ecologie şi management ecologic
TRANSCRIPT
1
FIŞA DISCIPLINEI
1. Date despre program
1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca
1.2 Facultatea Facultatea de Stiinţa şi Ingineria Mediului
1.3 Departamentul Ştiinţa Mediului-Analiza si ingineria mediului-Chimia Mediului
1.4 Domeniul de studii Ştiinţa Mediului-Ingineria mediului
1.5 Ciclul de studii 3 - 4 ani
1.6 Programul de studiu /
Calificarea
Specialist în Ştiinţa Mediului - Inginer de mediu
2. Date despre disciplină
2.1 Denumirea disciplinei NSM2101 Ecologie şi Management Ecologic
2.2 Titularul activităţilor de curs Şef de lucrări Dr. Dana Malschi
2.3 Titularul activităţilor de seminar Asist. Univ. Dr. Eliana Sevianu
2.4 Anul de studiu 2 2.5 Semestrul 1 2.6. Tipul de evaluare Ex. 2.7 Regimul disciplinei Ob.
3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)
3.1 Număr de ore pe săptămână 4 Din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 2
3.4 Total ore din planul de învăţământ Din care: 3.5 curs 3.6 seminar/laborator
Distribuţia fondului de timp: ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 50
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 52
Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 30
Tutoriat 10
Examinări 4
Alte activităţi: .................. 5
3.7 Total ore studiu individual 102
3.8 Total ore pe semestru 151
3.9 Numărul de credite 5
4. Precondiţii (acolo unde este cazul)
4.1 de curriculum Nu e cazul
4.2 de competenţe Nu e cazul
5. Condiţii (acolo unde este cazul)
5.1 De desfăşurare a
cursului
Există condiţii optime pentru desfăşurarea cursului
5.2 De desfăşurare a
seminarului/laboratorului
Există condiţii optime pentru desfăşurarea lucrărilor practice şi
seminariilor
2
6. Competenţele specifice acumulate C
om
pet
enţe
pro
fesi
on
ale
Cunoaşterea şi utilizarea adecvata a noţiunilor specifice disciplinei, conceptele de bază,
înţelegerea importanţei ecologiei, valoarea practică, interdisciplinaritatea domeniului.
Dobândirea capacităţii de explicare şi interpretare a ideilor, fenomenelor, proceselor şi
conţinutului disciplinei. (ex. monitoring, management, dinamică, restaurare ecologică etc)
Dobândirea de capacităţii aplicative (proiectarea, conducerea si evaluarea activităţilor
practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici si instrumente de investigare si de
aplicare)
Manifestarea unei atitudini pozitive si responsabile în domeniul ecologiei, protecţiei şi
dezvoltării durabile a mediului
Formarea unor capacităţi de management în activitatea practică, de a iniţia şi conduce un
proiect, de a utiliza metode şi tehnici moderne de evaluare sau de cercetare necesare pentru
activităţi specifice managementului integrat de mediu cum sunt: - Elaborarea declaraţiei
pentru autorizarea activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului. - Elaborarea de
planuri de evaluare preliminară a costurilor de mediu. - Evaluarea surselor de poluanţi cu
impact semnificativ şi protecţia mediului: Protecţia calităţii apelor. Protecţia atmosferei.
Protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor. Protecţia solului şi subsolului. Protecţia
împotriva radiaţiilor. Combaterea integrată a dăunătorilor plantelor cultivate. Protecţia
fondului forestier. Protecţia ecosistemelor, biodiversităţii şi ocrotirea naturii. Protecţia
peisajului şi a zonelor de interes tradiţional. Gestiunea deşeurilor. Gestiunea substanţelor şi
preparatelor periculoase. Gestiunea ambalajelor. Incadrarea în planurile de amenajare a
teritoriului. Protecţia aşezărilor umane. Reconstrucţia ecologică. Monitorizarea mediului.
Com
pet
enţe
tran
sver
sale
Dobândirea competenţelor pentru:
Rezolvarea problemelor practice de ecologie si management ecologic,
Elaborarea tehnologiilor integrate de protecţie şi inginerie a mediului,
Managementul si controlul poluării industriale, agricole, silvice, urbane,
Valorificarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale de biodiversitate,
Dezvoltarea durabilă a mediului.
