Martie 2009 1

Despre originea traco-getă a mitului hiperboreenilor

Prof. Monica Dascălu Ţara hiperboreenilor este adesea pomenită în mitologia greacă. Nimeni nu ştie exact unde

se află ea, dar se presupune că undeva în nordul extrem, fără doar şi poate, dincolo chiar de ţinutul dinspre care suflă Boreu, vântul de miazănoapte. Unii istorici consideră că pentru greci Hiperboreea era un fel de paradis îndepărtat, de sălaş al Preafericiţilor. Acolo era ţara viselor, a tuturor prunciilor şi a vârstelor de aur. Apollo trăise acolo în tinereţe, tot acolo se născuse Leto, mama lui şi acolo se întoarce el după fiecare ciclu astral de 19 ani. Se spune că un hiperboreean, pe nume Olen, ar fi întemeiat oracolul din Delfi, iar Pitagora trecea drept reîncarnarea unui hiperborean. Hiperboreanul era considerat a fi un fel de supraom, care trăieşte în fericire şi înţelepciune şi este înzestrat cu puteri magice.

Poporul fabulos al hiperboreenilor trăia, după cea mai mare parte a scriitorilor greci, într-un ţinut situat la nordul Eladei. Se pare că Hesiod îi menţionează pentru prima oară, apoi epigonii lui Homer. Cât despre Herodot, acesta consideră tot ceea ce se povesteşte despre Hiperboreeni este o născocire, justificând aceasta prin faptul că Sciţii, care locuiau la nord de Grecia nu vorbesc despre ei şi nu-i cunosc. În schimb, Herodot povesteşte ce spun oamenii din Delos privind Hiperboreenii. Mai târziu, ei sunt menţionaţi de Pausanias, Pindar, Hellenikos, apoi de Diodor din Sicilia, Pliniu cel Bătrân şi Clement din Alexandria.

Cât despre etimologia numelui lor, după Antici, Hiperboreenii ar fi cei care locuiesc dincolo de vântul din nord, Boreas, şi dincolo de munţii Fipes (Phipees), munţi fabuloşi din nordul Sciţiei, într-o ţară caldă. Etimologiile moderne nu par mai exacte. Dar legendele despre Hiperboreeni diferă la templul din Delfi şi la cel din Delos. La Delfi, se afirmă că faimosul oracol a fost fondat de hiperboreeni, care l-au asociat cu Apollo, şi că acesta călătorea în ţara hiperboreenilor într-un car tras de lebede albe. Nimeni nu poate găsi drumul care duce în ţara hiperboreenilor, unde nu se poate ajunge nici pe pământ, nici pe mare. Doar eroii şi cei pe care

AAAnnnuuulll IIIIIIIII,,, nnnrrr... 111 (((777))) mmmaaarrrtttiiieee 222000000999

RRReeevvviiissstttăăă cccuuullltttuuurrraaalll---şşştttiiiiiinnnţţţiiifffiiicccăăă FFFooonnndddaaatttooorrr::: VVViiicccuuu MMMeeerrrlllaaannn

Din cuprins

Pagina 3 Fenomenul geologic Sitoaia Vicu Merlan

Pagina 3 Fosile vii Oana-Maria Ciumac

Pagina 4 Micii ecologişti Educ. Viorica Asimine, Nina Gherasim

Pagina 5 Un mediu curat – o viaţă sănătoasă Instit. Laura Munteanu Înv. Săndiţa Avram

Pagina 5 Sensul existenţei şi cultura Prof. dr. Doina Grigoraş

Pagina 6 Istorie şi prezent în crizele financiare Ec. Aurel Cordaş

Pagina 8 Vintilă I. C. Brătianu – Scurtă biografie Prof. Gică Scarlat

Pagina 11 Gaura din... bio-bibliografie Prof. Valeriu Neştian

Pagina 12 Pace pentru… suflet Olariu Elena

Pagina 16 Poezie Ioana Frenţescu Valentin Furtună Teodora Fălcianu Protosingher Veniamin Ion Marcu Diana Dumitraşcu Înv. Corneliu Lazăr Prof. Nicolae Olariu

Lohanul nr. 7 2

zeii îi îndrăgesc pot ajunge acolo. Hiperboreeni, se spune la Delfi, trăiesc o mie de ani, mereu tineri, fericiţi şi bucuroşi, căci nu există la ei boală, oboseală sau bătrâneţe. Toţi cântă şi dansează în onoarea lui Apollo, zeul luminii. În plus sunt vegetarieni, sunt oameni paşnici, drepţi şi prietenoşi. Se spune că ei i-au ajutat pe greci să respingă invazia Galilor în 279 î.e.n.

Totuşi la Delos se spuneau alte lucruri despre Hiperboreeni, care erau, după preoţii templului, fericiţi, mereu tineri, pioşi, drepţi, paşnici şi dotaţi cu puteri miraculoase. Ei trimiteau la templul din Delos daruri acoperite cu paie, prin vecinii lor sciţi. În acele timpuri antice, aceste daruri soseau la templu aduse de fecioare sfinte însoţite de cinci hiperboreeni. De altfel, două din aceste fecioare ar fi fost înmormântate la Delos. Un alt hiperboreean, Abasis, ar fi purtat o săgeată în jurul pământului fără sa mănânce nimic în acest timp.

Mitul hiperboreenilor e de aproape înrudit cu mitul vârstei de aur, a câmpiilor Elisee sau a Insulei Preafericiţilor. Anticii au căutat să localizeze ţara hiperboreenilor în numeroase regiuni mai mult sau mai puţin îndepărtate: insula Thule, o altă insulă situat ă aproape de India, în Irlanda, într-o insulă dincolo de Atlantic, într-o insulă aproape de Arabia, în Marea Mediterană, dincolo de Himalaya etc.

Dar dincolo de toate, poveştile despre Hiperboreeni nu sunt atât de fantastice şi imposibil de admis cum cred unii istorici. Într-adevăr, de ce nu ar fi posibil să fi existat la nord de Grecia grupuri de oameni religioşi care să semene prin multe trăsături cu aceşti fabuloşi oameni virtuoşi, înţelepţi, paşnici, vegetarieni şi celibatari? Şi asta cu atât mai mult cu cât asemenea oameni au existat într-adevăr, aşa cum vom arăta în continuare, ei fiind chiar strămoşii noştri, dacii.

De altfel, Iliada atestă existenţa unor oameni foarte religioşi la nordul Dunării, în timpul războiului troian. În cântul 8, versurile 6-8 se spune: „Zeus contempla ţara tracilor, cavaleri pricepuţi: pământul Misienilor, experţi în lupta corp la corp, cea a Hippimolgilor, ţara Gallactofagilor, cea a Abioi-lor, cei mai drepţi dintre oameni“. Termenul „Hippimolges“ înseamnă „cei care mulg iepele“ şi „Galactophages“ sunt „cei care se hrănesc cu lactate”. Toţi aceştia sunt traci, deşi Strabon afirmă că cele trei popoare menţionate anterior aparţin neamului Sciţilor. Aceasta este imposibil, pentru că Sciţii au venit în Europa în secolul 7 î.e.n, iar războiul troian a avut loc în sec 13 sau 12 î.e.n. Deci aceste trei popoare menţionate erau trace şi locuiau la nordul Dunării.

Sensul denumirii de Abioi este mai greu de explicat, selectăm câteva posibile variante: „cei fără familie, care trăiau fără femei“ sau „nomazi, oameni săraci, fără arc”, sau „oameni liniştiţi, paşnici”, sau „cei care au viaţa lungă”. Textul lui Homer susţine ideea că aceşti Abioi erau cei mai drepţi dintre oameni şi numele lor indică faptul că sunt oameni religioşi din moment ce trăiau în celibat (ceea ce pentru lumea greacă era un act eroic). Abioi-i se

hrăneau cu lapte, erau vegetarieni şi acest ascetism se datorează doctrinelor religioase (de fapt, tehnicilor spirituale) pe care tracii le practicau, după cum arată Posidonios, citat de Strabon.

Unii istorici afirmă că marele iniţiat dac Zalmoxis a fost contemporan cu Pitagora (şi chiar că ar fi fost discipolul lui, afirmaţie care, spune Vasile Lovinescu, trebuie atribuită incredibilei semeţii a grecilor. Vasile Pârvan consideră şi el această ipoteză ca fiind naivă şi citează diverşi istorici care menţionează faptul că de fapt Pitagora a fost un discipol spiritual al tracilor). Oricum ar sta lucrurile, este clar că spiritualitatea dacilor nu începe cu Zalmoxis şi nici vegetarianismul în cazul lor nu provine de la şcoala lui Pitagora, deoarece, repetăm, acesta a trăit în secolul 7 î.e.n.

Se presupune de altfel că ceea ce a adus nou Zalmoxis în practicile spirituale ale dacilor a fost folosirea camerelor subterane sau a grotelor pentru asceza spirituală, în scopul atingerii nemurii. Aceştia trebuiau să trăiască izolaţi, departe de zgomotul satelor şi de locuitorii lor. Ei trebuiau să trăiască ascunşi, de altfel locuiau destul de mult în grote. Viaţa misterioasă a adepţilor lui Zalmoxis, care trăiau ascunşi în peşterile lor, nu se căsătoreau, erau vegetarieni şi refuzau bunurile lumeşti, poate cu siguranţă să fi fost sursa istorică a mitului hiperboreenilor, din moment ce discipolii lui Zalmoxis trăiau în munţi unde se aflau peşteri, în Carpaţi, la nordul Dunării şi al Greciei.

O viziune mai elaborată asupra mitului hiperporeenilor este prezentată de Vasile Lovinescu în lucrarea sa „Dacia hiperboreeană”, care ne prezintă o abordare iniţiatică a istoriei, asociată cu o geografie sacră a Planetei noastre. În această viziune, poporul iniţiat al hiperboreenilor migrează în diferitele cicluri istorice în zone geografice cu o semnificaţie sacră aparte. Şi, am completa noi, în aceste zone speciale se află în diferitele etape istorice proiecţia în planul fizic a Shambalei, centrul spiritual al planetei. Una din etapele acestei migraţii a hiperboreenilor a fost în Dacia, iar tradiţia spirituală dacică este „urmaşa“ culturii lor. (Insula Şerpilor mai era numită şi Insula Albă sau Leuce, şi templul lui Apollo care a existat aici, ale cărui ruine există şi azi, ca şi toponimia din zonă atestă această conexiune). Muntele Omu, numit în popor „Osia lumii“ sau „Buricul Pământului“ este axul central al geografiei sacre a României.

Originea poporului arian În tradiţia orientală se arată că originea poporului arian

trebuie căutată în munţii Carpaţi, unde s-a aflat anterior zona de proiecţie a Shambalei, zonă care va redeveni centrul spiritual al planetei înaintea încheierii actualului ciclu planetar. O dovadă inedită a acestei origini este prezentată în lucrarea lui Nicolae Miulescu: „Dakşa, ţara Zeilor”, care din păcate este greoaie pentru cel care nu cunoaşte mitologia indiană şi epopeele istorice indiene. În esenţă, Miulescu dovedeşte cu argumente lingvistice faptul că principalele episoade ale acestor epopee/mituri s-au desfăşurat în Dacia, prin faptul că numele localităţilor şi a personajelor se regăsesc în multe nume de localităţi, munţi sau râuri păstrate până în prezent, iar acestea sunt şi grupate conform miturilor sau povestirii respective.

Martie 2009 3

Fenomenul geologic Sitoaia Vicu Merlan

Unul din cele mai interesante fenomene geologice din

Podişul Central Moldovenesc, îl întâlnim la limita nord-estică a judeţului Vaslui, în comuna Arsura. La 1 km de satul Râpile (Mihail Kogălniceanu), în partea de nord-vest şi la 2 km sud de Arsura, pe o porţiune de circa 1 km se poate cerceta un fenomen carstic inedit pe un astfel de fundament.

Pârâul Sitoaia ce îşi are obârşia la N-NV de Arsura, după ce traversează localitatea, meandreză alene pe o lungime de 500 de metri după care dispare brusc din peisaj, apărând în aval la circa 700 metri de sub stratele de loess şi calcar fosilifer sarmaţian (fost fund de mare - Marea Sarmatică ce se întindea pe aceste meleaguri acum peste 10 milioane de ani în urmă). Explicaţia rezidă în existenţa unui strat gros de calcar, sub cel de cernoziom şi loess (la circa 5-7 m adâncime), care în acest segment geologic este dizolvat, găurit, fapt care face posibilă coborârea apei în nivelul inferior. Apare la suprafaţă în aval, acolo unde stratele de calcar apar la zi, în urma proceselor de erodare regresivă, ce au ca punct de plecare ravenele adânci din NV satului Râpile. Toponimul pârâului Sitoaia, provine de la acest fenomen geologic, făcându-se analogia cu o sită prin care apa trece nestingherită.

După parcurgerea a peste 300 de metri în aval, pârâul Sitoaia

întâlneşte un strat mai rezistent de calcar recifal, pe care îl ferestruieşte, lăsând în urmă un microchei de tip…canion. În această porţiune se pot identifica numeroase praguri, mici cascade, marmite (scobituri concoidale în albia minoră) etc.

Microcheiul dăltuit în calcar poate fi întâlnit în sectorul mijlociu al pârâului, pe o lungime maximă de circa 400 de metri. Partea cea mai abruptă se poate vedea în partea estică, unde peretele cochilifer este mai rezistent. Minicanionul este întâlnit pe o lungime de circa 50 de metri, având o lăţime cuprinsă între 2-5 metri. Abruptul canionului nu este rectiliniu ci prezintă erodări asemănător unui ferestrău, având înălţimea cuprinsă între 1-3 metri. Luciu de apă se adânceşte, mai ales la nivelul pragurilor, la peste 1 m.

Calcarul recifal de la Râpile prezintă un bogat material fosilifer, alcătuit din valve de scoici (Cardium fittoni, Congerii, Unionide, Melanopide, Mactra fabriana etc), cochilii de melci etc.

Fenomenul inedit de la Râpile, comuna Arsura, este interesant atât prin caracteristicile geologice de carst pe care ne-o etalează cât şi prin bogăţia faunistică paleontologică, fapt care cu siguranţă va atrage în zonă atât cercetători cât şi turişti dornici de cunoaşterea diversităţii naturale înconjurătoare.

Fosile vii Oana-Maria Ciumac

Cu mai bine de 220 de milioane de ani în urmă, flora terestră

era dominată de plante cu flori primitive. Printre ele se numără şi binele cunoscute conifere, arborele Ginkgo biloba, Cycas revolute şi cei mai mari arbori din lume, giganticii Sequoia gigantea. Timp de 120 de milioane de ani aceste plante au constituit vegetaţia dominantă a Pământului.

Sequoia gigantea – arborele mamut Aceşti uriaşi ai regnului vegetal sunt regăsiţi în număr mare

în California. Sequoia face parte dintr-o specie de gimnosperme care pot trăi mii de ani iar la maturitate pot ajunge la 145 de metri înălţime, cu circumferinţa tulpinii până la 38 de metri. Recordul oficial al mărimii este deţinut de un Sequoia numit „General Sharman“ ce se găseşte în Parcul National Sequoia din California. Se ridică la 83,3 metri înălţime şi 31,1 metri la bază şi este cel mai mare organism existent pe Pământ.

Deşi puţini şi la noi în ţară putem găsi câteva exemplare de Sequoia gigantea, în Simeria în parcul dendrologic din Oradea, în

NN Naa a

tt tuu u

rr raa a

Lohanul nr. 7 4Bucureşti în Parcul Carol.

Ştiaţi că... pe platforma netezita a unui ciot de Sequoia cu un diametru de 16 metri pot staţiona comod 12 limuzine?

La începutul secolului a fost doborât un arbore de Sequoia din care s-au încărcat aproximativ 600 vagoane de lemn?

Ginkgo biloba- arborele pagodelor Ca şi Sequoia gigantea arborele pagodelor este considerat

una din cele mai vechi specii de arbori din lume fiind originar din Extremul Orient. Arborele ginkgo este singurul exemplar existent din familia Ginkgoaceae, care are 18 membri, din care cel mai timpuriu datează de acum 270 de milioane de ani.

Interesul pentru acest arbore sacru, a determinat acordarea mai multor denumiri populare. În China se numeşte“ arborele pagodelor“ sau „ arborele celor 40 de steme“. În Japonia copacii bătrâni sunt adoraţi precum zeii iar pentru a le confirma sacralitatea se leagă de trunchiul arborelui o shimenawa – coroniţă din tulpini de orez. Li se spune „arborele templier“ iar în restul ţărilor de pe glob i se spune „arborele lui Dumnezeu“ sau „arborele vieţii”.

Ca plantă medicinală Ginkgo este folosită într-o multitudine de afecţiuni. Chinezii au folosit-o în tratarea astmului, congestii pulmonare, amnezii, migrene. Acestea sunt însa numai o serie din beneficiile plantei minune.

Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori feminine sau masculine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Toamna frunzele lor se îngălbenesc şi cad, culoarea lor devenind galbenă cu nuanţe extrem de atrăgătoare.

Ştiaţi că… dacă strivim un fruct de Ginkgo biloba provoacă un miros înţepător şi urât mirositor?

Cycas revoluta – palmier sago Este vorba de o plantă interesantă care există din vremea

dinozaurilor din perioada Mezozoică de mai bine de 150 de milioane de ani.

Forma şi textura sa unica îl fac o plantă foarte căutată atât pentru arta peisagistică cât mai ales ca plantă de interior. Are un aspect foarte simetric, coroana are frunzele de culoare verde închis, penate, iar trunchiul are aspect neregulat. Planta creşte greu

atingând înălţimea maximă în aproape 50 de ani. Pe măsură ce se dezvolta pot apărea ramificaţii ale trunchiului gros, lucru care îl face mai interesant şi mai atrăgător.

Speciile de Cycas se găsesc pretutindeni în lume dar originea plantei este în Orientul îndepărtat şi a fost folosită ca plantă de grădină sau cultivată în ghivece de secole.

Aceasta plantă se distinge prin eleganţa frunzelor asemănătoare cu cele de palmier, cu care se confundă foarte des. Deşi i se spune „palmier sago“ nu face parte din familia palmierilor ea încadrându-se în familia Cycadaceae.

Trebuie menţionat că aceste 3 specii de arbori sunt considerate „fosile vii“, datând din perioada Mezozoică şi trebuie să avem grijă deoarece natura are mai puţină nevoie de noi decât avem noi nevoie de ea.

Micii ecologişti Educ. Asimine Viorica, Gherasim Nina

Copilul învaţă bunătatea de la natură, iar răutatea de la oameni. – N. Iorga Natura este un nor schimbător şi niciodată acelaşi. – Emerson Schimbarea mentalităţii individului cu privire la mediul înconjurător se poate realiza numai

prin formarea unei generaţi de viitori cetăţeni conştienţi de efectele acţiunilor proprii asupra mediului.

Pregătirea copilului pentru şcoală este considerată tot mai mult „funcţia majoră”, obiectivul formativ final al activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. Un rol important în pregătirea copilului pentru şcoală revine îndeplinirii obiectivelor ce vizează comportamentele psihosociale ale personalităţii copilului şi care contribuie la integrarea şi adaptarea lui la mediul de viaţă şi activitatea şcolară.

Pentru a depăşi pragul dificil al şcolarităţii, întreprindem diferite activităţi comune, grădiniţă-şcoală.

Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar problema, deşi nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu încă de la cea mai fragedă vârstă.

Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de cunoaşterea mediului, educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin activităţile de extindere, opţionale sau extracurriculare. De asemenea trebuie să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.

Copiii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, se implică activ, li se dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii.

De asemenea, vor înţelege că în Europa există forme de relief ca şi în ţara noastră, animale, păsări, bogăţii; că europenii luptă pentru combaterea sacrificării animalelor pentru blană, a tăierii masive de lemne, a exploatării iraţionale a bogăţiilor, împotriva poluării naturii.

Cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii, stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi formarea comportamentului ecologic adecvat şi derularea de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător.

Martie 2009 5

Un mediu curat – o viaţă sănătoasă

Instit. Munteanu Laura Roxana, înv. Avram Săndiţa

Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a

omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiul Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată regenera şi conserva în permanenţă.

Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales internaţional.

Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care compun mediul.

Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii. Organizaţii nonguvernamentale au luat fiinţă la nivel local, naţional şi internaţional pentru combaterea poluării din lumea întreagă. În lume există numeroase organizaţii de acest tip, dintre care se

disting: FEEE (Fundaţia Europeană de Educaţie pentru Mediu), Greenpeace, Powerfull information (Marea Britanie), UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură), PNUE (Programul Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător).

La nivel naţional există de asemenea numeroase organizaţii al căror scop este de a atrage interesul populaţiei asupra protecţiei mediului: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii din cadrul Academiei Române, Ecosens (Bucureşti), Albamont (Alba Iulia), Ecotur (Sibiu), Marenostrum (Constanţa), Prietenii Pământului (Galaţi), Centrul Carpato-Danubian de geoecologie (Bucureşti): coord. proiect Eco – Schools, Oamenii şi mediul înconjurător (Tg. Mureş), Focus Eco enter (Ploieşti), Eco – Life (Bacău).

Totodată, există şi câteva organizaţii care acţionează pentru ocrotirea mediului în judeţ: Agenţia de supraveghere şi protecţie a mediului, Eco – Terra (Vaslui), Prietenii Naturii (Bârlad), Ecos (Bârlad), Montana (Bârlad), Concordia (Bârlad).

Ce fac eu pentru a proteja mediul, sau ce fac eu în dauna

mediului? Cum aş putea opri eu poluarea mediului şi cum aş putea eu proteja mediul?

Dialog cu preşcolarii şi elevii, exemple de comportamente ecologice şi neecologice.

Chestionar Eco 1. Ce este pentru voi mediul înconjurător? 2. Credeţi că plantele şi animalele trebuie protejate? 3. Cum aţi putea proteja fauna şi flora dintr-o pădure? 4. Ce aţi putea face voi pentru a proteja mediul? 5. Cum aţi putea voi împiedica poluarea naturii? Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă

depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Trecerea ecologiei de la stadiul de simplã disciplină ştiinţifică la cea de problemă a conştiinţei comune, naţionalã şi internaţională, reprezintă o realitate tristă în zilele noastre, când distrugerea echilibrului natural al întregii planete este iminentă. Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare şi cooperare internaţională şi de aceea depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente şi să găsească soluţii pentru a opri continuarea şi agravarea acestui proces dăunător.

Sensul existenţei şi cultura

Prof. dr. Doina Grigoraş

Ce este omul în natură? Nimic în comparaţie cu infinitul, tot în comparaţie cu neantul… – Blaise Pascal – „Cugetări

Una din cele mai interesante definiţii date culturii aparţine lui

Gadamer. Prin cultură el înţelege prezenţa unor oameni implicaţi în experienţe de joc, respectiv o împletire dintre comportamentele individuale şi procesele instituţionale, dintre libertate şi spontaneitate, ce creează sisteme de simboluri,

Omul are un destin privilegiat, comparativ cu celelalte vieţuitoare, condiţionate să trăiască doar pentru hrană şi supravieţuire.

Omul este un demiurg deoarece el poate crea o nouă realitate, cultura, desigur, creatorii de cultură sunt rari, motiv pentru care există două teorii asupra naturii umane:

Omul este o fiinţă socială (politică) ce trăieşte în colectivitate, guvernat de legi şi reguli sociale. În această accepţie, omul are în mod pregnant, rolul de agent economic, preocupat, în esenţă, de latura

materială a vieţii: banii, confortul, puterea politică ş.a. Omul este o fiinţă reflexivă, meditativă, creator de cultură,

preocupat de artă, filozofie şi religie. În această accepţiune, omul accede la nivelurile superioare ale piramidei nevoilor umane (Abraham Maslow). Aceste nevoi sunt: nevoia de a cunoaşte şi a înţelege, nevoi estetice, nevoia de autodepăşire ş.a.

Este neîndoielnic că omul are, pe de o parte, o existenţă obiectivă, biologică, ce vizează nevoile corpului şi o existenţă subiectivă, spirituală, ce vizează nevoile sufletului. Dacă scopul vieţii biologice este menţinerea şi perpetuarea speciei, scopul vieţii spirituale este trezirea sufletului, a înţelepciunii şi transcenderea contrariilor.

Viaţa poate fi asemănată cu o aventură a căutării „comorii de preţ“ – fericirea. Cel mai uimitor lucru, după cum spun înţelepţii, este că harta se află chiar în interiorul nostru: „cunoaşte-te pe tine

EE Ecc coo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Lohanul nr. 7 6însuţi şi astfel vei cunoaşte Universul cu toate tainele lui“ scria pe frontispiciul templului de la Delphi (sintagmă preluată de Socrate).

Căutarea sensului vieţii a preocupat pe mulţi oameni de cultură şi filosofi. De fapt orice om doreşte să dea un sens vieţii lui, într-o manieră mai mult sau mai puţin personală.

Lucian Blaga ne spune că sensul vieţii umane este legat de creaţia culturală care deschide un nou univers existenţial – revelaţia şi misterul. Desigur că asemenea subtilităţi ale spiritului nu sunt la îndemâna oricui, motiv pentru care, Blaga a fost contestat şi persecutat de regimul comunist.

Un alt filosof român – Constantin Noica – distinge între două tipuri de logică:

Logica lui Ares (o logică războinică, precum personajul mitologic) în care omul e redus la o variabilă într-un întreg precum „soldatul în oaste“ adică înţelegerea părţii numai prin raportare la întreg. Omul e o cifră printre altele, un fapt statistic. Acest tip de logică dezumanizează, duce la alienare şi neputinţă, anulează libertatea şi măreţia omului. De multe ori ştiinţa abordează omul astfel (sociologia, economia, medicina ş.a.)

