loredana gârleanu, andrei soficaru, interpretări bioarheologice

27
ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA ARHEOVEST II 2 -IN HONOREM GHEORGHE LAZAROVICI- Interdisciplinaritate în Arheologie Timişoara, 6 decembrie 2014 JATEPress Kiadó Szeged 2014

Upload: hoangkhanh

Post on 07-Feb-2017

231 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST

II2

-IN HONOREM GHEORGHE LAZAROVICI-

Interdisciplinaritate în Arheologie

Timişoara, 6 decembrie 2014

JATEPress Kiadó

Szeged 2014

Page 2: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

Editori: Sorin FORŢIU Adrian CÎNTAR Consilier științific: Dorel MICLE Coperta: Gloria VREME-MOSER, www.ideatm.ro Foto copertă: Ovidiu MICȘA Această lucrarea a apărut sub egida:

© ArheoVest, Timișoara, 2014 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

referință bibliografică

ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General)

ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2)

Avertisment

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate

autorilor.

Sorin
Sticky Note
ArheoVest, Nr. II: In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2).
Sorin
Sticky Note
Avertisment Acest volum digital este o imagine cât se poate de fidelă a celor două volume tipărite. Doar paginile albe din volumele tipărite au fost omise iar linkurile către paginile WEB au fost activate.
Page 3: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

939

INTERPRETĂRI BIOARHEOLOGICE ASUPRA UNUI MORMÂNT DESCOPERIT LA

MOŞNIŢA VECHE-OBIECTIV 16 (JUD. TIMIȘ)

Loredana Gârleanu*, Andrei Soficaru** * Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara; [email protected] ** Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer”, Bucureşti, Laboratorul de Paleoantropolo- gie; [email protected] Abstract. The aim of this study is to analyze the pathological conditions in a male skeleton, discovered in the medieval necropolis from Moşniţa Veche-Obiectiv 16, Timiș County, Romania. The main purpose is to identify the cause of the pathological signs from the left tibia and fibula, an active periostitis with pronounced cortical expansion. Correlating the anthro-pological results of the graves with the archaeological interpretation, we should be able to reconstruct key informations related to the health status and lifestyle of the community. Keywords: Moşniţa Veche, bioarchaeology, graves, paleopathology, periostitis.

În urma cercetărilor de suprafaţă neinvazive din anul 2010, organizate de Asociaţia ArheoVest Timişoara, s-au identificat mai multe puncte de interes în area-lul geografic al judeţului Timiş1, printre care şi cel de la Moşniţa Veche-Obiectiv 16. Acesta a beneficiat, prin intermediul Universităţii de Vest din Timişoara2 şi al Aso-ciației din Moșnița pentru Inițiative Comunitare (AMIC) de o primă campanie de cer-cetare arheologică invazivă. Situl arheologic ocupă 6 ha şi aparţine comunei Moşniţa Nouă, jud. Timiş (coordonate Stereo70: N (x) 477162, E (y) 212999; Fig. 1).

Cercetările arheologice preventive din luna mai a anului 2014 s-au desfăşu-rat în zona central-nordică a sitului, identificându-se complexe arheologice aparţi-nând diverselor epoci istorice: preistorie, La Tène (sec. IV‒III îHr), Ev Mediu tim-puriu (sec. VIII‒X) şi dezvoltat (sec. XIV‒XV). Dintre descoperiri, vizate studiului de faţă, sunt cele cinci morminte (C3, C4, C8, C9, C11), care provin dintr-o necro-polă medievală, cu precădere mormântul C11 (Fig. 2, 3).

* Mulțumim lect. univ. dr. Dorel Micle, care ne-a pus la dispoziție materialul osteologic pentru analiza antropologică și drd. Alexandru Hegyi pentru fotografierea pieselor. 1 Măruia et alii, 2011. 2 Pentru întreg colectivul de cercetare, vezi Micle et alii, 2014.

Sorin
Typewritten Text
referință bibliografică
Sorin
Sticky Note
Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice asupra unui mormânt descoperit la Moșnița Veche-Obiectiv 16 (jud. Timiș), În: ArheoVest, Nr. II: [Simpozion ArheoVest, Ediția a II-a:] In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 2, pp. 939‒963, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/45.pdf
Page 4: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

940

Fig.1. Amplasarea sitului arheologic.

Fig. 2. Planul general al mormintelor.

Page 5: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

941

Fig. 3. Planul general al mormintelor (desen).

Ritul funerar este inhumaţia; simplă în patru dintre cazuri, iar unul dintre complexe (C8) este reprezentat de un mormânt de inhumaţie dublu. Nu s-au întâlnit tipuri de amenajări speciale, iar forma gropilor este predominant dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Scheletele au fost depuse pe direcţia V‒E (cu capul către vest), în decubit dorsal, cu braţele depuse în zona abdomenului şi a toracelui, iar membrele inferioare paralele (excepţie făcând mormântul C11 în cazul căruia se observă o uşoară flexie a gambei membrului drept).

1. Metodologia cercetării Pentru a realiza o analiză minuţioasă a resturilor osteologice3 descoperite în

necropola medievală de la Moşniţa, a fost necesară o metodă standard. Modelul de studiu osteologic a fost preluat din cadrul Laboratorului de Paleoantropologie, Insti-

3 Pentru determinarea pieselor osteologice s-au folosit atlasele anatomice editate de Iannotti, Parker, 2013 și Papilian, Albu, 1974.

Page 6: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

942

tutul de Antropologie “Francis I. Rainer” al Academiei Române, Bucureşti. S-au înregistrat: starea de reprezentare4, starea de conservare5, posibilele

transformări tafonomice, determinarea sexului (caractere craniene6 şi post-crani-ene7), estimarea vârstei (uzura dentară8, gradul de sinostoză a suturilor craniene9, evoluţia capetelor sternale ale coastelor10), urmele patologice, datele metrice11 (după metoda lui Martin12) şi statura (calculată după mai multe metode din litera-tura de specialitate13, urmărindu-se diferenţele între statura calculată pe femurul drept şi femurul stâng, precum şi folosind valoarea medie a acestor două măsurători ‒ sex masculin14.

