m-am hotarat sa incerc sa pun aici cam tot ceea ce stiu eu despre aba si cum se aplica concret...am sa

incep cu teoria si am sa continui cu lucruri practice ....am eu o banuiala ca o sa fie multe posturi si o sa se

intinda pe o buna perioada de timp...din considerente practice am sa blochez posibilitatea de replay in

zona aceasta. 

...aba in traducere inseamna analiza comportamentala aplicata si se refera la analiza autismului strict din

punct de vedere comportamental ...este o abordare care se bazeaza in principiu si pe factorul practic in

care autismul este in fapt o afectiune diagnosticata doar pe baza observatiilor de comportament fara o

alta cauza biologica. Din acest punct de vedere comportamentele autiste se impart in doua mari

categorii : comportamente in exces (autostimulare , automutilare , agresiune , hiperkinetism , istericale ,

comportamente obsesive sau asa numitele stereotipii ) si comportamente deficitare ( limbaj , abilitati

sociale , abilitati de joaca , abilitati academice si abstractizari , abilitati de autoajutor si

autoservire)...scopul terapiei este de a descreste comportamentele excesive si de a creste si modela

comportamentele deficitare . 

...terapia aba are doua sectiuni si trei etape : sectiunile se refera la metodele de invatare si ele sunt o

sectiune care inseamna programe curente in care copilul este invatat pur si simplu niste lucruri (in cea

mai mare parte aproape mecanic ) si sectiunea de generalizare in care aceste lucruri invatate se transpun

in viata de zi cu zi si care devin parte a sistemului sau de valori ; etapele se refera la modul cum se pune

in practica terapia si sunt urmatoarele :1. etapa de pretratament care presupune o schimbare a

comportamentului vis a vis de copil a familiei si mediului inconjurator si care nu reprezinta in fapt decat o

ajustare comportamentala a copilului si preluare controlului asupra comportamentelor acestuia - in

general etapa aceasta este facuta de parinti in mediul familiar si se refera exclusiv la motivarea copilului

sa isi dezvolte anumite abilitati si comportamente si descurajarea copilului de a mentine anumite

comportamente negative...2. etapa de terapie in sine care are o multitudine de programe pe care am sa

incep sa le insir aici cand am sa termin partea de teorie si care inseamna in fapt invatarea copilului o

multitudine de cunostinte si dezvoltarea tuturor "comportamentelor deficitare" precum si trecerea acestora

in generalizare astfel incat copilul sa poata folosi la modul concret ceea ce invata in programele

curente ...3. ultima etapa o reprezinta socializarea si incercarea de integrare in comunitate si in scoala a

copilului ; in general aceasta etapa apare dupa o anumita perioada de terapie (6 luni -2 ani) , perioada in

care copilul a capatat destule abilitati de viata , sociale si de limbaj astfel incat in momentul in care este

integrat intr-o gradinita sa aiba cat mai putine frustrari legate de imposibilitatea lui de a se alinia cu ceilalti

copii ... in acesta etapa copilul se duce la scoala/gradinita cateva ore pe zi insotit de un "shadow" (un

tutore special pregatit pentru jobul asta) care il ajuta sa se integreze in comunitate iar in paralel acasa se

continua atat programele curente din terapie cat si generalizarea cunostintelor .... 

...intorcandu-ma la pura teorie si la comportamente ... in interventiile comportamentale exista trei modele

de invatare care pot fi identificate : conditionarea simpla , conditionarea operationala si invatarea prin

observatie. Relatia dintre comportamente si mediul inconjurator este descrisa de principiile conditionarii

operationale care are 3 componente: 

1. Antecedentele - care reprezinta un lucru care s-a intamplat inainte sa apara un anumit comportament

la un individ si care ii declanseaza acestuia acest comportament (purtare) 

2. Comportamentul (purtarea) in sine pe care un individ o are ca raspuns la antecedent 

3. Consecinta - care reprezinta consecinta pe care respectiva purtare/comportament a unui individ o

declanseaza ulterior 

niste exemple vis a vis de inlantuirea de mai sus in viata de zi cu zi ar putea fi : 

1.antecedent : telefonul suna - comportament : raspunzi la telefon - consecinta : o voce de persoana este

la capatul firului 

2. antecedent : parintele spune copilului sa curete camera sa - comportament : copilul face curat -

consecinta : parintele il lauda si eventual il premiaza 

3. antecedent : parintele atentioneaza copilul sa nu manance mancarea pentru ca este stricata -

comportament : copilul o mananca totusi - consecinta : copilului ii vine rau si o vomita 

...pentru a dezvolta programe care sa schimbe cu succes comportamentele copiilor este foarte important

de inteles cum anume influenteaza antecedentele si consecintele comportamentele si cum opereaza

acestea. 

...nah ca am revenit  ....am fost plecat ceva timp din tara si nu am putut sa continui ...in principiu am sa

scriu saptamanal aici ... 

revenind la lucruri concrete am sa o iau de unde o lasasem : 

...astfel fiecare consecinta are un efect asupra unui viitor antecedent ...adica daca telefonul suna si

nimeni nu ne raspunde la capatul celalt al firului , dupa cateva incercari cel mai probabil ca o sa ignoram

sunatul telefonului sau o sa-l scoatem pur si simplu din priza. In mod uzual acesta este tipicul dupa care

ne conducem viata si de asemenea este tipicul (antecedent-actiune-consecinta) dupa care invatam

oricare dintre noi din mediu. ...la modul practic si copii (autisti sau nu) invata dupa acelasi tipic ; singura

diferenta relevanta este aceea ca in cazul copiilor normali consecintele pozitive pot si si consecinte pur

sociale care pe ei ii bucura pe cand in cazul copiilor autisti consecintele pozitive sociale (cel putin in prima

faza) nu inseamna nimic si nu reprezinta o consecinta neaparat pozitiva pentru ca ei nu o inteleg ca

atare. 

... pentru a folosi aceasta succesiune in modul de invatare al unui copil autist s-a apelat la o tehnica care

se numeste "discrete trial" (si pe care pe cuvant ca imi este greu sa-i dau o traducere cat mai aproape de

realitate in limba romana   ) ..."DT" este la modul concret unitatea de invatare care utilizeaza teoria

conditionarii operationale. Aceasta metoda de invatare este foarte des folosita in cazurile copiilor cu

autism si alte dizabilitati de invatare. DT relationeaza direct cu conditiile de operare descrise mai sus si se

compune din : 

SD ( CERINTA) - Raspunsul (comportamentul) - Consecinta (incurajarea sau premiul sau dezaprobarea

care inseamna consecinta negativa sau asa numitele aversive) 

- aici este de subliniat ca prin prisma ultimelor adausuri la terapii ceea ce se numesc "aversive" sau

consecinte negative nu prea mai sunt folosite urmarindu-se renuntarea la ele aproape in totalitate -

personal sunt foarte de acord cu chestia asta cu un singur amendament : sunt momente in care anumite

doze de "aversive" fac minuni ...si spun asta din experienta proprie si personala - o sa pun un post pe

forum cum l-am invatat noi pe radu sa mearga la baie dupa ce timp de 5 ani radu a purtat pampers tot

timpul si nu reuseam cu nici un chip sa-l facem sa se duca la baie din proprie initiativa . 

intorcandu-ma la DT : utilizand modelul de invatare DT putem : 

1. comportamentele pot fi manipulate si schimbate lucrand intr-un mod sistematic 

2. copilului ii poate fi foarte clar ceea ce urmarim si ceea ce se asteapta de la el astfel incat momentele

de deruta si de frustrare sunt din ce in ce mai rare 

3. consistenta si directia tuturor celor care intra in contact cu copilul si au valente de profesori pentru

acesta poate fi aranjata in asa fel incat sa fie aceasi pentru toti si astfel copilul sa beneficieze cat mai mult

. 

4. colectarea de date astfel incat sa poti tine evidenta a ceea ce face si care sunt evolutiile copilului sunt

extrem de usor de tinut pentru ca stii in fiecare clipa ceea ce copilul stie si ceea ce nu stie 

5. progresele copilului sunt simplu de urmarit si de asemenea carentele unde trebuie mai mult lucrat ies in

evidenta... 

Componentele “discrete trial” si amanunte despre acesta: 

1. SD (discriminative stimulus) sau cerinta 

- Reprezinta instructiunea sau intrebarea adresata copilului …de exemplu “ ce este asta?” 

- este semnalul adresat copilului ca un raspuns este asteptat si ca premiul sau “reinforcementul” este

disponibil 

- trebuie dat cu voce un pic mai inalta si mai autoritara decat vorbirea in mod uzual , mai ales in stadiile

incipiente ale terapiei 

- nu trebuie adaugate alte cuvinte in momentul in care se da SD-ul ….tendinta oricarui profesor (mai ales

in cazul copiilor normali )va fi sa adauge in fata SD-ului si numele copilului de genul : “ Radu , ce este

asta ?” … sau “ Radu , spune-mi te rog ce este asta ? “ ….ambele variante sunt gresite ; desi este foarte

dificil mai ales la inceput SD-ul inseamna doar “ce este asta ?” si atat . nici un alt cuvant nu trebuie

adaugat pentru ca pentru un copil autist fiecare din cele trei exemple de mai sus este total diferit de

celelalte – desi pentru noi pot inseeamna cam aceleasi lucruri . 

- un SD nu trebuie niciodata repetat pana “discrete trial” nu s-a incheiat – asta inseamna ca nu o sa

repetam SD-ul de mai multe ori cu speranta ca la un moment dat copilul va fi atent la noi si va raspunde

la o intrebare/cerinta pe care i-am repetat-o de 10 ori ; ideea este ca copilul sa raswpunda de la prima

cerinta ( intodeauna “discrete trial” inseamna SD-Raspuns-consecinta si nu trebuie sa mai punem nici o

intrebare pana nu a existat o consecinta pentru intrebarea deja pusa – cu alte cuvinte am sa dau SD : “ce

este asta?” , copilul nu o sa spuna nimic (asta este raspunsul/comportamentul/actiunea copilului) si

consecinta este ca ii spun un scurt “NU” si abia apoi dau din nou SD-ul ) 

- SD-ul trebuie stabilit dinainte si orice parinte/profesor trebuie sa foloseasca identic si la fel acelasi SD

pentru aceasi sarcina – nu se admite nici macar o mica modificare fata de SD stabilit de comun acord

( exista o singura exceptie care se intampla mai tarziu in cadrul generalizarii si in care copilul este invatat

ca toate cele trei SD-uri de mai sus inseamna in fapt acelasi lucrur – asta vine insa mult mai tarziu) 

2. Raspunsul / Actiunea/ Comportamentul copilului 

- aceasta este raspunsul pe care copilul trebuie sa-l dea ca raspuns al unui SD si trebuie intodeauna sa

fie precedat de SD si intodeauna urmat de o consecinta 

- raspunsul corect la un SD este stabilit inainte de catre cei care formeaza echipa de terapie a copilului

(intodeauna si familia copilului) – astfel , se va accepta ca raspuns corect acel raspuns pe care echipa

considera ca copilul il poate da si nu este un subiect subiectiv lasat la latitudinea fiecarul profesor sau a

celui care lucreaza in acel moment cu copilul – este un lucru absolut obiectiv si este stabilit inainte chiar

de a fi introdus o anumita cerinta (SD) in programul copilului 

- copilul are la dispozitie pana in 6-8 secunde ca sa raspunda – daca raspunsul nu s-a incadrat in acest

interval raspunsul nu se va lua in considerare ca fiind corect si se va inchide DT (discrete trial) si se va

repeta SD-ul 

- nu trebuie aprobat nici un alt comportament in timpul cat trebuie dat un raspuns – de exemplu

comportamentele isterice sau autostimulatoare nu pot fi acceptate odata cu raspunsul fie el si corect. 