Logica lui Hermes în care întregul poate fi înţeles în parte. Omul poate reflecta întregul. Partea contează. Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Filozofia, religia şi arta sunt cel trei domenii ale culturii ce abordează omul la acest nivel de complexitate.

Pentru a se înţelege pe sine, omul apelează la o cunoaştere diferită de cea ştiinţifică (care vizează abstractizarea şi impersonalul) anume la cunoaşterea hermeneutică bazată pe interpretarea simbolurilor care ne pot dezvălui sensul trăirilor

noastre individuale. „Omul e măsura tuturor lucrurilor“, spunea anticul Protagoras în acest spirit.

Cultura devine tot mai mult o dimensiune a calităţii vieţii. Mecanizarea şi cibernetizarea proceselor tehnologice permit oamenilor să dispună de energia pe care până nu de mult o utilizau sub forma muncii fizice şi pe care acum o pot converti în activităţi creatoare. Cultura nu mai e o „podoabă“ sau un „parazit demonic“ ci permite evoluţia omului, înălţarea sa în şi prin spirit, ridicarea de pe treapta biologică prin care se înrudeşte cu animalele.

Relaţiile interumane sunt, de asemenea, marcate de gradul de cultură a oamenilor. Apariţia umanismului în Italia între secolele XIV - XVI, ca reacţie la gândirea scolastică limitată ca o imensă dorinţă de afirmare a încrederii în Om aşa cum scria Pico della Mirandola în lucrarea sa „Cuvântare despre demnitatea omului”, aduce cu sine o importantă schimbarea a mentalităţilor. Cursul ulterior al istorie reflectă efortul umanităţii de a se desprinde de barbarie şi a se îndrepta către civilizaţie. Progresele culturii modifică nu numai nivelul de înţelegere a lumii dar şi sistemele juridice, reglementările normative ale relaţiilor dintre oameni. În acest sens, apariţia „Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului“ în 1947 poate fi considerată nu numai un act politic şi juridic ci mai ales un act de cultură şi civilizaţie, o reafirmare a demnităţii omului aşa cum anticipa Pico della Mirandola.

Omul nu cunoaşte direct sensul existenţei sale, afirmă Paul Ricoeur. El recuperează sensul vieţii interpretând lumea, limbajul şi cultura. Deci, la sensul vieţii, omul ajunge printr-un ocol, prin cultură. Omul se întoarce prin gândire asupra lui însuşi. Cultura reprezintă împlinirea sensului existenţei umane.

Istorie şi prezent în crizele financiare

Ec. Aurel Cordaş

Dacă deschidem Dicţionarul de economie la litera C găsim:

criză financiară = dereglare a sistemului financiar al unei ţări, sistem format din: sistem de credit (suma relaţiilor de credit a formelor, metodelor şi normelor de acordare a creditelor existente), circulaţie bănească (mişcare continuă pe care circulaţia mărfurilor o imprimă în mod direct banilor), finanţele statului (finanţele bugetului de stat, asigurărilor sociale, asigurărilor de bunuri şi persoane, răspundere civilă). În sens restrâns, criza financiară înseamnă dereglare a finanţelor statului şi care se exprimă în deficite mari ale bugetului de stat (parte a cheltuielilor bugetare, ce nu pot fi acoperite din venituri bugetare).

Crizele financiare au fost determinate de evenimente economice şi politice extreme care au atras după ele secătuirea visteriei statului.

Cauza cauzelor unei crize financiare o constituie războaiele care trebuie susţinute de cheltuieli bugetare uriaşe fiind însoţit de enorme distrugeri de valori materiale şi spirituale.

O primă cauză a unei crize financiare o constituie tendinţa cheltuielilor bugetare exagerate şi micşorarea spiritului de economisire.

În decursul istoriei, o altă cauză a fost inflaţia monetară, fenomen care constă în suprasaturarea arterelor de circulaţie cu o cantitate de bani de hârtie care depăşeşte nevoile reale ale necesarului de monedă pentru circulaţia normală a mărfurilor, situaţie ce duce la devalorizarea banilor (reducere oficială a valorii semnelor băneşti în raport cu aurul sau cu valutele străine, cu implicaţii în creşterea preţurilor pe piaţă şi reducerea puterii de cumpărare).

Deci inflaţia poate fi cauză şi efect. Astfel inflaţia are influenţă negativă asupra funcţionării economiei naţionale, accentuează disproporţionalităţile producţiei, dezorganizează comerţul şi circulaţia bănească.

A treia cauză este hipertrofia creditului (dezvoltarea excesivă a volumului creditului) pe termene diferite, care în cea mai mare parte, din varii motive, rămâne imobilizat, provocând şi blocarea circulaţiei creditelor.

Risipa cheltuielilor bugetare neproductive, ce are consecinţe grave asupra bugetului statului formează a patra cauză a crizei financiare. Bugetul reprezintă un tablou, o balanţă cu doua părţi, la

Venituri (intrări): impozite şi taxe pe salarii, vărsăminte din profiturile întreprinderilor industriale, agricole, comerciale, bancare etc., cotizaţii pentru asigurări sociale şi la Cheltuieli (ieşiri): finanţarea administraţiei publice, apărare, învăţământ, sănătate, asigurări şi asistenţă socială, locuinţe şi afaceri economice.

Politicile fiscale folosesc drept pârghii impozitele şi taxele. Pe lângă rolul de redistribuire a veniturilor şi de creare a surselor financiare necesare efectuării cheltuielilor cu caracter public, politicile fiscale pot contribui la relansarea activităţii economice prin reducerea impozitelor şi taxelor, ceea ce are ca rezultat creşterea veniturilor provenite din salarii cât şi din profituri şi în consecinţă se încurajează cererea de bunuri şi servicii (consumul), cât şi de bunuri productive (investiţii=dezvoltare). Numărul mare de impozite şi taxe nu ridică întotdeauna randamentul acestora, prezenţa economiei subterane ş.a. poate contribui la dezechilibrarea bugetară. Putem vorbi de a cincea cauză a crizei financiare.

A şasea cauză o constituie de regulă serviciul datoriei externe, adică totalitatea împrumuturilor exprimate în valută convertibilă, bunuri sau servicii, contractate de stat în străinătate şi nerambursate creditorilor.

Alături de aceste cauze şi alte cauze generale sau locale, situaţia este mult îngreunată de lipsa de încredere pentru măsurile ce se încearcă în îndreptarea dezechilibrului. Din cauza acestui factor psihologic, multe capitaluri nu sunt folosite în afaceri, aşa încât circulaţia monedei este mult încetinită şi piaţa financiară suferă.

Crizele financiare pot fi independente de crizele economice. Crizele financiare se împletesc cu crizele sistemului bănesc (totalitatea normelor juridice care reglementează operaţiunile de emisiune, circulaţie şi de retragere a banilor din circulaţie) şi cu crizele de credit, accentuând procesul de centralizare a capitalului, producând perturbări, modificări în sistemul relaţiilor financiare, în sensul că deficitul bugetar şi deficitul balanţei de plăţi (suma de bani cu care valoarea importurilor unei ţări depăşeşte valoarea exporturilor într-o perioadă de timp) capătă pentru unele ţări caracter cronic.

Literatura de specialitate consemnează în Anglia crize financiare în timpul războiului de şapte ani, în perioada 1756 – 1763; în S.U.A. în timpul războiului civil, în perioada 1861 – 1865. În perioada 1929 – 1933, criza financiară a fost declanşată de criza

CC Cuu u

ll l tt t uu urr răă ă

Martie 2009 7economică de supraproducţie, care a dus la creşterea exorbitantă a deficitelor bugetare şi a datoriei externe.

V. Slăvescu consideră criza din 1929 – 1933 o „criză economică cu reflexe monetare“.

Ştiinţa economică a vremii a fost surprinsă de apariţia crizei şi s-a dovedit, uneori, neputincioasă în elaborarea de soluţii viabile. Au existat încercări de ieşire din criză prin aplicarea unor măsuri.

S-a trecut la echilibrarea bugetară adică la stabilirea concordanţei, egalităţii între veniturile şi cheltuielile bugetare, prin reducerea cheltuielilor publice (achiziţii, comenzi de stat, şi investiţii) şi creşterea veniturilor statului, folosind ca suport sporirea impozitelor, a taxelor şi a reducerii salariilor.

S-a apelat la o politică de devalorizare monetară – reducerea oficială a valorii semnelor băneşti în raport cu aurul sau cu valutele străine. Efectuarea devalorizării duce la creşterea preţurilor pe piaţă în defavoarea celor mulţi şi cu venituri fixe mici.

S-a mai încercat, în decursul istoriei noastre economice, măsuri ca: mărirea emisiunii monetare (s-a constatat că aceasta este efectul crizei şi nu cauză), activarea circulaţiei monetare (dependente de lipsa de încredere a deponenţilor), politica bancară (deşi se garantase soarta băncilor, s-a renunţat, lăsând băncile să cadă) şi multe altele.

Din păcate nu toate aceste măsuri s-au materializat în rezultate aşteptate.

În scrierile economice, găsim că lucrările lui J. M. Kaynes în care este fundamentată doctrina economică a dirijismului, doctrină ce determină tendinţa intervenţiei din plin a statului în economie, prin subvenţii, investiţii şi comenzi de stat, doctrină ce va fi aplicată diferit de la o ţară la alta, iar măsurile vor oscila între liberalism şi dirijism. Liberalismul clasic înseamnă piaţă liberă care se autoreglează, adică liberă concurenţă, mişcare liberă a preţurilor în confruntarea dintre cerere şi ofertă. Dezechilibrele din activitatea economică se rezolvă de la sine prin intermediul crizelor. Intervenţia statului în economie se limita doar la asigurarea unui cadru legislativ – instituţional. Neoliberalismul doreşte limitarea intervenţiei statului la un optim necesar deoarece statul poate greşi, uneori, în amestecul său în viaţa economică, când nu se ţine seama de respectarea legităţilor economice, sacrificând economia din raţiuni politice, sociale, de conjunctură etc., generând în acest fel inflaţie, nivel de trai scăzut etc..

Criza financiară din România are şi ea „personalitatea“ ei chiar dacă se întrepătrunde cu elemente de criză economică.

Aprecierea monedei naţionale (creşterea valorii monedei şi implicit mărirea puterii ei de cumpărare) s – a dovedit riscantă deoarece a fost însoţită din anii precedenţi de o creştere a salariului real (cantitatea de bunuri şi servicii care pot fi procurate pe baza salariului nominal) peste productivitate, ceea ce micşorează competitivitatea externă a ţării, exporturile.

Deci necorelarea creşterilor salariale cu productivitatea muncii, mai ales în industrie, creşte preţul produselor româneşti la export mărind astfel deficitul balanţei comerciale – sumă cu care plăţile (cheltuielile) pentru importuri depăşesc încasările (veniturile) din exporturi, mai simplu spus, importurile sunt mai mari decât exporturile.

Deci prin balanţa comercială se compară intrările (încasările) şi ieşirile (plăţile) de mărfuri, exprimate valoric, ale unei ţări pe un an. Balanţa comercială alături de balanţa serviciilor face parte din balanţa de plăţi. Balanţa de plăţi reflectă situaţia reală a raporturilor economice ale ţării cu străinătatea. Dacă balanţa de plăţi este deficitară, adică plăţile sunt mai mari decât încasările, se impune recurgerea la împrumuturi externe şi (sau) atragerea de depozite din străinătate. Ambele soluţii presupun plata unor dobânzi ridicate. Mai există alternativa recurgerii la vânzarea unei părţi din rezervele constituite din valute şi aur. Balanţa de plăţi externe deficitară, reflectă situaţia economică precară a ţării. Datoria noastră externă va atinge suma de 60 miliarde euro, iar deficitul de cont curent, se prelimină până în anul 2012 să ajungă la cca. 10% din P.I.B. (exprimă valoarea bunurilor produse şi serviciilor prestate într-o ţară în decurs de un an şi destinate consumului final). Aceasta înseamnă că economia continua să producă pierderi, adică iese mai multă valută din ţară, decât intră prin exporturi +valuta celor plecaţi la muncă în străinătate. În plus, în continuare, ritmul importurilor este mai mare decât ritmul exporturilor, iar calitatea produselor şi serviciilor lasă de dorit sub raportul competitivităţii, ca să nu mai vorbim, la cauze, de gestionarea defectuoasă a banului public. Cred că, nici statele care s-au format pe teren stâncos şi nisipos, nu

importă cca. 80% din necesarul de produse agro-alimentare. Pământurile noastre au un potenţial ecologic imens, nefiind intoxicate cu pesticide.

Din păcate, guvernanţii noştri au alte priorităţi, nicicum securitatea alimentară a celor mulţi cu venituri mici.

Contul curent înregistrează intrările, încasările de bani de pe urma exporturilor şi ieşirile, cheltuielile pentru importurile de bunuri şi servicii ş.a., care sunt urmărite însumat la cele două balanţe precedente: comercială şi de servicii.

În condiţiile actuale ale economiei noastre, reducerea previzibilă a fluxului de capital către România, o dată cu agravarea crizei financiare ce zguduie pieţele de capital din întreaga lume, va crea probleme mari de finanţare a deficitelor de cont curent, cu cel puţin 50% din necesarul de finanţare a acestui tip de deficit.

Nu mai este nevoie să insistăm asupra necesităţii imperioase de a avea un buget echilibrat. De această stare de fapt depinde în realitate realizarea unor obiective; creşterea nivelului de trai, valoarea şi stabilitatea monedei naţionale etc.

În cărţile de specialitate se spune: în cazurile în care veniturile bugetare ordinare (provenite din impozite, taxe, venituri de la întreprinderi şi domenii publice etc.) nu asigură finanţarea tuturor cheltuielilor publice, deficitul trebuia acoperit pe seama împrumuturilor de stat, emisiuni monetare, ceea ce poate conduce la inflaţie şi la deprecierea monedei naţionale şi a dezechilibrului balanţei de plăţi externe.

Şi altă dată, ca şi acum, cel mai la îndemână mijloc de echilibrare a bugetului îl constituie comprimarea, „îngheţarea“ şi, de ce, nu reducerea puternică a cheltuielilor.

Împotriva acestei idei se ridică obiecţia că economia nu se poate dezvolta şi populaţia va suferi din cauza economiilor severe făcute în cheltuielile bugetare.

Se pune tot mai des întrebarea de ce sunt atât de mari deosebirile între salariile şi pensiile bugetarilor?. De ce un dascăl şi medic debutant, să nu mai vorbim de profesorul cu gradul l şi mulţi ani vechime are un salariu mai mic decât şoferul sau femeia de serviciu din agenţiile guvernamentale?. Veniturile de mii de euro nu mai sunt o raritate în rândul unor bugetari. Citeam într-un ziar central că sunt foşti salariaţi care primesc lunar pensii de sute sau chiar mii de euro. Este vorba de foşti magistraţi sau colonei de poliţie ori armată care ridică lunar, pensii cuprinse între 4000 şi 8000 de lei.

Mai amintim doar de tehnica militară din ce în ce mai costisitoare, măsurile luate pentru lărgirea şi întărirea aparatului administrativ – poliţienesc, regiile autonome (cu înalte poziţii de monopol, de dominaţie a pieţei, evitându-se implicarea lor în relaţii concurenţiale astfel că preţurile lor sunt cele ştiute, greu de suportat de populaţie), obligaţiile financiare militare şi politice, mari cheltuieli guvernamentale, toate acestea şi altele, apasă greu asupra bugetului României, fiind creatoare de inflaţie.

Avantaje apar doar în anumite zone ale existenţei noastre, în sensul că astfel se produce clientelismul politic şi voturi. Această situaţie prezentă este compensată prin veniturile mici ale altor grupuri sociale (sănătate, învăţământ etc.) sau micşorarea profiturilor din sistemul economic. Şi astfel salariile noastre rămân dintre cele mai mici din Europa.

Toate aceste cheltuieli bugetare, creşterea datoriei publice – totalitatea obligaţiilor băneşti contractate de stat (guvern, instituţii publice financiare etc) la un moment dat din împrumuturi interne şi externe, presiunea electorală, duc la sporirea vertiginoasă a cheltuielilor publice, iar dacă nu există acoperire în venituri, apare deficitul bugetar, cu implicaţii „perlate“ în creşterea sarcinilor fiscale (impozite, taxe) şi altele.

Companiile comerciale adaugă la costurile de producţie obligaţiile fiscale ce le revin, mărind astfel aceste costuri. Deci, toate creşterile de preţuri la materii prime, materiale, combustibil, energie, sporirea mai rapidă a salariilor decât productivitatea muncii, fiscalitatea, diferenţe de curs valutar etc, determină creşterea costurilor pe care producătorii le recuperează de la consumatori prin preţuri. Sindicatele se agită, cresc iarăşi salariile, urmate din nou de mărirea preţurilor. Spirala inflaţionistă s-a format.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi suficiente, nu lipsesc furturile din banul public prin licitaţii trucate, achiziţii publice măsluite, supraevaluări lacome de contracte plătite din bani publici etc..

Dar când se vorbeşte de majorarea salariilor celor din învăţământ, sănătate etc. se spune că: „O astfel de măsură ar avea

EE Ecc coo o

nn noo o

mm mii i ee e

Lohanul nr. 7 8ca efect creşterea fără precedent a inflaţiei, accentuarea deficitului de cont curent şi un deficit bugetar uriaş, ceea ce ar duce România într-o stare de instabilitate economică, ce va fi agravată de situaţia internaţională.“ (V. Vosganian).

După teoria economică aceste afirmaţii sunt perfect adevărate. Din păcate, aceste adevăruri nu s - au prea spus de guvernanţii noştri când era vorba de cheltuieli bugetare neproductive şi lipsite de „smerenie“ din zona politicului, care curios, nu mai produc inflaţie.

Nu le mai enumăr, acest tip de cheltuieli le ştiţi mai bine ca mine. Dar vreau să amintesc, totuşi, de cheltuielile uriaşe ale unui Parlament bicameral. W. Churchil spunea că „democraţia costă.“ Apropo, se spune prin mass-media că un parlamentar ne costă lunar 7 mii de euro, înmulţiţi cu 458 de parlamentari = 3.206.000 euro pe lună, anual cifra atinge valoarea de 38.472.000 euro. Numai că la noi totul costă mai mult decât la alţii, cu populaţie mult mai mare şi cu un potenţial economic deosebit.

Dacă, măcar, o parte din „găurile negre“ ale risipei, furturi sub diferite forme din banul

public, s – ar micşora, guvernanţii ar rezolva, poate, problema majorărilor salariale la o parte din bugetari şi de ce nu, puţin din problematica investiţiilor, deci a dezvoltării.

Ştim că economia noastră a crescut stimulată de consum şi dinamica din construcţii şi comerţ, alimentate toate acestea, prin credite.

Politica de creditare pregătită de B.N.R. prin restricţii suplimentare la acordarea de credite, creşterea dobânzilor şi o previzibilă reducere a puterii de cumpărare, vor diminua, încetini creşterea economică.

Proiectul actual al bugetului general consolidat pentru 2009 prevede un deficit bugetar de 2% (extrem de optimist) şi o creştere economică de 6%.

Criza de lichiditate din ţările vecine se va reflecta în cursul de schimb, iar scăderea fluxurilor băneşti care ar fi putut finanţa deficitul de cont curent va avea implicaţii în deprecierea monedei naţionale.

Legat de criza financiară un ziarist spunea foarte plastic, că banii virtuali au ieşit din computer şi au atacat lumea financiară reală. Nu se prea ştie cum să ne apărăm de acest monstru virtual care ne asediază.

P. Samuelson spunea că banii sunt „sângele care irigă sistemul economic“, iar băncile sunt asemănate cu plămânii societăţii.

În încercarea de a salva băncile de degringolada creată de criza financiară, unele mari state din Occident au mers până acolo, încât au încălcat principiile capitalismului, economiei de piaţă (proprietate privată, formarea liberă a preţurilor, piaţă concurenţială, stat democratic) naţionalizându-se unele bănci cu probleme, prin cumpărare de acţiuni, astfel aceasta ajutându-le cu „injecţii“ de lichidităţi, fapt ce l-ar face pe Marx, dacă ar trăi, să se bucure.

În cazul crizelor financiare un loc aparte îl ocupă aşa numiţii speculatori. Aceştia sunt organizaţii economice, persoane fizice, deţinătoare de fonduri uriaşe care sunt în căutare de sisteme monetare, monede, cu probleme, mai slabe, din orice loc a lumii.

Ca nişte rechini se reped să „muşte“ din valute, câştigând din diferenţa, creată artificial, de dobândă şi de curs valutar.

Celebră este acţiunea speculatorului Soroş care a simţit la un moment dat vulnerabilitatea monedei naţionale a Angliei, reuşind printr-un atac speculativ bancar, să câştige o sumă foarte mare în lire, cu consecinţe cât se poate de concrete asupra stabilităţii pieţelor financiare din zonă.

Un prim „atac“ financiar care urmărea să lovească leul în plin, a fost dejucat de B.N.R., materializându-se cu pierderi mari pentru speculatori. Agenţia Standard and Poor’s aruncă în aer credibilitatea României prin scăderea ratingului de ţară.

Mari cotidiene nemţeşti, americane, britanice sau franţuzeşti parcă formează o adevărată conspiraţie pentru a cânta prohodul economiei româneşti.

Se vehiculează ideea în presa românească, că aceste atacuri concertate din presa străină asupra economiei noastre au ca scop îndepărtarea investitorilor străini şi atragerea lor în ţările Occidentale care sunt în plină criză financiară şi economică.

Poţi crede orice despre aceste atacuri spectaculoase. Apar întrebări despre natura acestor acţiuni. Se ascund în spate numai interese economice, sau (şi) de altă natură?.

Istoria economică şi experienţa prezentului ne arată că interdependenţa dintre naţiuni este puternică când nu există bariere financiare. Legăturile financiare internaţionale sunt foarte strânse. Ca şi pentru criza economică, remedierea crizei financiare este dependentă în parte şi de economia internaţională.

Nu cunosc nici o ţară care s–a dezvoltat, s–au se dezvoltă, numai cu ajutorul capitalului străin sau cu fluxuri de bani venite de la cei care muncesc în ţări mai „calde“ din punct de vedere economic.

Un pachet guvernamental la nivel de ţări dezvoltate şi nu numai, de măsuri de prevenire a crizei, de stimulare şi de creştere economică, fundamentate pe regulile bunului simţ, a unui raport optim între resurse şi nevoi, a unei corelaţii judicioase între producţie şi consum, stimularea spiritului de economisire care formează capitalul propriu şi de securitate internaţională, pot genera o rezultantă comună cu implicaţii directe, acolo unde este cazul, în rezolvarea crizei şi revenirii la prosperitate.

Bibliografie selectivă A. Albu şi colaboratorii – Dicţionar de economie politică,

Editura Politică, Bucureşti, 1974; C. Kiriţescu, E. Dobrescu – Băncile, mică enciclopedie, Editura

Expert, Bucureşti, 1998; V. Olaru, I. Bădescu – Dicţionar al economiei de piaţă, Editura

Spicon, Târgu Jiu, 1991; G. C. Mironescu – Privire generală asupra crizei economice şi

financiare, Editura Tipografiile Române unite, S.A., Bucureşti, 1932; E. Prahoveanu – Economie politică, fundamente de teorie

economică, Editura Eficient, Bucureşti, 1997; Colecţia Banii noştri; Colecţia Financiarul; Colecţia Romania liberă, ediţia de Moldova; Colecţia Cotidianul.

Vintilă I. C. Brătianu – Scurtă biografie

Prof. Gică Scarlat

Dincolo de judecăţile de valoare emise la adresa lui în timpul

vieţii dar şi după moarte, el rămâne un om interesant, demn de a fi înţeles astăzi întrucât se pare că nu este suficient de bine cunoscut fiind eclipsat de celebrul său părinte Ion C. Brătianu, dar şi de celebrul său frate Ion I. C. Brătianu, ctitori ai României moderne primul şi fondator al României Mari al doilea1. În anul 1867 familia Ion C. Brătianu se mută de la Florica la Bucureşti pentru ca tatăl să fie în contact cu viaţa politică care îl absoarbe atât şi la care lua parte ca ministru al ţării (Ministru de Interne, Guvern Constantin A. Kretzulescu). Aici se născu Vintilă I. C. Brătianu în casa de pe uliţa Herăstrăului (azi Calea

1 Mircea Dumitriu, Vintilă I. C. – Brătianu altruistul din dinastia Brătienilor în revista Historia, februarie 2005, p. 75-81.

Dorobanţilor) în 16 septembrie 1867. Era al treilea fiu al lui Ion C. Brătianu (după Ionel şi Dinu2 urmat cele cinci fete Florica primul copil încetată din viaţa la frageda vârstă de 3 ani, Sabina, Maria, Tatiana şi Pia3). Viaţa copiilor familiei Brătianu cunoştea alternanţa oraşului şi cu mediul de la Florica, reşedinţa de vis a familiei, acolo unde în mijlocul unei naturi ce-şi revărsa cu generozitate darurile ei minunate, copii se

2 Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu, văzute de prietenii şi colaboratorii săi în Cuvânt înainte, p.1 în Aşezământul Cultural „Ion C. Brătianu“, XXXII, Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, Str. R. Poincare, 17, 1936. 3 George Marinescu – Din viaţa lui Vintilă Brătianu, idem, Copilăria şi studiile, p. 1.