7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor acumulate)
7.1 Obiectivul general al
disciplinei Disciplina “Ecologie şi management ecologic” are ca obiectiv general
formarea specialiştilor din domeniul protecţiei mediului prin însuşirea
cunoştinţelor teoretice şi practice de ecologie, a conceptelor şi
metodelor managementului de mediu al ecosistemelor naturale şi
antropizate, în contextul asigurării dezvoltării durabile a vieţii pe
Pământ.
7.2 Obiectivele specifice
In cadrul ştiinţelor biologice, „Ecologia şi management ecologic” are
ca obiective specifice:
cunoaşterea elementelor şi funcţiilor sistemelor biocenotice şi
ecologice, necesare evaluării, protejării, conservării sau remedierii
calităţii mediului în ecosistemele naturale şi antropizate, prin
implementarea sistemelor managementului integrat de mediu.
Managementul ecologic având ca scop protejarea calităţii mediului şi
conservarea diversităţii sistemelor ecologice, este garanţia păstrării
3
8. Conţinuturi
stabilităţii ecosistemelor, tot mai mult ameninţate prin degradarea şi
distrugerea habitatelor, prin periclitarea şi extincţia speciilor.
cunoaşterea principiilor de baza ale ecologiei, prezentarea categoriilor
şi conceptelor fundamentale in ecologie, fixarea noţiunilor de bază
privind structura, dinamica şi funcţionarea sistemelor ecologice în
cadrul componentelor şi structurilor environmentale;
definirea şi fixarea noţiunilor elementare şi a principiilor de bază din
ecologie;
particularităţile şi caracteristicile relaţiei ecologie –
environmentologie; noţiuni generale de environmentologie; locul
environmentologiei şi ecologiei în cadrul conceptelor de
interdisciplinaritate şi multidisciplinaritate;
cunoaşterea relaţiilor existente între organisme de pe acelaşi sistem
trofic şi de pe nivele trofice diferite ;
analiza influenţei factorilor ecologici asupra organismului viu, vegetal
şi animal;
descrierea si analiza conceptelor ecologice - ecosistem, biocenoză,
populaţie (specie), individ; relaţii şi interrelaţii la nivelul acestora;
însuşirea unor principii şi elemente de ecologie aplicată: ecologie
somatică, ecotoxicologie, ecologie biochimică, ecologie agricolă,
ecologie forestieră, ecologia bolilor şi dăunătorilor, ecologia
peisajuilui, ecoturism, ingineria mediului, ecotehnie, ecologie umană,
biodiversitate, conservarea naturii şi biodiversităţii, ecologia aşezărilor
umane, ecoeconomie.
Tematica disciplinei de « Ecologie şi management ecologic ». Metode de
predare
Cap. I. Ecologia – abordarea sistemică interdisciplinară – dezvoltarea durabilă
a biosferei
1. Obiectivul disciplinei. Conservarea naturii. Protecţia mediului. Dezvoltarea
durabilă. Managementul de mediu. Teoria generală a sistemelor în cercetarea
sistemelor ecologice. Teoria nivelurilor de integrare şi ierarhia sistemelor vii.
Semnificaţia conceptului şi evoluţia ecologiei.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
Cap. II. Ecologie teoretică
2. Concepte şi principii ale proceselor ecologice: Mediu şi biotop. Definirea
conceptului de biodiversitate. Teoria nivelurilor trofice. Lanţuri trofice.
Principiul unităţii viaţă–mediu. Principiul feedback-ului. Legile factorilor
limitativi. Rolul factorilor de mediu. Categoriile taxonomice. Ierarhia treptelor
taxonomice. Indici structurali ai biocenozei. Indici de biodiversitate.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
3. Biosfera. Organizarea şi evoluţia biosferei. Semnificaţia conceptului de
ecosistem. Compoziţia ecosistemului. Forţele integratoare şi cele 5 planurile de
structurare ale ecosistemului: 1- structura de biotop a ecosistemului; 2- structura
spaţială geometrică, corologia; 3- structura biocenotică; 4- structura
trofodinamică, funcţionarea fluxului de materie şi energie în ecosistem; 5-
structura biochimică a ecosistemului. Tipuri de comunitati biocenotice.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
4. Structura de biotop a ecosistemului. Dependenţa biocenozei de biotop. Valenţa expunere tematică
4
ecologică. Formele biotice. Tipologia ecologică. Efectul biocenozei asupra
biotopului. Transformarea geochimică a biotopului. Geneza microclimei.
Delimitarea ecosistemului în spaţiu. Ecosisteme terestre. Ecosisteme subterane.