3. Reinforcing Stimulus (Consecinta pozitiva) 

- aceasta este consecinta pozitiva care se intampla atunci cand copilul da un raspuns corect si poate

reprezenta un premiu de orice fel ; in cele mai multe cazuri la copii autisti este foarte greu , mai ales la

inceput , de asociat un premiu social ca o consecinta pozitiva si atunci se recurge la un premiu material

fie el o bucatica de mancare ( o bucatica de mancare inseamna ca exemplu un tic-tac taiat in 4 sau 8

bucati sau un o farama de chips ) fie un premiu fizic ( gadilaturi , joaca sau orice ii face placere copilului )

– reinforcementul este un lucru extrem de important pentru ca el este motorul si motivatia copilului de a

invata lucruri noi mai ales in stadiile de inceput ale programului atunci cand el nu este motivat prin insasi

dorinta de a invata lucruri noi – ulterior copilul se automitiveaza de lucrurile pe care le invata si de

asemenea devine din ce in ce mai dornic inclusiv de consecinte pozitive sociale (de exemplu de a fi

aplaudat , de a i se spune “BRAVO” ,de a i se zambi , de a se juca cu cineva sau a fi luat in seama ) 

- reinforcementul urmeaza imediat dupa un raspuns corect ; nu trebuie sa existe nici o intarziere in a oferi

copilului premiul , mai ales in fazele incipiente ale programului 

- astfel , aceste premii sau reinforcementuri vor avea ca si consecinta imediata cresterea unui anumit

comportament si copilul va fi incurajat sa raspunda cat mai corect si de asemenea un anumit

comportament de dorit va fi astfel incurajat sa apara cat mai des 

- este la fel foarte important ca un premiu stabilit pentru lectii sau in cadrul programului in general sa nu

fie folosit decat in cadrul unui “discrete trial” pentru a mentine motivarea pentru premiul respectiv cat mai

mare si a nu creea artificial o “satietate” pentru un anumit premiu. 

- La fel , este foarte important a avea in minte faptul ca fiecare copil este diferit si ca reinforcementurile

sau premiile nu sunt aceleasi la fiecare copil ; ceea ce il place fiecarui copil in parte trebuie stabilit luand

in considerare copilul respectiv si nu o chestie data 

- Ceea ce mai trebuie luat in considerare in cazul reinforcementurilor este ca trebuie sa fie chestii simplu

de dat si care sa se termine repede sau daca este vorba de mancare sa poata fi mancata si ingerata

extrem de rapid astfel incat timpul din momentul in care este dat premiul (consecinta pozitiva) si urmatorul

SD sa nu depaseasca 8-10 secunde maximum 

- De fiecare data cand este oferit un reinforcement material trebuie oferit si un reinforcement verbal de

genul “bravo” , “foarte bine” sau orice altceva de acelasi gen astfel incat la un moment dat copilul sa

asocieze orice bravo cu mandria de a fi facut un lucru bun ; asta trebuie facuta din mai multe motivatii

printre care : in viata reala nimeni nu-i va oferi un premiu material pentru un raspuns corect si totusi el va

trebui sa stie cand a raspuns corect ci cel mai probabil un “bravo” ; o a doua motivatie este ca pe masura

ce programul se deruleaza se va renunta incet la reinforcementurile materiale si se va pune din ce in ce

mai mult accent pe reinforcementurile verbale care vor fi asociate din ce in ce mai mult cu consecintele

pozitive de ordin social. Un amanunt important este faptul ca reinforcementul verbal trebuie spus cu o alta

tonalitate decat tonalitatea folosita la SD astfel incat copilul sa faca diferenta ; la reinforcementul verbal se

va folosi o tonalitate teatrala si o voce extrem de fericita si tare. 

- Reinforcementul material nu trebuie dat in cantitati mari pentru ca desi o bucata mai mare poate creea o

satisfactie mai mare a copilului pericolul de satietate pentru premiul respectiv si pierderea motivatiei sunt

aproape certe 

- Din aceasi cauza a motivatiei reinforcementurile trebuie sa nu fie de un singur fel astfel incat pe

parcursul unei zile o sa folosesc in mod aleator cel putin 4-5 feluri de reinforcementuri ( tic tac / chipsuri /

napolitane / sticksuri / gadilaturi / o carte cu imagini …etc.) 

- Exista mai multe tipuri de reinforcementuri precum exista si mai multe feluri de consecinte : pozitive

(pentru a creste un anumit comportament si frecventa aparitiei acestuia )sau negative (pentru a scadea

frecventa aparitiei acestuia ) precum exista reinforcementuri principale (care sunt reinforcementurile

materiale la inceput) si reinforcementuri secundare (cum sunt reinforcementurile verbale/sociale la

inceput ) …. 

cel mai folosit Reinforcement negativ (sau consecinta negativa) este cuvantul “NU” astfel incat sa se

creeze o consecinta negativa care se poate arata copilului fara a folosi consecinte negative materiale

(asa numitele aversive) ; acest “NU” cu voce tare se va folosi imediat ce copilul da un raspuns incorect

sau nu da nici un fel de raspuns ; se va folosi doar in momentul in care pentru o anumita cerinta suntem

absolut convinsi ca copilul poate raspunde si stie raspunsul ; folosind “NU” il ajutam pe copil sa faca

diferenta intre raspunsurile corecte si cele incorecte ; de asemenea folosirea lui “NU” ii face pe toti cei

care intra in contact cu copilul sa fie consecventi in atitudinea lor in fata copilului si de asemenea il va

ajuta pe copil sa isi creeze comportamentul necesar sa discearna intre corect si incorect ; acest “NU”

trebuie spus tare si cu o voce neutra , cu foarte mult calm astfel incat copilul sa nu se sperie ci doar sa

stie ca nu poate primi premiul ptr ca raspunsul sau a fost unul gresit 

Folosirea reinforcementurilor pozitive si negative este foarte importanta pentru ca sunt motorul de mers

inainte al copilului . Ajustarea lor trebuie facuta incontinuu astfel incat sa ramana din punct de vedere

motivational la fel de importante pentru copil …. 

....asa cum spuneam mai devreme programele de terapie comportamentala au trei parti : o parte initiala

care se numeste pretratament , o parte de mijloc (si cea mai importanta) care este terapia propriuzisa sau

programul curent si o parte finala a fiecarui program care se numeste generalizare... 

...terapia incepe cu o perioada de cateva saptamani de pretratament ... aici nu exista un program concret

de lucru , nu exista sittinguri si aproape totul este la "liber" ... ideea pretratamentului este aceea de a il

invata pe copil ca exista "consecinte" placute si mai putin placute si de a lua controlul practic asupra lui ...

cu siguranta cei mai importanti oameni in cadrul pretratamentului sunt parintii si familia copilului pentru ca

ei sunt cei care trebuie sa-si modifice complet comportamentul lor vis a vis de copil ... dupa un timp foarte

scurt si copii vor reactiona la aceasta schimbare de comportament si isi vor adapta si ei comportamentul

astfel incat sa le fie cat mai usor ... 

Poate ca termenul de a "prelua controlul" asupra copilului o sa li se para unora prea dur si unii o sa spuna

: "ok , copilul meu face lucrul ala sau celalalt ..." ...ideea este ca copilul sa faca acel lucru nu doar din

cand in cand si nu doar atunci cand are el chef ...si cu siguranta nu doar dupa ce ii repetam de 10 ori sa

faca un lucru ....ideea este ca copilul sa "execute" imediat ce i s-a dat o comanda - unii iar o sa spuna ca

parca este catel si il dresezi si de altfel nici nu sunt departe de realitate : in prima faza cam asta faci ...il

dresezi - ideea este sa ii incurajezi comportamentele pozitive si sa ii descurajezi comportamentele

negative. 

La modul practic , nimic nu mai capata ca urmare a unui planset sau unui semn ; noi ca parinti ne-am

invatat "sa ghicim" cam ce ar vrea copilul din doar cateva semne pe care le face sau in functie de ceea ce

face sa intuim cam ce anume ar vrea sau ce anume il deranjeaza si sa reactionam ca atare , respectiv sa

il ajutam sa obtina ceea ce vroia ....este cel mai gresit lucru pe care il facem ...: desi nu pare cei mai multi

dintre ei pot face o gramada de lucruri si cere o gramada de lucruri respectiv sunt apti de a deschide o

cale de comunicare dar de foarte multe ori noi suntem cei care opturam calea respectiva ajutandu-i de

fiecare data. 

Totul trebuie inceput de la capat si comportamentul nostru fata de ei trebuie sa fie unul in care ei trebuie

sa dea ceva in schimbul ajutorui nostru ; astfel , in primul rand de fiecare data cand imi cere ceva am sa-i

cer si eu ceva in schimb : ma ia de mana si ma duce sa-i dau apa - il pun sa-mi dea un lucru de pe masa

(ideea este nu doar sa-l pun verbal ci sa-l si invat cum sa-mi dea lucrul acela de pe masa ajutandu-l fizic

sa mi-l dea ) si imediat dupa ce a executat ceea ce l-am rugat ii dau o gura de apa...si continui schimbul -

ii cer din nou acelasi lucru de pe masa si i-ar il ajut sa mi-l dea si iar ii dau o gura de apa ...si iarasi da'

capo...si dupa ce fac chestia asta de 3-4 ori a cincea oara doar ii cer sa mi-l dea de pe masa si nu il mai

ajut ...daca mi-l da primeste apa , daca nu mi-l da nu primeste apa. ... o sa fiti suprinsi cat de repede pot

sa invete anumite lucruri  ...la fel , nu va speriati de faptul ca o sa planga si o sa tipe ca nu ii dati apa ...

iar voua o sa vi se smulga inima din piept cand o sa-l vedeti ....daca insa ati cedat o data ati pierdut tot

ceea ce ati inceput sa lucrati ...mai mult decat atat , s-ar putea ca incapatanarea si tipetele/plansetele sa

dureze ore ...in final insa toti cedeaza si executa ceea ce i-ati cerut sa faca ... cand insa executa din

proprie initiativa ceea ce ati cerut aplaudati-l , spunetii bravoooo , bucurativa ca si cand ar fi rezolvat cea

mai grea problema de matematica si datii din belsug ceea ce isi dorea ....poate fi prima batalie

castigata ! ...incercati sa faceti acelasi lucru pentru aproape orice lucru pe care si-l doreste : nimic nu mai

are voie sa capete gratis... si pentru fiecare comportament bun premiati-l si material si verbal din belsug

ca sa-i intariti respectivul comportament .... 

