demersurile lor şi să le promoveze bunele practici, în sprijinul unei dezvoltări durabile.

La nivelul Uniunii Europene sunt finanŃate numeroase proiecte şi au fost publicate ghiduri pentru a sprijini întreprinderile.

− Participarea cetăŃenilor

Participarea cetăŃenilor reprezintă o latură a dezvoltării durabile, care a fost promovată în ultimii ani, având în vedere importanŃa acesteia pe termen lung. Din păcate, în cele mai multe programe strategice, această dimensiune nu este prezentă, făcând obiectul unei abordări de ansamblu şi rezultând indirect.

Participarea cetăŃenilor la viaŃa publică locală este un element esenŃial al guvernării locale eficiente şi democratice, punând în aplicare principiul asumării răspunderii. CetăŃenii au astfel un cuvânt de spus în administrarea comunităŃii lor, principiul sprijinind furnizarea de servicii mai bune la un cost mai mic.

În ultimii ani, multe autorităŃi locale europene au elaborat o serie largă de mecanisme de participare cetăŃenească.

Statul eco-responsabil constituie o orientare strategică des întâlnită, iar democraŃia participativă şi dialogul social sunt obiective care se regăsesc în politicile de dezvoltare ale unor regiuni.

Aceste analize, care au avut la bază studierea strategiilor regionale din Uniunea Europeană, pentru perioada 2004-2006, au pus în evidenŃă importanŃa promovării ideii de dezvoltare durabilă, deoarece integrarea laturilor importante ale dezvoltării durabile trebuia să fie vizibilă şi efectivă.


Un studiu publicat în 2009, la cererea Comitetului Regiunilor, prezintă o analiză detaliată a acestor strategii naŃionale. [39]

S-a ajuns la concluzia că pentru promovarea pe scară largă a dezvoltării durabile, la nivelul Uniunii Europene, trebuie să se plece de la o bună cunoaştere atât a evoluŃiei acestui concept, cât şi a modalităŃilor de implementare.

În Raportul de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a UE s-a subliniat că după trei ani de punere în aplicare a SDD este oportună o reflecŃie asupra modului în care va continua această strategie.

La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă este promovată şi monitorizată în contextul politicilor UE individuale. Strategia de dezvoltare durabilă a UE joacă un rol principal în promovarea obiectivului general de dezvoltare durabilă şi a reprezentat un instrument care a permis elaborarea unor strategii de dezvoltare durabilă la nivel naŃional şi regional. În prezent, aproape toate statele membre ale UE dispun de strategii naŃionale de dezvoltare durabilă (SNDD), în conformitate cu recomandările de bune practici de la nivel internaŃional.

Coordonatorii strategiei de dezvoltare durabilă la nivel naŃional asigură legătura între SDD a UE şi SNDD. ReŃeaua europeană de dezvoltare durabilă (REDD) facilitează schimbul de bune practici şi experienŃe între statele membre. [143]

Strategia de la Lisabona reprezintă o strategie dinamică, în care a fost inclusă dezvoltarea durabilă (schimbările climatice, energia, dezvoltarea financiară şi socială durabilă). SDD a UE este o strategie pe termen lung care oferă un cadru adecvat pentru raportare şi pentru orientarea evoluŃiilor generale pe termen lung, care trebuie corelate cu acŃiuni politice pe termen scurt. Caracterul complementar al SDD şi al Strategiei de la Lisabona a fost definit în SDD reînnoită a UE. [77]

În Raportul de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a UE se recomandă ca pentru monitorizarea strategiei să fie luate în considerare următoarele elemente:

- Sporirea sinergiei atât cu Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forŃei de muncă (strategie care va fi revizuită în 2010) cât şi cu alte strategii transversale ale UE;


- Strategia ar trebui să fie raŃionalizată mai mult sau reorientată către dimensiunea sa globală, oferind astfel un cadru general pentru elaborarea politicilor, în conformitate cu principiile directoare stabilitate în 2006;

- Strategia trebuie să faciliteze schimbul de bune practici în ceea ce priveşte abordările inovatoare din statele membre;

- Mecanismele utilizate în Strategia de la Lisabona pot fi utilizate şi pentru monitorizarea punerii în aplicare a SDD a UE în vederea creşterii eficienŃei monitorizării şi aplicării legii de către statele membre. Se recomandă să fie promovate: obiectivele identificate în comun; instrumentele de măsurare (indicatori, orientări); criteriile de referinŃă (compararea performanŃelor statelor membre); exemplele de bună practică. Este important să fie identificate măsuri în sprijinul ambelor strategii, care să producă rezultate pozitive vizibile în materie de creştere economică, ocupare a forŃei de muncă şi mediu. O direcŃie principală identificată la nivelul UE are la bază integrarea ecoinovării şi a eficienŃei resurselor;

- Monitorizarea SDD trebuie să se bazeze pe indicatorii de dezvoltare durabilă (coordonaŃi de Eurostat), care reprezintă un instrument de monitorizare cuprinzător. Având în vedere noile provocări, se analizează şi necesitatea completării indicatorilor de dezvoltare durabilă. Comisia explorează posibilitatea de a crea un tablou de bord al dezvoltării durabile;

- Analizarea noilor provocări legate de dezvoltarea durabilă, care, în prezent, nu sunt incluse în SDD a UE sau care sunt numai parŃial vizate de aceasta (securitatea energetică, adaptarea la schimbările climatice, securitatea alimentară, utilizarea solurilor, sustenabilitatea finanŃelor publice, dimensiunea externă a dezvoltării durabile). Se recomandă ca schimbările climatice şi energia, alături de realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului să rămână domenii prioritare.

Strategia trebuie să se concentreze asupra obiectivelor pe termen lung ale Uniunii Europene în domeniile prioritare prin: [62]

- SusŃinerea unei tranziŃii rapide către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon şi cu consum redus, bazată pe tehnologii eficiente din punct de vedere al consumului de energie


şi de resurse, pe transporturi durabile şi pe promovarea unui consum durabil;

- intensificarea acŃiunilor de mediu în vederea protejării biodiversităŃii, a apei şi a celorlalte resurse naturale;

- promovarea incluziunii sociale având în vedere că populaŃiile cele mai vulnerabile din societate riscă să fie cel mai grav afectate de criza economică;

- consolidarea dimensiunii internaŃionale a dezvoltării durabile şi intensificarea eforturilor de combatere a sărăciei la nivel mondial.

După ce se va face un studiu atent, plecând de la aceste elemente şi analizând contribuŃia activă a părŃilor interesate, se va lua o decizie care să stabilească dacă va fi lansată o revizuire cuprinzătoare a SDD a UE, aşa cum se anticipa iniŃial în 2006. O astfel de revizuire ar putea pune bazele pentru raŃionalizarea ulterioară a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene, pentru o definire mai clară a rolului acesteia în elaborarea de politici la nivelul UE, pentru focalizarea acesteia pe domeniile în care se impun progrese, precum şi pentru îmbunătăŃirea guvernanŃei acesteia. [62]

1.2.6. Standarde şi dezvoltarea durabilă

Standardele din domeniul protecŃiei mediului reprezintă un adevărat motor pentru inovare şi pentru oportunităŃile de afaceri. În ansamblu, societatea trebuie să facă eforturi pentru a reduce impactul negativ exercitat de creşterea economică asupra mediului. Putem vorbi astăzi despre eco-inovare. ActivităŃile economice trebuie derulate eficient din punct de vedere ecologic, prin fabricarea cu mai puŃină energie a unei cantităŃi egale sau mai mari de produse, având ca rezultat mai puŃine deşeuri.

În marile firme producătoare, directorii de producŃie au promovat programe de protecŃia mediului înconjurător. Prin introducerea Managementului CalităŃii Totale (TQM) şi a reglementărilor OrganizaŃiei InternaŃionale de Standardizare - ISO seriile 14000 şi 9000, managerii au căutat să introducă sisteme de control, să verifice materialele care intră şi ies din sistem şi să îi determine pe angajaŃi să îşi asume responsabilitatea pentru munca lor.


ISO 14000 face referire la acest concept, precizând că toate tipurile de organizaŃii sunt preocupate din ce în ce mai mult să atingă şi să demonstreze o performanŃă de mediu evidentă, controlând impactul propriilor activităŃi, produse sau servicii asupra mediului, plecând de la politica şi obiectivele lor de mediu. Aceste aspecte se înscriu în contextul legislaŃiei din ce în ce mai stricte, al dezvoltării politicilor economice şi a altor măsuri destinate să încurajeze protecŃia mediului, a creşterii preocupărilor părŃilor interesate privind problemele legate de mediu, inclusiv dezvoltarea durabilă. [120] (v. Capitolul 8)

În standardul ISO 14001, este definită o altă noŃiune extrem de importantă - îmbunătăŃirea continuă, ca reprezentând "procesul de dezvoltare a sistemului de management de mediu pentru obŃinerea îmbunătăŃirii performanŃei globale în domeniul mediului, în acord cu politica de mediu a organizaŃiei". [121] (v. Capiolul 8)

Conceptul de îmbunătăŃire continuă este fundamentat pe relaŃia cauză-efect, respectându-se următoarele etape:

− Se fac periodic măsurări şi evaluări ale rezultatelor lucrându-se cu un sistem care funcŃionează pe baza unor obiective şi Ńinte ce trebuie atinse în cadrul unor termene prestabilite;

− Dacă rezultatele sunt inferioare celor propuse, se procedează la identificarea şi analizarea cauzelor care au condus la nerealizarea obiectivelor stabilite;

− După identificarea cauzelor, se propun acŃiuni corective, care au scopul de a elimina aceste cauze şi de a împiedica reapariŃia lor;

− Pe baza experienŃei dobândite în urma analizei cauzelor acestor nerealizări se stabilesc acŃiuni preventive, care să preîntâmpine producerea unor evenimente nedorite.

łările din Uniunea Europeană au adoptat politici de dezvoltare care au la bază principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai noi tehnologii.

Standardele ISO, care se referă la analiza ciclului de viaŃă al produselor, promovează şi susŃin, de asemenea, dezvoltarea durabilă. (ISO 14040:2006; ISO 14044:2006).


International Organization for Standardization – ISO a publicat o nouă ediŃie a standardelor referitoare la analiza ciclului de viaŃă, subliniind importanŃa acestui concept, care se referă atât la procesul de producŃie cât şi la perioada de utilizare a produselor, având în vedere şi elementele specifice închiderii buclei ciclului de viaŃă.

Aceste standarde facilitează procesul de evaluare a impactului pe care un produs îl are asupra mediului pe tot parcursul vieŃii, încurajând utilizarea eficientă a resurselor. În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai clar faptul că acest concept - ciclu de viaŃă - poate fi utilizat pentru a optimiza performanŃele de mediu atât ale unui produs cât şi ale unei companii.

La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă oferă un cadru prin care comunităŃile pot folosi în mod eficient resursele, crea infrastructuri eficiente, proteja şi îmbunătăŃi calitatea vieŃii, crea noi activităŃi comerciale, care să le consolideze economia.

Legea ProtecŃiei mediului nr. 137, adoptată în România, are ca punct central reglementarea protecŃiei mediului ca obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăŃii.

Principiile şi elementele strategice care stau la baza acestei legi în scopul asigurării unei dezvoltări durabile, sunt:

− principiul precauŃiei în luarea deciziei;

− principiul prevenirii riscurilor ecologice;

− principiul conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

− principul - poluatorul plăteşte;

− înlăturarea cu prioritate a poluanŃilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;

− crearea sistemului naŃional de monitorizare integrată a mediului;

− utilizarea durabilă a resurselor naturale;

− menŃinerea, ameliorarea calităŃii mediului şi reconstrucŃia zonelor deteriorate;


− participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul.

− dezvoltarea colaborării internaŃionale pentru asigurarea calităŃii mediului.

În anul 2007, în Uniunea Europeană, s-a ajuns la concluzia că este nevoie de susŃinerea procesului de utilizare a conceptului de dezvoltare durabilă şi plecând de la succesele obŃinute în acest domeniu, U. E. a adoptat un Program cadru pentru inovare şi creşterea competitivităŃii în vederea susŃinerii creşterii economice în perioada 2007-2013.

În unele Ńări din U.E. au fost elaborate ghiduri care prezintă elementele de bază care trebuie respectate în vederea adaptării sistemului de management al unei organizaŃii în scopul integrării progresive a obiectivelor unei dezvoltări durabile. Aceste recomandări nu au în vedere obŃinerea certificării.

În cadrul unei organizaŃii se pleacă de la analiza unui număr mare de impacturi posibile şi se impune studierea riscurilor, putându-se identifica astfel impacturile semnificative. La finalul acestei analize întreprinderea va fi în măsură să-şi stabilească strategia, politica şi obiectivele pentru a elabora programul anual, care este în concordanŃă cu dezvoltarea durabilă.

În figura 1.2 sunt prezentate etapele cheie ale procesului de dezvoltare durabilă. [148]

Procesul de management are la bază logica PDCA (PLAN, DO, CECK, ACT) – Planifică, Execută, Verifică, AcŃionează.

Etapele corespunzătoare primei faze au ca idee de bază definirea setului de performanŃe (1), a obiectivelor şi proceselor (5) necesare obŃinerii rezultatelor în concordanŃă cu politica de mediu a organizaŃiei (6).

Se definesc cerinŃele specifice unei dezvoltări durabile (2) şi se stabileşte mecanismul de identificare a părŃilor interesate (3). Acestea trebuie să corespundă studierii şi stabilirii unei liste de priorităŃi conform aşteptărilor şi să conducă la propunerea unui sistem de relaŃii.


Figura 1.2. Etapele principale ale procesului de dezvoltare durabilă

CerinŃele specifice unei dezvoltări durabile se vor analiza şi ierarhiza (4), având în vedere şi părŃile interesate şi se va defini perimetrul responsabilităŃilor întreprinderii. La identificarea cerinŃelor specifice unei dezvoltări durabile şi la găsirea unei legături între obligaŃiile stabilite prin reglementări şi acŃiunile voluntare se recomandă utilizarea exemplelor de bună practică, în vederea implementării cu succes a procesului.

Revizuirea setului de performanŃe, a obiectivelor şi politicii de mediu (6), permite să se îmbunătăŃească rezultatele obŃinute la etapa 1, Ńinând cont şi de rezultatele obŃinute la etapele 2, 3, 4 şi 5.

Elaborarea planului de acŃiune (7) şi aplicarea acestuia corespunde unei faze operaŃionale. AcŃiunile sunt evaluate în raport de costuri, de resursele necesare (interne şi / sau externe), de graficul de realizare şi de gradul de fezabilitate.

Faza de verificare (8) permite estimarea diferenŃelor dintre obiectivele fixate şi rezultatele obŃinute.

2. Determinarea cerinŃelor dezvoltării durabile

3. Identificarea actorilor interesaŃi

4. Ierarhizarea cerinŃelor dezvoltării durabile

5. Obiective 6. Revizuirea performanŃelor Stabilirea politicii de mediu

8. Verificări interne şi externe

9. Raportare . Comunicare

7. Elaborarea planului de acŃiuni

1. PerformanŃe şi viziune Explicit Implicit

PLAN

DO

CECK

ACT


Ultima etapă (9), permite un retur al informaŃiilor pertinente asupra părŃilor interesate, constituind date de intrare în cadrul procesului de reanalizare / revedere, care se va face de către echipa de management.

Procesul descris în figura 1.2 se prezintă sub forma unei „scheme logice” care permite o îmbunătăŃire continuă a performanŃelor. łintele specifice dezvoltării durabile sunt legate de context şi de o perioadă fixată. Este recomandat să se reevalueze periodic atât Ńintele cât şi cerinŃele părŃilor interesate înainte de a se elabora strategia.

Elaborarea unei strategii pentru o dezvoltare durabilă constituie baza de plecare pentru implementarea unui sistem de management.

Pentru urmărirea îmbunătăŃirii performanŃelor unei dezvoltări durabile, Grupul AFNOR a propus parcurgerea a patru etape (figura 1.3): [148]

Etape

Figura 1.3 Etape pentru îmbunătăŃirea performanŃelor dezvoltătii durabile

1. ÎnŃelegerea noŃiunii de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă este un subiect complex. De aceea, la nivelul fiecărei Ńările din UE, se fac eforturi pentru a pune la dispoziŃia celor interesaŃi cât mai multe informaŃii (definiŃii, istoric, calendarul evenimentelor din domeniu, publicaŃii, standarde, oferte pentru evaluare şi certificare, programe de formare etc.)

1

2

3

4

P

erfo

rman

Ńe d

.d.


2. Stabilirea obiectivelor specifice unei dezvoltări durabile

Etapa a doua constă în stabilirea unei legături operaŃionale între tema dezvoltării durabile şi performanŃele globale ale întreprinderii.

Obiectivul vizat conduce la descoperirea unor beneficii potenŃiale în procesul de implementare a unei dezvoltări durabile: noi oportunităŃi strategice, obiective noi care vizează motivarea personalului, integrarea unor elemente în procesul de dezvoltare pe termen lung, noi moduri de colaborare cu părŃile interesate etc.

3. Aplicarea mecanismului

Etapa a treia, implementarea mecanismului la nivelul întreprinderii, este corelată cu verificarea atât a demersurilor, cât şi a fezabilităŃii, concretizându-se prin aplicarea metodei.

4. Valorificarea exemplelor de bună practică

Este esenŃial să se determine gradul de integrare al dezvoltării durabile în strategia unei organizaŃii. Trebuie să se pună în evidenŃă pe de o parte modul de abordare a strategiei manageriale şi pe de altă parte performanŃele obŃinute.

Se propun, de asemenea, soluŃii pentru a se recunoaşte progresele obŃinute: evaluarea şi certificarea sistemului de managementul mediului (ISO 14001), sau a unui sistem integrat (mediu – calitate - securitate); certificarea produselor utilizând eco-marcarea; pentru instalaŃii se fac diferite verificări (de ex. verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră) etc.

La nivelul ISO (International Organization for Standardization) s-a constituit un grup de lucru care a elaborat un nou standard internaŃional ISO 26000. Standardul furnizează un cadru de referinŃă internaŃional cu ajutorul căruia statele, întreprinderile, ONG-urile, consumatorii din Ńările dezvoltate, emergente şi în curs de dezvoltare se angajează să definească perimetrul responsabilităŃii sociale şi să fixeze regulile unei concurenŃe responsabile, conducând către o dezvoltare durabilă.

Întreprinderile care doresc să reziste pe piaŃă trebuie să-şi pună problema creşterii economice durabile, contribuind la progresul social şi la protecŃia mediului. Managementul întreprinderilor trebuie să fie global şi pe termen lung, punând în valoare resursele umane, integrând părŃile externe interesate şi obŃinând o eficienŃă şi o


securitate optimă a proceselor în raport cu mediul. Această contribuŃie pe care o au întreprinderile la dezvoltarea durabilă a fost denumită responsabilitatea socială a întreprinderii.

Grupul de lucru al ISO pentru elaborarea acestei norme a cuprins peste 500 de experŃi din 80 de Ńări şi 39 de organizaŃii.

În vederea implicării actorilor locali în înŃelegerea elementelor de bază ale ISO 26000 sunt create reŃele de lucru regionale.

Noul standard ISO 26000 stabileşte liniile directoare, aplicabile în toate tipurile de organizaŃii, utilizând un limbaj simplu şi uşor de înŃeles.

AgenŃia Europeană de Mediu promovează conceptul de dimensiune externă a dezvoltării durabile a Uniunii Europene şi sprijină, în cooperare cu organismele internaŃionale, ideea de evaluare a impactului Uniunii Europene asupra mediului din Ńările şi regiunile din afara Europei în contextul dezvoltării durabile, în vederea realizării obiectivelor şi a responsabilităŃilor globale.

1.2.7. De la responsabilitatea socială a întreprinderilor la dezvoltarea durabilă a Uniunii Europene

Responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) reprezintă o oportunitate de a combina obiectivele economice, sociale şi de mediu. Asumarea de către întreprinderile europene a unor angajamente mai ferme în favoarea RSI va spori capacitatea de dezvoltare durabilă a Europei. Numeroase state membre ale UE şi-au intensificat eforturile de promovare a adoptării conceptului de RSI, punând accentul pe dialogul între părŃile interesate.

UE a realizat progrese în integrarea agendei strategiei de dezvoltare durabilă în politicile sale externe, de exemplu prin pregătirea acordurilor de liber schimb şi al activităŃilor privind schimbările climatice.

De la mijlocul anilor `90 viteza schimbării a crescut pe diferite fronturi: evoluŃia valorilor sociale, implicarea consumatorilor şi a acŃionarilor, întărirea acŃiunii locale şi internaŃionale a cetăŃenilor, reducerea resurselor naturale, creşterea riscurilor etc. Azi, responsabilitatea socială a întreprinderii are la bază considerarea unor noi condiŃii de competitivitate.


Este momentul ca întreprinderile să-şi definească o strategie de dezvoltare durabilă sau de responsabilitate socială. Plecând de la domeniul de activitate al întreprinderii, o astfel de strategie implică integrarea şi tratarea simultană a dimensiunilor economică, ecologică şi socială.

OrganizaŃiile trebuie să răspundă provocării de a face faŃă la cerinŃele corespunzătoare celor trei paliere ale dezvoltării durabile. (figura 1.4)

Figura 1.4 CerinŃe corespunzătoare celor trei paliere

ale dezvoltării durabile

În Livre vert, Promouvoir un cadre européen pour la responsabilité sociale des entreprises, comisia ComunităŃii Europene menŃionează - responsabilitatea socială a unei întreprinderi înseamnă, în primul rând, că organizaŃia decide care sunt iniŃiativele pe care le adoptă pentru a contribui la dezvoltarea societăŃii şi pentru a-şi îmbunătăŃi performanŃele de mediu. [46]

Responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) implică luarea în considerare a aşteptărilor diverselor părŃi interesate, identificarea problematicii importante şi asumarea răspunderii pentru acŃiunile şi performanŃele obŃinute.

Dimensiunea economică a dezvoltării − Competitivitate − Cost / eficienŃă

Dimensiunea ecologică a dezvoltării − Reducerea utilizării resurselor epuizabile − Utilizarea durabilă a resurselor regenerabile

DEZVOLTARE

DURABILĂ

Dimensiunea socială a dezvoltării − Egalitate de şanse între indivizi − Egalitate de şanse între generaŃii − Lupta contra şomajului − Etică, Sănătate, Securitate


Întreprinderile sunt interesate să răspundă aşteptărilor părŃilor interesate, reprezentate de: clienŃi, angajaŃi, comunitatea locală, asociaŃiile de consumatori, ONG-uri, acŃionari, furnizori, concurenŃă etc. (figura 1.5)

Figura 1.5 PărŃile interesate de strategia pentru

o dezvoltare durabilă

Sunt promovate din ce în ce mai multe elemente noi de măsură a performanŃelor întreprinderilor, care se adaugă la elementele financiare deja cunoscute. De exemplu: investiŃiile pentru comunitate, relaŃiile cu angajaŃii, crearea şi menŃinerea locurilor de muncă, preocupările pentru protecŃia mediului etc.

În Uniunea Europeană se fac eforturi pentru a se stabili cele mai bune modalităŃi de evaluare a modului în care responsabilitatea socială este înŃeleasă şi aplicată în cadrul întreprinderilor.

BilanŃul financiar, social şi de mediu reprezintă instrumente care permit evaluarea modului în care întreprinderile îşi asumă responsabilitatea socială. Ideea unui bilanŃ mai cuprinzător decât un simplu raport financiar este direct legată de conceptul de dezvoltare durabilă. Pentru a măsura corect impactul activităŃilor unei întreprinderi pe termen scurt şi lung, trebuie să se ia în consideraŃie trei elemente - economic, ecologic, social - şi să se prezinte pentru fiecare dintre ele indicatori de performanŃă. [42, 137]

Principalii actori ai implementării unei strategii de dezvoltare durabilă

Companii de asigurări

Investitori Cercetare-Dezvoltare

AcŃionari

Furnizori

Alte tipuri de asociaŃii AngajaŃi ONG-uri

Comunitatea locală

ClienŃi

Vecini

Alte firme

Firme

AsociaŃii profesionale

Mediul politic


Azi, când Uniunea Europeană face eforturi pentru a identifica valori comune adoptând o cartă a drepturilor fundamentale, un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi recunosc importanŃa responsabilităŃii sociale şi o consideră ca pe una dintre componentele care le definesc identitatea.

Cartea verde invită autorităŃile publice, organizaŃiile internaŃionale, întreprinderile – de la IMM-uri la multinaŃionale – partenerii sociali, ONG-urile şi toate părŃile sau persoanele interesate să-şi exprime opinia asupra modalităŃii în care se poate susŃine un parteneriat destinat a defini şi promova un nou cadru care să favorizeze implementarea în întreprinderi a responsabilităŃii sociale. [46]

Raportul «Développement Durable et PME» a scos în relief mizele importante pentru IMM-uri:

- crearea de plus valoare;

- întărirea dialogului cu părŃile interesate;

- adaptarea la evoluŃia aşteptărilor în ceea ce priveşte întreprinderea;

- creşterea rolului în societate;

- creşterea eficienŃei;

- gestionarea riscurilor;

- anticiparea evoluŃiei normativelor.

Constatările raportului, care au avut la bază o anchetă asupra unui grup Ńintă format din 7600 IMM-uri din 19 Ńări europene, au fost prezentate la Bruxelles în faŃa unei comisii formate din experŃi naŃionali; reprezentanŃi ai organizaŃiilor din întreprinderile mici, membrii ai instituŃiilor din Uniunea Europeană şi alŃi specialişti.

Producătorii de bunuri şi de servicii externalizate pentru marile întreprinderi sunt, de cele mai multe ori, IMM-uri. Principala dificultate pe care IMM-urile trebuie să o depăşească la punerea în aplicare a conceptului de dezvoltare durabilă, în cadrul pilotajului operaŃional, o reprezintă lipsa resurselor (umane şi financiare).

În rapoartele întocmite la nivelul UE au fost identificate mai multe elemente specifice IMM-urilor:


- Rolul de director / manager şi de proprietar sunt, de cele mai multe ori, concentrate în mâna unei singure persoane, antreprenorul joacă un rol central în dezvoltarea IMM-ului;

- Directorii şi proprietarii micilor întreprinderi sunt integraŃi în comunitatea locală;

- IMM-urile au mai puŃine resurse şi sunt mai vulnerabile din punct de vedere economic decât marile întreprinderi;

- Activitatea de cercetare-dezvoltare şi capacitatea de inovare sunt, în general, scăzute având în vedere investiŃiile necesare;

- Întreprinderile foarte mici se adresează în general pieŃei locale şi regionale.

Rezultatele anchetei IMM-urile şi protecŃia mediului (2003) au arătat că 70% dintre manageri considerau protecŃia mediului o preocupare importantă, dar nu totdeauna se luau măsuri concrete. [59]

În rapoartele de specialitate s-a subliniat că din ce în ce mai multe IMM-uri sunt angajate în activităŃi în beneficiul comunităŃii locale, cum sunt: sponsorizările în domeniul sportului, culturii, sănătăŃii şi ajutorului social. Principalele motive evocate de reprezentanŃii IMM-urilor, care nu au fost implicate în astfel de acŃiuni, au fost constrângerile legate de termene şi de lipsa fondurilor. [59, 79]

În majoritatea Ńărilor din Uniunea Europeană, s-a constatat creşterea interesului pentru implementarea unor măsuri care să ducă la îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu, în comparaŃie cu rezultatele publicate în 2003. [135]

La nivelul Uniunii Europene s-a promovat ideea elaborării unor instrumente de tip autoevaluare, sub forma unui ghid de aplicare a demersurilor pentru RSI.

În aproape toate Ńările membre ale Uniunii Europene este susŃinut procesul dezvoltării unei metodologii de autoevaluare a RSI pentru IMM-uri, în care sunt implicaŃi diferiŃi actori: organisme publice sau private, întreprinderi, asociaŃii etc.

Structura RSI urmăreşte modelul celor trei paliere ale dezvoltării durabile (figura 1.4), totuşi cele mai multe instrumente de autoevaluare sunt axate pe domeniul social şi pe protecŃia mediului.


Instrumentele de autoevaluare pentru RSI au mai multe componente: chestionare, ghiduri pedagogice, suporturi pentru formări, verificări etc.

Dincolo de ideea de autoevaluare, ghidurile pentru punerea în aplicare a metodologiei pun accentul pe două componente: integrarea părŃilor interesate şi demersurile pentru îmbunătăŃirea continuă a performanŃelor.

Sistemele de evaluare cele mei complete au la bază instrumente de gestiune cum ar fi: elaborarea unui business plan sau a unui plan marketing în perspectiva dezvoltării durabile.

Aceste instrumente nu se adresează unui grup Ńintă, ele sunt generice, vizând orice întreprindere, indiferent de tip şi de mărime. Există şi excepŃii, de ex.: SME Key - CSR Europe sau Les outils de l’APDD (Association pour les Pratiques du Développement Durable) care propun instrumente specifice pentru IMM-uri. [80]

Statele membre promovează, de asemenea, soluŃii inovatoare care sunt relevante pentru agenda de dezvoltare durabilă. Utilizarea preŃurilor virtuale ale dioxidului de carbon pentru a reflecta costurile sociale ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în evaluarea opŃiunilor de politică devine din ce în ce mai frecventă. S-au realizat progrese în ceea ce priveşte contabilizarea dioxidului de carbon în întreprinderi. De asemenea, rezultatele testelor desfăşurate în mai multe state membre au arătat că utilizarea contoarelor inteligente poate duce la o scădere a consumului de energie cu până la 10%. Unele state membre au creat noi sisteme de audit energetic, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar, care au contribuit semnificativ la reducerea consumului de energie în sectorul construcŃiilor. De asemenea, iniŃiativa „Grenelle de l'Environnement” din FranŃa a reunit guvernul, întreprinderile şi societatea civilă în cadrul unei dezbateri la nivel înalt privind noile măsuri de dezvoltare durabilă.

Responsabilitatea socială înseamnă nu numai respectarea cerinŃelor juridice aplicabile, dar şi efortul de a răspunde la toate aşteptările societăŃii. Aceasta poate să implice avantajul de a investi în capitalul uman, în protecŃia mediului şi în relaŃiile cu partenerii.


CAPITOLUL 2

ECOTEHNOLOGII ŞI ECOPRODUSE

2.1. Rolul ecotehnologiilor în susŃinerea dezvoltării durabile

Ecotehnologiile joacă un rol cheie în realizarea unei dezvoltări durabile - ele permit obŃinerea unei creşteri economice şi în acelaşi timp salvează resursele naturale şi mediul, ajutând astfel la disocierea creşterii economice de impactul major asupra mediului.

Termenul de ecotehnologie, utilizat în Raportul Comisiei Europene, din 13 martie 2002, se referă la tehnologiile care evită apariŃia poluării în timpul proceselor de producŃie, la noile materiale, la realizarea ecologică a produselor, la procesele de fabricaŃie care au consum redus de energie sau de resurse naturale şi la noile metode de lucru. Ecotehnologiile cuprind toate activităŃile în care se produc bunuri şi servicii vizând măsurarea, prevenirea, limitarea sau corectarea impactului asupra mediului şi problemele referitoare la deşeuri, zgomot şi ecosisteme. Ele comportă trei tipuri de activităŃi: gestionarea poluării; tehnicile integrate şi produsele puŃin poluante şi gestionarea resurselor. [37]

În raport se subliniază importanŃa ecotehnologiilor pe piaŃa europeană şi pe piaŃa mondială. Dacă vorbim despre piaŃa mondială, exporturile din Uniunea Europeană sunt competitive şi diversificate. U. E. este competitivă, în special, în sectoarele: dezvoltarea infrastructurii de distribuŃie a apei şi de tratamentul apelor uzate, gestionarea deşeurilor, tehnici de combatere a poluării atmosferice şi energii regenerabile.

Dezvoltarea durabilă este un demers al cărui succes se bazează pe adaptarea activităŃilor umane la un model complex, care impune înlocuirea multor tehnologii necorespunzătoare cu altele noi, a căror realizare presupune inovare, creativitate şi resurse financiare considerabile. Din această cauză s-a acŃionat gradual: [37]


− Într-o primă fază s-a propus îmbunătăŃirea sistemelor tehnologice actuale. Este foarte important ca problemele urgente de protecŃia mediului să fie atacate imediat, cu mijloacele existente, astfel încât amplificarea efectelor negative să fie stopată.

− Uniunea Europeană susŃine cercetările care vizează definirea tehnologiilor viitorului. În numeroase studii, specialiştii au încadrat ecoindustria între industriile care vor conduce la o creştere economică rapidă în secolul XXI.

− łările din Uniunea Europeană promovează soluŃiile inovante (economice, tehnologice, politice), care sunt compatibile cu scopul propus - asigurarea unei dezvoltări durabile.

Comisia europeană a propus, ca o etapă importantă în susŃinerea dezvoltării durabile, întocmirea unui plan de acŃiune pentru promovarea ecotehnologiilor. Un prim pas a fost analiza obstacolelor prezentate în raport:

− lipsa resurselor financiare;

− refuzarea ideii de risc şi de incertitudine;

− lipsa informaŃiilor despre eficienŃa implementării acestor noi tehnologii;

− lipsa competenŃelor necesare;

− riscurile economice;

− costurile procesului de inovare;

− segmentarea pieŃei;

− lipsa concurenŃei.

Aceste probleme sunt amplificate de faptul că preŃurile nu Ńin în totalitate cont de valoarea bunurilor şi serviciilor ecologice.

Uniunea Europeană promovează ecotehnologiile plecând de la surmontarea acestor obstacole şi utilizând instrumente variate: politica de mediu; politicile energetice şi de transporturi; politica activităŃii de cercetare şi politica comercială.

În anul 2003 a fost elaborat un plan de acŃiune care cuprindea: prezentarea tehnologiilor care ar putea rezolva principalele probleme de mediu; enumerarea obstacolelor comerciale şi instituŃionale care frânează dezvoltarea şi aplicarea noilor


tehnologii; definirea unor măsuri care au ca obiectiv suprimarea acestor obstacole, iar în anul 2004 a fost prezentat Consiliului şi Parlamentului european Comunicatul Promovarea tehnologiilor care ajută la o dezvoltare durabilă - Plan de acŃiune al Uniunii Europene pentru implementarea ecotehnologiilor.

2.2. Ecoprodusele – elemente de bază ale dezvoltării durabile

Termenul de ecoprodus a început să fie utilizat din anul 1987 având următoarea semnificaŃie - un produs care respectă pe tot parcursul ciclului de viaŃă, cât mai bine posibil, mediul înconjurător. [21, 28]

Un ecoprodus este un produs “curat”, care nu este nociv şi care are cel mai mic impact asupra mediului, în raport cu alte produse din aceeaşi categorie.

Ecoprodusele contribuie la conservarea resurselor naturale şi la economisirea resurselor energetice, reducând emisiile din aer, apă, sol, minimizând volumul de deşeuri şi nivelul de zgomot, prin utilizarea tehnologiilor curate.

În FranŃa, din 1991, AFNOR recomandă normele NF Environnement care au stabilit reguli eurocompatibile, făcând referiri la reglementările existente şi luând în considerare modul de utilizare şi securitatea produselor, acoperind astfel întreaga viaŃă a produsului de la tehnologiile de fabricaŃie până la eliminarea acestuia după utilizare.

În SUA, încă din 1980, s-a lansat ideea ca întreprinderile trebuie să respecte drepturile omului, protejând mediul.

În ultimii ani s-a conturat ideea că ecologia face parte din politica de marketing a întreprinderilor.

Studiile pe plan mondial au arătat că cercetările din acest domeniu au condus la obŃinerea unor produse noi, care respectă mediul înconjurător, cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă maşinile ecologice.

Demersurile pentru obŃinerea unui produs ecologic trebuie făcute încă din etapa de proiectare.

Recent PA Design (Marea-Britanie) a publicat concluziile unui studiu, punând în evidenŃă importanŃa etapei de proiectare în conceperea unor maşini de spălat, care să se înscrie pe linia luptei


împotriva risipei. S-a arătat clar că se poate obŃine reducerea cantităŃii de apă, de detergent şi, în general, a poluării printr-o analiză globală a eco-bilanŃului.

Se poate îmbunătăŃi un produs intervenind în oricare dintre etapele importante: studiu, concepŃie, fabricaŃie şi utilizare.

În Ńările Uniunii Europene proiectanŃii au adoptat aceeaşi atitudine faŃă de problemele de mediu, fiind preocupaŃi de introducerea ecoproduselor.

Domnul profesor J.A. Petit a făcut un studiu deosebit de interesant în “Ingenierie et environnement” arătând că legătura dintre proiectant şi mediul ambiant a existat şi s-a dezvoltat, parcurgând mai multe etape.

Încă din 1953, Jaques Viénot în “L’esthétique industrielle” scria “estetica industrială nu poate să facă abstracŃie de rezultatele finale ale implementării produselor industriale. O ierarhie morală se stabileşte în mod natural. Produsele industriale care au un scop nobil (în sensul moral al termenului) şi care ajută omul să progreseze sau care au o influenŃă pozitivă în domeniul social, se bucură de un cadru favorabil. Dimpotrivă, maşinile care au ca scop distrugerea umanităŃii nu trebuie să se aştepte la o admiraŃie fără rezerve” .

Victor Papanek a fost unul dintre cercetătorii care s-au bucurat de o mare apreciere atât în rândul studenŃilor, cât şi în rândul oamenilor de ştiinŃă din întreaga lume.

În lucrarea sa ,,Design pentru o lume reală”, publicată în anul 1970, Papanek a luat poziŃie, scriind ,,începem să înŃelegem că miza în societatea noastră nu mai este o problemă de producŃie. Alegerea noastră trebuie să se bazeze pe răspunsul la întrebarea <<cum?>>, mai mult decât pe răspunsul la întrebarea <<cât?>>. Transformările se accelerează şi la un moment dat înŃelegerea schimbării, va deveni baza industriei. În Occident, peste un deceniu, se poate imagina acŃiunea pentru cauze umanitare, vom fi obligaŃi într-un viitor apropiat să adoptăm această atitudine pentru a putea supravieŃui.”

K. Ekuan a arătat că „astăzi, industria ne permite accesul la o imensă bogăŃie, dar în acelaşi timp ne duce la poluare şi la distrugerea mediului ambiant, conducându-ne spre o criză globală în ceea ce priveşte mediul”.


