m & m - regizorcautpiesa.ro

http://regizorcautpiesa.ro/piese/MM-Couture-a-Porter-1220.html 1

M & M (couture a porter)

de Stefan Caraman Pentru obtinerea drepturilor pentru montarea unui spectacol pe acest text, contactati regizorcautpiesa.ro

sau agentul autorului la email [email protected].

© 2008 Fundatia 123 si regizorcautpiesa.ro pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisa difuzarea libera a acestui text in acest format, in conditiile in care nu i se aduce nicio

modificare si nu se realizeaza profit in urma acestei difuzari.


PERSONAJE : Maude Maddy Vili

Povestitorul (acelaşi actor care îl joacă pe Vili)

Spaţiul de joc este împărţit în două: prima parte - ecranul televizorului,

prin care se vor derula scene de text filmate în prealabil, iar a doua -

spaţiul iminent, cel scenic, în care se va juca live. I interiorul unui apartament; înăuntru se disting cu claritate o canapea, o

măsuţă din sticlă pe care stau aruncate neglijent cîteva sticle de bere, un

televizor alte accesorii care vor face evident faptul că apartamentul este

locuit de o femeie; scena este goală, dar televizorul este deschis.

La televizor se va derula următoarea scena: Maddy se uită la

televizor; se aude uşa; Maude intră fără nici un preambul, nu salută şi lasă

impresia că nu observă prezenţa vreunei persoane în interior; se repede la

baie; se aude cum vomită; apoi jetul de apă de la robinet şi un moment de

linişte; în tot acest răstimp Maddy devine brusc atentă, ţigara rămîne

suspendată în aer, aşteaptă cu un aer rău prevestitor; după o vreme, Maude

intră; este confuzată, răvăşită; se aşează pe colţul canapelei evident cu grija

de a sta cît mai departe de Maddy

MADDY : Ţi-am spus să nu mai mănînci sosuri; uite cît de rău îţi fac.

MAUDE : Da… probabil că…

MADDY (îi întinde o bere) : Bea puţină bere, o să-ţi fie mai bine.

MAUDE : Nu nu vreau… cred că am să mă întind puţin… (dă să se

ridice, pentru a se retrage în dormitor)


MADDY : Cum adică să te întinzi puţin; e abia ora patru… şi nici nu m-ai

sărutat de bun găsit.

MAUDE : Oh! Iartă-mă, sînt atît de căscată… (se apropie de Maddy, se

apleacă să o sărute, dar aceasta o plesneşte cu putere peste faţă; Maude

cade) MADDY : Doare nu ? (Maude plînge încetişor) Doare nu ? (Maude nu

spune nimic) Vezi ? Nici măcar nu te aperi. Asta înseamnă că eşti

vinovată; înseamnă că îmi ascunzi ceva. (Maude ţine capul între braţe şi

hohoteşte) Despre ce este vorba ? Aştept…

MAUDE (se ridică; strigă furioasă dar cu teamă) : Nu ai nici un drept…!

MADDY : Am toate drepturile. Din momentul în care ai călcat pragul acestei

case… Eşti o femeie slabă, Maude, iar femeile slabe îmi produc nervi.

MAUDE : Nu mă mai iubeşti, Maddy, şi te comporţi ca atare.

MADDY : Cum pot iubi o femeie care mă minte.

MAUDE : Dar nu mint! MADDY : Vrei să-ţi dovedesc ? (Maude tace; Maddy ia o ţigară din pachet

o aprinde şi i-o întinde) Zi, vrei ? Ia o ţigară. (Maude ezită) Hai, ia…

MAUDE : Nu vreau; încerc să renunţ…

MADDY (cu un ton egal dar rece) : Nu mi-ai spus asta pînă acum, dar…

în sfîrşit, fă o excepţie.

MAUDE : Nu vreau, ţi-am mai spus…

MADDY : (se apropie ameninţător) Insist…

MAUDE : Nu… MADDY : Dacă mă iubeşti…

MAUDE : Nu…


MADDY : Doar un fum… un fumuleţ…

MAUDE : (încearcă să scape dar nu are unde) Nu vreau…

MADDY : ( o apucă de păr şi se chinuie să îi introducă ţigara în gură )

Fumează…! Fumează ţi-am spus… ! (Maude opune rezistenţă; geme

înăbuşit) Fumează…! (o trînteşte pe canapea) Căţea…! (începe să o

lovească cu putere, sistematic) Căţea…! Credeai că e simplu ?… Spune, ce

credeai !?!… (continuă să o lovească violent) Spune !!! (Maude suportă cu

stoicism şi geme încetişor)

MAUDE : Sînt gravidă… (moment de tăcere; Maddy se opreşte brusc, cu

mîna în aer) Iartă-mă că nu ţi-am spus de la început… m-am temut că… m-

am temut… ( Mddy stă în continuare cu mîna suspendată în aer,

ameninţător) Iartă-mă Maddy, sînt o femeie slabă… iartă-mă… (Maddy se

îndepărtează, dintr-un raft extrage o geantă de voiaj şi începe să îndese în

ea nişte haine) Ce faci…? Maddy, ce vrei să faci …? (Maddy închide

geanta, se apropie de uşă, o deschide, aruncă geanta afară apoi, fără să

închidă uşa, o priveşte semnificativ pe Maude; acesta se ridică încet, fără să

fie sigură) Am să scap de el, Maddy; ştiu un doctor ieftin… toţi greşim în

viaţă Maddy (în timp ce vorbeşte se îndreaptă totuşi către uşă)… şi toţi

sîntem iertaţi…te iubesc, Maddy… nu mă poţi alunga aşa uşor… ştiu că ţii

la mine, Maddy… ştiu că mă iubeşti… nu poţi nega asta, Maddy (depăşeşte

cadrul uşii)…uită-te în ochii mei Maddy… ştii că nu mint acum… ştii că te

iubesc… uită-te în ochii mei… (Maddy trînteşte uşa; vocea lui Maude, se

aude din off) uită-te în ochii mei, Maude… fie-ţi milă, Maude… ştii că nu

am unde să mă duc… Maddy…! Maddy…!

II ecranul televizorului se întunecă progresiv şi se luminează scena;

dintr-o parte a scenei intră Povestitorul


POVESTITORUL (este superior şi ironic) : Pasiunea…! Cuvîntul pentru care s-au sacrificat vieţi, la umbra căruia s-

au scris poveşti tulburătoare (adaugă ironic, complice) şi cu reţetă de casă…

cuvîntul în urma căruia nu rămîn prea multe amintiri (arată discret către

televizor). Maude şi Maddy, Maude şi Maddy… sună frumos (din nou

complice şi ironic) dar numai în limba lui Shakespeare… dar de ce Shakespeare ? (se gîndeşte puţin forţat) în sfîrşit…(schimbă subiectul) Toate marile iubiri se termină prost. Fiecare, odată în viaţă, devine eroul

unei mari iubiri. Fiecare va trăi o mare deziluzie. Astfel se scrie istoria, pe drama unei mari iubiri. (către public) Puteţi crede una ca asta ?

Pasiunea… atîta consum de energie fizică şi mentală, atîta zbucium,

încrîncenare, frică şi pentru ce ? Pentru un moment în care doi străini cu

amintiri comune conştientizează deodată adevărul crud - s-a terminat. Viaţa

devine dintr-o dată rece, seacă şi se derulează clasicele urmări : indiferenţă,

ură, moarte… (ridică privirile spre public şi mişcă admirativ din cap, apoi

revine) Şi totuşi de ce atîta risipă ? Specia se propagă şi fără iubire; simţul

tactil este suficient. Atingere, erecţie, penetraţie, făt. (fals cutremurat)

Dumnezeule! Cît cinism ! Dar de ce vă vorbesc acum despre pasiune? Puteam să vă povestesc

despre fotbal, sau despre libelule…(gînditor) Curios, nu mi-a trecut prin cap asta. Auzi, libelule… Maude şi Maddy pot fi oricare dintre voi… Oricare… (se îndreaptă

către public, se adresează unei femei) aveţi o oglindă ? O oglindă… (dacă

femeia interogată are, este rugată să o aducă la lumină; dacă nu se

apelează la altă femei pînă cînd se găseşte o oglindă) Priviţi-vă.