EE Ecc coo o

nn noo o

mm mii i ee e

Martie 2009 9dezvoltau armonios fizic şi spiritual. Pia Brătianu, o institutoare venită din Elveţia şi un profesor din Piteşti au fost primii dascăli ai lui Vintilă I. C. Brătianu pentru clasele primare4. În luna mai a anului 1877 deşi familia Ion C. Brătianu era mutată la Bucureşti trăise din plin emoţia firească şi bucuria mărturisită a proclamării Independentei de Stat a României. Micuţul Vintilă de numai 9 ani a exclamat atunci surescitat în limba franceză: „şi nu vom mai da banii noştri turcilor“ şi adaugă Sabina Cantacuzino comentând afirmaţia fratelui său mai mic „Viitorul finanţist specialist în economii”! A fost o mare înfăptuire a tatălui său care era atunci Primul Ministru al României care era un stat independent5. Copilăria lui Vintilă I. C. Brătianu trece repede, poate mai repede ca altor copii6. Vintilă şi fraţii săi încep studiile liceale la Sfântul Sava, dar în al doilea an de liceu, Vintilă deşi a promovat clasa a făcut-o fără strălucire şi a fost pedepsit de tatăl său printr-o atitudine de indiferenţă care l-a afectat puternic pe adolescent. Lecţia de severitate a tatălui său a fost extrem de benefică pentru adolescentul delăsător, deoarece, cum scria Sabina Cantacuzino: „rezultatul a fost radical şi în urmă nici unul n-a muncit atât în timpul studiilor şi pot zice în timpul vieţii”7.

În anul 1885 Vintilă termină liceul şi îşi i-a bacalaureatul dovedind că este bine pregătit. După terminarea liceului încep să-l îngrijească gândul viitoarelor studii la Paris. Toamna şi iarna anului 1885 sunt rezervate serviciului militar de şase luni aşa cum făceau atunci Bacalaureaţii. Ca şi Ionel fratele său face stagiul la artilerie şi are ocazia să asiste la experimentele ce se fac cu tunurile din cupolele forturilor construite de curând de generalul Brialmont, în jurul Bucureştilor. Acum se convinge că materialul francez este superior celui german. Obţine gradul de Brigadier al Bateriei a II – a, scrie cu mândrie lui Ionel: „acum timpurile s-au schimbat şi nu ni se cere decât inteligenţă şi pricepere. Examenul ce treceaţi voi de sublocotenenţi este acum cerut pentru înaintarea la fruntaş”. (31 decembrie 18858). La examenul de ofiţer, din aprilie 1886 este foarte emoţionat în faţa colonelului Maican care-i propune sa rămână în cadrele active ale armatei încât declară: „Bătaia nu m-ar îngrozi atât ca un colonel, ca domnul Maican”. (15 aprilie 1886)

Obţine gradul de ofiţer – artilerie în rezervă, de acum nu se mai gândeşte decât la viitoarele studii9. Vara lui 1886 o petrece la Florica unde se ocupă intens cu treburile viei, intrând în toate amănuntele administrative şi de cultură10. El doreşte să urmeze arhitectura, dar tatăl său nu este de acord11. Tatăl său dorise ca toţi băieţii să îmbrăţişeze cariera tehnică, deoarece Ţara Românească intrată de curând în concertul marilor state europene, avea nevoie de tehnicieni pentru viitoarea sa dezvoltare economică. „Matematicile zicea el echilibrează spiritul şi controlează planul de acţiune12”. Studiile superioare făcute de Vintilă I. C. Brătianu la Paris la fel ca şi ceilalţi doi fraţi, Ionel şi Dinu, îl recomandă ca pe un tânăr sârguincios şi ambiţios în descifrarea şi aprofundarea ştiinţelor exacte şi a disciplinelor tehnice13. La 21 septembrie 1886 soseşte la Paris unde va urma ingineria şi se înscrie în clasa preparatorie pentru Şcoala Centrală la Liceul Saint Louise. Pe 15 iunie 1887, este prezentat de liceu la concursul Şcolii Centrale pe care îl trece cu succes. Când împlineşte 20 de ani îi declară lui Ionel: „Anii care au trecut până acum nu au fost decât uşori şi fără grijă, cei de aici înainte m-au făcut serios şi om“. Vintilă I. C. Brătianu începe cursurile la Şcoala Centrală în anul 188714. Spre a arata cât de modest era Vintilă Brătianu, este destul să arătăm faptul că la Şcoala Centrală, trebuind să declare ocupaţia părinţilor, declară pe tatăl său drept agricultor. Târziu, directorul aflând şi reproşându-i, el răspunde: „Demnitatea de Prim Ministru este vremelnică, ocupaţia de agricultor este permanentă15”. Ca

4 Mircea Dumitriu, op. cit, p.75-. 5 Ibidem, p.75. 6 George Marinescu – idem, p.4-6. 7 Mircea Dumitriu – op. cit., p.75. 8 George Marinescu – idem, p.8. 9 Ibidem, p.8. 10 Ibidem, p.9. 11 Ibidem, p.9. 12 George Marinescu, Constantin Grecescu, Vintilă I.C. Brătianu – Scrieri şi cuvântări, vol. I, 17 iunie 1899, 31 decembrie 1908, Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, 1937, p. VI. 13 Mircea Dumitriu – op. cit., p.76. 14 George Marinescu – în Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu, p.11. 15 Alexandru I. Teodorescu – Ion C. Brătianu şi fiii săi Ionel şi Vintilă, în Aşezământul Cultural „Ion C. Brătianu“ XL, f.l. Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, 1938, p.40; Sabina Cantacuzino – Din viaţa familiei Ion C. Brătianu, vol. I, Bucureşti, Editura Albatros, 1991, p.181/

student Vintilă Brătianu se remarcă mai ales în studiul matematicii unde are note bune16. La Şcoala Centrală din Paris a obţinut cele mai mari note şi a primit laudele bine meritate ale profesorilor francezi care i-au acordat titlul de comisar, prestigios şi onorant calificativ, încă neobţinut până atunci de un român, iar nota 20, cea mai mare în sistemul de învăţământ francez vorbea de la sine de calitatea excepţională a pregătirii sale profesionale17. Examenele le trece rând pe rând cu note bune şi în anul 1891 obţine diploma de inginer18.

Vintilă deşi dorise mult să devină arhitect făcând şcoala de Belle Arte după Şcoala Centrală, datorită greutăţilor materiale cu care se confruntă Ionel (fratele său), renunţase la acest proiect şi se hotărăşte să înceapă profesia de inginer19. Întors în ţară de la Paris, Vintilă se angajează ca inginer la Compania Fives Lille care-i apreciază cunoştinţele, destoinicia şi inteligenţa. Compania avea întreprinderi în ţară, el fusese repartizat la întreprinderea care se ocupa cu construirea podului peste Dunăre de la Cernavodă, sub direcţia lui Anghel Saligny20.

Cu experienţa câştigată la Cernavodă şi la uzinele Scheneider-Creusot din Franţa, unde primise, sarcina de a controla execuţia furniturii de oţel necesară podului, a condus apoi lucrările de construcţie a podurilor pe Siret lângă Bacău, de pe Argeş la Grădiştea şi montarea tablierului metalic la Podul de la Vădeni, între Brăila şi Galaţi21.

Primul ministru Dimitrie Sturdza apreciindu-i capacitatea de muncă şi de organizare precum şi inteligenţa lui îi încredinţează Direcţiunea Regiei Monopolului Statului22 în 1897 unde rămâne până în anul 1899 când guvernul liberal demisionează. Aici începe el o rodnică activitate în ceea ce priveşte reorganizarea serviciilor. Studiază cultura tutunului, mergând personal în Macedonia şi Turcia, după care o reorganizează şi la noi. Organizează desfacerea tutunurilor prin factorii poştali. Măsurile luate de Vintilă Brătianu, în scurta trecere pe la R.M.D.S. a făcut ca regia sa dea cel mai însemnat venit în bugetul statului23. În atribuţiile sale de la regie intra şi navigaţia fluvială, de a cărei mai bună organizare se ocupa cu rigoarea inginerească, dornic să accelereze transporturile româneşti şi să reducă la minimum inconvenientele create prin îngheţarea fluviului pe timp de iarnă. Preocuparea lui de căpetenie era societatea română de navigaţie fluvială (N.F.R.) să lucreze mai bine decât liniile concurente străine24.

La 1 aprilie 1898, datorită lui, a început să funcţioneze regulat serviciul român de navigaţie pe Dunăre. Lui i se mai datorează colaborarea cu societăţile sârbească şi germană de navigaţie, aşa ca N.F.R. a făcut cu ele o combinaţie pentru transporturi regulate între Sulina şi Regenzburg25. Se distinsese ca un bun organizator al acestui serviciu şi al navigaţiei fluviale26, unde-i îndemna pe funcţionari să-şi facă complet datoria să se poarte cât mai bine cu putinţă cu publicul şi mai cu seama să fie la timp la serviciu27.

După plecarea sa de la regie în mai 1899, în urma demisiei guvernului liberal D. Sturdza, Vintilă intră în conducerea ziarului: „Voinţa Naţională”. Polemica lui Vintilă Brătianu cu Partidul Conservator este provocată de taxele de trecere pe la Porţile de Fier, instituite de Guvernul Ungariei în care Brătianu vedea o lezare atât a libertăţii de navigaţie, cât şi a intereselor Românie ca stat riveran. Indignat de faptul că guvernul conservator nu reacţionase cu vigoarea pe care o socotea necesară, Vintilă Brătianu dezlănţuie o adevărată campanie de presă. Din iunie până în decembrie 1899, articolele sale se succed unul după altul, îmbinând vehemenţa polemică şi documentarea istorică spre a demonstra că traficul internaţional pe Dunăre constituie

16 Biografii paralele în Dosarele istoriei, nr. 53, 2001, p.7. 17 Mircea Dumitriu – op. cit., p.77. 18 Biografii paralele în Dosarele istoriei, nr. 53, 2001, p.7. 19 Sabina Cantacuzino - op. cit., p.179. 20 Dr. N. Duma – Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu, văzute de prietenii şi colaboratorii săi în Aşezământul „Cultural Ion C. Brătianu“, XXXII, Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, Str. R.Poincare, 17, 1936, p.35 21 Costin Murgescu – Mersul ideilor economice la români, Epoca Modernă, Bucureşti, vol. I, Ed. Enciclopedică, 1994, p.251: G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p.VI. 22 Dr. N. Duma, op. cit., p.35. 23 George Marinescu, Constantin Grecescu – op. cit,. p. VIII; A. Ioachimescu – Viaţa şi opera lui Vintilă Brătianu, Bucureşti 1936, p. 45. 24 Costin Murgescu – op. cit., p. 252. 25 G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p. VIII. 26 Dem. I. Nicolaescu – Vintilă Brătianu – Culegere de articole şi discursuri privitoare la viaţa şi opera sa, Ploieşti, Imprimeriile Independenţa, 1931, p.7. 27 Dr. N. Duma – op. cit., p. 35. BB B

ii i oo ogg g

rr raa a

ff fii i ii i ii i ss stt too o

rr rii i cc cee e

Lohanul nr. 7 10pentru România, situată la gurile fluviului: „unul din punctele de căpetenie care dau încredere în avântul economic şi politic pe care ţara noastră este chemată să-l ia”28.

Seria de articole documentate juridic, cuprind vaste cunoştinţe în domeniul economic al transporturilor fluviale, mai ales însufleţite de un cald patriotism pot forma baza de apărare a intereselor româneşti la marele fluviu care vor fi susţinute tot de Vintilă Brătianu în 1923 ca ministru al ţării (ministru de finanţe)29. În anul 1900 îl găsim continuând discuţia acestei probleme în paginile Voinţei Naţionale, însă acum începe polemica cu guvernul conservator asupra afacerii Hallier în care apare teoria: „Prin noi înşine”.

Hallier era un antreprenor francez care ajutat de finanţa franceză obţinuse concesiunea construcţiei portului Constanţa. Într-o zi declară că nu mai poate continua lucrările din cauza piedicilor puse de administraţia română şi cere rezilierea contractului cu 18 milioane de lei despăgubiri.

Manifestaţii puternice de stradă, conflicte violente, polemici de presă au fost armele cu care opinia românească reuşeşte să smulgă sentinţa prin care lui Hallier nu i se dă decât 5,2 milioane lei, din cele 18 milioane cât a cerut dânsul30.

La 20 iulie 1900 i se încredinţează lui Vintilă I. C. Brătianu conducerea marelui ziar redactat în franţuzeşte „L’Indèpendance Roumaine”, o tribună unde îşi va expune cunoştinţele şi patriotismul său31.

Odată cu revenirea P.N.L. la guvernare în 12 februarie 1901, Vintilă este numit Secretar general la Ministerul de Finanţe32. La îndeplinirea sarcinii ce i se încredinţează a pus tot zelul, toată capacitatea şi o uriaşă putere de muncă, izbutind să salveze ţara de la dezastrul financiar şi economic. A fost omul datoriei şi n-a avut altceva în vedere decât interesul public; consecinţele administraţiei sale s-au resimţit în ordinea cea domnit şi în prosperitatea economică al cărei imbold fusese33. Datorită priceperii şi spiritului său organizator, s-a redactat într-un an, lucrarea de căpetenie ce arată precis veniturile şi cheltuielile judeţelor şi comunelor cu sarcinile ce apăsau asupra contribuabililor34. Datorită lui s-a început şi dezvoltarea statisticii financiare pentru centralizarea tuturor datelor necesare, ca şi centralizarea tuturor caselor speciale în bugetul statului. De la 1876 a fost primul care s-a gândit la organizarea aparatului fiscal35. Postul de Subsecretar general la Ministerul de Finanţe a fost primul post guvernamental36.

Din 1903 intră în Parlament unde are o activitate laborioasă până în 1907, dar despre activitatea de parlamentar vom vorbi într-un alt capitol (s.n.)

În primăvara anului 1907 s-a decis să candideze la Primăria Capitalei, fiind ales în iunie 1907, Primar al Capitalei. Vintilă luând conducerea administraţiei comunale a urmărit ridicarea prestigiului autorităţii şi imprimarea de noi metode. Încă de la începutul mandatului său a dorit: satisfacerea intereselor cetăţeneşti cu dreptatea absolută şi cu înlăturarea influenţelor dinafară37. El a imprimat funcţionarilor spiritul de punctualitate la muncă ordine şi cinste desăvârşită împingând exigenţele până acolo, ca toate cererile să fie rezolvate în ordine cronologică a intrării şi înregistrării lor şi obligând pe şefii de serviciu a justifica motivele de întârziere, cum şi cele de rezolvare cu prioritate38. Lui Vintilă Brătianu i se datorează39 cele mai importante reforme şi opere edilitare din Bucureşti ca: reorganizarea tuturor serviciilor comunale, descentralizarea celor tehnice prin înfiinţarea sectoarelor, desăvârşirea planului de sistematizare40. El a îmbrăţişat ideea sistematizării capitalei în tot ansamblul problemelor legate de această chestiune, fiind primul primar cu largi cunoştinţe urbanistice care s-a interesat deopotrivă de problema circulaţiei de lărgirea străzilor şi construirea de artere noi, de reglementarea construcţiilor41.

28 Costin Murgescu – op. cit., p.252. 29 G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p. VIII. 30 Ibidem, p. VIII. 31 Ibidem, p. IX. 32 Dosarele Istoriei, nr. 53, 2001, p. 7. 33 Viitorul, nr. 6868, din 24 decembrie 1930. 34 G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p. X. 35 Ibidem, p. X. 36 Marin Nedelea – Prim Miniştrii României Mari, ideile politice, f.l. Ed. Casa de Editură şi Presă, „Viaţa Românească”, 1991, p. 56. 37 Em. Dan, Ion Roban – Vintilă I.C. Brătianu, Consilier comunal şi Primar al Capitalei, p. 90 în Aşezământul cultural … 38 Ibidem, p.91. 39 Dem. I. Nicolaescu – op. cit., p. 7. 40 Viitorul, nr. 6873, din 1 ianuarie 1931. 41 Em. Dan, I. Roban – op. cit., p.96.

Construcţia noului abator central, uzina electrica de la Grozăveşti, societatea tramvaielor comunale, canalizarea oraşului, terminarea captării apei de la Ulmi, introducerea reţelei şi a contoarelor de apă pentru înfrângerea risipei, diferite hale de cartier, prevăzute cu frigidere, numeroase scoli, dispensare medicale, trotuare şi pavaje în cartiere mărginaşe precum şi lucrări de înfrumuseţare42. Contribuţia lui Vintilă Brătianu este semnificativă întrucât el a colaborat la aceste lucrări având şi cunoştinţe în aceste domenii şi au fost făcute cu o deosebită chibzuinţă, fără sarcini grele pentru bugetul comunei43. Desigur un mare merit al lui Vintilă Brătianu este şi acela de a fi ştiut să-şi aleagă în Consiliul Comunal colaboratorii care l-au înţeles şi secondat în toate acţiunile lui44. Dar mai presus de toate cele au fost realizate cu mijloace proprii şi prin tinerii ingineri români45. Spiritul sau organizatoric a lăsat urme neşterse la toate instituţiile pe unde a trecut: la Banca Naţională ca Cenzor şi Director, la Centrala Băncilor Populare şi a Cooperativelor săteşti46 şi la „Banca Românească“ pe care a înfiinţat-o în 1911, citadela financiară a Partidului Liberal, pe care a condus-o până în 192747.

Între anii 1907-1911 lucrează la legile cu caracter agrar care au fost la ordinea zilei atunci în urma răscoalelor ţărăneşti; casa rurală, legea tocmelilor agricole, restaurarea şi dezvoltarea cooperaţiei săteşti, islazurile comunale48. În timpul guvernării liberale din anii 1907-1911 s-au creat, între altele şi sub directa inspiraţie a lui Vintilă Brătianu, trei instituţii de colaborare între particulari: Societatea tramvaielor Bucureşti, Societatea Govora Călimăneşti, Societatea de locuinţe ieftine49.

În anul 1914 a înfiinţat Societatea română de navigaţie50 preocupându-se de interesele româneşti pe Dunăre şi a contribuit la dezvoltarea serviciului de Navigaţie Fluvială Română. El dorea ca pavilionul românesc să fie reprezentat cât mai bine pe Dunăre51.

Din iniţiativa lui Vintilă în anul 1911, a fost întemeiat Cercul de Studii al P.N.L., după ce vorbise cu fratele său Ion I. C. Brătianu şi cu I. G. Duca despre organizarea cercului de studii, Vintilă a condus şi animat lucrările din interiorul cercului de studii cu stăruinţa lui neobosită şi cu dorinţa de a lumina opinia publică în numeroasele probleme ale ţării52. Primele probleme discutate în cercul de studii au fost cele privitoare la reforma electorală, la expropriere şi împroprietărire. Vintilă Brătianu a dorit să pregătească opinia publică pentru votul obştesc al cărui susţinător a fost53.

Din martie 1914, şi până în ianuarie 1916, este consilier comunal, preşedinte al Comisiei Tehnice şi aici se vede spiritul său organizatoric şi cunoscător al problemelor tehnice cu care se confruntă capitala54.

Vintilă Brătianu se instruia în mod continuu cu asiduitate documentându-se minuţios în toate direcţiunile. Era un enciclopedist, care avea cunoştinţe precise în domeniile cele mai variate ceea ce-i dădea o superioritate vădită în afacerile de stat55. A ţinut conferinţe şi a publicat monografii şi numeroase articole cu subiecte economice în chestiunea Dunării, problema petrolului, era un bun cunoscător al istoriei neamului şi asupra resurselor morale şi materiale. Considera că orice bun român trebuie să muncească serios şi cinstit pentru dezvoltarea patriei56.

Prin toate aceste realizări ale sale, Vintilă Brătianu ţinea să dezvolte iniţiativa naţională deseori dovedindu-se omul potrivit la locul potrivit57.

Astfel el promova treaptă cu treaptă spre ierarhia politicii româneşti dobândind funcţii înalte, chiar şi ministeriale, pe merit pentru că omul era cinstit şi modest fiind robul muncii de birou făcându-şi mereu datoria. (s.n.)

42 Viitorul – nr. 6873, din 1 ianuarie 1931. 43 Ibidem. 44 Em. Dan, I. Roban – op. cit. p.90. 45 Viitorul –, nr. 6873, din 1 ianuarie 1931. 46 Dem. I. Nicolaescu – op. cit., p. 7. 47 Marin Nedelea – op. cit., p. 56. 48 Dem. I. Nicolaescu – op. cit., p. 7. 49 A. G. Ioachimescu – Relaţii şi amintiri despre Vintilă Brătianu, în Viata şi opera lui Vintilă Brătianu, în Aşezământul cultural … p. 55. 50 Marin Nedelea – op. cit., p. 56. 51 N. P. Ştefănescu – Navigaţia română pe Dunăre în Aşezământul cultural… p. 394. 52 C. D. Dimitriu, Vintilă Brătianu, Întemeietorul Cercului de studii al P.N.L., în Aşezământul cultural…, p. 209. 53 Ibidem, p.209. 54 Em. Dan, I. Roban, op. cit., p. 96. 55 Viitorul, nr. 6873, din 1 ianuarie 1931 56 Ibidem 57 Alexandru I. Teodorescu, op. cit., p. 41 BB B

ii i oo ogg g

rr raa a

ff fii i ii i ii i ss stt too o

rr rii i cc cee e

Martie 2009 11

Gaura din... bio—bibliografie

Prof. Valeriu Neştian

Huşul a avut câteva personalităţi emblematice, care se bucura

de veneraţia multor contemporani ai noştri. Una dintre ele este Mihai Ralea, al cărui nume trezeşte — mai ales în cercuri intelectuale de stânga - o avalanşă de elogii, de aprecieri laudative. În oraşul dintre vii, i se perpetuează un adevărat cult.

Astăzi, o abordare fără prejudecăţi şi tabuuri a marilor personalităţi în spiritual adevărului integral şi în scopul de a se înlătura anumite exagerări, de a debloca receptarea interpretarea valorilor naţionale, viziunea statică, neproductivă asupra unor importante aspecte ale existenţei şi activităţilor umane, devine o necesitate oportună, foarte utilă, de real interes. E o atitudine spirituală benefică, novatoare, catalizatoare, un proces de consolidare a conştiinţei critice, în absenţa căreia nu se pate clădi decât pe nisip. Aşadar, înapoi la Ralea.. Da, însă într-o variantă adaptata. Adică depăşind „modelul“ Ralea, prin reacţie constructivă la ceea ce reprezintă el ca achiziţie creatoare pozitiva: Ralea e un „model“ în măsura în care obligă la altceva, („Viaţa unui autor nu-i decât reazemul operei sale“ Jean d Omersson.)

Or, adulatorii subtilului Ralea săvârşesc o eroare majoră în examinarea manifestărilor acestuia: confundă pe marele sociolog, psiholog, eseist, moralist (fără morală!) Mihai Ralea, cu omul politic Mihai Ralea, care ni se pare a fi mai puţin vrednic de admirat, de preamărit. Nu faţă de omul de cultură reputat Ralea avem rezerve, ci vizavi de omul (zis cu „deschidere umanistă, progresista,; democratică", ostil românismului) care-a jucat un rol politico-ideologic nefast îndeosebi între anii 1938 şi 1964. Fapt prin care n-a mai onorat cultura română, Naţiunea noastră, locurile lui natale.

Un bărbat politic nu se poate refugia, ca să scape de critici, de vinovăţii, în dosul personalităţii sale culturale, utilizate diversionist ca un căluş elegant în gura virtualilor contestatari de idoli.

0 cântărire dreaptă a serviciilor aduse culturii naţionale presupune, cred, şi o discuţie urbană (nu o ocolire)) a atitudinii şi a activităţii celuilalt Mihai Ralea - „scepticul sănătos“ care, adesea, aservindu-şi conştiinţa, a practicat „cu artă“ compromisul nevertebrat cu inchizitorii culturii şi spiritualităţii româneşti. Pentru ca, în present neştiinţifice ciopârţiri, ajustări, aranjări, intruziuni ale fanilor săi să-i covârşească bio-bibliografia.

Altminteri, încă din vremea studiilor sale universitare pariziene, tânărul vlăstar al Huşului s-a lăsat cu veselie atras de ideile marxiste, iniţial ale lui Jean Jaures. A luat legătură cu căpetenii comuniste prosovietice, ca Marcel Cachin şi Clara Zetkin, cu liderul socialist Leon Blum, cu cercuri masonice. „Mersul“ firesc totdeauna spre stânga, spre apropierea şi identificarea cu partidul comunist (sublin. ns.), cum avea să declare cu mâna pe inimă înainte de moarte, n-a fost din convingere, ci dintr-un oportunism ultraprofitor. Ateu declarat, însă, a fost…

În nr. 1-3/1937 dedicat postum lui Constantin Stere de „Viaţa românească“ (revistă care n-a fost suprimată în toamna lui 1940, ci i s-au tăiat dubioasele ei subvenţii, ceea ce nu-i tot una!),ţărănistul Ralea scria „poporanistic": S-a vorbit şi se tot vorbeşte cu o uşurinţă beoţiană de bolşevismul lui G. Stere. Dar există oare teoretician care să fi arătat mai clar imposibilitatea industriei mari şi a socialismului la noi; există oare om politic care, cerând creaţiunea unei mici proprietăţi ţărăneşti, să ofere un dig mai serios anarhiei bolşevice"...? Aceasta, pentru „mersul“ firesc. Când n-a fost în firea lui Mihai Ralea? Când îl apăra pe Stere („o fire tragică şi metafizică"') de învinuirea de bolşevism, sau când se „identifica“ cu partidul comunist?

Mai departe. Ralea devine susţinător „trup şi suflet“ al dictaturi „de dreapta“ a lui Carol al Il-lea şi al formaţiunii sale totalitariste „Frontul Renaşterii Naţionale", deşi se declara ţărănist de stânga. Intre 30 martie 1938 şi 5 septembrie 1940, este ministrul Muncii şi al Asigurărilor Sociale.