Jacques César a propus în anul 1979 utilizarea unor metode de analiză a valorii proiectelor. El a promovat introducerea, încă din faza de proiectare, a unor acŃiuni concrete care să acopere etapele principale din viaŃa unui produs, arătând că economisirea materiilor prime trebuie să rezulte din: o concepŃie globală a produsului; o mai bună organizare a procesului de prelucrare; asigurarea service-ului; recuperarea componentelor.

Ezio Manzini atrăgea atenŃia spunând „înainte de toate, este necesar să admitem că procesul transformării materiei şi energiei trebuie să perturbe minim posibil ciclurile naturale, graŃie cărora existenŃa noastră este posibilă.”

În acest mileniu proiectanŃii sunt preocupaŃi să găsească răspunsuri la întrebările actuale, adoptând soluŃii în acord cu demersurile globale de optimizare: [21]

− utilizarea unui singur material – facilitează atât procesul de producŃie, cât şi etapa de reciclare;

− reciclarea;

− creşterea durabilităŃii - încă din etapa de proiectare trebuie să fie prevăzută utilizarea produsului pentru o cât mai lungă perioadă;

− interschimbabilitatea;

− multifuncŃionalitatea;

− optimizarea.

Y. Deforge se referă în studiile sale la ecoproiectare, arătând că este necesar să fie prezentate argumentele care au dus la adoptarea acestui concept, stabilind câteva principii, care stau la baza lucrării ,,Charte de l’écologie pour le design des produits“: economia de materii prime, reutilizarea, creşterea durabilităŃii. Se susŃine astfel promovarea produselor curate, nepoluante, reciclabile.

Camous R. recomandă câteva linii de reflecŃie şi cercetare: [21]

− determinarea pentru diferite tipuri de produse a impactului asupra mediului;

− dezvoltarea metodologiilor pentru efectuarea studiilor de impact;


− considerarea, încă din etapa de proiectare, a influenŃei factorilor de mediu;

− stabilirea rolului şi responsabilităŃilor pentru fiecare categorie: producători, distribuitori, utilizatori etc.;

− dezvoltarea strategiilor de promovare a inovaŃiilor în sectoarele care au un impact deosebit asupra mediului;

− reproiectarea produselor Ńinând seama de tehnologiile de reciclare şi recuperare;

− instruirea consumatorilor în vederea acceptării noilor produse, care au un impact mai mic asupra mediului ambiant;

− dezvoltarea cunoştinŃelor din acest domeniu prin promovarea în învăŃământul superior a unor cursuri pluridisciplinare.

În Statele Unite ale Americii acest domeniu este deja de interes naŃional. American Design Council, IDSA (Industrial Designers Society of America) şi alte institute de cercetare americane au stabilit principiile care trebuie să stea la baza etapei de proiectare a ecoproduselor.

Cercetătorii şi proiectanŃii sunt preocupaŃi de minimizarea cantităŃii de poluanŃi care afectează calitatea aerului, apei şi solului prin:

- utilizarea corectă a resurselor naturale;

- reducerea deşeurilor;

- utilizarea raŃională a energiei;

- diseminarea rezultatelor.

Rezultatele studiilor efectuate în Uniunea Europeană au condus la propunerea unui set de recomandări pe care trebuie să le respecte proiectanŃii : [21, 28]

- reducerea utilizării resurselor naturale;

- alegerea materialelor ecologice;

- introducerea unor elemente noi în procesul de proiectare;

- reconsiderarea calităŃii procesului de proiectare;

- studierea durabilităŃii;

- utilizarea produselor reciclabile;


- evaluarea gradului de acceptare;

- studierea consecinŃelor.

În literatura de specialitate se pune accentul pe valorificarea mediului ca factor de performanŃă economică. [21]

În ultimii ani, pe plan mondial, pentru a proteja mediul ambiant au fost luate numeroase măsuri, care au ca obiective reducerea deşeurilor şi limitarea poluării.

În Uniunea Europeană, în vederea protejării mediului, s-au impus performanŃe de calitate pentru produse şi tehnologii.

Eco-Emballages şi deviza “Produs verde” au fost create în FranŃa încă din anul 1992 pentru a valorifica deşeurile din ambalajele menajere. Întreprinderile care au abordat cu mult curaj această provocare au aderat la Eco-Emballages, având obligaŃia să recupereze şi să valorifice propriile deşeuri rezultate din ambalaje.

O altă etapă de referinŃă a fost cea în care producătorii au înŃeles importanŃa utilizării pe etichete a unor semne care definesc ecoprodusele.

Conceptul de eco-marcare ia în considerare toate aspectele legate de impactul asupra mediului, analizând atât produsul cât şi ambalajul său. În general, produsele care intră în aceste categorii prezintă avantaje din punct de vedere ecologic în raport cu celelalte produse.

În ultimii ani a fost promovat şi susŃinut programul de înregistrare (marcare) a produselor. Au fost create instituŃii guvernamentale care primesc spre înregistrare produse pe care, după testare - ca impact asupra mediului, le autorizează a fi comercializate sub sigla produs ecologic.

Aspectul teoretic al activităŃii de eco-marcare este cel al analizei calităŃii produsului pe durata ciclului de viaŃă şi determinarea impactului asupra mediului înconjurător.

InstituŃia care se ocupă cu înregistrarea produselor este subordonată, de regulă, Ministerului Mediului, iar siglele au regim de marcă comercială pentru a fi protejate împotriva utilizării neautorizate. Eco-marcarea promovează cerinŃele de calitate ale produselor după criterii ecologice.


Standardele de calitate ale produselor româneşti nu mai sunt suficiente pentru a asigura pătrunderea sau menŃinerea produselor pe piaŃa externă. Înregistrarea produselor după criteriul ecologic adaugă un parametru nou procesului comercial concurenŃial pe care standardele de calitate trebuie să-l prevadă.

Apar astfel unele oportunităŃi de sprijinire a producŃiei, de restructurare a profilului de fabricaŃie după impactul acesteia asupra mediului şi după cerinŃele pieŃei externe. Pe de altă parte, şi piaŃa internă, trebuie să-şi selecteze produsele după gradul de periculozitate pentru om şi mediu. [141]

Eticheta ecologică europeană reprezintă un simbol grafic însoŃit de un scurt text descriptiv, aplicat pe produs, ambalaj, într-o broşură sau în alt document informativ care însoŃeşte produsul şi care oferă informaŃii despre cel puŃin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.

Figura 2.1 Eticheta ecologică

Simbolul etichetei ecologice europene este o floare cu petale sub formă de steluŃe. (figura 2.1)

În ultimii 10 ani, eticheta ecologică europeană a devenit un simbol de dimensiune europeană pentru produse / servicii.

Eticheta ecologică europeană (Floarea Europeană) a fost creată de Comisia Europeana în 1992 - reprezintă o schemă unică de certificare pentru a ajuta consumatorii să distingă produsele / serviciile verzi, care nu afectează mediul.

După încheierea ciclului de viaŃă al produselor, practica actuală prevede, în principiu, următoarele alternative de reconsiderare a acestor deşeuri:

- valorificarea prin reciclare, după colectarea produselor uzate;

- tratarea pentru neutralizare;

- depozitarea controlată a produselor periculoase.


Departamentele de Cercetare - Dezvoltare ale firmelor de profil au lansat numeroase iniŃiative, cum ar fi promovarea ambalajelor biodegradabile sau marcarea reperelor realizate din polimeri care se regăsesc în componenŃa produselor complexe (maşini, aparatură electronică etc.).

Firmele constructoare de autovehicule au propus ca odată cu livrarea vehiculelor să se ofere şi un document cu înregistrarea calităŃii tuturor reperelor, în vederea identificării pentru recuperare, după scoaterea din uz a maşinii.

În ultimii ani, s-au impus şi practici de tipul - returnarea la fabricant a produselor uzate după ce acestea şi-au încheiat ciclul de viaŃă. Fabricantul are obligaŃia să asigure valorificarea deşeurilor.

În România, organizarea colectării şi valorificării prin reciclare a produselor uzate, autovehiculelor, aparatelor electrocasnice etc. se poate realiza destul de uşor deoarece, pe de o parte, tipologia produselor este relativ redusă, iar pe de altă parte, există spaŃii industriale disponibile, forŃă de muncă şi facilităŃi de prelucrare. Colectarea produselor industriale uzate şi valorificarea reperelor la producătorul iniŃial se poate face şi în IMM-uri, subordonate sau în colaborare cu marile întreprinderi, conducând la scăderea numărului de şomeri.

Aderarea României la Uniunea Europeană a generat, la nivelul ministerelor, programe de promovare a activităŃii de eco-marcare şi de susŃinere a acŃiunilor de protecŃia mediului, astfel încât să rezulte un decalaj minim între performanŃele calitativ - ecologice ale produselor şi tehnologiilor româneşti şi cele similare din Uniunea Europeană.

Marile firme producătoare sunt preocupate să promoveze tehnologiile curate pentru obŃinerea unei game cât mai diverse de ecoproduse. Departamentele de Cercetare - Dezvoltare trebuie să analizeze toate pericolele pe care le poate prezenta fiecare aspect al procesului sau produsului pentru mediul înconjurător şi să aducă îmbunătăŃiri, astfel încât să rezulte un nou impuls al impactului lor asupra pieŃei. Schimbările se aplică la: materiile prime; designul produselor; procesele de fabricaŃie; procedeele de refolosire, transport şi modalitatea de depozitare. [14, 21, 30]

În acest proces deosebit de complex una dintre etapele importante o constituie culegerea informaŃiilor. Companiile trebuie să stabilească un sistem de culegere a informaŃiilor care să includă şi


protecŃia mediului, permiŃând atât menŃinerea firmei la curent cu schimbările care au loc, cât şi analizarea soluŃiilor adoptate de concurenŃă pe piaŃă.

Se recomandă ca mediul să fie tratat ca pe o încercare pozitivă. ConştiinŃa ecologică creează oportunităŃi majore pentru produsele noi şi pieŃe noi pentru companiile cu viziuni largi.

Companiile sunt preocupate de stabilirea unui program ecologic de cercetare şi dezvoltare, care să analizeze produsele existente şi să caute soluŃii pentru altele noi. Se recomandă să se stabilească parteneriate ale producătorilor pentru a putea dezvolta produse sau sisteme noi.

Strategiile de cercetare - dezvoltare trebuie să urmărească: conceperea unui sistem de documentare, revizuire şi acŃionare legat de informaŃiile ecologice; promovarea unui program eficient de cercetare-dezvoltare; stabilirea unor relaŃii şi tehnici de organizare relevante; întocmirea unor rapoarte scrise care să descrie produsele şi evoluŃia lor. Acestea trebuie să includă criteriile de acceptare şi să fie la nivelul cerinŃelor legislative.

Ca rezultat al exigenŃelor ecologice apar noi pieŃe care includ: controlul procesului; controlul poluării / monitorizare din punct de vedere ecologic; managementul deşeurilor, sisteme de tratare; sisteme de curăŃare; energie alternativă (energie solară, eoliană, biocombustibili etc.); reducerea consumului energetic; modernizarea mijloacelor de transport; utilizarea produselor reciclate; protejarea materiilor prime (produse şi sisteme care să reducă la minimum utilizarea materiilor prime care nu pot fi refolosite); sisteme de reciclare; servicii de consultanŃă legate de protecŃia mediului etc.

În literatura de specialitate se subliniază că procesele de fabricaŃie pot fi analizate în cadrul a trei categorii: intrări, evoluŃie şi ieşiri. EvoluŃia nu trebuie privită ca pe o cutie neagră - ea produce diverse ieşiri, dorite sau nedorite. În prezent, trebuie să se urmărească pe lângă ieşirile principale şi produsele secundare - căldură, deşeuri solide şi lichide etc. [28, 32]

În aproape jumătate dintre companii se consideră că preŃul este un factor limitativ în combaterea poluării, iar directorii cred că tehnologiile sunt suficient de avansate pentru ca industria să contracareze ameninŃările ecologice produse. Pentru a schimba acest mod de abordare şi pentru a promova ecoprodusele, Uniunea


Europeană susŃine introducerea pe piaŃă a produselor noi, care prezintă următoarele avantaje: utilizează materii prime refolosibile; consumă mai puŃină energie; utilizează surse de energie regenerabilă; nu poluează mediul; necesită ambalaj mai redus; sunt mai silenŃioase; sunt mai uşor de depozitat; sunt biodegradabile; sunt reciclabile etc. [28, 32]

Din anul 2007, în România se aplică HG nr. 1043/2007 privind cerinŃele de ecoproiectare pentru produsele consumatoare de energie.

Hotărârea de guvern stabileşte cerinŃele de ecoproiectare pe care trebuie să le îndeplinească produsele consumatoare de energie (PCE), la introducerea pe piaŃă şi/sau punerea în funcŃiune, în scopul asigurării liberei circulaŃii a acestora pe piaŃa internă şi pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, prin creşterea eficienŃei energetice şi a protecŃiei mediului, precum şi prin mărirea siguranŃei în alimentarea cu energie. [112]

În HG nr. 1043/2007 sunt propuse măsuri de implementare sub forma dispoziŃiilor ce trebuie adoptate pentru a stabili cerinŃe în materie de ecoproiectare pentru PCE sau pentru aspectele de mediu ale acestora.

PCE este un produs care, odată introdus pe piaŃă şi/sau pus în funcŃiune, este dependent, pentru a funcŃiona conform utilizării pentru care a fost destinat, de un aport de energie, cum ar fi energie electrică, combustibili fosili sau surse regenerabile de energie, sau un produs pentru generarea, transferul şi măsurarea acestei energii, inclusiv piese dependente de aportul de energie şi destinate încorporării în PCE, care sunt introduse pe piaŃă şi/sau puse în funcŃiune ca piese separate pentru utilizatorii finali şi a căror performanŃă de mediu poate fi evaluată independent. [112]

Conform HG nr. 1043/2007 sunt definite conceptele care stau la baza proiectării ecoproduselor : [112]

− proiectarea produsului - setul de procese care transformă cerinŃele legale, tehnice, de securitate, funcŃionale, de piaŃă sau de alt tip pentru un PCE în specificaŃii tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;

− aspect de mediu - un element sau o funcŃiune al / a unui PCE care poate interacŃiona cu mediul pe durata ciclului de viaŃă al acestuia;


− impact asupra mediului - orice modificare adusă mediului provocată integral sau parŃial de un PCE pe durata ciclului de viaŃă al acestuia;

− ciclu de viaŃă - stadiile consecutive şi interdependente ale unui PCE de la utilizarea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;

− reutilizare - orice operaŃie prin care un PCE sau componentele sale, care au ajuns la finalul primei utilizări, sunt folosite pentru acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea în continuare a unui PCE care este returnat la un punct de colectare, un distribuitor, un reciclator sau un producător, precum şi refolosirea unui PCE în urma recondiŃionării;

− reciclare - prelucrarea într-un proces de producŃie a deşeurilor în scopul iniŃial sau în alte scopuri, cu excepŃia valorificării energetice;

− valorificare energetică - folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, dar cu valorificarea căldurii generate;

− valorificare - oricare dintre operaŃiile aplicabile prevăzute în OG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare; [114]

− profil ecologic - o descriere, în conformitate cu măsurile de implementare aplicabile PCE, a intrărilor şi ieşirilor, precum materiale, emisii şi deşeuri, asociate cu un PCE pe durata ciclului său de viaŃă, care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului său asupra mediului şi care sunt exprimate în cantităŃi fizice care pot fi măsurate;

− performanŃă de mediu a unui PCE - rezultatele gestionării de către producător a aspectelor de mediu ale PCE, plecând de la modul în care sunt reflectate în documentaŃia tehnică;

− îmbunătăŃirea performanŃei de mediu - procesul de creştere a performanŃei de mediu a unui PCE de-a lungul generaŃiilor succesive, chiar dacă nu se aplică pentru toate aspectele de mediu în acelaşi timp;

− ecoproiectare - proiectarea unui PCE cu integrarea aspectelor de mediu, în scopul îmbunătăŃirii performanŃelor de mediu ale acestuia, pe durata întregului său ciclu de viaŃă;


− cerinŃă de ecoproiectare - orice cerinŃă în legătură cu un PCE sau de proiectare a unui PCE destinată să îi îmbunătăŃească performanŃa de mediu sau orice cerinŃă pentru furnizarea de informaŃii cu privire la aspectele de mediu ale unui PCE;

− cerinŃă generică de ecoproiectare - orice cerinŃă de ecoproiectare bazată pe profilul ecologic al unui PCE, ca un întreg, fără a fixa valori limită pentru anumite aspecte de mediu;

− cerinŃă specifică de ecoproiectare - o cerinŃă de ecoproiectare cuantificată şi măsurabilă, referitoare la un anumit aspect de mediu al unui PCE, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării, calculat pentru o unitate de performanŃă de ieşire dată.

Înainte de introducerea pe piaŃă şi/sau punerea în funcŃiune a unui PCE reglementat de măsurile de implementare, producătorul are următoarele obligaŃii: [112]

− să aplice marcajul de conformitate CE;

− să întocmească declaraŃia de conformitate prin care garantează şi declară că PCE este conform cu toate prevederile relevante din măsurile de implementare aplicabile.

Producătorul are obligaŃia să asigure evaluarea conformităŃii PCE cu toate cerinŃele relevante din măsurile de implementare aplicabile înainte de introducerea pe piaŃă şi/sau punerea în funcŃiune a acestora.

Procedurile de evaluare a conformităŃii se specifică în măsurile de implementare şi permit producătorului să aleagă între controlul intern al proiectării şi sistemul de management.

Dacă un PCE reglementat de măsurile de implementare este proiectat de o organizaŃie înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European privind participarea voluntară a organizaŃiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit EMAS şi dacă faza de proiectare este acoperită de această înregistrare, se consideră că sistemul de management al respectivei organizaŃii îndeplineşte cerinŃele specifice. De asemenea, un PCE reglementat de măsurile de implementare, care este proiectat de o organizaŃie care are un sistem de management ce include şi faza de proiectare, trebuie să fie implementat în conformitate cu prevederile standardelor


armonizate ale căror numere de referinŃă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. [112]

Este obligatoriu ca un PCE care poartă eticheta ecologică să fie conform cu cerinŃele de ecoproiectare specificate în măsurile de implementare.

În conformitate cu măsurile de implementare aplicabile, producătorii trebuie să furnizeze consumatorilor informaŃii cu privire la: rolul pe care consumatorii îl au în utilizarea durabilă a PCE; profilul ecologic al produsului şi beneficiile ecoproiectării. [112]

AutorităŃile încurajează întreprinderile mici şi mijlocii să adopte o abordare ecologică a produselor încă din faza de proiectare şi să se adapteze la prevederile legislaŃiei europene.

Având în vedere complexitatea domeniului, specialiştii au ajuns la concluzia că „problemele dezvoltării durabile trebuie tratate la nivel transfrontalier şi chiar planetar”. [32]

Plecând de la aceste considerente s-au elaborat numeroase studii în care se analizează problema poluării aerului, solului şi apei pentru a se impune respectarea noilor reglementări din acest domeniu. Astfel, este susŃinută utilizarea tehnologiilor curate şi sunt promovate ecoprodusele.

EsenŃială în lupta pentru o poziŃie favorabilă pe piaŃa concurenŃială este realizarea unei excelenŃe ecologice, atât la nivelul întreprinderii, cât şi la nivelul tehnologiilor sau produsului.


CAPITOLUL 3

POLITICA ROMÂNIEI PRIVIND PROTECłIA MEDIULUI

3.1. Armonizarea legislaŃiei din România cu legislaŃia Uniunii Europene în domeniul protecŃiei mediului

Armonizarea legislativă este o obligaŃie care trebuie respectată încă din perioada de integrare a noilor membri în Uniunea Europeană. łările aspirante la integrarea în UE trebuie să alinieze legislaŃia naŃională, regulamentele şi procedurile pentru a putea fi aplicată în totalitate legislaŃia UE conŃinută în acquis-ul comunitar.

Acquis-ul Comunitar – include directivele, regulamentele şi deciziile adoptate pe baza diferitelor tratate, care alcătuiesc legislaŃia principală a Uniunii Europene. Este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legislaŃia şi obiectivele adoptate de UE. In cadrul acestui Acquis un capitol special este reprezentat de ProtecŃia Mediului. [48]

Procesul de armonizare devine o oportunitate pentru Ńările în curs de aderare în ceea ce priveşte organizarea instituŃiilor şi pregătirea personalului, astfel încât armonizarea să continue după aderare.

Elementele cheie ale acestui proces sunt : [48]

- Transpunerea – măsuri legislative sau administrative obligatorii luate de o autoritate competentă pentru a incorpora în cadrul sistemului de drept naŃional obligaŃiile, drepturile şi sarcinile cuprinse în Directivele Uniunii Europene. Transpunerea include nu numai preluarea prevederilor directivelor în cadrul legislaŃiei naŃionale, dar şi a tuturor condiŃiilor suplimentare, cum ar fi amendarea, revocarea sau schimbarea legislaŃiei naŃionale pentru a evita discrepanŃele şi a asigura o bună reflectare a conŃinutului directivelor în legislaŃia naŃională.


- Implementarea – totalitatea metodelor adoptate de autoritatea competentă pentru a încuraja sau constrânge în vederea conformării cu legislaŃia existentă (monitorizare, sancŃiuni şi măsuri obligatorii de corecŃie) pentru a îmbunătăŃi performanŃele politicilor de mediu cu scopul final de îmbunătăŃire a calităŃii mediului în ansamblu.

- Impunerea – furnizarea mijloacelor de control necesare şi aplicarea sancŃiunilor pentru a se asigura conformarea cu legislaŃia în vigoare.

Întreaga activitate de armonizare a legislaŃiei naŃionale a avut în vedere Recomandarea Comisiei Europene privind transpunerea în legislaŃia naŃională a directivelor cu impact asupra pieŃei interne, din 12 iulie 2004, recomandare care stabilea, ca orientări pentru statele membre, următoarele direcŃii de acŃiune: [48]

−−−− considerarea transpunerii corecte şi în termen drept o prioritate politică şi operaŃională permanentă;

−−−− necesitatea asigurării permanente a unei monitorizări şi a unei coordonări a transpunerii directivelor referitoare la piaŃa internă;

−−−− asigurarea unei pregătiri din timp a transpunerii, în scopul adoptării actelor normative naŃionale de transpunere la timp şi corect;

−−−− necesitatea unei acŃiuni rapide şi eficiente pentru a putea transpune directivele aflate în întârziere.

În cadrul acŃiunilor de integrare europeană, componenta protecŃiei mediului este foarte importantă, având în vedere că: [48]

− Politica referitoare la mediu este un element esenŃial al procesului de integrare europeană.

− ExigenŃele şi reglementările din domeniul protecŃiei mediului trebuie să fie integrate în definirea şi implementarea celorlalte politici sectoriale implicate în procesul de integrare europeană;

− Datorită caracterului transeuropean şi fără frontiere al problemelor de mediu, s-a impus ca aceste probleme să fie studiate în etapa de preaderare, adică încă de la începutul procesului de integrare.


Cea mai mare parte a legislaŃiei de mediu din Uniunea Europeană este sub forma directivelor. Ele sunt concepute să impună obligaŃii asupra statelor membre, dar în acelaşi timp să fie suficient de flexibile pentru a Ńine seama de diferitele particularităŃi legale şi administrative prin specificaŃii, care au în vedere condiŃiile de mediu şi economice specifice fiecărui stat. [48]

Directivele cadru descriu principiile generale, procedurile şi specificaŃiile privind legislaŃia din diferite sectoare. Există şi alte tipuri de directive care trebuie să se conformeze specificaŃiilor generale ale directivelor cadru.

Aproximativ 10% din legislaŃia de mediu a Uniunii Europene este sub formă de regulamente. Regulamentele sunt obligatorii în statele membre. Reglementările se află în afara procesului de armonizare legislativă pentru Ńările candidate şi intră în vigoare pentru acestea la data aderării. [48]

Deciziile sunt acte legislative individuale obligatorii părŃilor cărora le sunt adresate. Ele diferă faŃă de regulamente sau directive prin faptul că sunt specifice. Ele sunt mai puŃin întâlnite în domeniul protecŃiei mediului.

În linii mari, legislaŃia de mediu a Uniunii Europene cuprinde : [48]

- produse ;

- activităŃi sau procese de producŃie cu impact asupra mediului sau a sănătăŃii;

- protejarea calităŃii mediului - controlul substanŃelor periculoase din aer, apă, sol; amenajările teritoriale; conservarea naturii şi resurselor; biodiversitatea;

- proceduri şi drepturi procedurale - studiile de impact, accesul la informaŃie şi consultarea publicului.

CerinŃele comunitare de mediu se referă la : [48]

- legislaŃia pentru reglementarea problemelor de mediu pe orizontală;

- calitatea aerului şi schimbările climatice;

- managementul deşeurilor;

- calitatea apei;

- protecŃia naturii;

- controlul poluării industriale şi managementul riscului;


- substanŃele chimice şi organismele modificate genetic;

- zgomotul;

- protecŃia civilă;

- securitatea nucleară şi radioprotecŃie.

Pentru România, Planul de armonizare a fost pregătit de Ministerul Apelor şi ProtecŃiei Mediului (denumit azi Ministerul Mediului şi Pădurilor) împreună cu ministerele implicate şi Institutul NaŃional de Cercetare - Dezvoltare pentru ProtecŃia Mediului (ICIM), în conformitate cu PoziŃia Comună a Uniunii Europene pentru Capitolul 22 din Tratatul de aderare – Mediul.

Începând de la 1 ianuarie 2007, România face parte din Uniunea Europeană. Ultimul an înaintea aderării a fost marcat substanŃial de intensificarea eforturilor pentru îndeplinirea condiŃiilor şi exigenŃelor ce decurgeau din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană şi din rapoartele de Ńară, elaborate periodic de Comisia Europeană.

Din această perspectivă s-a impus o examinare complexă a proiectelor de acte normative, determinată în principal de:

− continuarea activităŃii de preluare/transpunere a acquis-ului comunitar;

− compatibilitatea cu principiile ce decurg din acquis-ul comunitar;

− asigurarea îndeplinirii condiŃiilor pentru aplicarea în mod direct a regulamentelor comunitare;

− evitarea adoptării unei legislaŃii paralele pe anumite domenii.

Au fost examinate proiectele de acte normative din perspectiva tuturor exigenŃelor, fără îndeplinirea cărora România ar fi căzut sub incidenŃa celor trei clauze de salvgardare şi a celor două clauze de amânare, prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Astfel, în cursul anului 2006 au fost continuate eforturile României de elaborare şi adoptare a unor reglementări care fie au răspuns unor cerinŃe ce decurgeau din angajamentele asumate prin negocieri, respectiv din Tratatul de aderare, fie transpuneau în dreptul intern noi acte normative elaborate, între timp, de Uniunea Europeană, fie perfecŃionau, în continuare, cadrul legislativ în raport cu evoluŃiile intervenite pe planul reglementărilor comunitare.


Pregătirea legislaŃiei în raport cu exigenŃele regulamentelor comunitare a urmărit şi evitarea unor conflicte cu dispoziŃiile regulamentelor Uniunii Europene cu aplicabilitate directă de la 1 ianuarie 2007. [58]

Consiliul Legislativ, în calitatea sa de organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaŃii, a urmărit să-şi aducă contribuŃia la adoptarea unei legislaŃii moderne şi unitare.

În Raportul asupra activităŃii desfăşurate de Consiliul Legislativ în anul 2006, între aspectele prezentate ca fiind prioritare, se număra şi armonizarea legislaŃiei cu acquis-ul comunitar. În domeniul legislaŃiei agrare, silvice şi a mediului, au fost analizate şi avizate mai multe iniŃiative legislative pentru modificarea şi completarea actelor normative. [58]

În anul 2006 s-a constatat o îmbunătăŃire a calităŃii proiectelor care aveau la bază legislaŃia comunitară, ceea ce a condus la asigurarea unei coerenŃe şi a unei dinamici sporite a procesului de armonizare legislativă. În acest context, s-au intensificat eforturile în plan legislativ privind transpunerea în legislaŃia internă a acquis-ului comunitar, aflat la rândul său într-un proces continuu de revizuire şi adaptare la evoluŃiile şi cerinŃele specificităŃii construcŃiei europene.

Plecând de la Strategia post-aderare pentru anii 2007-2013, România urmăreşte, în continuare, alinierea legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia comunitară. Se are în vedere definitivarea şi perfecŃionarea cadrului legislativ deja existent, în sensul compatibilizării lui totale cu acquis-ul comunitar şi se va urmări evoluŃia legislaŃiei la nivel european. Chiar dacă, în aparenŃă, s-ar putea considera că s-a încheiat etapa de asimilare a aquis-ului comunitar existent, în realitate, ansamblul de instituŃii care sunt implicate, direct sau indirect, în dialogul România - Uniunea Europeană, generat de calitatea de stat membru, trebuie să contribuie în continuare la elaborarea şi adoptarea unor reglementări în concordanŃă cu normele comunitare.


3.2. EvoluŃia rolului dezvoltării durabile în elaborarea politicilor Uniunii Europene

Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene, revizuită în 2006, reprezintă cadrul pentru o viziune pe termen lung asupra dezvoltării durabile, în care creşterea economică, coeziunea socială şi protecŃia mediului se împletesc şi se sprijină reciproc.

În ultimii ani, Uniunea Europeană a integrat obiectivul dezvoltării durabile într-o gamă largă de politici, asumându-şi rolul de lider la nivel internaŃional în lupta împotriva schimbărilor climatice şi s-a angajat să promoveze o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazată pe cunoaştere şi eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor.

Actuala criză economică şi financiară a arătat că dezvoltarea durabilă poate reprezenta un factor-cheie pentru sistemele financiare şi pentru economie în general. Criza afectează toate sectoarele economiei şi are consecinŃe grave asupra locurilor de muncă. Cele mai recente date arată că pieŃele muncii din Uniunea Europeană continuă să se degradeze sub efectul crizei economice. Şomajul este în creştere, numărul posturilor vacante continuă să scadă, iar întreprinderile anunŃă în continuare reduceri de personal substanŃiale în mai multe sectoare. [62]

Ca răspuns la criza economică şi financiară, în Uniunea Europeană s-au luat măsuri pentru reformarea sistemului financiar, sprijinirea economiei reale, promovarea ocupării forŃei de muncă şi contribuirea la redresarea globală. În noiembrie 2008, Comisia a lansat un important plan de redresare economică pentru creştere şi locuri de muncă. Planul de redresare include măsuri menite să stimuleze cererea, să contribuie la reinstaurarea încrederii şi să promoveze ocuparea forŃei de muncă şi incluziunea socială. [100, 101, 106, 110]

În Comunicarea Comisiei către Parlamentul european, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul regiunilor, din 24.7.2009 - COM(2009), se arată că UE ar trebui să transforme criza într-o oportunitate pentru a aborda dezvoltarea durabilă din punct de vedere financiar şi ecologic şi pentru a dezvolta o societate dinamică, bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon, pe utilizarea eficientă a resurselor, pe cunoaştere şi incluziune socială.


La nivelul Uniunii Europene se urmăreşte ca măsurile de sprijinire a economiei reale şi de reducere a impactului social al actualei crize să fie compatibile cu obiectivele de dezvoltare durabilă pe termen lung.

Se depun în continuare eforturi pentru a depăşi criza, în special în contextul Strategiei de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forŃei de muncă, punând accentul pe creşterea ecologică. Pe termen scurt, măsurile de ecologizare contribuie la redresarea economiei şi la crearea de locuri de muncă. Pe termen mediu şi lung, acestea stimulează noile tehnologii şi reduc impactul asupra schimbărilor climatice, epuizarea resurselor naturale şi degradarea ecosistemelor. [62]

Agenda UE privind o mai bună legiferare, prin simplificarea legislaŃiei UE şi prin reducerea sarcinii administrative, a contribuit la integrarea obiectivelor de politică şi la îmbunătăŃirea eficienŃei deciziilor de politică din punct de vedere al costurilor.

Printr-o abordare integrată, sistemul de evaluare a impactului utilizat de Comisie contribuie la dezvoltarea durabilă prin evaluarea potenŃialelor consecinŃe economice, sociale şi de mediu ale noii legislaŃii sau ale noilor propuneri de politici. [84]

Agenda socială reînnoită a Comisiei a prezentat o abordare integrată şi holistică, precum şi mai multe iniŃiative vizând diverse domenii de politică. De asemenea, a fost subliniată importanŃa pe care Comisia o acordă dezvoltării durabile a societăŃii.

Uniunea Europeană a început să integreze dimensiunea dezvoltării durabile şi în alte domenii de politică. Politicile UE în domeniul schimbărilor climatice şi energiei sunt dovada impactului pe care strategia de dezvoltare durabilă l-a avut asupra agendei politice. [62]

Liniile directoare privind ocuparea forŃei de muncă oferă un cadru pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor măsuri compatibile cu obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă.

În Uniunea Europeană sunt preocupări pe diferite paliere – de exemplu, UE foloseşte fondurile structurale pentru a sprijini eforturile statelor membre de a realiza o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon şi eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor. [62]

Printre evoluŃiile-cheie ale politicilor UE se numără pachetul privind transportul ecologic, care abordează aspecte precum ecologizarea transporturilor, internalizarea costurilor externe şi


reducerea zgomotului produs de transportul feroviar. În aprilie 2009, a fost adoptat un regulament care fixează obiective obligatorii pentru emisiile de CO2 provenind de la automobilele noi. [69, 91, 92, 93, 94]

În cadrul elaborării politicii de transport a UE, este esenŃial ca toate elementele dezvoltării durabile (emisiile, zgomotul, utilizarea solurilor şi biodiversitatea) să fie luate în considerare. AcŃiunile trebuie să se bazeze atât pe o viziune pe termen lung a mobilităŃii durabile a oamenilor şi a mărfurilor, care să vizeze întregul sistem de transport, cât şi pe eforturi complementare la nivel european, naŃional şi regional. [62]

Uniunea Europeană susŃine o dezvoltare durabilă a Ńărilor membre şi a integrat cu succes această dimensiune în numeroase domenii de politică.

3.3. Politica de mediu a României

Plecând de la premiza că un mediu sănătos este esenŃial pentru asigurarea bunăstării şi calităŃii vieŃii şi de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare, fragmentarea terenurilor, schimbarea folosinŃei terenurilor, exploatarea resurselor regenerabile şi schimbările climatice sunt considerabile, Guvernul României promovează ecoeficienŃa. Standardele impuse de protecŃia mediului sunt interpretate ca o provocare spre inovare, crearea de noi pieŃe şi oportunităŃi de afaceri. [54]

Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca element de bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuŃia la dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului României în acest domeniu se concentrează, conform Programului de Guvernare 2005-2008 - Capitolul 18 Politica privind protecŃia mediului înconjurător, pe următoarelor priorităŃi: [54]

- integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

- evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile;

- întărirea capacităŃii instituŃionale şi financiare în domeniul mediului;


- ameliorarea calităŃii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;

- extinderea reŃelei naŃionale de arii protejate şi rezervaŃii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării;

- întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaŃional cu instituŃiile similare din alte Ńări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înŃelegerilor internaŃionale;

- elaborarea strategiilor de protejare a cetăŃenilor împotriva calamităŃilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic;

- întărirea parteneriatului cu organizaŃiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu.

Toate aceste obiective strategice pot fi atinse prin utilizarea următoarelor tipuri de instrumente tactice: [54]

Instrumentul legislativ - sistemul general de acte normative, incluzând legile cu reglementările lor şi standardele, care vizează activităŃile legate direct sau indirect de protecŃia mediului şi de dezvoltarea durabilă.

Instrumentul administrativ - constă în dezvoltarea unor instituŃii organizate astfel încât să funcŃioneze în sensul şi cu mijloacele disponibile pentru scopul pentru care au fost create, astfel încât aceste programe, aceste reguli să devină funcŃionale.

Instrumentul financiar – este considerat instrumentul cel mai concret, pentru că el înseamnă bani. Pentru a se putea crea instituŃii, pentru a se rezolva problemele importante de dezvoltare, pentru a se remedia daunele aduse mediului şi sănătăŃii, indiferent de nivelul la care acestea se produc – global, regional sau local, este nevoie de bani.

Instrumentul voluntar - ÎnŃelegerile voluntare fac parte din paleta obişnuită a noului sistem de reglementare. Sub presiunea numărului din ce în ce mai mare de reguli impuse de UE, companiile implicate în desfăşurarea unor activităŃi, şi mai ales în activităŃi industriale, îşi asumă responsabilităŃi pentru a sprijini demersurile complexe care joacă un rol decisiv în domeniul protecŃiei mediului.


Instrumentele economice - Instrumentele legislative, administrative şi financiare de protecŃia mediului au în ele o anumită încărcătură economică, însă ele sunt prin excelenŃă mijloace de ordonare, mai apropiate de sistemul de comandă şi control, decât de cel al economiei de piaŃă. Instrumentele economice devin instrumente complementare la sistemul de comandă şi control şi au funcŃie stimulativă.

Politica de mediu furnizează cadrul pentru acŃiune şi pentru stabilirea obiectivelor şi Ńintelor de mediu, exprimând în mod oficial intenŃiile globale ale unei organizaŃii privind performanŃele de mediu. Este elementul motor al implementării sistemului de management de mediu al unei organizaŃii, astfel încât organizaŃia să poată menŃine şi îmbunătăŃi performanŃa de mediu.