Starea de conservare reprezintă procesul prin care resturile osteologice au fost afectate de diverşi factori ai mediului natural sau ai procesului de prezervare. Acest lucru poate fi pus pe seama unor factori extrinseci sau intrinseci, care pot varia dependent sau independent unii faţă de ceilalţi15. Factorii intrinseci se referă la orga-nizarea biochimică a osului, forma, structura şi densitatea, precum şi schimbările în urma unei patologii. Cei extrinseci sunt legaţi de mediul în care indivizii au fost înmormântaţi: tipul solului, inundaţii, temperatura şi accesul la oxigen al microorga-nismelor, flora, fauna. Tipul de sol este probabil factorul cu cea mai mare influenţă asupra stării de conservare a resturilor osteologice. Nivelul de aciditate (pH), pre-cum şi nivelul freatic pot afecta în mod direct osul. Analize asupra acestor efecte au scos la iveală strânsa dependenţă dintre nivelul scăzut al pH-ului şi fragilitatea mate-rialului osteologic16.

4 Steckel et alii, 2006, p. 19. 5 Connell, Rauxloh, 2008, p. 1; Connell, 2008, p. 9. 6 Buikstra, Ubelaker, 1994, p. 19-21. 7 Steckel et alii, 2006, p. 16-25. 8 Steckel et alii, 2006, p. 18, fig. 14. 9 White et alii, 2012, p. 391-393 , fig. 18.7-8. 10 Loth, İşcan, 1989, p. 106-118. 11 Buikstra, Ubelaker, 1994, p. 74-84. 12 Bräuer, 1988, p. 160-232. 13 Vercelloti et alii, 2009, p. 138-139. 14 Metodele lui Pearson, 1899; Breitinger, 1937; Trotter, 1958; Cerny, Komenda, 1982; Sjovold, 1990; Ross, Konigsberg, 2002; Hauser, 2005; lotul Giecz*. * Formulă de regresie după 60 morminte medievale din sec. XI–XIII analizate din 277 din situl Giecz, Polonia – necropolă – Gz4 – excavate între anii 1999‒2008; 40 indivizi sex masculin, 20 sex feminin (Vercellotti, 2009, p. 135). 15 Surabian, 2012, p. 2. 16 Claire Gordon și Jane Buikstra au analizat mostre de pământ asociate mormintelor com-parând datele pentru 63 de schelete adulte și 32 de subadulți. Astfel au observat că unul din-tre factorii determinanți în acest scop a fost și vârsta indivizilor, probabil datorită structurii biochimice diferite ale componentei osoase. În 84% din cazurile scheletor adulte s-a putut explica variația prezervării oaselor în funcție de pH-ul solului, în timp ce pentru scheletele subadulților doar 23%. (Gordon, Buikstra, 1981, p. 569; Baxter, 2004, p. 39).

Page 7: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

943

Acest lucru se explică prin solubilitatea17 matricei anorganice a osului (cons-tituită din cristale de calciu şi fosfor sub formă de hidroxiapatită) la un pH mai mic de 6. Astfel într-un mediu acid, cristalele de hidroxiapatită devin mai puţin stabile, fiind capabile să elibereze calciu, degradând astfel matricea osoasă18 (Fig. 4).

Fig. 4. Ecuaţia reacţiei chimice de eliberare a calciului în sol.

2. Mormântul din Complexul 11

Fig. 5. Mormântul C11.

2.1. Starea de reprezentare este una medie înspre slabă, înregistrându-se următoarele materiale osteologice în funcţie de regiunile corpului: ‒oasele neurocraniului: calotă craniană (lipsind procesul orbital drept al osului frontal), temporal stâng, fragmente temporal drept;

17 Mays, 2002, p. 17. 18 Lange, 2008, p. 7.

Ca5(PO4)3OH + 7H+ = 5Ca2+ + 3H2PO4- + H2O

hidroxiapatită + acid = transfer de calciu

Page 8: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

944

‒oasele viscerocraniului: maxilar, mandibulă, zigomatic fragmentar; ‒centura scapulară: scapula stângă erodată complet, scapula dreaptă (cavitatea gle- noidă, procesul coracoid), clavicula stângă cu extremitatea acromială distrusă, clavi-cula dreaptă; ‒toracele osos: fragmente costale bine reprezentate, stern (manubriul şi corpul sternului); ‒membrul superior: humerus (stâng, drept), ulna (stângă şi dreaptă) şi radius (stâng şi drept); ‒oasele mâinii: carpiene, metacarpiene şi falange; ‒membrul inferior: femur (stâng, drept), tibie (stânga, dreapta), fibulă (stânga, dreapta) lipsite de epifizele proximale; ‒patella: stânga, dreapta; ‒oasele piciorului: calcaneu (stâng, drept), talus (stâng, drept), falange.

2.2. Starea de conservare Starea de conservare este general precară, unele piese osteologice nemaipu-

tând fi analizate datorită nivelului de distrugere. Acest fapt poate fi corelat cu pH-ul acid al solului caracteristic zonei.

2.3. Dentiţia Dentiția (Tab. 1) se compune din 11 dinţi maxilari şi 14 dinţi mandibulari

într-o stare precară de conservare, cu faţete puternice de abrazie pâna la expunerea dentinei (Fig. 6b). Molarul mandibular stâng M3 prezintă rădăcinile curbate spre distal şi procese carioase ocluzale. Resorbţia osoasă (Fig. 6a) atinge un nivel ridicat, iar uzura molarilor este puternică. Nu sunt prezente urme de hipoplazie sau tartru. Incisivii centrali şi laterali sunt foarte distruşi, putându-se observa canalele radicu-lare.

Tab. 1. Schema dentiţiei.

MAXILAR

dreapta stânga M3 M 2 M 1 P 2 P1 C I 2 I 1 I 1 I 2 C P 1 P 2 M 1 M 2 M3

MANDIBULAR

dreapta stânga M 3 M 2 M 1 P 2 P 1 C I 2 I 1 I 1 I 2 C P 1 P 2 M 1 M 2 M 3

Legendă:

prezenţi în alveolă nu sunt prezenţi în alveolă

Page 9: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

945

Fig. 6. Mandibulă: a. vedere anterioară; b. vedere superioară.