Acelasi procedeu se aplica pentru comportamente negative .... niciodata nu trebuie sa obtina ceva daca

are un comportament nelalocul lui ( si aici o sa vi se rupa inima ....dar cea mai sigura cale spre a ajunge

acolo unde va doriti este sa nu cedati ) .... cel mai simplu mod de a scapa de un comportament isteric si

de tipete este sa il ignorati ....COMPLET ! .... de cele mai multe ori cand nu obtine ceva il apuca plansul si

tipetele si se tranteste pe jos ( cel putin asa facea radu) ... cam dupa 1-2 ore de plansete si istericale

continui (in care noi il ignoram complet...ignor complet inseamna ca radu se zvarcolea pe jos si tipa si

plangea la picioarele scaunului pe care eu stateam la masa si mancam si eu continuam sa mananc fara

sa-i arunc macar o privire - numai eu stiu insa cum mancam si ce era in sufletul meu ) isi revenea si se

oprea : in momentul in care 5 min nu tipa si se linistea incepeam sa-l bagam in seama si sa-i spunem :

"bravo , foarte bine , radu nu mai plange ; radu este un baiat foarte bun pentru ca nu plange" ...daca o lua

de la capat o luam si noi de la capat cu ignorul ....daca se potolea in continuare ne jucam impreuna ,

etc. ..... una peste alta desi este cumplit de greu (mai ales prin prisma faptului ca toti cei care stau in jurul

lui trebuie sa aiba acelasi tip de comportament ) este calea prin care el incepe sa se adapteze si sa-si

schimbe comportamentul ....la modul practic insa totul va castiga ascultandu-va si comportandu-se

frumos si dandu-va ceva in schimbul a ceea ce cere....puteti sa mergeti si mai departe si sa il obligati sa

spuna cuvinte - la fel ,nimic nu i se da pana nu cere in cuvinte simple : apa , da - sunt unele din cele mai

simple cuvinte dar si cele mai aducatoare de profituri din punctul lui de vedere ; la inceput nici nu este

nevoie sa le spuna ca atare , este deajuns sa balmajeasca ceva care sa semene...radu la inceput spunea

apa intr-un fel de tipat de genul "aaaaa..." si primea apa ....nu spunea - nu primea.... 

ceea ce pot sa va spun este ca dupa cam o luna de astfel de comportament din partea parintilor si a

familiei in general toti copii (aproape fara exceptii ) se adapteaza ....cu siguranta o sa aiba un contact

vizual infinit mai bun decat in acest moment si aproape sigur o sa auziti primele cuvinte sau macar

incercari de cuvinte .... pana in acest moment toti copii (fara exceptie) pe care i-am cunoscut si a caror

parinti au fost fermi pe pozitie si si-au schimbat comportamentul (nota bene : fara nici un fel de program

curent sau terapie efectiva) au obtinut in mai putin de o luna progrese remarcabile ....

.... in toate lucrarile de specialitate mai noi sau mai vechi sunt amintite asa numitele "aversive" care

inseamna niste "consecinte negative" si care acum nu se mai folosesc pentru ca se considera ca nu mai

este cazul ; de altfel in toate lucrarile noi , inclusiv in ultimele editii despre aba ale lui lovaas sau a oricarui

altuia aversivele sunt scoase pentru ca se poate si fara ele si sunt considerate in cea mai mare parte

destul de dure....in cele mai multe cazuri este intradevar o cruzime sa le folosesti ....in altele parerea mea

este ca este absolut necesar . un exemplu de aversiv folosit pentru copii normali   este bataia .... un alt

aversiv folosit este atunci cand copiii isi sug degetele sau isi rod unghiile si li se pune boia de ardei pe

degete ca sa fie dezvatati ...personal , mie imi repugna si nu le-am folosit niciodata dar ele exista fie ca

eu vreau fie ca nu .... 

insa la radu am folosit si eu odata un "aversiv"....situatia statea cam asa : radu avea deja 5 ani si 4 luni si

inca era cu pampers cea mai mare parte a timpului ! - pana la vre-o 4 ani si 8 luni statea cu pampersul

cam tot timpul ...ulterior am incercat aproape totul .... bomboane si ciocolata la baie si o gramada de

premii daca facea pipi la baie in loc de pe el , zile intregi de lectii in baie , dus la baie din jumatate in

jumatate de ora ...etc ...practic , am cam incercat totul ... inclusiv ceea ce aparea in ultima editie a

manualului lui lovaas despre aba unde trainingul de toaleta este un proces lung de cam 2 saptamani ...

singurul lucru pe care l-am reusit a fost sa ii scoatem pampersul in timpul zilei si cine statea cu el il ducea

in mod regulat la baie odata la cam o ora (moment in care facea sau nu in funtie de nevoile lui

fiziologice)...daca insa uitam si nu ajungeam cu el la baie ...facea pe el . Practic daca vroiam sa iesim

afara pentru un timp mai indelungat sau noaptea trebuia sa apelam la pampers cu siguranta sau la un

schimb de haine in permanenta la noi . 

Toate astea pana am recitit primul manual al lui lovaas "the ME book " acolo unde in trainingul de toaleta

apare un "aversiv"....ne-am sucit si invartit in jurul trainingului respectiv vreo 5 luni cu speranta ca o sa

dea rezultate orice altceva .... in ce consta respectivul training : o zi petrecuta in baie cu copilul si joaca

sau lectii ...si ca premiu orice suc care lui ii place in cantitati nemasurate astfel incat mai tot timpul sa-i

vina sa faca pipi ... si dus in prima parte pe toaleta odata la jumatate de ora astfel incat sa faca de cel

putin doua ori pipi acolo unde trebuie si premiat din belsug cu tot ceea ce isi doreste el de fiecare data si

dupa aia pompat suc in el si lasat sa faca pe el ....si in momentul respectiv (in care face pipi pe el) luat

asa imbracat si pus in baie si pus dusul rece pe el 5-10 sec. ... dupa care scos din baie si schimbat .... si

de la capat...- radu a luat in ziua cu pricina 4 dusuri de genul asta .... a doua zi s-a scapat o singura data

pe el si iar a avut parte de un dus la fel ....si gata!....din acea zi radu nu mai poarta pampers nici macar

noaptea ... nu s-a mai scapat niciodata pe el si de fiecare data cand ii vine (chiar daca suntem in masina

sau intr-un loc public) ne spune :"vreau faca pipi"...si daca nu are unde in acel moment se abtine pur si

simplu ; nici noaptea nu se mai scapa pe el - se trezeste , se duce la baie si apoi se intoarce singur inapoi

in pat..... de atunci au trecut exact 4 saptamani si radu al meu se duce singur sa-si faca nevoile sau

spune ca are nevoie ceea ce aproape ca nu mai speram noi parintii........este foarte adevarat ca zilele

alea doua au fost cam de cosmar pentru toata familia - de altfel pe seara eu si sotia am fugit pur si simplu

de acasa pentru ca ni se rupea inima si nu mai puteam suporta....dar am trecut si peste asta si ne-am

vazut visul cu ochii : dupa 5 ani si 4 luni de pampers Radu face singur la baie !!

acum o sa continui un pic despre reinforcement care mie mi se pare extrem de important si de ajutor intr-

o abordare comportamentala a copilului... 

Reinforcementul sau premiile … 

…ideea reinforcementului este aceea de a creste frecventa raspunsurilor si comportamentelor corecte ,

raspunsurile/actiunile/comportamentele corecte fiind imediat urmate de consecinte pozitive immediate. 

…reinforcementul reprezinta un fapt pozitiv care a urmat imediat dupa un comportament corect 

…prin definitie reinforcementul corect adminsitrat va creste frecventa de aparitie a unui comportament 

…daca frecventa comportamentului pe care noi vrem sa o incurajam nu creste folosind un anumit

reinforcement (premiu) inseamna ca din punct de vedere al copilului respectivul premiu nu este destul de

motivant , deci nu este (sau nu mai este) un reinforcer pentru el. 

… reinforcementul in traducere ar trebui sa fie “intaritor”…ca definitie se diferentiaza de premiu prin faptul

ca premiul se acorda ca urmare a unui lucru /actiune bine facuta dar care ulterior nu creste neaparat

frecventa unui comportament ….nu stiu daca m-am facut eu foarte bine inteles dar principial eu am sa-I

spun in continuare “premiu” chiar daca nu este cea mai corecta exprimare 

Exista atat intaritori/reinforcementuri pozitive cat si negative … trebuie retinut totusi ca orice intaritori

cresc frecventa unui anumit fel de comportament (inclusiv cele negative cresc frecventa a nu face

ceva ...) 

In general intaritorii pozitivi se refera la cresterea frecventei unui raspuns care este urmat de un

eveniment favorabil /pozitiv …astfel , intaritorii pozitivi pot fi considerati acel lucru placut care se intampla

copilului urmare a unei actiuni/comportament/raspuns corect ; de fiecare data cand ne gandim la un

intaritor trebuie sa o facem cu gandul la copilul respectiv si nu in general (din experienta personala pot sa

spun ca ceea ce ii repugna baiatului meu mare , respectiv sa-l gadil si sa-l smotocesc pe radu il amuza

teribil si il face sa fie in al noulea cer …)….intaritorii pozitivi pot fi practic asa cum am spus orice atat

material cat si social care ii fac placere copilului … 

Intaritorii negativi se refera la cresterea frecventei unui anumit comportament prin dorinta copilului de a nu

i se mai intampla un anumit lucru si anume respectivul intaritorul negativ care se intampla de fiecare data

dupa ce a executat o anumita actiune intr-un anumit fel ….astfel , intr-o situatie in care copilul se va

confrunta cu o situatie neplacuta urmare a unei actiuni a sa si reuseste sa evite situatia respectiva printr-

un anumit comportament data viitoare aflat fiind intr-o postura asemenatoare va alege calea prin care va

putea sa evite ca situatia neplacuta din punctul lui de vedere sa nu se mai repete. Ideea este ca acesti

intaritori negativi sa duca catre o crestere a frecventei unui anumit comportament pe care noi incercam sa

o facem ….daca nu creste frecventa aparitiei respectivului comportament pe care noi o targetam

inseamna ca respectivul intaritor negativ nu este de fapt intaritor negativ si din punctul de vedere al

copilului…….si ca sa dau cateva exemple diun viata de zi cu zi …: parintele incepe sa tipe la copil

(situatie neplacuta) sa-si stranga jucariile si copilul le strange (comportament) , parintele se va opri din

tipat (intaritor negativ)…astfel , o multime din comportamentele noastre ca si parinti pot deveni intaritori

negativi pentru copii normali sau autisti…un alt exemplu ar putea fi in felul urmator (acesta este un

exempla pe care am sa-l dau aici doar ca sa subliniez cat de mult putem gresi in anumite situatii si cat de

important este si comportamentul nostru vis a vis de copii : … un copil plange si tipa langa un parinte si isi

intinde mainile sa fie luat in brate (situatie neplacuta din punctul de vedere al parintelui pentru ca copilul

plange) , parintele ia copilul in brate (actiune/comportament) , iar copilul se opreste din plans (intaritor

negativ pentru parinte care se bucura ca a rezolvat o problema care il facea sa se simta prost, respectiv

plasetele copilului …) … partea cea mai proasta a intamplarii este ca foarte probabil atunci cand copilul

va vrea din nou in brate va incepe din nou sa planga si sa tipe pentru ca el a primit la randul sau un

intaritor pozitiv din partea parintelui atunci cand a plans – a fost luat in brate ….exista o vorba care spune

ca orice invat are si dezvat ; nimic mai adevarat dar efortul depus pentru a dezvata ceva este infinit mai

mare decat efortul si atentia depuse pentru a nu oferi copilului intaritori pozitivi in situatii de genul celei

descrise mai sus. 