Politica de mediu trebuie să reflecte angajamentul conducerii organizaŃiei la cel mai înalt nivel de a se conforma legilor în vigoare şi de a urmări îmbunătăŃirea continuă. [48]

Politica de mediu a României este în concordanŃă cu cerinŃele impuse de Uniunea Europeană. [136]

Programul guvernamental respectă principalele obiective şi priorităŃi din Programul naŃional de acŃiune pentru protecŃia mediului, asigurând: [136]

− protecŃia şi conservarea naturii, a diversităŃii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia pe baze ştiinŃifice;

− dezvoltarea şi buna administrare a reŃelei naŃionale de arii protejate, în acord cu strategiile, politicile şi practicile puse în aplicare la nivel european şi internaŃional; realizarea programului naŃional de măsuri tehnice de evaluare şi finanŃare a costurilor reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră;

− apărarea împotriva calamităŃilor naturale şi a accidentelor, precum şi sporirea capacităŃii de prevenire, control şi intervenŃie, prin realizarea unui sistem perfecŃionat de monitorizare integrată a factorilor de mediu, realizarea unui sistem informaŃional eficient, care să poată răspunde în timp real unor situaŃii de urgenŃă;

− protecŃia ecosistemului complex Dunăre - Deltă - Marea Neagră, incluzând măsuri de reconstrucŃie ecologică în zona Deltei Dunării pe baza promovării unor principii moderne de


management durabil, inclusiv prin controlul riguros al surselor de poluare;

− ecologizarea agriculturii, folosirea raŃională a potenŃialului agricol, dezvoltarea rurală durabilă, în vederea ameliorării condiŃiilor de viaŃă şi de mediu în Ńara noastră;

− aplicarea fermă a legislaŃiei de mediu şi adoptarea sistemului de norme, standarde şi reglementări compatibile cu exigenŃele Uniunii Europene;

− descentralizarea sistemului instituŃional, introducerea şi utilizarea instrumentelor economice pentru protecŃia mediului.

Alinierea politicii şi practicii de mediu la directivele Uniunii Europene, în concordanŃă cu Strategia naŃională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, se va desfăşura prin:

− evaluarea Capitalului Natural al României în acord cu diversitatea şi vulnerabilitatea actuală a acestuia, dezvoltarea ReŃelei NaŃionale de Arii Protejate;

− iniŃierea măsurilor de refacere a Capitalului Natural în zonele deteriorate;

− dezvoltarea managementului durabil al resurselor de apă în acord cu prevederile ConferinŃei de la Dublin (1992) şi ale Summit-ului de la Rio de Janeiro (1992);

− realizarea programului naŃional de amenajare şi utilizare durabilă a solurilor şi de combatere a eroziunii solurilor;

− realizarea programului naŃional de gestiune a deşeurilor urbane şi industriale, de reciclare şi refolosire a produselor şi materialelor;

− conservarea şi dezvoltarea capitalului uman din domeniul mediului prin îmbunătăŃirea sistemului educaŃional formativ şi informativ;

− promovarea cercetării ştiinŃifice;

− crearea de noi locuri de muncă în domeniul mediului şi reducerea şomajului prin reconversia forŃei de muncă;

− realizarea unui sistem sigur de gestiune a deşeurilor radioactive şi de securitate a instalaŃiilor nucleare dezafectate;


− promovarea cooperării internaŃionale cu organismele similare din alte Ńări şi dezvoltarea bazei de acorduri bilaterale, multilaterale şi a convenŃiilor internaŃionale.

Politica de mediu reprezintă baza pe care se sprijină organizaŃia pentru a-şi fixa obiectivele generale şi obiectivele specifice de mediu. Politica de mediu, prin domeniul său bine identificat de aplicare, trebuie să fie suficient de clară pentru a fi înŃeleasă de părŃile interesate, atât din cadrul organizaŃiei cât şi din exterior şi să fie analizată şi revizuită periodic.

Indiferent de tipul şi dimensiunea organizaŃiei, se recomandă ca politica de mediu să Ńină seama de următoarele elemente: [48]

- misiunea organizaŃiei, viziunea, valorile şi convingerile sale esenŃiale;

- cerinŃele părŃilor interesate şi comunicarea cu acestea;

- îmbunătăŃirea continuă;

- prevenirea poluării;

- principiile de îndrumare;

- coordonarea cu alte politici organizaŃionale (de exemplu în domeniul calităŃii, sănătăŃii, protecŃiei muncii);

- condiŃiile specifice locale sau regionale;

- conformitatea cu reglementări, legi şi alte criterii relevante referitoare la mediu, la care organizaŃia subscrie.

Specialiştii recomandă ca elaborarea unei politici de mediu să înceapă prin a găsi răspunsurile la un set de întrebări: [48]

- OrganizaŃia are o politică de mediu corespunzătoare activităŃilor, produselor, serviciilor etc.?

- Politica de mediu reflectă valorile şi principiile organizaŃiei?

- Politica de mediu este aprobată de conducerea la cel mai înalt nivel şi este desemnată o persoană investită cu autoritatea necesară pentru supravegherea şi aplicarea acestei politici?

- Politica conduce la fixarea unor obiective şi Ńinte de mediu?

- Politica de mediu îndrumă organizaŃia spre monitorizarea tehnologiilor şi adoptarea practicilor adecvate de management?


- Care sunt angajamentele incluse în politica de mediu cum ar fi cele referitoare la: sprijinul pentru îmbunătăŃirea continuă, prevenirea poluării, monitorizarea, îndeplinirea sau depăşirea cerinŃelor legale şi luarea în considerare a aşteptărilor părŃilor interesate?

În afară de conformitatea cu reglementările din domeniul mediului, politica poate declara angajamentele organizaŃiei pentru: [48]

- diminuarea oricărui impact nociv semnificativ asupra mediului a noilor activităŃi pentru utilizarea procedurilor integrate de management de mediu;

- dezvoltarea procedurilor de evaluare a performanŃei de mediu şi a indicatorilor asociaŃi;

- utilizarea conceptului de ciclu de viaŃă;

- proiectarea produselor astfel încât să se diminueze impactul acestora asupra mediului în producŃie, utilizare, eliminare; introducerea termenului de ecoprodus;

- prevenirea poluării, reducerea deşeurilor şi a consumului de resurse (materiale, combustibili şi energie) şi angajarea, atunci când este posibil, mai curând în recuperare şi reciclare decât în tratare şi eliminare finală - gândirea ecologică a produselor;

- educare şi instruire - (formare continuă, formare complementară);

- analizarea exemplelor de bună practică;

- diseminarea rezultatelor;

- implicarea părŃilor interesate şi stabilirea unei bune comunicări ;

- promovarea şi susŃinerea ideii de dezvoltare durabilă;

- încurajarea furnizorilor şi contractanŃilor în adoptarea unui SMM.

În SR EN ISO 14001: 2005 - Sisteme de management de mediu. CerinŃe cu ghid de utilizare se arată că un Sistem de Management de Mediu - SMM permite unei organizaŃii să elaboreze o politică de mediu, să definească obiective şi procese pentru a îndeplini angajamentele stabilite în cadrul politicii. (V. Capitolul 8)

Din ce în ce mai multe organizaŃii întreprind "analize" sau "audituri" de mediu în scopul evaluării performanŃei lor de mediu. Totuşi aceste demersuri nu sunt suficiente pentru a furniza unei


organizaŃii certitudinea că performanŃele obŃinute corespund atât cerinŃelor legale, cât şi cerinŃelor stabilite prin politicile de mediu. În urma unor studii efectuate de specialişti, s-a ajuns la concluzia că pentru a fi eficiente, aceste "analize" trebuie realizate în cadrul unui sistem structurat de management, integrat în managementul organizaŃiei.

Standardele internaŃionale din familia ISO 14000 stabilesc elementele definitorii pentru un sistem de management de mediu, care trebuie să permită unei organizaŃii să dezvolte şi să implementeze o politică de mediu, plecând de la obiective care au la bază cerinŃe legale şi informaŃii despre aspectele semnificative de mediu.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să includă între priorităŃile sale alinierea la standardele U.E. din domeniul protecŃiei mediului. Acest proces a reprezentat una dintre cele mai mari provocări din perioada în care România parcurgea etapele procesului de aderare şi a inclus două mari direcŃii de acŃiune:

- Armonizarea legislaŃiei româneşti cu acquis-ul U.E. în acest sector;

- Reforma instituŃională, care a avut la bază dezvoltarea unui mecanism instituŃional capabil să aplice şi să monitorizeze punerea în aplicare a legislaŃiei adoptate.

Ministerul Mediului şi Pădurilor transpune şi implementează reglementări ale Uniunii Europene privind: [141]

- Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării (IPPC);

- Plafoanele naŃionale de emisie pentru anumiŃi poluanŃi atmosferici;

- InstalaŃiile Mari de Ardere (IMA);

- Controlul activităŃilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanŃe periculoase (SEVESO II);

- Compuşi Organici Volatili (COV);

- Eticheta Ecologică;

- Schema comunitară de eco-management şi audit - EMAS. (v. Capitolul 6)

Ministerul Mediului şi Pădurilor din România acŃionează pentru a proteja mediul şi resursele naturale, pentru a garanta generaŃiei actuale şi celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social.


CAPITOLUL 4

INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION (ISO) ŞI PROTECłIA MEDIULUI

4.1. International Organization for Standardization - ISO

International Organization for Standardization - ISO este o federaŃie mondială formată din reprezentanŃi ai organismelor naŃionale de standardizare. Fondată la 23 februarie 1947, ISO a luat naştere prin fuziunea a două organizaŃii, FederaŃia InternaŃională a AsociaŃiilor NaŃionale de Normalizare - ISA, fondată la New York în 1926 şi Comitetul de Coordonare a standardizării NaŃiunilor Unite (UNSCC), creat în 1944.

Prima Adunare generală a International Organization for Standardization - ISO a fost organizată la Paris în 1949. ŞedinŃa inaugurală având loc în marele amfiteatru de la Sorbona. De-a lungul anilor organizaŃia a elaborat numeroase standarde, având un domeniu de activitate multisectorial. [138]

International Organization for Standardization – ISO este o organizaŃie neguvernamentală, având capacitatea de a elabora standarde care pot sta la baza gândirii unor legi, acceptate prin acorduri şi tratate. ISO are sediul la Geneva şi are în compunere organisme de standardizare din care fac parte reprezentanŃi din fiecare Ńară membră. [138]

International Organization for Standardization a elaborat un Plan strategic pentru perioada 2005-2010 - Norme pentru o lume durabilă, care a fost aprobat în septembrie 2004.

În perioada mai – octombrie 2003, ISO a organizat o largă consultare, unde au fost invitaŃi să participe atât membrii ISO şi părŃile interesate cât şi principalii parteneri internaŃionali. Sugestiile şi aşteptările acestora au stat la baza elaborării strategiei ISO. S-au organizat de asemenea şi întâlniri cu reprezentanŃii actorilor interesaŃi din diferite Ńări. Au fost primite 41 de poziŃii naŃionale, mai


mult de 40% dintre ele proveneau din Ńările în curs de dezvoltare. Au fost primite recomandări de la 13 organizaŃii internaŃionale. [138]

Consultările au relevat convergenŃa părerilor asupra rolului prezent şi viitor al ISO şi asupra creşterii importanŃei acestei organizaŃii. ISO apărea deja ca unul dintre mecanismele importante care vor avea un rol esenŃial în susŃinerea economiei unei lumi durabile. [138]

International Organization for Standardization a elaborat un Plan de acŃiune pentru Ńările în curs de dezvoltare 2005-2010, care cuprinde diferite acŃiuni, care vizează Ńările în curs de dezvoltare şi care se concretizează prin : identificarea necesităŃii introducerii de standarde, elaborarea de norme specifice, pregătirea de ghiduri, organizarea de formări etc. De asemenea, ISO informează periodic echipele, care reprezintă aceste Ńări, despre evoluŃia procesului de standardizare la nivel mondial. De buna desfăşurare a acestor activităŃi se ocupă Serviciul de Programe de dezvoltare şi de formare.

ActivităŃile prin care se identifică zonele în care este necesar să se introducă standarde sunt fundamentale în efortul ISO de a ajuta aceste Ńări să adopte o politică nouă, care să le conducă la o dezvoltare durabilă.

Planul de acŃiune al ISO pentru Ńările în curs de dezvoltare 2005 - 2010 defineşte cinci obiective principale : [49]

- Creşterea interesului faŃă de standardele internaŃionale

În Ńările în curs de dezvoltare se urmăreşte sensibilizarea principalelor părŃi interesate de rolul standardizării în creşterea economică, în comerŃul mondial şi în dezvoltarea durabilă. Creşterea interesului faŃă de standardele internaŃionale, atât a autorităŃilor publice, a reprezentanŃilor industriei cât şi a celorlalŃi actori economici din Ńările în curs de dezvoltare, este esenŃială pentru dezvoltarea economică. Acest aspect are o importanŃă deosebită pentru susŃinerea şi dezvoltarea tehnologiilor curate, contribuind la creşterea calităŃii produselor şi a serviciilor şi la promovarea bunelor practici în aplicarea sistemelor de management. Campaniile de sensibilizare vizează întărirea sistemului de standardizare şi susŃin dezvoltarea unor activităŃi conexe, ca : metrologia, încercările, certificarea şi acreditarea.


- Dezvoltarea capacităŃilor structurilor ISO angajate în susŃinerea sistemelor de normalizare internaŃionale

Garantarea aplicării normelor internaŃionale, participarea activă la activităŃile de standardizare cu importanŃă directă asupra economiei naŃionale şi obŃinerea accesului la informaŃii pertinente necesită o infrastructură eficientă şi un personal calificat în cadrul organizaŃiilor de standardizare naŃionale şi internaŃionale. Planul de acŃiune ISO pentru Ńările în curs de dezvoltare încurajează şi ajută aceste Ńări să-şi identifice priorităŃile şi să-şi dezvolte capacitatea de a participa activ la procesul de standardizare internaŃional.

- Întărirea cooperării naŃionale şi regionale

Nivelul regional şi local de cooperare pentru standardizare se pretează cel mai bine pentru prezentarea exemplelor de bună practică, organizarea de formări, optimizarea participării la procesul de standardizare internaŃional, asigurarea unei aplicări coerente a normelor internaŃionale. Planul de acŃiune ISO pentru Ńările în curs de dezvoltare susŃine colaborarea dintre organismele de standardizare din aceste Ńări şi organismele regionale / locale şi promovează dezvoltarea parteneriatelor.

- Dezvoltarea sistemului IT

Înainte de a participa la activitatea de elaborare a standardelor internaŃionale, părŃile interesate trebuie să ştie să utilizeze eficient sistemul IT implementat la nivelul ISO. Planul de acŃiune pentru Ńările în curs de dezvoltare propune ca prim pas dezvoltarea sistemului IT şi susŃine participarea actorilor interesaŃi la activităŃile tehnice din cadrul ISO pentru determinarea priorităŃilor.

- Al cincilea obiectiv din Planul de acŃiune ISO pentru Ńările în curs de dezvoltare susŃine participarea acestor Ńări în structurile ISO pentru definirea politicilor şi în comitetele tehnice de lucru. Participând la acest nivel, Ńările în curs de dezvoltare se asigură că interesele lor sunt respectate, contribuind la o politică globală pertinentă.


ISO cooperează cu International Electrotechnical Commission (IEC) pentru standardizarea echipamentelor electrice şi electronice.

Standardele ISO sunt adoptate, traduse şi difuzate în România de ASRO - AsociaŃia de Standardizare din România, care participă prin specialişti în cadrul comitetelor tehnice internaŃionale ale ISO.

ASRO este o asociaŃie neguvernamentală şi apolitică recunoscută ca organism naŃional de standardizare.

AsociaŃia de Standardizare din România-ASRO este membru al International Organization for Standardization din anul 1950.

ASRO este membru observator al Institutului European de Standardizare în domeniul TelecomunicaŃiilor (ETSI), începând cu anul 2005.

Din anul 2006 ASRO este membru cu drepturi depline în Comitetul European de Standardizare-CEN şi membru cu drepturi depline în Comitetul European pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii - CENELEC.

AsociaŃia de Standardizare din România - ASRO reprezintă ISO şi CEI în România şi apără drepturile de autor asupra standardelor internaŃionale adoptate, având ca principale atribuŃii:[47]

− stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naŃionale; − elaborarea şi aprobarea standardelor naŃionale şi participarea

la activitatea de standardizare europeană şi internaŃională ; − gestionarea fondului documentar de standarde şi publicaŃii din

domeniul standardizării naŃionale şi internaŃionale ; − asigurarea informării publice în domeniul standardizării

naŃionale; − editarea, publicarea şi difuzarea standardelor şi a publicaŃiilor

standardizării; − promovarea respectării dreptului de copyright asupra

standardelor europene adoptate.

ASRO acordă la cerere mărcile naŃionale de conformitate SR (conformitatea cu standardele române de produs) şi SR-S (conformitatea cu standardele române de securitate).


Este de remarcat că părŃile componente ale ISO au fost de acord cu stabilirea obiectivelor cheie care vizează strategia pe termen mediu şi lung. Deoarece acŃiunile ISO au la bază un proces complex de consultare, rolul său a devenit din ce în ce mai important, ISO fiind recunoscut ca un mecanism esenŃial pentru susŃinerea economiei unei lumi durabile.

4.2. Preocupări ale International Organization for Standardization în domeniul protecŃiei mediului

International Organization for Standardization a definit trei direcŃii principale pentru a răspunde cerinŃelor privind protecŃia mediului. Problemele sunt analizate pe diferite segmente: întreprinderi, consumatori etc., dar şi global pe tipuri de industrii.

- ISO oferă un vast evantai de metode standardizate pentru încercări şi analize, permiŃând abordarea diferitelor probleme specifice protecŃiei mediului. International Organization for Standardization a elaborat mai mult de 350 de Norme internaŃionale referitoare la calitatea aerului, a apei şi a solului. Întreprinderile dispun astfel de date privind efectele diferitelor activităŃi economice asupra mediului.

- ISO a adoptat o nouă strategie elaborând norme referitoare la sistemele de managementul mediului care pot fi aplicate în toate tipurile de organisme din sectorul public sau din sectorul privat (întreprinderi, administraŃie, servicii). Vârful de lance al acestei strategii, ISO/TC 207 - Managementul mediului, a fost creat de International Organization for Standardization în 1993, după experienŃa reuşită în standardizarea sistemelor de management, inaugurată de ISO cu seria ISO 9000 referitoare la calitate. Primele norme elaborate TC 207 – ISO 14001 şi ISO 14004 – au apărut în 1996 şi prezentau exigenŃele şi liniile directoare referitoare la sistemul de managementul mediului. Acestea au fost înlocuite de variante îmbunătăŃite ISO 14001: 2004 şi ISO 14004 : 2004. (v. Capitolul 8)

Succesul unui sistem de managementul mediului, conform ISO 14001: 2004, depinde de angajamentul asumat la toate nivelurile şi funcŃiile organizaŃiei, în special, la nivelul cel mai înalt al managementului organizaŃiei. Un sistem de acest tip permite unei organizaŃii să elaboreze o politică de mediu, să


stabilească obiective şi procese pentru a îndeplini angajamentele politicii, să întreprindă acŃiunile necesare pentru a-şi îmbunătăŃi performanŃele şi pentru a demonstra conformitatea sistemului cu cerinŃele standardului. Scopul general al acestui standard internaŃional este de a promova protecŃia mediului şi de a preveni poluarea, în echilibru cu cerinŃele socio-economice, susŃinând dezvoltarea durabilă.

- Considerarea aspectelor de mediu, încă din faza de proiectare a unui produs, reprezintă cea de-a treia direcŃie urmărită de ISO în domeniul protecŃiei mediului. În ultimii ani a fost promovată ideea că există o strânsă legătură între produsele care respectă mediul şi rentabilitatea întreprinderilor care le produc.

Standardele internaŃionale referitoare la managementul de mediu sunt destinate să furnizeze organizaŃiilor interesate elementele unui sistem de management de mediu (SMM) eficace, care pot fi corelate cu alte cerinŃe de management, pentru susŃinerea organizaŃiilor în atingerea obiectivelor de mediu şi a celor economice.

Normele internaŃionale din familia ISO 14000, legate de managementul mediului, sunt relativ recente. Familia ISO 14000 se referă la ansamblul de documente elaborate în acest domeniu, există însă şi preocupări în domeniul protecŃiei mediului care se regăsesc în diferite reglementări.

Adoptarea şi implementarea într-un mod sistematic, a unui ansamblu de tehnici pentru managementul de mediu, pot contribui la îmbunătăŃirea performanŃelor. Totuşi, numai adoptarea standardelor internaŃionale nu va garanta optimizarea rezultatelor de mediu. Pentru realizarea obiectivelor de mediu, sistemul de management de mediu încurajează organizaŃiile să aplice cele mai bune tehnologii disponibile, dacă sunt adecvate şi viabile din punct de vedere economic.

Elementele prezentate în rapoartele tehnice elaborat de ISO ajută să se facă convergenŃa între obiectivele generale ale întreprinderii şi obiectivele referitoare la protecŃia mediului. [63]

ISO 14062 – Management de mediu. Integrarea aspectelor de mediu în proiectarea şi dezvoltarea produselor a permis întreprinderilor să identifice efectele probabile pe care viitoarele lor produse le au asupra mediului şi să ia decizii eficiente, încă din


etapa de proiectare şi de realizare a produselor, pentru a îmbunătăŃi performanŃele de mediu ale acestora.

Kun-Mo Lee arăta că “un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi încep să înŃeleagă că luarea în calcul a aspectelor de mediu în faza de proiectare şi de realizare a produselor conduce la obŃinerea de avantaje. Dintre acestea putem enumera reducerea costurilor, stimularea inovării, apariŃia unor oportunităŃi comerciale şi îmbunătăŃirea calităŃii produselor.“ [63]

ISO 14062 descrie concepte şi practici actuale tratând integrarea aspectelor de mediu prin parcurgerea a şase etape tipice pentru procesele de proiectare şi de realizare a produselor:

− planificare;

− proiectare preliminară;

− proiectare în detaliu;

− încercări;

− prototip;

− lansarea pe piaŃă şi îmbunătăŃirea produsului.

Toate bunurile au impact asupra mediului, în toate fazele ciclului de viaŃă, de la extracŃia materiilor prime la eliminarea şi reciclarea acestora, trecând prin fazele de fabricaŃie, ambalare şi utilizare. ISO 14062 propune un cadru sistematic pentru a anticipa şi a rezolva problemele, subliniind flexibilitatea necesară pentru a modifica şi îmbunătăŃi produsele pe întreg ansamblul proceselor de proiectare şi de realizare. Se vizează, de asemenea, încurajarea creativităŃii şi stimularea la maximum a inovării şi a oportunităŃilor de îmbunătăŃire a parametrilor de mediu ai proceselor şi serviciilor.

De exemplu, consumul de energie din timpul fazei-utilizare a unui aparat electrocasnic poate genera impactul cel mai important asupra mediului, dintre toate etapele ciclului de viaŃă al produsului. ÎmbunătăŃirea eficienŃei consumului de energie printr-o gândire ecologică, încă din etapa de proiectare, poate să conducă la reducerea impactului asupra mediului din această fază a ciclului de viaŃă al produsului.


În toate studiile de specialitate se subliniază accentul care se pune pe implicarea conducerii întreprinderilor pentru asigurarea reuşitei acŃiunilor. Deciziile luate de personalul de conducere determină cadrul şi Ńintele programului, nivelul susŃinerii şi modalităŃile de optimizare a activităŃilor.

Rapoartele tehnice se adresează atât persoanelor de decizie şi celor care răspund de întocmirea politicii de mediu, cât şi celor care participă direct la proiectarea şi realizarea produselor. Rapoartele pot fi consultate de toate persoanele care participă la acest proces – ingineri din proiectare şi fabricaŃie, experŃi de mediu, specialişti în comercializarea şi aprovizionarea produselor, celelalte categorii de personal şi reprezentanŃii clienŃilor – indiferent de tipul, mărimea, localizarea şi complexitatea organizaŃiei.

International Organization for Standardization oferă un vast evantai de standarde, permiŃând abordarea diferitelor probleme specifice protecŃiei mediului.


CAPITOLUL 5

PREZENTAREA FAMILIILOR DE STANDARDE ISO 9000 ŞI ISO 14000

5.1. Prezentare generală

Pentru a înŃelege principiile care stau la baza aplicării standardelor ISO 9000 şi ISO 14000 trebuie să parcurgem mai multe etape:

- Prezentarea modului în care aceste standarde se integrează în familia ISO.

- Cunoaşterea standardelor generice ale sistemului de management.

- Ce impune şi ce nu impune ISO legat de standardele ISO 9000 şi ISO 14000.

- Ce înseamnă certificare, înregistrare şi acreditare.

International Organization for Standardization elaborează standarde tehnice în aproape toate sectoarele, încă din 1947. Cu excepŃia familiilor ISO 9000 şi ISO 14000, normele ISO au, în majoritate, un grad ridicat de specificitate. Au la bază documente care conŃin specificaŃii tehnice şi alte criterii precise care trebuie utilizate, având caracterul de reguli, linii directoare sau parametrii caracteristici care permit să se utilizeze numai materialele, produsele, procesele şi serviciile care corespund criteriilor de funcŃionare.

5.2. Standardele generice ale sistemelor de management

Seriile ISO 9000 şi ISO 14000 se cunosc şi sub numele de norme generice ale sistemelor de management.

Termenul generic arată că aceste standarde pot să fie aplicate de toate tipurile de organisme (întreprinderi, departamente guvernamentale, administraŃie etc.), indiferent de mărime şi de domeniul de activitate.


Sistemul de management cuprinde toate demersurile pe care organizaŃia le face pentru a coordona procesele sau activităŃile pentru ca produsele sau serviciile să răspundă obiectivelor stabilite (să corespundă exigenŃelor de calitate impuse de clienŃi; să fie conform reglementărilor în vigoare; să respecte normele de protecŃia mediului etc.)

S-a constatat că în cadrul întreprinderilor mici nu există totdeauna un sistem de management, aşa cum este gândit în normele ISO, dar în întreprinderile mari creşte probabilitatea de a exista proceduri, instrucŃiuni, formulare şi documente scrise. Toate acestea conduc la ideea că, fiecare organizaŃie trebuie să se concentreze asupra propriei activităŃi şi să coordoneze activitatea în ansamblu, într-o manieră ordonată şi bine structurată, pentru ca timpul, banii şi celelalte resurse să fie exploatate eficient.

Standardele sistemului de management furnizează organizaŃiei un model care trebuie urmat pentru a implementa sistemul de management. Acest model cuprinde caracteristicile care sunt rezultatul unui acord la care au ajuns experŃii din domeniu. Un sistem de management care urmează acest model sau care este conform normelor, se sprijină pe o fundaŃie solidă, care are la bază practicile cele mai recente.

OrganizaŃiile în care se desfăşoară procese de o complexitate ridicată, nu vor putea obŃine rezultate deosebite dacă nu au implementat un sistem de management.

Normele din sistemul de management, care fac parte din familiile ISO 9000 şi ISO 14000, pun elementele care stau la baza unor bune practici la dispoziŃia tuturor organismelor care doresc să atingă obiectivele calitate şi mediu.

ISO 9000 tratează, în principal, elemente de managementul calităŃii. În viaŃa de zi cu zi termenul de „calitate” ca şi termenul de „frumuseŃe” Ńin de „gustul” fiecăruia. Dar în contextul ISO 9000, definiŃia adoptată pentru calitate se referă la toate caracteristicile unui produs sau serviciu, care sunt cerute de client.

Prin managementul calităŃii se înŃelege tot ceea ce organizaŃia realizează pentru a se asigura că produsele sau serviciile sale corespund exigenŃelor de calitate ale clientului şi sunt conform reglementărilor care se aplică pentru produsele sau serviciile respective.


Normele internaŃionale ISO erau în marea lor majoritate, specifice produselor, materialelor sau proceselor. În anii `80, ISO a început să abordeze un nou domeniu, care va avea un impact important asupra gândirii organizaŃionale şi a comerŃului. Nu se mai putea vorbi de industrializare fără acceptarea standardelor care tratau problemele legate de calitate.

În anii `60 NASA a dezvoltat şi a impus tuturor furnizorilor un sistem de calitate propriu. În anii `70, un mare număr de organizaŃii (private sau de stat) au elaborat propriile norme de managementul calităŃii şi au susŃinut ideea că încrederea într-un produs poate fi obŃinută prin implementarea unui sistem de managementul calităŃii.

După 1970 au apărut diferite standarde: seria normelor canadiene CSA Z 299, normele din Marea Britanie BS 5750 / 1979 şi normele din SUA - ANSI/ASQC Z-1.15/1979. [138]

Dezvoltarea comerŃului internaŃional a stimulat elaborarea de standarde de calitate, dar s-a ajuns la concluzia că diversitatea acestora poate deveni un obstacol.

În anul 1979 a fost creat Comitetul tehnic ISO (ISO/TC) 176 Management şi asigurarea calităŃii. Primul standard publicat de ISO/TC 176 a fost ISO 8402 (1986) - care prezenta terminologia pentru managementul calităŃii. În 1987 au apărut standardele ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003 şi ISO 9004, care defineau exigenŃele legate de implementarea sistemului de managementul calităŃii. [138]

Aceste standarde au marcat debutul unei noi perioade, de-a lungul căreia normele din familia ISO 9000 au devenit cele mai cunoscute standarde.

După anul 1990 colecŃia de standarde generice – sisteme de management – s-a lărgit, depăşind frontiera calităŃii.

Crearea în anul 1993 a Comitetului tehnic ISO/TC 207 Managementul mediului, a constituit începutul unei serii de activităŃi care vor permite găsirea unor răspunsuri şi a unor soluŃii pe plan mondial la problemele legate de protecŃia mediului.

Prima şedinŃă a Comitetului tehnic ISO/TC 207 a avut loc la Toronto în iunie 1993 şi primul standard elaborat a fost ISO 14001, care a fost publicat în anul 1996. [138]


ISO 14000 tratează, în principal, elemente de managementul mediului. De fapt, reprezintă tot ceea ce organizaŃia realizează pentru a reduce efectele negative asupra mediului înconjurător.

Impactul important al standardelor ISO 9001 şi ISO 14001 a stimulat elaborarea altor norme şi referenŃiale ISO care permit adaptarea sistemului generic de management în funcŃie de aspectele specifice.

Pentru a sublinia complementaritatea standardului ISO 14001 cu ISO 9001 a fost necesară revizuirea variantei din 1996.

Pentru a realiza compatibilitatea ISO 14001 cu ISO 9001, păstrându-se diferenŃele date de specificul fiecărei norme, ISO/TC 207/SC1 a decis că trebuie să fie analizate următoarele cerinŃe: simplitate; claritate; eficacitate; impact asupra posibilităŃii alocării de resurse; corespondenŃă cu obiectivele celor două norme; impact asupra utilizatorilor; posibilitate de verificare; micşorarea birocraŃiei; impact asupra Ńărilor în curs de dezvoltare. Progresele realizate au condus la elaborarea unor variante de standarde acceptate la nivel internaŃional. [138]

ISO 9000 şi ISO 14000 tratează problemele punând accent pe modul în care trebuie să lucreze o organizaŃie şi nu direct pe rezultatul obŃinut. Cele două familii de standarde tratează procesele şi nu produsele. BineînŃeles că maniera în care organizaŃia rezolvă problemele la nivelul procesului se reflectă şi asupra produsului final.

ISO 9000 arată că managementul eficient aplicat conduce la obŃinerea unor produse care satisfac exigenŃele de calitate ale clientului. În cazul ISO 14000, implementarea managementului conduce la minimizarea impactului negativ asupra mediului al unui produs, analizând tot ciclul său de viaŃă.

Trebuie reŃinut că ISO 9000 şi ISO 14000 nu sunt standarde de produs. Ele stabilesc cerinŃele referitoare la ce trebuie să realizeze organizaŃia pentru a monitoriza procesul în ceea ce priveşte calitatea (ISO 9000) sau impactul activităŃilor sale asupra mediului (ISO 14000). [138]


În cele două cazuri se poate sublinia că cerinŃele sistemului de management sunt generice. Fie pentru o organizaŃie, fie pentru anumite activităŃi, dacă se doreşte implementarea unui sistem de management al calităŃii sau un management de mediu, sistemul comportă anumite caracteristici esenŃiale care sunt explicitate în normele ISO 9000 sau ISO 14000.

5.3. Certificare. Înregistrare. Acreditare

Prezentarea familiilor ISO 9000 şi ISO 14000 trebuie să înceapă cu analiza celor trei elemente importante: certificare, înregistrare şi acreditare, pe care le întâlnim des în ISO 9000 şi ISO 14000.

Pentru a înŃelege semnificaŃia acestor termeni trebuie să plecăm de la definiŃiile standardizate ale acestor concepte, care nu sunt sinonime în contextul ISO 9001 / ISO 14001 : [138]

- certificarea se raportează la acordarea unei asigurări scrise (certificat) de către un organism independent şi exterior care a auditat sistemul de management al unei organizaŃii şi a verificat că acesta este conform cu cerinŃele specificate în norme.

- Înregistrarea arată că organismul de audit înregistrează certificarea în registrul său de clienŃi.

Termenul de certificare este cel mai utilizat în lume, dar trebuie subliniat că cei doi termeni sunt, de asemenea, utilizaŃi într-o manieră interschimbabilă.

- A utiliza acreditare ca pe un termen care poate să înlocuiască certificare sau înregistrare este o eroare, pentru că acreditarea are un sens diferit. În contextul ISO 9001:2008 sau ISO 14001:2004, acreditarea se raportează la recunoaşterea formală de către un organism specializat – un organism de acreditare – a competenŃei unui organism de certificare de a efectua certificarea conform ISO 9001 sau ISO 14001 în sectoare economice specifice. Se constată că piaŃa acordă credibilitate certificatelor emise de organisme de certificare acreditate.


Este corect ca o organizaŃie să declare că este certificată sau înregistrată (dacă este cazul), dar nu este corect să declare că este acreditată (în afara cazului în care este vorba despre un organism de certificare / înregistrare).

Certificarea nu este obligatorie. O organizaŃie poate să aplice ISO 9001 sau ISO 14001 fără să ceară auditarea sistemului de management şi certificarea conformităŃii de către un organism de certificare independent şi exterior.

La fel ca şi celelalte norme ISO, normele ISO 9001 sau ISO 14001 sunt norme a căror adoptare este voluntară. Se pot aplica doar pentru a crea avantaje în plan intern şi a creşte eficienŃa operaŃiilor, fără a investi într-un program de certificare.

Cererea unui audit independent de sistemul unei organizaŃii pentru a obŃine confirmarea că acesta este conform cu normele, este o decizie care se ia, de exemplu, dacă auditul: este o cerinŃă contractuală; răspunde preferinŃelor clientului; face parte dintr-un program de gestiune a riscurilor; sau se estimează că acesta va motiva personalul definind un obiectiv clar pentru elaborarea sistemului de management.

5.4. Compatibilitatea familiilor ISO 9000 şi ISO 14000

În literatura de specialitate se subliniază că nu există nici un plan oficial al International Organization for Standardization (ISO) de fuziune între familiile ISO 9000 şi ISO 14000, chiar dacă ISO este sensibilă la cererile utilizatorilor care doresc să implementeze în acelaşi timp sistemele de managementul calităŃii şi de managementul mediului.

Comitetele tehnice din cadrul ISO colaborează în prezent în vederea realizării unui grad ridicat de compatibilitate între cele două familii de norme pentru a facilita aplicarea lor sub forma unor sisteme integrate de management. Această colaborare permite tratarea unor chestiuni comune, cum ar fi terminologia şi structura. Cea mai importantă realizare este elaborarea unei norme de audit comună pentru sistemele de managementul calităŃii şi managementul mediului. [138]

ISO 19011:2002 - Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calităŃii şi/sau de mediu, înlocuieşte şase standarde mai vechi din familiile ISO 9000 şi ISO 14000. Dând organizaŃiilor o


imagine integrată şi mai echilibrată asupra acŃiunilor, această normă reprezintă un instrument important pentru îmbunătăŃirea continuă a activităŃii în vederea atingerii excelenŃei în întreprinderi.

ISO 19011 furnizează o privire uniformă asupra auditului sistemelor de managementul calităŃii (SMQ) şi de managementul mediului (SMM). Deoarece din ce în ce mai multe organisme implementează un SMM şi un SMQ – separat sau sub forma unui sistem integrat – acestea vor să armonizeze şi, pe cât posibil, să combine auditul celor două sisteme.

ISO 19011 este, de asemenea, destinat să ajute organizaŃiile utilizatoare să-şi optimizeze sistemele de management, să faciliteze integrarea managementului calităŃii şi managementului mediului şi să permită, graŃie unui audit unic al celor două sisteme, să economisească bani şi să diminueze timpii morŃi din unităŃile care sunt supuse auditului.

Familiile de norme internaŃionale ISO 9000 şi ISO 14000 subliniază importanŃa auditului ca instrument de management pentru a supraveghea şi verifica punerea eficientă în practică a politicii unei organizaŃii în ceea ce priveşte managementul calităŃii şi/sau mediului. Auditul constituie, de asemenea, o parte esenŃială a unor activităŃi ca: certificarea externă, evaluarea şi supravegherea lanŃului de aprovizionare etc.

Asemănări de bază între standardele ISO 14001 şi ISO 9001. [57]

Ambele standarde conŃin cerinŃe pentru construirea unor sisteme de management şi sunt referinŃe pentru certificarea acestora. La modificarea ediŃiei 1994 a standardului ISO 9001 au fost luate în considerare structura şi conŃinutul standardului ISO 14001. Începând cu ediŃia din 2000 a fost gândită o structură care să asigure integrarea cât mai uşoară a cerinŃelor din cele două standarde.

La nivel de principii, un element comun este îmbunătăŃirea continuă. În standardul ISO 14001, conceptul de îmbunătăŃire continuă este prezentat printr-o definiŃie adaptată problematicii de mediu, ca un proces de dezvoltare a unui SMM în vederea îmbunătăŃirii performanŃei globale în domeniul mediului, în acord cu politica de mediu a organizaŃiei. Acest concept a fost anterior utilizat în domeniul asigurării calităŃii, pentru a defini o strategie integratoare a organizaŃiei denumit "strategia îmbunătăŃirii continue".


Conceptul de îmbunătăŃire continuă este fundamentat pe relaŃia cauză-efect, plecând de la următoarele elemente:

− Trebuie să se facă periodic măsurări şi evaluări ale rezultatelor în sistemele care au la bază atingerea unor obiective şi Ńinte în termenele prestabilite;

− Dacă rezultatele sunt inferioare celor propuse, trebuie să se facă identificarea şi analiza cauzelor care au condus la nerealizarea obiectivelor stabilite;

− După identificarea cauzelor, se propun acŃiuni corective, care au scopul de a elimina aceste cauze şi de a împiedica reapariŃia lor;

− Se analizează cauzele care au condus la problemele identificate şi beneficiind de experienŃa dobândită se stabilesc acŃiuni preventive, care să preîntâmpine producerea unor evenimente.