2.4. Sexul Individul este de sex masculin, judecând după caracterele craniene pronun-

ţate: glabella, mentonul, marginile supraorbitale şi linia nucală (Fig. 7a, Fig. 7b).

Fig. 7. Craniu: a. vedere anterioară; b.vedere posterioară.

2.5. Vârsta Vârsta individului a fost estimată la 40‒45 ani pe baza gradului de închi-

dere al suturilor craniene19, pe baza stadiului capetelor sternale şi al sinostozei epifi-zelor. Punctul de intersecţie (lambda) a suturii sagitale şi lambdoide (Fig. 7b) şi sutura sagitală anterioară (Fig. 8a) prezintă un nivel de închidere completă, fapt ce sugerează 19 Meindl, Lovejoy, 1985: suturile 1-7, 8, 10, 11, 12, 15, 16.

Page 10: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

946

vârsta înaintată a individului.

Fig. 8. Craniu – vedere superioară:

a. sutură sagitală închisă; b. cribra cranii.

2.6. Date metrice

Dimensiuni Valoare (mm) 66. Lăţime goniacă (go-go) 98,12 68. Lungime mandibulă 85,37 69. Înălţime simfiză (id-gn) - 69(1). Înălţime corp drept (foramen mentonier) 31,48 69(1). Înălţime corp stâng (foramen mentonier) 31,66 69(3). Grosime corp drept (foramen mentonier) 16,5 69(3). Gros. corp stâng (foramen mentonier) 14

Tab. 2. Indici mandibulari.

Piesă osteologică Valori mm (dreapta/stânga)

Măsurători craniene

9. Lăţime minimă frunte (ft – ft) 112,4 43. Lăţime sup. faţă (fmt – fmt ) 109

Claviculă 1. Lungime maximă 149 / ‒ 4. Diametru vertical la mijloc 13,37 / ‒ 5. Diametru sagital la mijloc 15,77 / ‒ 4:5. Indice secţiune 84,78 / ‒

Page 11: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

947

Scapulă

12. Lungime cavitate glenoidă 40,56 / ‒ 13. Lăţime cavitate glenoidă 27,58 / ‒ 13:12. Indice cavitate glenoidă 68 / ‒

Humerus

1. Lungime maximă 333 / 328 4. Lăţime epifiză distală 60,94 / 55,24 5. Diametru maxim la mijloc 24,08 / 24,54 6. Diametru minim la mijloc 22,97 / 22,28 9. Diametru transversal maxim cap. 46,7 / 48,71 6:5. Indice secţiune diafiză 95,39 / 90,79

Radius

1. Lungime maximă ‒ / ‒ 4. Diametru transversal ‒ / 17,2 5. Diametru sagital ‒ / 13,66 5(6). Lăţime epifiză distală ‒ / 36,49 5:4. Indice secţiune diafiză ‒ / 79,42

Ulna

3. Perimetru minim ‒ / 44 11. Diametru dorso-volar ‒ / 18,6 12. Diametru transversal ‒ / 12,7 11:12. Indice secţiune diafiză ‒ / 146,46

Femur

1. Lungime maximă 460 / 470 6. Diametru sagital la mijloc 30,73 / 31,77 7. Diametru transversal la mijloc 30,42 / 30,92 8. Perimetru la mijloc 98 / 95 9. Diametru transversal subtrohanterian 35,92 / 36,34 10. Diametru sagital subtrohanterian 31,05 / 28,35 18. Diametru vertical cap 46,11 / 46,45 21. Lăţime epifiză distală 78,2 / 77,61 6:7. Indice pilastric 101,02 / 102,75 10:9. Indice platimeric 86,44 / 78,01

Patella

1. Înălţime maximă 42,82 / 40,84 2. Lăţime maximă 43,65 / 42,23 3. Grosime maximă 22,18 / 22,43 1:2. Indice înălţime/lăţime 98,098 / 96,708

Page 12: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

948

Tibie 1. Lungime maximă 370 / 371 3. Lăţime epifiză proximală 70,6 / 69,38 6. Lăţime epifiză distală 45,3 / 51,37 8. Diametru sagital la mijloc 31,16 / 52,22 9. Diametru transversal la mijloc 25,52 / 45,23 8a. Diametru sagital (foramen nutritiv) 38,34 / 55,96 9a. Diametru transversal (foramen nutritiv) 25,97 / 42,57 10a. Perimetru (foramen nutritiv) 110 / 150 9:8. Indice secţiune diafiză 81,90 / 86,61 9a:8a. Indice cnemic 67,74 / 76,07

Fibulă 2. Diametru maxim la mijloc 12,84 / 13,63 3. Diametru minim la mijloc 12,21 / 13,07 3:2. Indice diafiză 95,09 / 95,89

Calcaneu 1. Lungime maximă 80,6 / ‒ 2. Lăţime la mijloc 41,5 / ‒ 2:1. Indice lungime/lăţime 51,48 / ‒

Tab. 3. Măsurători craniene şi post-craniene.

La nivelul femurului se înregistrează doi indici caracteristici: indicele plati-meric şi indicele pilastric. Platimeria din secţiunea subtrohanterică a diafizei apare în condiţiile în care diametrul transversal creşte, concomitent cu scăderea diametrului antero-posterior. Pilastrul apare la nivelul liniei aspre de pe faţa posterioară a femu-rului atunci când diametrul antero-posterior din acest punct creşte, iar diametrul trans-versal scade. Se observă astfel o uşoară tendinţă către platimetrie a femurului stâng.

Indicele cnemic al tibiei reprezintă nivelul de aplatizare medio-laterală a diafizei la nivelul foramenului nutritiv. Din acest punct de vedere, tibia dreaptă este mezocnemică, iar cea stângă euricnemică (probabil datorită îngroşării acesteia în urma patologiei).

