ecologie şi management ecologic

9
1 FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Babeş–Bolyai, ClujNapoca 1.2 Facultatea Facultatea de Stiinţa şi Ingineria Mediului 1.3 Departamentul Ştiinţa Mediului-Analiza si ingineria mediului-Chimia Mediului 1.4 Domeniul de studii Ştiinţa Mediului-Ingineria mediului 1.5 Ciclul de studii 3 - 4 ani 1.6 Programul de studiu / Calificarea Specialist în Ştiinţa Mediului - Inginer de mediu 2. Date despre disciplină 2.1 Denumirea disciplinei NSM2101 Ecologie şi Management Ecologic 2.2 Titularul activităţilor de curs Şef de lucrări Dr. Dana Malschi 2.3 Titularul activităţilor de seminar Asist. Univ. Dr. Eliana Sevianu 2.4 Anul de studiu 2 2.5 Semestrul 1 2.6. Tipul de evaluare Ex. 2.7 Regimul disciplinei Ob. 3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice) 3.1 Număr de ore pe săptămână 4 Din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 2 3.4 Total ore din planul de învăţământ Din care: 3.5 curs 3.6 seminar/laborator Distribuţia fondului de timp: ore Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 50 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 52 Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 30 Tutoriat 10 Examinări 4 Alte activităţi: .................. 5 3.7 Total ore studiu individual 102 3.8 Total ore pe semestru 151 3.9 Numărul de credite 5 4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1 de curriculum Nu e cazul 4.2 de competenţe Nu e cazul 5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1 De desfăşurare a cursului Există condiţii optime pentru desfăşurarea cursului 5.2 De desfăşurare a seminarului/laboratorului Există condiţii optime pentru desfăşurarea lucrărilor practice şi seminariilor

Upload: trannhi

Post on 01-Feb-2017

273 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Ecologie şi Management Ecologic

1

FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program

1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca

1.2 Facultatea Facultatea de Stiinţa şi Ingineria Mediului

1.3 Departamentul Ştiinţa Mediului-Analiza si ingineria mediului-Chimia Mediului

1.4 Domeniul de studii Ştiinţa Mediului-Ingineria mediului

1.5 Ciclul de studii 3 - 4 ani

1.6 Programul de studiu /

Calificarea

Specialist în Ştiinţa Mediului - Inginer de mediu

2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea disciplinei NSM2101 Ecologie şi Management Ecologic

2.2 Titularul activităţilor de curs Şef de lucrări Dr. Dana Malschi

2.3 Titularul activităţilor de seminar Asist. Univ. Dr. Eliana Sevianu

2.4 Anul de studiu 2 2.5 Semestrul 1 2.6. Tipul de evaluare Ex. 2.7 Regimul disciplinei Ob.

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1 Număr de ore pe săptămână 4 Din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 2

3.4 Total ore din planul de învăţământ Din care: 3.5 curs 3.6 seminar/laborator

Distribuţia fondului de timp: ore

Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 50

Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 52

Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 30

Tutoriat 10

Examinări 4

Alte activităţi: .................. 5

3.7 Total ore studiu individual 102

3.8 Total ore pe semestru 151

3.9 Numărul de credite 5

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum Nu e cazul

4.2 de competenţe Nu e cazul

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1 De desfăşurare a

cursului

Există condiţii optime pentru desfăşurarea cursului

5.2 De desfăşurare a

seminarului/laboratorului

Există condiţii optime pentru desfăşurarea lucrărilor practice şi

seminariilor

Page 2: Ecologie şi Management Ecologic

2

6. Competenţele specifice acumulate C

om

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

Cunoaşterea şi utilizarea adecvata a noţiunilor specifice disciplinei, conceptele de bază,

înţelegerea importanţei ecologiei, valoarea practică, interdisciplinaritatea domeniului.