Această ultimă etapă prezintă elementul care închide un ciclu de îmbunătăŃire şi asigură trecerea la un alt ciclu, situat la un nivel de performanŃă superior celui precedent, conform unei spirale a îmbunătăŃirii continue care are la bază principiul "RoŃii lui Deming". (v. Capitolul 8)

Într-o organizaŃie, procesul realizării îmbunătăŃirii continue implică succesiunea celor patru elemente de bază ale sistemului de management: Planificare, Implementare, Verificare, AcŃiune.

DiferenŃa de bază între standardele ISO 14001 şi ISO 9001 se concentrează în jurul termenilor client şi respectiv produs. [57]

În cazul sistemelor de management al calităŃii, clientul este cel care cumpără produsul realizat de către organizaŃie. În cazul sistemelor de management de mediu, clientul este oricare parte care este afectată sau interesată de aspectele de mediu ale organizaŃiei.

În cazul sistemelor de management al calităŃii, produsul este rezultatul aşteptat în urma unor procese de fabricaŃie. În cazul sistemelor de management de mediu, produsul este un element de ieşire nedorit din procesul de fabricaŃie (deşeuri, poluare atmosferică, zgomot, radiaŃii etc.). [57]


Prezentarea în paralel a cerinŃelor standardelor ISO 14001 şi ISO 9001. [57]

Se poate considera ca reper structura standardului ISO 14001, deoarece capitolele acestuia urmăresc etapele ciclului de îmbunătăŃire continuă (Planificare, Implementare, Verificare, AcŃiune).

Politica de mediu / politica de calitate este elaborată pentru a contura o direcŃie pe care o urmăreşte organizaŃia şi asigură un cadru pentru stabilirea obiectivelor de mediu / calitate. Cele două standarde stabilesc obligaŃia conducerii de a defini o politică şi stabilesc cerinŃe de conŃinut de bază.

Conform ISO 14001, politica de mediu a unei organizaŃii trebuie să corespundă specificului activităŃii desfăşurate şi trebuie să conŃină: angajamentul organizaŃiei pentru îmbunătăŃire continuă, pentru prevenirea poluării, respectiv angajamentul de conformare cu legislaŃia şi cu reglementările de mediu în vigoare.

Politica de calitate trebuie să conŃină angajamentul organizaŃiei pentru respectarea cerinŃelor şi pentru îmbunătăŃirea continuă a parametrilor sistemului de management al calităŃii.

DiferenŃele, în etapa de planificare a sistemelor, au la bază scopul diferit pe care le au cele două standarde.

Scopul principal al sistemului de management al calităŃii este creşterea gradului de respectare a cerinŃelor clienŃilor - ISO 9001 cere determinarea exactă a cerinŃelor privind produsul / serviciul solicitat.

În cazul sistemului de management de mediu planificarea se bazează pe identificarea aspectelor de mediu luând în considerare cerinŃele legale.

ISO 9001 impune comunicarea în cadrul organizaŃiei a importanŃei respectării cerinŃelor legale, conform angajamentului managementului pentru îmbunătăŃirea SMC (SMQ). Standardul ISO 14001 cere stabilirea şi menŃinerea unei proceduri pentru identificarea şi asigurarea accesului la prevederile legale, care sunt aplicabile aspectelor de mediu ale activităŃilor, produselor şi serviciilor.

Stabilirea obiectivelor este o cerinŃă comună, cu scop diferit: în cazul ISO 14001 pentru îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu, iar în cazul ISO 9001 pentru îmbunătăŃirea continuă a SMC.


Pentru implementarea măsurilor propuse, pentru atingerea obiectivelor stabilite, respectiv pentru desfăşurarea în condiŃii controlate a proceselor din sistemele de management, trebuie asigurat un cadru adecvat.

Pentru a obŃine o eficienŃă a sistemelor de management, responsabilităŃile trebuie bine definite şi comunicate în cadrul organizaŃiei. CerinŃa comună este desemnarea unui reprezentant din conducerea organizaŃiei, care trebuie să aibă responsabilitatea şi autoritatea pentru implementarea şi menŃinerea sistemului de management.

Asigurarea resurselor (financiare, umane), respectiv existenŃa unei infrastructuri şi a unor condiŃii de muncă adecvate sunt extrem de importante pentru buna funcŃionare a sistemelor de management. Resursele umane sunt resursele de bază ale organizaŃiei, având un rol decisiv în asigurarea calităŃii produselor, respectiv în Ńinerea sub control a aspectelor de mediu. Având în vedere aceste elemente, atât ISO 9001 cât şi ISO 14001 acordă o importanŃă deosebită acŃiunilor de conştientizare şi de instruire a personalului.

Un alt element comun este comunicarea. Conducerea trebuie să stabilească canale de comunicare între diferite funcŃii şi niveluri ale organizaŃiei, respectiv între organizaŃie şi exterior.

În cadrul SMM subiectul comunicării externe cu diferite părŃi interesate (autorităŃi, clienŃi, furnizori, organizaŃii civile, mass-media etc.) are ca punct central prezentarea aspectelor semnificative de mediu. Comunicarea externă în SMC se rezumă la comunicarea cu clientul.

În cadrul comunicării interne, existenŃa comunicării în ambele sensuri este foarte importantă, de la conducere spre angajaŃi şi invers de la angajaŃi spre conducere.

Fiecare sistem de management trebuie să aibă o documentaŃie cu descrierea elementelor esenŃiale.

DocumentaŃia sistemelor de management este structurată pe mai multe paliere. (figura 5.1)


Figura 5.1 DocumentaŃia sistemelor de management

ISO 14001 cere organizaŃiilor să identifice activităŃile,

respectiv produsele şi serviciile care sunt asociate aspectelor semnificative de mediu şi să stabilească procedurile necesare asigurării unei bune funcŃionări a SMM. Standardul ISO 9001 enumeră procesele care trebuie Ńinute sub control. În cazul integrării celor două sisteme de management, reglementările din standardul ISO 9001 trebuie completate cu reglementările de mediu.

În relaŃia cu clientul, trebuie determinate cerinŃele de mediu pentru produsul solicitat şi trebuie introduse aceste cerinŃe în procesele de realizare. În timpul etapei de proiectare trebuie luate în considerare aspectele de mediu asociate atât produsului cât şi proceselor tehnologice. Trebuie să existe, de asemenea, o comunicare cu furnizorii, privind aspectele semnificative de mediu, care sunt asociate produselor şi serviciilor furnizate de ei.

CerinŃa de a stabili şi a menŃine proceduri pentru a identifica posibilele accidente şi situaŃii de urgenŃă, este specifică standardului ISO 14001, care rezultă tot din scopul prevenirii poluării. ApariŃia situaŃiilor de urgenŃă este considerată o neconformitate, astfel se poate face o analogie cu cerinŃa privind controlul produsului neconform din standardul de calitate.

Verificarea proceselor, respectiv stabilirea şi implementarea unor acŃiuni corective în cazul în care procesele nu sunt eficiente, constituie ultimele două etape ale ciclului Deming. CerinŃa de monitorizare este comună, dar obiectul monitorizării este diferit.

Standardul ISO 14001 cere stabilirea şi menŃinerea unor proceduri pentru a monitoriza caracteristicile principale ale operaŃiilor şi activităŃilor care pot avea impact semnificativ asupra mediului.

Manual

Proceduri

InstrucŃiuni

Înregistrări


Standardul ISO 9001 cere monitorizarea proceselor şi produselor, a gradului de satisfacŃie a cerinŃelor clienŃilor. Spre deosebire de standardul ISO 9001, standardul de mediu cere evaluarea periodică a conformării cu reglementările şi legislaŃia de mediu în vigoare.

Indiferent de tipul neconformităŃii (calitate sau mediu), trebuie stabilite acŃiuni corective pentru eliminarea cauzei neconformităŃii, prevenind astfel o eventuală reapariŃie a acesteia.

Ambele standarde cer stabilirea şi menŃinerea de înregistrări pentru a furniza dovezi ale conformităŃii cu cerinŃele sistemului de management.

Instrumentul pentru monitorizarea funcŃionării unui sistem de management este auditul intern, care este un proces de verificare sistematică şi documentată.

Echipa de management analizează toate etapele implementării unui SM pentru a se asigura că sistemul este în permanenŃă corespunzător, adecvat şi eficient. Pentru această analiză trebuie asigurate informaŃiile necesare, astfel încât conducerea să realizeze evaluarea şi să stabilească seturi de măsuri care să conducă la îmbunătăŃirea performanŃei sistemului.


CAPITOLUL 6

FAMILIA ISO 14000 şi EMAS

6.1. EvoluŃia şi implementarea standardelor din familia ISO 14000

Familia ISO 14000 a apărut ca rezultat al angajamentului pe care International Organization for Standardization l-a luat în cadrul ConferinŃei NaŃiunilor Unite de la Rio de Janeiro din 1992, de a introduce un nou obiectiv - dezvoltarea durabilă.

International Organization for Standardization a format în anul 1993 un nou comitet tehnic ISO/TC 207 Managementul mediului, care a continuat şi dezvoltat activităŃile promovate de Grupul consultativ strategic ISO/CEI pe probleme de mediu, care a funcŃionat încă din 1991. În cadrul acestui grup, 20 de Ńări, 11 organisme internaŃionale şi peste 100 de experŃi pe probleme de mediu, au contribuit la definirea cerinŃelor fundamentale ale unei noi direcŃii a standardelor în domeniul protecŃiei mediului. [138]

Azi, alături de delegaŃiile de experŃi din 68 de Ńări participă activ la lucrările comitetului TC 207 reprezentanŃi din încă 18 Ńări care au statut de observatori. Aceste delegaŃii, care sunt desemnate de institutele naŃionale de standardizare, au ca sarcină să exprime un consens naŃional asupra problemelor tratate în cadrul comitetului. Consensul naŃional este rezultatul unui proces de consultare şi punere de acord a tuturor părŃilor interesate.

În anul 2002, la întâlnirea la cel mai înalt nivel pe probleme de dezvoltare durabilă, care a avut loc la Johannesburg în Africa de Sud, s-a lansat o broşură Environmental Management – The ISO 14000 Family of International Standards, în care era prezentată familia de standarde ISO 14000.

Environmental Management - The ISO 14000 Family of International Standards a fost redactată de experŃii care au făcut parte din comitetul tehnic ISO/TC 207 şi reprezenta o versiune actualizată a variantei din 1998. Broşura dădea o imagine de ansamblu atât asupra celor 25 de norme, rapoarte tehnice şi ghiduri


elaborate de comitet, de la apariŃia sa din 1993, cât şi asupra documentelor în curs de elaborare şi a publicaŃiilor apărute la International Organization for Standardization în legătură cu ISO 14000.

Familia ISO 14000, în ansamblul său, furnizează organizaŃiilor instrumente de management pentru a cunoaşte aspectele de mediu şi a îmbunătăŃi performanŃele în domeniul protecŃiei mediului.

Aceste instrumente pot conduce la obŃinerea de avantaje economice semnificative şi tangibile, cum ar fi: [138]

- micşorarea gradului de utilizare a materiilor prime / resurselor;

- diminuarea consumului de energie;

- îmbunătăŃirea eficienŃei proceselor;

- reducerea costurilor asociate procesului de eliminare a deşeurilor;

- utilizarea resurselor regenerabile.

ÎmbunătăŃirea performanŃelor de mediu, asociată fiecăruia dintre aceste avantaje economice, reprezintă contribuŃia familiei ISO 14000 la componentele de mediu şi economice corespunzătoare unei dezvoltări durabile.

Familia ISO 14000 se compune din mai multe standarde, dintre care unele se referă la sistemul de managementul mediului (SMM) şi altele sunt instrumente care ajută întreprinderea să-şi realizeze politica, să-şi atingă obiectivele şi Ńintele din domeniul protecŃiei mediului.

În tabelul 6.1 sunt prezentate principalele componente ale familiei de standarde din domeniul protecŃiei mediului: SMM, ghidul de evaluare a performanŃelor şi a ciclului de viaŃă al produselor, ecoproiectare şi audit, conform International Organization for Standardization. [120, 138]

Se poate face o clasificare în funcŃie de modul de aplicare:

- la nivel organizaŃional (punerea în practică a unui SMM, efectuarea auditului de mediu şi evaluarea performanŃelor de mediu);

- la nivelul produselor şi serviciilor (respectarea cerinŃelor de mediu, efectuarea analizei ciclului de viaŃă, abordarea aspectelor de mediu în normele de produs şi înŃelegerea termenilor şi a definiŃiilor).


Principalele standarde din Familia ISO 14000 [138] Tabelul 6.1

STANDARDUL DENUMIRE

Environmental management systems - Requirements with guidance for use ISO 14001 ISO 14001:2004/Cor 1:2009

ISO 14004 Environmental management systems - General guidelines on principles, systems and support techniques

ISO 14005.2

Environmental management systems - Guidelines for the phased implementation of an environmental management system, including the use of environmental performance evaluation (Standards under development)

ISO 14006 Environmental management systems - Guidelines for incorporating ecodesign (Standards under development)

ISO 14015 Environmental management - Environmental assessment of sites and organizations (EASO)

ISO 14020 Environmental labels and declarations - General principles

ISO 14021 Environmental labels and declarations - Self-declared environmental claims (Type II environmental labelling)

ISO 14024 Environmental labels and declarations - Type I environmental labeling. Principles and procedures

ISO 14025 Environmental labels and declarations - Type III environmental declarations - Principles and procedures

ISO 14031 Environmental management - Environmental performance evaluation. Guidelines

ISO 14033 Environmental management - Quantitative environmental information. Guidelines and examples (Standards under development)

ISO 14040 Environmental management - Life cycle assessment - Principles and framework

ISO 14044 Environmental management - Life cycle assessment – Requirements and guidelines

ISO 14045 Environmental management - Eco-efficiency assessment of product systems - principles requirements and guidelines (Standards under development)

ISO 14047 Environmental management – Life cycle impact assessment Examples of application of ISO 14042

ISO 14048 Environmental management - Life cycle assessment - Data documentation format

ISO 14049 Environmental management – Life cycle assessment Examples of application of ISO 14041 to goal and scope definition and inventory analysis

ISO 14050 Environmental management – Vocabulary

ISO 14051 Environmental management - Material flow cost accounting - General principles and framework (Standards under development)

ISO 14062 Environmental management – Integrating environmental aspects into product design and development

ISO 14063 Environmental management – Environmental communication Guidelines and examples

ISO 14064 Greenhouse gases - Part 1: Specification with guidance at the organization level for quantification and reporting of greenhouse gas emissions and removals

ISO 14065 Greenhouse gases - Requirements for greenhouse gas validation and verification bodies for use in accreditation or other forms of recognition

ISO 19011 Guidelines for quality and / or environmental management systems auditing


ISO 14001 este un standard internaŃional, care stabileşte cerinŃele pentru un sistem de management de mediu, care să permită unei organizaŃii să dezvolte şi să implementeze o politică şi obiective care iau în considerare cerinŃele legale şi informaŃiile despre aspectele semnificative de mediu. Acesta a fost elaborat pentru a putea fi aplicat tuturor organizaŃiilor, de orice tip şi mărime şi de a fi adaptat diverselor condiŃii geografice, culturale şi sociale.

Acest standard oferă organizaŃiilor o garanŃie a recunoaşterii de către diferiŃi actori ai societăŃii, având în vedere că întreprinderile au nevoie de o anumită stabilitate în momentul în care se lansează într-un astfel de demers, care se va derula pe o perioadă mai lungă.

ISO 14001 conferă o dublă stabilitate:

− Stabilitate în timp, deoarece acest proces se derulează pe o perioadă suficient de mare pentru a nu constrânge întreprinderile la un proces complicat de adaptare.

− Stabilitate în spaŃiu, deoarece normele ISO, aplicabile peste tot în lume, constituie referenŃiale universale.

Integrarea unei dimensiuni de mediu în strategia întreprinderii se pliază pe principiul aplicării ideii de îmbunătăŃire continuă.

Liniile directoare ale ISO 14004 sunt complementare elementelor prezentate în ISO 14001, prezentând principiile şi recomandările pentru construirea sistemului. (v. Capitolul 8)

Pentru fiecare organizaŃie este foarte important ca analiza activităŃii să aibă la bază Indicatorii de performantă, conform ISO 14031.

ISO 14031 are ca punct central evaluarea performanŃei de mediu EPE (Environmental Performance Evaluation). EPE este un proces şi un instrument de management intern destinat să furnizeze informaŃii sigure şi verificabile în mod continuu, pentru a determina dacă performanŃa de mediu satisface criteriile stabilite de managementul organizaŃiei.

Indicatorii de performanŃă permit urmărirea mai simplă, mai concretă şi mai vizibilă a îmbunătăŃirii continue a performanŃei de mediu a unei întreprinderi.


Aceşti indicatori sunt importanŃi în procesele de eco-conştientizare, formare profesională, planificare, stând la baza implementării sistemului de management de mediu. Indicatorii ajută la introducerea şi dezvoltarea ISO 14001 sau EMAS, dar pot funcŃiona şi fără acestea, ca un panou de bord care are trei faze:

− selectarea indicatorilor;

− colectarea şi analizarea datelor;

− evaluarea informaŃiilor şi a datelor.

ÎmbunătăŃirea performanŃei de mediu se poate realiza prin administrarea eficientă a acelor elemente ale activităŃilor, produselor şi serviciilor care pot avea un impact important asupra mediului.

Se recomandă ca organizaŃiile care au un sistem de management de mediu să-şi evalueze performanŃa de mediu în raport cu politica, obiectivele, Ńintele de mediu şi alte criterii de performanŃă de mediu. Dacă o organizaŃie nu are un sistem de management de mediu, atunci evaluarea performanŃelor de mediu poate fi utilizată la:

− identificarea aspectelor de mediu;

− determinarea aspectelor care vor fi considerate semnificative;

− stabilirea criteriilor pentru performanŃa de mediu;

− evaluarea performanŃei de mediu în funcŃie de aceste criterii.

Standardul SR EN ISO 14031:2001 – Management de mediu. Evaluarea performanŃei de mediu. Ghid - vine în sprijinul organizaŃiilor în vederea respectării cerinŃelor ISO 14001 şi ISO 14004, dar poate fi utilizat şi independent.

Environmental Performance Evaluation - EPE este un proces continuu de colectare şi evaluare a datelor şi informaŃiilor pentru a furniza o evaluare a performanŃei de mediu actuale, precum şi tendinŃele performanŃei în timp.


În familia de standarde ISO 14000 - Evaluarea performanŃei de mediu (EPE) este prezentată ca un proces care facilitează deciziile managementului privind performanŃa de mediu a unei organizaŃii prin alegerea indicatorilor, colectarea şi analizarea datelor, evaluarea informaŃiilor în funcŃie de criteriile de performanŃă de mediu, raportarea şi comunicarea, analiza periodică şi îmbunătăŃirea acestui proces. [120]

Modelul procesului de evaluarea a performanŃei de mediu EPE. [120]

Evaluarea performanŃei de mediu (EPE) este un proces de management intern care foloseşte indicatori pentru a furniza informaŃii în scopul comparării performanŃei anterioare şi actuale a organizaŃiei cu ceea ce s-a stabilit prin criteriile sale de performanŃă de mediu. EPE urmează un model de management "Planifică – Efectuează – Verifică - AcŃionează" Deming. Etapele acestui proces continuu sunt următoarele:

- Planifică

− planificarea EPE;

− selectarea indicatorilor pentru EPE (în procesul de selectare a indicatorilor se pot alege dintre indicatorii prezentaŃi în norme sau se pot stabili alŃi indicatori specifici).

- Efectuează

Prin utilizarea datelor şi informaŃiilor care includ:

− colectarea datelor relevante pentru indicatorii selectaŃi;

− analizarea şi transformarea datelor în informaŃii care să descrie performanŃa de mediu a organizaŃiei;

− evaluarea informaŃiilor care descriu performanŃa de mediu a organizaŃiei prin comparaŃie cu elementele specifice criteriilor de performanŃă de mediu ale organizaŃiei;

− raportarea şi comunicarea informaŃiilor care descriu performanŃa de mediu a organizaŃiei.

- Verifică şi AcŃionează Se realizează analizarea şi îmbunătăŃirea EPE.


Elemente privind evaluarea performanŃelor de mediu (EPE), conform ISO14031 [120]

În corelare cu EPE, planificarea EPE trebuie să includă stabilirea modalităŃilor de identificare şi obŃinere a informaŃiilor relevante de la părŃile interesate (reprezentanŃi ai managementului; salariaŃi; investitori sau potenŃiali investitori; clienŃi şi furnizori; contractori; instituŃii bancare; organisme legislative; comunităŃi locale, regionale; mijloace de comunicare în masă; instituŃii pentru afaceri, administrative, academice şi de cercetare; grupuri de mediu, organizaŃii ale consumatorilor şi ale organizaŃiilor nonguvernamentale etc.)

Metode de identificare a punctelor de vedere ale părŃilor interesate:

- chestionare;

- sugestii ale angajaŃilor;

- întâlniri de lucru;

- interviuri;

- revizuirea programelor interne şi ale iniŃiativelor părŃilor interesate;

- cercetarea pieŃei;

- ghiduri şi standarde ;

- comunicarea directă cu organismele care elaborează reglementări în domeniu, clienŃi, furnizori, populaŃie ;

- informaŃii din media sau din alte surse de informare publică.

Pentru a obŃine rezultate corecte, organizaŃiile trebuie să analizeze condiŃiile şi caracteristicile părŃilor interesate, selectând şi folosind metode directe şi / sau indirecte.

În ISO 14031 se prezintă principalele elemente care stau la baza selectării indicatorilor EPE : [120]

- corespondenŃa indicatorilor EPE cu politica de mediu adoptată de organizaŃie;

- corespondenŃa indicatorilor EPE cu eforturile manageriale şi performanŃele de mediu ale organizaŃiei;

- capabilitatea de măsurare a performanŃelor în corelare cu criteriile de performanŃă;


- relevanŃa şi înŃelegerea părŃilor interesate interne şi externe;

- adecvanŃa la tipul şi calitatea datelor ce se utilizează;

- reprezentativitatea pentru performanŃele de mediu ale organizaŃiei;

- măsurabilitatea în unităŃi apropiate performanŃelor de mediu;

- posibilitatea de a Ńine cont de schimbările performanŃelor organizaŃiei;

- posibilitatea de obŃinere a informaŃiilor despre tendinŃele curente sau viitoare ale performanŃelor.

Un indicativ EPE nu trebuie să satisfacă toate aceste cerinŃe pentru a fi folosit de o organizaŃie.

La alegerea indicatorilor, organizaŃiile pot avea în vedere diferite tipuri de abordări, conform ISO14031: [120]

- Una dintre abordările cele mai utilizate este cea care are la bază legătura cauză - efect. O organizaŃie poate dezvolta indicatori principali sau indicatori derivaŃi, care se referă la aspecte semnificative de mediu şi la cauzele acestora. Se pleacă de la o analiză a cauzelor şi se selectează indicatorii care se bazează pe această analiză.

- Abordarea bazată pe considerarea riscurilor. Indicatorii EPE pot fi selectaŃi plecând de la considerarea riscului pe care îl determină organizaŃiile în asociere cu activităŃile particulare, produsele şi serviciile.

- Metoda bazată pe probabilitatea riscului. O organizaŃie preocupată de riscurile unor probleme de mediu generate de activităŃile pe care le desfăşoară poate utiliza o metodă bazată pe probabilitatea riscului pentru a determina care dintre procesele specifice este cel mai probabil să cauzeze probleme de mediu.

- Abordarea bazată pe considerarea riscurilor asupra sănătăŃii omului. O organizaŃie preocupată de efectele pe termen lung asupra sănătăŃii poate identifica elemente particulare ca având cel mai mare risc pentru sănătatea angajaŃilor.


- Abordarea bazată pe considerarea riscului financiar. O organizaŃie poate identifica elementele referitoare la performanŃele de mediu care au cele mai mari costuri.

Conform ISO 14031, dintre indicatorii EPE utilizaŃi frecvent, fac parte: [120]

- costul pentru cel mai scump material folosit de o organizaŃie în timpul proceselor tehnologice;

- cantitatea de material consumat în timpul procesului tehnologic,

- costul pentru recuperarea, refolosirea acestui material,

- procentul acestui material din cantitatea de deşeuri.

- Abordarea bazată pe considerarea riscului susŃinerii poziŃiei organizaŃiei. O organizaŃie poate fi preocupată de un aspect de mediu care poate ameninŃa mediul sau competitivitatea organizaŃiei.

- Abordarea Ciclu de viaŃă. O organizaŃie poate selecta indicatorii considerând intrările şi ieşirile asociate unui produs particular / aspectelor / impacturilor semnificative de mediu-în orice stadiu al ciclului de viaŃă al produsului.

- Abordarea pe baza iniŃiativelor reglementate sau acceptate benevol. În selectarea indicatorilor EPE, organizaŃiile se pot concentra pe acele zone pentru care au identificat cerinŃe de performanŃă impuse prin reglementări legale sau prin cerinŃe neimpuse, dar acceptate de organizaŃie (cerinŃe rezultate din iniŃiativele unor organizaŃii neguvernamentale sau asociaŃii care activează în domeniu).

În ISO 14031 sunt specificaŃi indicatorii pentru evaluarea performanŃei de mediu: [120]

- Indicatori ai performanŃelor manageriale (MPI );

- Indicatori de performanŃă operaŃională (OPI );

- Indicatori ai condiŃiilor de mediu (ECI ).


Exemple de indicatori pentru evaluarea performanŃelor de mediu (EPE), conform ISO 14031 [120]

Deoarece ISO 14031 se adresează oricărui tip de organizaŃie şi având în vedere că se pleacă de la politici, obiective şi structuri foarte diferite, problematica abordată este complexă. Conducerea unei organizaŃii poate considera utilă stabilirea unor grupări de probleme sau funcŃii care să ajute în selectarea indicatorilor, astfel încât fiecare organizaŃie să aleagă indicatorii EPE care sunt semnificativi pentru îndeplinirea criteriilor de performanŃă de mediu.

- Indicatori de performanŃă ai managementului (MPI), conform ISO 14031 [120]

Eforturile managementului de a îmbunătăŃi performanŃele de mediu pot include implementarea politicilor şi a programelor în conformitate cu cerinŃele şi aşteptările în domeniu şi cu performanŃele economice şi relaŃiile cu reprezentanŃii comunităŃii.

ISO 14031 prezintă exemple de indicatori de performanŃă ai managementului (MPI), care pot fi utilizaŃi pentru evaluarea implementării politicii şi a programelor de mediu într-o organizaŃie: [120]

- număr de obiective şi Ńinte realizate ;

- gradul de implementare a prevederilor legale şi de altă natură ;

- numărul de iniŃiative implementate pentru prevenirea poluării ;

- numărul de angajaŃi la care sunt prevăzute responsabilităŃi de mediu în fişele de post ;

- numărul de angajaŃi care au participat la programul de mediu ;

- numărul de angajaŃi care au fost recompensaŃi / numărul total al angajaŃilor care participă la realizarea programelor ;

- numărul de angajaŃi instruiŃi / numărul de angajaŃi care trebuie să participe la programe de formare ;

- nivelul cunoaşterii obŃinut prin instruire ;

- numărul de sugestii de îmbunătăŃire a performanŃelor de mediu provenite de la angajaŃi ;

- rezultatele examinării angajaŃilor privind cunoaşterea problemelor de mediu ;


- numărul de furnizori şi contractori evaluaŃi în probleme de mediu ;

- numărul de servicii contractate cu furnizorii de servicii care au un sistem de management de mediu implementat şi/sau certificat ;

- numărul de produse controlate din punct de vedere al mediului ;

- numărul de ecoproduse (produse proiectate astfel încât să se poată efectua reciclarea şi refolosirea părŃilor componente) ;

- numărul de produse cu instrucŃiuni de folosire şi exploatare specifice protecŃiei mediului etc.

În ISO 14031 sunt prezentate exemple de indicatori de performanŃă ai managementului (MPI), pe care echipa de management îi poate utiliza pentru a evalua eficienŃa sistemului de management în realizarea conformităŃii cu cerinŃe şi aşteptări definite : [120]

- gradul de conformitate cu reglementările existente ;

- gradul de conformitate al serviciilor realizate de furnizori cu cerinŃele şi aşteptările specificate în contracte ;

- timpul de răspuns la incidente de mediu ;

- numărul de acŃiuni corective identificate (rezolvate / nerezolvate) ;

- numărul de amenzi şi penalităŃi, costuri ;

- numărul şi frecvenŃa activităŃilor specifice (audituri) ;

- numărul de notificări înregistrate la audituri ;

- frecvenŃa reviziilor procedurilor operaŃionale;

- numărul de exerciŃii de simulare pentru acŃiuni în caz de urgenŃă.

Pentru a evalua relaŃia dintre performanŃa de mediu şi performanŃele economice organizaŃia poate utiliza următorii MPI, conform ISO 14031: [120]

- costuri asociate produselor sau proceselor care sunt influenŃate de aspecte de mediu ;

- recuperarea valorii investite prin proiectele de îmbunătăŃire a condiŃiilor de mediu ;


- economii obŃinute ca rezultat al reducerii consumului de resurse prin aplicarea politicilor specifice prevenirii poluării sau reciclării deşeurilor;

- venituri rezultate din ecoproduse ;

- valoarea fondurilor de cercetare şi dezvoltare aferentă proiectelor care au o componentă semnificativă de mediu ;

- cheltuieli cu obligaŃii de mediu datorate tipului şi modului de funcŃionare a societăŃii.

În cazul în care conducerea organizaŃiei doreşte să evalueze impactul programelor asupra comunităŃilor locale (cu respectarea prevederilor de mediu), ISO 14031 prevede că se pot folosi următorii indicatori MPI: [120]

- numărul de incidente sau reclamaŃii referitoare la mediu ;

- numărul de rapoarte sau articole de presă referitoare la performanŃele de mediu ale organizaŃiei ;

- numărul programelor educaŃionale de mediu sau de materiale publicitare destinate comunităŃilor ;

- resursele alocate pentru susŃinerea programelor de mediu ale comunităŃilor ;

- rezultatul activităŃilor de remedieri locale ;

- numărul de locuri în care s-au întreprins acŃiuni de sponsorizare pentru reciclarea unor materiale sau pentru refacerea şi ecologizarea unor zone ;

- facilităŃile acordate pentru asigurarea supravegherii mediului pentru o comunitate etc.

- Indicatori de performanŃă operaŃională (OPI), conform ISO 14031 [120]

OperaŃiile specifice proceselor unei organizaŃii pot fi grupate logic, Ńinând cont de intrările (materiale, energie, servicii suportate de organizaŃie etc.) şi ieşirile (produse, servicii efectuate de organizaŃie, deşeuri, emisii etc.) corespunzătoare proceselor. Se analizează inclusiv operaŃiile de aprovizionare şi de livrare a produselor.

ISO 14031 prezintă exemple de indicatori de performanŃă operaŃională (OPI) care pot fi utilizaŃi pentru a măsura performanŃele de mediu obŃinute de organizaŃie: [120]


- Materiale

- cantitatea de materiale folosite pe unitatea de produs ;

- cantitatea de materiale refolosibile, reciclate ;

- cantitatea de ambalaje pierdute sau refolosite pe unitatea de produs ;

- cantitatea de materiale auxiliare refolosite sau reciclate ;

- cantitatea de apă refolosită ;

- cantitatea de apă folosită pe unitatea de produs ;

- cantitatea de materiale folosite care prezintă riscuri de mediu.

- Energie

- cantitatea de energie folosită pe an sau pe unitatea de produs ;

- cantitatea de energie folosită pe servicii (clienŃi) ;

- cantitatea de energie economisită, ca rezultat al programelor de conservare a energiei.

- Servicii efectuate de terŃi pentru realizarea proceselor organizaŃiei

- valoarea materialelor care prezintă risc de mediu, folosite de furnizorii de servicii ;

- valoarea materialelor refolosibile sau reciclabile folosite de furnizorii de servicii ;

- valoarea sau tipul de deşeuri generate de furnizorii de servicii.

- InstalaŃii şi echipamente

- numărul de repere / subansamble proiectate astfel încât să fie uşor de demontat, reciclat şi refolosit ;

- numărul de ore de folosire pe an pentru un echipament ;

- numărul de întreruperi accidentale sau de staŃionari dintr-un an;

- suprafeŃe de teren folosite pentru procesele de producŃie ;

- suprafeŃe de teren folosite pentru producerea unei unităŃi de energie ;


- media consumului de combustibil pentru parcul de autovehicule ;

- numărul de autovehicule din parc echipate pentru reducerea nivelului de poluare ;

- numărul de ore alocate pentru mentenanŃă.

- Aprovizionare şi livrare

- consumul mediu de combustibil pentru parcul de autovehicule ;

- numărul de transporturi efectuate (pe tipuri de mijloace de transport) pe zi.

- Produse

- număr de produse livrate cu grad redus de risc ;

- numărul de produse care pot fi reciclate sau reutilizate ;

- numărul de unităŃi de energie pe unitatea de produs ;

- durata de utilizare a produsului ;

- cantitatea de energie consumată pe durata de folosire a produsului ;

- numărul defectelor înregistrate pe produs.

- Servicii prestate de organizaŃie

- cantitatea de combustibil consumat pentru servicii de transport către terŃi ;

- valoarea licenŃelor vândute pentru îmbunătăŃirea proceselor ;

- cantitatea de materiale folosite în timpul activităŃii de service.

- Deşeuri

- cantitatea de deşeuri, pe an, pe unitatea de produs ;

- cantitatea de deşeuri refolosite ;

- cantitatea de deşeuri stocate în organizaŃie ;

- cantitatea de deşeuri controlate prin autorizaŃii.


- Emisii

- cantitatea de emisii specifice, pe an ;

- cantităŃi de emisii în aer, apă, sol, rapoarte la unitatea de produs ;

- cantităŃi de emisii, pe tip de serviciu sau pe clienŃi.

- Indicatori ai condiŃiilor de mediu (ECI), conform ISO 14031 [120]

Dezvoltarea şi aplicarea indicatorilor referitori la condiŃiile de mediu (ECI) intră mai mult în atribuŃia agenŃiilor de mediu locale, regionale, naŃionale sau internaŃionale, a organizaŃiilor neguvernamentale şi a instituŃiilor de cercetare din domeniu.

Conform ISO 14031, pentru a realiza, dezvolta şi propune investigaŃii ştiinŃifice, reglementări şi standarde, sau pentru comunicarea lor publicului, agenŃiile şi organismele din domeniu trebuie să colecteze date şi informaŃii despre: [120]

− proprietăŃile şi calităŃile apei ;

− calitatea aerului (regional) ;

− cantităŃi de resurse şi calitatea lor ;

− schimbări globale ale climei ;

− reducerea stratului de ozon.

O parte dintre aceste informaŃii pot sta la baza gândirii indicatorilor condiŃiilor de mediu (ECI) şi pot fi folosiŃi de o organizaŃie la implementarea managementului de mediu, stabilind astfel problemele specifice evaluării performanŃelor de mediu.

OrganizaŃiile care pot identifica o relaŃie între activităŃile desfăşurate şi condiŃiile unor componente ale mediului (local), pot opta pentru dezvoltarea unor indicatori specifici (ECI), care sunt utili la evaluarea performanŃelor de mediu.

ISO 14031 prezintă exemple de indicatori ai condiŃiilor de mediu : [120]

− Indicatori ECI regionali, naŃionali sau globali

OrganizaŃiile care sunt interesate de îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu zonale (regionale, naŃionale, globale) pot să utilizeze indicatori stabiliŃi de organismele şi agenŃiile guvernamentale, de institutele de cercetare care activează


în domeniu (Exemple de indicatori: grosimea stratului de ozon, temperatura medie globală, mărimea populaŃiilor de peşti etc.).

− Indicatori ECI locali sau regionali :

− Indicatori ECI pentru aer

− concentraŃii, decontaminanŃi pentru aer, pe zone selectate şi monitorizate ;

− temperatura mediului ambiant la o anumită distanŃă faŃă de instalaŃiile organizaŃiei ;

− frecvenŃa, concentraŃia fenomenelor generatoare de smog într-o arie locală definită ;

− nivelul şi mărimea zgomotului în perimetrul instalaŃiilor organizaŃiei.

− Indicatori ECI pentru apă

− concentraŃia de poluanŃi din apele subterane şi de suprafaŃă ;

− turbiditatea măsurată într-un curs de apă adiacent instalaŃiilor, în amonte şi aval de locul de descărcare al acestora ;

− temperatura apei într-o sursă de apă adiacentă instalaŃiilor organizaŃiei ;

− schimbări ale nivelului pânzei freatice ;

− cantitatea de bacterii / litru de apă, care pot afecta sănătatea.

− Indicatori pentru calitatea solului

− concentraŃia de poluanŃi de la suprafaŃa şi din subsolul terenului sau din zone prestabilite, aferente instalaŃiilor din organizaŃie ;

− cantitatea de îngrăşăminte de un anumit tip existentă în sol pe zone aferente instalaŃiilor organizaŃiei ;

− suprafeŃe reabilitate din punctul de vedere al mediului, în raport cu o arie locală (zonală) ;


− arii protejate, dintr-o zonă locală definită ;

− mărimea eroziunilor dintr-o zonă definită.

− Indicatori ECI referitori la floră

− concentraŃia de poluanŃi pentru anumite specii de plante, într-o zonă definită ;

− populaŃii ale unor specii de plante situate în zone aflate într-o anumită rază faŃă de organizaŃie ;

− numărul total de specii de plante de pe o zonă (arie) locală ;

− numărul şi varietatea recoltelor obŃinute pe zone definite ;

− calitatea habitatului, a vegetaŃiei.

− Indicatori ECI referitori la faună

− concentraŃia de poluanŃi care pot influenŃa sau afectează fondul de specii de animale dintr-o anumită zonă ;

− populaŃii ale unor specii protejate aflate pe o anumită rază faŃă de organizaŃie;

− numărul total de specii de animale pe o zonă definită.

− Indicatori ECI referitori la aşezările umane

− rata natalităŃii sau mortalităŃii ;

− densitatea populaŃiei pe o zonă definită;

− numărul incidentelor care afectează sănătatea populaŃiei dintr-o anumită zonă;

− numărul bolilor contagioase înregistrate.

− Indicatori ECI privind monumentele arheologice, valori culturale de patrimoniu.