2.7. Statura a fost calculată pe baza lungimilor oaselor lungi, utilizându-se mai multe formule de regresie din literatură (Diagrama 1, Diagrama 2), astfel obţi-nându-se intervalul: 168,726 ‒ 173,682 cm (variaţie: 19,39; deviaţie standard: 1,66). Staturile obţinute pe baza altor oase lungi decât femurul sunt evidenţiate în Tabelul 4.

Piesă osteologică Măsurătoare Eroare Interval Humerus drept 173,604 4,61 168,994 – 178,214 Humerus stâng 172,262 4,54 167,722 – 176,802 Tibia dreaptă 171,04 3,97 167,07 – 175,01 Tibia stângă 171,133 3,97 167,183 – 175,083

Tab. 4. Statura după oasele lungi.

Page 13: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

949

Diagrama 1. Măsurători femur drept şi stâng după diverse metode.

Diagrama 2. Statura după valoarea medie a femurului drept/stâng.

2.8. Patologie Sunt observabile carii dentare ocluzale la nivelul molarului M3 de pe arcada

mandibulară stângă, o carie dentară interproximală mesială la nivelul premolaru-lui 2 de pe maxilarul drept şi o carie labială la nivelul coletului caninului mandibular drept. De asemenea sunt urme ale unei parodontite cronice generalizate, mediu-avansată.

Page 14: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

950

Pe suprafaţa parietalelor se sesizează porozităţi accentuate, în conformitate cu cribra cranii, afecţiunea fiind cel mai probabil asociată cu o infecţie din corp (Fig. 8b).

Semne ale osteoartritei pot fi remarcate la nivelul articulaţiei distale dintre radiusul stâng şi ulna stângă, cu o uşoară deformare a epifizei distale ulnare (Fig. 9, Fig. 10). La nivelul oaselor mâinii stângi, se observă prezenţa unui osteofit de 3 mm pe faţa medială a epifizei superioare a falangei proximale 5, precum şi pe falanga proximală 4. De asemenea, trebuie menţionat nivelul de distrugere mai evident al scafoidului stâng faţă de cel drept.

Fig. 9. Ulna stângă: a. vedere medială; b. vedere laterală.

Fig. 10. Epifize distale: a. ulna; b. radius.

Page 15: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

951

O patologie evidentă o constituie periostita de la nivelul tibiei şi fibulei stângi (Fig. 11), manifestată pe toată suprafaţa tibiei, cu expansiune corticală şi defor-mare pronunţată. Comparativ cu partea opusă, tibia stângă prezintă diametre mult mai mari pe toata lungimea osului: la mijlocul diafizei de aproximativ 20 mm şi la nivelul foramenului nutritiv de 16‒17 mm (Tab. 5). Epifizele nu sunt implicate.

Fig. 11. Tibia stângă și dreaptă: a. faţa anterioară; b. faţa posterioară.

Măsurători tibie Valori în mm

(dreapta/stânga) Diferenţă

8. Diametru sagital la mijloc 31,16/52,22 21,06 9. Diametru transversal la mijloc 25,52/45,23 19,71 8a. Diametru sagital (foramen nutritiv) 38,34/55,96 17,62 9a. Diametru transversal (foramen nutritiv) 25,97/42,57 16,6 10a. Perimetru (foramen nutritiv) 110/150 40

Tab. 5. Diferenţe diametre tibie dreaptă şi stângă.

La o distanţă de 23 mm superior de epifiza distală, pe faţa medială, se observă o regiune (de 48 × 25 mm) cu osteofite de diferite dimensiuni, cel mai mare având dimensiunile 14 × 10 × 4 mm (Fig. 12). Linia soleală este accentuată şi prezintă rugo-zităţi şi proeminenţe osoase pe o porţiune de 102 × 20 mm (Fig. 13). De asemenea

Page 16: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

952

se observă o impresiune vasculară în aceeaşi regiune, a unuia dintre vasele tibiale pos-terioare, cel mai probabil datorată depunerii osoase ce a determinat îngroşarea osului.

Fig. 12. Regiune cu osteofiţi.

Fig. 13. Linia soleală – la nivelul foramenului nutritiv.

Pe faţa anterioară cu direcţie laterală se identifică numeroase denivelări osoase (Fig. 14), iar pe suprafaţa interosoasă urme evidente de periostită (Fig. 15). O regiune lamelară osoasă este observabilă la nivelul foramenului nutritiv, iar la 117 mm superior de maleola laterală se înregistrează o altă impresiune cel mai probabil vas-culară, cu lungimea de 27 mm (Fig. 16).

Page 17: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

953

Fig. 14. Tibia stângă: a. faţa anterioară; b. faţa posterioară.

Fig. 15. Semne de periostită.

Page 18: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

954

Fig. 16. Impresiune vasculară la nivelul tibiei stângi.

Fibula stângă prezintă pe faţa medială osteofite pe o regiune lungă de 95 mm (Fig. 17), corespunzând cu regiunea afectată de pe tibie. La acest nivel se observă o sudare incompletă a celor două oase, prin calcifierea ligamentului interosos (Fig. 18). Se constată o îngroşare a diafizei la acest nivel, diferenţa între partea dreaptă şi stângă fiind de aproximativ 7 mm. Întrucât diafiza fibulei este secţionată în porţiunea distală, se poate observa activitatea osteoblastică pe faţa internă a acesteia.

Fig. 17. Fibula stângă și dreaptă.

Page 19: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

955

Fig. 18. Fibula stângă – faţa medială.

3. Discuţii şi concluzii Cribra cranii (hiperostoză porotică) reprezintă mai degrabă un simptom al

unei afecţiuni primare, decât o afecţiune propriu-zisă (cel mai probabil o anemie feriprivă prin carenţă de fier, malnutriţie proteică20, ori diverse procese inflama-torii21). Fragmentele craniene identificate în cazul mormântului C11 de la Moşniţa Veche sunt în prima fază de dezvoltare a afecţiunii, manifestată prin arii reduse porotice, spre deosebire de fazele mai avansate în care se pot dezvolta până la aspec-tul de “perie” (hair-on-end)22. Se speculează că atât condiţiile igienice, cât şi prob-leme ale malabsorbţiei unor nutriente datorată unor infecţii parazitare sau a dizenteriei stau la baza dezvoltării acestei afecţiuni23. În cazul unor procese inflamatorii, fierul este scos din circulaţie şi depozitat în rezervele hepatice, fapt ce scade absorbţia intes-tinală a acestuia, biodisponibilitatea elementului fiind mult redusă24. S-a demonstrat că dezvoltarea agenţilor patogeni este dependentă de absorbţia fierului, astfel că acest proces natural al organismului reduce cantitatea de fier din sânge ca un răspuns al sistemului imunitar25, 26.