Dobândirea capacităţii de explicare şi interpretare a ideilor, fenomenelor, proceselor şi

conţinutului disciplinei. (ex. monitoring, management, dinamică, restaurare ecologică etc)

Dobândirea de capacităţii aplicative (proiectarea, conducerea si evaluarea activităţilor

practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici si instrumente de investigare si de

aplicare)

Manifestarea unei atitudini pozitive si responsabile în domeniul ecologiei, protecţiei şi

dezvoltării durabile a mediului

Formarea unor capacităţi de management în activitatea practică, de a iniţia şi conduce un

proiect, de a utiliza metode şi tehnici moderne de evaluare sau de cercetare necesare pentru

activităţi specifice managementului integrat de mediu cum sunt: - Elaborarea declaraţiei

pentru autorizarea activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului. - Elaborarea de

planuri de evaluare preliminară a costurilor de mediu. - Evaluarea surselor de poluanţi cu

impact semnificativ şi protecţia mediului: Protecţia calităţii apelor. Protecţia atmosferei.

Protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor. Protecţia solului şi subsolului. Protecţia

împotriva radiaţiilor. Combaterea integrată a dăunătorilor plantelor cultivate. Protecţia

fondului forestier. Protecţia ecosistemelor, biodiversităţii şi ocrotirea naturii. Protecţia

peisajului şi a zonelor de interes tradiţional. Gestiunea deşeurilor. Gestiunea substanţelor şi

preparatelor periculoase. Gestiunea ambalajelor. Incadrarea în planurile de amenajare a

teritoriului. Protecţia aşezărilor umane. Reconstrucţia ecologică. Monitorizarea mediului.

Com

pet

enţe

tran

sver

sale

Dobândirea competenţelor pentru:

Rezolvarea problemelor practice de ecologie si management ecologic,

Elaborarea tehnologiilor integrate de protecţie şi inginerie a mediului,

Managementul si controlul poluării industriale, agricole, silvice, urbane,

Valorificarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale de biodiversitate,

Dezvoltarea durabilă a mediului.

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor acumulate)

7.1 Obiectivul general al

disciplinei Disciplina “Ecologie şi management ecologic” are ca obiectiv general

formarea specialiştilor din domeniul protecţiei mediului prin însuşirea

cunoştinţelor teoretice şi practice de ecologie, a conceptelor şi

metodelor managementului de mediu al ecosistemelor naturale şi

antropizate, în contextul asigurării dezvoltării durabile a vieţii pe

Pământ.

7.2 Obiectivele specifice

In cadrul ştiinţelor biologice, „Ecologia şi management ecologic” are

ca obiective specifice:

cunoaşterea elementelor şi funcţiilor sistemelor biocenotice şi

ecologice, necesare evaluării, protejării, conservării sau remedierii

calităţii mediului în ecosistemele naturale şi antropizate, prin

implementarea sistemelor managementului integrat de mediu.

Managementul ecologic având ca scop protejarea calităţii mediului şi

conservarea diversităţii sistemelor ecologice, este garanţia păstrării

Page 3: Ecologie şi Management Ecologic

3

8. Conţinuturi

stabilităţii ecosistemelor, tot mai mult ameninţate prin degradarea şi

distrugerea habitatelor, prin periclitarea şi extincţia speciilor.

cunoaşterea principiilor de baza ale ecologiei, prezentarea categoriilor

şi conceptelor fundamentale in ecologie, fixarea noţiunilor de bază

privind structura, dinamica şi funcţionarea sistemelor ecologice în

cadrul componentelor şi structurilor environmentale;

definirea şi fixarea noţiunilor elementare şi a principiilor de bază din

ecologie;

particularităţile şi caracteristicile relaţiei ecologie –

environmentologie; noţiuni generale de environmentologie; locul

environmentologiei şi ecologiei în cadrul conceptelor de

interdisciplinaritate şi multidisciplinaritate;

cunoaşterea relaţiilor existente între organisme de pe acelaşi sistem

trofic şi de pe nivele trofice diferite ;

analiza influenţei factorilor ecologici asupra organismului viu, vegetal

şi animal;

descrierea si analiza conceptelor ecologice - ecosistem, biocenoză,

populaţie (specie), individ; relaţii şi interrelaţii la nivelul acestora;

însuşirea unor principii şi elemente de ecologie aplicată: ecologie

somatică, ecotoxicologie, ecologie biochimică, ecologie agricolă,

ecologie forestieră, ecologia bolilor şi dăunătorilor, ecologia

peisajuilui, ecoturism, ingineria mediului, ecotehnie, ecologie umană,

biodiversitate, conservarea naturii şi biodiversităţii, ecologia aşezărilor

umane, ecoeconomie.