(spectatoarea se va privi mecanic; povestitorul concluzionează) Maude…(se îndreaptă către alta; aceeaşi mişcare) Maddy… (le întreabă)

Vă cunoaşteţi ? (dacă se cunosc urmează replica) Fals! Maude şi Maddy

abia s-au născut, fiţi cu grijă - viaţa e plină de pericole (pentru sine)… şi de

absurd. (daca cele două femei nu se cunosc, urmează replica) Atunci faceţi

cunoştinţă. (le ajută să-şi strîngă mîinile) Maude, Maddy… abia v-aţi

născut, fiţi cu mare grijă - viaţa e plină de pericole… şi de absurd. (revine în mijloc) Maude şi Maddy, acum sînteţi vii, sînteţi în carne şi oase şi, înainte

de toate, v-aţi întîlnit… Maude… Maddy… motor ( iese)


III blank, apoi scena se luminează

O porţiune de stradă comercială; se zăreşte o vitrină, iar prin vitrină

rafturi şi cuiere imense cu lenjerie şi costume de damă. De vitrină se

apropie Maude. Priveşte absentă dar pare preocupată de ceva, ca şi cum ar

aştepta pe cineva. De ea se apropie şi o depăşeşte Maddy care are un mers

aţîţător; intră în magazin. Maude o urmăreşte cu privirea involuntar,

inclusiv în magazin acolo unde Maddy probează cîte ceva, conversează

scurt cu vînzătoarea şi apoi iese; spre ieşire deschide geanta căutînd

preocupată ceva; Maude o observă şi îi întinde pachetul cu ţigări MADDY(întinde mîna şi apucă o ţigară; primeşte şi foc) : Mulţumesc.

MAUDE : Se anunţă un an la fel de prost… MADDY : De fapt nu căutam ţigările…

MAUDE : Atunci îmi cer scuze… MADDY (o priveşte ceva mai atent) : Nu eşti de pe aici, nu-i aşa ?

MAUDE (rîde încurcată) : Se vede de la o poştă.

MADDY : Mda… se vede destul de bine. (întinde mîna) Maddy, decoratoare… MAUDE (întinde şi ea mîna) : Maude, fără... adică nu lucrez încă...

MADDY : 33 de ani... MAUDE : 24...


MADDY : Spirit de iniţiativă...

MAUDE (rîde încurcată) : Cam bleagă...

MADDY : Fără obligaţii...

MAUDE : Situaţie confuză...

MADDY : Uneori melancolică...

MAUDE : Îmi place Piazzolla... MADDY : Dar joc destul de bine tenis...

MAUDE : Vărul meu joacă fotbal...

MADDY : Mă îmbrac extravagant...

MAUDE : Un pulover de lînă e ideal atunci cînd e frig...

MADDY : Sînt precaută cu necunoscuţii... MAUDE : Da, uneori pot fi periculoşi... dar nu e cazul meu...

MADDY : (se gîndeşte puţin) Maude… un nume frumos pentru o

provincială…

MAUDE: Mersi. MADDY: De ce îmi mulţumeşti? (Maude e încurată) Mai bine lasă. În

sfîrşit, mă bucur că ne-am cunoscut (dă să plece)

MAUDE (o opreşte; îi întinde pachetul de ţigări) : Dacă nu ai ţigări ţi le

ofer pe ale mele, mai am un pachet.

MADDY (se opreşte) : Eşti sigură că mai ai ?

MAUDE: Nu rămîn niciodată în pană; îmi respect viciul şi mi-l cultiv.


MADDY (devine brusc atentă) : Este unul dintre adevărurile vieţii la care

ader şi eu .

MAUDE : S-ar zice că avem cîteva lucruri în comun…

MADDY : Unde te-ai cazat? Poate te sun mîine, să te invit la o cafea… nu

prea am prieteni în oraşul ăsta.

MAUDE (încurcată) : Nu m-am cazat nicăieri, nu eram pregătită să înnoptez

aiurea…De fapt aşteptam pe cineva. Mi-a spus că vine pe la cinci…

MADDY : În două ore pînă şi o toantă şi-ar fi dat seama că aşteaptă degeaba.

Cred că cineva şi-a cam bătut joc de tine.(insinuant) Bărbat ?

MAUDE (nu pricepe) : Da… MADDY : Aşa sînt toţi...

MAUDE : N-am ştiut.

MADDY : Eşti naivă. Ai noroc că mor după naive. Locuiesc la două străzi

mai încolo, hai . (porneşte)

MAUDE (răsufla uşurată) : Dumnezeule ! Începuse să-mi fie frică. (o

urmează; ies)

intră Povestitorul mimînd mişcările lascive ale unei femei ; iese la

celălalt capăt;

IV


blank, apoi lumină; în cameră Maddy şi Maude; Maddy stă în fotoliu,

Maude, pe canapea, oarecum jenată. Cea de-a doua femeie priveşte

împrejur cu interes, încercînd să se obişnuiască cu mediul

MADDY : Îţi place ?

MAUDE : Recunosc faptul că nu sînt obişnuită cu astfel de interioare.

MADDY : Deci nu-ţi place…

MAUDE : Nu am spus asta, nu interpreta… (priveşte o vază ciobită)

MADDY : În sfîrşit, nici nu pot emite prea mari pretenţii; în ultima vreme…

în ultima vreme mi-am cam neglijat habitatul, îl simt ca şi cum ar fi supărat

pe mine. Ţi s-a întîmplat vreodată ca obiectele la care ţii cel mai mult să se

supere pe tine… să le simţi furia… să te doară atunci cînd le atingi… să le

vorbeşti şi să ştii că nu eşti ascultată… să ţi se împotrivească… ba chiar să te

saboteze… să te facă să te simţi inutil, singur şi neajutorat…? (în timp ce spune acestea atinge delicat diverse obiecte din cameră, dar aparent

întîmplător şi umărul lui Maude; Maude dă să răspundă dar Maddy îi pune

mîna la gură) Mie mi se întîmplă asta acum. M-am îndepărtat o vreme de

ele, le-am lăsat în paragină şi acum se răzbună. Va trebui să îndrept lucrurile

într-un fel şi asta cît mai curînd…

(sună telefonul; ridică receptorul şi vorbeşte) : Da…! Da, eu… Nu ştiu de ce, dar nu mă surprinde… O! termină cu

textele astea… ţi-am spus să termini cu textele… de parcă te-ar

interesa…(produce o grimasă, de parcă ar fi gata să izbucnească în

plîns)… nu plîng… ţi-am spus că nu plîng; Dumnezeule! dar astăzi toată

lumea e bătută-n cap!… nu plîng şi cu asta basta…am să mă descurc, sînt

suficient de mare, nu crezi ?… îmi cer scuze, dar nu pot fi altfel… cum de ce ? cum de ce ? Tocmai m-ai anunţat că s-a terminat… sper să-ţi fie mai

bine cu Ellen, e o fată bună… eu?… o să mă descurc, arăt încă bine (spunînd

aceasta se uită în oglindă, după ce o dă pe Maude la o parte; îi place ce

vede)… (ironică) mulţumesc… poate chiar astăzi; (se alintă) ies pe stradă,

mă plimb puţin prin galerii, mişc puţin din funduleţ, aprind o ţigară, ai

uitat?… Să nu-mi spui că îţi pare rău… ştii ce, scuteşte-mă!… sigur ?…

aveam impresia că vei spune asta; aş fi izbucnit în rîs…taci ?… atunci

închide dracului telefonul ăla !


(trînteşte receptorul în furcă; stă o clipă nemişcată, apoi scutură din cap) (brusc către Maude) La ce te gîndeşti ?

MAUDE (surprinsă) : A, nu… la nimic… încercam să te înţeleg; eşti puţin

cam ciudată, nu crezi ? MADDY (rîde) : Te-am speriat…

MAUDE : Nu chiar; frica e un defect care îmi lipseşte.

MADDY (atentă) : Mă bucur să aud asta… chiar mă bucur.

MAUDE : Aş bea un ceai…

MADDY : O, da, un ceai; într-o secundă…(iese; Maude priveşte oarecum

lung în urma ei, apoi se ridică şi se apropie de televizor; îl deschide)

V ecranul televizorului se luminează progresiv în timp ce scena intră în

întuneric la televizor se derulează următoarea scenă - interiorul unui apartament;

Maude, stă într-un fotoliu şi răsfoieşte o revistă; la un moment dat apare şi

Vili; vine din baie; este înfăşurat într-un prosop.

VILI : Iată-te !

MAUDE (se ridică şi se apropie de el) : Ţi-a fost dor de mine ?

VILI (o îmbrăţişează pătimaş) : Dacă mi-a fost dor de tine… (o trînteşte în

pat) îţi arăt imediat cum mi-a fost dor de tine!…(încearcă să-i ridice bluza,

dar femeia opune rezistenţă)

MAUDE : Stai puţin…


VILI : De ce ? MAUDE : Nu acum…ştii…

VILI (excitat şi revoltat) : Dumnezeule, Maude! Nu putem amîna ? (o

nouă tentativă de a o dezbrăca eşuată) MAUDE : (cu o voce sigură) Nu, acum.