….de cele mai multe ori este preferabil sa se utilizeze intaritori pozitivi pentru cresterea anumitor

comportamente si tot intaritori pozitivi pentru descresterea altora ….asta nu inseamna insa ca nu va

trebui sa fim atenti tocmai la folosirea intaritorilor negativi in mod nativ de catre copii si folosirea lor ca sa-

si atinga targeturile pe care ei considera ca le au la un moment dat. …de foarte multe ori din pacate

cadem in plasa … 

...o sa imi permit sa divaghez un pic de la cursul firesc pentru a spune cateva lucruri referitoare la

preterapie ... asta deoarece dupa discutiile fata in fata din ultimele saptamani cu cativa parinti am realizat

ca sunt unii parinti care sunt foarte tentati de spune : " ok , cam asta fac si eu cu copilul ..." ....sau " hm ,

pai eu detin controlul copilului si el executa cam tot ce ii spun eu " ....din discutiile ulterioare insa am cam

ajuns la concluzia impreuna cu parintii ca asta este mai mult ca sa ne linistim noi constinta decat ca sa

vedem adevarul asa cum este el ... controlul asupra unui copil (autist sau nu ) este atunci cand executa

toate sarcinile (pe care voi ca parintii stiti ca le poate executa si numai pe acelea ptr ca o raportare la alte

sarcini pe care nu le stie indeplini nu are sens) de fiecare data cand cereti ca o sarcina sa fie

indeplinita ... sau macar in noua cazuri din zece copilul indeplineste sarcina si nu doar din cand in cand

atunci cand vrea el - poate ca este surprinzator dar cei mai multi din copii autisti (mai ales cei cu autism

nu foarte sever) stiu exact ce ar trebui sa faca ca sa indeplineasca o sarcina si de asta si tentatia

parintelui de a spune "hm , copilul meu stie sa faca asta"....realitatea este un pic diferita : copilul stie

intradevar sa duca la capat o sarcina atunci cand in minim 80% din cazuri executa o sarcina din prima

incercare.... pana atunci oricat ne-ar place sa credem ca stie, ramanem ancorati la capitolul "face atunci

cand vrea el " ...zilele trecute o mama imi povestea cum lucreaza cu copilul dar ca la un moment

dat(dupa doar cateva minute) copilul se plictiseste si refuza pur si simplu sa mai faca ceva sau pur si

simplu pleaca de langa mama lui .... asta este una din cele mai mari greseli in modul de a vedea

lucrurile ... pentru ca odata ce copilul ne controleaza va invata atat si cand va vrea el .... posibilitatile reale

de progres ale unui copil in cazul dat sunt minuscule ... la modul practic cel mai simplu mod este de a lua

mai intai controlul asupra copilului ( (in cazul dat copilul ar trebui pur si simplu obligat sa nu plece si sa-si

continue sarcina ajutat fizic de mama) ... desi s-ar putea sa ne lovim de multe tipete si istericale pe tema

asta-cel putin la inceput in mod sigur- foarte repede copii se vor adapta si vor vedea ca este mai simplu

sa execute sarcina sau macar sa incerce sa o faca decat sa incerce sa plece sau sa refuze sa o faca.... 

la fel , consecventa este o parte cumplit de importanta al acestei lupte de a lua controlul copilului ... una

din greselile pe care le facem in mod uzual este aceea de a repeta de cateva ori (cateodata si de 10 ori )

o comanda pana cand copilul se hotareste sa faca ceva cu speranta ca odata macar copilul va fi atent si

va executa .... cel mai simplu insa este ca pe de o parte sa ne asiguram atentia copilului inainte de a ii da

o comanda si apoi a lucra cu copilul sa-mi raspunda de prima data....ultimul lucru este o chestiune de

durata dar care porneste din aceasi preterapie si scopul acesteia - preluarea controlului asupra copilului ;

odata acest lucru realizat salturile pe care copilul le va face la toate capitolele va fi infinit mai rapid .... la

modul practic eficienta se dubleaza . Vorbeam un pic mai devreme despre consecventa : ... desi poate in

foarte multe cazuri ne vine foarte greu sa nu cedam (fie si din motivul meschin sa ne lase in pace si sa

nu-l mai auzim plagand sau tipand si sa ne putem vedea de treaba noastra) din diverse motivatii ca sa nu

mai spun de mila nu asta este atitudinea care ii va aduce beneficii pe termen lung copilului . De

asemenea cateodata ne punem problema de genul :" ok ...lasa ca ii fac placerea acum si asta este ultima

oara" ...sau altfel de argumente interioare pe acelasi calapod ... pe masura ce trece timpul si copilul se

invata ca la un moment dat cedati oricat de fermi ati fi la inceput copilul o sa-si prelungeasca tipetele si

plansetele pentru ca el stie ca la un moment dat dvs o sa cedati ... cu cat o sa lungiti perioada in care

cedati (spunand mai intai "nu" de o suta de ori ) cu atat copilul o sa prelungeasca si el perioada in care va

plange sau va fi isteric pentru ca el stie ca in cazul 101 se poate sa cedati ....si atunci de ce sa nu incerce

pana la limita ?!.... 

... pana la capat totul tine de determinarea cu care priviti problema , de cat de mult va doriti ca copilul sa

se schimbe si cat de mult alocati pentru acest lucru precum si de nivelul de consecventa pe care il

adoptati - casandra a pus niste posturi pe forum in care am gasit zeci de tips & tricks in care poti sa-l

fortezi pe copil sa initieze comunciare cu tine.... 

ok.... asa cum spunea cineva mi-am cam neglijat partea asta  ... si uite ca am sa incerc sa continui ; de

altfel s-ar putea sa ma repet pentru ca am lasat cam mult timp intre ultimul meu post aici si acesta pe

care il scriu acum dar sper sa fie totusi de ajutor . 

... in postul de dinainte povesteam cateva lucruri despre intaritori negativi si pozitivi ....am sa reiau un pic

subiectul si am sa incerc sa-l dezvolt pentru ca motivatia copilului pentru orice este una din cele mai

importante arme pe care le avem : ... una din alte multe greseli pe care le facem in viata de zi cu zi , mai

ales in cazul copiilor autisti este sa incercam sa-i ajutam sau sa "ghicim" ceea ce ii deranjeaza ... astfel ,

daca spre exemplu copilului ii este cald , sau este ud sau are o jena de orice fel , tentatia lui primordiala

este sa planga ca sa ne faca atenti ca ceva il deranjeaza .... si noi ca niste parinti iubitori "vom ghici" de

cele mai multe ori in cateva secunde care este problema si o vom rezolva ....asta este calea cea mai

sigura ca data viitoare cand va avea o problema in loc sa ceara ajutor sa se apuce sa planga .... si trebuie

avut in vedere ca sa il condamnam sa ne aiba tot timpul prinprejur ca sa "ghicim" ce problema are pentru

ca oricne altcineva nu va stii cum sa se descurce ... cel mai simplu lucru de facut este acela de a nu

cadea in plasa si de a'l forta pe copil sa zica ce il deranjeaza ..... si desi stim din prima clipa ce il

deranjeaza cea mai ok atitudine ar fi sa-l ajutam sa ne spuna (acest spuna poate fi si o onomatopee

apropiata de ceea ce stim noi ca ar fi problema) ce il deranjeaza si abia apoi sa reactionam in

consecinta... 

acum am sa incerc sa impart intaritorii/reinforcementurile in categorii pe alte criterii...: exista intaritori

primari - care mai sunt cunoscuti si ca intaritori neconditionati deaorece nu au nevoie sa fie conditionati

de un sistem de invatare ... ca sa ma exprim ceva mai simplu , intaritorii neconditionati sunt intaritorii pe

care copilul ii asimileaza cu "placerea" fara a mai fi nevoie sa ii explicam ceva despre "premiul "

respectiv .... in general intaritorii neconditionati/primary sunt placerile copilului din viata de zi cu zi ...cele

mai uzitate reinforcementuri/intaritori sunt alimentele si bauturile ... ; trebuie avut in vedere si faptul ca

acesti intaritori nu sunt neaparat intaritori tot timpul - spre exemplu daca un copil tocmai a mancat o masa

copioasa sau tocmai si-a potolit setea este putin probabil ca orice inseamna bautura sau alimente o sa

devina intaritori pentru el in acel moment...; in general intaritorii primari/neconditionati se folosesc foarte

tare la inceputul unui program pentru ca sunt foarte usor de administrat si de asemenea pentru ca copilul

va stii exact la ceea ce sa se astepte - intodeauna insa intaritorii primasri folositi la inceput vor fi secondati

de un intaritor secundar ... (intaritorii secundari sunt formati din premii sociale sau din premii fizice :

expresii de genul "bravo " "foarte bine" , "excelent" si gadilaturi , rasete , imbratisari , etc) ... in general

intaritorii secundari sunt intaritori pe care fiecare din copii invata sa le gaseasca placute de-a lungul

timpului ... aceste doua feluri de intaritori/reinforcementuri se aplica impreuna mai ales la inceput pe

principiul "cainelui lui pavlov" astfel incat ulterior renuntand la intaritorii primari sa capatam aceleasi

rezultate si copilul sa fie la fel de motivat doar de intaritorii secundari pe care ii va asocia cu o placere ....

(se poate intampla ca anumiti copii sa gaseasca motivant o parte din intaritorii secundari si in fapt pentru

ei intaritorii secundari sa fie de fapt primari - in acest caz folositi intaritorii secundari/primari de genul

gadilatului sau altor chestii pur fizice impreuna cu intaritori sociali de genul mentionat mai sus "bravo"

etc....astfel incet , incet copilul va avea nevoie doar de inatritori sociali pe care este mai probabil ca ii va

capata in mod uzual in societate decat un intaritor primar de genul mancare sau bautura pe care aproape

sigur nu il va capata intr-o situatie de viata de zi cu zi... 

... nu stiu exact cat de concret am fost dar sper din inima sa fii inteles macar in parte ceea ce am scris

mai sus... 