În aceasta calitate oficială vizitează în februarie 1940 Germania şi este decorat cu „Vulturul german“ de Robert Ley, ministrul hitlerist al Muncii. (Vezi presa timpului). Din corul de laude fără măsură (şi fără conştiinţă) aduse lui Carol - „Marele Nostru Rege“ (cu majuscule) cu ocazia împlinirii a zece ani de la

revenirea sa în ţară, nu putea lipsi tocmai Mihai Ralea. În conferinţa lui din 6 iunie 1940, el perora: A fost o revoluţie (restauraţia n. n.) lentă, organică, în care marile imperative ale tranziţiei (citeşte: ale trecerii spre dictatură monarhică) s-au împle-tit cu cele mai urgente chemări ale timpului. Muncitorii ştiu astăzi că numai Regele lor are voinţa şi puterea de a le îndeplini revendicările lor juste...Din tot sufletul, recunoscătoare şi plina de nădejdi, muncitorimea română strigă: Trăiască Regele (Carol al II-lea, Regele Muncitorilor. Ce funcţie minoră a jucat idealismul patriotic în comportamentul lui Ralea când ştim acum că el se va identifica pe criterii de interes material, cu totalitarismul comunist, regim opus carlismului... Ori greşim noi?!?

Ulterior, în Consiliul de Coroană din 26 iunie 1940, Ralea votează pentru cedarea capitulardă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, alături de Argetoianu, Angelescu, Gigurtu, Tătărescu, Giurescu, Petre Andrei etc., şi nu pentru păstrarea demnităţii naţionale, cum au făcut Iorga, Traian Pop, Ştefan Ciobanu ş.a. Paul Soma (în „Scrisuri", p. 547) îi numeşte „lichele, oameni fără coloana „vertebrală, indivizi imorali şi fricoşi". De altfel, o opţiune asemănătoare a avut Ralea şi în cazul acceptării dictatului de la Viena... În carlist înfocat, nu putea fi agreat de guvernarea antonesciană. Deci a trecut în lopoziţie. Prinzând din aer direcţia vântului năpraznic pentru neam şi ţara, autorul volumului Intre două lumi“ (sic) s-a apucat să angajeze avocaţi „buni“ pentru bolşevicii arestaţi, lucru care i-a adus o scurtă detenţie „confortabilă în lagărul de la Târgu-Jiu. Evident, şi-a pus semnătura pe „Memoriul“ din 4 aprilie 1944, al intelectualilor de coloratură roşie, roşietică sau roză, prin care se cerea încetarea ime-diată a războiului, pe şleau — capitularea României în faţa bolşevicilor şi a aliaţilor lor conjuncturali. De fapt Ralea, din anul 1942, se apropiase de complotiştii ce pregăteau, sub umbrelă ruso-comunistă, lovitura din 23 august 1944.

Imediat după 23 august 1944, a trecut deschis, cu bagaje şi atelaje în tabăra ideologiei secerei şi ciocanului, creând (anterior) un partid de buzunar filo-comunist, sub denumirea mascată „socialist ţărănesc". A fost „propulsat“ în rândul nomenclaturii; a ocupat importante funcţii politice şi cultural şi-a „revizuit“ în spirit materialist dialectic şi istoric cărţi publicate înainte de 1944; a scos alte volume de factură comunistoidă, şi de critic a capitalismului putred a imperialismului americano-englez, de omagiere a lui Stalin, Gheorghiu-Dej, Jdanov (n-a mai avut parte să-l elogieze şi pe Ceauşescu, ghinionul său!), a compus sute de articole pentru publicaţii democrat-populare, de la „Dezrobirea“ socialist—ţără-nească până la oficiosul „Scânteia“ Cădere sub vremi, marca Sadoveanu, Arghezi et .comp.?!

Regretabilul său colaboraţionism se vădeşte şi prin aceea că devenind „acuzator", „procuror“ foloseşte (în numele principiilor comuniste) verbul injurios, în scris şi oral, la adresa nu doar a „duşmanilor de clasă“ ci, în particular la terfelirea colegilor săi care preferaseră tăcerea, temniţa, exilul, în locul Academiei...

În 1955, Mihai Ralea întocmeşte un amplu şi denunţător Raport asupra atitudinii intelectualilor faţă de regim şi a calităţii „producţiei intelectuale", de factură cvasi-securistică, probabil bine, remunerat de „guvern şi partid“ (conform vol. Intelectualii români în arhivele comunismului; 2006, p. 111 şi urm.).

"Dintr-o frivolitate amestecată cu un cinism mereu aşezat“ (l-am citat pe Virgil Ierunca, care în cartea „Româneşte“ îl trece pe conu’ Mişu printre „sufletele moarte"), autorul combatantelor lucrări În Extremul Occident", „Cele două Franţe“ ş.a. se adresează într-o scrisoare din 1962: (vezi „Scânteia", nr. 5533) partidului comunist, solicitându-i „onoarea“ de a-l înscrie în rândurile sale. El o supune Biroului politic al C.C. al P.M.R. „după o îndelungată şi adâncă analiză de conştiinţă“ Partidul a hotărât primirea lui (şi a lui G. Călinescu) „fără stagiul de candidat! Concesie enormă, însă justificată de „activitatea obştească“ a celor chemaţi şi aleşi.

Ultimul sector de propagandă şi agitaţie a fost UNESCO, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale (T. Vianu era secretar general). Amândoi au călătorit pe banii poporului înrobit, persecutat, peste mari şi ţări, pentru a impune „imaginea strălucitoare a României noi", în „drumul ei victorios spre socialism şi comunism, spre triumful revoluţiei…“

Precum el însuşi afirma, „aceasta, orice s-ar întâmpla vreodată n-o putem uita"?

Şi totuşi, cum spunea Saint-Exupery, esenţa lumânării nu e ceara care se topeşte şi pătează, este lumina…

BB Bii i oo ogg g

rr raa a

ff fii i ii i ii i ss stt too o

rr rii i cc cee e

Lohanul nr. 7 12

Pace pentru… suflet

Olariu Elena

Adevărul este o flacără atât de puternică şi luminoasă încât nu-i poţi suporta strălucirea.

Goethe Linişte. Hărmălaia minţii din umbra

obuzelor ultrasofisticate ale mass-mediei, posterelor şi gâfâiala celor care mereu se vor în vârful muntelui, obosiţi poate, de orele de nesomn, şi răguşiţi, au început să se aşeze; le tremură mâinile. Inapetenţă poate. Gura, cu iz de iască topită, le-a încleştat buzele iar dinţii, de atâta scrâşnire, se cariază înainte de vreme…

Şi cât orbit fără zahăr au consumat!...Şi câtă gentileţe cu gel le-a primenit pe dinăuntru mandibula…! Dar adevărul, peste fire de înţeles, ca un Moş Crăciun, este mai puternic şi luminează ziua de mâine aşa cum nici n-am visa.

Pace pentru suflet. Chipurile, îmbătrânite înainte de vreme, caută să scormone în stejarul- trecut de prima tinereţe, să-şi însuşească fructul acestuia; ghinda este o poamă al cărui miez poate hrăni şi gingaşa veveriţă şi pe ursuzul mistreţ dar pe molcomul Moş Martin: toţi deopotrivă se odihnesc la umbra stejarului şi-i mănâncă poamele cum tot românul îşi duce veacul hrănindu-se cu laptele crud şi dulce al acestei ţări şi la umbra pădurilor sale şi a livezilor mănâncă poame pe care pământul şi florile la dau necondiţionat. Numai voturile se dau cu promisiuni.

Linişte. Într-o binecuvântată dimineaţă de marţi ale sfârşitului de noiembrie, bunul samaritean – Dumnezeu a

spălat pământul cu lacrimile celor nevoiaşi şi ca lacrimile să nu se piardă le-a transformat în fulgi. Aşa au putut fi observate, când s-au trezit, de cei ce-au terminat număratul voturilor, aşa s-au bucurat de seninul primei zile de iarnă, lumina acesteia orbindu-le aproape privirea…Căci nu-i lucru de şagă cu voturile acestea. Căci nu-i lucru de glumă cu statul pe fotoliu în primele rânduri.

Linişte. Copiii, singurii care se bucură de venirea iernii, se joacă prinzând cu gura fulgii. Şi-i numără…Când au ajuns la zece, drumul, alunecos, îi face să piardă şirul fulgilor număraţi şi o iau de la început. Nu-i mai rău la numărătoarea voturilor însă; Andrei, copilul nimănui, este trist: bunica a plecat să-l aducă pe Moş Crăciun iar mama, este plecată la studii. Tatăl, dincolo, trebuie să vină acasă. Când va veni. Bunicul, singurul care-i simte tristeţea şi singurătatea, citeşte într-un ziar. Cu ochelarii pe nas, deretică apoi acela prin bucătărie: este vremea micului dejun.

De afară răzbate până în casă războiul vesel al copiilor care adună, adună bulgării: mai mari şi mai mici, după mările, să facă primul om de zăpadă. Pentru că razele soarelui încep deja să plângă pământul şi pârâiaşe mici lăcrimează văile…Doar omul de zăpadă, liniştit în strălucirea soarelui, simte dar nu plânge căldura sufocantă şi încet, încet se retrage din calea-i.

Adevărul este o flacără atât de puternică şi luminoasă încât nu-i poţi suporta strălucirea.

Dar trebuie ca sufletul să-ţi fie îmbrăcat în haină albă, să poţi înţelege şi retrage la vreme, picioarele să nu-ţi intre în glodul vremurilor din urmă…Şi de început de an 2008.

Linişte. Într-un colţ, de suflet, un copil, privindu-se în oglindă, repetă de zor la o scenetă unde are rolul Bunului Samaritean; vorba acestuia, plină de înţelepciune, trebuie să împace cele două părţi ale omului, pozitiv şi negativ. Odată ajunse la comuniune, să dăruiască celui de-al treilea prietenie, căldură, dragoste…Ce mai rol!, îşi spune. Deodată observă că dintr-un colţ al oglinzii îl priveşte cineva: inima îi tresaltă de spaimă că cineva i-a urmărit toată scălămbăiala în vreme ce el se ştia singur…Stupoare însă: era chiar el îmbrăcat în costumu-i de bun samaritean. Altă figură însă. Până acum nu o observase…Poţi face şi bine dacă vrei. Numai să vrei însă…

Adevărul este o flacără care poate să te ardă până la carbonificare sau să-ţi lumineze mintea şi sufletul devenind pentru cel de lângă tine bunul samaritean sau nebun.

Sfera sfântă a Pământului Ioana Frenţescu În cascada clipelor, unde cresc mălinii raiului, pulsează râul inimii, instinctul, încă, nebiruit de ghimpele morţii. Sub roua dimineţii bucăţi de frunze formând puzzel-ul gândirii se lasă mângâiate de răsăritul soarelui, ce se leagănă ca un clopot. Florile înalţă şoapte, în natura vindecată de elixirul îngerilor ce miruiesc cu iertare, sfera sfântă a pământului.. Melodia iubirii soţului Ioana Frenţescu Chipul tău mă farmecă, ca şi pianul ce naşte melodia iubirii, ce sună ca şi cristalul.

Nici Claiderman nu poate reda visarea, dulceaţa sunetului ce îmi hrăneşte pulsarea. Prin sunete înalte cum vii vindeci duhul rănit al muzicii triste, cu grijă descui glasul unui cântec precum cheia sol un portativ. Fără tine nu aş fi compus, cu toate că versul mă cheamă, fără tine nu aş fi iubit, cu toate că recunosc mi-a fost teamă. Vals Ioana Frenţescu Voi lua în pleoapele mele aşteptarea, o lume născută în tăcere, valsul norilor scăldaţi în zările albe ale cerului; Voi lua în singurătatea mea, o mare de cer ce lunecă între ocheanele lunii, un vals al valurilor desprinse din vârfurile munţilor mareei; voi lăsa în căutarea mea o urmă a trecerii mele,

un vals al uitărilor, pe care timpul o va sedimenta; voi şti, astfel, ce am luat fără să mă pierd, voi şti, astfel, să-mi culeg destrămarea... Tu plângi Valentin Furtună Tu plângi Şi nu-i destul că plouă afară, Tu plângi, Potopul vine-a doua oară. În vânt temut De plopii goi Aşa eram noi amândoi La marginea vieţii. Tu plângi Şi nu-ntreaba poeţii Ei plâng cel mai uşor.

Martie 2009 13Pasăre albă Valentin Furtună Pasăre albă prăbuşită, Iarna prin mărăcinii câmpiei. Vântul ameţeşte creanga, Din măcieşi cad picături de sânge. Prin păpurişul răsturnat Se pierde-n vale turma. Păsări negre-adunate noaptea, Pe zare tot mai multe Sclipiri de lup. Apropii flacăra de tun Şi bubuie tăcerea. O scrisoare de la iarnă Teodora Fălcianu Vântul aduce cu el o scrisoare O lasă în codru şi apoi dispare O gaie cu pretenţii îi dă de citire Toate mulţimea, curioasă de fire Cu gura căscată aşteaptă o veste -Iarna soseşte, departe nu este. Fug iepuraşii şi coana vulpe Şi păsările şi nişte ciute Şi vrăbiuţa şi piţigoiul Fuge şi lupul şi cu vulpoiul Toate ameţite, fricoase din fire De colo-colo umblă-neştire. Staţi: liniştiţi-vă ce vă agitaţi Striga o buhă din vârf de copaci Priviţi la soare, priviţi asfinţitul Doar vine iarna, nu vine sfârşitul! Dochia Teodora Fălcianu Se zvoneşte că pe muntele Ceahlău O preafrumoasă fată zace împietrită Dochia este numele său Şi este de viţă nobilă, vestită. Povestea ei este frumoasă tare La Roma vrând s-o ducă Un împărat roman Ea auzind, de frică fuge în lume Pusă pe fugă de ostaşii lui Traian Să-i păcălească pe romani în grabă S-a preschimbat pe loc în babă Şapte cojoace peste ea şi-a pus Şi către munţi urca, sus, sus. De ce urca, se dezbrăca Câte-un cojoc pe jos lăsa Ostaşii nu au fost păcăliţi Şi-atunci altă idee i-a venit Decât să fiu eu de romani furată Mai bine mă transform Doamne într-o piatră! Locul natal Protosingher Veniamin Ce tainic dor mă leagă De locul meu natal,

De vechea casă părintească, De stâna de pe deal? Eu am acolo rădăcina, Înfiptă adânc în timp, Acolo am văzut lumina, Gustând al vieţii nimb. Strămoşii adormiţi aşteaptă, Să trec pe la morminte, Să văd le este crucea dreaptă, Îmi mai aduc de ea aminte? Fii de ţărani din tată-n fiu Rămăşi acasă la pământ, Ar vrea mereu eu să le ştiu Locul natal şi de mormânt. Sunt un pribeag printre străini, La mine-n sat mă simt acasă, Mă cheamă vatra din străbuni, Acolo-i viaţa mai frumoasă. Tu Doamne iarăşi m-ai iertat Protosingher Veniamin Tu Doamne iarăşi mai iertat Pacea din suflet blând mi-o spune, Nu mai sunt rob încătuşat, Azi liber mă întorc în lume. Şi aripi ca de înger cresc Pe trupul meu eliberat, În mine imnul cel ceresc, E tot mai des psalmodiat. Mi-e uşa inimii deschisă Ca zarea unei dimineţi, În casă-i candela aprinsă Lângă icoane pe pereţi. Acum e netedă cărarea, Ce duce până-n paradis, Îngerul meu cu lumânarea Mi-apare bucuros în vis. În steaua noii dimineţi E o dulce tainică chemare, Maică Fecioară îmi repeţi Că fiul tău e singura salvare. Euharistie Protosingher Veniamin Trăim prin post o încercare De întărire în credinţă, Îndepărtând dulcea mâncare, Ne avântăm spre pocăinţă. Urcăm smerit spre înălţimi, Păşind pe trepte de virtute, Iubirea aprinde foc în inimi Blând dor de Dumnezeu e-n suflete. Suntem flămânzi de rugăciune, Către biserici alergăm, Ca să trăim marea minune, Atunci când ne cuminecăm. Ne cheamă-ntr-una liturghia, La ea să fim prezenţi mereu, Spre a intra în armonia

Venită de la Dumnezeu. Ne-om întâlni în veşnicie Protosingher Veniamin Abia l-am îngropat pe tata Şi simt că-mi vine mie rândul, Nu mai sunt cel de altă dată, Că prea îmi e la moarte gândul. Mă simt din ce în ce mai slab, Boala-i pe cale de-a învinge, Speranţe bune se retrag Când nimbul morţii mă atinge. Mi-e suferinţa mai uşoară, Păcatele le-am spovedit, Nu-mi plânge azi la cap fecioară Că totuşi încă n-am murit. De-o fi să mă retrag din viaţă, Aş vrea ca nimeni să nu ştie, Creadă că sunt într-o vacanţă Ne-om întâlni în veşnicie. Lui Mihai Eminescu Ion Marcu (la ceas aniversar -15 ian. 2009) La a ta aniversare Cunoscut fiind „poesis" Toţi români cu-a lor stare Postmortem îţi fac urare: "Sit tibi terra levis". ………………………… Mereu citesc măiastra-ţi carte (Vorba unui scriitor) Ce n-aşi da să-ţi fiu aproape! Dar nu pot fiindcă din păcate Rămân un simplu muritor. Geniul tău, e dus departe Prin constelaţii călător Să-ţi sed în cale, nu se poate căci spaţiul care ne desparte Mă face simplu cititor. Tu ai urcat pe culmi înalte Cu versu-ţi „dulce“ curgător Prin poezii înflăcărate Eşti un titan văzut în noapte Ca Venus cel strălucitor. Cu versul tău cel magistral Rămas-ai o celebritate Fiind poet naţional În ţară eşti fără egal Şi în alte ţări, o somitate. Dacă destinul te-a lovit Hain şi crud, fără măsură (Din start ţi s-a împotrivit) Fiindc-ai fost ademenit De cea moarte prematură. Te urmăresc seară de seară Când pe cer, nu-i nici un nor Văzându-ţi chipul tău de ceară Pe raza care lin coboară, Luceafăr blând strălucitor. A tale gânduri nesecate Aşternute pe hârtie, Rămân de a pururi nestemate PP P

oo oee ezz zii i ee e

Lohanul nr. 7 14Sau mai curând neegalate Pentru români ca poezie. Analizându-te mental Longeviv, n-ai fost cotat Dar nişte ani în plus măcar Erai poet continental Şi ai fi fost neegalat. Când eşti „o mină de pământ“ Şi în nimic te vei preface, Aşa precum ţi-a fost sortit Dar al tău suflet chinuit „Odihnească-se în pace“. Căutare Diana Dumitraşcu Faptul că mă caut este sensul ca deja m-am găsit. Am terminat căutarea în locul în care am început-o. N-am ajuns nici la soare nici în mijlocul pământului, pentru a mă găsi am fost doar eu, acolo unde trebuia să fiu de la început, acolo unde nu voi fi niciodată.

Exil Diana Dumitraşcu Exilat în propria-mi împărăţie Printre propriile vise şi dorinţe răsuflate disper. Locul meu e nicăieri. Nu ştiu dacă sunt solitar sau solidar. Poate c-am încurcat culorile În încercarea de a picta pe o pânză. Am folosit negru în loc de galben. Pentru că orbii nu deosebesc noaptea de zi. Am vrut să nu supăr pe nimeni, Dar cu toţii au început să se certe Pentru ca 1+1 fac 2 Iar mintea mea şi sufletul meu au rămas acolo. Au rămas mereu. Oaspete nocturn Înv. Corneliu Lazăr Într-o noapte friguroasă Mă trezesc cu luna-n casă Printr-un petecuţ de geam Cum să intre…Habar n-am… Bucuros de-aşa onoare Îi ofer pâine şi sare (Datina de pe la noi)

Nu credeţi…Veniţi şi voi… Luna, foarte obosită, Mi-a cerut să-i dau o sită Ca să-mi cearnă din lumină Casa să mi-o facă plină Mi-a mai spus că dimineaţa I se-mbujorează faţa Nu de mare, ci de soare Care-o cheamă la culcare Şi tot e, (rece din fire) Mi-a lăsat ca amintire Un răvaş: Viaţa-i senină Atât timp cât dai lumină… Spre culmi Prof. Nicolae Olariu S-atâtea generaţii trecătoare Ce-au încrustat pe fildeş şi hârtie Belşugul muncii lor ostenitoare; Făclia, luminând, ţi-au dăruit-o, ţie. Când fiecare a luat doar mierea, Ce-a fost mai bun din roadele trecute, Crescând în cupa de cleştar averea; Tu, toarnă-i aur, dă-o mai departe…

Creaţii literare ale copiilor de la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4 Huşi Înv. Istrate Liliana Sărbătorile de iarnă, prilej de bucurie Iarna a sosit la noi fără zăpadă, dar cu multe bucurii şi

surprize. Una dintre surprize ar fi să ningă de Crăciun, sau de Anul Nou.

Zilele se duc repede şi se apropie sosirea lui Moş Crăciun. Dar cum o să-l primim?

Noi, clasa a III-a, pregătim colinde, scenetă cu naşterea lui Iisus Hristos, obiceiuri strămoşeşti şi dansuri populare. Fiecare trebuie să pregătească ceva pentru serbare. Pentru mine este cea

mai frumoasă serbare de peste an. Părinţii noştri aşteaptă şi ei să vadă cum ne-am pregătit

pentru întâmpinarea Crăciunului. Costumaţia este gata, dar mai repetăm replicile, colindele şi dansurile populare. În clasă am împodobit cu ghirlande, baloane şi globuri, iar pe holul şcolii am împodobit bradul pentru ca toată şcoala să trăiască în sărbătoare.

La Anul Nou, eu şi familia mea mergem în parc la miezul nopţii, pentru a trăi emoţia produsă de artificii. Brazii din parc, Moş Crăciun, personajele din basme sunt luminate de aprinderea artificiilor. Câtă bucurie şi entuziasm pe feţele tuturor! Apoi urmează, veselia în jurul meselor întinse încărcate de bunătăţi. Muzica şi dansul răsună până dimineaţă.

Spre dimineaţă, se mai aud în depărtări urete şi sorcove. Bucurii de sărbători (compunere) Elev: Bărbuţă Gabriel – clasa a III-a A venit iarna friguroasă. Oamenii stau la căldură de

sărbători, povestind întâmplări de peste an. Acum, de sărbători, toată lumea caută să aibă masa încărcată cu bunătăţi, pentru a se bucura de naşterea lui Iisus Hristos.

Bunicul meu ne aşteaptă pe toţi copiii şi nepoţii lui în sat la Pădureni, aproape de Huşi. În fiecare an, bunicul taie porcul şi prepară tot felul de bunătăţi: cârnaţi, caltaboşi, tobă şi şuncă afumată. Toţi ne bucurăm de bucatele puse pe masă.

Eu, împreună cu sora şi verişorii mei, îi împodobim bunicului bradul din curte cu globuri, steluţe, ghirlande şi tata pune instalaţia de beculeţe. Toată lumea munceşte în prejma Crăciunului, dar nimeni nu este obosit. Bucuria este prea mare la Crăciun, ca să mai simţi oboseala.

În Ajunul Crăciunului, trupe de băieţi pleacă prin sat cu multe obiceiuri care le-au învăţat de la părinţi şi bunici: „Căpriţa”, „Ursul”, „Moşul şi baba”. Eu simt o emoţie în suflet când îi văd, dar mă îmbărbătez şi apoi îi privesc cu plăcere. Şi noi jucăm la şcoală „Căpriţa”

Copii fericiţi Sorina Găluşcă, grupa mijlocie

Grădiniţa nr. 1, inst. Roxana Munteanu

PP Poo o

ee ezz zii i ee e

Martie 2009 15şi o ştiu toţi copiii din clasă. Anul acesta ştiu mai multe colinde şi mai multe urete şi am

să merg la toţi oamenii din sat, dar mai întâi îl colind pe bunicul. De sărbători (compunere) Elev: Bîrsă Giany Sebastian – clasa a III-a E luna decembrie, e luna cadourilor, e luna bucuriilor. Dacă vin sărbătorile, înseamnă că trebuie să ne pregătim cum

se cuvine. La ora de educaţie tehnologică, noi, elevii de la clasa a III-a, am confecţionat podoabe pentru Pomul de Crăciun, am pregătit felicitări pentru părinţii noştri. Dar nu am uitat de colindele care se cântă de Crăciun, de obiceiurile care se mai păstrează şi acum şi de dansurile populare moldoveneşti.

Eu mă bucur alături de colegii mei, de doamna învăţătoare, atunci când confecţionez ceva pentru Pomul de Crăciun. Am confecţionat îngeraşi, clopoţei, brăduţi, ferăstruici şi chiar pe Moş Crăciun. Sălile de clasă s-au împodobit pentru Sărbătorile de iarnă. În toate clasele se aud Colinde de Crăciun.

Aceste colinde trebuie păstrate şi transmise din generaţie în generaţie pentru a cinsti naşterea lui Iisus Hristos.

De sărbători trebuie să fii mai bun, mai generos cu acele persoane care au mai puţin.

O atenţie cât de mică ar fi ea, îl face fericit pe cel căruia i-am oferit-o.

Să ne învăţăm să mai şi dăruim, nu numai să primim.

Toamnă bogată

Daria Filip, grupa mare Grădiniţa nr. 1, educatoare V. Asimine, N. Gherasim

Sărbătorile de iarnă (compunere) Elev: Sîrbu Doina – clasa a III-a A sosit iarna cu fulgi mari de zăpadă. Steluţe argintii plutesc

prin aerul rece. Copacii sunt goi de frunze şi aşteaptă hainele noi de la Crăiasa zăpezii.

Copiii bucuroşi au ieşit la săniuş. Ei aşteaptă cu nerăbdare vacanţa de iarnă. În vacanţă se vor întâlni cu Moş Crăciun ca şi în anii trecuţi şi vor petrece alături de cei dragi zile minunate. Până atunci însă, mai au de învăţat poezii şi colinde pentru Serbarea de Crăciun, care se va desfăşura peste câteva zile.