VILI (se ridică din pat furios; începe să se plimbe de-a lungul camerei) Acum! Acum ! Întotdeauna intervine cîte ceva. Niciodată bine de la un capăt

la altul, niciodată perfect… Cîteodată eşti enervant de dificilă, Maude, ştiai

asta ?

MAUDE (conciliantă, concupiscentă) : Iubitule, dar nu trebuie să te

enervezi pentru atîta lucru. Mititica e acolo, caldă, umedă, te aşteaptă…

VILI (fără să cedeze) : Acum îţi mai baţi şi joc. Nu ştiu cît o să mai rezist

astfel, Maude. Am renunţat la multe din obiceiurile mele, numai ca să-ţi

satisfac toate mofturile. Iar tu, uiţi ca de obicei faptul că sînt un om al

dracului de matur, că nu prea mai rezist la şocuri… MAUDE (devine brusc rece) : Bine Vili, am să-ţi spun.

VILI (uşor ironic) : Sînt numai ochi şi urechi.

MAUDE (îi trece cu vederea ironia) : Nu-mi place cum se poartă cu tine

Amy.

VILI (mirat) : Amy ? Soră-ta ?

MAUDE : Da, Amy, soră-mea. Îţi face curte.

VILI (începe să rîdă zgomotos) : O, Maude, eşti aşa de dulce cînd te alinţi…

MAUDE (glacială) : Nici nu mă alint, nici nu sînt atît de dulce pe cît crezi;

ai risca foarte mult încercînd să mă testezi.


VILI (se apropie de ea cu o voce rugătoare) : Dar, Maude, asta e o prostie… asta e chiar o prostie. MAUDE : Ba mie mi se pare un lucru foarte serios. (schimbă brusc

tonul) Vili, pentru tine sînt în stare să renunţ… uite îţi promit că voi fi

docilă… sau perversă… cuminte… sclavă… cum vrei tu. Cum vrei ? Spune-

mi numai ce îţi place şi îţi jur că aşa va fi.

VILI : Maude, dar… MAUDE: Eu am fost mezina familiei, toţi m-au alintat. Am fost crescută cu

ideea că mi se cuvine totul, că nu trebuie decît să numesc un lucru şi acesta

se va înfiinţa numai pentru mine. Sînt în stare să mă schimb, să renunţ la

mine, numai să nu te pierd.

VILI : Maude, dar şi eu te iubesc. Ţi se pare puţin ?

MAUDE (revine la tonul rece) : Amy îţi face curte - este prea evident.

VILI : Bine, fie, să admitem că Amy îmi face curte, dar eu nu am nici o vină.

Am eu vreo vină ? Spune-mi, Maude, sînt eu vinovat că unei femei cam

trecute şi nici pe departe prea frumoasă i s-au aprins călcîiele după mine ?

MAUDE(tăios) : Amy nu este trecută ! Nu ai nici un drept…

VILI : Iartă-mă, iartă-mă… n-am vrut să spun asta. (se lasă pentru o vreme

tăcerea; Maude stă pe pat privind în jos, Vili stă în picioare în faţa ei)

Maude ? MAUDE : Da… VILI : Spune-mi ceva.

MAUDE : Ce anume ?

VILI : Nu ştiu, ceva frumos. Ceva care să mi te aducă din nou în braţe.

MAUDE (se ridică brusc) : O, Vili, eşti un pervers, cum te suporţi !

VILI : Dar, Maude… Maude, nu-mi face asta.


MAUDE : Iartă-mă, Vili, am o treabă urgentă de rezolvat.

VILI : Acum ? În momentul ăsta ?

MAUDE : Ţi se pare că am glumit ?

VILI : Înnebunesc ! Pur şi simplu înnebunesc…

MAUDE : Iată un lucru pentru care merită să trăieşti… (iese)

VILI (strigă ) : Într-o zi ai să regreţi toate acestea ! Ai să le regreţi ! (uşa se

deschide brusc, Maude intră îi aruncă o privire ucigătoare şi iese din nou

trîntind după ea) VI ecranul se întunecă progresiv; concomitent se luminează scena; Maude

este întinsă pe fotoliu şi doarme; Maddy intră; vine din oraş; o observa pe

cealaltă dormind

MADDY : Maude!... o, doarme!...să n-o deranjez... e obosită... (se

îndepărtează de canapeaua pe care doarme Maude şi se apropie de oglindă;

începe să se dezbrace; fredonează un cîntec; execută cîteva mişcări comic

lascive; îşi pune halatul, se aşează, apoi priveşte după un obiect cosmetic

dar care nu e la locul lui )... unde e ?... unde e ?... dimineaţă am pus-o aici...

şi acum nu mai e...(caută din ce în ce mai asiduu; tinde să se enerveze)... ei

nu că-mi vin dracii!... Maude... (o priveşte cu furie, dar văzînd-o cum

doarme, se calmează pe loc)...Maude... în fond n-are nici o vină...

problema e la mine... nu mă mai pot stăpîni... pur şi simplu îmi sare

ţandăra... din orice îmi sare ţandăra... ar trebui să mă stăpînesc... asta pînă nu

ajung să nu mă mai suport nici pe mine...(îşi aduce aminte că era în

căutarea obiectului) şi totuşi îmi amintesc că l-am pus aici... nu cunosc

femeie mai ordonată decît mine... ea a folosit-o ultima oară... în mod logic

tot aici ar fi trebuit s-o pună... o fi cleptomană... nu, nu... n-o mai găseam


acasă de mult... (o priveşte din nou; se ridică brusc şi se apropie de ea)... ce

mică e ?... (începe să se învîrtă în jurul ei)... şi nu pare deloc proastă... ce-o

fi în capul ei... dacă mă gîndesc bine nu ştiu nimic despre ea... mătuşa

Louisse... prietenul infidel... de fapt asta am dedus eu , ea n-a spus-o

niciodată... fuga de acasă... cine eşti tu Maude ?... uite cum doarme... fără

nici o grijă... (i se adresează) ştii Maude ? aş putea să te ucid... simplu... iau

cuţitul din bucătărie, mă apropii de tine şi... nici nu ţi-ai da seama... nimeni

care să te plîngă... nimeni care să te caute... mai lipseşte muzica...(se ridică

brusc)... ce gînduri!... am înnebunit!... asta numai din cauza tîmpitei ăleia...

(se enervează)... o nerecunoscătoare... o profitoare nenorocită şi nimic mai

mult... i-am oferit totul... sufletul, economiile... pînă şi abonamentul de la

teatru... şi ea ?... şi ea!... ah! femeile... sînt nişte fiinţe minore... n-au nici un

pic de demnitate... nu ştiu cum se poate îndrăgosti cineva de asemenea...

monstruozităţi... numai mie mi se poate întîmpla aşa ceva... eu şi norocul

meu de 15 bani... bine nici cu bărbaţii nu mi-e ruşine... uite-o... are abia 24 şi

deja s-a îmbogăţit cu o decepţie... cine ştie ce loază a găsit... pariez că e

căsătorit, are copii şi umblă cu limba scoasă numai după prospături... e

bărbos, flegmatic şi cu ceva burtă...(rîde) oribil... sau poate că sînt eu prea

pretenţioasă... la urma urmei de ce să pretinzi unui om mai mult decît îţi

pretinzi şi ţie... nu ?... şi ce nume – Maude ... e drăguţ pînă la urmă... şi ea e

drăguţă... chiar prea drăguţă... (se înfioară) brrrrrrrrr!... simt o ameţeală...

Dumnezeule!... asta ar mai lipsi... nu... nu, nu, nu şi nu... de data asta am să

fiu atentă... gata, am terminat cu naivităţile... sînt o femeie matură... am

responsabilităţi... am creier... asta ar mai lipsi, să-mi pun mintea cu o

puştoaică... (se întoarce la oglindă; se împiedică sau calcă pe obiectul

căutat; ţipă scurt)... aici erai... ceva se întîmplă... (începe să se examineze

atent în oglindă) arăt încă bine... (rîde, se strîmbă, face tot felul de grimase;

cască gura; îşi examinează dantura, etc.) sînt gagică mişto... încă mai pot

declanşa pasiuni... poate sînii... (îi ridică puţin cu mîinile) ba nu, doar mi se pare... sînii mei sînt O.K... (cuiva care nu e de faţă) nu mai găseşti tu

aşa ceva... gata, de astăzi mă transform într-o fiară... nici o milă... nici o

favoare... (priveşte din nou în oglindă) Maddy eşti o fiară...(face ca o

fiară)... iar fiarelor nu le scapă nimic... (se uită la Maude; cu acelaşi ton)...