...ceea ce ar mai trebui spus si mie mi se pare foarte important este ca trebuie avuta mare grija cand si

cum ne folosim de intaritori pentru a avea cat mai mare efect pe termen lung ....astfel , un raspuns

aproximativ corect (chiar daca este departe de a fii ceea ce speram noi sa ajunga raspunsul respectiv )

mai ales daca este undeva la inceputul programului trebuie sa fie intarit din greu astfel incat copilul sa fie

motivat foarte tare ; la fel , un raspuns mai departe de raspunsul corect dar totusi corect va fi premiat dar

nu asa de tare ca un raspuns corect - aici toate lucurrile se fac "simtind" copilul si aportul parintilor este

extrem de important ...cea mai corecta exprimare a toate de mai sus ar fi ceva de genul : trebuie din greu

recompensat cel mai bun raspuns pe care il poate oferi copilul la data respectiva si trebuie recompensat

mai putin orice raspuns care este sub posibilitatea din acel moment a copilului...de exemplu la un copil

care abia acum invata sa vorbeasca si il fortez sa-mi ceara apa iar el va spune "aaaa..." il voi

recompensa cat de mult pot astfel incat sa-l incurajez sa-mi spuna si data viitoare .... la fel , la un copil

(poate fi acelasi copil dupa un interval de timp) pe care l-am auzit spunand corect "apa" nu am sa il mai

recompensez asa de tare decat daca imi spune "apa " cel putin la fel de corect ca atunci cand l-am auzit

spunand-o corect (de pilda daca imi spune "ap...")....daca imi spune din nou "aaaa..." desi eu stiu ca

poate "ap..." sau "apa" fie am sa il premiez mult mai putin si am sa-i spun "hm , bine ...dar poti si mai

bine" fie daca deja l-am auzit cu apa si el imi spune aaaa.... n-am sa-l premiez deloc si am sa-l pun sa

spuna din nou... chestia asta se poate aplica la orice sarcina dar este foarte important ca toti cei implicati

in ajutorul copilului sa stie tot timpul exact care sunt limitele acestuia ca nu cumva dintr-o eroare un

parinte sa considere ca copilul stie asta si celalalt parinte sa accepte si mai putin pentru ca nu stie ca

copilul poate executa cu succes o sarcina.... si viceversa este la fel de valabila ; asta inseamna la modul

practic ca toti cei implicati , parinti , bunici , tutori , etc vor comunica tot timpul despre ceea ce face si

ceea ce nu face copilul .... in caz contrar este foarte probabil ca copilul sa devina confuz pentru ca lui ii

este greu sa inteleaga de ce unu ii da bomboane si il gadila pentru ca a spus sau a afacut ceva si celalalt

sau altii nu.... 

astea sunt cele mai importante lucruri despre reinforcing/intaritori ... tineti minte ca dvs trebuie sa obtineti

de la copil totul sau tot ce poate da el mai bun si ca pentru asta el trebuie motivat extrem de mult .... 

acum am sa trec la un alt punct important din aba care se numeste "prompting" sau in traducere

"ajutor" .... eu o sa ma refer la el cu prompting pentru ca asa mi-a intrat in vocabular si asa imi este cel

mai usor . promptingul este modalitatea prin care il invatam pe copil sa indeplineasca o sarcina....il

ajutam/prompt pe copil sa indeplineasca o sarcina si atunci intaritorul/recompensa poate fi data astfel

incat copilul sa inteleaga ca a indeplinit sarcina cu succes. in general dupa cateva ajutoare in a indeplini o

sarcina si dupa ce l-am recompensat pe copil de fiecare data pentru ca a indeplinit sarcina cu succes ,

copilul va incerca si el sa indeplineasca sarcina chiar si fara ajutor .... in momentul in care macar incearca

sa indeplineasca sarcina (chiar daca nu o face corect ci doar incearca) copilul va trebui recompensat din

greu pentru incercare astfel incat sa-l incurajam sa mai incerce ....mai ales la inceput marea majoritate a

sarcinilor vor fi non-verbale si ajutorul/promptul in consecinta va fi tot non -verbal deci fizic ... astfel ,

marea majoritate a sarcinilor vor fi indeplinite in mod mecanic ... odata ce insa va fi recompensat pentru

chestia asta copilul va intelege (si o sa fiti surprinsi cat de repede intelege) ca primeste o recompensa

pentru sarcina pe care tocmai a executat-o si iincet , incet va introduce executia sarcinii respective in

viata sa de zi cu zi .... ca sa aveti o imagine mai clara incercati urmatorul experiment simplu cu copilul

(mai ales daca nu v-ati apucat sa faceti nici o terapie cu el ) : tineti in mana sau puneti pe masa ceva care

stiti ca copilului dvs ii place extrem de mult (in principiu ceva de mancare ) si pe care sa fiti la fel de siguri

ca copilul l-a vazut apoi luati un obiect despre care stiti sigur ca copilul nu stie ce este si puneti-l si pe el

pe masa ... apoi asezati-va langa copil si ceretii : "arata-mi X (numele obiectului)" si in acelesi timp luati

mana copilului cu mana dvs si puneti-o peste obiectul cu pricina si de fiecare data cand atinge obiectul cu

mana lui datii o bucatica din mancare preferata ... continuati la fel de 6-7 ori : "arata-mi X" - mana dvs

peste mana copilului atinge obiectul respectiv - imediat bagat in gura o bucatica din mancarea

preferata ... daca veti incerca aceasi comanda a opta oara fara sa mai tineti mana dvs peste cea a

copilului s-ar putea sa fiti suprinsi sa vedeti ca copilul va incerca sa atinga obiectul singur fara ajutor ... in

momentul respectiv recompensati-l pe copil din greu ... aici este foarte important ca timpii sa fie foarte

scurti : ati dat SD - "arata-mi X" si in momentul urmator duceti mana copilului sa atinga obiectul X apoi

imediat ce mana a atins obiectul ii bagati in gura (nu ii dati in mana !!!!) o bucatica (o bucatica foarte mica

care doar sa-l faca sa simta gustul ) din mancarea preferata apoi dupa alte 3-4 secunde repetati identic

de la capat totul .... o sa fiti si mai suprinsi daca dupa un anumit interval de timp (poate fi ore sau zile) o

sa-i cereti sa va arate sau sa va aduca obiectul X sa stie exact ce trebuie sa faca ...si sa astepte

recompensa  .... exact in acelasi fel se pot invata apropae toate obiectele .... asa incepe un program

numit "receptive labels" si care are ca target ca copilul sa invete toate obiectele din jurul lui... 

am sa ma intorc acum la prompting/ajutor si la tipurile de promting ; in functie de ceea ce incercam sa-l

invatam pe copil o sa folosim tipuri diferite de prompting in moduri diferite ... astfel se diferentiaza :

1)prompt fizic care este asa cum am aratat si in exemplul de mai sus modul cum il invatam pe copil sa

execute o sarcina si in general se face cu mana noastra peste mana lui in cele mai multe cazuri ... 2)

promptul demonstrativ sau imitativ este atunci cand executaa o sarcina pe care copilul va trebui sa o imite

- in cazul dat in general copilul va trebui mai intai sa invete ceea ce este aceea imitatie ca sa poata avea

un efect cat mai mare imitatia sau promptul demonstrativ( Cel mai simplu mod de a il invata pe copil

imitatia este sa se lucreze in tandem - cel care da SD , executa si sarcina in fata copilului iar un alt

tutore/parinte sta in spatele copilului si il ajuta pe copil sa execute si el sarcina - de exemplu :cerinta/SD -

"pune mainile pe cap" si in acelasi timp pun si eu mainile pe cap iar un tutore/parinte sta in spatele

copilului si ii pune el mainile pe cap asa cum se face promptul fizic adica mana peste mana)...3)

promptul/ajutorul pozitional se foloseste mai ales la inceputurile diferitelor programe si mai ales la

inceputul terapiei si se refera la faptul ca "targetul" sau obiectul despre care vrem sa-l invatam pe copil se

afla intodeauna foarte aproape de acesta (la indemana lui ).... 

4) promptul/ajutor legatura cu o cunostinta deja avuta ... de exemplu incercam sa-l invatam pe copil

culorile la modul verbal imediat dupa ce le-a inavatat la modul receptiv : in loc sa-l pun sa-mi spuna ce

culoare are un obiect il voi pune sa faca ceva ce stiu sigur ca stie "atinge rosu" iar in momentul in care o

face am sa-l intreb "ce culoare este ? " "rosu" ... cel mai probabil o sa fac un astfel de prompt verbal la

inceput ... 5) promptul/ajutor verbal care are mai multe caracteristici si mai multe moduri de uzitare - in

principiu o sa il folosesc cel mai des la fel ca si pe promptul fizic pentru a il invata mecanic (la inceput) un

lucru pe copil .... exact ca in exemplu cu "arata-mi X" pot face la fel pentru numele unui obiect doar

schimband SD - :"ce este ?" iar raspunsul va trebui sa fie "masina" .... in general prompturile verbale apar

mai tarziu in programul copilului pe masura ce el incepe sa devina verbal si introducem in terapie

programele verbale . De asemenea asa cum am spus exista si un alt mod de a folosi promtul verbal si

anume acela de a oferi indicatii care sa-l faca sa ajunga la executarea corecta a sarcinii... este foarte

important insa sa folositi acest fel de prompt verbal atunci cand o sa fiti destul de experimentati astfel

incat sa nu daunati copilului... in caz contrar s-ar putea ca copilul sa astepte in mod constant de la voi un

"hint" sau o "sugestie" pentru a isi indeplini sarcina....6) un alt fel de prompt/ajutor este cel de inflexiune

verbala si se refera la faptul ca in momentul in care dam un SD putem sa subliniem verbal un anumit

cuvant din propozitie , de exemplu : "arata-mi cana MARE !"..... mai exista o multitudine de

prompturi/ajutoare de o gramada de feluri ca de pilda gesturi , aratat cu degetul sau cu ochii , etc...... pe

masura ce dezvoltati abilitatile copilului o sa fiiti nevoiti sa folositi o multitudine de promturi diferite pentru

ca sarcinile devin din ce in ce mai diferite. 

asa cum am spus "promptul" este calea prin care il invatam in fapt pe copil sa duca la bun sfarsit o

sarcina ... in continuare am sa trec in revista cand folosim promturile la modul concret si de asemenea

cateva reguli pentru promting : 

- folosim promptul/ajutor atunci cand introducem o sarcina noua sau un obiect nou pentru copil si atunci

(asa cum am prezentat exemplul cu obiectul pe masa ) folosim promtingul de foarte multe ori una dupa

alta (poate fi de 8-9 ori sau mai mult ) ... procedeul se numeste "mass promting" si experienta proprie imi

spune ca este cea mai simpla cale de a invata pe un copil autist ceva. Este foarte adevarat ca este foarte

mecanic si ca pare nenatural dar supriza vine mai tarziu cand aproape fara exceptie toate lucrurile care

le-a invatat mecanic incep sa devina parte din viata lui si toate cunostintele acumulate intr-o prima faza

mecanic realizam ca stie exact la ce anume ii folosesc . 