− gradul de asigurare a integrităŃii construcŃiilor cu valoare istorică ;

− nivelul maxim admis pentru concentraŃiile de poluanŃi care pot afecta aceste construcŃii.


Evaluarea performanŃelor de mediu şi auditul de mediu ajută managementul unei organizaŃii să evalueze starea performanŃei de mediu şi să identifice zonele în care au fost obŃinute îmbunătăŃiri.

Exemple de alte instrumente care ar putea fi folosite de echipa de management pentru a obŃine informaŃii suplimentare pentru EPE includ analizele de mediu şi evaluarea ciclului de viaŃă LCA (Life Cycle Assessment). În timp ce EPE pune accent pe descrierea performanŃei de mediu a unei organizaŃii, LCA este o tehnică pentru evaluarea aspectelor de mediu şi impacturilor potenŃiale asociate sistemelor de produse şi servicii.

Alte indicaŃii privind LCA sunt prezentate în ISO 14040:2006 Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaŃă. Principii şi cadru de lucru. InformaŃiile relevante obŃinute din standarde sau din alte surse de date pot susŃine atât implementarea EPE, cât şi a altor instrumente de management.

Implementarea standardelor din familia ISO 14000 permite organizaŃiilor, indiferent de tip şi de mărime, să-şi îmbunătăŃească performanŃele de mediu.

6. 2. EMAS – Instrument al dezvoltării durabile

6.2.1. EvoluŃia EMAS

EMAS - la nivel european, este definit prin “Eco-management and Audit Scheme ”(Schema comunitară de eco-management şi audit – EMAS) şi este cunoscut ca un instrument al dezvoltării durabile. [141]

EMAS este sistemul European de management de mediu şi audit, care permite participarea voluntară a organizaŃiilor care desfăşoară activităŃi cu impact asupra mediului, conform schemei U.E. de management de mediu şi audit, in scopul îmbunătăŃirii continue a performanŃei de mediu.


EMAS a parcurs mai multe etape: [141]

− 29 iunie 1993 - Consiliul Uniunii Europene a adoptat hotărârea nr. 1836/93, care permite participarea voluntară a organizaŃiilor la implementarea unui sistem de management de mediu şi de audit. Hotărârea nr. 1836/93 este cunoscută sub denumirea de EMAS I – a fost propusă tuturor organizaŃiilor din sectorul industrial care funcŃionau in cadrul Uniunii Europene şi în SpaŃiul Economic European;

− 1993 - 1995 – Au fost înfiinŃate structurile de implementare a schemei (organismele de acreditare);

− Aprilie 1995 - EMAS este deschisă pentru participarea şi altor tipuri de companii;

− 1996 - Comisia prezintă EN ISO 14001 ca reprezentând baza participării la EMAS;

− 1997 - Procesul de consultare pentru analiza EMAS;

− Octombrie 1998 - Comisia prezintă o propunere pentru revizuirea EMAS;

− Martie 2001 – este promovată varianta EMAS II; noua reglementare EMAS este adoptată de Consiliul şi Parlamentul European sub forma Regulamentului Parlamentului şi Consiliului European nr. 761/2001 care permite organizaŃiilor participarea voluntară la schema de management de mediu şi audit;

− Septembrie 2001 - Comisia adoptă ghidul pentru implementarea EMAS;

− 2001 - Decizia nr. 861/2001/CE privind orientările pentru punerea în aplicare a Regulamentului Parlamentului European (CE) no 761/2001 a permis participarea organizaŃiilor la un sistem comunitar de managementul mediului şi de audit EMAS, pe bază de voluntariat şi a definit exigenŃele impuse organizaŃiilor pentru a implementa regulile EMAS.

− 2009 - Regulamentul (CE) NR. 1221 / 2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind participarea voluntară a organizaŃiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS).


6.2.2. Sistemul European de Management de Mediu şi de Audit EMAS - Elemente de bază [141]

Obiectivele principale ale EMAS sunt: îmbunătăŃirea performanŃei de mediu, conformare cu legislaŃia din domeniu, informarea publicului asupra măsurilor luate în domeniul protecŃiei mediului.

Scopul EMAS este promovarea îmbunătăŃirii continue a performanŃelor de mediu prin: [141]

− dezvoltarea şi implementarea unui SMM (Sistemul de Management de Mediu);

− evaluarea performanŃelor de mediu prin auditare;

− oferirea informaŃiilor legate de performanŃele de mediu pentru public.

Avantajele înregistrării EMAS : [141]

− Păstrarea şi îmbunătăŃirea imaginii interne şi externe a organizaŃiei;

− MenŃinerea unor relaŃii de bună colaborare cu autorităŃile de mediu;

− Diminuarea sau reducerea riscurilor de răspundere penală şi juridică;

− Reducerea costurilor de operare (economisirea consumurilor de utilităŃi: energie electrică, apă, combustibili; materii prime);

− Creşterea profitului organizaŃiei prin majorarea ofertelor de vânzare pe pieŃele europene.

Elementele principale ale EMAS sunt : [141]

− reglementare europeană voluntară care se adresează statelor membre U.E. şi Ńărilor din Zona Economică Europeană;

− impune respectarea legislaŃiei în domeniul protecŃiei mediului;

− audit extern obligatoriu;

− auditul se realizează la maximum 3 ani;

− solicită publicarea obligatorie a rezultatelor după audit;


− susŃine îmbunătăŃirea continuă a performanŃei de mediu şi prevenirea poluării;

− promovează utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile – BAT;

− impune informarea publicului asupra performanŃei de mediu;

− se aplică în toate sectoarele de activitate.

− este perfect compatibil cu seria ISO 14000 şi seria ISO 9000.

EMAS promovează îmbunătăŃirea continuă a performanŃei de mediu a organizaŃiilor prin respectarea elementelor de bază (figura 6.1) :

− conformarea cu legislaŃia în domeniu;

− asimilarea cerinŃelor standardului ISO 14001 ca bază pentru implementarea unui sistem de management de mediu;

− evaluarea performanŃei de mediu prin verificarea sistemului de management de mediu şi validarea informaŃiilor incluse în declaraŃia de mediu;

− informarea publicului privind performanŃa de mediu a organizaŃiei.

Figura 6.1. Elementele de bază ale EMAS

IISSOO 1144000011

IImmpplliiccaarreeaa aannggaajjaaŃŃiilloorr

CCoonnffoorrmmaarree llaa lleeggiissllaaŃŃiiaa îînn

vviiggooaarree ÎÎmmbbuunnăăttăăŃŃiirreeaa ppeerrffoorrmmaannŃŃeelloorr

RRaappoorrttaarree ppuubblliiccăă


O întreprindere care a decis să participe la EMAS, trebuie să respecte în totalitate prevederile cuprinse în această hotărâre, permiŃând o abordare credibilă şi riguroasă a managementului de mediu.

EMAS asigură pentru o organizaŃie: performanŃă, credibilitate, transparenŃă. [141]

− PerformanŃă: EMAS este o schemă de management de mediu voluntară, bazată pe o schemă armonizată a întregii Uniuni Europene, cu obiective de îmbunătăŃire a performanŃei de mediu a organizaŃiilor prin angajamente proprii de evaluare şi reducere a impactului asupra mediului, constituind baza implementării unor procese de inovare.

− Credibilitate: Prin natura externă şi independentă a înregistrării şi a procesului de verificare, EMAS asigură credibilitatea publică şi încrederea că schema include sistemul de management şi declaraŃia de mediu.

− TransparenŃă: Informarea publică cu privire la performanŃa de mediu a organizaŃiei constituie un obiectiv de bază al schemei EMAS. TransparenŃa se realizează prin declaraŃia de mediu, care oferă informaŃii publicului asupra impactului de mediu / performanŃa organizaŃiei şi a modului în care organizaŃia se implică activ prin angajaŃii săi în implementarea schemei. Logo-ul EMAS (figura 6.2) poate fi aplicat pe diverse produse, fiind un instrument vizual atractiv care demonstrează angajamentul organizaŃiei în vederea îmbunătăŃirii continue a performanŃei de mediu şi susŃine încrederea în informaŃiile oferite.

REG.NO.

Figura 6.2. Sigla EMAS

La nivelul U.E., Comisia Europeană a fost încurajată să aplice o politică coerentă EMAS.


6.2.3. Analiză comparativă EMAS şi ISO 14001 [70, 141]

EMAS şi ISO 14001 au devenit instrumente internaŃionale care au permis întreprinderilor receptive la nou să câştige bani. Se pleacă de la aplicarea a două principii de management : angajamentul unei politici şi aplicarea unui sistem de auto-îmbunătăŃire pentru a respecta politica.

EMAS - Environmental Management and Audit Scheme, a cărui primă versiune a apărut în 1993, era echivalentul pentru FranŃa a SMEA - Système de Management Environnemental et d’Audit.

EMAS este un referenŃial – managementul mediului, ale cărui exigenŃe sunt compatibile cu ISO 14001, pornind de la dorinŃa de a încuraja întreprinderile, indiferent de mărime şi sector industrial, de a se angaja în acest demers voluntar de îmbunătăŃire continuă a performanŃelor de mediu.

EMAS II - apărut în 2001, se adresa atât întreprinderilor, indiferent de mărime şi sector de activitate, cât şi tuturor organizaŃiilor. Cuprinde o perioadă de 3 ani, cu obligaŃia anuală de a actualiza declaraŃia de mediu.

DeclaraŃia de mediu validată constituie un atuu EMAS major. Un veritabil raport al performanŃelor de mediu ale întreprinderii, declaraŃia de mediu EMAS, trebuie validată în fiecare an de un expert independent.

Reglementarea EMAS se aplică în Ńările din UE. Recunoaşterea sistemului de management, dacă este obŃinută prin certificarea ISO 14001, este la nivel mondial.

Aspectele suplimentare care trebuie avute în vedere de organizaŃiile care pun în aplicare EMAS sunt prezentate în Regulamentul (CE) NR. 1221 / 2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind participarea voluntară a organizaŃiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS). [70]

CerinŃele sistemului de management de mediu EMAS sunt cele stabilite în secŃiunea 4 a standardului EN ISO 14001:2004. În plus, organizaŃiile înregistrate trebuie să aibă în vedere un număr de aspecte suplimentare EMAS : [70]


- Analiza de mediu

OrganizaŃiile realizează o analiză iniŃială de mediu pentru a identifica și a evalua aspectele de mediu și pentru a stabili care sunt cerinŃele legale aplicabile referitoare la mediu.

OrganizaŃiile din afara ComunităŃii trebuie să facă trimitere la cerinŃele legale din domeniul protecŃiei mediului, aplicabile organizaŃiilor similare din statele membre în care acestea intenŃionează să își depună cererile.

- Conformarea legală

OrganizaŃiile care doresc să se înregistreze EMAS trebuie să poată demonstra că:

− au identificat și cunosc implicaŃiile pentru organizaŃie ale tuturor cerinŃelor legale de mediu aplicabile, identificate în timpul analizei de mediu;

− iau măsurile necesare în vederea respectării legislaŃiei de mediu;

− au instituit proceduri, la nivelul organizaŃiei, care permit respectarea în permanenŃă a cerinŃelor de mediu în vigoare.

- PerformanŃa de mediu

− OrganizaŃiile trebuie să fie în măsură să demonstreze că sistemul de management și procedurile de audit iau în considerare performanŃa de mediu a organizaŃiei în raport cu aspectele directe și indirecte identificate în analiza de mediu;

− Evaluarea performanŃei de mediu a unei organizaŃii pe baza obiectivelor și Ńintelor face parte integrantă din procesul de evaluare efectuat de conducere. OrganizaŃia se angajează să își îmbunătăŃească continuu performanŃa de mediu promovând acŃiuni care au la bază programele de mediu locale, regionale sau naŃionale;

− Mijloacele pentru a atinge obiectivele și Ńintele nu pot constitui obiective de mediu. În cazul în care organizaŃia posedă mai mult de un amplasament, fiecare din amplasamentele unde se aplică EMAS respectă toate cerinŃele EMAS, inclusiv cea privind îmbunătăŃirea continuă a performanŃei de mediu.


- Implicarea angajaŃilor

− OrganizaŃia trebuie să recunoască faptul că implicarea activă a angajaŃilor constituie forŃa motrice și una dintre condiŃiile necesare pentru realizarea îmbunătăŃirii continue, reprezentând metoda adecvată de implementare a sistemului de management de mediu și audit în cadrul organizaŃiei.

− Termenul de „participare a angajaŃilor” include atât participarea, cât și informarea angajaŃilor și a reprezentanŃilor acestora. Se recomandă să existe un sistem de participare a angajaŃilor pe toate palierele. OrganizaŃia trebuie să înŃeleagă faptul că angajamentul, capacitatea de reacŃie și susŃinerea activă din partea conducerii reprezintă condiŃii esenŃiale pentru reușita acestor procese.

AngajaŃii trebuie implicaŃi în procesul de îmbunătăŃire continuă a performanŃei de mediu a organizaŃiei prin:

− analiza de mediu iniŃială, analiza situaŃiei actuale și colectarea și verificarea informaŃiilor;

− stabilirea și punerea în aplicare a unui sistem de management de mediu și audit în scopul îmbunătăŃirii performanŃei de mediu;

− comitete de mediu care să colecteze informaŃiile și să garanteze participarea directorului / reprezentanŃilor conducerii pe probleme de mediu și a angajaŃilor și reprezentanŃilor acestora;

− grupuri de lucru comune pentru programul de mediu și pentru auditul de mediu;

− elaborarea de declaraŃii de mediu.

În acest scop, ar trebui să se facă apel la forme adecvate de participare - caietul de sugestii; comitete de mediu; munca pe echipe în cadrul proiectelor etc.

- Comunicare

− OrganizaŃiile trebuie să fie în măsură să demonstreze că sunt angajate într-un dialog deschis cu publicul și cu celelalte părŃi interesate, în special comunităŃile locale și clienŃii, în ceea ce privește impactul asupra mediului al activităŃilor, produselor și


serviciilor, pentru a identifica preocupările publicului și ale altor părŃi interesate.

− Deschiderea, transparenŃa și furnizarea periodică de informaŃii cu privire la mediu sunt factorii cheie de diferenŃiere a EMAS de alte sisteme. Acești factori sunt importanŃi pentru organizaŃie, în vederea consolidării încrederii părŃilor interesate.

− EMAS conferă flexibilitatea necesară organizaŃiilor de a canaliza informaŃii relevante către tipuri specifice de public, garantând, în același timp, disponibilitatea informaŃiilor pentru toŃi cei care le solicită.

6.2.4. Implementarea EMAS [45, 141]

EMAS este un instrument de management care permite organizaŃiilor să realizeze atât evaluarea cât şi îmbunătăŃirea performanŃelor lor de mediu:

− Sistemul de Management de Mediu (SMM) este o componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităŃile de planificare, responsabilităŃile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menŃinerea politicii de mediu.

− ÎmbunătăŃirea continuă a performanŃei de mediu reprezintă procesul anual de creştere a rezultatelor cuantificabile ale sistemului de management de mediu, în funcŃie de abordarea pe care organizaŃia o are faŃă de problemele semnificative de mediu, conform politicii, obiectivelor si Ńintelor sale de mediu.

Etapele implementării EMAS [141]

Etapele 1-4 sunt, în principiu, comune / compatibile cu cele necesare obŃinerii certificării ISO 14001. Etapele 5-7 sunt specifice EMAS.

1. Analiza problemelor de mediu

OrganizaŃia trebuie să ia in considerare atât aspectele de mediu directe, cât şi cele indirecte ale activităŃilor, produselor sau serviciilor.

Se impune realizarea unui inventar al reglementărilor aplicabile şi a impacturilor activităŃilor asupra mediului. Se realizează


identificarea aspectelor de mediu pe factori de mediu: deversarea în apă, emisii în aer, zgomot, scurgeri în sol şi în pânza freatică, deşeuri, utilizare energie/apă, substanŃe si preparate periculoase etc. Se utilizează metodele cunoscute pentru identificarea şi ierarhizarea impacturilor semnificative.

2. Elaborarea unei politici de mediu

Politica de mediu este un angajament scris al echipei de management de a se conforma reglementărilor şi de a îmbunătăŃi permanent performanŃele de mediu. Acest document trebuie să fie accesibil atât pentru angajaŃi cât şi pentru toate persoanele interesate.

3. Stabilirea unui program de mediu

Programul de mediu este un plan de acŃiune care reprezintă transpunerea concretă a ideilor exprimate în politica de mediu. Sunt indicate obiective precise şi măsurile care trebuie luate pentru a atinge Ńintele şi obiectivele stabilite, o programare a etapelor de implementare, mijloacele umane şi tehnice prevăzute şi bugetele alocate.

4. Implementarea unui sistem de managementul mediului

Manualul de mediu trebuie să descrie, într-o manieră sintetică, organizaŃia şi funcŃionarea sistemului implementat.

Pentru a atinge obiectivele stabilite în program, trebuie găsite elementele care asigură eficienŃa sistemului. Implementarea constă, de exemplu, în redactarea procedurilor pentru definirea responsabilităŃilor pentru problemele de mediu, prevederea unor module de formare etc.

5. Elaborarea declaraŃiei de mediu

DeclaraŃia de mediu este elaborată sub controlul echipei de management a întreprinderii şi reprezintă documentul în care sunt descrise impacturile asupra mediului, conform activităŃilor desfăşurate şi sunt prezentate politica, programul şi sistemul de managementul mediului. DeclaraŃia de mediu este redactată în mod special pentru consultarea publicului, sub o formă sintetică, fără să conŃină elemente tehnice.


6. Verificarea

Verificarea se face de către persoane competente, care validează sistemul de management implementat şi declaraŃia de mediu.

7. Înregistrarea

Întreprinderea trimite o cerere de înregistrare la autoritatea competentă, care supune dezbaterii, în cadrul comitetului EMAS, declaraŃia de mediu.

Comitetul EMAS este format dintr-un grup de experŃi care reprezintă diferite sectoare ale industriei, asociaŃii de protecŃia mediului, personalităŃi recunoscute din domeniul protecŃiei mediului şi reprezentanŃi ai administraŃiei. Comitetul EMAS dă avizul, analizând calitatea cererii de înregistrare sau de reînnoire. Comitetul EMAS oferă astfel posibilitatea armonizării activităŃilor specifice fiecărui grup de actori care participă la acest proces.

OrganizaŃiile care aplică EMAS pot să utilizeze indicatorii de performanŃă în domeniul protecŃiei mediului pentru a întări claritatea şi transparenŃa informaŃiilor transmise.

Utilizarea acestor indicatori poate să ajute organizaŃiile să înŃeleagă mai bine şi să îmbunătăŃească procesul de management, obŃinând rezultate pozitive în domeniul protecŃiei mediului.

Comisia europeană a propus câteva elemente importante care trebuie să stea la baza selecŃiei şi utilizării indicatorilor de performanŃă din domeniul mediului în cadrul EMAS, având în vedere că utilizarea acestora ajută organizaŃiile să întocmească rapoartele privind performanŃele de mediu prin convertirea datelor brute în informaŃii care vor putea fi înŃelese uşor de publicul vizat.

Indicatorii de performanŃă sintetizează ansamblul datelor din domeniul protecŃiei mediului într-un număr limitat de grupe de informaŃii esenŃiale, ajutând organizaŃiile să-şi cuantifice şi să-şi prezinte performanŃele de mediu.

Un alt rol important al indicatorilor de mediu este de a ajuta organizaŃiile să-şi identifice aspectele şi impactul asupra mediului.

Plecând de la ideea că a strânge informaŃii în domeniul protecŃiei mediului este un proces lung şi costisitor s-a subliniat faptul că indicatorii de performanŃă trebuie să fie eficienŃi şi adaptaŃi la tipul şi mărimea organizaŃiei, la cerinŃele şi la priorităŃile acesteia.


Indicatorii de performanŃă trebuie să urmărească în mod special impactul major asupra mediului pe care societatea îl poate influenŃa prin intervenŃia asupra fluxului tehnologic, operaŃiilor, activităŃilor, produselor şi serviciilor. Trebuie să fie sensibili şi să reflecte schimbările apărute în impactul asupra mediului.

OrganizaŃiile trebuie să exploateze la maximum informaŃiile din domeniul protecŃiei mediului pe care le au la dispoziŃie în cadrul acestui proces. Au apărut deja diferite publicaŃii şi norme care pot ajuta organizaŃiile să lărgească câmpul de aplicare al acestor indicatori de performanŃă.

Indicatorii de performanŃă au la bază respectarea următoarelor principii:

- Comparabilitate: Indicatorii trebuie să permită realizarea unui proces de comparare din care să rezulte evoluŃia performanŃelor de mediu;

- Echilibru: Indicatorii trebuie să conducă la stabilirea punctelor slabe şi a punctelor forte;

- Continuitate: Indicatorii trebuie să aibă la bază aceleaşi criterii plecând de la unităŃi de timp comparabile;

- Atemporalitate: Indicatorii trebuie aduşi la zi foarte des pentru a permite luarea măsurilor care se impun;

- Claritate: Indicatorii trebuie să fie prezentaŃi clar pentru a fi uşor înŃeleşi.

Pentru a evalua performanŃele de mediu ale unei organizaŃii se utilizează, în general, trei categorii de indicatori: indicatori de performanŃă operaŃionali; indicatori de performanŃă de management; indicatori pentru analiza condiŃiilor de mediu.

Întreprinderile trebuie să cunoască principalele categorii de indicatori şi subcategoriile (produse utile operaŃiilor din organizaŃie, transport, participarea personalului, administrare şi planificare, achiziŃii şi investiŃii, sănătate şi securitate), care corespund direct categoriilor de indicatori utilizaŃi în SR EN ISO 14031, Management de mediu – Evaluarea performanŃei de mediu – Ghid.

Indicatorii de performanŃă operaŃionali permit analizarea, la nivelul organizaŃiei, în special a problemelor legate de activităŃi, produse, servicii şi pot cuprinde studiul unor elemente ca: emisiile, reciclarea produselor şi a materialelor, consumul de carburanŃi din


parcul de vehicule sau utilizarea energiei. Aceşti indicatori se referă la planificare, control şi supravegherea impactului asupra mediului. Indicatorii de performanŃă operaŃională constituie, de asemenea, un mijloc pentru comunicarea datelor din domeniul protecŃiei mediului din cadrul rapoartelor de mediu sau din cadrul declaraŃiilor de mediu, în conformitate cu EMAS. Datorită faptului că au fost integrate elemente legate de costuri, aceşti indicatori reprezintă şi o bază pentru gestiunea costurilor de mediu.

Indicatorii de performanŃă în management concentrează eforturile în domeniul gestiunii, vizând furnizarea unei infrastructuri corespunzătoare care să favorizeze îmbunătăŃirea parametrilor de mediu; analizând programe, obiective şi Ńinte; formări; frecvenŃa procesului de audit; administraŃia şi relaŃiile cu membrii din colectivele de lucru. Aceşti indicatori se utilizează, în principal, pentru a evalua controlul şi informaŃia internă, dar nu furnizează informaŃii suficiente pentru a da o imagine exactă asupra performanŃelor de mediu ale organizaŃiei.

Indicatorul pentru analiza condiŃiilor de mediu furnizează informaŃii referitoare la calitatea factorilor de mediu din organizaŃie, sau legate de situaŃia locală, regională sau mondială. Se referă, de exemplu, la calitatea apei dintr-un lac aflat în apropierea organizaŃiei, la calitatea aerului din regiune, la concentraŃia gazelor cu efect de seră sau la concentraŃia unor poluanŃi din sol. Acest tip de indicator poate acoperi un domeniu vast şi poate fi folosit de organizaŃie pentru gestiunea problemelor de mediu.

Starea mediului înconjurător (aer, apă, sol) şi problemele ecologice conexe depind, în general, de mai mulŃi factori. De exemplu, emisiile pot să fie produse în diferite compartimente ale unei organizaŃii (depozite de deşeuri, transporturi etc.)

Datele referitoare la protecŃia mediului sunt măsurate şi înregistrate de instituŃiile guvernamentale. Aceste date sunt utilizate pentru a defini sistemele de indicatori specifici de mediu, conform principalelor probleme ecologice.

OrganizaŃiile pot utiliza indicatorii de mediu pentru a se orienta în etapa de definire a priorităŃilor pentru a elabora obiectivele politicii de mediu.

Aceste categorii de indicatori de mediu sunt recunoscute azi pe scară largă, permiŃând organizaŃiilor să demonstreze că:


− înŃeleg impactul asupra mediului datorat activităŃii, produselor sau serviciilor organizaŃiei ;

− iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta gestionarea aspectelor de mediu ;

− analiza rezultatelor gestiunii aspectelor de mediu conduce la o îmbunătăŃire a performanŃelor de mediu.

În Uniunea Europeană s-a admis că pentru organizaŃiile care au un impact redus asupra mediului indicatorii esenŃiali sunt cei care se referă la performanŃa operaŃională. [45]

Din momentul în care o organizaŃie a ales indicatorii de performanŃă pentru un aspect de mediu specific / particular, aceasta trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

− Care sunt principalele aspecte de mediu şi care este impactul asupra mediului la nivelul organizaŃiei?

− În care domeniu se pot obŃine îmbunătăŃirile cele mai importante?

− În ce domeniu îmbunătăŃirile din planul protecŃiei mediului pot conduce în acelaşi timp şi la o reducere a costurilor?

Indicatorii de mediu aleşi trebuie să fie în conformitate cu priorităŃile politicii de mediu:

− În ce măsură activitatea organizaŃiei are influenŃe asupra problemelor esenŃiale ale politicii de mediu locale sau regionale?

− Care sunt problemele ecologice cel mai des abordate ?

− Care sunt cerinŃele externe care au o influenŃă importantă asupra organizaŃiei ?

OrganizaŃiile trebuie să aleagă indicatorii care le permit să obŃină o îmbunătăŃire a performanŃelor de mediu. Indicatorii care nu contribuie la o bună gestiune în cadrul organizaŃiei nu sunt integraŃi în procesul de management, deoarece nu au o influenŃă importantă asupra îmbunătăŃirii performanŃelor.

Au fost propuse criterii care ajută organizaŃiile să aleagă indicatorii corespunzător activităŃilor desfăşurate: [45]

− Indicatorii trebuie să permită o apreciere clară a rezultatelor organizaŃiei;


− Indicatorii trebuie să permită realizarea unei comparaŃii a rezultatelor obŃinute în diferiŃi ani de organizaŃie;

− Indicatorii trebuie să fie uşor de interpretat şi înŃeles;

− Indicatorii trebuie să permită compararea cu rezultatele de referinŃă la nivel sectorial, naŃional sau regional;

− Indicatorii trebuie să permită compararea cu reglementările în vigoare.

În literatura de specialitate se arată că indicatorii care se pot adapta cel mai bine la o organizaŃie sunt cei care permit angajaŃilor şi conducerii să-şi îndeplinească sarcinile în mod optim.

OrganizaŃiile au ajuns la concluzia că se impune adoptarea unei atitudini de anticipare faŃă de evoluŃia constrângerilor la nivel mondial: obligaŃii şi reglementări, probleme pe plan economic, politicile de grup, alinierea la cerinŃele internaŃionale privind exportul, evaluarea riscurilor etc. Plecând de la această abordare, s-a conturat ideea că pentru a putea răspunde acestor provocări, întreprinderea trebuie să-şi definească rolul în societate.

Implementarea standardelor din familia ISO 14000 sau EMAS permite organizaŃiilor, indiferent de tip şi de mărime, să-şi îmbunătăŃească performanŃele de mediu, contribuind astfel la o dezvoltare durabilă.


CAPITOLUL 7

MANAGEMENT DE MEDIU ASPECTE GENERALE

7.1. Prezentare generală

Managementul este un termen care provine din limba engleză, având o semantică deosebit de complexă, care desemnează ştiinŃa conducerii organizaŃiilor şi conducerea ştiinŃifică a acestora. [31]

Complexitatea semantică a termenului este determinată de diferitele sale sensuri: [31]

- Managementul constituie o ştiinŃă – un ansamblu organizat şi coerent de cunoştinŃe-concepte, principii, metode şi tehnici, prin care se explică, în mod sistematic, fenomenele şi procesele ce se produc în conducerea organizaŃiilor;

- Managementul reprezintă, de asemenea, o artă care reflectă latura sa pragmatică şi care constă în măiestria managerului de a aplica în condiŃii de eficienŃă, cunoştinŃele specifice;

- Managementul constituie şi o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea, a înŃelege, a căuta şi accepta progresul.

În literatura tehnică de specialitate se întâlneşte şi următoarea definiŃie a managementului: exercitarea funcŃiei de planificare, organizare, conducere directă, control şi supervizare a oricărui proiect sau activităŃi industriale sau de afaceri cu asumarea responsabilităŃii pentru rezultate. [48]

În cadrul proceselor de management sunt subliniate mai multe componente, denumite funcŃii sau atribute ale conducerii: previziunea (diagnoza, prognozele, planificarea, programarea); organizarea; coordonarea; antrenarea / comunicarea; controlul - evaluarea. [31]


În ultimii ani, a fost susŃinută dezvoltarea parteneriatelor ca suport al managementului global al mediului. S-a promovat consolidarea, prin intermediul parteneriatelor, a unor procese de analiză şi de realizare a unor baze de date care să sprijine integrarea strategiei mediului la nivel global.

7.2. Management de mediu

Problemele de protecŃie a mediului sunt parte integrantă a strategiei întreprinderilor. În acest context, Ńările în care se aplică standarde exigente în domeniul protecŃiei mediului sunt interesate în protejarea întreprinderilor faŃă de concurenŃii din Ńările în care aceste norme sunt mai puŃin severe.

PoziŃia concurenŃială a partenerilor depinde în mod hotărâtor de capacitatea de a utiliza tehnologii curate pentru a realiza ecoproduse care, sub raportul protecŃiei mediului, să răspundă atât exigenŃelor consumatorilor cât şi normelor aplicate acestora de către partenerii lor comerciali.

Primii paşi au fost făcuŃi prin propunerea unor standarde voluntare, care presupun: transferul şi descentralizarea responsabilităŃilor guvernamentale; realizarea unor scheme de certificare credibile, imparŃiale şi larg recunoscute.

Standardele voluntare prezintă următoarele avantaje: sunt dezvoltate pe baze de consens; sunt flexibile şi cu aplicabilitate largă; pot reduce conflictul între legislativ şi industrie; pot încuraja organizaŃiile să-şi îmbunătăŃească nivelul de performanŃă; încurajează dezvoltarea responsabilităŃii angajaŃilor faŃă de mediu etc.

În practica internaŃională se acceptă atât metode interne, acordarea de premii întreprinderilor eco-conştiente, cât şi introducerea unor sisteme de management care vizează excelenŃa în domeniul protecŃiei mediului. Aceste metode nu sunt specifice întreprinderilor mari sau firmelor internaŃionale; ele pot fi aplicate şi de IMM-uri, instituŃii publice, furnizori de servicii etc. Un Sistem de Management de Mediu (SMM) poate fi aplicat indiferent de mărimea şi domeniul de activitate al întreprinderii.

Beneficiile interne ale implementării SMM sunt: conformare la legislaŃie; abordare sistematică a managementului; eficacitate prin identificarea oportunităŃilor de reducere a consumurilor de materiale şi energie, reducerea cantităŃilor de deşeuri, creşterea eficienŃei procesului; performanŃă prin îmbunătăŃirea calităŃii factorilor de


mediu şi controlul costurilor; conştientizare şi înŃelegere sporită a problemelor de mediu prin definirea clară a Ńintelor şi a responsabilităŃilor etc.

Beneficiile externe ale implementării SMM sunt: siguranŃă şi recunoaştere din partea terŃilor; facilitarea tranzacŃiilor pentru care performanŃa de mediu este un element cheie; reducerea costurilor asociate cu auditul; creşterea abilităŃii de adaptare la schimbări; imagine publică şi relaŃii externe favorabile etc. [48]

La nivelul organizaŃiilor au fost identificate mai multe tipuri de motivaŃii care au condus la acceptarea implementării unui sistem de management de mediu. (Figura 7.1) [48]

Figura 7.1. De ce managementul mediului ?

La nivelul conceptelor care au la bază problematica de mediu se poate face o prezentare sintetică, atât la scară internaŃională, cât şi la scară naŃională, conform schemei prezentate în figura 7.2. [48]

La elaborarea familiei de standarde ISO 14000 nu s-a dorit propunerea unui nou tip de birocraŃie în documentaŃia întreprinderilor sau un nou şi voluminos manual de management, ci un sistem care să îmbunătăŃească efectiv rezultatele în domeniul protecŃiei mediului. În acest sens, scopul documentaŃiei alcătuite, în concordanŃă cu cerinŃele standardului ISO 14001, este să creeze disciplina unui sistem, să demonstreze auditorilor conformitatea şi nu să devină prin ea însăşi un sfârşit de acŃiune.

MOTIVAłII

SSttrraatteeggiiccee Economice

Juridice Manageriale


STANDARDE ISO 14 000

AUDIT DE MEDIU

ANALIZA CICLULUI DE

VIAłĂ

DECLARAłIA DE MEDIU

ECO MARCAREA

SISTEME DE MANAGEMENT DE MEDIU

PROCEDURI DE AUTORIZARE

BILANł DE MEDIU STUDIU DE IMPACT 0 1 2

EVALUARE RISC

Figura 7.2 Schema abordărilor care au la bază problematica de mediu

Seria de standarde ISO 14000 are ca principal obiectiv furnizarea unui cadru comun de abordare a managementului de mediu, prezentat schematic în figura 7.3. [48]

Figura 7.3 Managementul mediului – cadru de abordare

Management de mediu ISO 14000

Sistem de management de mediu

Evaluarea performanŃei de mediu

Audit de mediu

Analiza ciclului de viaŃă

Eco-marcare Aspecte de mediu

in standardele de produs

Evaluare organizaŃională Evaluare produs şi proces


Având în vedere scara globală a problemelor de mediu s-a creat Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (CMMD), care şi-a propus reevaluarea stării mediului în contextul dezvoltării fără precedent a civilizaŃiei. Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare a publicat, în anul 1987, Raportul - Viitorul nostru comun, care este considerat istoric deoarece introduce conceptul de dezvoltare durabilă şi propune implementarea unor sisteme eficiente de management de mediu.

Printre primele măsuri luate de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare a fost constituirea a şase grupuri de lucru pentru următoarele direcŃii: management de mediu, audit de mediu, etichetarea de mediu, performanŃa de mediu, analiza ciclului de viaŃă, aspectele de mediu în standardele de produs.

La iniŃiativa OrganizaŃiei InternaŃională de Standardizare, în anul 1991, s-a creat Grupul Consultativ Strategic pentru Mediu (GCSM), care a avut ca principală sarcină evaluarea cerinŃelor de standardizare în domeniul managementului de mediu.

Primele standarde din seria ISO 14000 au fost publicate în 1996.

Standardul ISO 14001 se referă la sistemul de management de mediu, având ca scop general susŃinerea protecŃiei mediului şi prevenirea poluării, în echilibru cu necesităŃile socio - economice. Ca scop specific, îşi propune să ofere organizaŃiilor toate elementele necesare construirii unui sistem de management de mediu, care să poată fi integrat în managementul global al organizaŃiei şi care să permită atingerea obiectivelor referitoare la mediu şi a celor economice.

Standardul stabileşte cerinŃele pentru un sistem de management de mediu, care să permită unei organizaŃii să-şi formuleze politica şi obiectivele de mediu Ńinând seama de cadrul legislativ şi de aspectele de mediu ale activităŃilor pe care le desfăşoară. Este aplicabil tuturor tipurilor de activităŃi, nu doar celor industriale.

Adoptarea şi implementarea, într-un mod sistematic, a unui ansamblu de tehnici pentru managementul de mediu pot contribui la obŃinerea unor rezultate optime, pentru toate părŃile interesate. OrganizaŃiile trebuie să înŃeleagă, încă de la început, că numai adoptarea standardului ISO14001 nu garantează rezultate de mediu optime. Pentru realizarea obiectivelor de mediu, SMM permite


organizaŃiilor să aplice cele mai bune tehnologii, dacă sunt adecvate şi viabile din punct de vedere economic. Se recomandă să se ia în considerare eficienŃa costurilor implementării ecotehnologiilor.

Tahometrul ISO 14001 (ISO speedometer) este o metodă folosită de INEM (International Network for Environmental Management). Numărul companiilor cu sisteme de management de mediu certificate conform standardului ISO 14001 se utilizează, de multe ori, ca un indicator al gradului de dezvoltare a unei Ńări din punct de vedere al iniŃiativelor de mediu voluntare, şi se interpretează ca un indicator de performanŃă de mediu la nivel naŃional. [139]


CAPITOLUL 8

SISTEME DE MANAGEMENT DE MEDIU (SMM)

8.1. SMM - prezentare generală

Numeroasele presiuni care intervin asupra întreprinderilor (regulamente, obligaŃii financiare, opinia publică etc.), au determinat dezvoltarea unei noi componente a luptei pentru a câştiga pieŃe de desfacere. OrganizaŃiile care au dorit să aibă un avans au adoptat norme şi angajamente în mod voluntar. Obiectivul iniŃial a fost de a utiliza protecŃia mediului ca pe o axă de progres pe plan intern (reducerea costurilor, motivarea personalului etc.). Valorificarea acestor idei a stat la baza dezvoltării sistemului de managementul mediului. [48]

OrganizaŃiile întreprind acŃiuni în domeniul protecŃiei mediului în scopul evaluării performanŃelor de mediu. Pentru a fi eficiente, aceste acŃiuni trebuie realizate în cadrul unui sistem structurat de management, integrat în ansamblul activităŃilor de management.

Succesul sistemului depinde de angajamentul asumat la toate nivelurile şi funcŃiile organizaŃiei, în special, la nivelul cel mai înalt al conducerii organizaŃiei. Un sistem de acest tip permite unei organizaŃii să stabilească şi să evalueze eficienŃa procedurilor pentru elaborarea politicii de mediu şi a obiectivelor sale de mediu, să obŃină conformitatea cu acestea şi să o demonstreze părŃilor interesate. Scopul general al prezentului standard internaŃional este de a susŃine protecŃia mediului şi de a preveni poluarea, în echilibru cu necesităŃile socio-economice. De menŃionat este faptul că pot fi abordate mai multe cerinŃe care pot fi reconsiderate în orice moment.