ţi-am simţit privirea ...interesul... mă priveai pentru că arătam excelent... nu

tu cît animalul din tine... (schimbă brusc tonul; se desumflă)) dacă erai puţin

mai coaptă... sau poate că e mai bine aşa... ai încă timp să înveţi... am

început să mă obişnuiesc cu tine... o să-mi lipseşti... o să-mi lipseşti pe

dracu’!... nu te văd eu plecînd prea curînd... unde să te duci ?... şi cine o să te

lase ?... poate ar trebui să-ţi cauţi ceva de lucru... pe undeva, prin apropiere...

la cît de căscată eşti parcă văd cum uiţi cum să mai ajungi acasă... ( tace o


vreme dar o priveşte pe Maude insistent; se ridică de pe scaun şi se apropie

din nou de ea; se aşează pe canapea la picioarele ei)... în fond, de ce nu...?

de ce trebuie tot timpul să mă gîndesc la ceilalţi ?... de ce trebuie să-i

protejez pe ei şi nu pe mine ?... cred că îmi fac prea multe complexe... dacă

a avut curajul să plece de acasă, de ce n-ar avea...(cu mare precauţie îşi

apropie mîna de picioarele ei; începe să o mîngîie, dar foarte delicat, cu

mare grijă să nu fie simţită; pulsul îi creşte şi vocea îi tremură abia

perceptibil) nu are păr... pielea e fină... tace... (Maude face o mişcare

bruscă, iar Maddy tresare violent rămînînd cu mîna în aer; dar Maude nu

face decît să se întoarcă pe cealaltă parte; acum e cu spatele la public şi are

pulpa piciorului pînă la chilot dezvelită; după cîteva momente Maddy îşi

aşează din nou palma pe gamba piciorului lui Maude; vorbeşte aproape

şoptit)... să nu mai faci asta, ai auzit ?... puteam să mor... Dumnezeule ce m-

am speriat!... ce te făceai fără mine... sînt o femeie bună, Maude... în ciuda

expresiei mele reci... sînt capabilă de mult devotament... pot abandona totul

pentru o idee... sau pentru cineva pe care îl iubesc... prostii... cred că mi-a

venit ciclul... (începe să scuture brusc piciorul lui Maude) Maude ! Maude!... (cealaltă se trezeşte )... sînt eu, Maddy... (Maude se ridică

confuză în capul oaselor) Maddy... am venit...

MAUDE: Am adormit... cred că te visam...

MADDY : Pe mine ?... Cum ? MAUDE (se gîndeşte puţin) : Am uitat !... (rîd amîndouă) MADDY : Ştii ce m-am gîndit ! În seara asta mergem în oraş, vrei ?

MAUDE : Pe mine nu trebuie niciodată să mă rogi de două ori... (se ridică

brusc) mă duc să fac un duş şi mergem... (iese) MADDY (privind-o lung din spate): Ei îi vine vreodată ciclul ?

VII Maude stă în fotoliu; intră Maddy, este îmbrăcata sumar, ca şi cum ar ieşi

de la duş


MADDY : Îl iubeşti ?

MAUDE : (se gîndeşte puţin) Cui îi mai pasă ?

MADDY : Ştiu şi eu...? Unele femei se mai gîndesc dacă nu cumva s-au

pripit, sau...

MAUDE : Înţeleg...

MADDY : La dracu’ cu bărbaţii !

MAUDE (brusc înviorată) : Da ! La dracu’ cu ei !

MADDY : Sînt nişte proşti...

MAUDE : Au faţa aia stupidă... (mimează; rîd amîndouă) MADDY : Tot timpul trebuie să le explici, tot timpul trebuie să le oferi

dovezi...

MAUDE : Sînt în stare de orice, numai să obţină ce vor...

MADDY : Parcă îi văd...(îşi îngroaşă vocea) Iubito! Eşti cea mai frumoasă

femeie din lume... eşti unică...cred că te-ai născut numai pentru mine... hai,

dezbracă-te! Sînt un butoi plin cu hormoni... (rîd amîndouă) Să îi vezi cum

încep să-şi scoată ciorapii (execută gestul caricatural), cum îi ascund în

pantofi... mototoliţi (rîd în continuare); apoi îşi scot cămaşa... cu mîinile

tremurînde... te privesc superior (îşi îngroaşă iar vocea) „ a mea e!” (azvîrle cămaşa către Maude) se scarpină în fund... (rîd din ce în ce mai

tare) MAUDE : Sînt plini de păr...

MADDY : Au pînă şi pe faţă...

MAUDE : Şi pe piept...

MADDY : Şi pe creieri...


MAUDE : Şi pe picioare...

MADDY : Şi pe fund...

MAUDE : Şi pe braţe...

MADDY : Şi în intestine...

MAUDE : Şi în (se gîndeşte)...şi în stomac...

MADDY : (se apropie de Maude şi îi întinde ţigările) Au pînă şi în pachetul

de ţigări...

MAUDE : (scoate o ţigară) Au păr peste tot...

MADDY : (îşi coboară iar vocea) : Maude... MAUDE : (face acelaşi lucru) : Maddy...

MADDY : Maude... MAUDE : Maddy... (rîd excitate) Blank; intră povestitorul

POVESTITORUL (vorbeşte pe un ton cinic, superior, de parcă s-ar adresa

unor idioţi; monologul la va fi însoţit de gesticulaţii studiate şi de o mimică

comic înfricoşătoare) : Ce dulce este adulterul şi cîtă pasiune încape. Pentru

că, ce poate fi mai oportun pentru un om, mai sigur, salvator în vîrtejul unei

iubiri consumate decît colacul de salvare al unei alte iubiri. Proaspete, regeneratoare, vitale. Omul ajuns la limita inferioară a fervorii reacţionează

ca orice animal sălbatic - vînează. Un act absolut firesc (face gestul de a zgîria cu ghiarele!). Ochii săi obişnuiţi cu imaginea aceleiaşi persoane,

mîinile intrate în reflexul condiţionat al parcurgerii aceluiaşi itinerar

anatomic, nările atrofiate de parfumul aceloraşi sudori… ochii, mîinile,

nările, vor pur şi simplu altceva. (priveşte într-un punct fix deasupra

capului; inspiră puternic şi dă de cîteva ori din bazin, înainte şi înapoi, ca şi

cum ar viola)


Şi dacă acest “lucru” este atins, dacă pasiunea îţi înflăcărează iar sufletul,

dacă redevii generos, atunci este adulterul imoral ? (îşi face cruce şi scuipă

în sîn) Imoral pentru cine ? Pentru fosta pasiune ? (rîde studiat isteric)

Un om părăsit în iubire are cu atît mai puţine drepturi asupra perechii

pierdute cu cît nu avea nici un drept asupra acesteia în apogeul iubirii. Este

uimitor cît de mult transformă pasiunea indivizii; le răpeşte tot ce au mai bun

- toate actele sublime se înfăptuiesc doar în numele pasiunii gratuite -

aruncîndu-l într-un trecut în care singurul lucru valabil este

amintirea.(închide ochii, vorbeşte încert şi flutură braţele ca şi cum ar

zbura) Este asemenea unei morţi lente, cu tot cortegiul ei de durere şi

regrete.(brusc cu glas tare, ameninţător, ca o sentinţă) Numai că moartea nu

vine decît o singură dată.

(priveşte către cele două femei) Maude şi Maddy… A căuta dincolo de

bariere nu înseamnă drumul spre animalic. Pasiunea nu este doar o continuă

alergare cu sexul expus, nu este un contact perpetuu (revine cu faţa la

public) Animalele se împerechează, fac sex în virtutea unei legi naturale,

create, mînate în derularea firească a programului genetic. Dar oamenii (arată către cele două femei) ? Ce poate fi mai frumos decît spectacolul unei pasiuni ? Sînt atît de puţine lucruri de care să te bucuri şi habar nu ai

dacă ţi se permite. (priveşte către Maude şi Maddy; strigă încetişor către

ele) Maude… Maddy… motor…(iese)

MADDY : (toarnă ceaiul privind-o pe Maude insistent) Zahăr ?

MAUDE (o priveşte atent pe Maddy, ia o atitudine solemnă) : Maddy… Maddy, vreau să-ţi spun ceva. Vreau să-ţi spun că … vreau să-ţi mulţumesc

pentru tot… Ştii, m-am tot gîndit zilele acestea… n-am să te refuz.