Ecosisteme de ape interioare. Ecosisteme marine. Clasificarea şi ordonarea
ecosistemelor. Structura spaţială internă a ecosistemului. Macrostructura
orizontală: consorţiul, bioschena, sinuziile. Macrostructura verticală,
stratificarea. Microstructura.
interactivă,
proiectare Power-
Point.
5. Structura biocenotică. Biodiversitatea. Procesele de speciaţie. Speciaţia
alopatrică (centripetă şi centrifugă). Centru de speciaţie. Tipuri de specii de
speciaţie alopatrică. Speciaţia simpatrică: Selecţie disruptitivă. Selecţie
competitivă. Analiza biogeografică a biocenozelor. Ridicarea probelor.
Clasificarea fitocenozelor în fitotaxoni. Ierarhia fitotaxonilor în sistemul Braun-
Blanquet. Studiu de caz - Sistemul de agricultură cu perdele agroforestiere de la
Cean-Bolduţ.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
6. Structura trofodinamică, funcţionarea fluxului de materie şi energie în ecosistem.
Cercetări asupra agroecosistemelor.
expunere Power-
Point.
7. Structura biochimică a ecosistemului, interacţiunile dintre specii prin
exometaboliţi. Utilizarea feromonilor insectelor.
expunere Power-
Point.
8. Structura ecologică, statica şi dinamica populaţiei. Noţiunea de populaţie:
populaţii geografice, ecologice şi elementare. Statica populaţiei: efectiv,
densitate, rata natalităţii, rata mortalităţii şi rata creşterii numerice.Structura
ecologică a populaţiei: structura de vârstă; între sexe; configuraţia funcţională şi
spatială. Dinamica populaţiei. Factori dependenţi şi independenţi de densitate.
expunere tematică
Power-Point.
9. Dinamica şi evoluţia ecosistemului. Fenomene ritmice. Ritmuri circadiene.
Ritmuri anuale. Ecogeneza (succesiunea primară). Teoria clasică, clementsiană a
ecogenezei. Teoria modernă, stohastică a ecogenezei.
expunere Power-
Point.
10. Dinamica şi evoluţia ecosistemului. Ordinea in timp a ecosistemului. Succesiuni
secundare. Succesiuni abiogene. Succesiuni biogene. Succesiuni tehnogene.
Microsuccesiuni. Succesiuni experimentale. Stabilizarea ecosistemului.
Conceptul de climax
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
Cap. III. Ecologie aplicată, managementul ecologic
11. Protectia mediului. Relaţia generală om–biosferă. Acţiunea biologică a
poluanţilor. Poluarea cu pesticide. Surse de poluare atmosferică. Particularităţile
poluării apei şi solului. Radiotoxicitatea. Particularităţile poluării factorilor
biologici. Efecte genetice. Organismele modificate genetic.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
12. Conservarea biodiversităţii. Arii si specii protejate. Planul de organizare şi
gestionare al unei arii protejate. Studiul zonelor de vegetaţie, determinarea
compoziţiei florei. Analiza biogeografică a faunei. Fauna terestră şi aerienă.
Pedofauna. Fauna zonelor umede.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
13. Managementul ecologic şi al sistemelor biotehnice. Metodica managementului
de mediu. Protecţia naturii şi managementul spaţiilor verzi. Protecţia solului şi
restaurarea terenurilor. Bioremedierea solurilor. Realizarea solurilor tehnogene
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
5
Bibliografie
1. BERCA M. Planificarea de mediu si gestiunea resurselor naturale. 2006. Ed. Ceres, Bucuresti.
2. BOTNARIUC N., VĂDINEANU A. 1982. Ecologie. Ed. Didact. Pedag., Bucureşti.
3. CRISTEA V., GAFTA D., PEDROTTI F., 2004. Fitosociologie. Ed. Presa Universitară Cluja
4. CRISTEA, V., SIMONE DENAEYER, 2004. De la biodiversitate la OGM-uri? Colectia Universitas,
seria Biologie, Ed. Eikon, Cluj-Napoca)
5. DORDEA MANUELA, COMAN N., 2005. Ecologie umană. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
6. KISS ŞT., DRAGAN-BULARDA M., DANIELA PAŞCA, 1993. Enzimologia mediului înconjurător.
Enzimologia solurilor tehnogene. Vol. II. Ed. CERES, Bucureşti.