Cariile dentare se definesc ca fiind distrugeri ale dintelui ca urmare a bacte-riilor de la nivelul cavităţii orale care se dezvoltă rapid şi favorizează apariţia acizilor, în special în lipsa unei igiene orale dentare adecvate. Acestea nu trebuie confundate cu fisurile şi găurile ce pot apărea în mod natural pe suprafaţa unui dinte sănătos, însă pot deveni un spaţiu de dezvoltare a cariilor27. Cariile suprafeţelor ocluzale apar cel mai des în cazul molarilor sau premolarilor, iar dacă penetrează pulpa dentară, pot da naştere unor infecţii ale proceselor alveolare maxilare sau mandibulare.

Parodontita (periodontita) se caracterizează printr-o inflamaţie a periodon-tului (ţesut conjunctiv care înconjoară rădăcina dintelui), implicând distrugerea osului

20 Kiple, 2003, p. 21. 21 Ortner, 2003, p. 102. 22 Ortner, 2003, p. 103. 23 Stuart-Macadam, Kent, 1992, p. 156. 24 Sima et alii, 2014, p. 38-39. 25 Stuart-Macadam, Kent, 1992, p. 158. 26 McCance et alii, 2014, p. 990 27 Ortner, 2003, p. 590.

Page 20: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

956

alveolar (resorbţia alveolară) şi ulterior pierderea dinţilor28. Multe bacterii sunt aso-ciate cu bolile periodontice, precum: Porphyromonas gingivalis, Tannerella forsy-thensis, Treponema denticola, Actonobacillus actinomycetemcomitans, Candida albicans29, ele fiind adunate în colonii sub placa dentară. Incidenţa periodontitei este mai mare la indivizii de vârstă mai înaintată şi la cei de sex masculin30.

Fig. 19. Examen

radiologic (C11).

Osteoartrita reprezintă o afecţiune a cartilajului articular care se dezintegrează odată ce boala avansează, datorită metabolismului afectat al condrocitelor, care eliberează enzime ce atacă matricea31. În consecinţă, într-una din fazele afecţiunii ţesutul osos reacţio-nează prin producerea de substanţă, adeseori cunoscută sub numele de osteofite marginale, în timp ce în unele cazuri se pot observa distrugeri evidente ale epifizelor la nivelul articulaţiilor. Cauzele acestei afecţiuni sunt foarte variate şi depind în funcţie de factori precum: sex, vârstă, obezitate, traume, activitate fizică32. Periostita reprezintă o reacţie a periostului în urma unei afec-ţiuni patologice şi este caracterizată de hiperostoză corticală (o îngroşare a matricei osoase) ca urmare a pătrunderii în periost a celulelor inflamatorii ce declanşează formarea unor depozite noi de substanţă osoasă. Un diagnostic precis pentru individul din mormântul C11 nu poate fi precis menţionat, întrucât periostita este mai degrabă o reacţie a unui proces patologic, care poate fi depistat doar clinic şi nu în materialele osteologice recoltate din situri arheologice33. Reacţiile periosteale pot fi clasificate în două mari categorii: solide sau întrerupte. La rândul lor, cele solide pot fi subîmpărţite în fun-cţie de grosimea stratului depus în reacţii periosteale subţiri (≤ 1 mm) şi groase (≥ 2 mm). Celor subţiri le sunt caracteristice stagiile incipiente ale unei leziuni agresive ori ale unui proces bening cro-nic, în timp ce reacţiile cu grosime mai mare de 2 mm, de obicei, sugerează o afecţiune benignă34. În cazul individidului din mor-mântul C11, diferenţele diametrelor membrului stâng şi drept la nivelul tibiei (de 17‒20 mm) şi fibulei (7 mm) sugerează o reacţie periosteală solidă, groasă, ondulatorie şi liniară (Fig. 19).

28 Ortner, 2003, p. 593. 29 Waldron, 2009, p. 240. 30 Kiple, 2003, p. 245. 31 Waldron, 2009, p. 27. 32 Waldron, 2009, p. 28. 33 Ortner, 2003, p. 207. 34 Burgener et alii, 2008, p. 41.

Page 21: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

957

Reacţii periosteale solide întrerupte

subţiri groase laminat liniare perpendicular

eliptice amorf ondulatorii

Tab. 6. Clasificarea reacţiilor periosteale35.

4. Diagnostic diferenţial Hiperostoza corticală asociată cu periostita este întâlnită în mai multe cazuri

patologice: infecţii (osteomielită, sifilis, tuberculoză), tumori, dezechilibre metabo-lice (deficienţă de fier, hiperfosfatemie, hiperparatiroidism, hipervitaminoză A, rahi-tism), insuficienţă venoasă36.

Aspectul osului “poros” denotă o infecţie activă în momentul morţii aces-tuia, iar îngroşarea corticală este un răspuns al periostului la această inflamaţie, dar poate fi corelată şi cu nefolosirea membrului respectiv datorită patologiei. Periostita determină formarea unui os primar (woven bone) ca urmare a activităţii rapide a osteoblastelor (celule ce depun matrice osoasă), caracterizat printr-o dezorganizare a fibrelor de colagen, cu o suprafaţă poroasă, mult mai slab din punct de vedere meca-nic decât cel lamelar (lamellar bone), care îl va înlocui ulterior37.

Cele mai întâlnite cauze ale periostitei oaselor lungi, în special când sunt descoperite unilateral (în situaţia noastră tibia şi fibula stângă), sunt cele locale: infecţiile în urma traumelor, infecţia propriu-zisă, ulcerele de piele, tumorile.