MADDY (surprinsă) : Poftim ? MAUDE : Ştiu totul despre tine… în timp ce erai ieşită mi-am permis să mă

uit prin fotografiile tale…

MADDY : E ceva în neregulă cu fotografiile mele ? MAUDE : Maddy, hai să fim sincere. E ceva ce lipseşte din toată colecţia ta

destul de consistentă (Maddy nu spune nimic dar întreabă din priviri)

Bărbaţii, Maddy. În fotografiile tale lipsesc cu desăvîrşire bărbaţii. (Maddy

tace) Maddy ?


MADDY (cedează) : Şi nu doar din fotografii…

MAUDE (se apropie de Maddy, concupiscent) : Te-am văzut cum m-ai

privit încă de cînd ţi-am întins prima ţigară… Apoi nopţile, ţi-am simţit

respiraţia aprinsă, mîngîierile secrete, iar privirile… Maddy, privirile tale

spun totul. MADDY (ridică braţul drept, încet, foarte încet, o priveşte pasional, începe

să o mîngîie pe păr, apoi pe umăr îi atinge unul dintre sîni apoi îşi retrage

brusc mîna, ca arsă) : E un teritoriu periculos, Maude… Trebuie să ştii

foarte bine dacă vrei… MAUDE : În momentul acesta ştiu foarte bine ce vreau.

MADDY : Şi… bărbatul ?

MAUDE : Ah! Am cunoscut un singur bărbat… mi-a fost îndeajuns… cred

că am început să-l urăsc.

MADDY : Nu e suficient să urăşti bărbaţii ca să devi… în sfîrşit, ca mine;

ura nu are loc acolo unde două femei se iubesc.

MAUDE : Dar trebuie să înceapă de undeva totul, nu-i aşa ?

MADDY : Cît de naivă eşti… Ce importanţă are de unde trebuie să înceapă.

Dacă trebuie să te temi de ceva atunci teme-te de clipa cînd totul se termină.

Iubirile femeilor nu se sfîrşesc în ură, se sfîrşesc direct în moarte.

MAUDE : Cred că îmi placi, Maddy. Lasă-mă să mă apropii de tine… mă

laşi ? (Maude îi ia mîna şi i-o apropie de sex) Poate mă voi îndrăgosti de

tine, am nevoie de asta… am nevoie de cineva. (încep să se sărute) VIII


MADDY (dezbrăcată, deasupra lui Maude, o sărută apăsat, pe tot corpul;

Maude, de asemenea goală, are ochii închişi şi respiră cu greutate; vorbeşte

în şoaptă) : Maude, vrei să-ţi vorbesc ?

MAUDE: Dacă îţi ajută…

MADDY( se opreşte pentru o clipă) : Doar atît…? MAUDE : Iartă-mă… vorbeşte-mi… spune-mi ceva… orice… îmi place ce

faci… să nu te opreşti… să nu te opreşti…da ?

MADDY (îşi însoţeşte gesturile cu descrieri) : Acum cu vîrful limbii voi escalada cele mai frumoase sfîrcuri din cîte am întîlnit… le voi umezii…

musonii glandelor salivare se dezlănţuie… simţi ?… simţi pasiunea mea

lichefiată ?… cum se întinde peste tot…

MAUDE (respiră sacadat) : Te iubesc… strînge-mă, Maddy… iubitul

meu…

MADDY :…(a ajuns cu limba spre pubisul celeilalte) : Îmi voi boteza

hormonii cu numele tău şi le voi lăsa întreaga libertate de a te copia… voi fi

sclavul tău Maude… tremuri ?… să nu-ţi fie teamă… voi fi delicată…

delicată şi dulce… Maude… Maude… Maude… de cîte milioane de ori ţi-ar

place să-ţi şoptesc numele ?…nu voi obosi nici o secundă… (continuă să o

sărute peste tot; îi masează sexul) Dumnezeule! în vaginul tău s-au strîns

toate furiile Iadului… (umilă, pe un ton plîngăcios) fie-ţi milă de mine

Maude…(devine aproape paroxistică) nu mă lăsa să mor… şi, înainte de

toate, nu mă lăsa să spun atîtea idioţenii, numai pentru că te iubesc…

Maude… fii tu cea înţeleaptă… fii tu cea bună… mama mea… sînt udă

toată, Maude… cred că o să mă înec în abisul propriilor mele sucuri…

MAUDE (Maddy se află cu capul între picioarele ei şi îl mişcă ritmic) :

Maddy… îmi vine… MADDY (ridică puţin capul; e răvăşită) : Juisează cînd vrei, Maude… nu

vreau decît să te văd fericită… juisează… voi fi acolo…(revine; Maude

strigă extaziată, în timp ce Maddy o priveşte, extaziată la rîndul ei; se ridică

încet şi se aşează lîngă ea; începe să o mîngîie) : Nimeni nu te va iubi

vreodată aşa cum te iubeşte o femeie… aşa cum te iubesc eu…


IX

povestitorul intră tăcut şi le înveleşte pe amîndouă; cearceaful este

depus precum un giulgiu; apoi se îndreaptă către public

POVESTITORUL (de data aceasta are un ton trist, poetic) : Uneori

îmi vine să cred că privilegiul iubirii nu îi aparţine omului. Vedeţi …? O

iluzie doar, ca atîtea altele, aruncată doar pentru a domoli o fiinţă urîtă, un

eşec. Poate că iubirea, pasiunea, sînt destinate altor locuitori ai Paradisului.

De ce nu fluturilor ? Ei iubesc florile şi lumina; şi le dăruiesc tot ce au mai

bun - florilor generozitatea şi luminii frumuseţea… Cine se poate bucura mai

mult de frumuseţe decît lumina ? Pentru că există o iubire a luminii, subtilă

şi discretă. Bucuria luminii de a se oglindi în frumuseţe… Există vreo floare

care sa pretindă unui fluture iubirea ? ( priveşte către cele doua corpuri acoperite, se apropie de ele) Pasiunea este iraţională, inconştientă, deci

incontrolabilă. (ridică brusc un colţ al cearceafului şi înăspreşte tonul)

Amîndouă se mişcau aiurea prin tabloul spaţio temporar, gravitau împinse de

propria inerţie existenţială, numai întîmplarea a făcut ca ele să se întîlnească.

Şi asta e tot ce contează. Iar ceea ce se va întîmpla după - plictisitoarele

scene de scandal, reproşuri şi chin - nu este decît expresia distanţei care îl

separă pe om de el însuşi şi căreia i-aş spune, simplu, prostie (aşează

cearceaful la loc şi revine în faţa publicului) V-a trecut vreodată prin cap că

iubirea nu e decît o imensă prostie ?… (se întoarce către cele două) Maude… Maddy… motor (iese) se stinge simultan lumina din scenă ca şi cea de dincolo de sticla

ecranului; pauză; apoi se luminează ecranul şi se transmite următoarea

scenă

scena se petrece în holul unui spital; din imagini se poate deduce că

este vorba de un spital pentru bolnavi mintal; pe o bancă Maude,

îmbrăcată într-o pijama, stă alături de Vili


VILI : Ţi-e frig ?

MAUDE : De ce m-au adus aici, Vili ? VILI : Nu durează decît cîteva zile; mai este nevoie de cîteva teste; va trece

ai să vezi.

MAUDE : Dar eu nu sînt nebună, Vili! Eu sînt o femeie perfect normală;

Dumnezeule ! Ce se întîmplă ?

VILI : Totul va fi bine, Maude, ai încredere în mine. Ştii că nu te mint…

te iubesc Maude.

MAUDE : Pînă şi de aceasta am început să mă îndoiesc.

VILI (impacientat) : Nu vorbi aşa ! Nu trebuie să vorbeşti aşa…

MAUDE : Ai dreptate, Vili, eu sînt o femeie ţicnită trebuie să am mare grijă

cum vorbesc, trebuie să mă stăpînesc, să vadă domnul doctor cît sînt de

normală, cît de mult s-a înşelat cu privire la sărmana Maude, să-l păcălim

nu-i aşa Vili ? Să-l păcălim…

VILI : Maude, încetează !

MAUDE (tace brusc; apoi reia mai calmă) : Mi-e frică, Vili. Nu de spitalul

ăsta, nu tratamente, ci doar de faptul că nu mă vei mai iubi… (Vili vrea să

spună ceva dar nu îl lasă) Ştiu, ar trebui să înţeleg, ar trebui să fiu

înţeleaptă, să te las liber, ai dreptul acesta, nu trebuie decît să îţi spun “Vili,

eşti liber, Dumnezeu să te binecuvînteze Vili”… dar nu pot, pur şi simplu nu

pot. Mai bine… uite, minte-mă. Dacă simţi nevoia să te consolezi cu o alta,

dacă vrei lucruri pe care eu nu ţi le pot oferi, înşală-mă, trădează-mă, dar

discret, cît poţi tu de discret. Ce zici ?