7. MAIOR C., 2003. Management ecologic. Ed. “Vasile Goldiş” Univ. Press, Arad.
8. PUIA I., SORAN V., CARLIER L., ROTAR I., VLAHOVA M. 2001 Agroecologie şi ecodezvoltare.
Academicpres Cluj.
9. STUGREN B. 1982. Bazele ecologiei generale. Ed. St. Enciclop., Bucureşti.
10. STUGREN BOGDAN , 1994. Ecologie teoretică. Ed. Sarmis, Cluj – Napoca.
Manualele titularului:
MALSCHI DANA, 2009. Elemente de biologie, ecofiziologie si microbiologie.(Biocenologie terestra.
Biologia solului. Hidrobiologie. Ecosisteme antropizate.) Note de curs si aplicatii practice, Manual in format
electronic. Facultatea de Stiinta Mediului, Universitatea Babes-Bolyai. Editura Bioflux, Cluj-Napoca.
Editor: Malschi Dana, 2009, 640pp, ISBN 978-606-92028-4-5. http://www.editura.bioflux.com.ro/carti-
2009/
MALSCHI DANA, 2011, Caiet de practică pentru laboratorul didactic de biotehnologii, format
electronic, http://enviro.ubbcluj.ro/cercetare/laboratoare/Laborator de biotehnologii.php/.
MALSCHI DANA, 2009. Ecologie si management ecologic, Note de curs. Facultatea de Stiinta
Mediului. UBB Cluj.
prin depoluare biologică, bioremediere şi recultivare. Reconstrucţia ecologică a
biocenozelor şi ecosistemelor degradate.
Point.
14. Evaluarea surselor de poluanţi cu impact semnificativ prin biomonitoring
ecologic. Managementul de mediu al apelor şi aerului. Epurarea biologică a
apelor poluate. Protecţia climei. Managementul integrat al dăunătorilor fitofagi.
Managementul de mediu al deşeurilor şi pesticidelor.
expunere tematică
interactivă,
proiectare Power-
Point.
6
8.2 Seminar / laborator
Metode de predare
Observaţii
1.Principiile cercetării ecologice. Scopuri, obiective.
Tipuri de cercetări. Etapele unui studiu de ecologie.
Introducerea de termeni şi noţiuni specifice aplicaţiilor
practice în teren şi laborator.
- Prelegerea
- Explicaţia
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
2.Metode generale de studiu practic în ecologie.
Eşantionajul (sampling-ul ecologic). Aspecte teoretice,
metode, tipologie, design, aparatură şi dispozitive.
Metode generale de colectare a datelor. Aplicaţie
practică: prelevare de date şi aplicarea metodei
pătratelor (material didactic laborator - individual)
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Experiment
- Demonstraţia
- Exerciţiul
3.Metode de cercetare diferenţiate pe medii de viaţă
(acvatic, terestru, subteran, aerian). Metode specifice
de eşantionare la plante. Metode de eşantionare la
animale (nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări,
mamifere). Aplicaţie practică: evaluarea densităţii unei
populaţii de păsări (simulare laborator – individual).
Evaluarea mărimii populaţiilor şi a densităţii unor
specii de plante (material didactic laborator – grupe).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Experiment
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
4.Planificarea unui studiu de ecologie. Design-ul şi
mărimea (numărul) probelor. “Procesarea” şi
“valorificarea” primară a datelor.
Mărimea (numărul) probelor şi design-ul
experimental. Despre randomizare. Independenţa
observaţiilor, parametrii statistici şi parametrii
populaţiei. Aplicaţie practică: estimarea mărimii unei
populaţii de animale prin metoda capturare-marcare-
recapturare CMR (simulare laborator - grupe).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Experiment
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
5.Prelucrarea statistică a datelor de sampling.
Principalii parametri populaţionali. Indici
populaţionali: Lincoln – Petersen, Schnabel. Aplicaţie
practică: calcularea şi interpretarea indicilor pe baza
datelor obţinute prin metoda CMR (individual).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Experiment
- Conversaţia euristică
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
6.Modelul spaţial al distribuţiei populaţiilor de plante
şi animale. Metode şi tehnici de evidenţiere în teren.
Distribuţia populaţiilor: uniformă, întâmplătoare, în
agregate. Deplasarea şi răspândirea indivizilor.
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
7
Coridoare ecologice şi „stepping stones”. Aplicaţie
practică: studiu de caz, reţeaua Natura 2000.