- in general un prompt se face imediat dupa ce sa formulat SD-ul sau in acelasi timp cu formularea

acestuia.... in consecinta si in cuvinte mai simple cerinta si promptul sunt simultane sau urmeaza imediat

una dupa cealalalta (nu exista timpi morti intre ele) 

- cand un raspuns la o cerinta a fost prompt/ajutat de foarte multe ori nu se renunta brusc la prompt ci se

foloseste "pierderea de prompt"... ca sa fiu mai concret am sa incerc sa dau un exemplu : sa consideram

ca ii dau copilului un SD de genul "pune mainile pe cap " si in acelasi timp cineva ii pune mainile pe cap

mana peste mana la inceput (pentru primele 3-4 dati), apoi ii face prompt 1/2 ,adica ii pune mainile pe

coate si ii ridica mainile fara a ii mai pune efectiv mainile pe cap (alte 2-3 ori ) si apoi ii face prompt 1/3 ,

adica ii atinge doar coatele si ii le impinge un pic in sus ca sa ii dea un impus copilului si acesta duce

sarcina singur pana la capat (inca 1-2 ori) si abia apoi il lasa pe copil sa execute singur sarcina ....la fel

cel care a dat SD continua sa execute si el sarcina de fiecare data cand da SD-ul (adica sa isi puna

mainile pe cap siesi) chiar daca copilul a ajuns sa execute singur sarcina si nu mai are nevoie de prompt

din spate ... renuntarea la promptul de imitatie a celui care da SD se face doar dupa ce copilul executa

singur sarcina fara prompt fizic din partea altei persoane si se face in acelasi fel in care s-a renuntat la

promtul fizic ...adica putin cate putin... procedeul se numeste "fading prompt" ... 

- o alta regula se numeste NO-NO-PROMPT si se refera la momentul cand se foloseste promptul ... astfel

, atunci cand copilul are o sarcina masterata si pe care nu o executa (nu conteaza motivatia ) se foloseste

consecinta negativa "NU" de doua ori unde in prealabil s-au dat doua SD-uri si nu s-a raspuns la sarcina

si apoi se foloseste un "prompt"... respectiv ii cer copilului ceva - SD : " arata-mi X" ... el nu executa (desi

eu stiu exact ca stie pentru ca am consid4erat sarcina masterata) si atunci spun "NU" ... mai stau 3

secunde si apoi repet SD ....astept 3 secunde si el tot nu-mi raspunde si iar zic "NU" si apoi dau SD si

imediat nu mai astept nici un raspuns ci fac direct prompt pe sarcina respectiva ...; copilul nu trebuie

niciodata sa aiba mai mult de doua raspunsuri incorecte sau doua nonraspunsuri fara sa primeasca un

prompt/ajutor .... dupa ce am facut "NO-NO-PROMPT" urmatoarea misacare este sa ii repet din nou SD

si daca din nou imi da un raspuns incorect sau un nonraspuns(adica nu face nimic) reiau din nou acelasi

procedeu "NO-NO-PROMPT" si daca nici la a saptea oara nu-mi raspunde corect la SD ma intorc si la

sarcina respectiva trec din nou la "massiv prompt" pentru ca asta inseamna ca fie copilul nu a masterat

ceea ce eu credeam ca a masterat fie pur si simplu a uitat si atunci trebuie sa consider ca sarcina cu

pricina o iau de la inceput. (o sarcina/target se considera masterata daca copilul reuseste sa raspunda

corect la 4 din 5 intrebari in doua sittinguri diferite la cateva ore distanta unul de celalalt)... 

- incercati ca de fiecare data sa folositi cel mai putin intruziv fel de prompt ; daca spre exemplu copilul stie

sa imite este preferabil sa folositi promptul prin imitatie mai degraba decat un prompt fizic pentru o

sarcina ... 

- incercati sa fiti atenti si sa "fade the prompt" atat cat de repede se poate in sensul in care sa incepeti

intodeauna sa renuntati la promptul full dupa a treia sau a patra oara in felul descris mai sus... un ajutor

full pe termen lung il va face pe copil sa devina depend in indeplinirea sarcinii de un prompt de la voi. 

- nu uitati ca atunci cand folositi "no-no-prompt" atunci cand ati facut prompt si l-ati ajutat sa execute

sarcina sa ii dati si recompensa (fie ea si numai una de genul "bravo") pentru a il incuraja sa execute

sarcina si a ii demonstra de fapt ca acela este raspunsul corect ; la fel intodeauna dupa un "no-no-

prompt" dati un SD si lasati copilul sa incerce sa-l execute singur fara ajutor ... 

- asa cum am ami spus : daca faceti massive prompt atunci cand il invatati pe copil un task nou

recompensati-l din plin ... recompensati-l mult mai putin la promptul de la "no-no-prompt".... 

- daca copilul a avut nevoie la un moment dat de "no-no-prompt" pentru un anumit task , dupa ce ati

verificat daca copilul poate executa sarcina respectiva imediat dupa "no-no-prompt" nu uitati sa verificati

si mai tarziu (adica dupa macar 1/2 h) daca copilul stie intradevar sa execute sarcina sau nu - in cazul in

care tot nu stie intorceti-va la masiv prompt pentru ca este clar ca copilul nu a masterat sarcina respectiva

desi ati crezut altceva... 

- incercati sa evitati ajutoare inconstiente pe care le dati copilului , mai ales atunci cand introduceti

sarcini/taskuri noi ... de exemplu evitati chestii de genul : "arata-mi masina" si voi va uitati insistent la

masina in momentul respectiv .... copii in general si copii autisti in particular sunt profesori in a gasi ajutor

inconstient in gestica dvs.... si asta este ok pe termen scurt dar pe termen lung nu este bine pentru ca

copilul va deveni dependent de "ajutoarele" inconstiente ale dvs chiar si atunci cand stie sigur ceva... 

... hm ....cred ca este destul ptr astazi ...o sa continuam cel mai probabil saptamana viitoare...

am sa continui acum cu una din cele mai importante tehnici in aba care se numeste "shaping" sau mai pe

romaneste "modelare" sau invatare prin modelare... este tehnica prin care se invata anumite

comportamente care ar putea sa nu apara niciodata de la sine si nu au cum sa fie "intarite" si de

asemenea nu au cum sa fie prompt/ajutate ....si nu putem sa ii invatam pe copii prin promptul simplu.

Metoda asta se foloseste cel mai mult in cazul invatarii limbajului de catre copii care nu stapanesc

verbalul sau copii care nu vorbesc de loc .... ideea este ca prin aceasta metoda vor fi intarite/reinforced

orice raspuns similar cu raspunsul final (chiar daca este foarte departe de acesta ) si de asemenea pe

masura ce terapia merge mai departe sunt intarite din belsug toate aproximarile succesive ale unui

raspuns final astfel incat sa se ajunga incet incet la acel raspuns final . Ca sa fiu mai pragmatic am sa

dau un exemplu ... si imi vin acum in minte cel putin cateva dar am sa incep cu cel pe care l-am mai dat : 

cand ne-am apucat sa-l invatam pe radu sa spuna "apa" (n.b. radu nu mai pronuntase acest cuvant

niciodata desi stia ce inseamna si intelegea semnificatia cuvantului - pentru el semnificatia cuvantului

"apa" la vremea respectiva insemna apa din sticla din care bea el apa) ... primul pas pe care l-am facut a

fost sa il luam fata in fata de fiecare data cand vroia apa ,si ne aducea sticla cu apa sau ne lua de mana

si ne ducea la locul unde stia ca este sticla cu apa , si cu sticla de apa la vedere pe masa sa-i dam SD-ul

"spune APA"....(nu comentez despre perioada de la inceput unde nu vroia sa spuna nimic nici in ruptul

capului si se trantea pe jos si plangea )la inceput refuza sa spuna ceva dar dupa cateva incercari

succesive cand a vazut ca nu primeste orice altceva ar face a venit si momentul minune in care a incercat

: a iesit ceva de genul "aaaaaahhhh...." dar a fost prima lui incercare de verbalizare pe tema data si

imediat a primit si apa si bomboane si felicitari din plin ... ulterior ne-am pastrat obiceiul si deja stia ca

atunci cand vrea apa (desi in continuare ne aducea sticla si ne-o punea in brate sa io deschidem) ca

trebuie sa spuna ceva si ne spunea acel "aaahhh..." pana intro zi cand am mers mai departe si cu un pic

de ajutor a iesit "aaaap"... iarasi o intreaga pleiada de bravo si intarituri de la apa pana la bomboane...

ulterior a mai incercat sa spuna "aaaahhh..." dar pentru asta nici macar apa nu i se mai dadea ... trebuia

sa incerce sa spuna "aaaap"... dupa ce am trecut si de stadiul asta am ajuns la "aapi"... si abia apoi la

"apa" ... si noi ne-am continuat "shapingul" si am mers mai departe la "da-mi apa" .... la care am pornit de

la "apa" - "d...apa" - "de apa" - "da apa"- "daaa apa" - "dam apa" si intr-un final am ajuns la "da-mi apa" ...

practic ideea este ca trebuie exersat foarte mult in acest program de verbal imitation si premiata la

inceput orice incercare de verbalizare ca mai apoi sa premiezi cel mai aproape raspuns de ceea ce ar

trebui sa fie raspunsul final. Cele mai lungi si dificile cuvinte pe care radu le-a invatat prin metoda asta au

fost "ciocolata" si "gradinita" ... De asemenea este o metoda excelenta ca sa invete sa pronunte corect

niste cuvinte pe care le stalceste desi le-a invatat sensul si stie sa le si exprime intr-o anumita masura . 

o alta tehnica este cea numita CHAINING sau "intantuire" ; la fel ca si shapingul este folosita pentru a

invata comportamente si lucruri care nu ar aparea de la sine si pe care din acest motiv este foarte greu sa

le maresti frecventa . In general "inlantuirea" se foloseste pentru acele comportamente care presupun o

imposibilitate de prompting deaorece sarcina dureaza prea mult sau este complexa. Deci ce inseamna in

practica "chining/inlaintuire" : inseamna ca sarcina este taiata in sarcini mai mici in care il poti ghida pe

copil si ajuta sa le duca singur la bun sfasit cu ajutorul promptingului. Spre exemplu o sarcina de felul

acesta este "spalatul pe maini". Acesta presupune : 1. sa-si suflece manecile 2. sa dea drumul la apa 3.

sa-si puna mainile sub apa si sa le ude 4. sa ia sapunul si sa-si dea cu sapun pe maini si sa puna

sapunul la loc 5. sa frece mainile cu sapun 6. sa puna mainile sub apa si sa le frece 7. sa inchida apa 8.

sa ia prosopul si sa se stearga si apoi sa-l puna la loc .... este imposibil de invatat un copil care nu stie sa

faca chestia asta dintr-o data ... si este improbabil ca incercarea de a il invata tot procesul (adica toti pasii