Tematica disciplinei de « Ecologie şi management ecologic ». Metode de

predare

Cap. I. Ecologia – abordarea sistemică interdisciplinară – dezvoltarea durabilă

a biosferei

1. Obiectivul disciplinei. Conservarea naturii. Protecţia mediului. Dezvoltarea

durabilă. Managementul de mediu. Teoria generală a sistemelor în cercetarea

sistemelor ecologice. Teoria nivelurilor de integrare şi ierarhia sistemelor vii.

Semnificaţia conceptului şi evoluţia ecologiei.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

Cap. II. Ecologie teoretică

2. Concepte şi principii ale proceselor ecologice: Mediu şi biotop. Definirea

conceptului de biodiversitate. Teoria nivelurilor trofice. Lanţuri trofice.

Principiul unităţii viaţă–mediu. Principiul feedback-ului. Legile factorilor

limitativi. Rolul factorilor de mediu. Categoriile taxonomice. Ierarhia treptelor

taxonomice. Indici structurali ai biocenozei. Indici de biodiversitate.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

3. Biosfera. Organizarea şi evoluţia biosferei. Semnificaţia conceptului de

ecosistem. Compoziţia ecosistemului. Forţele integratoare şi cele 5 planurile de

structurare ale ecosistemului: 1- structura de biotop a ecosistemului; 2- structura

spaţială geometrică, corologia; 3- structura biocenotică; 4- structura

trofodinamică, funcţionarea fluxului de materie şi energie în ecosistem; 5-

structura biochimică a ecosistemului. Tipuri de comunitati biocenotice.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

4. Structura de biotop a ecosistemului. Dependenţa biocenozei de biotop. Valenţa expunere tematică

Page 4: Ecologie şi Management Ecologic

4

ecologică. Formele biotice. Tipologia ecologică. Efectul biocenozei asupra

biotopului. Transformarea geochimică a biotopului. Geneza microclimei.

Delimitarea ecosistemului în spaţiu. Ecosisteme terestre. Ecosisteme subterane.

Ecosisteme de ape interioare. Ecosisteme marine. Clasificarea şi ordonarea

ecosistemelor. Structura spaţială internă a ecosistemului. Macrostructura

orizontală: consorţiul, bioschena, sinuziile. Macrostructura verticală,

stratificarea. Microstructura.

interactivă,

proiectare Power-

Point.

5. Structura biocenotică. Biodiversitatea. Procesele de speciaţie. Speciaţia

alopatrică (centripetă şi centrifugă). Centru de speciaţie. Tipuri de specii de

speciaţie alopatrică. Speciaţia simpatrică: Selecţie disruptitivă. Selecţie

competitivă. Analiza biogeografică a biocenozelor. Ridicarea probelor.

Clasificarea fitocenozelor în fitotaxoni. Ierarhia fitotaxonilor în sistemul Braun-

Blanquet. Studiu de caz - Sistemul de agricultură cu perdele agroforestiere de la

Cean-Bolduţ.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

6. Structura trofodinamică, funcţionarea fluxului de materie şi energie în ecosistem.

Cercetări asupra agroecosistemelor.

expunere Power-

Point.

7. Structura biochimică a ecosistemului, interacţiunile dintre specii prin

exometaboliţi. Utilizarea feromonilor insectelor.

expunere Power-

Point.