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
7.Evaluarea stării de conservare a speciilor şi
habitatelor (DIRECTIVA 92/43/CEE a
CONSILIULUI EUROPEI privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
sălbatică). Aplicaţie practică: aplicarea matricei de
evaluare asupra unor seturi de date (grupe).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
8.Măsuri de management pentru menţinerea sau
aducerea populaţiilor în stare de conservare favorabilă.
Aplicaţie practică: elaborarea de măsuri pentru
populaţiile evaluate anterior (grupe).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
9. Relaţii în lumea vie. Tipuri de relaţii. Interrelaţii
dintre specii. Relaţii şi funcţii cu implicaţii în ecologie.
Lanţuri şi reţele trofice. Aplicaţie practică: alcătuirea
de lanţuri şi reţele trofice pe baza unui set de specii şi
descoperirea relaţiilor dintre ele (simulare – laborator).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
10. Relaţii în lumea vie. Amensalism, comensalism,
competiţia, mutualism, parazitism. Relaţia pradă-
prădător. Curba efectivelor. Consecinţele eliminării
prădătorilor dintr-un ecosistem. Aplicaţie practică:
analiza unor seturi de date reale, explicarea şi
reprezentarea grafică a rezultatelor (grupe)
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
11.Relaţii în lumea vie. Interacţiuni populaţionale în
cadrul comunităţilor. Relaţia pradă – prădător prin
prisma evoluţiei adaptative. Aplicaţie practică:
influenţa diferitelor adaptări asupra şanselor de
supravieţuire – simulare laborator (individual).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
8
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
12.Biodiversitatea. Bogăţia în specii, heterogenitate,
echivalenţă. Indici de evaluare ai biodiversităţii.
Hotspoturi de biodiversitate. Aplicaţie practică:
analiza unor seturi de date (individual).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
13. Criza biodiversităţii. Cauzele dispariţiei speciilor şi
habitatelor. Presiuni şi ameninţări. Studiu de caz:
extincţii recente (grupe).
- Prelegerea
- Explicaţia
- Dezbaterea
- Conversaţia euristică
- Studiul de caz
- Demonstraţia
- Învăţarea prin descoperire
- Exerciţiul
Rezolvarea de situaţii – problemă
14. Examinare – colocviu lucrări practice
Scris
Bibliografie
Begon, M., Harper, L., Townsend, C. 2006. Ecology. Individuals, Populations, Communities. Blackwell
Scientific Publications
Cîmpean, M, Battes, K., Momeu, L. 2011. Hidrobiologie. Ape continentale. Ghid de lucrări practice. Presa
Universitară Clujeană.
Farina, A. 1998. Principles and methods in landscape ecology. Chapman& Hall.
Futuyma, D. 2005. Evolution. Sinauer Associates, U.S.A.
Jarvis Ph., Fowler J., Cohen L., 1998. Practical Statistics for Field Biology. John Wiley & Sons, USA
Jorgensen, S., Fath, B. 2007. A new ecology. System perspective. Elsevier.
Petrovici, M., Boboescu, I. (coord.) 2010. Lucrări practice de ecologie. Ed. Univ. Oradea
Sîrbu, I., Benedek A.M. 2004. Ecologie practică. Sibiu.
9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,
asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului
Conţinutul cursului şi a lucrărilor practice a fost întocmit pe baza cunoaşterii realităţilor din teren în
domeniul protecţiei mediului înconjurător, evaluarea impactului antropic asupra mediului şi posibilităţilor de
reabilitare a mediilor biotice degradate, de protecţie durabilă a vieţuitoarelor şi ecosistemelor.
10. Evaluare
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 metode de evaluare 10.3 Pondere din
nota finală
10.4 Curs Volum cunoştinţe Discuţii interactive
Mod de prezentare Examen final scris 50
10.5 Seminar/laborator Grad pregătire teoretică şi
practică
Activitate teren
Mod de prezentare,
capacitate de sinteză
Colocviu final 50
9
10.6 Standard minim de performanţă
Însuşirea cunoştinţelor teoretice de bază din domeniul ecologiei
Formarea de abilităţi în lucrul pe teren şi laborator
Utilizarea dispozitivelor şi aparaturii specifice
Formarea unor deprinderi elementare în relaţiile interumane
Relaţii eficiente cu factori de decizie din domeniul mediului
Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar
1 octombrie 2013 Dr.biolog Dana Malschi Dr.biolog Eliana Sevianu
Data avizării în departament Semnătura directorului de departament
........................................... Conf.dr. Liviu Octavian Muntean