VILI : Maude, Maude… cum poţi vorbi aşa ? Sînt alături de tine cu tot

sufletul, avem nevoie unul de altul Maude, ai uitat ?

MAUDE : Oamenii se mai schimbă, iubitule. Uită-te doar la mine…


VILI : Dar nu ai nimic. Doar cîteva examene de rutină, nimic mai mult.

MAUDE : Dar de ce Vili ? De ce ?

VILI : A fost un moment trecător, i se putea întîmpla oricui.

MAUDE : Nu-i aşa, Vili ? I se putea întîmpla oricui, dar era sora mea. Sora

mea. Care îţi făcea curte.

VILI : Acum este în afara oricărui pericol; nu trebuie să te mai gîndeşti la

asta.

MAUDE : Ştii, Vili, atunci cînd i-am înfipt cuţitul în abdomen… văzîndu-i

chipul contorsionat, privirea îngrozită, clipa aceea în care simţea că nu mai

are nici o şansă, nici o scăpare… am simţit… am simţit… Dumnezeule ! (începe să hohotească) VILI (o îmbrăţişează) : Nu te mai gîndi la asta… nu te mai gîndi la asta…

sînt lîngă tine… draga mea… iubita mea…

MAUDE (se smulge) : Am simţit… PLĂCERE!!! Vili, eram atît de fericită

privind-o cum se duce dracului… ! Eram stăpîna ei, viaţa ei depindea

mine… puteam face cu ea tot ce doream… Vili pentru prima oară în viaţă

am simţit că sînt pe deplin fericită… (reîncepe să hohotească) Sînt bolnavă

! Sînt nebună şi nimeni nu o să mă mai iubească… (se ridică brusc în

picioare) : Vili, chiar şi acum aş fi în stare să omor pe cineva pentru tine…

În realitate nu s-a schimbat nimic… Şi nici nu se va schimba prea curînd.

Pentru că tu Vili… eşti al meu… eşti numai al meu (în timp ce spune

acestea îşi încleştează palmele în jurul gîtului bărbatului; acesta reuşeşte cu

greu să se desprindă) VILI : Maude, e timpul… (se ridică şi el, o apucă de braţ şi se îndreaptă

către un salon)

ecranul se întunecă progresiv în timp ce se luminează scena


X POVESTITORUL (intră îngîndurat; pare slăbit, iar hainele de pe el sînt

şifonate) : Iar la final gelozia. Adîncă, neagră, acaparatoare. Reacţia

neputinţei de a merge mai departe, de a merge pînă la capăt. Iubirile… se

nasc fulgerător şi se sting asemenea. Totul aduce ca un vînt sau doar ca un

moft - se iubeşte în disperare, fără nici o noimă şi să urăşte în disperare, cu

aceeaşi lipsă de noimă. Iubirea şi ura, generozitatea şi egoismul, dragostea şi

gelozia… perfuzii binefăcătoare adunate din miliarde de … (caută cuvîntul)

stele (îi place), da, da, stele… toate într-o singură înţepătură administrată

unei entităţi ce s-a dovedit a fi un eşec creaţionist. Desigur… veţi spune că o

fac pe deşteptul; problematizez, teoretizez, caut să înghesui într-un simplu

creuzet materii incandescente şi fără formă. Mergeţi acasă, priviţi-vă bine în

oglindă, apoi copiii, soţii sau soţiile, fraţii sau surorile… veţi avea revelaţia

pasiunii latente din fiecare, potenţialului decrepit gata să îi preia şi să-i ducă

acolo de unde nimeni şi nimic nu-i mai poate întoarce, nici măcar ipoteza că

şi-ar mai dori aceasta…

Dacă în acest moment v-aţi deschide cărţile de identitate veţi constata

uimiţi că vă numiţi Maude… sau Maddy…sau Vili… este complicitatea în

care am căzut cu toţii victime inocente, aici, acum… (brusc îşi aduce aminte

de ceva) Şi totuşi nu îmi este deloc clar ce este pasiunea. Mie, celui care a

trăit-o… (iese bombănind; dar intră imediat înapoi) Maude… Maddy…

motor (iese) În camera Maude şi Maddy stau una lîngă alta, rezemate spate în spate;

sînt îmbracate sumar, fumează amîndouă; important efectul următor :

cînd una duce ţigara la gură cealaltă expiră fumul şi invers; pe feţele lor

de poate observa o expresie împăcată; de persoane care şi-au găsit un sens

MAUDE : Îmi vine să spun o tîmpenie...

MADDY : Spune...


MAUDE : Dar e o tîmpenie... MADDY : Am chef să aud de la tine o tîmpenie...

MAUDE : Nu ştiu, mă mai gîndesc...

MADDY ( se alintă) : Hai spune... MAUDE : Bine, fie... Maddy, ştii...? Mi-e teamă că toate acestea se vor

termina odată

MADDY : Asta e într-adevăr o tîmpenie...

MAUDE : Ţi-am spus eu ?

MADDY : Nu ce mi-ai spus tu este o tîmpenie ci faptul că toate acestea se

vor termina...

MAUDE : De ce oare, Maddy ? MADDY : Eu ştiu... ? Poate asta e natura umană... trebuie să se

plictisească... sau poate că are mereu nevoie de un început... e cam

complicat...

MAUDE : Viaţa e complicată, Maddy... (începe să rîdă; apoi rîde şi Maddy) MADDY (o imită) : Viaţa e complicată, Maddy... (rîd)

Stau în continuare spate în spate dar se manifestă zgomotos; rîd din ce în ce

mai tare

MAUDE : La naiba cu bărbaţii...!

MADDY : La naiba cu toţi... !

MAUDE : Se anunţă un an la fel de prost...

MADDY : Nu eşti de pe aici, nu-i aşa ?


MAUDE (devine brusc serioasă) : Adevărul este că ne simţim bine

împreună...

MADDY : Nu-i aşa ?...

MAUDE : Hai să ne promitem ceva, vrei ?

MADDY : Nu, nu vreau...

MAUDE (puţin dezamăgită) : De ce ?

MADDY : Nu-i nimic personal... eu n-am promis niciodată nimic;

promisiunile mi se par o prostie, un mod de a-ţi oferi libertatea pe gratis...

MAUDE : Şi nu faci o excepţie ?... pentru mine...

MADDY : Regret Maude; nici măcar pentru tine...

MAUDE (trece peste asta) : Înţeleg... în sfîrşit, fiecare om are ciudăţeniile

lui

MADDY : Ce vrei să spui ?

MAUDE : Nimic mai mult decît am spus deja...

MADDY : Atunci eu zic că ai dreptate...

MAUDE : Eu am să-ţi promit totuşi ceva...

MADDY : Nu te laşi...

MAUDE : Trebuie să-ţi promit; aşa simt...

MADDY : Bine, promite-mi...

Maude se întoarce către ea

MAUDE : Maddy, îţi promit că orice se va întîmpla de acum încolo, n-am

să... n-am să te uit; eşti cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat de cînd m-am

născut...


Maddy îi suflă fumul de ţigară direct în ochii; Maude începe să tuşească şi

să lăcrimeze; se ridică brusc şi se îndepărtează

MAUDE (nu înţelege) : De ce ai făcut asta ?

MADDY (rece) : Naivităţile mă scot din minţi...

MAUDE : Dar asta sînt eu, Maddy... MADDY : Nu ştiu, aşa mi-a venit, iartă-mă... a fost un gest necontrolat...

MAUDE : Dar mă doare...

MADDY (caldă) : Îmi cer scuze, n-am vrut... uneori comit nişte gesturi pe

care le regret imediat... am şi eu chichiţele mele...

Maude se aşează din nou lîngă Maddy în aceeaşi poziţie ca la începutul

scenei

MAUDE : Nu-i nimic, nu-i nimic... şi eu simt uneori prezenţa ta ca pe o

opresiune...

MADDY : Vorbeşti serios...?

MAUDE : Da, uneori îmi vine să te omor... (se ruşinează de ceea ce a spus)

MADDY : Şi de ce nu o faci ?...

MAUDE (oripilată) : Maddy!... (se întoarce iar către ea; îi ia faţa în

mîini) Maddy, sînt doar nişte gînduri aiurea, asta e tot... toată lumea are

astfel de gînduri... iar eu te iubesc... aş vrea să dureze o veşnicie...

MADDY (gînditoare) : O veşnicie ? Maude, am devenit brusc tristă...