8. Structura ecologică, statica şi dinamica populaţiei. Noţiunea de populaţie:

populaţii geografice, ecologice şi elementare. Statica populaţiei: efectiv,

densitate, rata natalităţii, rata mortalităţii şi rata creşterii numerice.Structura

ecologică a populaţiei: structura de vârstă; între sexe; configuraţia funcţională şi

spatială. Dinamica populaţiei. Factori dependenţi şi independenţi de densitate.

expunere tematică

Power-Point.

9. Dinamica şi evoluţia ecosistemului. Fenomene ritmice. Ritmuri circadiene.

Ritmuri anuale. Ecogeneza (succesiunea primară). Teoria clasică, clementsiană a

ecogenezei. Teoria modernă, stohastică a ecogenezei.

expunere Power-

Point.

10. Dinamica şi evoluţia ecosistemului. Ordinea in timp a ecosistemului. Succesiuni

secundare. Succesiuni abiogene. Succesiuni biogene. Succesiuni tehnogene.

Microsuccesiuni. Succesiuni experimentale. Stabilizarea ecosistemului.

Conceptul de climax

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

Cap. III. Ecologie aplicată, managementul ecologic

11. Protectia mediului. Relaţia generală om–biosferă. Acţiunea biologică a

poluanţilor. Poluarea cu pesticide. Surse de poluare atmosferică. Particularităţile

poluării apei şi solului. Radiotoxicitatea. Particularităţile poluării factorilor

biologici. Efecte genetice. Organismele modificate genetic.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

12. Conservarea biodiversităţii. Arii si specii protejate. Planul de organizare şi

gestionare al unei arii protejate. Studiul zonelor de vegetaţie, determinarea

compoziţiei florei. Analiza biogeografică a faunei. Fauna terestră şi aerienă.

Pedofauna. Fauna zonelor umede.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

13. Managementul ecologic şi al sistemelor biotehnice. Metodica managementului

de mediu. Protecţia naturii şi managementul spaţiilor verzi. Protecţia solului şi

restaurarea terenurilor. Bioremedierea solurilor. Realizarea solurilor tehnogene

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Page 5: Ecologie şi Management Ecologic

5

Bibliografie

1. BERCA M. Planificarea de mediu si gestiunea resurselor naturale. 2006. Ed. Ceres, Bucuresti.

2. BOTNARIUC N., VĂDINEANU A. 1982. Ecologie. Ed. Didact. Pedag., Bucureşti.

3. CRISTEA V., GAFTA D., PEDROTTI F., 2004. Fitosociologie. Ed. Presa Universitară Cluja

4. CRISTEA, V., SIMONE DENAEYER, 2004. De la biodiversitate la OGM-uri? Colectia Universitas,

seria Biologie, Ed. Eikon, Cluj-Napoca)

5. DORDEA MANUELA, COMAN N., 2005. Ecologie umană. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

6. KISS ŞT., DRAGAN-BULARDA M., DANIELA PAŞCA, 1993. Enzimologia mediului înconjurător.

Enzimologia solurilor tehnogene. Vol. II. Ed. CERES, Bucureşti.

7. MAIOR C., 2003. Management ecologic. Ed. “Vasile Goldiş” Univ. Press, Arad.

8. PUIA I., SORAN V., CARLIER L., ROTAR I., VLAHOVA M. 2001 Agroecologie şi ecodezvoltare.

Academicpres Cluj.

9. STUGREN B. 1982. Bazele ecologiei generale. Ed. St. Enciclop., Bucureşti.

10. STUGREN BOGDAN , 1994. Ecologie teoretică. Ed. Sarmis, Cluj – Napoca.

Manualele titularului:

MALSCHI DANA, 2009. Elemente de biologie, ecofiziologie si microbiologie.(Biocenologie terestra.

Biologia solului. Hidrobiologie. Ecosisteme antropizate.) Note de curs si aplicatii practice, Manual in format

electronic. Facultatea de Stiinta Mediului, Universitatea Babes-Bolyai. Editura Bioflux, Cluj-Napoca.

Editor: Malschi Dana, 2009, 640pp, ISBN 978-606-92028-4-5. http://www.editura.bioflux.com.ro/carti-

2009/

MALSCHI DANA, 2011, Caiet de practică pentru laboratorul didactic de biotehnologii, format

electronic, http://enviro.ubbcluj.ro/cercetare/laboratoare/Laborator de biotehnologii.php/.