Elevii clasei a III-a au pregătit multe colinde printre care amintim: „ Astăzi s-a născut Hristos”, „O, ce veste minunată”, „Iată vin colindători”. Nu au uitat nici de „Căpriţa“, obicei strămoşesc, care este îndrăgit de toţi românii.

În ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă cu nerăbdare să meargă cu colindatul pe la casele vecinilor şi ale rudelor, aducând multe

bucurii în sufletele părinţilor şi celor dragi. La Anul Nou, Andrei are mari emoţii, când artificiile

luminează tot cerul deasupra oraşului. Este un moment frumos, de parcă am fi într-o ţară de basm.

Sunt cele mai frumoase sărbători la Crăciun şi Anul Nou. Uniţi în cuget şi-n simţiri Elev: Ţigănaşu Petru Cristian – clasa a III-a „Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României!“ Aşa am cântat şi am jucat hora în ziua de vineri 23 ianuarie,

pregătindu-ne pentru ziua de 24 Ianuarie, când vom sărbători 150 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Ne-am amintit cu plăcere de vizita pe care am făcut-o în vara trecută la Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, împreună cu doamna învăţătoare, unde am aflat lucruri interesante despre viaţa şi activitatea domnitorului Cuza-Vodă.

Când doamna învăţătoare ne-a povestit despre importanţa unirii pentru întreaga ţară, pentru apărarea ei, am înţeles că numai uniţi vom putea face lucruri măreţe pentru clasa noastră, pentru familia noastră şi chiar pentru ţara noastră. Citind împreună anecdota scrisă de Ion Creangă, „Moş Ion Roată”, am înţeles de ce moş Ion Roată se făcea că nu înţelege vorbele boierului, pentru a-l face pe boier să înţeleagă că tot ţăranul de rând va duce greul în viaţă.

Astăzi, dacă înveţi, te străduieşti, vei reuşi alături de colegii tăi să te bucuri tu de rezultatele tale, dar şi părinţii tăi.

Şi să nu uităm: Unirea face puterea!

Vază cu flori

Georgiana Balan, grupa mare Grădiniţa nr. 1, educatoare N. Gherasim, V. Asimine Copilăria lui Eminescu Elev: Nica Mihaela Elena – clasa a III-a Mihai Eminescu a fost un poet iubit şi vestit în ţară şi în

multe ţări din lume. Marele poet s-a născut în anul 1850 la Botoşani. Copilăria şi-

a petrecut-o la Ipoteşti, fiind al şaptelea copil din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Era un elev bun la şcoală, dar cel mai mult îi plăcea să cutreiere pădurile, să asculte susurul apelor de la izvoare,

CC Crr ree eaa aţţ ţii i ii i ll l ii i tt t

ee err raa a

rr ree e aa a

ll l ee e cc c

oo opp p

ii i ii i ll loo o

rr r

Lohanul nr. 7 16cântecul păsărelelor, adierea vântului. Zile întregi stătea în pădure, cu braţul sub cap, la umbra unui stejar bătrân, ascultând foşnetul frunzelor. Îşi aminteşte cu drag de învăţătorul său, Aron Pumnul, care l-a sprijinit în scrierea poeziilor sale. A plâns la moartea acestui om şi a scris o poezie „La mormântul lui Aron Pumnul”.

Codrul îi este ca şi un prieten, care îl ascultă şi îl adăposteşte la umbra sa.

„ - Ce te legeni codrule Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea!“ Când răsărea Luna, privea ceaţa de pe câmpuri, stelele şi

lebedele pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii.

Mihai Eminescu s-a înţeles foarte bine cu Ion Creangă, ascultându-i poveştile, povestirile şi amintirile sale. Poetul l-a sfătuit să-şi scrie amintirile şi poveştile, pentru a mai citi şi alţi copii scrierile sale.

Împreună cu doamna învăţătoare am vizitat Bojdeuca lui Ion Creangă de la Iaşi, locul unde amintirile, poveştile şi povestirile marelui povestitor au prins viaţă.

Copilul Eminescu Elev: Hagiu Ana-Maria – clasa a III-a Mihai Eminescu a fost un mare scriitor al neamului

românesc. Era un copil melancolic. Îi plăcea să înveţe, însă cel mai mult

îl atrăgea natura cea care, mai târziu, avea să-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura, izvorul cu murmurul său, dar mai ales pădurea. A scris multe poezii şi un basm care se numeşte „Făt Frumos din lacrimă”.

Eu am citit multe poezii scrise de Mihai Eminescu: „Ce te legeni...“, „Revedere“, „Somnoroase păsărele“, „Luceafărul“, „La mijloc de codru...“, „Scrisoarea III“.

La serbarea dedicată lui Mihai Eminescu, de la 15 ianuarie, am recitat pentru toţi copiii din şcoală, poezia „Revedere”, în dialog cu o colegă de clasă.

Eu cred că marele poet Mihai Eminescu, s-ar bucura foarte mult să audă poeziile sale recitate de copii. Aşa cum au recitat trei colegi din clasă poezia „Scrisoarea III”. Colegul meu, Liviu care a spus replicile lui Baiazid, era aşa de încruntat încât nu-l mai recunoşteam, însă colega Mihaela, care avea rolul lui Mircea cel Bătrân, a schimbat mult poziţia sultanului.

„ Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul... Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, Duşmănit vei fi de toate, făr-a a prinde chiar de veste; N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!“

Trăsături distinctive ale modernităţii în opera poetului Guillaume Apollinaire

Prof. Mioara Vasilachi

Modernitatea este tranzitoriul, fugitivul, contingentul, jumătatea artei a cărei cealaltă jumătate este eternul şi imuabilul...

Ch. Baudelaire, Florile răului Cuvântul modernus, adjectiv şi substantiv, s-a format în

timpul Evului Mediu, din adverbul modo („recent, chiar acum"), după cum hodiernus fusese derivat din hodie („astăzi"). Modernus însemna, după Thesaurus Linguae Latinae, „qui nunc, nostro tempore est, novellus, praesentaneus...". Principalele sale antonime erau înregistrate de acelaşi dicţionar, „antiquus, vetus, priscus...".

În cartea sa „Gândirea slabă“, Gianny Vattimo spune: „…modernitatea a fost epoca istorismului forte: însuşi conceptul de modern a căpătat o valoare normativă – explicativă… Adică a fi modern însemna a fi mai apropiaţi de sfârşitul timpurilor, mai avansaţi către adevăr. Numai în cultul progresului are sens o valoare normativă a termenului de „modern”. Nimănui nu-i place să fie numit reacţionar; preferă să fie numit modern.

Este şi cazul lui Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al poetului Wilhelm Vladimir Apollinares de Kostrowitzky, un nume creat pentru vise. Un om născut la Roma, dintr-o mamă poloneză şi un ofiţer italian, nerecunoscut de către părinţi. Tinereţea îl găseşte la Paris, unde se întâlneşte cu Picasso şi cu Max Jacob; scrie poeme, nuvele, romane şi texte erotico-pornografice revoltătoare. Nu putem să ne gândim la el decât ca la un om a cărui delicateţe nu avea drept egal, fără îndoială, decât lipsa de măsură.

Reprezentant notoriu al avangardei artistice, de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului, Apollinaire utilizează pentru prima data termenul de „suprarealism”, (1917) în prefaţa piesei „Les Mamelles de Tiresias”, subintitulată „drama suprarealistă”.

Cuvântul provine din franţuzescul surrealisme = suprarealism - reprezentanţi: G. Apollinaire, Andre Breton, L. Aragon. Curent artistic şi literar de avangardă care proclama o totală libertate de expresie, întemeiat de Andre Breton (1896-1966) şi dezvoltat mai ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut (cu aspecte şi prelungiri ulterioare).

Începuturile mişcării se leagă de grupul (noncomformist şi de evident protest antiburghez) de la revista pariziană „Litterature“ (1919) condusă de A. Breton, L. Aragon şi Ph. Soupault, care – reclamându-se de la tutela artistică a lui Rimbaud, Lautreamont şi Mallarme – captează tot mai mult din îndrăzneală spiritului înnoitor

şi agresiv al dadaismului (mai ales după ce în 1919, acesta îşi mutase centrul de manifestare de la Zürichla Paris). De asemenea propune termenul „orfism”, pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay.

Apollinaire e un poet scânteietor. Rămânând clasic în Alcools, unde suprimă totuşi punctuaţia (o inovaţie), se desfăşoară din plin pe suprafaţa paginii în „Calligrammes“, prin eliminarea entravelor tipografice, dar mai ales prin inventarea desenului ce reflectă versurile unor poeme.

Calligrammes e o flacără care arde… Culegerea este alcătuită din şase părţi, fiecare de o altă culoare şi însoţeşte plecarea sa pe front (1915), bucuriile sale, durerile, revelaţiile, rănile…

Apollinaire scrie într-un spaţiu-timp unde arta pictografică câştigă din ce în ce mai multă libertate, unde prinde aripi. Poet al timpurilor sale, întreţine relaţii privilegiate cu pictorii moderni, în special cu cei cubişti (să ne amintim că Marie Laurencin e şi ea pictor); ideogramele sale, cuvintele dialectale, întrepătrunderea sensului şi a versului vin să se plaseze în această optică a căutării limitei artistice, o limită care nu există.

„Et moi aussi je suis peintre…“ Calligrammes e una dintre cele mai emoţionante şi

răsunătoare culegeri de poezie de la începutul secolului XX şi din toate secolele trecute şi viitoare… Rod al unei imaginaţii fertile, al unei erudiţii misterioase, al dragostei şi al războiului… E opera unui poet ştrengar şi original. Un om a cărui biografie pare zămislită de imaginaţia lui Dumas. ca la un om a cărui delicateţe nu avea drept egal, fără îndoială, decât lipsa de măsură.

Amorez înflăcărat, îndrăgostit îndeosebi de o frumoasă englezoiacă întâlnită în Allemagne, de Marie Laurencin, de Lou, de Madeleine şi de Jacqueline cu care se şi căsătoreşte înainte de a muri la 38 de ani, în zorii armistiţiului.

În prima parte, în cele 16 poeme - din care şase sunt caligrame - poetul imaginează desene corespunzătoare cuvintelor scrise. Atras de cuvântul rar, de legende, de mituri, Apollinaire e din când în când un poet ermetic. Toate aceste poeme nu seamănă cu Au Pont Mirabeau. Deseori deranjează, ne obligă să părăsim potecile bătătorite ale simetriei, ale metricului, ale formei canonice

Martie 2009 17şi ne invită să le descifrăm toate sensurile; să ne situăm, fără a fi deasupra, în substratul poemului, pentru a mărturisi, în final, că profunzimea sensului ne scapă.

„Les fenêtres“ poate fi citit ca o descriere a unei picturi cubiste şi trebuie luat ca atare. Este, în acelaşi timp, reflexia imaginarului poetic, un text ce nu se ocupă de logică, pentru a se impregna de logică… pentru a se impregna de culoarea pe care o degajă…de bizareria visului trezit la realitate…

Ondes debutează cu un poem intitulat Liens şi se încheie cu Il pleut, poem-caligramă ce redă finele picături de apă coborând pe pământ.

Poemele din Ondes vorbesc despre sensuri, despre uitare de sine, despre artă, despre liantul dintre prezent, trecut şi viitor. Din imaginarul poetului, imagini fulgerătoare ţâşnesc într-un puternic accent liric. Ondes alunecă asemenea apei, fiind poate un fel de reflexie înainte de a aluneca în oroarea războiului.

Apollinaire amestecă corpuri, temeri şi dorinţe şi ne poartă cu el, ca în poemul de mare întindere Les Collines, poem care pare a alerga la fel ca apa vie, care atinge punctele sensibile ale fiinţei, care amestecă dragoste şi moarte, viziune şi senzaţie…

Şi poetul reia mai departe izbucniri de conversaţie, reminiscenţe, schiţează portrete, porţiuni de frază, ca în Lundi rue Christine. Ne duce pe terasa unei cafenele, lăsându-se purtat de vânt pentru a nu se prăbuşi în labirintul frazei…labirintul limbii şi al cuvântului.

Apoi, trecând peste câteva texte, suflul se opreşte la Lettre-Océan, caligramă ermetică, mistică şi mirifică.

Etendards conţine nouă poeme, din care cinci caligrame şi mai ales un fascinant poem de dragoste: C’est Lou qu’on la nommait… Etendards spune adio lipsei de griji, descrie plecarea pe front, dar şi naşterea unei noi iubiri, speranţa renaşterii…melancolie, moarte, transfigurate în poezie, sensurile, imaginarul…

Etendards concentrează toată ambiguitatea culegerii în caligrama La colombe poignardée et le jet d’eau…desene şi cuvinte, asociind viaţa şi sângele…fauna şi flora însetate de viaţă, şi cei plecaţi pe front care deja se luptă, cu siguranţă, undeva…care se sfârşesc într-o mare însângerată, la căderea serii.

În Etendards îl găsim pe Apollinaire, soldat în Marele Război, în lungul său palton gri…infanteriştii, ofiţerii, caii, ambulanţele…Frumosul care se prăbuşeşte în afluxul sângelui, mocirla…Şi totuşi umbra învinge lumina, când un surâs al Madeleinei, întâlnită într-un tren, îl luminează pe poet şi îl ucide în acelaşi timp.

Case d’Armons este cea mai stufoasă parte din Calligrammes, conţinând 21 de poeme. Două iubiri diferite îi dau aripi poetului…Lou şi Madeleine, două femei pe care le confundă, ajungând uneori să le dedice aceleaşi texte (Reconnaissances).

Caligrame şi poeme de formă canonică se amestecă în Case d’Armons pentru a forma un întreg omogen şi eterogen care ne poartă tot mai departe în imaginarul poetului, prins între război şi femeile pe care le iubeşte, la care se gândeşte şi pe care le vede.

Imagini surprinse pe viu, dezordonate, cu reminiscenţe, cu voci, cu frânturi de frază…cu desene…Versurile, chiar şi atunci când Apollinaire nu creează caligrame, se regăsesc deseori în toate sensurile, ocupă întreaga pagină, ca şi cum războiul ar întoarce totul pe dos, ca şi cum ar schimba toate determinările…ca şi cum versurile ar urma această teribilă perturbaţie…(Echelon). Şi totuşi, deasupra tuturor, iubirea continuă să dăinuie…întotdeauna iubirea, cea care face ca trandafirii să renască sub pana poetului, ca oroarea războiului să moară şi ca melancolia să renască.

Însă moartea continuă să roadă: „Toujours nous irons plus loin sans avancer jamais…“ Teama de „neantizare“, de a fi înghiţit de limbile infernului, aceste tranşee ale războiului din 1914, pline de mocirlă şi de sânge…şi camarazii care cad pe „Champ d’Honneur’’, pe câmpul groazei sunt transfigurate în poezie. E timpul câtorva cuvinte pe o pagină…câtorva mărgăritare de frumos, libere, vehiculate de imaginarul colorat al poetului-vizionar.

Să ne amintim de scrisorile primite de la femeile iubite, de cuvintele scrise de Lou sau de Madeleine, transformate în Calligrammes, unde un astru luminează noaptea fiinţei; o fiinţă singură, cu amintirea sa, în mijlocul zgomotelor şi focurilor de război, în mijlocul celor care zac…

Lueurs de tirs reuneşte 15 poeme de pe front, din care multe pentru Lou sau pentru Madeleine. Apollinaire trece în infanterie. Oripilitatea războiului nu îl împiedică să scrie, însă îl face să resimtă încă şi mai acut licăririle nopţii, speranţei, amorului, licăriri care-l împresoară, acolo, în locul în care se află.

Pentru început avem 7 poeme, nu foarte lungi, flash-uri de amintiri, imagini… Mai întâi apare fiinţa iubită, apoi o parte de pânză unduitoare, o buclă de păr, şi mereu, ca o obsesie, un laitmotiv răsărind: sângele, moartea, non-sensul acestui masacru…

În continuare avem poeme mai lungi, ca o rememorare. Pentru început o fotografie contemplată, apoi Inscription anglaise sădită în inima poetului. O viziune a Celuilalt într-un loc la fel de sordid ca şi l’Abri-caverne, iluminează prin forţa spiritului.

Luminat de rachete şi obuze care transformă cerul în înşelătoare focuri de artificii, Guillaume se gândeşte la trupul iubitei sale… La început de noapte, într-o călătorie fără întoarcere pentru mulţi dintre camarazii neşansei, poetului i se perindă prin faţă frânturi de amintiri: părul negru şi mătăsos, nurii blajini şi puri, linia unduitoare a şoldului, impresia unui surâs…

Scânteieri de tiruri se desăvârşesc în Océan de terre, poem ermetic, un scut în imaginarul autorului. Nimic nu e solid, logic, solul mişcător se deschide sub ochii cititorului care are de ales între a accepta să se lase purtat spre absolut sau să rămână la uşa cuvântului poetic. Obus couleur de lune e un melanj de candid şi erotic, de forţă şi oniric, de contraste, relevând viziunea incredibilă născută din groaza războiului, viziunea unui iluminat; iluminat al cuvântului şi al iubirilor trecătoare, ridicând mereu capul spre un cer înstelat…

Apollinaire scrie Madeleinei, ciudată creatură ambiguă care amestecă totul cu nimicul, confundă imaginarul cu realitatea; dragoste amară, nesăbuinţă, invizibilitate se întrepătrund în fiinţa ei.

Obus couleur de lune se încheie cu caligrama ploii ce cade, răspunzând celei de la începutul culegerii. Vedem şi auzim împreună cu poetul zgomotul blând al ploii ce dezmiardă: „écoute s´il pleut écoute s´il pleut“. Rănit grav la cap de o schijă de obuz, Guillaume e trepanat „la tête étoilée“. Prin metode chirurgicale i-au fost extrase rămăşiţele războiului. Dar cu siguranţă pulberea de stele a ieşit la iveală.

Ultima parte a culegerii conţine 13 poeme, număr probabil malefic sau oniric. 13 poeme, un ultim refugiu al fascinantei limbi a lui Guillaume. Întors de pe front, rupe logodna cu Madeleine şi se căsătoreşte cu Jacquelin într-o splendidă lună de mai a anului 1918. Moare de gripă spaniolă în acelaşi an, în zorii armistiţiului, la 38 de ani.

Din perspectiva modernităţii, artistul este - cu sau fără voia sa - rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiţia nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcţii de urmat. Îi rămâne artistului posibilitatea de a-şi inventa un trecut personal şi esenţialmente modificabil. Principala lui sursă de inspiraţie şi creativitate este conştiinţa prezentului asumat în nemijlocirea şi în irezistibila sa efemeritate. Astfel, se poate spune că pentru artistul modern trecutul imită prezentul şi nu prezentul trecutul.

Nu trebuie să ne surprindă, aşadar, că una dintre cele mai simple şi mai nuanţate discuţii despre cultura moder-nismului/postmodernismului este iniţiată de un sociolog: Daniel Bell, în cartea sa Contradicţiile culturale ale capitalismului. După Bell, epuizarea culturii moderniste antiburgheze trebuie explicată prin larga ei acceptare şi deci prin banalizare. În ultimele decenii, modelele antinomice şi deliberat deviante ale imaginaţiei moderniste nu numai că au câştigat din punct de vedere cultural, dar au fost adoptate practic şi transpuse în model de viaţă cotidian al unei minorităţi intelectuale în continuă creştere. Odată cu acest proces, idealul tradiţional de viaţă burgheză, cu valorile lui de sobrietate şi raţionalitate, şi-a pierdut susţinătorii culturali, ajungând să fie perceput drept comic. Pe scena contemporană, crede Bell, se arată semnele unei posibile revoluţii:

Avem de-a face astăzi cu o disjuncţie radicală între cultură şi structura socială, iar atari disjuncţii au pregătit în istorie calea revoluţiilor sociale mai directe. Noua revoluţie a şi început, în două moduri fundamentale. În primul rând, autonomia culturii, realizată în artă, începe acum să pătrundă în spaţiul vieţii. Ceea ce înainte se desfăşura în fantezie şi imaginaţie, temperamentul postmodernist cere să se întâmple şi în viaţă. Nu mai există diferenţă între artă şi viaţă. Orice este permis în artă este permis şi în viaţă.

Bibliografie: Călinescu, Matei – Cinci fete ale modernităţii, Univers,

Bucureşti, 1995, p. 24-88, 222-257. Miclau, Paul – Poètes français dans la modernité, Bucureşti,

Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004. Mihalevschi, Mircea – Le renouvellement du discours littéraire

au 20-e siècle, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006. OO Opp p

ee err raa a

pp poo o

ee ett tuu u

ll l uu uii i GG G

uu uii i ll l ll laa a

uu umm m

ee e

All

ii

Lohanul nr. 7 18

Cal

enda

r lit

erar

– în

v. Iu

liana

-Val

entin

a L

ICIU

– Ş

coal

a nr

. 3, „

Ana

stas

ie P

anu“

Martie 2009 19

Calendar literar – înv. Iuliana-V

alentina LIC

IU – Şcoala nr. 3, „A

nastasie Panu“

Lohanul nr. 7 20

Maria, mama Cosalvatorilor

Eugenia Faraon

„Iar prin inima ta va trece o sabie ca să se descopere

gândurile din multe inimi.“ (Lc. 2,35) Completare a Anunţului lui Gabriel, aceasta prorocire anunţa Crucea ca „semn de împotrivire”. Are doua obiective: sabia din inima Mariei, şi, de aici, se lărgeşte diafragma crucii spre toţi oamenii. „Gândurile din inimi“ sunt de acceptare, ori de respingere a crucii, de urmare a Răscumpărătorului, ori a lumii; „spre căderea şi ridicarea multora…“ (Lc. 2, 34). Mama Mântuitorului, fiind împreună cu El participantă la Patimile Sale, ajută sufletele să nu se împotrivească săbiei suferinţelor, căci prin acceptarea şi oferirea lor devin cosalvatoare, adică le pasă de mântuirea celor din jur. Orice durere fizică ori sufletească, orice eşec, împotrivire, prigonire, ori umilire etc., ADÂNCEŞTE relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii, reface unitatea cu Creatorul, care s-a rupt prin păcat. Siamezii sunt separaţi prin suferinţă chirurgicală, efectul invers, de „resiameziere”, trece tot prin rană pentru a deveni una cu

Creatorul! Mama Crucii poartă „sabia“ reunirii cu Dumnezeu în Inima sa Neprihănită. Asta e rolul ce l-a primit prin bătrânul Simeon de la Dumnezeu, să fie mama cosalvatorilor, rol pe care şi l-a asumat deja o viaţa (începând cu apostolii) treptat, şi pe care-l sublimează din cer. Chiar şi când a fost încercată că L-a pierdut în templu pe Fiul lui Dumnezeu, prin ea a fost reorientată omenirea spre Centrul Cristos în Biserica Sa, căci (împreună cu Iosif) L-a găsit întreţinându-se cu Tatăl şi cu oamenii. Cele trei zile de căutare au fost necesare pentru a lărgi cunoaşterea Fiului divin, de la cercul familial, la cel universal. Sabia acelei suferinţe, de a-L pierde pe Dumnezeu, a fost o stare de pionierat în căutarea lui Dumnezeu, de misionarism pentru a-i întoarce la El pe cei goi de prezenţa Sa. Dacă „Cea plină de har „ a putut trece printr-o astfel de încercare - încurajatoare pentru cei slabi, dar care trebuie să se încumete a se jertfi pentru ceilalţi - noi cei ce nu suntem chiar până la refuz plini de har, cu atât mai mult trebuie să o urmăm pe Maria în lupta de căutare şi „ atingere“ a împărăţiei cereşti! Şi totuşi, Doamne nu te baza pe vitejia noastră de luptători cu propriile limite, ci condu-ne, Te rugăm, la apele adânci ale comuniunii cu Tine, la spaţiile înalte, fără curenţi puternici, ale adierii Duhului Sfânt.

Contextul înfiinţării primului spital din Huşi

Virgil Aghiorghiesei

Iniţiativa fondării spitalului este legată de vizita domnitorului

Grigore Ghica la Huşi, în ziua de 4 august 1851. Discutând cu autorităţile locale despre lipsa unui asemenea aşezământ în oraş, el a fost de acord cu necesitatea acestuia şi îi îndeamnă pe toţi oamenii cu stare să contribuie pentru realizarea sa. Apelul domnitorului a găsit ecou mai întâi în inima unui mare filantrop fălcian, Dimitrie Castroian, care a pus la dispoziţie suma de 50 de mii lei. Au mai fost apoi şi alte subscripţii mai mici, daniile respective intrând în păstrarea domnitorului o scrisoare de mulţumire pentru iniţiativa lui, solicitând să se dea dispoziţie autorităţilor locale pentru începerea lucrărilor. Textul acesteia era următorul:

„Prea Înălţate Doamne, Hărăzirea ce aţi făcut Înălţimea

Voastră pentru apele poliţiei Huşi, precum şi părinteasca Voastră bunătate de care s-au îndulcit orăşenii acestei poliţii când au avut norocirea să fie vizitaţi în persoană de către Înălţimea Voastră, au îndemnat pe mai mulţi boieri de acolo să voiască a hărăzi deosebite sume de bani pentru înfiinţarea unui ospital, de care se află până acum lipsit acest oraş. Cel întâiu dintre aceste persoane care le-au rostit o sumă de cincizeci mii lei, este D. Serdarul Dimitrie Castroian. Supuind asemenea împrejurare, cu mulţumire sufletească la cunoştinţa Înălţimii Voastre, vă rog să binevoiţi pe de o parte a însărcina locul competent cu cuvenita punere în lucrare iar pe de altă parte spre a putea mai curând să ajung la un ţel dorit, prin o colectă după trebuinţă. Îndrăznesc a mijloci o domnească mărturie de mulţumire către serdarul Castroian, care cu bună seamă va încuraja şi pe alţii de a-l imita spre îndeplinirea unui aşezământ de nevoia pătimitoarei omenirii.