)intreg va avea foarte mare succes... cel mai simplu este sa il invatati pas cu pas si sa-l premiati pentru

fiecare pas reusit ( in principiu tinut de capul lui un copil autist care nu a mai facut asta niciodata ar trebui

sa invete cam o sarcina la 2-3 zile ceea ce se cheama ca in principiu cam in doua saptamani ar trebui sa

invete sa se spele singur pe maini de la cap la coada). 

cateva reguli generale pentru "inlantuiri" : 

- fiecare sarcina complexa este infinit mai usor de invatat daca este despicata in cateva etape simple si

invatate acele etape prin prompting 

- primul lucru care trebuie facut este analiza fiecarei sarcini si impartirea acesteia pe etape cat mai simple

de invatat prin prompting fizic sau imitativ ( de notat ca si aici ca si in restul cazurilor la prompting se

renunta gradual pentru fiecare etapa in parte) 

- intaritorii/reinforcerul este oferit copilului pentru fiecare etapa parcursa 

- ideea este ca de fiecare data cand il invatam o sarcina sa incepem sa avem un singur "task/tinta" iar

restul sa ii facem pur si simplu prompting cu intaritor/premiu ... asta inseamna ca pe masura ce copilul

incepe sa inteleaga ce are de facut eu voi renunta incet la promting doar pentru una din etape in timp ce

celelalte le voi parcurge in continuare cu copilul ajutandul sa le faca . eventual atunci cand copilul a

invatat sa execute toate etapele incep sa renunt la reinforcementurile/intaritorii intermediari si ii ofer

premiul doar la terminarea completa a sarcinii. 

chaingul/inlantuirea poate fi de doua feluri : inlantuire inainte (cu exemplul de la spalatul mainilor ) si

inlantuire inversa (care este cel putin la fel de importanta) .... la tehnica "inlantuirea inversa" se apeleaza

atunci cand un task este greu de inteles de copil si ideea este sa ne ajutam de dorinta copilului - de

exemplu vrem sa-l invatam pe copil sa se joace cu un trenulet pe sine .... chainingul invers inseamna ca

mai intai o sa-l punem pe copil sa impinga trenul pe sine (cu sina deja facuta si cu trenul deja facut si pus

pe sine) apoi o sa dam trenul jos de pe sina si o sa il invatam pe copil prin promting sa il aseze pe sina si

abia apoi o sa incepem sa desfacem sina si sa il invatam pe copil cum se asambleaza sina ... la fel ca la

primul fel de inlantuire nu o sa purcedem la o etapa pana cea dinainte nu este masterata . 

avantajele inlanturii/chianingului sunt evidente si incep prin faptul ca astfel copilul va executa mult mai

usor o etapa dintr-o sarcina si va fi ferit de frustrarile imposibilitatii executarii unei sarcinii complexe ; un

alt avantaj este dat de faptul ca toti tutorii/parintii pot sa se puna de acord asupra etapelor si acestea se

pot face la fel de la promting la premiu de catre toti cei implicati ; orice sarcina complexa poate fi

despicata in etape si invatat in felul asta mult mai eficient si mai usor .... singurul dezavantaj ramane

acela ca la anumiti copii desi acestia invata si mastereaza fiecare etapa in sine nu reusesc sa puna

etapele cap la cap si execute sarcina complexa decat foarte greu. 

Ceea ce mai este de subliniat este diferenta intre shaping si chaining si anume ca in timp ce la shaping

am sa premiez fiecare raspuns care se apropie de raspunsul corect intr-o anumita perioada mai apoi am

sa renunt la premierea aceluiasi raspuns odata cu un raspuns mai aproape de raspunsul final care a

aparut .... adica in cuvinte mai putine am sa premiez cea mai buna aproximare pe masura ce ea apare in

cazul shapingului iar in cazul chainingului am sa premiez fiecare etapa . 

Cam astea sunt tehnicile de invatare in cadrul aba ... si in fapt astea sunt principiile de invatare. Toate

astea insa se refera la tehnici de invatare din punct de vedere a copilului . In cadrul procesului de invatare

insa apar si alte cateva tehnici si principii ... toate din prisma profesorului dar care sunt foarte importante

daca nu la fel de importante ca si tehnicile de invatare despre care am vorbit pana acum . Astfel ,

procesul de invatare are urmatoarele tehnici : 

- mass trials care inseamna in fapt exercitii repetate toate avand acelasi target ceea ce inseamna ca veti

repeta acelasi SD de mai multe ori. 

- antrenament discriminatoriu 

- random rotation care inseamna rotirea stimulului intr-un mod aleator care sa nu ii permita copilului sa se

foloseasca decat de ceea ce stie si nu de prompturi . 

Toate astea si inca cateva am sa le reiau pe larg in urmatorul post care sper sa fie cat mai curand.

...am sa intru direct in subiect si am sa continui postul de mai sus atat cat ma pricep eu mai bine ... 

mass trial ... care inseamna exercitii repetate pentru rezolvarea aceleasi sarcini si care inseamna ca dati

repetativ acelasi SD ( aici este de amintit ca nu trebuie repetat SD unul dupa altul si ca exercitiul

inseamna SD-actiune/nonactiune - consecinta si da' capo ) ideea este ca nu va schimbati intrebarea sau

sarcina la care se lucreaza ; intodeauna se foloseste mass trials atunci cand introducem un lucru nou

(adica un nou target - acest target poate fi si invatatul numelui unui obiect ) ; la momentul initial toate

exercitiile sunt cu prompting astfel incat copilul sa invete ce are de facut (mass promting) ; ulterior

promptingul este retras gradual pana la momentul in care copilul poate executa sarcina fara

prompt/ajutor. Imediat dupa ce renuntam la promting copilul trebuie sa execute corect sarcina in 4 cazuri

din 5 si atunci pot sa consider ca respectiva sarcina este masterata. sa consideram de exemplu ca

icnercam sa-l invatam pe copil sa ridice mainile sus si ca SD va fi "ridica mainile sus" ... 

1. SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor full) 

premiati-l din plin 

2. SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor full) 

premiati-l din plin 

3. SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor full) 

premiati-l din plin 

4. SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor 1/2) 

premiati-l din plin 

5.SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor 1/2) 

premiati-l din plin 

6. SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor 1/3) 

premiati-l din plin 

7.SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor 1/3) 

premiati-l si mai tare 

8. SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor ) 

premiati-l extrem de mult si material si social si verbal 

9.SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor ) 

premiati-l extrem de mult si material si social si verbal 

10.SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor ) 

premiati-l extrem de mult si material si social si verbal 

11.SD - ridica mainile sus 

raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor ) 

premiati-l extrem de mult si material si social si verbal 

..... 

cam asa ar trebui sa arate un "mass trials "...aici este de subliniat ca toate astea pot fi facute intr-un

singur sitting sau pe parcursul a mai multor sittinguri sau chiar pe parcursul unei intregi sesiuni in sittinguri

separate ; de asemenea mai trebuie spus ca fiecare copil este diferit si ca in timp ce unii copii vor avea

nevoie de 5 full prompt altii o sa aiba nevoie doar de 2 si asa mai departe .... voi sunteti singurii in masura

sa decideti si sa "simtiti" copilul si nevoile lui si capacitatile lui...inainte de a trece insa la urmatorul

exercitiu trebuie intodeauna ca sarcina introdusa sa fie masterata .... adica nu am sa introduc un target

nou pana in momentul in care nu a masterat un target ca cel din exemplul de mai sus ( exemplul de mai

sus este luat din programul "receptive instructions " si inseamna "instructiuni de executat non verbal " ) ....

asta inseamna ca nu am sa introduc nici un target nou de acelasi gen sau in acelasi program pana in

momentul in care nu il mastereaza pe cel deja introdus ... asta nu inseamna insa ca nu am sa introduc

targeturi noi in alte programe (fiecare program in parte are alt fel de cerinte)..... la fel , nu va speriati ca

copilul se va plictisi si nu va mai raspunde ... la inceput este foarte posibil sa se intample asta dar ulterior

o sa invete ca nu se poate altfel si aici ne intoarcem din nou la fermitate si consecventa.... am auzit parinti

care din diferite considerente (in afara multor altora cele mai uzitate argumente ale parintilor au fost ca

"se plictisea " cu un singur exercitiu sau ca "poate mai mult") au introdus simultan mai multe exercitii pe

aceasi tema sau apropiate ..... inclusiv noi am facut asa la inceput pana ne-a "civilizat" cineva (cei din uk

mai precis) ... in principiu ambele argumente pe care le-am amintit aici spuse de parinti sunt partial

adevarate dar nu iau in consideratie anumite lucruri .... referitor la "plictiseala" revenim la ceea ce am mai

spus si anume la controlul asupra copilului ... atat timp cat face lectii copilul nu are voie sa se plictiseasca

(sau in alte cuvinte este dreptul lui sa se plictiseasca dar trebuie sa execute sarcina pe care am dat-o) ...

atat la gradinita cat si mai tarziu la scoala (mai ales la una normala) nu o sa il intrebe nimeni daca s-a

plictisit sau nu si plictisit sau nu tot va trebui sa raspunda la fel ca si ceilalti copii... ; referitor la "poate mai

mult " (si noi am introdus mai multe targeturi in aceleasi programe simultan din acest considerent) este

doar o iluzie ca asa va asimila mai repede .... invatate una cate una eficienta este maxima .... noi ne-am

imbunatatit eficienta cu vre-o 400% din momentul in care am schimbat metoda .... concluzia este ca

targeturile/sarcinile se introduc doar una cate una si numai dupa ce cea introdusa este masterata introduc

una noua... si masterat consider atunci cand imi indeplineste macar 4 din 5 (sau 9 din 10).... 

acum am sa incerc sa spun cateva cuvinte despre trainingul pentru discriminare care iarasi face parte din

tehnica tutorelui/profesorului/parintelui....se refera la faptul ca atunci cand incepe un nou program si noi

vrem sa-l invatam lucruri noi copilul nu stie nimic despre ele si de la invatarea mecanica la un moment dat

il vom invata (indirect) sa discearna .... imi este foarte greu sa explic ce vreau sa spun fara sa incerc sa

dau un exemplu : am sa iau ca exemplu programul "receptive labels" care este un program prin care il

invat pe copil obiectele ... sa consideram ca incep prin a incerca sa-l invat obiectul "masina"... deci el va

trebui sa invete ca obiectul acela cu 4 roti se numeste/este "masina"... in prima faza am sa pun masina

singura pe masa si asa cum am aratat mai inainte am sa fac exercitii (mass trials) ... SD- "atinge/arata-mi

masina " - ACTIUNE - copilul atinge masina cu mana (cu prompt) - CONSECINTA (materiala + verbala +

sociala) .... dupa ce copilul ajunge la punctul in care in orice pozitie de pe masa pun masina el executa

sarcina urmatoarea faza este sa mai pun ceva pe masa - in general am sa pun pe masa un obiect neutru

(foarte diferit ca aspect de masina si despre care nu am de gand sa-l invat pe copil in viitorul apropiat) ...