Integrarea problemelor legate de mediu în cadrul sistemului de management general al organizaŃiei poate contribui la implementarea efectivă a sistemului de management de mediu, precum şi la eficientizarea şi clarificarea atribuŃiilor.

OrganizaŃia trebuie să stabilească, să documenteze, să implementeze, să menŃină şi să îmbunătăŃească în mod continuu


sistemul de management de mediu în conformitate cu cerinŃele acestui standard internaŃional şi să determine modul în care va îndeplini aceste cerinŃe.

Managementul mediului implică luarea în considerare globală a protecŃiei mediului în cadrul deciziilor şi a proiectelor unei întreprinderi. Analizarea impacturilor datorate activităŃilor întreprinderii devine parte integrantă a preocupărilor organizaŃiei, la fel ca şi aspectele financiare sau tehnice. Managementul mediului depăşeşte o simplă urmărire a conformităŃii cu reglementările în vigoare, reprezintă o formă de stăpânire şi de anticipare a cerinŃelor, destinate să transforme o constrângere în atuu concurenŃial.

Managementul mediului vizează: funcŃionarea sau organizarea unei întreprinderi (metode sau mijloace pentru îmbunătăŃirea gestionării problemelor de mediu şi conducerea organizaŃiei); procesele, produsele sau serviciile dintr-o întreprindere.

Sistemul de managementul mediului permite unei organizaŃii: [48, 120]

- să stabilească o politică de mediu corespunzătoare;

- să identifice aspectele de mediu care rezultă din activităŃile, produsele sau serviciile existente, anterioare sau planificate, pentru a determina impactul semnificativ asupra mediului;

- să identifice reglementările şi prevederile legale relevante;

- să identifice şi să fixeze obiective generale şi obiective specifice de mediu;

- să stabilească o structură şi unul sau mai multe programe pentru a pune în practică politica şi pentru a atinge obiectivele de mediu fixate;

- să faciliteze activităŃile de tipul: planificare, control, monitorizare, acŃiuni corective, audit şi analiză; pentru a se asigura că politica de mediu este respectată şi sistemul de management de mediu rămâne corespunzător;

- să fie capabilă să se adapteze la schimbări.

Standardul stabileşte cerinŃele pentru un sistem de management de mediu. Acesta a fost elaborat pentru a putea fi aplicat tuturor organizaŃiilor, de orice tip şi mărime şi de a fi adaptat diverselor condiŃii geografice, culturale şi sociale.


În esenŃă, un SMM răspunde abordării cunoscute managementului calităŃii şi anume: Planifică, Execută, Verifică, ÎmbunătăŃeşte.

SMM, este deci un instrument de identificare şi rezolvare a problemelor, care poate fi implementat într-o companie în diferite modalităŃi, depinzând de condiŃiile specifice.

FuncŃionarea unui SMM implică respectarea unor principii cheie. Dacă dorim să prezentăm pe scurt ideea de bază a unui SMM, se poate spune că este vorba despre asocierea dintre o bună cunoaştere a întreprinderii (rezultate în urma analizei de mediu) şi un management voluntar (politica de mediu) pentru a stabili obiectivele cărora le sunt asociate mijloacele (un program în care sunt specificate datele şi resursele).

Întreprinderile abordează SMM într-o manieră voluntară. Dacă întreprinderile doresc să obŃină certificarea şi deci recunoaşterea de către o terŃă parte trebuie să respecte 6 principii. (figura 8.1)

Angajamentul conducerii

Implicarea tuturor angajaŃilor

Proceduri şi documente

Prevenirea poluării

ÎmbunătăŃirea continuă

Conformitate

Figura 8.1 Principiile de bază ale unui SMM


Principiile cheie corespund unei structuri care se desfăşoară în patru etape. Structura unui SMM se bazează pe logica utilizată în managementul calităŃii, care a fost definită în anii ’50 de economistul american Deming. Este un proces care se desfăşoară în patru mari etape, cunoscut şi sub numele P.D.C.A. (Plan-Do-Check-Act).

Procesul P.D.C.A. este prezentat schematizat prin Roata lui Deming (figura 8.2).

P Plan

D Do

C Check

A Act

Figura 8.2 Roata lui Deming

P.D.C.A. este un proces continuu, repetabil, care permite unei organizaŃii să-şi stabilească, să-şi implementeze şi să-şi menŃină politica de mediu, având la bază angajamentul managementului la cel mai înalt nivel faŃă de sistemul de management de mediu. [122]

Etapele procesului P.D.C.A. sunt:

Planifică: Este o fază importantă care cere timp şi o minimă expertiză. Întreprinderea trebuie să identifice tipurile de impact (existente sau potenŃiale) datorate activităŃilor, produselor sau serviciilor, precum şi aspectele de mediu. În această etapă se stabilesc obiectivele, Ńintele şi programele necesare obŃinerii rezultatelor în concordanŃă cu politica de mediu.

Execută: Etapa de implementare a procesului care asigură funcŃionarea sistemului de management. (structură, proceduri, module de formare etc.)

Verifică: În această etapă se monitorizează procesele şi se determină diferenŃele faŃă de politica de mediu, obiectivele, Ńintele şi alte cerinŃe legale şi se raportează rezultatele. Este necesar ca organizaŃia să se asigure, utilizând seturi de indicatori, că rezultatele obŃinute sunt în conformitate cu obiectivele stabilite în prealabil. În cazul constatării unor diferenŃe se iau în considerare diferite tipuri de acŃiuni corective.


AcŃionează: AcŃiunea de a revedea şi de a corecta, desfăşurată de reprezentanŃii conducerii, încheie o buclă care devine punct de plecare pentru un nou ciclu. Această etapă permite organizaŃiei să se asigure că ceea ce s-a finalizat este bine făcut şi permite să se acŃioneze asupra elementelor care pot conduce la o îmbunătăŃire continuă a performanŃei sistemului de management de mediu.

Conform ISO 14001, îmbunătăŃirea continuă a performanŃelor de mediu este asigurată prin parcurgerea a patru etape. (figura 8.3)

Figura 8.3 Etape pentru îmbunătăŃirea continuă a performanŃelor sistemului de management de mediu

conform ISO 14001

Această interpretare subliniază ideea de buclă, care antrenează o îmbunătăŃire continuă a performanŃei sistemului de management de mediu.

Pentru a construi un SMM de succes, organizaŃia trebuie să înceapă cu obŃinerea angajamentului, la cel mai înalt nivel, pentru îmbunătăŃirea managementului de mediu în activităŃile, produsele şi serviciile specifice.

Identificarea beneficiilor / neajunsurilor implementării unui sistem de management de mediu poate contribui la susŃinerea angajamentului managementului la cel mai înalt nivel. [122]

Managementul la cel mai înalt nivel trebuie să definească domeniul sistemului de management de mediu şi să determine limitele organizaŃiei pentru care se aplică un SMM. Toate activităŃile, produsele şi serviciile organizaŃiei, care sunt în domeniul definit, trebuie să fie incluse în sistemul de management de mediu.

Verificare

Planificare

Analiza efectuată de management

Implementare şi operare


ISO 14001 are ca obiectiv furnizarea unui cadru pentru o acŃiune strategică globală a politicilor, programelor şi acŃiunilor organizaŃiei în ceea ce priveşte protecŃia mediului. ISO 14001 prezintă cerinŃele generice referitoare la un sistem de management de mediu. Este foarte important de reŃinut că cerinŃele pentru un SMM eficient rămân aceleaşi indiferent de tipul activităŃii. Un limbaj sau cadru comun a fost creat pentru o mai bună comunicare între organizaŃii, clienŃi, public etc.

Legătura care există între elementele unui SMM sunt prezentate schematic în figura 8.4. Când se stabileşte pentru prima dată un sistem de management de mediu, organizaŃia trebuie să demareze cu ceea ce conduce la obŃinerea unui avantaj evident. (de ex.: concentrarea atenŃiei asupra recuperării costurilor directe; conformarea cu reglementările referitoare la aspectele semnificative de mediu ale organizaŃiei etc.). Pe măsură ce organizaŃia construieşte sistemul de management de mediu se introduc proceduri, programe şi tehnologii care să permită îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu. [122]

Figura 8.4 RelaŃiile dintre elementele SMM

Scopul organizaŃiei

Politica de mediu

Obiective şi Ńinte

Aspecte de mediu

CerinŃe legislative şi de alt tip

Control operaŃional

Monitorizare şi măsuri

Analiza managementului

Instruire AcŃiuni preventive

şi corective

Auditul SMM

Documentare


Un sistem de management de mediu - SMM este un cadru organizatoric care trebuie monitorizat continuu şi analizat periodic pentru a furniza direcŃii eficiente pentru managementul de mediu al unei organizaŃii, ca răspuns la factorii interni şi externi. [122]

8.2. Sisteme de management de mediu – conform SR EN ISO 14001

ÎmbunătăŃirea continuă a performanŃelor de mediu se realizează prin parcurgerea unor etape bine definite în SR EN ISO 14001:2005 - Sisteme de management de mediu. CerinŃe cu ghid de utilizare, unde se propune un model pentru sistemul de management. (figura 8. 5) [121]

Figura 8.5. Model pentru sistemul de management de mediu conform SR EN ISO 14001

OrganizaŃia trebuie să stabilească, să implementeze, să menŃină şi să îmbunătăŃească sistemul de management de mediu.

8.2.1. Politica de mediu [121,122]

În cadrul fiecărei organizaŃii echipa de management trebuie să definească politica de mediu în care sunt prezentate principiile de acŃiune. Se stabileşte nivelul de responsabilitate şi de performanŃă de mediu faŃă de care vor fi evaluate toate acŃiunile următoare.

Politica de mediu

Planificare

Implementare şi operare

Verificare şi AcŃiuni corective

Analiza efectuată de management

ÎmbunătăŃire continuă


Politica de mediu trebuie să fie adecvată impacturilor asupra mediului pentru activităŃile, produsele şi serviciile din organizaŃie (incluse în domeniul definit al sistemului de management de mediu) şi trebuie să direcŃioneze stabilirea obiectivelor şi Ńintelor.

De asemenea, reprezentanŃii echipei de management de la cel mai înalt nivel trebuie să se asigure că, în cadrul domeniului definit al sistemului de management de mediu, politica de mediu răspunde următoarelor cerinŃe [121, 122]:

- corespunde impacturilor asupra mediului ale activităŃilor, produselor şi serviciilor specifice organizaŃiei;

- include un angajament de îmbunătăŃire continuă a performanŃelor şi de prevenire a poluării;

- include un angajament de conformare cu cerinŃele legale;

- oferă cadrul pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor şi Ńintelor de mediu;

- are la bază misiunea, viziunea, valorile fundamentale ale organizaŃiei;

- este implementată şi menŃinută;

- este clară, pentru a fi înŃeleasă şi corespunde cerinŃelor părŃilor interesate;

- corespunde condiŃiilor specifice locale sau regionale;

- este analizată şi revizuită periodic pentru a reflecta modificarea condiŃiilor şi a informaŃiilor;

- este corelată cu celelalte politici organizaŃionale (calitate, sănătate şi securitate ocupaŃională)

- este comunicată întregului personal din organizaŃie;

- este disponibilă pentru public.

În politica de mediu organizaŃia trebuie să recunoască faptul că toate activităŃile, produsele şi serviciile din cadrul domeniului definit al sistemului de management de mediu al organizaŃiei pot determina impacturi asupra mediului, problemele abordate depinzând de natura organizaŃiei. [121, 122]


Politica de mediu trebuie să stabilească angajamente pentru: [122]

- conformarea cu sau depăşirea cerinŃelor legale sau a altor cerinŃe referitoare la aspectele de mediu la care organizaŃia subscrie;

- prevenirea poluării;

- îmbunătăŃirea continuă prin elaborarea procedurilor de evaluare a performanŃelor de mediu şi a indicatorilor asociaŃi;

- diminuarea oricăror impacturi semnificative asupra mediului, prin utilizarea procedurilor de management de mediu integrat şi planificare;

- proiectarea unor ecoproduse;

- stabilirea unui exemplu de leadership în domeniul managementului de mediu.

O gândire ecologică, în scopul prevenirii poluării, poate fi inclusă atât în etapa de proiectare şi dezvoltare de noi produse şi servicii cât şi în dezvoltarea proceselor asociate.

Un ghid despre conceptele de proiectare a ecoproduselor este prezentat în ISO 14062 : 2008 - Management de mediu. Integrarea aspectelor de mediu în proiectarea şi dezvoltarea produsului.

În SR ISO 14004: 2005 - Sisteme de management de mediu. Linii directoare referitoare la principii, sisteme şi tehnici de aplicare se subliniază că reducerea la sursă poate să fie o practică importantă deoarece are un beneficiu dublu: evitarea generării deşeurilor şi a emisiilor şi economisirea resurselor. OrganizaŃia trebuie să ia în considerare utilizarea unei ierarhizări a abordărilor pentru prevenirea poluării:

- Reducerea la sursă sau eliminarea poluării, inclusiv prin: procesele de proiectare şi dezvoltare; înlocuirea materialului; modificări ale procesului, produsului sau tehnologiei şi utilizarea eficientă şi conservarea energiei şi a resurselor materiale.

- Refolosirea internă/externă sau reciclarea materialelor;

- Recuperarea şi tratarea (recuperarea din fluxul de deşeuri, tratarea emisiilor şi a pierderilor sau deşeurilor în interior sau în exterior pentru a reduce impacturile asupra mediului) etc.


Politica de mediu defineşte strategia organizaŃiei în raport cu mediul, fiind adaptată la impacturile şi aspectele de mediu semnificative.

Politica de mediu a unei organizaŃii este elementul motor pentru implementarea sistemului de management de mediu, în vederea îmbunătăŃirii performanŃelor de mediu.

8.2.2. Planificare [48, 121, 122]

Planificarea este o etapă importantă pentru a îndeplini politica de mediu a unei organizaŃii şi pentru a stabili, a implementa şi a menŃine un SMM. OrganizaŃiile trebuie să aplice un proces de planificare complex, care are la bază următoarele elemente: [122]

- Identificarea aspectelor de mediu;

- EvidenŃierea aspectelor de mediu semnificative;

- Identificarea cerinŃelor legale la care organizaŃia subscrie;

- Stabilirea criteriilor de performanŃă internă;

- Stabilirea obiectivelor şi Ńintelor;

- Stabilirea programului / programelor pentru atingerea obiectivelor şi Ńintelor.

Un proces de planificare bine structurat poate să ajute organizaŃia să-şi concentreze resursele spre zonele cele mai importante pentru atingerea scopurilor.

InformaŃiile rezultate pot să fie utilizate în stabilirea şi îmbunătăŃirea altor părŃi ale SMM – instruire, control operaŃional şi monitorizare, măsurare.

Planificarea este un proces continuu, care se desfăşoară în cadrul unei organizaŃii în scopul stabilirii şi implementării elementelor sistemului de management de mediu, având ca punct central menŃinerea şi îmbunătăŃirea sistemului pe baza schimbării circumstanŃelor şi a elementelor de intrare şi de ieşire.

OrganizaŃiile trebuie să coreleze procesul de planificare cu modul de măsurare şi de evaluare a performanŃei pentru îndeplinirea angajamentelor din politica de mediu. Este utilă stabilirea indicatorilor de performanŃă în timpul procesului de planificare.


8.2.2.1. Aspecte de mediu [48, 121, 122]

Întreprinderea trebuie să identifice impacturile (existente sau potenŃiale) datorate activităŃilor, produselor sau serviciilor, precum şi cauzele acestora.

Un aspect de mediu se referă la un element al activităŃii, produsului sau serviciului unei organizaŃii care poate interacŃiona cu mediul. [121]

Un impact asupra mediului se referă la modificarea, dăunătoare sau benefică, care se produce asupra mediului ca rezultat al aspectelor de mediu.

OrganizaŃia trebuie să elaboreze, să implementeze şi să menŃină proceduri specifice pentru identificarea aspectelor de mediu şi pentru determinarea acelor aspecte care au sau pot avea impact semnificativ asupra mediului. După identificare, este necesar să se facă o ierarhizare, utilizându-se una dintre metodele existente. Obiectivul este de a obŃine informaŃii clare şi precise despre perimetrul analizat şi despre impacturile de mediu.

Identificarea aspectelor de mediu şi evaluarea impactului asupra mediului asociat acestor aspecte reprezintă un proces care poate fi tratat în patru etape:

- Alegerea unei activităŃi, produs sau serviciu;

- Identificarea aspectelor de mediu ale activităŃii, produsului sau serviciului;

- Identificarea impacturilor asupra mediului;

- Evaluarea importanŃei impacturilor.

OrganizaŃia trebuie să se asigure că aspectele de mediu semnificative sunt luate în considerare în elaborarea, implementarea şi menŃinerea sistemului de management de mediu.

Se recomandă ca orice organizaŃie în care nu există un sistem de management de mediu să stabilească, într-o primă etapă, poziŃia sa în raport cu mediul printr-o analiză de mediu.

Rolul analizei de mediu este de a se reveni asupra elementelor de bază care pot să conducă la apariŃia impacturilor asupra mediului. Aspectele de mediu sunt, în general, puŃin cunoscute în lipsa unei analize sistematice, exhaustive şi la zi. Scopul acestei analize este de a lua în considerare toate aspectele


de mediu ale organizaŃiei ca bază pentru stabilirea sistemului de management de mediu.

Această analiză, conform literaturii de specialitate, trebuie să acopere patru domenii principale: [48, 121]

- identificarea aspectelor de mediu semnificative asociate atât condiŃiilor normale de funcŃionare cât şi condiŃiilor anormale (situaŃii de urgenŃă şi accidente);

- identificarea cerinŃelor legale şi a reglementărilor;

- examinarea tuturor procedurilor şi practicilor de management de mediu existente;

- evaluarea acŃiunilor întreprinse în urma investigării incidentelor anterioare (situaŃii de urgenŃă şi accidente).

O abordare corespunzătoare pentru această analiză de mediu preliminară poate include liste de verificare, interviuri, măsuri şi inspecŃii directe, rezultate ale auditurilor anterioare sau ale altor analize care depind de natura activităŃilor organizaŃiei. [121]

OrganizaŃiile în care este implementat un SMM, ar putea să nu necesite elaborarea unei analize de mediu, cu toate că acest tip de analiză le ajută la îmbunătăŃirea sistemului de management de mediu. [122]

OrganizaŃiile trebuie să-şi identifice aspectele de mediu în domeniul sistemului de management de mediu, luând în considerare datele de intrare şi de ieşire asociate cu activităŃile curente, trecute sau care vor fi abordate în viitor.

Se recomandă ca procesul de identificare a aspectelor de mediu semnificative asociate activităŃilor din unităŃile operaŃionale ale organizaŃiei să ia în considerare, dacă este necesar, următorii factori: [48. 121]

- emisii în aer;

- deversări în apă;

- deversări pe sol;

- deşeuri şi sub-produse;

- utilizarea materiilor prime şi a resurselor naturale;

- utilizarea energiei;


- energia emisă (de ex. căldură, radiaŃii, vibraŃii etc.);

- alte probleme referitoare la comunitate şi la mediul local.

Procesul are drept scop identificarea aspectelor semnificative de mediu asociate activităŃilor, produselor sau serviciilor şi nu evaluarea detaliată a ciclului de viaŃă.

OrganizaŃiile nu trebuie să evalueze fiecare intrare de produs, componentă sau materie primă. Ele pot selecta categorii de activităŃi, produse sau servicii pentru a identifica acele aspecte care pot avea un impact semnificativ asupra mediului.

La nivelul unei organizaŃii se recomandă să fie luate în considerare aspectele referitoare la activităŃi, produse sau servicii: [121]

- proiectare şi dezvoltare;

- procese de fabricaŃie;

- ambalare şi transport;

- performanŃa de mediu şi practicile contractanŃilor şi furnizorilor;

- managementul deşeurilor;

- extracŃia şi distribuŃia materiilor prime şi a resurselor naturale;

- distribuŃia, utilizarea şi sfârşitul duratei de viaŃă a unui produs;

- ecosistemul natural şi biodiversitatea.

Controlul şi influenŃa asupra aspectelor de mediu asociate unui produs furnizat de o organizaŃie poate varia semnificativ, în funcŃie de poziŃia pe piaŃă o organizaŃiei. Dacă în organizaŃie există un departament de proiectare se poate interveni încă din etapa de concepŃie a produsului printr-o gândire ecologică.

Schimbările produse asupra mediului, benefice sau nu, care rezultă parŃial sau total datorită aspectelor de mediu sunt numite impacturi asupra mediului. RelaŃia între aspectele de mediu şi impacturi este aceea dintre cauză şi efect.

Se analizează pe de o parte gravitatea unui impact potenŃial (de ex. contaminarea unei pânze freatice care alimentează cu apă potabilă un oraş) şi pe de altă parte se studiază probabilitatea de apariŃie a acestui tip de impact (frecvenŃa). Întreprinderea defineşte ceea ce se va considera semnificativ, dar trebuie să prezinte o argumentare clară, care este importantă şi pentru auditori în procesul de certificare.


Studiile de specialitate recomandă utilizarea unui set de întrebări care trebuie luate în considerare la identificarea aspectelor de mediu şi evaluarea impacturilor asupra mediului: [48]

- Care sunt aspectele de mediu ale activităŃilor, produselor, serviciilor organizaŃiei?

- ActivităŃile, produsele sau serviciile organizaŃiei provoacă diferite tipuri de impact negativ important asupra mediului?

- OrganizaŃia are o procedură de evaluare a impactului fiecărui nou proiect asupra mediului?

- Amplasarea organizaŃiei necesită luarea în considerare în mod deosebit a aspectelor de mediu, de exemplu, zonele de mediu sensibile?

- Cât sunt de importante sau de severe impacturile potenŃiale asupra mediului, din cauza unei disfuncŃii a procesului?

- De câte ori trebuie să se producă o anume situaŃie pentru a avea un impact asupra mediului?

- Care sunt aspectele semnificative de mediu Ńinând seama de impacturi, probabilitate, gravitate şi frecvenŃă?

- Impacturile importante asupra mediului sunt locale, regionale sau globale?

Pentru o organizaŃie este important să înŃeleagă rolul unei analize de mediu. Acest tip de gândire stă la baza unui proces ciclic, care permite elaborarea unui raport de sinteză care trebuie să fie revizuit şi validat în fiecare an. (figura 8.6) [48]

La elaborarea unei analize de mediu se pleacă de la abordarea următoarelor elemente de bază:

- Definirea activităŃilor, produselor şi serviciilor care trebuie analizate. Pentru fiecare dintre aceste categorii trebuie să se identifice aspectele şi impacturile asupra mediului actuale sau potenŃiale, luându-se în considerare toate tipurile de situaŃii de lucru, inclusiv situaŃiile de urgenŃă, accidentele etc.

- Stabilirea unei ierarhii a aspectelor de mediu pentru a fi reŃinute numai cele care sunt în categoria - aspecte de mediu semnificative. Se pot utiliza diferite metode pentru a se stabili o ierarhie, dar trebuie alese cele care au o metodică de aplicare clară şi bine documentată.


Figura 8.6. Etapele gândirii unei analize de mediu

Metoda utilizată trebuie să furnizeze rezultate consecutive şi să includă stabilirea şi aplicarea criteriilor de evaluare.

Consider că se poate aplica, cu bune rezultate, o metodă care are la bază o analiză tip AMDEC (Analyse des Modes de Défaillance, de leurs Effets et de leur Criticité).

OrganizaŃiile pot alege o variantă simplificată de AMDEC, care are avantajul de a fi uşor de înŃeles şi de aplicat. Este o metodă riguroasă şi preventivă, care vizează un proces de recenzie şi apoi de evaluare a aspectelor şi impacturilor potenŃiale, pentru a evita ca acestea să apară.

Se face o ierarhizare a cauzelor care produc impacturi potenŃiale asupra mediului, urmată de luarea unor decizii, prin stabilirea unui calendar. Aplicarea măsurilor corective se verifică pe teren. Fiecare studiu este capitalizat pentru a se utiliza în proiectele viitoare.

SR ISO 14004:2005 propune un set de recomandări practice pentru elaborarea unei analize iniŃiale de mediu, subliniind că metodele care pot fi utilizate pentru a examina practicile şi procedurile existente de management de mediu trebuie să includă:

2. Identificarea aspectelor şi impacturilor asupra

mediului

3. Evaluarea conformităŃii cu cerinŃele legale şi alte

cerinŃe

4. Evaluarea ierarhizării impacturilor semnificative de mediu

6. Raport de sinteză

5. Evaluarea gradului de cunoaştere a aspectelor de mediu

7. Revizuire şi validare

1. Identificare: ActivităŃi, Produse. Servicii


- interviuri cu persoane care lucrează sau au lucrat în organizaŃie în vederea determinării domeniului activităŃilor, produselor şi serviciilor;

- evaluarea comunicărilor interne şi externe cu părŃile interesate, inclusiv reclamaŃii, probleme referitoare la cerinŃele legale sau alte cerinŃe, istoricul problemelor de mediu;

- obŃinerea de informaŃii legate de practicile actuale de management (controlul asupra procesului de achiziŃionare a substanŃelor chimice periculoase, depozitarea şi manipularea substanŃelor chimice, metode de eliminare a deşeurilor, echipament pentru pregătirea situaŃiilor de urgenŃă, utilizarea resurselor, programe de formare privind mediul, procesul de analiză şi aprobare pentru procedurile de control operaŃional, stocarea informaŃiilor referitoare la monitorizare, modul de găsire a înregistrărilor istorice etc.)

La elaborarea analizei de mediu se pot utiliza: liste de verificare, diagrama flux a procesului, interviuri, inspecŃii directe, rezultate ale auditurilor anterioare etc. Dacă analiza de mediu este bine realizată rezultatele obŃinute pot fi utilizate la fixarea domeniului de activitate şi la stabilirea sau perfecŃionarea sistemului de management de mediu al organizaŃiei. [122]

8.2.2.2. CerinŃe legale şi alte cerinŃe [121, 122]

OrganizaŃia trebuie să elaboreze, să implementeze şi să menŃină proceduri specifice pentru: [121]

- a identifica şi a permite accesul la cerinŃele legale şi la alte cerinŃe aplicabile referitoare la aspectele de mediu;

- a determina modul în care aceste cerinŃe se aplică la aspectele de mediu identificate.

Pentru a menŃine conformitatea cu reglementările din domeniu, se recomandă ca organizaŃia să identifice şi să înŃeleagă dispoziŃiile legale aplicabile activităŃilor, produselor sau serviciilor sale, care se pot prezenta sub mai multe forme: [121]

- cerinŃe legale naŃionale şi internaŃionale;

- cerinŃe legale statale / regionale / departamentale;

- cerinŃe legale guvernamentale locale.


CerinŃele legale se referă la orice cerinŃă sau autorizaŃie referitoare la aspectele de mediu ale unei organizaŃii – de ex. cele emise de autoritatea guvernamentală şi au putere de lege. Ele se pot prezenta sub mai multe forme: [122]

- legislaŃie, inclusiv statute şi reglementări;

- decrete şi directive;

- permise, licenŃe sau alte forme de autorizaŃii;

- ordine emise de agenŃiile de reglementare;

- hotărâri judecătoreşti dau ale tribunalelor administrative;

- legi locale sau practici acceptate cu putere de lege;

- tratate, convenŃii şi protocoale.

OrganizaŃia poate identifica şi alte cerinŃe: [121, 122]

- acorduri încheiate cu autorităŃile publice;

- acorduri încheiate cu clienŃii;

- ghiduri;

- principii voluntare sau exemple de bună practică;

- angajamente voluntare de eco-etichetare sau de gestiune responsabilă a produselor;

- cerinŃe ale asociaŃiilor comerciale;

- acorduri cu organizaŃii neguvernamentale sau cu grupuri ale comunităŃii;

- angajamente publice ale organizaŃiei;

- cerinŃe ale organizaŃiei etc.

În SR EN ISO 14001:2005 se subliniază că „este posibil să nu fie necesar ca organizaŃia să aibă o procedură separată sau suplimentară” specifică determinării modului în care se aplică cerinŃele legale sau alte cerinŃe specifice aspectelor de mediu. Determinarea modului în care se aplică cerinŃele legale sau alte cerinŃe aspectelor de mediu ale unei organizaŃii este realizat în mod curent în procesul de identificare al acestor cerinŃe. [121]

SR ISO 14004:2005 recomandă ca organizaŃiile să stabilească, să implementeze şi să menŃină proceduri pentru a identifica şi a avea acces la cerinŃe legale şi la alte cerinŃe la care


organizaŃia subscrie, care se aplică aspectelor de mediu corespunzătoare activităŃilor, produselor şi serviciilor. Scopul acestor proceduri este de a determina organizaŃiile să identifice care sunt cerinŃele şi să determine modul în care se aplică aspectelor de mediu. OrganizaŃia trebuie să se asigure că informaŃiile legate de cerinŃele legale şi de alte cerinŃe aplicabile la care aceasta subscrie sunt comunicate şi sunt cunoscute atât de contractanŃi cât şi de furnizori.

O organizaŃie trebuie să fie preocupată de dezvoltarea unui proces care să permită anticiparea şi pregătirea pentru cerinŃe noi sau pentru introducerea unor modificări, având la bază acŃiuni corespunzătoare pentru menŃinerea conformării.

Pentru a identifica şi a menŃine informaŃii actualizate despre cerinŃele legale şi alte cerinŃe aplicabile în SR ISO 14004:2005 se arată că organizaŃia poate utiliza diferite surse care includ toate nivelurile guvernamentale, asociaŃiile industriale sau grupuri de comerŃ, baze de date comerciale şi publicaŃii, servicii de consiliere etc.

Costurile suplimentare potenŃiale pot fi compensate de obŃinerea unui grad înalt de competitivitate, anticiparea unor noi cerinŃe legale, îmbunătăŃirea performanŃei de mediu, îmbunătăŃirea relaŃiei cu publicul şi autorităŃile etc.

8.2.2.3. Obiective, Ńinte şi programe [121, 122]

Obiective şi Ńinte. OrganizaŃia trebuie să stabilească, să implementeze şi să menŃină obiective şi Ńinte care să fie în conformitate cu politica de mediu, cu angajamentul de prevenire a poluării, cu cerinŃele legale şi care au drept scop realizarea unei îmbunătăŃiri continue. PerformanŃa managementului şi performanŃa operaŃională pot fi puse în evidenŃă prin alegerea obiectivelor.

La stabilirea şi analizarea obiectivelor şi a Ńintelor de mediu organizaŃia trebuie să ia în considerare: [122]

- principiile şi angajamentele în politica de mediu;

- cerinŃele legale şi alte cerinŃe;

- aspectele de mediu semnificative;

- efectele îndeplinirii obiectivelor asupra altor activităŃi şi procese;


- punctele de vedere ale părŃilor interesate;

- opŃiuni tehnologie şi fezabilitate;

- consideraŃii financiare, operaŃionale şi organizaŃionale;

- constatări ale analizelor de mediu etc.

Se recomandă ca organizaŃia să gândească împărŃirea obiectivelor în două categorii: obiective generale şi obiective specifice. La stabilirea obiectivelor şi Ńintelor de mediu se utilizează seturi de întrebări. [48]

− Cum reflectă obiectivele de mediu politica de mediu şi impacturile importante asupra mediului asociate activităŃilor, produselor sau serviciilor organizaŃiei?

− Cum participă personalul responsabil de realizarea obiectivelor şi Ńintelor de mediu la dezvoltarea acestora?

− Se iau în considerare punctele de vedere ale părŃilor interesate?

− Ce indicatori măsurabili specifici se stabilesc pentru obiectivele şi Ńintele de mediu?

− Obiectivele şi Ńintele de mediu se analizează şi se revizuiesc cu regularitate pentru a reflecta îmbunătăŃirile dorite în domeniul performanŃei de mediu?

Practic, obiectivele pot include angajamentul organizaŃiei referitor la: [48]

− Reducerea deşeurilor şi a epuizării resurselor;

− Reducerea sau eliminarea descărcărilor poluante în mediu;

− Proiectarea produselor pentru minimizarea impactului acestora asupra mediului în fazele de producŃie, utilizare şi eliminare;

− Controlul impactului asupra mediului produs de sursele de materii prime;

− Limitarea oricărui impact negativ important asupra mediului pentru noile activităŃi;

− Promovarea conştientizării angajaŃilor şi a colectivităŃii cu privire la problemele de mediu.


Programe pentru realizarea obiectivelor şi Ńintelor

Pentru atingerea obiectivelor şi a Ńintelor, organizaŃia elaborează, implementează şi menŃine un program, care trebuie să includă atât desemnarea responsabilităŃilor pentru îndeplinirea obiectivelor şi a Ńintelor cât şi stabilirea mijloacelor şi a termenelor de realizare.

Elaborarea unuia sau a mai multor programe este importantă pentru implementarea cu succes a unui sistem de management de mediu.

Crearea şi utilizarea unuia sau a mai multor programe constituie un element cheie al succesului implementării unui sistem de management de mediu.

Se recomandă ca programul să descrie modul în care vor fi atinse obiectivele generale şi obiectivele specifice fixate de către organizaŃie şi să indice termenele şi personalul responsabil de punerea în practică a politicii de mediu a organizaŃiei. Acest program poate fi subdivizat pentru a aborda elementele specifice ale activităŃilor organizaŃiei. Programul trebuie să cuprindă o analiză de mediu pentru activităŃile noi.

Programul poate include consideraŃii asupra etapelor de planificare, proiectare, producŃie, comercializare şi eliminare. Această analiză poate fi întreprinsă atât pentru produsele, serviciile şi activităŃile existente, cât şi pentru cele noi. Pentru produse, acest program poate aborda proiectarea, materiile prime, procesul de producŃie, utilizarea şi eliminarea. Pentru instalaŃii, sau în cazul modificărilor importante ale proceselor, programul poate aborda planificarea, proiectarea, construcŃia, punerea în funcŃiune, exploatarea şi, la momentul corespunzător determinat de organizaŃie, scoaterea din uz a instalaŃiei.

Se recomandă ca la elaborarea programului de management de mediu să fie analizate răspunsurile organizaŃiei, conform unor seturi de întrebări: [48]

− Care este procesul prin care organizaŃia realizează programele de management de mediu?

− Procesul de planificare a managementului de mediu implică toate părŃile responsabile?


− Există un procedeu pentru analizarea periodică a programului?

− Cum tratează acest program problemele legate de resurse, responsabilităŃi, îndeplinirea la timp şi priorităŃi?

− Cum răspund programele de management de mediu la politica de mediu şi la activităŃile de planificare generală?

− Sunt monitorizate şi revizuite programele de management de mediu?

OrganizaŃiile pot integra programele pentru îndeplinirea obiectivelor şi Ńintelor de mediu cu alte programe în cadrul procesului de planificare strategică. [122]

Programele pentru îndeplinirea obiectivelor şi Ńintelor ajută organizaŃia să-şi îmbunătăŃească performanŃa de mediu printr-un proces dinamic care să Ńină seama de modificările apărute în procesele, activităŃile, serviciile şi produsele din sistemul de management de mediu.

Pentru realizarea obiectivelor şi Ńintelor de mediu, o organizaŃie trebuie să urmeze un proces complex, care presupune parcurgerea mai multor faze: pentru fiecare angajament de politică de mediu identifică fiecare obiectiv şi Ńintă corespunzătoare acelui angajament; stabileşte unul sau mai multe programe pentru a îndeplini fiecare obiectiv/Ńintă şi pentru a identifica indicatorii specifici de performanŃă şi acŃionează pentru a implementa fiecare program. [122]

8.2.3. Implementare şi operare [48, 121, 122]

8.2.3.1. Resurse, atribuŃii, responsabilitate şi autoritate [121]

Succesul implementării unui sistem de management de mediu presupune angajamentul întregului personal al organizaŃiei. SR EN ISO 14001:2005 recomandă ca responsabilităŃile în domeniul mediului să nu fie lăsate numai responsabililor de mediu, ele putând fi atribuite şi altor structuri ale organizaŃiei.

Conducerea organizaŃiei trebuie să asigure alocarea resurselor la un nivel corespunzător pentru ca sistemul de management de mediu să fie implementat şi să poată fi menŃinut.


La identificarea resurselor necesare pentru a stabili, implementa şi menŃine sistemul de management de mediu, o organizaŃie trebuie să considere ca puncte de plecare: infrastructura; sistemele de informare; instruirea; tehnologia şi resursele financiare şi umane. [122]

OrganizaŃia poate elabora proceduri pentru a urmări atât beneficiile cât şi costurile referitoare la mediu. Pot fi analizate: costul controlului poluării, deşeurilor etc. [122]

Conducerea organizaŃiei, la cel mai înalt nivel, trebuie să stabilească politica de mediu a organizaŃiei şi să asigure implementarea sistemului de management de mediu. SR EN ISO 14001:2005 recomandă ca în cadrul acestui angajament să fie desemnaŃi unul sau mai mulŃi reprezentanŃi cu responsabilităŃi şi autorităŃi definite pentru implementarea sistemului de management de mediu, astfel în organizaŃiile mari sau complexe, pot fi desemnaŃi mai mulŃi reprezentanŃi, iar în întreprinderile mici şi mijlocii, aceste responsabilităŃi pot reveni unei singure persoane.

Este important, de asemenea, ca responsabilităŃile cheie ale sistemului de management de mediu să fie definite şi comunicate personalului implicat.

ReprezentanŃii numiŃi de managementul organizaŃiei la cel mai înalt nivel, trebuie să aibă definite atribuŃiile, responsabilităŃile şi autoritatea pentru: [121]

− a se asigura că sistemul de management de mediu este stabilit, implementat şi menŃinut conform ISO 14001;

− a raporta performanŃa sistemului de management de mediu în vederea analizei şi stabilirea recomandărilor pentru îmbunătăŃire continuă.

8.2.3.2. CompetenŃă, instruire şi conştientizare

Se recomandă ca organizaŃia să stabilească şi să menŃină proceduri de identificare a necesităŃilor de instruire pentru ca personalul care lucrează pentru / în numele său să înŃeleagă: [121]

− aspectele de mediu semnificative şi impacturile asociate;

− efectele rezultate prin îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu;

− atribuŃiile şi responsabilităŃile pe care le au în realizarea conformităŃii cu cerinŃele unui SMM;


− consecinŃele posibile ale abaterilor de la procedurile specificate.