Al Înălţimei Voastre / Către Dumnezeu smerit rugătoriu / Meletie / Episcopul Huşului / nr. 360 / 1852 august 18”.

Vodă răspunde propunerii printr-o epistolă de mulţumire adresată serdarului Castroian, acordându-i drept recompensă pentru fapta sa rangul de comis:

„Simţirea vrednică de laudă în privinţa omenirii pătimitoare care au îndemnat pe D-ta de a face jertfa de cincizeci mii lei pentru înlesnirea înfiinţării unui spital în oraşul Huşului, ce este de nevoie acolo, pentru care jertfire am luat încredinţare din Anaforeaua Iubirei Sale de Dumnezeu Kir Meletie Episcopul Huşului sub nr. 360. Ne-au pricinuit deosebită mulţămire, o aşa plăcută faptă, făcându-se a fi preţuită îndeobşte prin buna pildă ce ai dat. Nu numai păstrează pentru asta un titlu de binefăcător omenirii, ci ne îndeamnă şi pe Noi a mărturisi Dumitale a noastră mulţămire, care pentru un făcut ce aduce înlesniri sporirii îmbunătăţirii în ţară, la care priveşte cea mai întreagă a Noastră dorinţă, şi dar pe lângă mărturisirea ce facem Dumitale prin acest ofis despre a Noastră mulţămire, socotim a da Dumitale şi dovada despre a noastră bună plecare şi preţuire înaintând pe Dumneata la rangul de Comis pentru care am poruncit Secretariatului de Stat de aţi slobozi cuvenitul Decret.”

În acelaşi an 1852 Smaranda, fiica postelnicului Iamandi, proprietarul moşiei Duda, a lăsat prin testament casele sale boiereşti din centrul oraşului, cu grădină şi gard de zid, plus 200 de galbeni pentru inaugurarea spitalului. În ciuda acestor semne de bun augur, autorităţile locale nu au dat curs iniţiativei. Între Comitetul Sănătăţii şi fizicul districtului Fălciu, doctorul Iasinschi, s-a purtat o vastă corespondenţă, tema disputei fiind localul destinat funcţionării spitalului. Cu ocazia unei inspecţii efectuată la spiţeria din Huşi, protomedicul Moldovei, doctorul Costache Vârnă, a analizat la faţa locului şi spaţiile propuse pentru a deveni spital.

Drept urmare, Epitropia Spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi, singura cu autoritate asupra spitalelor din Moldova, a însărcinat o comisie pentru cercetarea şi reglementarea problemei. Zadarnic însă, căci au trecut mai bine de patru luni fără nici un rezultat. Indecizia autorităţilor locale l-au determinat pe acelaşi Dimitrie Castroian să cumpere casele Smarandei Râzu, cele mai frumoase din oraş, şi să pregătească mobilierul necesar pentru un spital cu 12 paturi. În completarea gestului său extraordinar, pentru a se asigura spitalului o subvenţie fixă, Castroian propune guvernului să accepte

SS Spp p

ii i rr rii i tt t uu uaa a

ll l ii i tt t

aa att tee e

II Iss stt too o

rr rii i aa a ss s

pp pii i tt t aa all l uu ull l uu uii i hh h

uu uşş şee eaa a

nn n

Martie 2009 21preluarea caselor sale din Vaslui, în care să se instaleze isprăvnicia şi judecătoria. Pune condiţia obligării organelor abilitate ca în termen de un an să deschidă spitalul din Huşi, căruia Epitropia Sfântul Spiridon din Iaşi să-i asigure anual, pentru funcţionare, suma de 300 de galbeni. Mărturie în acest sens este chiar scrisoarea adresată de Castroian Consiliului de Miniştri:

„Onorabilului Consiliu de Miniştri, În anul 1851 fericitul întru pomenire Domnul Grigore Ghica

V. V. viind la oraşul Huşi au binevoit a ţine seama de trebuinţa acestei comune şi pe lângă alte îmbunătăţiri au făgăduit şi înfiinţarea unui spital.

Atunci am declarat că realizându-se acest aşezământ de omenire, întrajutorul său voi da un capital de 50.000 lei spre a servi de fond nealienabil. Mai apoi voind a vedea cu o oră mai înainte deschiderea spitalului, din propriul meu îndemn am cumpărat casele cu două rânduri a D-sale Smaranda Rîzu pe care le-am destinat pentru acest aşezământ. La sfârşit am mai pregătit şi mobiliţia spitalului pentru 12 bolnavi precum crivaturi, halaturi, tacâmuri etc.

Cu toate acestea făgăduinţa domnească nici până astăzi nu este realizată. Huşii îşi aşteaptă încă spitalul, vroind din parte-mi a înlesni cât cu putinţă înfiinţarea unui aşezământ filantropic de cea mai mare nevoie, vin a propune Consiliului următoarele:

Rezidenţa Districtului Vaslui este cu desăvârşire lipsită de încăperi pentru autorităţile sale administrative şi judecătoreşti. De abia are o casă în ruină ce poate servi mult pentru poliţie.

Eu, am în acest oraş în deplină proprietate casele moştenite de la moşul meu Nicolae Chiriac. Aceste case preţeluite foarte jos reprezintă o valoare de cel puţin 3000 galbeni. Casele sunt cu totul noi, iar ele pot încăpea şi prefectura şi judecătoria. Aceste case eu sunt gata a le hărăzi statului în deplină proprietate cu singura condiţie ca guvernul să ia măsurile cuvenite ca într-un an de zile să deschidă un spital măcar cu 12 crivaturi în oraşul Huşi şi anume: În casele ce eu le-am destinat pentru aceasta iar ca fond de întreţinere veşnic, să se răspundă în tot anul Epitropiei Sfântului Spiridon, câte 300 galbeni dobânda preţului de 3.000 de galbeni valoarea caselor din Vaslui, ce le cedez guvernului în deplină proprietate.

Cu mica sumă de 300 de galbeni înscrisă în bugetul anual, guvernul va realiza două foloase, va îndestula două trebuinţe obşteşti: în Huşi va avea un spital, în Vaslui va avea toate încăperile trebuitoare instituţiilor sale. Cu primirea acestei hărăziri ar rămâne îndeplinită şi cu prisosinţă declaraţia ce am dat în 1854 pentru capitalul de 50.000 lei, astăzi cedez un fond de o valoare îndoită. Rog dar pe onor consiliul, că după ce va da cuvenita

hotărâre asupra acestei declaraţii a mele, să binevoiască cât mai curând a-mi comunica rezultatul spre cea mai departe lucrare.“

Pe fondul situaţiei politice din Principate, efortul acesta

generos a rămas temporar tot fără efect. Taberele care se înfruntau pentru înfăptuirea unirii şi-au extins influenţa, din divan, în toate colţurile ţării. După cum este ştiut, aceste frământări s-au finalizat istoric prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în ambele Principate, unirea fiind proclamată şi recunoscută. În toată ţara începe aplicarea seriei de reforme menite să transforme Romania dintr-un stat anchilozat în formele feudalismului otoman într-un stat modern, burghezo-democrat.

Sectorul sanitar a ţinut şi el pasul acestor reforme înregistrând progrese însemnate. Este de menţionat că în 1853

domnitorul Barbu Ştirbei promulgase în Ţara Românească „Legiuirea pentru întinderea aşezămintelor sanitare şi îmbunătăţirea serviciului medical“ în care se prevedea încadrarea fiecărui judeţ (33 în ambele principate), cu un doctor, cu leafa de 800 de lei pe lună, un doctor chirurg cu 300 lei pe lună şi un felcer. Prin această lege medicul judeţului era îndatorat să dea consultaţii gratuite în spital, să viziteze pe bolnavii săraci la domiciliu iar în cazuri mai grave chiar şi în afara oraşului. Avea, de asemenea, obligaţia să supravegheze spiţeriile, să dirijeze vaccinările, de a se deplasa în judeţ în caz de epidemii, să examineze recruţii şi să facă inspecţii sanitare la sate. Pentru că în general încă nu se apela pentru consultaţii la medic, preferându-se, potrivit obiceiurilor, mai mult mersul la descântătoare sau la vraci, la îndemnul Serviciului Sanitar din Principatele Unite, mitropolitul ţării a emis, la 27 februarie 1860, o circulară către preoţi, cărora le cerea să convingă lumea să se adreseze medicilor recunoscuţi de stat.

Emisă sub numărul 533, această circulară avea următorul text: „Prin adresa cu nr. 216, făcând cercetare şi oarecare

observaţii asupra pătimaşei omeniri, care, prin necăutare de doctori ajunge în grele patimi, onor Administraţia generală a Serviciului Sanitar din acest Prinţipat, ne aduce rugăciunea de a îndatora pe preoţi, spre a predica din toate puterile cuvântului, atât prin biserici, cât şi în particular, încredinţarea ce urmează a avea locuitorii în doctorii recunoscuţi de stăpânire la boalele lor, chiar de la început şi de orice fire va fi boala, căci s-a observat că mulţi pătimaşi, nu numai că nu cheamă în neputinţa lor pe doctori, după toate mijloacele ce le dă ţara astăzi, dar, se dau mai bine pe mâna vrăjitoarelor, descântătoarelor, ghicitoarelor, prevestitorilor, bărbie-rilor, şarlatanilor şi alţii, încât ajung pe nesimţite în boalele cronice, netămăduitoare şi merg, fără vreme, în groapă, lăsând urmaşilor

Dimitrie Castroian

II Iss stt too o

rr rii i aa a ss s

pp pii i tt t aa all l uu ull l uu uii i hh h

uu uşş şee eaa a

nn n

Lohanul nr. 7 22sărăcie şi anevoinţe şi că asemenea oameni vătămători să se dea pe mâna poliţiilor spre a-şi lua pedeapsa după lege. Ca să se stârpească această ceată de înşelători şi împiedicători ai bunelor întocmiri ale stăpânirii, precum şi în poporul unde o propagandă de neîncredere în doctori, acolo urmează şi preoţii prin adevărata lor eloquenţă şi pe lângă rugăciunile către Atotputernicul Dumnezeu, la patul bolnavilor, sa stăruiască a chema doctorul. Şi astfel, urmând cu doctorul sufletesc, cu mare cucernicie morală şi tăinuire spre tămăduirea pătimaşului, să nu-l lase pradă credulităţii absurde în mâinile babelor, vrăjitoarelor şi şarlatanilor, cari sânt goniţi chiar de sfânta biserică, ca nişte demoni împieliţaţi, ce întunecă pământul cu înşelătoriile ce exersează, cu fel de fel de meşteşuguri pe furiş, ca să atragă curiozitatea celor neadăpaţi în cunoştinţele reale şi adevărate.

Toţi preoţii să stăruie a predica şi a învăţa pe locuitori a să pătrunde de nişte asemenea sfaturi, în vremi de boală şi patimi ale lor, făcând orice vor putea spre stârpirea acestui rău, încuibat în toată ţara şi să triumfe adevărata ştiinţă.

(Pecetea Mitropoliei) Nr. 533 din 27 febr. 1860 Şef al cancelariei Sfintei Mitropolii, K.Tocilescu”. Referindu-ne la asistenţa spitalicească, este de remarcat că în

Moldova fiinţau în 1860 cam 950 paturi de bol-navi, iar în Ţara Româ-nească cu vreo sută mai mult. În timp ce în Mun-tenia statul întreţinea spitalele din 14 capitale de districte, în Moldova nicio instituţie similară nu a fost în grija guvernului până la 1860, când spita-lul de la Târgul Neamţ a fost inclus în bugetul Ministerului Cultelor. Se pare însă că Moldova avea o mai bună orga-nizare a sănătăţii publice.

În 1862 profesau în Muntenia la o populaţie de aproape 2 500 000 de locuitori, 99 de doctori în medicină, 11 magiştri în chirurgie, 21 de patroni în chirurgie şi 20 de sub-chirurgi, iar în Moldova, la o populaţie mai mică cu aproximativ un milion de suflete, profesau 93 doctori în medicină, 6 magiştri în chirurgie şi 41 de patroni în chirurgie. Cât priveşte asistenţa la naştere, situaţia era indiscutabil mai bună în Moldova, unde erau înregistrate 145 de moaşe care căpătaseră diploma la Iaşi şi 85 care studiaseră în alte ţări, în timp ce în Ţara Românească se numărau doar 77 de moaşe cu diploma de la Bucureşti şi 14 care studiaseră în alte ţări. În Moldova funcţionau 54 de farmacii cu 78 de magiştri iar dincolo de Milcov, 44 de farmacii, cu 57 de magiştri.

Prin numirea lui Carol Davila la 5 septembrie 1859 în postul de protomedic al Ţării Româneşti şi de şef al Comitetului sanitar, iar la 3 decembrie 1860, în cel de inspector general al Serviciului sanitar militar din Principate, în administraţia sanitară a ţării s-a resimţit un suflu nou. Cum anterior, pe timpul lui Barbu Ştirbei, fusese şeful Serviciului ostăşesc, intervalul 1855 - 1885 constituie adevărata etapă organizatorică a medicinii româneşti, recunoscută ca „epoca lui Carol Davila“. Ajutat de Nicolae Kretzulescu şi Iacob Felix, reuşeşte să reorganizeze şi să unifice serviciile sanitare civile şi militare din Principate, să întemeieze învăţământul medical şi farmaceutic superior românesc, să fixeze cadrul organizatoric modern al medicinii autohtone, pregătind terenul pentru creaţia

ştiinţifică medicală de la noi. Una dintre cele mai importante realizări o constituie

înfiinţarea în 1862 a 33 de posturi de medici de arondisment, dintre care, dată fiind absenţa cadrelor, au fost ocupate doar 17, toate în fosta Ţară Românească. Aceşti medici aveau obligaţia:

– să dea tuturor bolnavilor ajutor medical; – să dea locuitorilor sărmani, dorobanţilor şi grănicerilor şi

familiilor lor medicamentele – necesare din farmacia portativă, fără a avea dreptul să

primească o plată de la aceştia; – să efectueze vaccinarea şi revaccinarea antivariolică; – să întocmească acte medico-legale, să facă revizia sanitară

a şcolilor, cazărmilor, hanurilor şi cârciumilor; – să prevină epidemiile, să combată şarlatanismul medical, să

alcătuiască statisticile sanitare şi să acorde chiar asistenţă veterinară;

– să acorde o atenţie deosebită misiei morale şi civilizatoare. La 28 ianuarie 1862 se adopta decretul prin care se stabilea

că corpurile medicale din Ţara Românească şi din Moldova „vor fi libere a practica medicina în ambele ţări surori, fără altă formalitate decât prin ştirea superioarelor dregătorii ale serviciului sanitar“. Ulterior, Davila primeşte misiunea de a inspecta în scop informativ

toate instituţiile medicale de peste Milcov.

Concluziile consta-tărilor efectuate asupra stării spitalelor şi a ser-viciului medical din Moldova se regăsesc într-un raport bine docu-mentat. Referindu-se la ţinutul Fălciului, el scria:

„În oraşul Huşi, rezidenţa acestui district, nu se află nici un spital, şi reclamă trebuinţa ca gu-vernul să prevadă în buget o sumă de lei:

-15000 pentru înfi-inţarea şi înzestrarea a 15 paturi de fier pentru

bolnavi, cu toate trebuincioasele, adică pânzăria, aşternutul şi obiectele necesare de serviciu, socotit de un pat câte 1000 lei;

-15000 pentru hrana, închirierea unui local şi întreţinerea anuală a acestui spital;

-7200 leafa anuală a unui medic de oraş, care să fie însărcinat cu căutarea spitalului, socotit pe lună câte 600 lei;

- 2400 idem a unui subchirurg de spital; - 4800 idem a 4 servitori, câte lei 100 de fiecare lună; ----------------- 44000 total ca să se poată bucura şi locuitorii sărmani ai acestui district

de binefacerile guvernului”. Ca o consecinţă a raportului menţionat, prin referatul înaintat

domnitorului, N. Kretzulescu susţine propunerea lui Davila, subliniind necesitatea înfiinţării unor spitale noi la Dorohoi, Piatra, Bacău, Huşi, Tecuci şi Râmnicul Sărat:“…unde, precum arăt, nu se află de loc spitale spre a se putea întâmpina suferinda omenire. Văzând că o asemenea tristă stare de lucruri nu s-ar ai putea prelungi fără a aduce o profundă mâhnire populaţiei acelor judeţe…”, domnul Alexandru Ioan Cuza aprobă, la 25 august 1862, înfiinţarea spitalelor de peste Milcov.

La aceeaşi dată Comitetul Sanitar al Moldovei este desfiinţat.

Primul spital din Huşi

II Iss stt too o

rr rii i aa a ss s

pp pii i tt t aa all l uu ull l uu uii i hh h

uu uşş şee eaa a

nn n

Martie 2009 23Cancelaria acestui Comitet şi Administraţia Sanitară din Muntenia se reorganizează în patru birouri conduse de Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar, dependentă de Ministerul din Lăuntru şi un Consiliu Medical Superior. Conducerea acestei Direcţii era asigurată de un inspector general (C. Davila) şi un vice-inspector (Iacob Felix). Printr-un decret din 13 noiembrie sunt unificate titlurile medicilor oficiali din Muntenia şi din Moldova care devin medici primari de district, având sarcina de a se ocupa „mai cu osebire cu căutarea sătenilor bolnavi.“

Pentru oraşul Huşi, textul ordinului-telegramă transmis la 27

august 1862 (în Istoria Huşilor, Editura „Porto-Franco“ 1995, pag. 206, este datat 26 august) prin care s-a pus în aplicare propunerea lui Davila a fost următorul:

„Domnilor membri ai municipalităţii Huşi. Cu ocazia

unificării serviciului sanitar, Măria Sa Domnitorul a întărit înfiinţarea unui Spital de 15 paturi de bolnavi în acel oraş. Davila „.

Este, practic, actul de naştere al spitalului. Telegrama tulbură

liniştea membrilor din Consiliul Municipal şi chiar dacă discuţiile cu privire la clădirea în care va funcţiona spitalul ar fi continuat, la 10 iunie 1863 Davila ordonă Primăriei să trimită comisari la Galaţi pentru a ridica lenjeria sosită de la Paris şi paturile de la Casa Grand din Londra! Primăria a trebuit de această dată să se conformeze şi astfel, în casa donată de Castroian, situată pe terenul unde este astăzi Policlinica, la 1 octombrie 1863 s-a inaugurat Spitalul Huşi. Clădirea acestuia era compusă din subsol, parter şi etaj, cu un total de 11 camere, aprovizionarea cu apă fiind făcută de la reţeaua oraşului.

Primul medic al spitalului a fost doctorul Iosif Schmid. El s-a născut în 1797 şi apare pentru prima oară într-o catagrafie a doctorilor din Moldova la 12 decembrie 1829, când funcţiona ca „doftor la Botoşani”. Conducerea spitalului era asigurată de doctorul Dimitrie Gutides (după alţi autori Butides) iar administrarea printr-o comisie compusă din prefectul districtului, preşedintele comunal, medicul primar al districtului şi medicul oraşului, care funcţiona şi ca medic curant al unităţii nou înfiinţate. Dimitrie Gutides a făcut studiile la Constantinopol obţinând diploma în 1852. După 5 ani vine în ţară iar din 1864 îl aflăm medic al oraşului Huşi şi medic al spitalului. A funcţionat puţin la Huşi, căci în 1865 îl găsim confirmat medic secundar la Galaţi iar postul său la spital a fost preluat de dr. Avedyk Romnaldo. Acesta

a obţinut diploma de „pecaru“ (medic) clasa a II- a la Academia de Medicină din Viena în 1839 şi obţine dreptul de liberă practică în Principate în 1864. În 1866 îl aflăm medic al oraşului Huşi şi al spitalului pe dr. David Almogen. Originar din Tismanitz – Galiţia, a trăit între anii 1828–1897. Şi-a desăvârşit studiile universitare de medic la Erlangen în 1853. A funcţionat un timp ca medic de plasă şi medic al comunităţii evreeşti din Leova după care s-a stabilit la Huşi. În timpul Războiului pentru independenţă a inventat o brancardă pentru transportat răniţii, utilizată de ambulanţele româneşti şi ruseşti. Pentru aceasta a fost decorat cu Coroana României şi Steaua Independenţei. A perfecţionat aparatul de tras puroi inventat de doctorul francez D. Lafoy, introducându-l în spitalele din Iaşi, Bucureşti, Viena, Paris şi Petersburg.

Cu toate stăruinţele nu s-a putut stabili succesiunea medicilor ce au urmat la conducerea spitalului sau au lucrat în el între 1866-1889. Se pare că lista lor a fost bogată, fiecare stând un timp prea scurt pentru a lăsa mărturii. Din însemnările doctorului Chernbach aflăm doar de doctorul Galescu care a murit pe front în 1877 şi de doctorul Gîdei, care funcţiona prin 1881.

Cert este că în ciuda fondurilor provenite din donaţii sau alocaţii bugetare, spitalul era rău îngrijit. Aspectul a fost constatat şi de Episcopul Calinic Dima, într-o vizită făcută la Huşi în ianuarie 1880. Drept urmare, el recomanda preoţilor să contribuie la întreţinerea spitalului prin colecte în parohii.

De consemnat că la îndemnul lui Davila mulţi tineri din Huşi sau din judeţ au urmat cursurile Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie, între aceştia numărându-se Nicolae Ursulescu, Gheorghe Dorcariu, Alexandru Peride şi Teodor Gîdei. Doctorul Almoghen revine la conducerea spitalului în 1889 rămânând în funcţie până la moartea sa în 1897. Primul sub-chirurg al spitalului a fost Ştefan Corvin, elev al Şcolii Naţionale, care a făcut la Huşi un stagiu în 1863. Treptat se schimbă şi concepţia despre rostul spitalelor, exprimată în hrisovul lui Constantin Racoviţă la 1757, la deschiderea spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi, de a fi „pentru hrană, chiverniseală, căutarea şi odihna săracilor“, acestea evoluând către unităţi de tratament ştiinţific al oamenilor bolnavi.

Notă: Dintr-o regretabilă eroare redacţională, la partea întâia,

publicată în numărul 5, au fost incluse informaţii care fac parte din alt capitol al lucrării (pag. 19, de la: Pentru perioada 1913-1918...).

Astrologia anului 2009

Paul Matei Iosif

Septilul – unghiul de 51 de grade Anul 2009 debutează sub auspiciile unui aspect astrologic

mai puţin comun în astrologia contemporană, şi anume, unghiul de 51 de grade, cunoscut sub numele de „septil”. De foarte mult timp, el se produce între planetele grele Pluto şi Neptun.

Aspectul de septil corespunde numărului şapte şi, prin acesta, şi cu armonica a 7-a, frecvenţă de rezonanţă ce rezultă din împărţirea cercului zodiacal în 7. În toate epocile, numărul 7 a fost asociat cu sacrul şi cu Creaţia Divină. Numerologia îl interpretează ca fiind un număr profund ocult, în corespondenţă cu cunoaşterea de sine, cu analiza interioară, cu căutarea semnificaţiei ultime şi a înţelepciunii. El este numărul meditaţiei, al contemplaţiei, al retragerii. De aceea, 7 tinde să fie izolat, distant şi din altă lume. Pare a fi un compus format din esenţele lui Saturn şi Neptun (cu

nuanţe de la Pluto). În ciuda acestei semnificaţii însă, 7 a fost numit şi „numărul odihnei şi al desăvârşirii”, în analogie directă cu Ziua a 7-a, când Dumnezeu, terminând de făcut Lumea, Şi-a permis să Se odihnească. Dar, după cum notează Heline: „odihna nu se referă la o încetare a activităţii, ci la ieşire din Haos, către o ordine superioară, mai aproape de Desăvârşire”.

Reţinem astfel nuanţa mistică a septilului, care, ca tip de energie, conferă imboldul lui de a înţelege Întregul şi desăvârşirea, indicând totodată „aptitudinea de a sesiza misterul sau acel ceva misterios aflat în spatele părţilor unui subiect...”; într-un astfel de context, „7 se referă la creativitate ca fiind fuziunea dintre energie şi materie prin lucrarea inspiraţiei divine”.

John Addey pune septilul în legătură cu aspectele mai degrabă represive, tulburătoare, de negare a propriei persoane, ale sexualităţii (nuanţele date de Saturn-Neptun-Pluto) sau cu înclinaţia către a fi celibatar, chestiuni care determină sublimarea forţei sexuale, condiţie necesară pentru manifestare inspiraţiei artistice şi a impulsului creator.

Dane Rudhyar consideră că septilul ar indica tendinţa anti-socială a nativului, care tinde mai degrabă către „a se elibera din orice constrângeri colective, ca şi cum ar fi motivat de o putere ocultă sau de o predestinare anume, ce-l pot conduce către

II Iss stt too o

rr rii i aa a ss s

pp pii i tt t aa all l uu ull l uu uii i hh h

uu uşş şee eaa a

nn n

Lohanul nr. 7 24sacrificiu şi o viaţă simbolică”. Delphine Jay afirmă că septilul „poartă cu el o nuanţă fatalistă care ia naştere din situaţii ce par a avea o semnificaţie dincolo de cea comună. Această nuanţă creează o luptă interioară pentru expansionarea conştiinţei, forţându-l pe nativ să facă investigaţii dincolo de ceea ce este evident”.

Probabil că cel mai înţelept este să considerăm septilele dintr-o temă astrologică drept capacităţi potenţiale. Mai ales dacă ele îl implică pe Saturn sau pe Pluto, e posibil ca domeniul de viaţă indicat de aceste planete să-l oblige pe nativ să accepte o „soartă inevitabilă“ sau un „destin irevocabil“ care par a fi dincolo de puterea lui de a le controla.