MALSCHI DANA, 2009. Ecologie si management ecologic, Note de curs. Facultatea de Stiinta

Mediului. UBB Cluj.

prin depoluare biologică, bioremediere şi recultivare. Reconstrucţia ecologică a

biocenozelor şi ecosistemelor degradate.

Point.

14. Evaluarea surselor de poluanţi cu impact semnificativ prin biomonitoring

ecologic. Managementul de mediu al apelor şi aerului. Epurarea biologică a

apelor poluate. Protecţia climei. Managementul integrat al dăunătorilor fitofagi.

Managementul de mediu al deşeurilor şi pesticidelor.

expunere tematică

interactivă,

proiectare Power-

Point.

Page 6: Ecologie şi Management Ecologic

6

8.2 Seminar / laborator

Metode de predare

Observaţii

1.Principiile cercetării ecologice. Scopuri, obiective.

Tipuri de cercetări. Etapele unui studiu de ecologie.

Introducerea de termeni şi noţiuni specifice aplicaţiilor

practice în teren şi laborator.

- Prelegerea

- Explicaţia

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

2.Metode generale de studiu practic în ecologie.

Eşantionajul (sampling-ul ecologic). Aspecte teoretice,

metode, tipologie, design, aparatură şi dispozitive.

Metode generale de colectare a datelor. Aplicaţie

practică: prelevare de date şi aplicarea metodei

pătratelor (material didactic laborator - individual)

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Experiment

- Demonstraţia

- Exerciţiul

3.Metode de cercetare diferenţiate pe medii de viaţă

(acvatic, terestru, subteran, aerian). Metode specifice

de eşantionare la plante. Metode de eşantionare la

animale (nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări,

mamifere). Aplicaţie practică: evaluarea densităţii unei

populaţii de păsări (simulare laborator – individual).

Evaluarea mărimii populaţiilor şi a densităţii unor

specii de plante (material didactic laborator – grupe).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Experiment

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

4.Planificarea unui studiu de ecologie. Design-ul şi

mărimea (numărul) probelor. “Procesarea” şi

“valorificarea” primară a datelor.

Mărimea (numărul) probelor şi design-ul

experimental. Despre randomizare. Independenţa

observaţiilor, parametrii statistici şi parametrii

populaţiei. Aplicaţie practică: estimarea mărimii unei

populaţii de animale prin metoda capturare-marcare-

recapturare CMR (simulare laborator - grupe).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Experiment

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

5.Prelucrarea statistică a datelor de sampling.

Principalii parametri populaţionali. Indici

populaţionali: Lincoln – Petersen, Schnabel. Aplicaţie

practică: calcularea şi interpretarea indicilor pe baza

datelor obţinute prin metoda CMR (individual).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Experiment

- Conversaţia euristică

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

6.Modelul spaţial al distribuţiei populaţiilor de plante

şi animale. Metode şi tehnici de evidenţiere în teren.

Distribuţia populaţiilor: uniformă, întâmplătoare, în

agregate. Deplasarea şi răspândirea indivizilor.

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

Page 7: Ecologie şi Management Ecologic

7

Coridoare ecologice şi „stepping stones”. Aplicaţie

practică: studiu de caz, reţeaua Natura 2000.

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

7.Evaluarea stării de conservare a speciilor şi

habitatelor (DIRECTIVA 92/43/CEE a

CONSILIULUI EUROPEI privind conservarea

habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră

sălbatică). Aplicaţie practică: aplicarea matricei de

evaluare asupra unor seturi de date (grupe).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

8.Măsuri de management pentru menţinerea sau

aducerea populaţiilor în stare de conservare favorabilă.

Aplicaţie practică: elaborarea de măsuri pentru

populaţiile evaluate anterior (grupe).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

9. Relaţii în lumea vie. Tipuri de relaţii. Interrelaţii

dintre specii. Relaţii şi funcţii cu implicaţii în ecologie.