S-au cercetat manifestările ulcerului de piele de la nivelul gambei utilizând atât cazuri moderne, cât şi cazuri arheologice38, urmărindu-se tipurile de leziuni şi schimbările de la nivelul osului. Comparând acestea cu cele descoperite de noi în cazul mormântului C11, enumerăm: leziuni poroase pe suprafaţa osului, suprafaţă denivelată, îngroşare neregulată, calcifierea marginilor membranei interosoase tibio-fibulară, impresiuni vasculare, afectarea fibulei.

Ulcerele de piele au o etiologie complexă, ele putând fi cauzate de alte pato-logii (diabet, insuficienţă venoasă, arterială sau limfatică) sau de agenţi patogeni introduşi în urma unor traume locale. Ulcerele se pot vindeca complet, sau pot per-sista ca şi condiţie cronică39, într-un final ajungându-se într-un stadiu avansat în care şi alte ţesuturi precum cel muscular sau osos vor fi afectate. Cel mai comun agent patogen responsabil de apariţia acestor ulceraţii este reprezentat de cel din genul Staphylococcus40.

35 Burgener et alii, 2008, p. 41 36 Scanderbeg-Dallapiccola, Dallapiccola, 2005, p. 291. 37 Ortner, 2003, p. 206. 38 Boel, Ortner, 2013, p. 304. 39 Ibidem, p. 303. 40 Ibidem.

Page 22: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

958

Reacţiile periosteale în urma insuficienţei venoase sunt relativ des întâlnite în lumea medicală şi pot atinge diferite niveluri de severitate la nivel osteologic. Insuficienţa venoasă (vene varicoase) implică o întoarcere deficitară a sângelui din venele periferice determinând chiar o stagnare a acestuia mai ales la nivelul mem-brelor inferioare. Printre cauzele acestei afecţiuni ce se poate dezvolta într-o patolo-gie cronică, enumerăm valvele de la nivelul vaselor care nu mai pot contribui la funcţia de pompă musculară, ortostatismul prelungit datorat unor activităţi profesio-nale ce presupun această poziţie timp îndelungat, dar şi cauze de altă natură decât mecanică, precum: o activitate enzimatică proteolitică intensă, factori de creştere deficitari sau schimbări inflamatorii ce afectează inervaţia venelor41. Aceste lucruri pot conduce la o creştere a presiunii hidrostatice la nivelul venelor, cu formare de varicozităţi şi acumulare de bacterii42 ce vor limita sursele de oxigen cauzând necroză şi ulcere venoase43. Aceste ulceraţii de la nivelul membrelor inferioare reprezintă o complicaţie a insuficienţei venoase şi poate reprezenta o cauză a morţii individului44.

Un altă posibilitate de diagnostic este reprezentată de osteomielită, o infecţie osoasă cauzată de diverşi agenţi patogeni, precum: virusuri, paraziţi, fungi, mico-bacterii. Astfel se diferenţiază osteomielita exogenă (o infecţie ce pătrunde din afara organismului, prin răni profunde) şi osteomielita endogenă (cauzată de agenţi pato-geni transportaţi prin sânge de la o altă sursă de infecţie din organism). Această sep-ticemie poate fi o complicaţie a oricărei boli sistemice sau se poate manifesta ca o afecţiune primară45. Inflamarea subperiosteală determină elevaţia periostului cu for-marea straturilor osoase paralele cu diafiza, ulterior denumit involucrum46. Blocarea vasculară determină necrozarea ţesutului osos cu formare de sechestre (ţesut osos nevascularizat)47. Manifestările clinice ale bolii depind de vârsta individului, locali-zarea infecţiei, agentul patogen, astfel identificându-se 3 stadii: acut, subacut şi cronic. În cazul adulţilor, cele mai întâlnite microorganisme responsabile de această infecţie sunt Pseudonoma şi Mycobacterium tuberculosis.

Osteitele sunt infecţii similare osteomielitei cu manifestări asemănătoare. Diferenţiem osteitele posttraumatice acute sau cronice în urma infectării unei plăgi deschise cu diverşi agenţi patogeni, osteita tuberculoasă, osteita sifilitică.

O afecţiune sistemică inflamatorie cronică ce durează mai mult de o lună este aproape întotdeauna însoţită de anemie48. Patogeneza anemiei inflamatoare (AI49) a fost explicată în ultimii ani prin blocarea transferului de fier către plasmă din ente- rocite (celule epiteliale din mucoasa intestinală cu rol în absorbţia nutrimentelor) de

41 McCance et alii, 2014, p. 1198. 42 Roberts, Manchester, 2010, p. 417. 43 McCance et alii, 2014, p. 1198. 44 Gensburg et alii, 1988, p. 1280. 45 Kumar et alii, 2015, p. 1195. 46 Rana et alii, 2009, p. W265. 47 McCance et alii, 2014, p. 1643. 48 Bunn, Aster, 2011, p. 75. 49 Sabău et alii, 2009, p. 139.

Page 23: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

959

Fig. 20. Analogii patologice la nivelul gambei:

A. Studiu de caz: insuficienţă venoasă cu reacţii periosteală ondulatorie50; B. Studiu de caz (F, 54 ani): osteomielita sclerozantă Garre (OSG), osteo-

mielita cronică cu periostită proliferativă , osteomielită sclerozantă cronică nesupurativă51; C. Periostită: îngroșare corticală bilaterală – schelet provenit

din situl arheologic Hawikuh, New Mexico52; D. Ulcer de piele localizat pe tibie ‒ specimen NMNH 384299, sit arheologic Juhle, Maryland, an: 1650 dHr53; E. Ulcer de piele la nivelul tibiei ‒ specimen 3391, Război Civil American54.

către hepcidină, un hormon sintetizat de ficat, găsindu-se în concentraţie foarte mare în afecţiuni inflamatorii55. În cazul individului din mormântul C11, porozităţile des-coperite la nivelul parietalelor (cribra cranii) sunt mai degrabă semne ale unei infecţii cronice, precum cea de pe tibie, decât o caracteristică a malnutriţiei sau a unui aport insuficient de fier.