Este bine să avem în vedere însă şi o altă idee, şi anume, analogia dintre septil şi heptagramă, formă iniţiatică de cunoaştere şi de înţelegere a ritmurilor ce rezultă din punerea în armonie a celor 7 planete „tradiţionale”, Soare, Lună, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Rezultă de aici că septilul, ca tip de rezonanţă pe care o generează, solicită participarea tuturor sferelor de forţă planetară la un eveniment cosmic de durată. Iată de ce, ori de câte ori planetele sunt în sfera directă de influenţă a lui Neptun şi/sau Pluto, aflate în aspectul de septil, rezonanţele se amplifică. Aşadar, în această perioadă, asistăm la apariţia, manifestarea şi apoi disiparea unor energii şi evenimente de anvergură sau de mari proporţii şi care sunt fireşti sfârşiturilor şi începuturilor de ere, de vârste cosmice.

În astrologie se vorbeşte foarte puţin despre aspectul de septil, se cunoaşte foarte puţin efectul lui direct, este menţionat în lucrările de specialitate dar nu şi tratat cu suficientă atenţie. Am putea concluziona că el arată un eveniment care cu siguranţă se va petrece, prin care este musai să trecem, indiferent de susţinerea pe care o avem. El poate fi diminuat ca intensitate ca urm-are a unei anumite Graţii Divine, dar nicidecum evitat.

Septilul se pare că este cu atât mai interesant şi mai puternic cu cât el antrenează mai multe energii, fie prin intermediul planetelor angre-nate în aspect (cel puţin 3), fie prin intermediul „Semnelor acoperite“ de el. Unghiul de 51 de grade se poate produce în două feluri:

- fie între o planetă aflată la mijlocul/sfârşitul unui Semn zodiacal şi o planetă aflată la începutul/mijlocul altui Semn zodiacal, planetele fiind „despărţite“ de către un alt Semn zodiacal întreg (de exemplu, Soare la 21 grade Săgetător şi Marte la 12 grade Vărsător, între ele fiind semnul zodiacal Capricorn)

- fie între două planete aflate în semne zodiacale vecine (de exemplu, Soare la 7 grade Berbec şi Saturn la 28 grade Taur).

Aspectul de septil se produce permanent, mai ales atunci când planetele se află foarte aproape unele de altele, cum este cazul în intervalul 3.01-3.02.2009, ceea ce şi explică forţa lui de manifestare. Totul este să fim atenţi la aceste momente şi să observăm ce se petrece pe durata lui, care poate fi de la câteva ore – cum este cazul septilului creat de Lună – până la câţiva ani, când septilul este creat de planetele grele, precum Pluto şi Neptun în zilele noastre.

Septilul Neptun-Pluto Acest aspect are o durată de aproximativ 20 de ani fără însă

ca el să existe în mod constant de-a lungul acestei perioade. Datorită mişcărilor lente ale acestor planete precum şi ale îndelungatelor lor perioade de mişcare retrogradă aparentă, aspectul se face şi se desface de nenumărate ori, cu o durată variabilă, cuprinsă între 67 de zile (la momentul debutului) şi 167 de zile (la momentul de maxim).

Unghiul de 51 de grade dintre ele s-a format prima dată spre finalul lui noiembrie 1997 şi a durat aproximativ 70 de zile, a atins apogeul în intervalul 19 oct 2005 – 3 apr 2006, şi va avea pentru ultima dată loc în intervalul 8 ian – 12 feb 2016. Importanţa

aspectului constă, înainte de toate, în longevitatea lui, deoarece el favorizează crearea şi menţinerea unor fenomene de rezonanţă de foarte lungă durată.

Septilul Neptun-Pluto durează din 1997 până în 2016; el începe pe semnele zodiacale Săgetător-Vărsător, continuă pe Semnele zodiacale Capricorn-Vărsător şi se termină pe Semnele zodiacale Capricorn-Peşti.

− 25.10.2008-05.04.2009 – este un septil care începe cu Pluto în semnul zodiacal Săgetător şi se termină cu Pluto în semnul zodiacal Capricorn

30.10.2009-04.04.2010 − 05.11.2010-01.04.2011 − 13.11.2011-28.03.2012 – este un septil care începe cu Neptun în semnul zodiacal Vărsător şi se termină cu Neptun în semnul zodiacal Peşti

21.11.2012- 22.03.2013 − 02.12.2013-14.03.2014 − 16.12.2014-04.03.2015 − 08.01-12-02.2016 Ce ar putea transmite septilul Neptun-Pluto? Înainte de toate, acest septil tinde să fie o trăsătură de

caracter a generaţiilor născute sub energia sa. Cu siguranţă că el ar trebui înţeles mai întâi din punct de vedere spiritual, dacă suntem de acord cu observaţia că planetele transpersonale pun mai puţin problema unor evenimente de factură socială şi mai mult problema unor transformări profunde în gândirea şi simţirea umană. Atunci

când energiile divine care vin în planul Pământului prin intermediul lor, latura noastră egotică le distorsi-

onează prin intermediul voinţei personale, limitate, şi a predispoziţiilor noastre către

realizările înşelătoare, efemere, ale nivelului material. Orgoliul intelectual,

prostia crasă, nevoia viscerală de putere şi de înavuţire, goana pato-

logică după plăcere şi satisfacţii instinctuale pervertesc energiile sublime ale acestor sfere de forţă planetară, care, în realitate, sus-ţin capacitatea de a ne abandona Voinţei Tatălui Ceresc, capa-citatea de acces nelimitat la Adevărurile Divine, inspiraţia

artistică de origine divină, compasiunea, nonposesivitatea.

Septilul Pluto-Neptun poate indica o criză terestră generală la

nivelul aparatului politic mondial, deconspirarea guvernării oculte a

lumii, corupţia ordinară prin putere politică şi financiară, micimea siste-

melor religioase înfiinţate din nevoi poli-tice, apariţia unor boli extrem de grave ca şi

falimentul final al industriei farmaceutice şi al medicinii alopate, creativitatea artistică subcorticală,

ruina sexuală a fiinţei umane – cu alte cuvinte, sfârşitul a tot ceea ce este putred, demoniac, satanic.

La extrema cealaltă, căutătorii spirituali sinceri precum şi căile spirituale autentice pot culege roadele practicii lor spirituale constante, ale credinţei lor ferme şi profunde în Dumnezeu Tatăl, ale iubirii necondiţionate faţă de toată Creaţia, ale încrederii lor în puterea Binelui, a Frumosului, a Armoniei şi Ordinii Divine. Concomitent cu sfârşitul lui Kali Yuga (era întunericului spiritual şi a ignoranţei desăvârşite care generează societăţile de consum, limitate la bunurile materiale ale vieţii), se pot naşte noi idealuri spirituale, noi tendinţe şi direcţii estetice, frăţii spirituale reale, cum, în egală măsură, se pot renaşte vechile şi adevăratele credinţe şi direcţii spirituale, marile iniţieri oculte de origine divină, artele divinatorii, formele de vindecare spirituală, structuri de organizare a societăţilor umane după modelele celeste, divine.

Ţinând cont că septilul Pluto-Neptun acoperă, pe întreaga durată a manifestării sale, trei semne zodiacale, şi anume, trei dintre cele patru Semne „bătrâne“ de la finalul Zodiacului, el cunoaşte trei etape importante, astfel:

Etapa Săgetător-Vărsător Cele două semne zodiacale au în comun deschiderea de spirit

şi libertatea în gândire, aspiraţia spirituală sinceră, capacitatea de a-i orienta pe oameni către scopuri nobile, elevate, puterea de a

AA Ass stt trr roo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Martie 2009 25accepta şi chiar de a aduce noul în lume, dragostea faţă de viaţă, forţa colectivităţii umane de a se uni spontan pentru schimbări necesare. Septilul Pluto-Neptun pe Semnele zodiacale Săgetător-Vărsător ne-a adus energia necesară deschiderii noastre de spirit, o mai mare capacitate mentală de a înţelege existenţa dincolo de aparenţele ei terne şi aspiraţia sinceră către libertatea în gândire, către libertatea spirituală mai ales.

Etapa Capricorn-Vărsător Cele două semne zodiacale au în comun capacitatea de a

exista firesc în continuul spaţiu-timp precum şi sentimentul de responsabilitate civică sau de direcţionare a maselor către un ideal social mai bun. Septilul Pluto-Neptun pe Semnele zodiacale Capricorn-Vărsător ne forţează cumva să depăşim limitările şi confuziile noastre de fiinţe ale secvenţialităţii şi ale existenţei liniare, susţinându-ne în transformarea lentă dar constantă din interiorul inimii, din interiorul conştiinţei.

Etapa Capricorn-Peşti Cele două semne zodiacale au în comun calitatea de profund,

care vizează atât resursele fundamentale ale vieţii, cât şi originile ei subtile, divine. Septilul Pluto-Neptun pe Semnele zodiacale Capricorn-Peşti ne motivează în asumarea unor responsabilităţi totale, care vizează esenţa existenţei însăşi, ne susţine să ne construim pe interior ca fiinţe de lumină dar şi să conştientizăm că avem o misiune planetară, aşa cum toate rasele umane au avut-o la fiecare mare schimbare de ciclu cosmic, şi anume, aceea de a ne smulge din efemeritate, aceea de a înţelege viaţa aici, pe Terra, ca pe o şcoală de transformare lăuntrică, ce ne apropie tot mai mult de Dumnezeu.

Iată acum şi septilele care se formează în anul 2009, cu menţiunea că ne-am mulţumit doar la a le enumera şi a preciza eventuale schimbări de direcţie ale mişcării planetelor, fără a menţiona însă nimic altceva, nici măcar porţiunea de Zodiac pe care ele o acoperă (interpretarea fiecărui septil în parte poate constituie ea singură un volum consistent de cercetare astrologică pe care spaţiul de faţă nu ni-l permite).

Nu avem pretenţia că le-am identificat pe toate, dar am făcut tot posibilul să identificăm cât mai multe, deoarece energia lor tinde să fie foarte importantă în anul astrologic 2009, ca energie profund creatoare, purificatoare, transformatoare.

Perioada cea mai intensă de formare şi de manifestare a energiei septilelor este cuprinsă între lunile ianuarie-mai, din iunie ele slăbind ca intensitate; situaţie de aşteptat, de altfel, deoarece planetele „se desfac“ din „plutonul“ pe care îl alcătuiesc imediat după Anul Nou, în porţiunea de Zodiac de la Capricorn la Peşti.

De asemenea, am fost mai puţin atenţi la septilele Lunii, care sunt foarte dese, limitându-ne la cele care ni s-au părut mai interesante, fie datorită componenţei energetice a septilului pe care ea îl realizează, fie datorită tranzitării Semnului zodiacal Rac (care este domiciliul ei). În principiu, septilele sale sunt foarte multe, ele realizându-se astfel:

- odată în prezenţa lui Saturn, ori de câte ori Luna tranzitează Semnele zodiacale Rac şi, respectiv, Balanţă (intrarea lui Saturn în semnul zodiacal Balanţă va reconfigura aceste septile, antrenând Semnele zodiacale Leu şi Scorpion iar, ulterior, în 2010, semnul zodiacal Fecioară)

- a doua oară oriunde din Semnele zodiacale Scorpion/Săgetător până în Semnele zodiacale Berbec/Taur, faţă de planetele aflate în Semnele zodiacale Capricorn, Vărsător, Peşti.

În situaţii cu totul speciale, mai pot fi luate în considerare septilele pe care Luna le realizează când ea tranzitează unul dintre Semnele zodiacale Scorpion, Peşti, Taur (de exemplu, septilele realizate de Luna în tranzit în semnul zodiacal Scorpion şi Pluto aflat în semnul zodiacal Capricorn).

Conjuncţiile complexe Conjuncţiile constituie un neaşteptat de dinamic eveniment

astrologic al anului 2009. Alături de septil, ele se află în prima linie a aspectelor planetare. Aspecte deosebit de puternice, ele însumează energia mai multor sfere de forţă care acţionează la unison, într-o combinaţie energetică ce nu-şi greşeşte niciodată ţinta. Practic, de-a lungul întregului an, planetele se mişcă împreună, cel puţin două câte două, formând interesante şi numeroase conjuncţii. Este semnificativ acest fapt pentru acţiuni la unison ale grupurilor umane. Este posibil ca, în zone geografice

diferite, grupuri de oameni să aibă aceleaşi iniţiative, acţiuni, decizii, revelaţii. Acest fapt atrage atenţia că, la nivel planetar, fenomenul de rezonanţă devine din ce în ce mai evident. Oamenii intră spontan în rezonanţă unii cu alţii. Ceea ce este minunat şi arată clar că omenirea se află în plin proces de manifestare a unei frăţii spirituale planetare naturale.

Dintre conjuncţiile anului astrologic 2009, iată-le mai jos pe

cele mai importante: Conjuncţia complexă Junon-Uranus în semnul zodiacal

Peşti Junon arată iubitul ideal/iubita ideală pe care îl/o căutăm,

conştient sau nu, întreaga viaţă, în vreme ce Uranus indică energia formidabilă a schimbării, a ieşirii din limitare, uneori a unei atitudini rebele care ne scoate în mod imprevizibil din mediocritate, din rutină. În acelaşi timp însă această planetă semnifică nevoia de puritate şi de libertate în cel mai elevat şi frumos sens al cuvântului. Conjuncţia pe care ea o realizează cu asteroidul Junon în semnul zodiacal Peşti poate semnifica impactul pe care iubitul/iubita îl poate avea asupra cuiva, printr-o putere de dăruire extraordinară. Mai semnifică, de asemenea, puterea profund purificatoare a iubirii necondiţionate, plină de compasiune, capabilă să-şi asume rolul de trezire din ignoranţă sau monotonie a fiinţei iubite. Practic, foarte mulţi dintre noi vom experimenta, probabil, o iubire cu totul şi cu totul deosebită, care să ne marcheze în sens benefic viaţa, care să ne ajute să ne transcendem egoul, care să ne zgâlţâie din confortul pe care ni-l dorim cu atâta. Putem trăi iubiri neobişnuite, de un romantism profund şi autentic, sau un sentiment puternic de iubire pură să ne faciliteze accesul la stări de conştiinţă superioară sau prin iubire să avem trăiri spirituale cu totul şi cu totul deosebite şi să atingem stări înalte de conştiinţă sau să avem acces la profunzimile insondabile ale sufletului. În condiţii de practică spirituală constantă, de inimă pură, de devotament şi abnegaţie, de iubire faţă de Dumnezeu Tatăl, să atingem stări de conştiinţă christică sau să trăim la unison cu Fiinţa Christică. Aspectul este foarte frumos iar cei care vor experimenta această energie vor avea ce povesti (şi împărtăşi şi celorlalţi) la sfârşitul lui 2009.

Conjuncţia complexă Jupiter–Neptun-Chiron în semnul

zodiacal Vărsător Conjuncţia dintre Jupiter şi Neptun se petrece o dată la

aproximativ 13 ani. În astfel de momente aspectul spiritual este deosebit de puternic activ, am putea chiar vorbi despre generaţii spirituale. Cu o toleranţă de plus/minus un an, menţionăm anii 1957-1958, 1970, 1983, 1996 etc.

Asteroidul Chiron, aflat pe orbita dintre planetele Saturn şi Uranus, indică acţiunea unui iniţiat spiritual care pune în echilibru conservatorismul şi nonconformismul, vechiul şi noul, tradiţia şi inovaţia, lentoarea şi iuţeala, rutina şi spontaneitatea. Locul ocupat de Chiron arată atât domeniul de viaţă în care avem cel mai mult nevoie de un Ghid spiritual pentru desăvârşirea noastră, cât şi domeniul de viaţă asupra căruia un Ghid spiritual va avea cel mai mare impact.

Această conjuncţie complexă Jupiter, Neptun, Chiron în semnul zodiacal Vărsător arată că anumiţi Ghizi spirituali deosebiţi îşi vor asuma responsabilitatea enormă de a călăuzi grupuri mari de oameni. De asemenea, e posibil ca, în condiţii cu totul deosebite, omenirea să primească un Ghid spiritual prin excelenţă.

Conjuncţia Lilith-NN în semnul zodiacal Capricorn În fine, o ultimă conjuncţie dar foarte delicată este aceasta,

dintre NN şi Lilith, conjuncţie de lungă durată ce se manifestă o dată la aproximativ 6 ani. Ea are loc în intervalul 16.08-4.10.2009, şi indică perioada în care discernământul spiritual trebuie să fie extrem de treaz. Energia ei este extrem de subtilă şi, pe durata manifestării acestei conjuncţii, oamenii tind să nu fie atenţi şi la jumătatea goală a paharului sau pierd din vedere diferenţa dintre aparenţă şi esenţă. Lucrurile par bune, şansele par extraordinare, nu sesizăm compromisul sau dedesubturile, punctul slab al unui proces în derulare – deci nu vedem ce este în spatele cortinei şi suntem furaţi de aspectul de suprafaţă al unei situaţii sau al unei relaţii, fără a mai avea capacitatea de a coborî în profunzimea lucrurilor. După ce aspectul dispare, sesizăm că lucrurile sunt cu totul altfel dar nu înţelegem unde am greşit!!! Ne căim amarnic dar, evident, regretele

AA Ass stt trr roo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Lohanul nr. 7 26nu mai rezolvă nimic. Pe durata aspectului e bine să amânăm deciziile radicale sau foarte importante, să ne controlăm consideraţiile cu privire la ceva anume şi să fim ceva mai analitici.

Poate că este bine de ştiut că, tot pe durata acestui eveniment astrologic, e necesar să evităm, deopotrivă, aderarea fanatică la o direcţie spirituală sau, dimpotrivă, condamnarea vehementă sau manifestarea adversă încrâncenată faţă de aspecte religioase sau spirituale pe care nu le înţelegem. Adepţii unei căi spirituale sau cursanţii şcolilor spirituale care vor să renunţe din varii motive la drumul ales ar fi indicat să amâne aceste decizii până la ştergerea definitivă a aspectului, când înţelegerea lor va fi mai profundă şi mai limpede. Testele spirituale se pot înmulţi mai ales în acest interval în care este necesar să ne păstrăm discernământul treaz şi vigoarea mentală în bune condiţii, pentru a traversa cât mai echilibraţi şi controlaţi perioada menţionată.

Cuadraturile Cuadratura este aspectul astrologic realizat de două planete

aflate la distanţă de 90 de grade una de cealaltă şi rezultă din împărţirea cercului zodiacal în patru. Sunt considerate în cuadratură cele 4 semne zodiacale cardinale, cele 4 semne zodiacale fixe, cele 4 semne zodiacale mobile.

Astrologia tradiţională priveşte acest aspect ca pe unul deloc favorabil sau plăcut, iar în astrologia modernă încă se mai foloseşte termenul de „aspect malefic“ pentru a o desemna. Aspectul nu este nicidecum malefic şi termenul necesită o discuţie mai nuanţată.

Cuadratura, fiind în analogie cu numărul 4, semnifică momentul în care cele patru Elemente – Pământ, Apă, Foc, Aer – sunt angrenate, solicitate în acelaşi eveniment, care, prin complexitatea şi profunzimea sa, marchează un salt evolutiv necesar, care trebuia să se producă de mai mult timp şi în faţa căruia noi am ezitat. Niciodată un astfel de eveniment nu vine în mod brutal. El a fost anunţat cu mult înainte, iar noi am avut un anumit interval în care trebuia să facem schimbarea de bună voie. Dacă atunci ne-am blocat, dacă atunci nu am avut curaj sau dacă am fost prea orgolioşi ca să acceptăm acea schimbare, iată că aspectul de cuadratură vine cu un val energetic foarte mare şi ne conferă ceea ce mai înainte n-am avut. Astfel, acţionăm de nevoie, fiindcă altă soluţie nu mai este.

Din acest motiv, termenul de „aspect dinamic“ ni se pare mult mai potrivit pentru aspectul de cuadratură. Prudenţa, autocontrolul, înţelepciunea, intenţia profund benefică, abandonarea noastră sau măcar acceptarea mentală a Voinţei Divine ne pot ajuta să trecem cu succes şi chiar cu mari realizări prin astfel de momente. Dacă aveţi un astrolog bun şi puţin timp la dispoziţie să priviţi în urmă şi să vedeţi ce aspecte planetare au marcat marile dumneavoastră momente de creştere interioară din viaţă, veţi rămâne uimiţi să constataţi că o eventuală cuadratură, o eventuală opoziţie sau un septil v-au furnizat energiile datorită cărora v-aţi depăşit sau aţi depăşit un moment de criză.

În felul acesta vom reabilita acest aspect atât de necesar vieţii noastre în general şi evoluţiei noastre spirituale în special, deoarece el ne scoate din inerţie şi din somnul hedonismului, al iluziei şi al ataşamentului de plăcerile vieţii.

În anul 2009 cuadraturile „simple“ sunt suficient de puţine. Înţelegem prin cuadratură simplă acea cuadratură care se produce doar între două planete, sau acea cuadratură care are o durată scurtă, precum, de exemplu, cuadraturile realizate de Lună şi pe care le menţionăm mai jos doar în anumite cazuri. În general însă, ele se combină în configuraţii planetare complexe, care antrenează minimum trei planete, dintre care una este lentă, pentru perioade mari de timp. Avem astfel în vedere careul complex în T, deoarece el ia naştere pe semne zodiacale cardinale şi mobile, precum şi crucea cosmică, începută pe Semne mobile şi terminată pe Semne cardinale. Astfel de momente cosmice au ca unică semnificaţie faptul că evenimentele noastre existenţiale capătă o dimensiune planetară, aproape simbolică pentru întreaga omenire care trebuie să schimbe ceva, care trebuie să modifice ceva structural în fiinţa ei şi care – ne place sau nu – se află în pragul unui real salt evolutiv, în care Dumnezeu nu va mai fi în viaţa noastră ceva abstract sau pur metafizic, ci o existenţă vie, reală.

Iată acum, mai jos, cuadraturile anului 2009: 25-31.03.2009 - conjuncţia Pluto-Lilith din semnul zodiacal Capricorn în

cuadratură cu conjuncţia Soare-Venus din semnul zodiacal Berbec; acestei conjuncţii i se adaugă Mercur şi Luna

18.04-22.05.2009 - conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul

zodiacal Vărsător în cuadratură cu Mercur în semnul zodiacal Taur; cuadratura este foarte dinamică, deoarece Mercur trece în semnul zodiacal Gemeni, intră în mişcare retrogradă aparentă, revine în semnul zodiacal Taur, face o conjuncţie perfectă cu Soarele şi, în felul acesta, cuadratura atinge un moment de maxim energetic în data de 18.05, ca, în final, Mercur să părăsească acest aspect la data de 18.06.2009

22.04-4.05.2009 - Pluto din semnul zodiacal Capricorn în cuadratură cu

conjuncţia perfectă Marte-Venus care trece din semnul zodiacal Peşti în semnul zodiacal Berbec

5-8.06.2009 - Soarele în semnul zodiacal Gemeni face cuadratură cu

conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti şi cu Saturn din semnul zodiacal Fecioară, PERIOADĂ DELOC FAVORABILĂ CĂSĂTORIILOR

15-28.06.2009 - conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti în

cuadratură Pluto din semnul zodiacal Capricorn şi cu Soarele din semnul zodiacal Gemeni, alcătuind în cele din urmă un Careu în T mobil, data de 16 iunie fiind un potenţial maxim energetic datorită Lunii care se adaugă conjuncţiei Junon-Uranus, pentru câteva ore;

25.06-17.07.2009 - conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul

zodiacal Vărsător în cuadratură cu conjuncţia Marte-Venus din semnul zodiacal Taur; din data de 9.07 Venus părăseşte cuadratura

29.07-4.08.2009 - cuadratură între Venus în semnul zodiacal Gemeni şi

conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti; Tuturor cuplurilor sau relaţiilor de dragoste tensionate li se recomandă prudenţă, autocontrol şi înţelepciune până la ştergerea aspectului

8-19.08.2009 - cuadratură făcută de Marte din semnul zodiacal Gemeni cu

Saturn din semnul zodiacal Fecioară şi cu Uranus din semnul zodiacal Peşti; se realizează astfel un careu în T mobil şi, în final, cele trei planete vor fi antrenate în configuraţia planetară numită „crucea cosmică mobilă“ (vezi mai jos); până la intrarea în această configuraţie însă, careul în T mobil va fi foarte puternic activat de adăugarea lui Mercur, în conjuncţie cu Saturn în semnul zodiacal Fecioară, şi, apoi, de prezenţa Lunii în conjuncţie cu Marte în semnul zodiacal Gemeni în noaptea de 16.08, când careul în T mobil atinge maximumul său energetic.

21.09-17.10.2009 - Pluto din semnul zodiacal Capricorn face cuadratură cu

conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti şi cu conjuncţia Soare, Mercur, Saturn din semnul zodiacal Fecioară, şi, în final, devine planeta-focar a careului complex în T, cardinal-mobil; configuraţia are o dinamică foarte specială, deoarece:

- în data de 26.09 Luna este conjunctă cu Pluto în semnul zodiacal Capricorn;

- pe măsură ce Soarele şi Mercur desfac conjuncţia cu Saturn din semnul zodiacal Fecioară, Venus intră în conjuncţie cu Saturn şi, automat, în acest careu în T cardinal-mobil;

- în seara zilei de 16.10, Luna se adaugă conjuncţiei Venus-Saturn din semnul zodiacal Fecioară;

- toate aceste trei momente pot fi considerate faze de maxim energetic ale configuraţiei.