de pilda o carte ....am sa o iau din nou de la inceput cu mass trials (deci si cu mass promting) cu masina

si cu cartea pe masa targetul meu ramanand masina (cartea o ignor pur si simplu ) .... atunci cand si

aceasta etapa este trecuta si copilul poate arata masina de pe masa atunci cand pe masa se mai afla un

obiect copilul este pregatit sa treaca la faza urmatoare .... Pana in acest moment noi nu stim daca copilul

a invatat ca obiectul respectiv se numeste masina sau doar atunci cand il aude pe tutore/parinte ca spune

ceva el stie ca trebuie sa atinga masina .... si aici trecem la etapa urmatoare si anume introducerea celui

de al doilea target ... al doilea target/obiect trebuie sa fie ceva complet diferit de primul adica diferit de

masina .... sa luam ca exemplu o cana de lapte ... in prima faza vom proceda la fel ca la masina la

inceput adica vom pune cana singura pe masa si vom face mass trial (cu mass prompting) , apoi vom

aduce pe masa inca un obiect neutru (poate fi tot cartea sau un alt obiect total diferit de cana ; aceste

obiecte care sunt pe masa si nu sunt targetul/tinta noastra se numesc "distracteri")si la fel vom face mass

trials (cu mass prompting) pentru noua situatie (cana + carte) si atunci cand a invatat sa arate cana vom

trece la faza discriminarii ... in faza asta vom introduce pe masa in loc de carte masina initiala dar noi vom

avea ca target in continuare cana (adica o sa il intrebam numai despre cana si niciodata despre

masina).... totul se face din nou cu mass trials (si mass promting) .... cand a trecut si a masterat si etapa

asta se trece la etapa urmatoare care inseamna "RANDOM ROTATION". Pana in acest moment copilul a

invatat sa atinga la cerere atat masina cat si cana dar pe fiecare dintre ele doar in anumite conditii...

acum vom trece la faza finala in care copilul va invata sa faca discriminarea efectiva intre masina si

cana .... inainte de a exemplifica am sa scriu cateva cuvinte despre "random rotation" pentru ca mi se

pare extrem de important : random rotation inseamna rotire a stimulilor intr-un mod aleator astfel incat sa

il invat pe copil sa faca diferenta intre diferitele targeturi/tinte pe care eu incerc sa-l invat ; pentru ca acest

lucru sa se intample aceste targeturi si toate exercitiile trebuie sa fie pisate sistematic ....si acum am sa

trec direct la exemplu pentru ca consider ca va fi mai usor de inteles : 

punem atat masina cat si cana pe masa si incepem : 

SD - atinge cana - full prompt 

SD - atinge cana - 1/2 prompt 

SD - atinge cana -1/4 prompt 

SD - atinge cana - fara prompt 

SD - atinge cana - fara prompt 

SD - atinge masina - full prompt 

SD - atinge masina - full prompt 

SD - atinge masina - 1/2 prompt 

SD - atinge masina -1/4 prompt 

SD - atinge masina - fara prompt 

SD - atinge masina - fara prompt 

la acest stadiu copilul ar trebui sa inceapa sa se dumireasca si sa aiba o idee despre discreminarea

obiectelor ... urmatoarea faza ar arata cam asa : 

SD - atinge cana - 1/2 prompt 

SD - atinge cana -1/4 prompt 

SD - atinge cana - fara prompt 

SD - atinge cana - fara prompt 

SD - atinge masina - 1/2 prompt 

SD - atinge masina -1/4 prompt 

SD - atinge masina - fara prompt 

SD - atinge masina - fara prompt 

...si din nou schimbam ordinea si de asemenea il ajutam din ce in ce mai putin : 

SD - atinge cana -1/4 prompt 

SD - atinge cana - fara prompt 

SD - atinge cana - fara prompt 

SD - atinge masina -1/4 prompt 

SD - atinge masina - fara prompt 

SD - atinge masina - fara prompt 

... la urmatoarea schimbare copilul ar trebui sa fie capabil sa execute corect sarcina la oricare din cele

doua cerinte (SD-uri) fara nici un fel de prompt/ajutor...si daca ati ajuns pana aici cu siguranta a incepout

sa poata face discriminare intre obiecte ... ca sa fiti siguri va trebui sa repetati de cateva ori "random

rotation" fara prompt ca sa va asigurati ca a inteles despre ce este vorba ... este de notat aici ca este bine

ca de la un stadiu incolo va trebui sa aveti in vedere ca ei sunt extrem de buni la capitolul "repetitii" si sa

faceti schimbarile de obiect absolut aleator ...adica intrebati de doua ori despre cana si apoi o data

despre masina si iar de trei ori despre cana si numai de doua ori despre masina si tot asa....nu le alternati

una si una sau doua si doua pentru ca copii sunt buni la prins clenciuri  ....de asemenea trebuie sa aveti

in vedere ca obiectele trebuie miscate in permanenta pe masa astfel incat ele sa nu ramana in acelasi loc

si copilul sa nu faca altceva decat sa va arate stanga si dreapta sau sus si jos ...si pozitia lor pe masa va

trebui sa fie aleatoare ca sa nu existe tipicuri ....si voi sa va asigurati ca copilul a invatat intradevar.... 

... ca o concluzie : orice nou sarcina de orice fel din orice program trebuie intodeuna introdusa la

fel ....mass trials (cu mass promting) si apoi random rotation cu o sarcina/obbiect deja masterat.... 

o zi buna va doresc si voi continua ... sper ca destul de curand

o alta tehnica folosita pentru a ajuta copilul sa discrimineze si sa ne asiguram ca invata corect o sarcina

este cea numita exercitii prelungite...sau expanded trials ....tehnica asta consta in a introduce dupa mass

trials (cu mass promting ) pana la 8 comenzi (gradual) pe care stie sa le execute cu succes si pe care le

folosim ca "distracteri".... 

multe din aceste tehnici se folosesc cu ceea ce se numeste target masterat sau sarcina invatata... iar

criteriile pentru a considera un target masterat sunt cam urmatoarele : 

- un target se considera masterat daca indeplineste cumulativ urmatoarele criterii si anume copilul este

capabil sa discrimineze respectiva sarcina/task/obiect(si sa o duca corect la bun sfarsit) fata de altele de

acelasi tip in acelasi program si daca este capabil sa faca random rotation cu sarcina respectiva si cu

altele similare. 

- pentru ca un target sa fie considerat masterat trebuie ca targetul respectiv sa fie dus la indeplinire in

proportie de minim 90-100% de catre copil in doua sesiuni diferite ca timp : dimineata - dupaamiaza sau

dupaamiaza- dimineata 

... am sa incerc in postul care o sa urmeze sa prezint succint (sau cat mai succint cu putinta ca sa fiu

foarte corect   ) care sunt cele mai uzitate metode/tehnici pentru reducerea comportamentelor

inadecvate.

... reducerea comportamentelor inadecvate 

aproape tot ceea ce am descris pana in acest moment se refera la tehnici de marire a frecventei unor

comportamnete pe care noi le consideram ok si dorim sa se repete ... la autisti sunt insa si

comportamente pe care am vrea sa le scadem frecventa de aparitie pentru ca nu sunt cele mai fericite

comportamente ... cu siguranta foarte multi dintre noi ar vrea sa limiteze comportamnte de genul

istericalelor (cu sau fara motivatie reala ) sau a fluturatului mainilor .... 

Exista cateva metode pentru a reduce comportamentele inadecvate. In general aceste metode se aplica

doar in anumite cazuri si anumite conditii ; de aceea este foarte important sa vedem ce anume dorim noi

in fapt sa obtinem in urma reducerii frecventei unor anumite comportamente ... si ca sa obtinem ceea ce

vrem ar trebui sa ne stabilim targeturile ... in general atunci cand stabilim ca un comportament este

inadecvat o facem mai mult intuitiv decat stiintific ... insa putem urma cateva reguli simple pentru a stabili

care sa fie targeturile noastre la capitolul redus comportamente inadecvate astfel incat sa fim eficienti si

sa nu incercam sa reducem comportamnete strict intuitiv ; astfel o sa ne uitam ca comportamentele pe

care vrem sa le reducem frecventa sa se incadreze in una din urmatoarele categorii : 

- comportamentul este un comportament repetitiv si fara sens si dureaza perioade lungi de timp sau

copilul il manifesta la frecventa foarte mare si toate acestea il impiedica sa poata invata sau sa fie atent la

ceea ce se intampla in jururl lui 

- comportamentul este periculos prin manifestarile lui fie pentru copil fie pentru cei din jurul copilului 

- comportamentul este pur si simplu inadecvat unei anumite situatii (asta pare a fi o chestie tare vaga dar

ideea este sa fie intradevar iesita din comun comportamnetul respectiv ) 

... daca un anumit comportament sau purtare a copilului se inscrie in oricare din cele de mai sus ar trebui

introdus un program/interventie care trebuie aplicata in mod constantant si extrem de consecvent pentru

a reusi sa reducem intradevar un anumit comportament 

Ideea este ca nu vom putea targeta toate comportamentele inadecvate in acelasi timp sau chiar daca am

putea nu o vom face pentru ca desi pare ok cu siguranta eficienta va fi una moderata la toate ... una din

ideeile principale in aba este aceea ca fiecare lucru trebuie luat in parte si disecat si targetat ca atare si

abia dupa ce unul este rezolvat ma voi apuca de urmatorul .... tentatia noastra ca parinti este sa rezolvam

cat mai multe cat mai repede pentru ca avem senzatia ca trece timpul ... partial adevarat dar ineficient in

final ... la inceputurile interventiei asupra lui radu am avut si noi aceasi tentatie : am invatat cum se fac

interventiiile si cum ar trebui sa facem si am strans in cateva ore vreo cateva zeci de targeturi la capitolul

asta si am inceput sa lucram ... am reusit sa amelioram dupa cam o luna o buna parte din ele dar

realitatea era ca desi progresele erau vizibile erau doar o ameliorare undeva la 30-50%....si nu

intelegeam de ce nu da roade macar la una din ele ... atunci a aparut o fata mai inteligenta decat noi si cu

mai multa experienta care ne-a civilizat : luati fiecare comportament unul cate unul si pe masura ce

rezolvati unul va apucati de urmatorul ... desi am fost un pic sceptici la inceput realitatea ne-a demonstrat

ca avea dreptate ... la inceput a mers mai greu dar dupa cam doua saptamani noi am devenit experti si

de asemenea radu intelegea mult mai repede despre ce era vorba si erau anumite comportamente care

ulterior ne-au luat 1-2 zile sa le eradicam definitiv !!!...practic ne-am marit eficienta cu 200%.... 

deci si in consecinta interventiile trebuie implementate ,la inceput , pentru acele comportamente care sunt

cele mai periculoase pentru copil sau cei din jurul lui si care apar cu frecventa cea mai mare. Ideea

acestor inteventii este aceea de a inlocui respectivele comportamente cu unele mai adecvate pentru

situatiile respective .