50 Gensburg et alii, 1988, p. 1280, Fig. 2. 51 Barra de Moraes et alii, 2014, p. 403, Fig. 1-B. 52 Ortner, 2003, p. 211, Fig. 9-39a, 40b. 53 Boel, Ortner, 2013, p. 306, Fig. 1. 54 Ibidem, p. 308, Fig. 4. 55 Bunn, Aster, 2011, p. 76.

Page 24: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

960

Îngroşarea postero-medială mai proeminentă a tibiei a determinat cel mai probabil dificultăţi în folosirea muşchilor din loja posterioară profundă (muşchiul flexor lung digital, muşchiul tibial posterior, muşchiul flexor lung al halucelui, muş-chiul popliteu) şi din loja posterioară superficială (muşchiul solear, gastrocnemian).

Fig

. 21.

Cal

cifi

erea

liga

men

tulu

i in

tero

sos

– ve

der

e an

teri

oară

. Acest lucru ar fi îngreunat diverse activităţi ce implică membrul inferior stâng, precum: rotaţia gambei, flexia gambei pe coapsă, supinaţia sau pro-naţia piciorului, flexia plantei, adducţia piciorului, mersul pe vârfuri sau chiar susţinerea boltei plan-tare în ortostatism. De asemenea, stadiul incipient al calcifierii ligamentului interosos (sinostoză tibio-fibulară) în treimea inferioară sugerează o rigidi-tate în mişcările gleznei, mobilitatea individului fiind astfel redusă (Fig. 21). Infecţia cronică de la nivelul gambei asociată cu anemia inflamatoare caracteristică sugerează fap-tul că individul a trăit până în ultimele momente cu aceste afecţiuni care i-au îngreunat considerabil sti-lul de viaţă. Deşi unele dintre patologiile menţio-nate se pot prezenta asimptomatic în cazul adultu-lui, se înregistrează totuşi câteva semne comune, precum: durerea la nivelul gambei, înroşirea şi tumefierea zonei, febrilitate accentuată. Netratarea corespunzătoare a infecţiei poate conduce la insta-larea septicemiei, o posibilă cauză a decesului indi- vidului din mormântul C11. Deşi semnele “otrăvi-rii sângelui” au fost cunoscute încă din antichita-te56, precum şi diverse tehnici medicale de tratare a acestei afecţiuni, perioada medievală s-a confruntat

cu o serie de decese având această cauză57.

56 Botero, Pérez, 2012, p. 5-6. Un caz de necroză tisulară și febră în urma unei răni a umăru-lui a fost înregistrat în papirusul medical al lui Edwin Smith, descoperit în 1862, la Luxor, Egipt, fiind datat 1600 BC. 57 Ibidem, p. 11-15.

Page 25: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

961

BIBLIOGRAFIE Barra de Moraes et alii, 2014

Barra de Moraes, Frederico; Melo Vieira Motta, Taina; Assis Severin, Alessandra; de Alencar Faria, Deniel; de Oliveira Cesar, Fernanda; de Souza Carneiro, Siderlei, Garre’s Sclerosing Osteomyelitis: case report, În: Revista Brasileira de Ortopedia, 49 (4), 2014, p. 401-404.

Baxter, 2004 Baxter, Kyle, Extrinsic Factors that effect the Preservation of Bones, În: Nebraska Anthropologist, Vol. 19, 2004, p. 38-45.

Boel, Ortner, 2013

Boel, Lene Warner T.; Ortner, Donald J., Skeletal Manifestations of Skin Ulcer in the Lower Leg, În: International Journal of Osteoarchaeology 23, 2013, p. 303-309.

Botero, Pérez, 2012

Botero, Johan Sebastián Hernández; Pérez, Maria Cristina Flo-rián, The History of Sepsis from Ancient Egypt to the XIX Cen-tury, În: Azevedo, Lucian (ed), Sepsis – An Ongoing and Sig-nificant Challenge, InTech, 2012, 420 p., ISBN(13) 978-953-51-0780-4; p. 3-32.

Bräuer, 1988 Bräuer, G., Osteometrie, În: R. Knussman, I. Schwidetzky, H. W. Jurgens, G. Ziegelmayer (Hrsg.), Anthropologie, Band I: Wesen und Methoden der Anthropologie. 1. Teil: Wissenschaftstheorie, Geschichte, morphologische Methoden. Handbuch der vergleichenden Biologie des Menschen, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart – New York, 1988, 742 p.; p. 160-232.

Buikstra, Ubelaker, 1994

Buikstra, Jane Ellen; Ubelaker, Douglas H., Standards for Data Collection from Human Skeletal Remains: Proceedings of a Seminar at the Field Museum of Natural History, Arkansas Archaeological Survey Research, Series 44, Field Museum of Natural History, Fayetteville, Arkansas, Arkansas Archeolo-gical Survey, 1994, 218 p., ISBN 1563490757.

Bunn, Aster, 2011

Bunn, Franklin H.; Aster, Jon C., Pathophysiology of Blood Disorders, Lange Medical Books, The McGraw-Hill Medical, First Edition, 2011, 342 p., ISBN(10) 0071713786, ISBN(13) 9780071713788.

Burgener et alii, 2008

Burgener, Francis; Kormano, Martti; Pudas, Tomi, Differential Diagnosis in Conventional Radiology, 3rd Edition, Thieme, Stuttgart, 2008, 869 p.

Connell, 2008 Connell Brian, Preservation and archaeological data, În: Powers, Natasha (ed), Human osteology method statement, Museum of London, Publicat on-line în martie 2008, revizuit în februarie 2012, 64 p.

Connell, Rauxloh, 2008

Connell, Brian; Rauxloh, Peter, A rapid method for recording human skeletal data, 34 p., on-line http://archive.museumoflon don.org.uk/NR/rdonlyres/61CC101E-B351-451B-857B-7A447

Page 26: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

962

9E78CC7/0/RapidMethodRecordingManual.pdf (accesat 1.10.2014)

Gordon, Buikstra, 1981

Gordon, Claire C.; Buikstra, Jane Ellen; Soil pH, Bone Preser-vation and Sampling Bias at Mortuary Sites, În: American Antiquity, Vol. 46, Nr. 3, Iulie 1981, p. 566-571.