De asemenea, SR EN ISO 14001:2005 recomandă ca organizaŃia să solicite subcontractanŃilor care lucrează în numele său să demonstreze că angajaŃii lor au competenŃa cerută şi / sau instruirea necesară.

Conducerea organizaŃiei trebuie să determine nivelul de experienŃă, competenŃă şi instruire necesare pentru a asigura capabilitatea personalului, în special a celor însărcinaŃi cu funcŃii specializate în managementul de mediu. [121]

ToŃi membrii organizaŃiei ar trebui să înŃeleagă şi să fie încurajaŃi să accepte importanŃa atingerii obiectivelor şi Ńintelor de mediu pentru care sunt responsabili şi/sau răspunzători. La rândul lor, aceştia ar trebui să-i încurajeze pe toŃi ceilalŃi membri ai organizaŃiei să răspundă în mod similar.

MotivaŃia pentru îmbunătăŃirea continuă poate fi întărită atunci când angajaŃilor li se recunoaşte meritul în realizarea obiectivelor şi atingerea Ńintelor şi sunt încurajaŃi să exprime sugestii care pot conduce la îmbunătăŃirea performanŃei de mediu.

Se recomandă să se asigure întregului personal din organizaŃie instruirea corespunzătoare, adecvată realizării politicilor, obiectivelor şi Ńintelor de mediu. Este necesar să se introducă un sistem de instruire, care să permită angajaŃilor să cunoască: cerinŃele reglementărilor corespunzătoare şi curente; standardele interne; politicile şi obiectivele organizaŃiei. [48, 122]

8.2.3.3. Comunicare [48, 121, 122]

Se recomandă ca organizaŃiile să pună la punct o procedură de primire, de documentare şi de răspuns la informaŃiile şi cererile pertinente ale părŃilor interesate. Această procedură poate include dialoguri cu părŃile interesate şi luarea în considerare a preocupărilor acestora. În anumite cazuri, răspunsurile la preocupările părŃilor interesate pot include o informare corespunzătoare privind impacturile semnificative asupra mediului asociate activităŃilor organizaŃiei. De asemenea, se recomandă ca aceste proceduri să abordeze comunicarea necesară cu autorităŃile publice privind planurile referitoare la situaŃiile de urgenŃă şi la alte probleme relevante. [48, 121]


Comunicarea include stabilirea proceselor de raportare internă şi externă dacă se solicită, privind activităŃile organizaŃiei legate de mediu, pentru: [48, 122]

- demonstrarea angajamentului organizaŃiei şi prezentarea eforturilor pentru îmbunătăŃirea performanŃei de mediu;

- tratarea preocupărilor şi problemelor referitoare la aspectele de mediu ale activităŃilor, produselor şi serviciilor organizaŃiei;

- conştientizarea importanŃei politicii, obiectivelor, Ńintelor şi programelor de mediu ale organizaŃiei;

- informarea părŃilor interesate interne sau din exterior cu privire la SMM al organizaŃiei şi la performanŃa sa de mediu.

- promovarea îmbunătăŃirii continue a performanŃei de mediu.

Comunicarea internă. La implementarea sistemului de management de mediu, comunicarea între şi pe toate palierele şi funcŃiile din interiorul unei organizaŃii este foarte importantă pentru: [122]

- rezolvarea problemelor;

- coordonarea activităŃilor;

- urmărirea planurilor de acŃiune;

- dezvoltarea SMM.

O comunicare internă corectă poate sprijini motivarea angajaŃilor şi poate ajuta organizaŃia să-şi atingă obiectivele şi Ńintele de mediu.

OrganizaŃiile trebuie să promoveze feedback-ul şi să se implice în procesul de primire şi de răspuns la sugestiile şi preocupările angajaŃilor.

De asemenea, rezultatele de la monitorizarea SMM, de la audit şi de la analiza efectuată de management trebuie comunicate la departamentele de resort din interiorul organizaŃiei.

La nivelul organizaŃiei se pot utiliza diferite metode de comunicare internă: [122]

- procese verbale ale întâlnirilor;

- panouri informative;

- buletine informative interne;

- cutie/panou de sugestii;


- website, e-mail;

- întâlniri şi comitete comune.

Comunicarea externă. Comunicarea cu părŃile externe interesate este un instrument important pentru implementarea unui SMM eficient.

OrganizaŃiile trebuie să stabilească, să implementeze şi să menŃină proceduri pentru primirea, documentarea şi răspunsul la comunicarea relevantă cu părŃile externe. [122]

Metodele de comunicare externă pot încuraja înŃelegerea şi acceptarea eforturilor de management de mediu, promovând dialogul cu părŃile interesate.

La nivelul organizaŃiei se pot utiliza diferite metode de comunicare externă: [122]

− discuŃii informative;

− organizarea de zile deschise;

− dialoguri cu comunitatea;

− implicarea în evenimentele comunităŃii;

− website;

− e-mail;

− comunicate de presă;

− publicaŃii periodice şi reclame;

− rapoarte anuale / periodice;

− linii telefonice cu apel gratuit.

În cadrul comunicării interne / externe se transmit diferite tipuri de informaŃii: [122]

− informaŃii generale despre organizaŃie;

− declaraŃia managementului;

− politica de mediu, obiective, Ńinte;

− procese de management de mediu;

− angajamentele organizaŃiei referitoare la îmbunătăŃirea continuă şi prevenirea poluării;


− informaŃii referitoare la aspectele de mediu ale produselor şi serviciilor (ex. etichete, declaraŃii de mediu etc.)

− informaŃii referitoare la performanŃele de mediu ale organizaŃiei (ex. reducerea deşeurilor, gestionarea responsabilă a produsului, performanŃe anterioare etc);

− conformarea organizaŃiei cu cerinŃele legale;

− informaŃii financiare (ex. economiile / costurile investiŃiilor în proiecte de mediu);

− strategiile potenŃiale pentru a îmbunătăŃi performanŃele de mediu;

− informaŃii referitoare la incidentele de mediu;

− sursele de informaŃii / persoanele de contact etc.

Pentru o comunicare internă / externă eficientă organizaŃiile trebuie să se asigure că: [122]

− informaŃiile sunt uşor de înŃeles şi sunt explicate adecvat;

− este prezentată o imagine corectă a performanŃelor de mediu.

Stabilirea programelor de comunicări se face în funcŃie de natura şi mărimea organizaŃiilor; de aspectele semnificative de mediu şi de natura şi cerinŃele părŃilor interesate, parcurgându-se următoarele etape: [122]

− culegerea de informaŃii / efectuarea de anchete;

− determinarea audienŃei Ńintă şi a necesităŃilor de informaŃii sau dialog;

− selectarea informaŃiilor;

− decizia asupra informaŃiilor care trebuie să fie comunicate audienŃei Ńintă;

− alegerea metodelor pentru comunicare;

− evaluarea periodică a procesului de comunicare.

Furnizarea unor informaŃii adecvate angajaŃilor organizaŃiei şi altor părŃi interesate vizează motivarea angajaŃilor şi încurajarea publicului în înŃelegerea şi acceptarea eforturilor organizaŃiei pentru îmbunătăŃirea performanŃei de mediu.


8.2.3.4. DocumentaŃie [48, 121, 122]

Se recomandă ca nivelul de detaliere al documentaŃiei să fie suficient pentru a descrie elementele esenŃiale ale sistemului de management de mediu, interacŃiunea lor şi pentru a indica modul de acces la informaŃiile detaliate privind funcŃionarea fiecărei părŃi a sistemului de management de mediu.

Volumul documentaŃiei poate fi diferit de la o organizaŃie la alta, dar trebuie să descrie clar sistemul de managementul mediului. Standardul SR ISO 14004:2005 prezintă exemple de documente: [122]

− declaraŃii de politică, obiective şi Ńinte;

− descrierea domeniului sistemului de management de mediu;

− descrierea programelor şi responsabilităŃilor;

− informaŃii despre aspectele semnificative de mediu;

− proceduri;

− informaŃii despre proces;

− organigramă;

− planuri de urgenŃă;

− înregistrări etc.

OrganizaŃiile pot sintetiza informaŃiile sub forma unui manual sau un rezumat al SMM.

Pentru un management eficient organizaŃiile trebuie să stabilească proceduri care descriu în detaliu o modalitate specifică de desfăşurare a fiecărui proces. Dacă organizaŃia decide să nu documenteze o procedură trebuie să se asigure că angajaŃii implicaŃi sunt informaŃi, prin comunicare sau instruire, despre cerinŃele care trebuie respectate. [122]

Această documentaŃie poate fi integrată în documentaŃia altor sisteme implementate de organizaŃie.

DocumentaŃia poate să cuprindă: informaŃii despre proces; organisme; standarde interne şi proceduri operaŃionale; planuri de urgenŃă locale.


8.2.3.5. Controlul documentelor [48, 121, 122]

Scopul controlului documentelor este de a verifica dacă organizaŃiile elaborează şi menŃin documentele într-un mod adecvat implementării sistemului de management de mediu. Se recomandă ca preocupările principale ale organizaŃiilor să fie centrate pe implementarea efectivă a sistemului de management de mediu şi obŃinerea performanŃei de mediu şi nu pe crearea unui sistem complex al documentelor.

Se recomandă ca organizaŃia să se asigure că:

− Documentele pot fi identificate prin denumirea organizaŃiei, departamentului, funcŃiei, activităŃii şi/sau numele persoanei de contact.

− Documentele se analizează periodic, se revizuiesc după cum este necesar şi se aprobă de către persoane autorizate înainte de emiterea lor;

− EdiŃiile curente ale documentelor corespunzătoare sunt disponibile în toate locurile unde se efectuează operaŃii esenŃiale pentru funcŃionarea eficientă a sistemului;

− Documentele depăşite se retrag cu promptitudine din toate punctele de difuzare şi de utilizare.

8.2.3.6. Control operaŃional [48, 121, 122]

OrganizaŃiile trebuie să aplice diferite tipuri de controale operaŃionale pentru:

− îndeplinirea angajamentelor de politică de mediu;

− realizarea obiectivelor şi Ńintelor;

− asigurarea consecvenŃei cu politica de mediu;

− asigurarea conformării cu cerinŃele legale şi cu alte cerinŃe aplicabile la care organizaŃia subscrie;

− gestionarea aspectelor de mediu semnificative.

OrganizaŃia trebuie să ia în considerare diferite operaŃii şi activităŃi atunci când se identifică necesităŃile de controale operaŃionale şi se elaborează sau modifică procedurile:

− cercetare, dezvoltare, proiectare, inginerie;


− aprovizionare;

− vânzare;

− marketing;

− manipularea şi depozitarea materiilor prime;

− procese de producŃie;

− mentenanŃă;

− analize de laborator;

− depozitarea produselor;

− livrarea produselor;

− servicii.

Controalele operaŃionale pot să fie sub diferite forme: proceduri, instrucŃiuni de lucru, controale fizice etc.

La nivelul unei organizaŃii, la stabilirea controalelor operaŃionale se parcurg mai multe etape: alegerea metodei de lucru; selectarea criteriilor operaŃionale; stabilirea procedurilor; documentarea procedurilor (dacă este cazul) sub formă de instrucŃiuni, indicatoare, formulare, înregistrări video, fotografii etc. Controalele operaŃionale pot include prevederi pentru măsurare şi evaluare şi pentru determinarea modului în care sunt îndeplinite criteriile de operare.

După stabilirea controalelor operaŃionale, organizaŃiile trebuie să monitorizeze aplicarea continuă / eficacitatea controalelor şi să întreprindă acŃiuni corective, dacă este cazul.

8.2.3.7. Pregătire pentru situaŃii de urgenŃă şi capacitate de răspuns [48, 121, 122]

OrganizaŃia trebuie să elaboreze, să implementeze şi să menŃină proceduri care să trateze incidentele de mediu şi situaŃiile de urgenŃă care pot să apară.

Procedurile operaŃionale şi etapele de control trebuie să Ńină seama, atunci când este cazul, de: emisii accidentale în atmosferă; evacuări accidentale în apă sau în sol; efecte specifice asupra mediului şi asupra ecosistemelor determinate de evacuările accidentale.


8.2.4. Verificare [48, 121, 122]

La nivelul unei organizaŃii etapa de verificarea presupune măsurarea, monitorizarea şi evaluarea performanŃei de mediu.

8.2.4.1. Monitorizare şi măsurare [48, 121, 122]

Se recomandă să existe un sistem de măsurare şi monitorizare a performanŃei reale faŃă de obiectivele şi Ńintele de mediu ale organizaŃiei în domeniile sistemelor de management şi ale proceselor operaŃionale. Acesta include evaluarea conformităŃii cu legislaŃia şi reglementările de mediu relevante. Rezultatele se analizează şi se utilizează pentru determinarea zonelor în care se înregistrează un succes şi pentru identificarea activităŃilor care necesită acŃiuni corective şi îmbunătăŃiri.

În cadrul unei organizaŃii, stabilirea indicatorilor corespunzători pentru performanŃa de mediu trebuie să fie un proces permanent. Indicatorii trebuie să fie relevanŃi pentru activităŃile organizaŃiei, în concordanŃă cu politica de mediu, fezabili tehnologic şi eficienŃi din punct de vedere al costurilor.

8.2.4.2. Evaluarea conformării [48, 121, 122]

Se recomandă ca organizaŃia să fie capabilă să demonstreze că a evaluat conformarea atât cu cerinŃele legale cât şi cu alte cerinŃe identificate la care a subscris.

OrganizaŃiile pot să utilizeze o varietate de metode pentru a determina conformarea:

− audituri;

− analiza documentelor şi/sau înregistrărilor;

− inspectarea facilităŃilor;

− interviuri;

− analiza proiectului sau activităŃii;

− analiza probelor / rezultatele încercărilor / verificări etc.


8.2.4.3. Neconformitate, acŃiune corectivă şi acŃiune preventivă [48, 121, 122]

Pentru ca un sistem de managementul mediului să fie eficient, în mod continuu, organizaŃiile trebuie să implementeze o metodă sistematică pentru identificarea neconformităŃilor existente sau potenŃiale, să facă corecŃii şi să întreprindă acŃiuni corective şi acŃiuni preventive.

În timpul stabilirii şi menŃinerii procedurilor de investigare şi corectare a neconformităŃii, se recomandă ca organizaŃia să ia în considerare următoarele elemente de bază:

− identificarea cauzelor neconformităŃii;

− identificarea şi punerea în practică a activităŃii corective necesare;

− introducerea sau modificarea controalelor necesare pentru evitarea unei repetări a neconformităŃii;

− înregistrarea în proceduri scrise a oricăror schimbări, rezultate din acŃiunile corective.

În funcŃie de situaŃie, acestea se pot realiza rapid şi cu un minimum de planificare formală, sau pot constitui o activitate mai complexă şi pe termen lung. Se recomandă ca documentaŃia asociată să corespundă nivelului acŃiunii corective.

Procesul de audit intern al unui SMM reprezintă o modalitate de identificare periodică a neconformităŃilor.

Pentru a beneficia de un SMM eficient, o organizaŃie trebuie să se asigure că acŃiunile preventive şi corective au fost corect implementate şi că se realizează o urmărire sistematică.

8.2.4.4. Controlul înregistrărilor [48, 121, 122]

Se recomandă ca procedurile de identificare, de menŃinere şi de punere la dispoziŃie a înregistrărilor să se concentreze atât pe înregistrările necesare aplicării sistemului de management de mediu cât şi pe cele care arată în ce măsură au fost atinse obiectivele generale şi obiectivele specifice planificate.

Înregistrările referitoare la mediu pot include:

− informaŃii referitoare la cerinŃele legale aplicabile;


− înregistrări referitoare la conformarea legală;

− înregistrările reclamaŃiilor;

− înregistrări referitoare la instruire;

− înregistrări ale procesului de monitorizare;

− detalii ale neconformităŃilor şi ale acŃiunilor corective preventive;

− informaŃii asupra produsului şi a proceselor aplicate;

− înregistrări referitoare la inspecŃii;

− înregistrări pertinente privind furnizorii;

− rapoarte cu privire la incidente;

− informaŃii cu privire la pregătirea pentru situaŃii de urgenŃă şi a capacităŃii de răspuns;

− informaŃii despre aspectele semnificative de mediu;

− rezultatele auditurilor;

− rezultatele analizelor efectuate de echipa de management;

− informaŃii privind performanŃa de mediu;

− decizii referitoare la comunicările externe etc.

Succesul implementării unui SMM are la bază controlul înregistrărilor, având drept caracteristici cheie mijloacele de identificare, colectare, indexare, completare, depozitare, mentenanŃă, retragere şi reŃinere.

8.2.4.5 Audit intern [48, 121, 122]

La nivelul unei organizaŃii, auditurile interne ale unui SMM trebuie să se realizeze la intervale planificate pentru a determina şi pentru a furniza echipei de management informaŃii legate atât de respectarea acŃiunilor planificate cât şi de corectitudinea implementării şi menŃinerii sistemului.

Auditurile interne ale sistemului de management pot fi realizate de către personalul din interiorul organizaŃiei şi/sau de către persoane din exterior alese de organizaŃie. În orice situaŃie, persoanele care realizează auditul trebuie să fie competente, imparŃiale şi obiective.


Se recomandă ca programul şi procedurile de audit să cuprindă:

− activităŃile şi domeniile care fac obiectul auditului;

− frecvenŃa auditurilor;

− responsabilităŃile asociate realizării şi conducerii auditurilor;

− comunicarea rezultatelor auditului;

− competenŃa auditului;

− modul de conducere a auditului etc.

Rezultatele unui audit intern al sistemului de management de mediu pot să fie transmise sub forma unui raport, fiind utilizate pentru a corecta sau a preveni neconformităŃile specifice, furnizând astfel elemente de intrare pentru analiza efectuată de echipa de management.

8.2.5. Analiza efectuată de management [48, 121, 122]

8.2.5.1. Analiza sistemului de management de mediu [121, 122]

Pentru a susŃine îmbunătăŃirea continuă, adaptarea şi eficienŃa sistemului de management de mediu şi prin aceasta, a performanŃei de mediu, se recomandă conducerii organizaŃiei să analizeze şi să evalueze sistemul de management de mediu. Domeniul acestei analize trebuie să fie cuprinzător, deşi nu este necesar ca toate elementele sistemului să fie analizate în acelaşi timp, procesul de analiză putându-se desfăşura într-o anumită perioadă.

Se recomandă ca politica, obiectivele şi procedurile să fie analizate de persoane care aparŃin nivelului de management care a participat şi la definirea lor.

Elementele de intrare ale analizelor efectuate de echipa de management pot să includă: [122]

− rezultatele auditurilor;

− măsura în care obiectivele generale şi obiectivele specifice au fost atinse;

− comunicarea cu părŃile interesate;

− performanŃa de mediu a organizaŃiei;

− stadiul acŃiunilor corective şi preventive;


− continua adaptare a sistemului de management de mediu la schimbările de condiŃii şi informaŃii;

− recomandări pentru îmbunătăŃire etc.

Datele de ieşire ale analizei efectuate de echipa de management pot include decizii despre:

− eficacitatea sistemului;

− modificări ale resurselor fizice, umane şi financiare;

− acŃiuni referitoare la posibilele schimbări în politica de mediu, obiective, Ńinte şi alte elemente ale SMM.

ObservaŃiile, concluziile şi recomandările trebuie să fie redactate sub forma unor documentate pentru a putea fi întreprinse acŃiuni concrete.

8.2.5.2. ÎmbunătăŃirea continuă [121, 122]

Un sistem de management de mediu eficient are ca element cheie îmbunătăŃirea continuă.

ÎmbunătăŃirea continuă poate fi pusă în evidenŃă prin realizarea obiectivelor şi Ńintelor de mediu şi prin îmbunătăŃirea sistemului de management de mediu.

ÎmbunătăŃirea continuă are la bază diferite surse de informaŃii:

− experienŃa anterioară;

− utilizarea exemplelor de bună practică;

− rezultate ale auditurilor de conformare;

− rezultate ale monitorizării caracteristicilor cheie ale activităŃilor;

− gradul de atingere a obiectivelor şi Ńintelor;

− păreri ale părŃilor interesate (angajaŃi, clienŃi, furnizori) etc.

În cadrul unei organizaŃii, după identificarea oportunităŃilor de îmbunătăŃire, acestea sunt evaluate pentru a se stabili ce acŃiuni trebuie întreprinse.


8.3. Aplicarea unui sistem de management de mediu în întreprinderile mici şi mijlocii

ImportanŃa IMM-urilor pentru economia mondială este indubitabilă. Studii recente au arătat că, pe plan mondial, mai mult de 90% din întreprinderi sunt IMM-uri.

Azi, când concurenŃa este din ce în ce mai puternică, IMM-urile trebuie să demonstreze clienŃilor sau partenerilor că practică un management de mediu responsabil.

ExperienŃa arată că în urma implementării unui SMM eficient se pot obŃine diferite avantaje. Comitetul tehnic ISO/TC 207 Managementul mediului, a recunoscut această stare de fapt atunci când a planificat revizuirea normelor legate de SMM - ISO 14001 dă liniile directoare referitoare la elementele şi modalitatea de implementare a unui SMM, iar ISO 14004 are drept scop de a da organizaŃiilor, indiferent de mărime, cea mai bună orientare pentru implementarea unui SMM. Satisfacerea exigenŃelor standardelor cere dovezi obiective, susceptibile de a fi supuse unui audit, demonstrând că sistemul de managementul mediului funcŃionează cu eficienŃă şi este conform standardului.

Aceste standarde vizează, în principal, să ajute IMM-urile să înŃeleagă, să aplice şi să obŃină avantajele dorite. Întreprinderile în care managerul spune că este prea ocupat cu rezolvarea problemelor tehnice pentru a se mai concentra şi asupra problemelor de mediu riscă să piardă mulŃi bani.

Normele ISO 14000 prezintă elemente ale managementului care ajută întreprinderile să atingă obiectivele legate de protecŃia mediului mergând mai departe decât achiziŃionarea unei etichete.

Echipa de management trebuie să fie convinsă că simpla consultare a normelor ISO 14000 ar putea fi primul pas pentru a realiza în întreprindere creşterea rentabilităŃii. [148]

Conducerile agenŃilor economici sunt direct responsabile de asigurarea conformării cu prevederile reglementărilor din domeniul protecŃiei mediului. AgenŃii economici sunt obligaŃi, ca la elaborarea strategiei de firmă, să aibă în vedere integrarea aspectelor privind protecŃia mediului.


Metodele de abordare a protecŃiei mediului în cadrul întreprinderilor pot fi clasificate în două mari categorii:

− Abordarea reactivă caută soluŃii pentru transformarea poluărilor rezultate din procesul de producŃie într-o formă mai puŃin periculoasă;

− Abordarea preventivă modifică procesul de producŃie în aşa fel încât să se obŃină îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu.

Abordarea reactivă duce la aplicarea tehnologiei la capătul “conductei” (end-of-pipe), care de regulă îngreunează procesul de producŃie, creşte riscurile şi consumul de energie şi de materiale.

Strategia preventivă (o producŃie mai curată) cercetează motivul poluării şi se implică la sursa problemei, aplicând măsuri practice:

− promovarea ecoproduselor;

− implementarea ecotehnologiilor ;

− eco-responsabilitate.

În scopul îmbunătăŃirii controlului şi prevenirii impactului asupra mediului a activităŃii industriale, agenŃii economici pot utiliza diferite instrumente: acordurile voluntare încheiate cu autorităŃile, implementarea sistemului de management de mediu, analiza ciclului de viaŃă a produselor, contabilitatea "de mediu", eticheta ecologică şi/sau declaraŃia de mediu pentru produse. [115]

AgenŃii economici au obligaŃia să înfiinŃeze un compartiment cu preocupări în domeniul protecŃiei mediului, care are următoarele atribuŃii principale: [115]

− elaborarea programelor de acŃiune pentru protecŃia mediului, cu includerea măsurilor specifice de reducere şi prevenire a impactului negativ asupra mediului;

− pregătirea documentaŃiei necesare pentru autorizare / reautorizare;

− elaborarea planurilor de intervenŃie în caz de poluare accidentală şi asigurarea dotării cu materiale de intervenŃie;

− fundamentarea necesităŃii elaborării de studii de impact, expertize tehnice şi evaluare a riscului, altele decât cele prevăzute de legislaŃia în materie;


− verificarea conformării cu legislaŃia de mediu, cu precădere la instalaŃiile şi echipamentele identificate ca surse potenŃiale de poluare;

− întocmirea rapoartelor periodice privind activitatea de protecŃie a mediului, pe care le supune aprobării conducerii;

− coordonarea activităŃii de instruire a personalului cu privire la problematica protecŃiei mediului.

ISO 14001:2004 este un standard de largă recunoaştere internaŃională care conŃine cerinŃe obligatorii referitoare la respectarea legislaŃiei sau a altor reglementari de mediu aplicabile şi reprezintă standardul de referinŃă pentru implementarea unui sistem de management de mediu propus de specialiştii forului internaŃional de standardizare. ISO 14001 este un instrument cu aplicabilitate internă şi externă, care asigură conducerea că sunt monitorizate procesele şi activităŃile care au un impact asupra mediului.

ISO 14004 acoperă, în general, toate cerinŃele unui SMM. Liniile directoare amplificate de ISO 14004 sunt create pentru a ajuta IMM-urile şi alte tipuri de organizaŃii să răspundă la întrebări de tipul:

− Cum definim şi atingem obiectivele şi Ńintele organizaŃiei în domeniul protecŃiei mediului?

− Cum comunicăm cu părŃile interesate din exterior?

− Cum poate organizaŃia să cunoască cerinŃele legale şi cum trebuie utilizate aceste informaŃii atunci când le obŃinem?

− Cum evaluăm performanŃele de mediu dintr-o organizaŃie şi cum utilizăm în continuare aceste informaŃii?

Familia de standarde ISO 14000 sprijină IMM-urile în atingerea obiectivelor şi în înŃelegerea aspectelor de ordin strategic si concurenŃial, prin susŃinerea protecŃiei mediului si a prevenirii poluării. Colaboratorii întreprinderii apreciază organizaŃiile care respectă mediul înconjurător

Echipa de management trebuie să înŃeleagă ce este un SMM care are la bază ISO 14001 şi ce avantaje are organizaŃia care implementează un SMM.

Un SMM, care corespunde exigenŃelor impuse de ISO 14001, este un mijloc de gestiune care permite unui organizaŃii, indiferent de mărimea şi tipul acesteia, să controleze impactul pe care îl au


activităŃile, produsele sau serviciile sale asupra mediului înconjurător şi să-şi îmbunătăŃească în permanenŃă performanŃele de mediu. Un SMM face posibilă o acŃiune structurată pentru a fixa, atinge şi atesta obiectivele şi Ńintele în domeniul protecŃiei mediului.

Standardul ISO 14001 nu impune nivele de performanŃă în domeniul protecŃiei mediului. Cu toate acestea, organizaŃiile trebuie să se conformeze legilor şi reglementărilor care se aplică în domeniul protecŃiei mediului, ca şi îmbunătăŃirii continue pentru care SMM furnizează cadrul corespunzător.

Principiile fundamentale de care trebuie să Ńină seama managerii la stabilirea, implementarea, menŃinerea sau îmbunătăŃirea unui SMM au la bază următoarele elemente: [122]

− sistemul de management de mediu este printre priorităŃile majore ale organizaŃiei;

− stabilirea şi menŃinerea unei comunicări active şi a unei relaŃii constructive cu părŃile interesate (interne şi externe);

− identificarea aspectelor de mediu ale activităŃilor, produselor şi serviciilor;

− identificarea cerinŃelor legale şi a altor cerinŃe la care organizaŃia subscrie, care se referă la aspectele de mediu;

− respectarea angajamentului managerului şi al tuturor persoanelor care lucrează pentru sau în numele organizaŃiei la protecŃia mediului;

− desemnarea clară a responsabililor şi a atribuŃiilor;

− susŃinerea planificării în domeniul mediului pe toată durata ciclului de viaŃă al produsului sau serviciului;

− stabilirea şi urmărirea procesului pentru atingerea obiectivelor de mediu şi a Ńintelor;

− asigurarea unor resurse suficiente şi corespunzătoare incluzând şi modulele de instruire;

− monitorizarea performanŃelor de mediu în conformitate cu politica, obiectivele şi Ńintele de mediu;

− stabilirea unui proces de management pentru auditare şi analizarea sistemului de management de mediu în vederea


identificării oportunităŃilor de îmbunătăŃire a performanŃelor de mediu;

− încurajarea contractanŃilor şi furnizorilor în vederea stabilirii unui SMM.

Baza resurselor şi structura organizatorică a unui IMM, poate impune anumite limitări la implementarea unui SMM. Pentru a depăşi aceste obstacole, un IMM poate alege strategii de cooperare cu: [122]

− un client mai mare şi organizaŃii furnizoare;

− alte IMM-uri pentru definirea şi tratarea unor probleme, împărtăşirea experienŃei, susŃinerea dezvoltării unor noi tehnologii, utilizarea în comun a facilităŃilor, contractarea în parteneriat a resurselor externe;

− organizaŃiile de standardizare, asociaŃii de IMM-uri, camere de comerŃ pentru a beneficia de programe de instruire / formare;

− universităŃi şi institute de cercetare pentru a susŃine şi implementa procesele / tehnologiile inovante.

Aplicarea sistematică a acestor norme conferă organizaŃiilor diferite atuuri, cum ar fi:

− reducerea costurilor aferente gestiunii deşeurilor;

− micşorarea consumului de energie şi de materiale;

− costuri de distribuŃie mai mici;

− o mai bună imagine a întreprinderii în faŃa autorităŃilor şi a potenŃialilor clienŃi;

− conturarea unui cadru de referinŃă pentru îmbunătăŃirea continuă a performanŃelor de mediu etc.

Pentru a îmbunătăŃi performanŃa de mediu, beneficiile potenŃiale asociate cu un sistem de management de mediu eficace includ: [122]

− asigurarea clienŃilor în ceea ce priveşte angajamentul pentru un management de mediu, demonstrabil;

− menŃinerea unor bune relaŃii cu populaŃia şi comunităŃile locale;

− îmbunătăŃirea accesului la capital;

− îmbunătăŃirea imaginii şi a participării pe piaŃă;


− îmbunătăŃirea controlului asupra costurilor;

− conservarea materialelor de intrare şi a energiei;

− promovarea conştientizării referitoare la mediu în rândurile furnizorilor şi a contractanŃilor;

− stimularea dezvoltării şi comunicarea soluŃiilor referitoare la problemele de mediu;

− îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre industrie şi autorităŃi etc.

Echipa de management dintr-o întreprindere caută totdeauna să evite o poluare care ar putea să însemne pentru organizaŃie o amendă pentru nerespectarea legii.

Familia ISO 14000 oferă cea mai bună perspectivă, fiind instrumente utile pentru echipele de management, care nu sunt mulŃumite numai cu respectarea la limită a legii. ISO 14000 se adresează conducătorilor de întreprinderi care pot să înŃeleagă mecanismul de elaborare a strategiilor pe termen mediu şi lung şi sunt destul de perspicace pentru a înŃelege că aplicarea unei astfel de strategii poate rentabiliza investiŃiile concentrate în măsurile legate de protecŃia mediului.

Managerii trebuie să susŃină programele de instruire referitoare la SMM, care pot include: [122]

− identificarea necesităŃilor de instruire ale angajaŃilor;

− proiectarea, elaborarea şi dezvoltarea unui plan de instruire;

− verificarea conformităŃii cu cerinŃele de instruire ale unui SMM;

− instruirea grupurilor Ńintă de angajaŃi;

− monitorizarea procesului de instruire;

− evaluarea instruirii primite.

Implementarea unui SMM, care are la bază ISO 14001 şi utilizarea altor standarde din familia ISO 14000, oferă organizaŃiilor mai mult decât siguranŃa că sunt în conformitate cu legislaŃia în vigoare. Aplicarea ISO 14000 obligă IMM-urile să examineze în profunzime toate sectoarele sau activităŃile din întreprindere care au un impact asupra mediului, iar aplicarea sistematică a acestor norme conferă organizaŃiilor o serie de avantaje, extrem de importante, mai ales azi, când a rămâne pe piaŃă reprezintă o adevărată provocare.


Managerii, responsabilii cu protecŃia mediului / calitatea pot opta pentru abordarea integrată a sistemelor de management, plecând de la ideea de bază: managementul calităŃii, managementul mediului, managementul sănătăŃii şi securităŃii ocupaŃionale, managementul securităŃii informaŃiei etc, reprezintă domenii ale managementului care sunt intercorelate, fiecare în parte bazându-se pe principii şi structuri asemănătoare.

Integrarea a două sau mai multe sisteme de management într-un sistem de management integrat poate conduce la obŃinerea următoarelor avantaje:

− simplificarea sistemelor de management deja existente;

− creşterea beneficiilor aduse de fiecare sistem în parte;

− optimizarea consumului de resurse utilizate;

− micşorarea costurilor de menŃinere a mai multor sisteme de management;

− stabilirea unui cadru unic pentru îmbunătăŃirea continuă a tuturor standardelor.

Implementarea unui sistem integrat de management într-o organizaŃie, prin abordarea complexă a problematicii, poate sta la baza obŃinerii următoarelor avantaje:

− se defineşte o politică de calitate, mediu, sănătate şi securitate a muncii;

− se determină priorităŃile şi se stabilesc obiectivele generale şi specifice;

− se creează toate condiŃiile pentru activităŃile de planificare, control, monitorizare, acŃiuni corective, audit;

− se identifică reglementările din domeniu;

− se obŃine o mai mare capabilitate de adaptare la: modificările de pe piaŃă, cerinŃele clienŃilor, noile tendinŃe etc.

Un sistem integrat de management reprezintă o abordare managerială logică şi sistematică, permiŃând luarea de decizii strategice şi operaŃionale optime, care iau în considerare toate aspectele esenŃiale care stau la baza funcŃionării eficiente a unei organizaŃii, conducând la o dezvoltare durabilă.


CAPITOLUL 9

PROGRAME DE MEDIU

9.1. ExperienŃa anterioară în domeniul managementului programelor şi instrumentelor de preaderare [52, 53]

- Cheltuieli şi investiŃii pentru protecŃia mediului la nivel naŃional [52]

Cheltuielile pentru protecŃia mediului reprezintă măsurile economice adoptate pentru abordarea problemelor generate de starea mediului într-o anumită etapă şi includ atât cheltuielile efectuate pentru desfăşurarea activităŃilor de supraveghere şi protecŃie a mediului cât şi cheltuielile care se referă la prevenirea sau remedierea problemelor.

ActivităŃile caracteristice protecŃiei mediului sunt grupate astfel: [52]

− Prevenirea şi reducerea poluării: protecŃia calităŃii aerului, protecŃia calităŃii apelor, gospodărirea deşeurilor, protecŃia calităŃii solului şi a apelor subterane, reducerea zgomotelor şi a vibraŃiilor.

− ProtecŃia resurselor naturale şi conservarea biodiversităŃii: protecŃia speciilor, respectarea ariilor protejate, remedierea şi reconstrucŃia ecologică, refacerea mediului acvatic, prevenirea fenomenelor naturale periculoase.

− Alte activităŃi: cercetare – dezvoltare, administrarea generală a mediului, protecŃia împotriva radiaŃiilor, educaŃie, instruire, informare.

Cheltuielile totale pentru protecŃia mediului se compun din: investiŃii; cheltuieli curente de exploatare, întreŃinere şi de achiziŃie a unor servicii de mediu; subvenŃii acordate de unităŃile administraŃiei publice locale. [52]


Programele de preaderare au avut un rol important atât prin prisma finanŃării investiŃiilor de mediu, cât şi prin acumularea experienŃei necesare pregătirii programelor de postaderare.

Capacitatea administrativă reprezintă un obiectiv cheie în managementul de proiect. Recrutarea personalului, instruirea, stabilirea unor proceduri clare constituie caracteristici de bază. Portofoliul de proiecte este foarte important pentru absorbŃia fondurilor de postaderare. ActivităŃile de pregătire a proiectelor pentru Fondul de Coeziune şi FEDR au început în urmă cu câŃiva ani, cu sprijinul proiectelor PHARE şi ISPA.

CofinanŃarea este un alt aspect cheie şi toate demersurile trebuie făcute înainte ca aplicaŃia de proiect să fie înaintată spre aprobare. Ministerul Economiei şi FinanŃelor a hotărât ca o parte semnificativă din cofinanŃare să fie suportată din bugetul de stat şi în acest sens a fost propusă o strategie de prefinanŃare pentru sprijinirea beneficiarilor în elaborarea şi demararea rapidă a proiectelor. [53]

Structurile şi sistemele fazei de preaderare sunt doar în parte utilizate în structura de implementare a fondurilor de postaderare deoarece capacităŃile de gestionare existente trebuie canalizate în continuare spre finalizarea proiectelor de preaderare, în timp ce structurile noi de implementare trebuie să răspundă la volumul crescut al finanŃării; la cerinŃele descentralizării, conform noilor sectoare de intervenŃie şi noii legislaŃii naŃionale. [53]

La fondurile Uniunii Europene, de care România beneficiază după aderare, trebuie să se alăture un efort financiar atât de la bugetul de stat / bugetele locale pentru asigurarea cofinanŃării cât şi din sectorul privat pentru creşterea investiŃiilor în domeniul mediului.

- Surse de fonduri majore [52]

−−−− venitul disponibil al populaŃiei - fonduri care se pot cheltui pentru servicii de mediu (suma care revine populaŃiei în contextul internalizării costurilor de mediu);

−−−− finanŃări prin fonduri nerambursabile acordate de CE în cadrul diferitelor programe ale UE;

−−−− instituŃiile financiare internaŃionale (în special sub formă de împrumuturi pentru investiŃii). BEI este cea mai mare sursă, având de asemenea şi cele mai scăzute costuri pentru


împrumuturi, urmată de BIRD (cunoscută ca Banca Mondială) şi BERD (Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare).

−−−− bugetele guvernamentale (aproximativ jumătate din suma care reprezintă contribuŃia instituŃiilor internaŃionale financiare).

−−−− comunitatea instituŃiilor financiare internaŃionale şi bilaterale, (în special sub formă de fonduri nerambursabile pentru asistenŃă tehnică şi creştere a capacităŃii în vederea unei “bune guvernări de mediu”). Deşi sumele sunt mici şi nu pot fi alocate pentru investiŃii, acestea pot avea un impact stimulator, deoarece pot încuraja dezvoltarea investiŃiilor publice de mediu prin diferite tipuri de modele de Parteneriat Public Privat.