MAUDE ( o ia în braţe, o alintă) : Sărmana mea Maddy, e tristă... Maude e

lîngă tine; Maude te iubeşte... (fond muzical) blank


XI

în cameră Maude stă într-un colţ, iar Maddy în celălalt. Fiecare pare

ocupată cu cîte ceva (citesc din cîte o revistă, sau şterg vreun obiect), dar

pe chipul lor se citeşte încordarea; sună telefonul

MADDY (citeşte, rîde forţat) : Ce tîmpenie ! (Maude nu reacţionează în

nici un fel; Maddy o priveşte atent, apoi rîde din nou fără să-şi retragă

privirile din ceafa lui Maude) Ce tîmpenie ! (Maude rămîne în continuare

tăcută; Maddy se ridică încet şi se îndreaptă tot încet către Maude; telefonul

sună în continuare) Ce tîmpenie ! (Maude nu reacţionează; Maddy a ajuns

lîngă ea, îşi apropie gura de urechea ei şi rîde tare, ostemtativ; îi strigă) Ce tîmpenie!!! MAUDE (ridică privirea, este încordată, chiar puţin tristă) : L-am auzit,

Maddy, nu trebuie să faci asta.

MADDY (arţăgoasă) : Atunci de ce nu ai răspuns ?

MAUDE : N-am ştiut că era pentru mine…

MADDY : Ba ai ştiut…

MAUDE : Ba nu… MADDY : Ţii cu tot dinadinsul să mă înfurii, nu-i aşa ?

MAUDE (calmă) : Furia este o problemă care îţi aparţine, te rog să nu mi-o

reproşezi.

MADDY : Hopa… avem replici inteligente… MAUDE : Nu, Maddy, vream doar să spun că ţi-a venit ciclul - femeile se

înfurie atunci cînd le vine ciclul…

MADDY : A-ha…! (face cîţiva paşi prin cameră, aprinde o ţigară, apoi o

stinge, iar o aprinde, iar o stinge; se apropie din nou de Maude) Ce ai vrut

să spui ?


MAUDE : Iartă-mă, am fost răutăcioasă…

MADDY (nu cedează; îi suflă fumul direct în ochi) : Ce ai vrut să spui ?

MAUDE : Era o răutate…

MADDY : Şi de cînd îţi permiţi astfel de lucruri cu mine ?

MAUDE : Mi-am cerut iertare, nu se va mai întîmpla, te rog să mă crezi…

(Maddy face din nou cîţiva paşi prin cameră, nervoasă) Pot să ştiu şi eu ce

se întîmplă ? (Maddy se face că nu o aude; Maude nu insistă şi priveşte din

nou în revistă, sau şterge un obiect)

MADDY (revine în faţa ei, dar nu mai pare atît de arţăgoasă) : Ieri a venit

factura telefonică…

MAUDE (vizibil stînjenită) : Nu văd legătura…

MADDY : Luna trecută nu am sunat pe nimeni… MAUDE : Maddy, dacă tu crezi că…

MADDY(o întrerupe) : Nu cred nimic, Maude; aştept doar nişte explicaţii.

MAUDE : Privitoare la ce ? MADDY : Îţi aminteşti ce mi-ai spus atunci… prima oară ? “Eu nu am pe

nimeni la care să mă întorc, viaţa mea începe chiar acum”, remarc, totuşi, că

te-ai înşelat. Sau m-ai înşelat.

MAUDE (precipitată) : Am dat nişte telefoane, într-adevăr…ştii, mama

mea…

MADDY (neîncrezătoare) : Mama ta… curios, nu mi-ai vorbit niciodată

despre ea; puteam să jur că eşti singură pe lume.

MAUDE (continuă fără să ţină cont de întrerupere, ca în transă) :… nu că

mi-ar păsa prea mult de ea - nu a fost o mamă prea bună, în plus este şi

alcoolică - dar este, totuşi mama mea, ea m-a născut…


MADDY : Şi de atunci o tot suni… dar astea, astea ce sînt (îi arată un

vraf de reviste pentru tinere mame, pe coperţi sînt fotografiaţi sugari)

MAUDE(tot mai încurcată) : Ah, astea! Nişte reviste…

MADDY : Nişte reviste…

MAUDE : Nişte reviste…

MADDY : Şi, probabil, acum o să mă anunţi că ai rămas gravidă…

MAUDE (începe să rîdă nervos, urît) : Cu cine ? Cu tine ? Ce glumă mai e

şi asta ?

MADDY : Viaţa îţi rezervă tot felul de surprize…

MAUDE : Îmi plac copii, asta e tot. Îmi plac foarte mult, e vreo crimă ?

MADDY : Şi de ce nu mi-ai spus şi mie ? MAUDE (încearcă o glumă): Cu cît cunoşti mai bine o persoană cu atît

devine mai neinteresantă…

MADDY : Şi mai periculoasă în acelaşi timp… constat că eviţi să-mi

răspunzi la întrebări…Hm! Ceva este în neregulă…

MAUDE (impacientată; sare în picioare şi vorbeşte de parcă s-ar ruga):

Nu, Maddy, te înşeli, nu este nimic de care să mă suspectezi… sînt a ta cu

totul, sînt a ta pentru totdeauna… te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni

pînă acum… crede-mă ! Trebuie să mă crezi ! (cade în genunchi) MADDY (poruncitoare) : Ridică-te, nu-mi plac femeile umile.

MAUDE (se ridică) : Sînt a ta, Maddy, nu lăsa gelozia să-şi întunece

minţile.

MADDY : Să nu mă minţi niciodată, Maude, dacă ţii la viaţa ta…


XII interiorul locuinţei lui Maddy; Maude este singură, umblă prin cameră

de colo, colo şi este foarte agitată; din cînd în cînd se opreşte în faţa

telefonului încearcă să-l ridice dar de fiecare dată renunţă; într-un tîrziu,

rastimp în care bea dintr-un pahar cu ceva tare; se aşează nervoasă în

fotoliu şi deschide televizorul; la televizor apare Vili, vorbeşte cu el ca şi

cum ar conversa la telefon (variante :1. odată cu apariţia figurii lui Vili la

T.V. - într-un stop cadru full lenght - apare şi Povestitorul/Vili,;

conversaţia va avea loc cu Povestitorul/Vili; 2. Conversaţia va avea loc

între Maude din scena live şi Vili din T.V., preînregistrat; 3. Stop cadru cu

figura lui Vili şi conversaţia se va face între Maude şi o voce - a lui Vili -

din off)

MAUDE : Eu sînt… VILI : Dumnezeule! Tu eşti…?

MAUDE (se ridică furioasă) : Asta e tot ce întrebi ?… Nu-mi vine să

cred…!

VILI : Te rog, nu te enerva… ştii că nu îţi face bine…

MAUDE : Ba sînt foarte calmă ! Dau afară de calmă ce sînt…!

VILI : Mi-e dor de tine, Maude…

MAUDE : Chiar ţi-e dor, Vili ? Chiar ţi-e dor…? Atunci de ce m-ai lăsat în

spital ? De ce, Vili ? Poţi să îmi răspunzi ? Ai vreun răspuns care să mă

satisfacă?


VILI : Dar era singura ta scăpare, Maude ! Altfel ai fi încăput pe mîna

poliţiei… crede-mă, nu aveam altă soluţie. Trebuie să mă crezi… ţi-am spus

de atîtea ori că în mine poţi să…

MAUDE : Oh, lasă-mă cu textele astea… Dumnezeule ! sînt atît de

nefericită…

VILI : Maude, Maude… te simţi bine ?

MAUDE : Da, mă simt bine…

VILI : Sigur ? MAUDE : Crede-mă şi tu odată, pentru numele lui Dumnezeu !… VILI : Te cred, te cred… dar nu pot să nu observ că… în sfîrşit, te bate ?

MAUDE : Cine ? VILI : Celălalt…

MAUDE (tace o vreme) : Să spunem că este cineva care mă iubeşte şi nu

doar pretinde asta…

VILI : Atunci de ce nu eşti fericită?

MAUDE (dă impresia că cedează) : Nu are importanţă…

VILI : Ba are…

MAUDE : Nu, chiar nu are… VILI : Te iubesc, Maude… MAUDE : Şi eu te iubesc, sau mai exact doar eu te iubesc…

VILI : Dacă mă iubeşti, atunci nu mă respinge…

MAUDE : Asta hotărăsc numai eu…


VILI : Dar vei reveni vreodată ?…

MAUDE : Te alinţi şi asta mă enervează… Îmi trebuie nişte garanţii…

VILI : Garanţii ?

MAUDE : Nesiguranţa mă aduce în pragul nebuniei, ştii asta…

VILI : Te simţi bine ?