Iannotti, Parker, 2013

Iannotti, Joseph; Parker, Richard, The Netter Collection of Medical Illustrations. Vol.6: Musculoskeletal System, Part II: Spine and Lower Limb, 2nd Edition, Netter Green Book Collec-tion, Saunders, 2013, 272 p., ISBN(10) 141606382X, ISBN(13) 9781416063797.

Kiple, 2003 Kiple, Kenneth, The Cambridge Historical Dictionary of Disease, Cambridge University Press, Londra, 2003, 412 p.

Kumar et alii, 2015

Kumar, Vinay; Abbas, Abul; Aster, Jon, Robbins and Cotran. Pathologic Basis of Disease, 9th Edition, Elsevier, 2015, 1472 p., ISBN(13) 9781455726134.

Lange, 2008 Lange, Timothy Bryan, The Effects of Soil Chemistry on Skeletal Preservation at the Voegtly Cemetery, Thesis (Master of Science), Forensic Science, Michigan State University, 2008, 63 p., (ms).

Loth, İşcan, 1989

Loth, Susan R.; İşcan, Yashar Mehmet, Morphologi-cal assessment of age in the adult: the thoracic region. În: İşcan, Mehmet Yashar (ed), Age Markers in the Human Ske-leton, Springfield, 1989, 378 p., ISBN 0398061742; p. 105-135.

Mays, 2002 Mays, Simon, The Archaeology of Human Bones, Taylor and Francis e-Library, 2002, 432 p.

Măruia et alii, 2011

Măruia, Liviu; Micle, Dorel; Cîntar, Adrian; Ardelean, Mircea; Stavilă, Andrei; Bolcu, Lavinia; Borlea, Oana; Horak, Florin-Petru; Timoc, Călin; Floca, Cristian; Vidra, Lucian, ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monu-mentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele cercetărilor de teren, Ed. Bioflux, Cluj Napoca, 2011, 601 p., ISBN 978-606-81991-23-2.

McCance et alii, 2014

McCance, Kathryn; Huether, Sue; Brashers, Valentina; Rote, Neal, Pathophysiology. The Biologic Basis for Disease in Adults and Children,7th Edition, Elsevier, 2014, 1840 p., ISBN(10) 0323088546, ISBN(13) 9780323088541.

Micle et alii, 2014

Micle, Dorel; Floca, Cristian; Ardelean, Adrian, Raport privind rezultatele săpăturilor arheologice preventive pe situl Moşniţa Veche-Obiectiv 16, Timişoara, 2014, 161 p. (ms).

Ortner, 2003 Ortner, Donald, Identification of pathological conditions in human skeletal remains, 2nd Edition, Academic Press, San Diego, 2003, 662 p., ISBN 0125286287.

Papilian, Albu, 1974

Papilian, Victor; Albu, Ion (ed), Anatomia omului, Vol.1: Aparatul locomotor, Ediţia a V-a, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Page 27: Loredana Gârleanu, Andrei Soficaru, Interpretări bioarheologice

963

Bucureşti, 1974, 331 p. Roberts, Manchester, 2010

Roberts, Charlotte; Manchester, Keith, The Archaeology of Disease, 3rd Edition, The History Press, 2010, 352 p., ISBN(10): 0752457500, ISBN(13) 9780752457505.

Sabău et alii, 2009

Sabău, Adriana; Boloşiu, H. D.; Crăciun, Alexandra; Csereoka, Gabriela, Hepcidina în anemia inflamatoare din poliartrita reumatoidă, În: Revista Română de Reumatologie, vol. XVIII, nr. 3, 2009, p. 138-145.

Sana et alii, 2009

Sana, Rich; Wu, Jim; Eisenberg, Ronald, Periosteal Reaction, În: American Journal of Roentgenology, Vol. 193, Nr. 4, 2009, p. W259-W272.

Scanderbeg-Dallapiccola, Dallapiccola, 2005

Castriota-Scanderbeg, Alessandro; Dallapiccola, Bruno, Abnor-mal Skeletal Phenotypes. From Simple Signs to Complex Diag-noses, Springer-Verlag, Berlin/Heidelberg, 2005, 962 p., ISBN 3540679979.

Sima et alii, 2014

Sima, Alexandra; Vlad, Adrian; Roşu, Mihaela; Timar, Romulus; Timar, Bogdan, Noţiuni de nutriţie umană fiziologică. Micro-nutrienții, Imprimeria Universităţii de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara, 2014, 177 p.

Steckel et alii, 2006

Steckel, Richard H.; Larsen, Clark Spencer; Sciulli, Paul W.; Walker, Phillip L., The Global History of Health Project. Data Collection Codebook, Unpublished manuscris, 2006, revizuit 2011, on-line http://global.sbs.ohio-state.edu/new_docs/Codeboo k-01-24-11-em.pdf (accesat 25.10.2014).

Stuart-Macadam, Kent, 1992

Stuart-Macadam, Patricia; Kent, Susan, Diet, Demography and Disease: Changing Perspectives on Anemia, Foundations of Human Behaviour, Aldline Transaction, 202nd Edition, New York, 1992, 285 p., ISBN 0202011895.

Surabian, 2012 Surabian, Deborah, Preservation of Buried Human Remains in Soil, Natural Resources Conservation Science, Connecticut, 2012, 54 p.

Vercellotti et alii, 2009

Vercellotti, Giuseppe; Agnew, Amanda M.; Justus, Hedy M.; Sciulli, Paul W., Stature Estimation in an Early Medieval (XI-XII c.) Polish Population: Testing the Accuracy of Regression Equations in a Bioarchaeological Sample, În: American Journal of Physical Anthropology, 140, Issue 1, 2009, 197 p., p. 135-142.

Waldron, 2008 Waldron, Tony, Paleopathology, Cambridge Manuals in Archaeology, Londra, 2009, 279 p., ISBN 0521678552.

White et alii, 2012

White, Tim D.; Black, Michael T.; Folkens, Pieter A., Human Osteology, 3rd Edition, Academic Press, 2012, 688 p., ISBN(10) 0123741343, ISBN(13) 9780123741349.