- Programul PHARE [52]

Prin cele două componente ale sale, dezvoltarea instituŃională şi sprijinirea investiŃiilor, programul PHARE (creat în 1989) constituie principalul instrument de asistenŃă tehnică şi financiară pentru Ńările în curs de aderare şi contribuie la implementarea acquis-ului comunitar şi la mobilizarea investiŃiilor. [52]

În România, programul PHARE a fost lansat în 1998, iar protecŃia mediului a reprezentat un domeniu important de acŃiune în cele 3 componente ale programului: PHARE “NaŃional”; PHARE “Cooperare trans-frontalieră” şi PHARE “Coeziune economică şi socială“. Obiectivele naŃionale pentru fiecare an de derulare au evoluat de la pregătirea adoptării acquis-ului comunitar de mediu la aspecte practice de implementare. [52]

Cu sprijinul programului PHARE s-a reuşit transpunerea aproape în totalitate a legislaŃiei europene în domeniile: legislaŃie orizontală, substanŃe chimice, managementul deşeurilor, controlul poluării industriale, calitatea aerului, calitatea apei, protecŃia împotriva zgomotului. [53]

Proiectele PHARE au contribuit substanŃial la întărirea capacităŃii administrative la nivel central, regional şi local prin organizarea de sesiuni de training sau seminarii de informare pe diverse probleme de mediu, dotarea cu echipamente de monitorizare a calităŃii mediului, calculatoare, softuri, echipamente de birotică etc.


Strategiile naŃionale, planurile naŃionale, regionale şi locale de acŃiune în domeniul mediului au fost elaborate sau reactualizate asigurând o viziune mai coerentă asupra politicii de mediu din România şi asupra modului în care aceasta poate fi reflectată în practică. [53]

Prin programul PHARE 2003 CES, s-a urmărit să se implementeze în Regiunea Centru prima schemă (pilot) de granturi mici pentru managementul deşeurilor; prin PHARE 2004 schema s-a extins la nivelul întregii Ńări; prin PHARE 2005-2006, s-au lansat scheme de granturi în alte sectoare de mediu (aer, IPPC, apă, protecŃia naturii), adresându-se şi sectorului privat, în calitate de beneficiari. [53]

Programul PHARE a contribuit cu aproximativ 19 milioane Euro la pregătirea de proiecte în vederea finanŃării din Fonduri Structurale şi din Fondul de Coeziune. [53]

- Programul ISPA [52, 53]

Programul ISPA a fost înfiinŃat prin Reglementarea Consiliului Nr. 1267/1999, pe baza unei propuneri a Comisiei din Agenda 2000. Programul ISPA a avut scopul de a întări coeziunea economică şi socială a UE. Focalizarea exclusivă a ISPA pe măsuri legate de infrastructura de mediu şi transporturi a permis programului PHARE să se axeze pe alte aspecte ale Coeziunii Economice şi Sociale, evitând riscul suprapunerii responsabilităŃilor în aceste domenii. [52]

Domeniile eligibile de finanŃare prin ISPA, în România : [52]

- Calitatea apei:

- Reabilitarea staŃiilor de epurare;

- Reabilitarea staŃiilor de tratare;

- Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare.

- Managementul integrat al deşeurilor:

- Colectarea selectivă a deşeurilor menajere;

- Închiderea vechilor depozite de deşeuri necontrolate;

- Construirea de noi rampe ecologice.


Obiectivele principale ale programului ISPA: [52]

−−−− susŃinerea Ńărilor beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene;

−−−− extinderea şi conectarea reŃelelor de transport proprii cu cele Trans – europene;

−−−− susŃinerea Ńărilor beneficiare să se familiarizeze cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.

Programul ISPA s-a concentrat pe directivele de mediu care presupun investiŃii considerabile în următoarele sectoare: alimentarea cu apă potabilă, epurarea apelor uzate, managementul deşeurilor solide şi periculoase, poluarea aerului. [53]

ISPA nu poate finanŃa mai mult de 75% din costul total al proiectului, beneficiarii trebuie să identifice surse de finanŃare pentru restul de 25%. InstituŃii finanŃatoare internaŃionale au propus programe de cofinanŃare pentru proiectele ISPA. [52]

În perioada 2000-2005 au fost aprobate pentru finanŃare ISPA 42 de proiecte, dintre care 29 pentru îmbunătăŃirea calităŃii apei (pentru modernizarea infrastructurii de apă / apă uzată), 7 în domeniul managementului integrat al deşeurilor şi 6 proiecte de AsistenŃă Tehnică. [53]

- Programul SAMTID (Programul de Dezvoltare a Infrastructurii Oraşelor Mici şi Mijlocii) [53]

Ministerul Român al Internelor şi Reformei Administrative a demarat în anul 2001 Programul SAMTID, destinat îmbunătăŃirii stării tehnice a infrastructurii locale în domeniul calităŃii apei potabile şi a serviciilor de alimentare cu apă. [53]

Obiectivele generale şi problemele prioritare care au fost susŃinute pentru a fi soluŃionate în cadrul Programului SAMTID: [52]

− Implementarea reabilitării, retehnologizării şi modernizării alimentării cu apă în oraşele mici şi mijlocii din România;

− ÎmbunătăŃiri semnificative ale serviciilor de alimentare cu apă din oraşele mici şi mijlocii;

− Restructurarea exploatării şi administrării serviciilor de alimentare cu apă şi stimularea cooperării dintre autorităŃile


locale pentru rezolvarea problemelor prioritare în domeniul serviciilor publice de mediu;

− Identificarea şi implementarea unor măsuri de îmbunătăŃire a capacităŃii de a obŃine credite, oferind astfel posibilitatea accesării unor scheme de creditare;

− Dezvoltarea bazei instituŃionale şi organizatorice pentru implementarea Directivei Cadru - Apă a Uniunii Europene privind gospodărirea apelor în cadrul bazinelor hidrografice.

Prin program au fost stabilite ca Ńintă 7 regiuni de dezvoltare: Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest şi Centru. Pentru implementarea programului au fost prevăzute trei faze succesive: Faza 1: Pilot – începută în 2003, Faza 2: Expansiune, Faza 3: Consolidare. [52]

- Programul SAPARD (Program Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) [52, 53]

Programul SAPARD a fost gândit pentru a se adresa priorităŃilor identificate în Parteneriatele de Aderare şi a fost înfiinŃat prin Reglementarea Consiliului nr. 1268/1999, pe baza unei propuneri a Comisiei în cadrul Programului Agenda 2000 pentru creşterea asistenŃei de preaderare în perioada 2000 – 2006.

Scopul Programului SAPARD a fost de a ajuta Ńările beneficiare din Europa Centrală şi de Est să abordeze problemele ajustării structurale din sectoarele agricole şi din zonele rurale, precum şi să pună în aplicare acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte CAP (Politica Agricolă Comună) şi legislaŃia asociată din domeniul rural şi al agriculturii. [52]

Documentul de programare multianuală şi de fundamentare pentru implementarea Programului SAPARD în România a fost Programul NaŃional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) aprobat prin Decizia Comisiei Europene în decembrie 2000.

În cadrul acestui program a fost prevăzută acordarea asistenŃei financiare nerambursabile pentru „dezvoltarea şi reabilitarea infrastructurii rurale” (măsura 2.1 din PNADR). Această măsură are la bază următoarele obiective: [53]

- ConstrucŃia şi modernizarea drumurilor şi podurilor comunale;

- ConstrucŃia şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă;


- ConstrucŃia de sisteme de canalizare şi staŃii de epurare a apei uzate.

PNADR programează implementarea a 11 măsuri de intervenŃie în spaŃiul rural, grupate în patru mari obiective, care vizează: îmbunătăŃirea competitivităŃii în prelucrarea produselor agricole şi piscicole, îmbunătăŃirea infrastructurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dezvoltarea economiei rurale şi dezvoltarea resurselor umane. [52]

Preocupările în acest domeniu continuă şi în 2010, astfel în M.O. nr. 84 din 8 februarie a fost publicat Ordinul nr. 16/2010 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de către bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbŃiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltarea rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare.

- Programul LIFE [52, 53]

Lansat în 1992, programul LIFE este un instrument financiar utilizat pentru a promova politica de mediu a UE şi pentru a cofinanŃa iniŃiativele de mediu din Uniunea Europeană. [52]

Cele două componente ale programului LIFE pentru Ńările candidate, LIFE Mediu şi LIFE Natura, au devenit funcŃionale în România din 1999 şi au finanŃat proiecte ce tratează probleme specifice, locale de îmbunătăŃire, protecŃie sau conservare a calităŃii mediului (LIFE Mediu) şi a biodiversităŃii (LIFE Natura). Aceste proiecte au venit în sprijinul măsurilor de infrastructură şi au condus la realizarea obiectivelor naŃionale de mediu. [53]

Proiectele din cadrul componentei „Natura” vizează protecŃia diferitelor ecosisteme şi specii de plante şi animale. În cadrul componentei „Mediu” au fost elaborate proiecte inovatoare privind:


sistemul de avertizare în cadrul fenomenelor periculoase; dezvoltarea unor sisteme operative pentru studiul de impact şi monitorizare; sensibilizarea populaŃiei în precolectarea selectivă a deşeurilor menajere etc. [53]

- GEF (Facilitatea Globală pentru Mediu) [52, 53]

România a aderat la programul GEF - Facilitatea Globală pentru Mediu în 1994. GEF este destinat susŃinerii financiare pentru protecŃia mediului la nivel global, prin constituirea unui fond special şi alocarea acestuia pentru proiecte globale ce au în vedere păstrarea biodiversităŃii, schimbările climatice, poluanŃii organici persistenŃi, combaterea deşertificării, protejarea apelor internaŃionale şi a stratului de ozon. Proiectele GEF sunt implementate prin intermediul PNUD (Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare), PNUM (Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu) şi Banca Mondială şi sunt derulate de organizaŃii publice sau private. [53]

Proiectele GEF trebuie să îndeplinească două criterii: să reflecte priorităŃile naŃionale sau regionale, având sprijinul judeŃelor / Ńărilor implicate şi să contribuie la ameliorarea situaŃiei mediului pe plan global. [52]

- Fondul de mediu [52, 53]

Pentru a sprijini elaborarea de proiecte în cadrul Planului NaŃional de AcŃiune pentru ProtecŃia Mediului s-a constituit un Fond de Mediu în baza Legii nr. 73/2000 şi OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 86/2003. Fondul de Mediu are scopul de a stimula investiŃiile de mediu de interes public, acordând prioritate celor incluse în Planul NaŃional de AcŃiune pentru ProtecŃia Mediului. [52]

Încasările din Fondul de Mediu sunt reprezentate de diferite taxe suportate de către agenŃii economici poluatori, alocaŃii de la bugetul de stat, donaŃii, sponsorizări, asistenŃă financiară din partea unor persoane fizice sau juridice sau a unor organizaŃii internaŃionale, taxe pentru eliberarea autorizaŃiei de mediu, precum şi rambursarea împrumutului şi a dobânzii de către utilizatorii resurselor fondului. [53]

Principalele tipuri de sprijin financiar oferite de fondul de mediu sunt: [52]

- FinanŃare prin împrumuturi rambursabile sau fonduri nerambursabile (donaŃii);


- CofinanŃarea unor proiecte sprijinite din surse externe prin împrumuturi rambursabile sau fonduri nerambursabile;

- SubvenŃionarea parŃială sau integrală a dobânzii plătite pentru împrumuturile bancare;

- Garantarea împrumuturilor interne pentru finanŃarea investiŃiilor până la 60 % din valoarea împrumutului.

Principalele priorităŃi sunt: [52]

- ProtecŃia aerului, apei, solului şi utilizarea ecotehnologiilor;

- Conservarea resurselor naturale;

- Managementul deşeurilor, inclusiv a celor periculoase;

- Conservarea biodiversităŃii;

- Informare şi conştientizarea populaŃiei.

Categoriile de proiecte eligibile pentru finanŃare din Fondul de Mediu au fost stabilite printr-un plan anual adoptat de către comitetul director al Fondului. Resursele fondului au fost, în mare parte, destinate achiziŃionării de aparatură cu tehnologie nepoluantă şi proiectelor de gestiune a deşeurilor (inclusiv deşeuri periculoase). [52]

- ActivităŃi de cercetare în domeniul mediului [53]

ActivităŃile de cercetare în domeniul protecŃiei mediului reprezintă o parte importantă din activitatea de cercetare finanŃată de la bugetul de stat sau din alte surse. Planul NaŃional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare (PNCDI), este instrumentul prin care este implementată politica naŃională în vederea obŃinerii de produse şi tehnologii competitive, având la bază ideea de relansare a economiei prin transfer tehnologic, în scopul eliminării disparităŃilor economice dintre România şi celelalte Ńări din Uniunea Europeană. [53]

PNCDI asigură cadrul necesar participării institutelor de cercetare din România la programele internaŃionale de cercetare. (ex: al 7-lea Program Cadru de Cercetare, 2007–2013).

În România, Planul de AcŃiune al Tehnologiilor de Mediu (PATM) are o contribuŃie majoră la atingerea obiectivelor din cadrul Agendei de la Lisabona prin: transferul tehnologiilor de mediu din cercetare către piaŃă; îmbunătăŃirea condiŃiilor pieŃei în scopul sprijinirii utilizării tehnologiilor de mediu; promovarea ecotehnologiilor şi a ecoproduselor.


În domeniul mediului sunt active numeroase proiecte de cercetare, dezvoltare, inovare (CDI) la care lucrează cercetători şi specialişti din universităŃi, institute de cercetare, agenŃi economici etc. Aceste proiecte de cercetare se axează pe tehnologii de monitorizare, protecŃie şi reabilitare a mediului, incluzând monitorizarea şi diminuarea agenŃilor poluanŃi. [53]

Legătura între comunitatea ştiinŃifică şi politică este importantă deoarece inovaŃia este considerată un element cheie al creşterii economice în Uniunea Europeană.

ExperienŃa câştigată pe parcursul implementării programelor de preaderare reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea unui sistem nou de implementare, stabilind roluri şi responsabilităŃi clare pentru diferiŃi actori şi pentru pregătirea portofoliului de proiecte postaderare.

9.2. POS MEDIU [52, 53]

Programul OperaŃional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, care stabileşte strategia de alocare a fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013. POS Mediu a fost elaborat de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (azi este denumit Ministerul Mediului şi Pădurilor), în calitate de Autoritate de Management pentru acest program sub coordonarea Ministerului Economiei şi FinanŃelor, în calitate de coordonator al procesului de pregătire a României pentru accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune pentru perioada 2007-2013 (figura 9.1) [53]

Programul OperaŃional Sectorial pentru Infrastructura de Mediu (POS Mediu) este în strânsă corelare cu obiectivele naŃionale strategice prevăzute în Planul NaŃional de Dezvoltare (PND) şi se bazează pe principiile şi practicile Uniunii Europene. POS este astfel gândit încât să stabilească o bază şi să reprezinte un catalizator pentru o economie mai competitivă, un mediu mai curat şi o dezvoltare regională mai echilibrată. [52]

POS conŃine elementele esenŃiale pentru implementarea cu succes a PND în domeniul protecŃiei mediului; obiectivul său de bază fiind promovarea dezvoltării durabile a Ńării.


Fig

ura

9.1. C

adru

l leg

al-in

stitu

Ńiona

l priv

ind

Fon

duril

e S

truc

tura

le (

surs

a: M

IE)


PND reprezintă un instrument de prioritizare a investiŃiilor publice pentru dezvoltare, având ca punct central stabilirea direcŃiilor de alocare a fondurilor publice pentru investiŃii cu impact semnificativ asupra dezvoltării economice şi sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale etc.) sau surse externe (fondurile structurale, credite externe etc.), în scopul diminuării decalajelor de dezvoltare faŃă de Uniunea Europeană şi a disparităŃilor interne.

Obiectivul pe termen lung al PND este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii prin reducerea decalajului privind veniturile populaŃiei raportat la media Uniunii Europene. [52]

POS Mediu este unul dintre cele 7 programe operaŃionale care sprijină implementarea Planului NaŃional de Dezvoltare al României (PND) pentru perioada de programare 2007-2013.

În anul 2006, a fost elaborată versiunea preliminară a POS Mediu, în paralel cu finalizarea primelor variante ale CSNR (Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă) şi ale celor şapte Programe OperaŃionale (PO). La sfârşitul anului 2006 a fost elaborată o nouă variantă a POS MEDIU, corelată cu Planul NaŃional de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013 şi care a luat în considerare comentariile primite în cadrul consultărilor privind CSNR, observaŃiile făcute pe parcursul monitorizării Capitolului 21, care au vizat cu precădere cerinŃele instituŃionale referitoare la sistemele de implementare ale PO, comentariile exprimate la întâlnirile bilaterale organizate pentru discutarea diferitelor aspecte specifice POS Mediu şi amplele discuŃii purtate cu toŃi partenerii relevanŃi. În ianuarie 2007, autorităŃile române au transmis la Comisia Europeană, versiunea finală POS Mediu. [53]

Procesul de elaborare a POS Mediu a avut la bază: [53]

- obiectivele pentru dezvoltarea economică şi socială a României, stabilite prin PND 2007-2013;

- strategia naŃională privind utilizarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune, cuprinsă în Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă;

- prevederile regulamentelor comunitare privind Fondurile Structurale şi de Coeziune şi alte documente metodologice ale Comisiei Europene;

- angajamentele de aderare ale României pentru sectorul de mediu, cuprinse în Tratatul de aderare;


- rezultatele consultărilor cu partenerii economici şi sociali, Comisia Europeană, societatea civilă.

Având în vedere legătura dintre protecŃia mediului şi toate celelalte sectoare economice şi sociale, POS Mediu a fost elaborat în strânsă corelare cu celelalte programe operaŃionale şi s-a avut în vedere eliminarea suprapunerilor şi realizarea complementarităŃii între programe.

Punctul de plecare pentru POS l-a reprezentat analiza situaŃiei mediului din România şi analiza SWOT pe baza căreia este construită strategia de dezvoltare. POS conŃine şi o scurtă descriere a măsurilor şi identificarea proiectelor, dar şi prevederi de implementare a acestora. [53]

În vederea realizării eficiente a acestui program, AgenŃiile Regionale pentru ProtecŃia Mediului au fost desemnate Organisme Intermediare (OI) pentru POS Mediu.

POS Mediu este unul dintre cele mai importante programe operaŃionale din punct de vedere al alocării financiare şi reprezintă cea mai importantă sursă de finanŃare pentru sectorul de mediu. Programul este finanŃat din două fonduri: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC).

POS se bazează în totalitate pe obiectivele şi priorităŃile politicilor de mediu şi infrastructură ale Uniunii Europene şi reflectă atât obligaŃiile internaŃionale ale României cât şi interesele specifice naŃionale. POS continuă programele de dezvoltare a infrastructurii de mediu desfăşurate în cadrul asistenŃei de preaderare (PHARE, ISPA, SAPARD).

Obiectivul global al POS Mediu vizează îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii populaŃiei şi actualizarea standardelor de mediu, contribuind la respectarea legislaŃiei de mediu. [53]

Pentru realizarea acestui obiectiv global, prin POS Mediu se vor finanŃa investiŃii pentru următoarele sectoare de mediu: [53]

- Sectorul apă / apă uzată - InvestiŃiile au în vedere extinderea / modernizarea reŃelelor de apă şi canalizare, construirea / modernizarea staŃiilor de tratare a apei potabile şi a staŃiilor de epurare, precum şi creşterea calităŃii serviciilor publice de apă şi canalizare.


- Sectorul de gestionare a deşeurilor / reabilitarea terenurilor poluate istoric - InvestiŃiile pentru acest sector vizează crearea de sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel regional. Se vor finanŃa măsuri de colectare, sortare, transport, tratare şi depozitare a deşeurilor menajere combinate cu măsuri de reducere a cantităŃii de deşeuri, conform cu principiile şi practicile Uniunii Europene. Alte investiŃii sunt destinate unor proiecte pilot de reabilitare a terenurilor afectate de-a lungul timpului de diverşi poluanŃi şi care afectează negativ mediul şi sănătatea umană.

- Sectorul termoficare - InvestiŃiile preconizate pentru acest sector au în vedere reducerea emisiilor provenite de la centralele municipale de termoficare.

- Sectorul protecŃia naturii - Proiectele finanŃate vizează asigurarea unui management corespunzător al ariilor protejate conducând la stoparea degradării biodiversităŃii şi a resurselor naturale. O atenŃie deosebită se va acorda managementului site-urilor Natura 2000.

- ProtecŃia împotriva inundaŃiilor şi reducerea eroziunii costiere Proiectele de investiŃii au ca scop protejarea populaŃiei şi a bunurilor materiale de efectele devastatoare ale inundaŃiilor. Zonele de intervenŃie se vor selecta în concordanŃă cu strategia naŃională în domeniu, precum şi în baza unor analize de risc. Un alt domeniu de acŃiune este protejarea şi reabilitarea litoralului sudic al Mării Negre, pentru reducerea eroziunii costiere.

- AsistenŃa Tehnică - ActivităŃile finanŃate din asistenŃa tehnică au ca scop creşterea capacităŃii de absorbŃie a fondurilor Uniunii Europene, prin finanŃarea pregătirii aplicaŃiilor, precum şi a activităŃilor de monitorizare, evaluare şi control a proiectelor, respectiv acŃiuni de publicitate şi informare pentru POS Mediu.

Rezultatele aşteptate au în vedere eficientizarea şi extinderea serviciilor în domeniul mediului, Ńinând cont de principiul dezvoltării durabile.

Programul acoperă perioada 2007-2013, dar obiectivele sale urmăresc strategia de dezvoltare a României dincolo de 2013, prin punerea bazelor dezvoltării economice durabile.


A N E X Ă


Abrevieri ACIS Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale ADI AsociaŃie de Dezvoltare Intercomunitară ALPM AgenŃii Locale de ProtecŃia Mediului AM Autoritatea de Management AOD AsistenŃa Oficială pentru Dezvoltare ANPM AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului ANRSC Autoritatea NaŃională de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de UtilităŃi Publice ARPM AgenŃia Regională pentru ProtecŃia Mediului ASRO AsociaŃia de Standardizare din România AT AsistenŃa Tehnică BAT Cele mai bune tehnici disponibile (Best Available Technique) BERD Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare BM Banca Mondială CDD Comisia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru dezvoltare

durabilă CE Comisia Europeană CES Comitetul European de Standardizare CCONUSC ConvenŃia cadru a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite referitoare la

schimbările climatice CSNR Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă ECI Indicatori ai condiŃiilor de mediu EIA Evaluarea Impactului asupra Mediului EIB Banca Europeană de InvestiŃii EMAS Eco-management and Audit Scheme (Schema comunitară de

eco-management şi audit FEADR Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurală FC Fondul de Coeziune FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională FSC Fonduri Structurale şi de Coeziune FSE Fondul Social European FS Fonduri Structurale IDSA Industrial Designers Society of America IFI InstituŃii Financiare InternaŃionale IMM Întreprinderi mici şi mijlocii ISPA Instrument pentru Politici Structurale de Pre-aderare ISO International Organization for Standardization JASPERS AsistenŃă Comună pentru Sprijinirea de Proiecte în Regiunile

Europene LCA Life Cycle Assessment MADR Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale MDLPL Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi locuinŃelor MEF Ministerul Economiei şi FinanŃelor


MMDD MMDD Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile MMP Ministerul Mediului şi Pădurilor MPI Indicatori ai performanŃelor manageriale NUTS Nomenclatorul UnităŃilor Teritoriale Statistice OCDE OrganizaŃia de Cooperare şi de Dezvoltare Economică

(Organisation de Cooperation et de Developpement Economique) OI Organism Intermediar OM Ordin de Ministru OMS OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii ONG OrganizaŃii neguvernamentale OPI Indicatori de performanŃă operaŃională OR Operator Regional OUG OrdonanŃă de UrgenŃă PATM Planul de AcŃiune pentru Tehnologii de Mediu PCE Produse consumatoare de energie PCO Proiectare Construire Operare PCS Puterea de cumpărare standard PHARE CBC PHARE Cooperare Transfrontalieră PIB Produsul Intern Brut PNCDI Planul NaŃional pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare PNDR Program NaŃional de Dezvoltare Rurală PND Planul NaŃional de Dezvoltare PNUD Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare PO Program OperaŃional POR Program OperaŃional Regional POS Mediu Program OperaŃional Sectorial de Mediu PPP Parteneriat Public Privat REDD ReŃeaua europeană de dezvoltare durabilă RSI Responsabilitatea socială a întreprinderilor SAPARD Program Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare

Rurală SNDD Strategia NaŃională de Dezvoltare Durabilă SAMTID Programul de Dezvoltare a Infrastructurii Oraşelor Mici şi

Mijlocii SEA Evaluare Strategică de Mediu SMIS Sistem Unic de Management al InformaŃiei SMM Sistem de managementul mediului UE Uniunea Europeană UNEP Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu UNSCC Comitetul de Coordonare a standardizării NaŃiunilor Unite


BIBLIOGRAFIE

[1] Botnarciuc, D. ş.a., Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

[2] Bran F., Ecologie generală şi protecŃia mediului, Editura ASE, Bucureşti, 2000.

[3] Cămăşoiu, Camelia, Economia şi sfidarea naturii, Editura Economica, Bucureşti, 1994.

[4] Commoner, B., Cercul care se închide. Natura, omul şi tehnica, Editura Politică, Bucureşti, 1980.

[5] Cristea, D. ş.a., Economicitate şi depoluare, Universitatea din Piteşti, 1995.

[6] Derosier, J.P., La dialectique centralisation / décentralisation. Recherches sur le caractère dynamique du principe de subsidiarité în: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, 2007.

[7] Drăghici, P., Dreptul mediului - Curs de bază, THEMIS, FundaŃia europeană Titulescu, Filiala Craiova, 2000.

[8] Elsom, D., Atmospheric Pollution, Oxford, 1987. [9] Georgescu,G., Reforma economică şi dezvoltarea durabilă, Editura

Economică, Bucureşti, 1995. [10] Harribey, J.M., Le Développement soutenable, Economica, Paris,

1998. [11] Ionescu, C. ş.a., Politica şi legislaŃia europeană a mediului, Editura

HGA, Bucureşti, 2000. [12] Lamarche, T., La notion d'entreprise în: Revue trimestrielle de droit

commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, 2006. [13] Libaert, T. S.a., Le développement durable – DUNOD , Paris, 2008 [14] Manea, Gh., ProtecŃia mediului, şansă de supravieŃuire a

întreprinderii, Oficiul de Informare Documentară pentru Industria ConstrucŃiilor de Maşini, Bucureşti, 1996.

[15] Manoliu, M., ş.a., Dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului, H.G.A., Bucureşti, 1998.

[16] Marinescu, D., Dreptul mediului înconjurător, Casa de editură şi presă Şansa, Bucureşti, 1993.

[17] Naim-Gesbert, E., Droit, expertise et société du risque în: Revue du droit public - Paris : Editions juridiques associées, 2007

[18] Naşcu, H., Tratat de ecosisteme, Editura ICPIAF, Cluj-Napoca, 1998. [19] Neacşu P., Olteanu, I., Ecologie, Tipografia UniversităŃii din

Craiova, 1996.


[20] Niac, G. ş.a., Chimie ecologică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. [21] Petit, J. A., Ingenierie et Environnement, Vol. I, II, III, ENI Tarbes, 2002. [22] Petit, Y., A la recherche de la politique européenne de l'énergie în:

Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, 2006 [23] Pierre, N., Appréciation et pouvoirs du comité d'entreprise lors du

déclenchement et de la poursuite de la procédure d'alerte. în: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, 2006.

[24] PohoaŃă, I., Dezvoltarea durabilă şi politica de mediu în UE, Iaşi, 2004. [25] Platon, V., ProtecŃia mediului şi dezvoltarea economică, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 [26] Prisecaru, P., Politici comune ale Uniunii Europene, Editura

Economica, Bucureşti, 2004 [27] Rojanschi, V. ş.a., Economia şi protecŃia mediului, Editura Tribuna

Economica, Bucureşti, 1997. [28] Roşca, Daniela, Introducere în ingineria mediului, Editura Universitaria,

Craiova, 2002 [29] Roşu, A., Terra-geosistemul vieŃii, Editura ştiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1987. [30] Sadgrove, K., Ghidul ecologic al managerilor, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1998. [31] Sandu Alexandra, ş.a., Management, Editura Universitaria, Craiova, 2004. [32] Strange T. ş.a., Le développement durable – A la croisée de

l’économie, de la société et de l’environnement, OCDE, 2008 [33] Strugren B. ş.a., Ocrotirea naturii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988. [34] Tufescu, V. ş.a., Ecologia şi activitatea umană, Editura Albatros,

Bucureşti, 1981. [35] Ursu, P. ş.a., Protejarea aerului atmosferic, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1978. [36] Voicu, V., Agenda pentru combaterea noxelor în industrie, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1994. [37] ∗∗∗ Analysis of the EU Eco-industries, their employment and export

potential, Ecotec Research and Consulting Ltd, 2002 [38] ∗∗∗ Annuarie de la Recherche, Université Paris – Sud, 2006-2009. [39] ∗∗∗ Contributions of the Regional and Local Authorities to Sustainable

Development Strategies, Comitetul Regiunilor, 2009 (RIMAS). [40] ∗∗∗ ConferinŃa-dezbatere "Provocările din sectorul mediului". Institutul

European din România, 11 aprilie 2006. [41] ∗∗∗ Guide pratique du management de l’environnement, Edition DPE,

Paris, 2002. [42] ∗∗∗ Global Reporting Initiative, Sustainability Reporting Guidelines,

2002.


[43] ∗∗∗ International Journal of Environmental Science, Cambridge University Press, vol. 29, 2002.

[44] ∗∗∗ Innovation and the Environment, OECD, 2000. [45] ∗∗∗ Journal officiel de l'Union européenne L 184/21, 23.7.2003 FR . [46] ∗∗∗ Livre vert, Promouvoir un cadre européen pour la responsabilité

sociale des entreprises, Bruxelles, Commission des communautés européennes, 2001.

[47] ∗∗∗ La prise en compte du développement durable dans les projets d’action stratégique de l’Etat en région (Note de synthèse) janvier 2006.

[48] ∗∗∗ Managementul mediului - Curs realizat în cadrul proiectului Oltenia Environmental Euro-Info Center. Program PHARE 2001 Societate civila, Componenta 4 ACCESS. 4.2 Acquis comunitar în domeniul protecŃiei mediului şi al dezvoltării socio-economice. 2005 (CCIO, ARPM Craiova).

[49] ∗∗∗ Plan d'action de l'ISO pour les pays en développement 2005-2010 [50] ∗∗∗ Projets d’action strategique de l’etat en region - PASER. [51] ∗∗∗ Planul strategic pentru perioada 2007-2009, Ministerul Mediului şi

Dezvoltării Durabile. [52] ∗∗∗ Program OperaŃional Sectorial de Mediu, Ministerul Mediului şi

Gospodăririi Apelor, draft Ianuarie 2006. [53] ∗∗∗ Programul OperaŃional Sectorial de MEDIU 2007 – 2013,

Versiunea finală 2007, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile. [54] ∗∗∗ Program de Guvernare 2005-2008 - Capitolul 18. Politica privind

protecŃia mediului înconjurător. [55] ∗∗∗ ProtecŃia mediului în Regiunea Oltenia, Oltenia Environmental

Euro-Info Center. Program PHARE 2001 Societate civila, Componenta 4. ACCESS 4.2 Acquis comunitar în domeniul protecŃiei mediului şi al dezvoltării socio-economice. 2004 (CCIO, ARPM Craiova).

[56] ∗∗∗ Prosperity without Growth? The transition to a sustainable economy. UK Sustainable Commission, 2009.

[57] ∗∗∗ Un mediu mai curat cu costuri reduse - Ghid al managementului de mediu. Prezentarea comparativă a standardelor ISO 9001 şi ISO 14001.

[58] ∗∗∗ Raport asupra activităŃii desfăşurate de Consiliul Legislativ în Anul 2006 , Buletin de informare legislativă nr. 2/2007.

[59] ∗∗∗ Rapport de la Commission européenne publié dans le cadre de l'Observatoire des PME européennes 2003

[60] ∗∗∗ Raport de mediu (Raport SEA) pentru Programul OperaŃional Sectorial 2007-2013 România.

[61] ∗∗∗ Raport asupra planetei vii („Living Planet Report”) WWF, 2008.


[62] ∗∗∗ Raport de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene.

[63] ∗∗∗ Raport ISO Ref.:840, 28 nov 2002. [64] ∗∗∗ Strategia naŃională pentru dezvoltare durabilă a României -

Orizonturi 2013-2020-2030. [65] ∗∗∗ Strategia naŃională pentru dezvoltare durabilă - Setul de indicatori

pentru dezvoltare durabilă, un instrument de lucru pentru procesul de monitorizare şi raportare.

[66] ∗∗∗ The EU Eco-industry's export potential, Ecotec Research and Consulting Ltd, 1999.

[67] ∗∗∗ The benefits of compliance with the environmental acquis for the Candidate Countries, Ecotec Research and Consulting Ltd, 2001.

[68] Regulamentul (CE) nr. 397/2009 (JO L 126, 21.5.2009) [69] Regulamentul (CE) nr. 443/2009 (JO L 140, 5.6.2009) [70] Regulamentul (CE) NR. 1221 / 2009 [71] Directiva 2008/98/CE (JO L 312, 22.11.2008) [72] Directiva 2009/28/CE (JO L 140, 5.6.2009) [73] Directiva 2009/29/CE (JO L 140, 5.6.2009) [74] Directiva 2009/31/CE (JO L 140, 5.6.2009) [75] Directiva 2009/30/CE (JO L 140, 5.6.2009) [76] Decizia nr. 742/2008/CE (JO L 201, 30.7.2008) [77] Documentul nr. 19117/06, 9.6.2006, Consiliul Uniunii Europene. [78] Document de lucru al Comisiei care însoŃeşte Comunicarea „Pentru

încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice”, SEC (2009) 101.

[79] CAP2D / ERM 20 PF3169- ADEME – Mars – 2004 [80] CAP2D / ERM 24 PF3162- ADEME – Mars – 2004 [81] COM(2007) 630, 23.10.2007 [82] COM(2007) 723, 22.11.2007 [83] COM(2007) 844, 21.12.2007 [84] COM(2008) 412, 2.7.2008 [85] COM(2008) 534, 3.9.2008 [86] COM(2008) 588, 24.9.2008 [87] COM(2008) 359, 17.6.2008 [88] COM(2008) 397, 16.7.2008 [89] COM(2008) 399, 16.7.2008 [90] COM(2008) 400, 16.7.2008 [91] COM(2008) 432, 8.7.2008 [92] COM(2008) 433, 8.7.2008 [93] COM(2008) 435, 8.7.2008 [94] COM(2008) 436, 8.7.2008 [95] COM(2008) 699, 4.11.2008 [96] COM(2008) 768, 13.11.2008


[97] COM(2008) 778, 13.11.2008. [98] COM(2008) 780, 13.11.2008. [99] COM(2008) 865, 16.12.2008

[100] COM(2008) 800, 26.11.2008 [101] COM(2008) 876, 16.12.2008 [102] COM(2009) 10, 21.1.2009 [103] COM(2009) 39, 28.1.2009 [104] COM(2009) 84, 23.2.2009 [105] COM(2009) 111, 12.3.2009 [106] COM(2009) 114, 4.3.2009 [107] COM(2009) 147, 1.4.2009 [108] COM(2009) 160, 8.4.2009 [109] COM(2009) 180,29.4.2009 [110] COM (2009) 257, 3.6.2009 [111] EuropeAid/121373/D/SV/RO POR [112] HG nr. 1043/2007 privind cerinŃele de ecoproiectare pentru produsele

consumatoare de energie, precum şi pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor acte normative .

[113] JO nr. C 82, 1.4.2008 [114] OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul

deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

[115] ORDIN nr. 1918/2009 ME - pentru modificarea Ordinului ministrului economiei şi comerŃului nr. 175/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la activitatea de protecŃie a mediului de către agenŃii economici cu activitate industrială .

[116] SEC(2009) 555, 21.4.2009 [117] Legea 137/1995, Legea protecŃiei mediului, MAPPM, 1995. [118] ColecŃie Standarde, Editura Tehnică, Bucureşti. [119] ColecŃie standarde – Familia ISO 9000 [120] ColecŃie standarde – Familia ISO 14000 [121] SR EN ISO 14001:2005 - Sisteme de management de mediu. CerinŃe

cu ghid de utilizare [122] SR EN ISO 14004:2005 - Sisteme de management de mediu. Linii

directoare referitoare la principii, sisteme şi tehnici de aplicare [123] http://www.anpm.ro [124] http://ec.europa.eu [125] http://ec.europa.eu/environment/climat/climate_action.htm [126] http://ec.europa.eu/economy_finance/thematic_articles/article14761_en.htm [127] http://ec.europa.eu/environment/air/pollutants/stationary/ippc/key_impl.htm [128] http://ec.europa.eu/health/ph_information/dissemination/echi/echi_en.htm [129] http://ec.europa.eu/ewsi/en/index.cfm [130] http://ec.europa.eu/sustainable/sds2001/index_en.htm


[131] http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/064-62730-292-10-43-911-20091019IPR62729-19-10-2009-2009-false/default_ro.htm

[132] http://www.europarl.europa.eu/news/public/focus_page/064-65646-334-11-49-911-20091130FCS65642-30-11-2009-2009/default_ro.htm

[133] http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana [134] http://www.earthsummit2002.org/Es2002.pdf [135] http://www.environment-agency.gov.uk/netregs/ [136] http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/polmed.htm [137] http://www.globalreporting.org/guidelines/2002.asp [138] http://www.iso.org/iso/fr [139] http://www.inem.org. [140] http://www.mie.ro/ [141] http://www.mmediu.ro [142] http://www.cse.uaic.ro [143] http://www.sd-network.eu/?k=country%20profiles [144] http://www.strategia.ncsd.ro [145] http://www.unep.org/Documents.Multilingual/Default.asp?

DocumentID=97 [146] http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html [147] http://www.asro.ro [148] http://www.afnor.org/developpementdurable [149] http://ec.europa.eu/environment/impel/