MAUDE : Ţi-am mai spus, îmi este foarte bine… VILI : Cum îl cheamă…pe…

MAUDE : În sfîrşit… În orice caz cineva care mă iubeşte fără să-mi pretindă

nimic, ţi-am mai spus…

VILI : E adevărat, nimeni nu poate pretinde aşa cum o faci tu…

MAUDE (se enervează din nou) Eu pretind ?…eu pretind ?… VILI : Maude… MAUDE : Ce îţi pretind, Vili ? Spune-mi, hai spune-mi…

VILI(obosit brusc) : Pretinzi sufletul, Maude. Sufletul meu, tot… MAUDE : Şi asta ţi se pare ţie a fi o pretenţie…?

VILI : Bine dar e imposibil ! E imposibil să pretinzi unui om mai mult decît

îşi poate cere el însuşi… Maude, din cauza asta erai s-o omori pe Amy, ai uitat ? MAUDE : A fost un moment de nebunie, nu aş fi făcut-o niciodată altfel, ştii

bine…

VILI (strigă) : Dar ai făcut-o, Maude ! Ai facut-o, futu-i morţii mă-sii !

MAUDE (glacial) : Tonul Vili…


VILI (nu aude) : Poftim ? MAUDE : Am spus tonul; tonul tău mă deranjează…

VILI : Doar pentru că sînt îngrijorat, Maude… MAUDE : Eşti îngrijorat pe dracu’!… Ştii foarte bine că eşti unul dintre cei

mai laşi şi şterşi bărbaţi din cîţi numără oraşul acesta…n-o mai face pe

ofensatul.

VILI : Nici tu… dar ce rost are…ne vom certa iar. Simt tensiunea cum

se acumulează… ştii, am impresia că asta va rămîne amintirea cea mai

puternică - certurile noastre. Nu nopţile fierbinţi, nu pasiunea, ci doar

certurile. Obositor de dese… MAUDE : Poate doar la tine…mi-am spus că nu trebuie să afli, dar… fie,

am să-ţi spun …

VILI : Ce anume ?

MAUDE : Aştept un copil… de la tine (Vili rămîne interzis pentru o vreme)

Puteam să jur că vei face faţa asta…

VILI : Un copil…

MAUDE : Într-adevăr, e greu de crezut…Iartă-mă… poate că nu meriţi

asta…

VILI (neconvingător) : Maude, dacă te-ai mai gîndi puţin… Părăseşte-l, nu

te merită…

MAUDE (ridică brusc tonul) : De unde ştii tu că nu mă merită ?

VILI : Dacă mi-ai da o şansă…

MAUDE : Dar tu mi-ai dat vreuna , Vili ? Măcar una…

VILI : Şi te-ai aruncat imediat în braţele primului venit, nu-i aşa Maude ?

MAUDE : N-ai să reuşeşti să mă faci să mă simt vinovată.


VILI (indignat) : Dumnezeule, Maude ! Eşti odioasă…

MAUDE : Da, cred că sînt odioasă. Îmi pare rău, e bine ?

VILI : Nu e bine, nu e bine deloc. Noi doi avem un copil… MAUDE : Noi doi nu avem nimic (stinge televizorul, în timp ce se aude

strigătul disperat al lui Vili, din ce în ce mai incet)

VILI : Maude!… Maude… Maude…

XIII

ecranul televizorului se întunecă şi în acelaşi timp se luminează scena;

Maddy este singură; este puţin ameţită, fumează cu patimă, pe faţă nu are

nici o expresie dar se întrezăreşte tensiunea; Maude intră fără nici un

preambul, nu salută şi lasă impresia că nu observă prezenţa vreunei

persoane în interior; se repede la baie; se aude cum vomită; apoi jetul de

apă de la robinet şi un moment de linişte; în tot acest răstimp Maddy

devine brusc atentă, ţigara rămîne suspendată în aer, aşteaptă cu un aer

rău prevestitor; după o vreme, Maude intră; este confuzată, răvăşită; se

aşează pe colţul canapelei evident cu grija de a sta cît mai departe de Maddy MADDY : Ţi-am spus să nu mai mănînci sosuri; uite cît de rău îţi fac.

MAUDE : Da… probabil că…

MADDY (îi întinde o bere) : Bea puţină bere, o să-ţi fie mai bine.


MAUDE : Nu nu vreau… cred că am să mă întind puţin… (dă să se ridice,

pentru a se retrage în dormitor)

MADDY : Cum adică să te întinzi puţin; e abia ora patru… şi nici nu m-ai

sărutat de bun găsit.

MAUDE : Oh! Iartă-mă, sînt atît de căscată… (se apropie de Maddy, se

apleacă să o sărute, dar aceasta o plesneşte cu putere peste faţă; Maude

cade) MADDY : Doare nu ? (Maude plînge încetişor) Doare nu ? (Maude nu spune nimic) Vezi ? Nici măcar nu te aperi. Asta înseamnă că eşti

vinovată; înseamnă că îmi ascunzi ceva. (Maude ţine capul între braţe şi

hohoteşte) Despre ce este vorba ? Aştept…

MAUDE (se ridică; strigă furioasă dar cu teamă) : Nu ai nici un drept…!

MADDY : Am toate drepturile. Din momentul în care ai călcat pragul acestei

case… Eşti o femeie slabă, Maude, iar mie femeile slabe îmi produc nervi.

MAUDE : Nu mă mai iubeşti, Maddy, şi te comporţi ca atare.

MADDY : Cum pot iubi o femeie care mă minte.

MAUDE : Este o concluzie pripită, nu crezi ?

MADDY : Vrei să-ţi dovedesc ? (Maude tace; Maddy ia o ţigară din pachet

o aprinde şi i-o întinde) Ia o ţigară.

MAUDE : Nu vreau; încerc să renunţ…

MADDY (cu un ton egal dar rece) : Nu mi-ai spus asta pînă acum, dar…

în sfîrşit, fă o excepţie.

MAUDE : Nu vreau, ţi-am mai spus…

MADDY : (se apropie ameninţător) Insist… MAUDE : Nu…


MADDY : Dacă mă iubeşti…

MAUDE : Nu…

MADDY : Doar un fum… un fumuleţ…

MAUDE : (încearcă să scape dar nu are unde) Nu vreau… MADDY : ( o apucă de păr şi se chinuie să îi introducă ţigara în gură )

Fumează…! Fumează ţi-am spus… ! (Maude opune rezistenţă; geme

înăbuşit) Fumează…! (o trînteşte pe canapea) Căţea…! (se apropie de

fereastră şi priveşte afară)

MAUDE : Sînt gravidă… (moment de tăcere; Maddy priveşte afară fumînd,

Maude o priveşte pe Maddy înfricoşată) Iartă-mă că nu ţi-am spus de la

început… m-am temut că… m-am temut… (Maddy se apropie din nou de

ea, o apucă de reverele cămăşii - dar fără a fi violenta - cu cealaltă mînă

începe să o mîngîie pe sîni, apoi pe burtă, apoi mai jos, pe sex, din nou pe

burtă, pe sîni pe faţă, părul, Maude respiră sacadat, speriată şi excitată în

acelaşi timp, încearcă să îi răspundă dar este oprită ferm) Iartă-mă Maddy,

sînt o femeie slabă… iartă-mă… (Maddy se îndepărtează, dintr-un raft

extrage o geantă de voiaj şi începe să îndese în ea nişte haine) Ce faci…? Maddy, ce vrei să faci …? (Maddy închide geanta, se apropie de uşă, o

deschide, aruncă geanta afară apoi, fără să închidă uşa, o priveşte

semnificativ pe Maude; acesta se ridică încet, fără să fie sigură) Am să scap

de el, Maddy; ştiu un doctor ieftin… toţi greşim în viaţă Maddy (în timp ce

vorbeşte se îndreaptă totuşi către uşă)… şi toţi sîntem iertaţi…te iubesc,

Maddy… nu mă poţi alunga aşa uşor… ştiu că ţii la mine, Maddy… ştiu că

mă iubeşti… nu poţi nega asta, Maddy (depăşeşte cadrul uşii)…uită-te în

ochii mei Maddy… ştii că nu mint acum… ştii că te iubesc… uită-te în ochii

mei… (Maddy trînteşte uşa; vocea lui Maude, se aude din off) uită-te în

ochii mei, Maude… fie-ţi milă, Maude… ştii că nu am unde să mă duc…

Maddy…! Maddy…! EPILOG Pe ecranul televizorului se văd doar labele picioarelor unei femei, pe

faianţa unei băi; undeva în faţă se tîrîie un melc; melcul este strivit.


FINAL

m & m - regizorcautpiesa.ro

Documents