Lanţuri şi reţele trofice. Aplicaţie practică: alcătuirea

de lanţuri şi reţele trofice pe baza unui set de specii şi

descoperirea relaţiilor dintre ele (simulare – laborator).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

10. Relaţii în lumea vie. Amensalism, comensalism,

competiţia, mutualism, parazitism. Relaţia pradă-

prădător. Curba efectivelor. Consecinţele eliminării

prădătorilor dintr-un ecosistem. Aplicaţie practică:

analiza unor seturi de date reale, explicarea şi

reprezentarea grafică a rezultatelor (grupe)

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

11.Relaţii în lumea vie. Interacţiuni populaţionale în

cadrul comunităţilor. Relaţia pradă – prădător prin

prisma evoluţiei adaptative. Aplicaţie practică:

influenţa diferitelor adaptări asupra şanselor de

supravieţuire – simulare laborator (individual).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

Page 8: Ecologie şi Management Ecologic

8

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

12.Biodiversitatea. Bogăţia în specii, heterogenitate,

echivalenţă. Indici de evaluare ai biodiversităţii.

Hotspoturi de biodiversitate. Aplicaţie practică:

analiza unor seturi de date (individual).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

13. Criza biodiversităţii. Cauzele dispariţiei speciilor şi

habitatelor. Presiuni şi ameninţări. Studiu de caz:

extincţii recente (grupe).

- Prelegerea

- Explicaţia

- Dezbaterea

- Conversaţia euristică

- Studiul de caz

- Demonstraţia

- Învăţarea prin descoperire

- Exerciţiul

Rezolvarea de situaţii – problemă

14. Examinare – colocviu lucrări practice

Scris

Bibliografie

Begon, M., Harper, L., Townsend, C. 2006. Ecology. Individuals, Populations, Communities. Blackwell

Scientific Publications

Cîmpean, M, Battes, K., Momeu, L. 2011. Hidrobiologie. Ape continentale. Ghid de lucrări practice. Presa

Universitară Clujeană.

Farina, A. 1998. Principles and methods in landscape ecology. Chapman& Hall.

Futuyma, D. 2005. Evolution. Sinauer Associates, U.S.A.

Jarvis Ph., Fowler J., Cohen L., 1998. Practical Statistics for Field Biology. John Wiley & Sons, USA

Jorgensen, S., Fath, B. 2007. A new ecology. System perspective. Elsevier.

Petrovici, M., Boboescu, I. (coord.) 2010. Lucrări practice de ecologie. Ed. Univ. Oradea

Sîrbu, I., Benedek A.M. 2004. Ecologie practică. Sibiu.

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,

asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

Conţinutul cursului şi a lucrărilor practice a fost întocmit pe baza cunoaşterii realităţilor din teren în

domeniul protecţiei mediului înconjurător, evaluarea impactului antropic asupra mediului şi posibilităţilor de

reabilitare a mediilor biotice degradate, de protecţie durabilă a vieţuitoarelor şi ecosistemelor.

10. Evaluare

Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 metode de evaluare 10.3 Pondere din

nota finală

10.4 Curs Volum cunoştinţe Discuţii interactive

Mod de prezentare Examen final scris 50

10.5 Seminar/laborator Grad pregătire teoretică şi

practică

Activitate teren

Mod de prezentare,

capacitate de sinteză

Colocviu final 50

Page 9: Ecologie şi Management Ecologic

9

10.6 Standard minim de performanţă

Însuşirea cunoştinţelor teoretice de bază din domeniul ecologiei

Formarea de abilităţi în lucrul pe teren şi laborator

Utilizarea dispozitivelor şi aparaturii specifice

Formarea unor deprinderi elementare în relaţiile interumane

Relaţii eficiente cu factori de decizie din domeniul mediului

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar

1 octombrie 2013 Dr.biolog Dana Malschi Dr.biolog Eliana Sevianu

Data avizării în departament Semnătura directorului de departament

........................................... Conf.dr. Liviu Octavian Muntean