Perioada 4.11-3.12.2009 poate fi considerată ca un singur

eveniment astral, având însă mai multe momente demne de reţinut: 4-23.11.2009 - conjuncţia Soare-Mercur din semnul zodiacal

Scorpion intră într-o cuadratură de lungă durată cu conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul zodiacal Vărsător;

16.11-3.12.2009 - Venus din semnul zodiacal Scorpion intră

AA Ass stt trr roo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Martie 2009 27într-o cuadratură de lungă durată cuadratură cu conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul zodiacal Vărsător;

16.11.2009 - Luna în semnul zodiacal Scorpion trece de la conjuncţia cu Venus la conjuncţia cu Soarele, amplificând cuadraturile lor cu conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul zodiacal Vărsător;

6-26.12,2009 - conjuncţia Mercur-Pluto din semnul zodiacal Capricorn în cuadratură cu conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti şi cu Saturn din semnul zodiacal Fecioară; forţa energetică a acestui nou careu complex în T cardinal-mobil va creşte pe măsură ce Soare, Venus şi, pentru câteva ore Luna, vor intra în conjuncţie cu Pluto în semnul zodiacal Capricorn, pe măsură ce mercur desface conjuncţia cu el (la data de 15.12)

Cuadraturile dintre conjuncţiile complexe sau dintre

planetele grele Ele sunt doar două, şi anume, cuadratura Uranus-Pluto, etapă

importantă din ciclul crescător al acestor două planete, conjuncte în semnul zodiacal Fecioară aproximativ în intervalul 1962-1968, şi cuadratura Saturn-Pluto, etapă importantă din ciclul lor descrescător, conjuncţia dintre cele două urmând să aibă loc aproximativ în intervalul 2018-2020.

Cuadratura Uranus-Pluto Extrem de interesant acest aspect, care îşi trimite,

deocamdată, o modestă carte de vizită, momentul său de forţă urmând să se producă abia câţiva ani mai târziu. Până în 2012 el se va tot produce, ca un fel de „uvertură“ sau repetiţie faţă de timpurile viitoare, când tranzitul lui Uranus prin semnul zodiacal Berbec va aduce adevăratele energii novatoare pentru actuala rasă umană. Deocamdată, faptul că această cuadratură începe cu Pluto în semnul zodiacal Capricorn poate fi considerat un fel de „antrenament“ astrologic pentru noi, al cărui înţeles este acela de a lăsa uneori ca zeii să-şi poarte bătăliile fără să ne amestecăm, fără să-i înnebunim nici cu devotamentul nostru excesiv, nici cu rugăminţile noastre disperate.

Iată acum dinamica acestei cuadraturi. Ea se produce în intervalele următoare:

30.05, 22h 02 – 17.09.2008, 6h 21 (+3h GMT)

30.04, 1h 45 – 27.10, 20h 09 (+3h GMT)

1.04, 4h 37 (+3h GMT) – 14.12.2010, 13h 20 (+2h GMT)

Toate aceste cuadraturi se petrec pe Semnele zodiacale Capricorn-Peşti, fiind mai degrabă „cuadraturi de orb“, în sensul că ele se încadrează în intervalul de 90 de grade, care acceptă toleranţa de plus/minus 8 grade faţă de această distanţă. O astfel de cuadratură atrage atenţia mai degrabă asupra stărilor premergătoare unor schimbări sau transformări concrete; ele indică etape pregătitoare pentru noi din punct de vedere energetic, care ne ajută să ne adaptăm la noile vibraţii cosmice care se înnoiesc în întregul nostru sistem planetar, răsfrângându-se în mod firesc şi asupra noastră. Adeseori atitudinea noastră poate fi sceptică faţă de o perspectivă total incredibilă din evoluţia omenirii, sau marcată de panică, sau cuprinsă de îndoială, întrucât noile vibraţii cosmice nu şi-au găsit încă matca de integrare în lumea noastră, şi apoi de acţiune.

Oricum însă, alături de ceea ce nu ne vine să credem că va fi sau că va veni, vor exista şi atitudinile tensionante, în care suntem dornici sau chiar nerăbdători să se schimbe mai repede ceva în viaţa noastră, vom trăi stări de la revelaţiile spirituale autentice până la stările de exaltare sau depresie psihică, vom avea senzaţii de deja-vu sau vom primi intuiţii sau premoniţii – cu alte cuvinte, ne vom simţi sătui până peste cap de tot ceea ce există şi, cu toată frica sau teama noastră că nu vom face faţă schimbărilor, ni le vom dori, din dorinţa profundă ca lucrurile să se aşeze pe un nou făgaş şi noi să ne regăsim echilibrul ca specie de viaţă, ca fiinţe de origine divină.

Cuadratura Uranus-Pluto începe cu adevărat abia în data de 20.02.2011, 4h 46 (+2h GMT) şi va dura neîntrerupt până în data de 5.07.2019, 14h 58 (+3h GMT). Ea va începe tot pe Semnele zodiacale Capricorn-Peşti dar la data de 12.03.2011 Uranus intră în semnul zodiacal Berbec, fără ca el să mai revină, prin mişcările sale retrograde aparente, în semnul abia părăsit.

Există fenomene de identitate în Cosmos? Sigur că nu, însă fenomene de repetabilitate sigur că au loc.

În primul interval, omenirea a trăit mai degrabă o criză de resurse, ceea ce s-a petrecut atunci s-a şi văzut în timp: a fost un fel de destructurare de natură etnică, în sensul că s-au făcut, s-au desfăcut şi s-au refăcut graniţe statale, cu „ajutorul“ naţionalilor (xenofobilor deghizaţi în naţionalişti). Cu alte cuvinte, aceste modificări s-au realizat din cauza trădărilor naţionale pe fondul unei nevoi aproape patologice de putere. Dacă noua faţă a lumii s-a hotărât la masa marilor puteri politice mondiale, executanţii au fost din chiar inimile neamurilor lor, şi asta ne îndreptăţeşte să afirmăm că în anii '29-'33 a existat o criză de resurse. Consecinţele le ştim cu toţii fiindcă facem parte din ele.

În intervalul 2009-2013, cu toate că această cuadratură Uranus-Pluto abia dacă a fost schiţată în vara anului 2008, va fi ceva mult mai grav, şi anume, va fi o criză de sistem, care va obliga omenirea să realizeze că ea este organizată sau că trăieşte pe baza unor structuri deja depăşite, îmbătrânite, la absolut toate nivelurile. Legile, ierarhiile, ierarhizările, convenţiile sociale, mentalităţile nu

mai fac faţă nivelului actual de dezvoltare al omenirii şi gradului ei de dezvoltare. E posibil să cedeze sistemul educaţional, sistemul medical, sistemul bancar, sistemele economice sunt deja într-un grad foarte mare de entropie (dezordine şi destrămare), iar în ceea ce priveşte relaţiile umane lucrurile sunt destul de alarmante. Criza de timp generează la rândul ei crize de tot felul şi, mai ales, crize valorice. Oamenii nu mai au timp de cultură, nu mai au timp de vacanţe, era computerizării face ravagii la nivel relaţional şi ne descoperim roboţi şi robotizaţi în numele dorinţei de a fi împreună unii cu alţii. Sunt profesii care apar, sunt profesii care dispar, prejudecăţile colective sunt pulverizate, nu mai putem spune că există un conflict între generaţii pentru că fiecare generaţie are propriile ei întrebări.

De exemplu, în 2008 am constatat ca o generalitate ceea ce am putea numi „criza afectivă”. Practic, oamenii au fost puşi în faţa unor lecţii de iubire la care

probabil că unii nu s-au aşteptat niciodată. Că au 25 sau 45, 32 sau 55 de ani, oamenii au trăit poveşti de dragoste în care nu mai sperau sau pe care nu le-au crezut niciodată posibile, şi îi avem aici în vedere mai ales pe cei foarte maturi, cu căsnicii bune, liniştite, împlinite.

Deci nu mai putem spune că generaţiile se opun unele altora, ci dimpotrivă, există o nelinişte metafizică şi o nevoie interioară colectivă de conectare la alte surse de siguranţă, de cunoaştere, de informare. Cu un pic de efort se poate vedea că, practic, întreaga omenire tânjeşte după acelaşi lucru: după un Adevăr suprem care să ne relaxeze şi care să ne pună pe o direcţie clară, să ştim că există o busolă care ne arată Nordul şi că valorile perene se reaşează din nou în temeliile lor fireşti.

Deoarece, acolo unde există o criză de sistem, există de fapt, în profunzime, o criză de valori, consecinţă a faptului că fiinţa îşi pierde Centrul.

Din punct de vedere economic, financiar şi politic, avem certitudinea că evenimentele sunt puse la cale cu bună-ştiinţă, din raţiuni pe care o minte umană sănătoasă sau de bun-simţ nici măcar nu le poate concepe, darmite să le mai şi accepte. Totuşi, ele există şi ne afectează şi probabil că se va petrece aşa până când vom trăi la nivel planetar starea de criză de conştiinţă civică şi umană, pentru a reacţiona într-un mod eficient atât pentru salvarea noastră ca specie umană cât şi pentru salvarea planetei pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o.

AA Ass stt trr roo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Lohanul nr. 7 28Banii nu pleacă de pe această planetă ca noi să ajungem în

situaţii inumane din cauza lor. O omenire cu adevărat sănătoasă va trăi fără ei şi atunci munca reală a fiecăruia va însemna şi modul său real de viaţă.

Resursele naturale ale planetei sunt lăsate de Dumnezeu. Nu le creăm noi; noi le luăm gata „existente”; ceea ce ni se cere este să le distribuim înţelept, ca să ajungă pentru toţi. Singurul care trebuie plătit cu adevărat este Dumnezeu; în ciuda tuturor banilor care există pe această planetă, deţinătorii lor nu vor umple niciodată cu ei o mină de sare care a fost golită sau nu vor reface cu ei niciodată o specie de plantă care a fost ucisă definitiv.

Guvernele politice nu mai au de mult legătură cu popoarele pe care le conduc. Ele se bat pentru o supremaţie pe care, în faţa morţii, o vor lăsa aici şi vor pleca înapoi la Dumnezeu ca nişte cărămizi sparte, fără nici un pic de inimă şi cu sufletul mort. Adevărata călăuzire a omenirii este aceea care respectă aici, pe Pământ, Ordinea Divină care este Sus, în Cer, dar pe care actuala omenire se pare că a pierdut-o cu desăvârşire.

Singura „surpriză“ care ne poate afecta pe toţi la un loc este că actuala criză care a fost în mod artificial pornită să scape de sub controlul autorilor ei morali să nu mai poată fi controlată şi, de aceea, nici stăpânită.

Dar despre asta vom mai vorbi fiindcă, după cum se vede în minima noastră statistică, această cuadratură va ţine „mult şi bine”.

Cuadratura Saturn-Pluto Această cuadratură se produce în intervalele 30.08.2009, 8h29 (+3hGMT) – 30.10.2010, 23h51

(+3hGMT) Ea face parte din ciclul descrescător Saturn-Pluto, care se va

încheia odată cu conjuncţia dintre cele două, faza ei perfectă fiind în data de 12.01.2020, în semnul zodiacal Capricorn.

Este, deci, o cuadratură de lungă durată care are loc pe Semnele zodiacale de importantă socială, Balanţă şi Capricorn, Saturn fiind în exaltare în semnul zodiacal Balanţă (având deci mai multă energie decât de obicei), iar Pluto fiind în cădere în semnul zodiacal Capricorn (având deci mai puţină energie decât în altă parte din Zodiac).

Diferenţa de potenţial este deci semnificativă între cele două planete, ceea ce va face ca forţele conducătoare şi reprezentanţii Puterii sociale şi politice să fie foarte mult frânaţi în acţiunile lor, de către opozanţi sau grupuri umane unite prin aceleaşi interese.

Energia plutoniană va cere autorităţilor de orice fel să-şi conştientizeze şi să-şi controleze cruzimea, lipsa de omenie, iresponsabilitatea cu care se manifestă faţă de locuitorii acestei planete, aspectele retrograde şi viziunile deja depăşite asupra mecanismelor sociale. Luptele pentru putere se pot desfăşura fără nici o perdea direct în faţa noastră, ca şi cum această planetă ar fi bunul cuiva.

Energia saturniană va susţine formele de manifestare publică în toate aspectele vieţii, iar ele pot fi marcate de o anumită ţinută intelectuală, de un anumit rafinament şi de o formă de justeţe care nu va accepta refuz. Practic, colectivitatea umană va pune faţă în faţă nişte autorităţi îmbătrânite, depăşite de timp, şi o nouă formă de conştiinţă civică, o nouă omenire care are de reparat, de ajutat, de salvat rasa umană ca totalitate, de la dezastrul ei incredibil.

În plan individual, relaţia dintre cele două planete poate fi percepută ca o lipsă de perspectivă şi de reuşită, ca o frână totală, ca forme de frică faţă de un viitor ce nu se anunţă deloc bun. Lucrurile nu sunt însă aşa. Energia acestei cuadraturi ne temperează, ne ajută să aprofundăm cunoaşterea dobândită până în prezent – fie ea profesională, socială, umană, spirituală, artistică etc – pentru a găsi acolo sprijinul de care avem nevoie. Cumpătarea, credinţa fermă în Dumnezeu Tatăl, încrederea în forţele proprii, răbdarea mai ales, reconsiderarea valorilor trecutului şi a marilor tradiţii spirituale autentice, iubirea necondiţionată şi sentimentul că SUNTEM, TOŢI, FIII ACELUIAŞI TATĂ – ne pot ajuta să vedem direcţia următoarelor decenii.

E posibil să trecem prin momente de austeritate, poate fi o

criză de mari proporţii, putem aveam sentimentul dureros al singurătăţii şi al zădărniciei, dar ele nu rămân, ele sunt doar valuri ale fluctuaţiilor despre care am amintit la cuadratura Uranus-Pluto, fiindcă ne cer să ne regăsim Centrul real al Fiinţei, pe care civilizaţii de import, mult inferioare nouă, l-au distrus sistematic.

Crucea cosmică pe Semnele mobile şi cardinale Crucea cosmică este o configuraţie planetară care antrenează

toate cele patru Elemente, facilitând acţiunea lor la unison. Ea este de trei feluri:

- fixă, atunci când planetele care o alcătuiesc se află în Semnele zodiacale fixe Taur, Leu, Scorpion, Vărsător

- cardinală, atunci când planetele care o alcătuiesc se află în Semnele zodiacale cardinale Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn

- mutabilă, atunci când planetele care o alcătuiesc se află în Semnele zodiacale mutabile Gemeni, Fecioară, Săgetător, Peşti.

Departe de a fi semnul unor nenorociri implacabile, această configuraţie planetară este una dintre cele mai necesare pe calea evoluţiei spirituale. Deşi nu este deloc plăcută, energia pe care o generează ne ajută să depăşim ceea ce ne limitează, ceea ce ne ţine încă în ignoranţă. E adevărat însă că aceste depăşiri nu se mai petrec în condiţii armonioase – dacă evenimentele cu care ne confruntăm pe durata unei astfel de configuraţii sunt total neplăcute, asta înseamnă ca saltul pe care suntem cumva „obligaţi“ să-l realizam trebuia făcut mai demult, numai că noi am desconsiderat atunci oportunităţile create şi am irosit aspecte astrale armonioase.

Crucea cosmică mobilă Folosită de la mediu spre inferior, energia acestei configuraţii

se manifestă în viaţa noastră sub toate formele de dispersie şi a tuturor formelor de influenţabilitate. În astfel de intervale suntem excesiv de sensibili la influenţa persoanelor dragi asupra noastră şi absenţa discernământului sau a fermităţii ne pot transforma în victime ale celorlalţi sau ale tuturor formelor de manipulare individuală ori colectivă. Indecizia, confuzia, agitaţia mentală, lipsa de direcţie, insomnia, dualitatea, fluctuaţiile de vitalitate, ifosele, mofturile, prostiile de tot felul, minciuna şi maşinaţiile de culise pot fi amplificate în acest interval.

Fiind o energie foarte apropiată ca mod de existenţă de energia Aerului, configuraţia predispune la fluctuaţii de vitalitate şi, din acest motiv, la perturbarea rapidă a stării normale de sănătate, la erori de diagnostic, la schimbări rapide ale stărilor mentale sau ale motivaţiilor noastre subconştiente, la neseriozitate, la oboseală, la epuizare.

Perioadele de linişte, eliminarea bârfei şi a vorbăriei gratuite, somnul odihnitor, timpul făcut pentru activităţi culturale de calitate (spectacole de cultură, de exemplu), o alimentaţie hrănitoare dar simplă, vegetariană, folosirea plantelor medicinale ca adjuvanţi în redobândirea vitalităţii şi a stărilor mentale benefice, retragerile sau meditaţiile de lungă durată ne pot fi de mare ajutor în astfel de momente, pentru că ele liniştesc mintea, amplifică discernământul şi ajută corpul fizic să se refacă.

Folosită de la mediu spre superior, energia rezultantă conferă deschidere pentru activităţi noi, care, de obicei, nu ne stârnesc interesul, susţine curiozitatea armonioasă şi formele de înţelegere spontană, chiar profundă (mai ales că Saturn este implicat în această configuraţie), ne ajută în conştientizarea, acceptarea şi eliminarea fricilor de tot felul; în plus, putem avea un apetit intelectual mai mare, suntem mult mai dispuşi să facem schimbări care altădată ne-au speriat, putem ierta cu mai multă uşurinţă şi putem constata o amplificare a simţului umorului. De asemenea, pentru fiinţele cu o sănătate bună sunt recomandate călătoriile de orice fel, dar mai ales vacanţele petrecute în zone de interes turistic, cultural şi, mai ales, spiritual.

Pentru nativii cu nivel spiritual ridicat, sau pentru adepţii şi practicanţii unei căi spirituale autentice, perioada este foarte bună pentru meditaţiile de lungă durată dedicate trezirii sufletului, revelării Sinelui, comuniunii directe şi neîntrerupte cu Dumnezeu. AA A

ss stt trr roo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Martie 2009 29 Crucea cosmică cardinală Folosită de la mediu spre inferior, energia acestei configuraţii

se manifestă în viaţa noastră sub forma lipsei de perseverenţă, a schimbărilor fortuite, inhibiţii, a crizelor de tot felul (mai ales de resurse, fie ele exterioare, precum banii, fie interioare, precum lipsa de energie vitală). Comportamentul nostru, în absenţa unui auto-control conştient, poate fi marcat de încrâncenare, de înverşunare, de pripeală şi lipsă de chibzuinţă sau de stările în care noi spunem că „ni se pune pata”. Practic, avem tendinţa de a acţiona orbeşte, mânaţi sau motivaţi de pasiunile incontrolabile, de dorinţele noastre insaţiabile, de mânie sau de un spirit de competitivitate adeseori demoniac. În tot acest interval, acţiunile noastre poartă amprenta unui exces de voinţă personală care ne determină să ne folosim în mod greşit liberul arbitru şi, totodată, să nu ţinem cont de liberul arbitru al celorlalţi. Ne putem certa din nimic şi ne putem distruge din nimic relaţii de calitate sau de durată.

Fiind o energie foarte apropiată ca mod de existenţă de energia Focului, configuraţia predispune la purificări de tot felul, ceea ce face ca, pe durata manifestării ei, mulţi oameni să se confrunte cu probleme de sănătate mai puţin aşteptate, aparent „fără motiv”, de natură inflamatorie sau care să necesite intervenţii chirurgicale urgente. Injecţiile, inciziile, febra puternică, rănile de tot felul – de la cele superficiale la cele cu infecţie puternică – amigdalitele, apendicitele de tot felul, deblocările dureroase ce pot duce la eliminarea diferiţilor calculi (mai ales biliari), fracturi, luxaţii, entorse pot fi „stopări“ nedorite ale acţiunilor făcute în mod dizarmonios sau consecinţe ale comportamentului nostru „fierbinte“ (lipsit de discernământ şi înţelepciune).

Folosită de la mediu spre superior, energia rezultantă conferă capacitate organizatorică, spirit de decizie şi de orientare, curajul şi forţa de a duce la bun sfârşit ceea ce am început, disponibilităţi excelente de conducere, responsabilitate şi bun-simţ, integrare corectă în timp a tuturor acţiunilor, punctualitate, înţelegerea corectă a faptelor şi a oamenilor, corectitudine şi fermitate, voinţă fermă, capacitate de abandon în faţa Voinţei Divine, inteligenţă, putere de focalizare pe lungă durată şi putere de pătrundere mentală, pasionalitate armonioasă, autocontrol, continenţă sexuală perfectă, apetit erotic sănătos, armonie corporală, agilitate, promptitudine.

Pentru nativii cu nivel spiritual ridicat, perioada poate fi caracterizată de purificări ale ego-ului, de capacităţi sporite de exorcizare şi de (auto)vindecare, rezistenţă în posturile negre de lungă durată (de 21 sau chiar 49 de zile), de rezolvare înţeleaptă a tuturor deciziilor.

Complexitatea acestei cruci cosmice Crucea cosmică a anului 2009 începe în calitate de cruce

cosmică mobil-cardinală şi se termină în calitate de cruce cosmică cardinală. Practic, avem ceva fundamental de înţeles şi de schimbat, de eliminat definitiv din fiinţa noastră (confuzii, prejudecăţi, dorinţe nesănătoase, ignoranţă), pentru a ne continua drumul în viaţă sau evoluţia spirituală mai maturi, mai curajoşi, mai tonici fizic şi mental, apţi pentru relaţii umane împlinitoare, benefice.

Ea se formează pe Semnele zodiacale mobile Peşti, Gemeni, Fecioară şi pe semnul zodiacal cardinal Capricorn, şi se termină pe Semnele cardinale Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn, în intervalul 19.08, 2h14 (+3hGMT) – 9.09.2009, 15h09 (+3hGMT). Este deci o

configuraţie complexă, având, tocmai de aceea, două momente de debut:

- unul la ora 2h14 (+3hGMT), când Mercur intră în cuadratură cu Pluto

- al doilea la ora 23h43, (+3hGMT), când Marte intră în cuadratură cu Junon.

Astfel, ambele închid pătratul alcătuit din: - Junon în semnul zodiacal Berbec, în mişcare retrogradă

aparentă - Marte în semnul zodiacal Gemeni şi care schimbă Semnul

până la terminarea configuraţiei, trecând în semnul zodiacal Rac - Saturn în semnul zodiacal Fecioară, conjunct cu Mercur,

care va schimba Semnul până la terminarea configuraţiei, trecând în semnul zodiacal Balanţă; totodată, pe durata configuraţiei, Mercur intră în mişcare retrogradă aparentă

- Pluto în semnul zodiacal Capricorn, în mişcare retrogradă aparentă, dar în acelaşi timp planeta „stabilă“ în Semn până la finalul configuraţiei astrologice

De remarcat evenimentele astrologice concomitente cu această configuraţie, şi anume:

- opoziţia dintre conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron şi conjuncţia complexă şi ea Lună-Soare, ambele în semnul zodiacal Leu, în data de 20 august

- configuraţia numită „mâna destinului”, alcătuită de conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron (din semnul zodiacal Vărsător), în conjuncţie cu Venus (în semnul zodiacal Rac) şi cu conjuncţia Mercur-Saturn în semnul zodiacal Fecioară; configuraţia este activă până în noaptea dintre 24 şi 25 august

- configuraţia numită „mâna destinului”, alcătuită din Uranus în semnul zodiacal Peşti, Venus în semnul zodiacal Rac, Mercur în semnul zodiacal Fecioară şi Lilith în semnul zodiacal Capricorn, activă până în data de 23 august inclusiv, Luna amplificându-i în final energia, datorită tranzitul ei prin semnul zodiacal Fecioară

- configuraţia numită Piramida de Aer, alcătuită din conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron (din semnul zodiacal Vărsător), Marte în semnul zodiacal Gemeni şi Luna în semnul zodiacal Balanţă; configuraţia este activă

aproape 24 de ore, din dimineaţa zilei de 24 până în dimineaţa zilei de 25 august

- configuraţia numită „nicovala“, alcătuită din cuadratura Marte-Mercur, ambele pe cuspide (Marte la trecerea din semnul zodiacal Gemeni în semnul zodiacal Rac iar mercur la trecerea dintre semnul zodiacal Fecioară în semnul zodiacal Balanţă) şi cuadratura Luna în tranzit din semnul zodiacal Balanţă în semnul zodiacal Scorpion şi Venus în semnul zodiacal Rac, Luna fiind în trigon cu Marte iar Mecur în sextil cu Venus, din amiaza zilei de 24 august până în dimineaţa zilei de 25 august.

Crucea cosmică este foarte mult dinamizată în zilele în care Luna face conjuncţii cu planetele aflate în Semnele cardinale, şi anume, în zilele de 29 august şi 6 septembrie, sau prin cuadraturile la planetele aflate în Semnele mutabile, respectiv Saturn şi Uranus.

Cerul este mult mai dinamic însă în tot acest interval. Noi ne-am mulţumit doar a menţiona momentele cele mai intense din punct de vedere energetic, fiindcă, pe de o parte, schimbările de tot felul pot fi făcute mult mai uşor având în vedere susţinerea înalt spirituală a acestor energii, iar pe de altă parte, discernământul ţi auto-controlul trebuie să fie armele noastre spirituale pentru a trece cu înţelepciune şi armonie printr-o astfel de perioadă altfel suficient de bulversantă.

AA Ass stt trr roo o

ll l oo ogg g

ii i ee e

Lohanul nr. 7 30

Creditul, speculaţiile de bursă şi criza de încredere

Ec. Aurel Cordaş

Principiul stabilit, dar înconjurat prin o dispoziţie, e că banca nu poate emite decât 33% din bilete acoperite cu fondul ei metalic; 66% bazate pe poliţe, pe tranzacţiuni reale; pe scont real, cu termen scurt. Dacă acest principiu s-ar urma cu exactitate n-ar fi primejdii.

Mihai Eminescu Cercetând faptele în lumina istoriei economice multe greşeli

puteau fi evitate, crizele puteau fi mai uşor înţelese şi rezolvate. Astfel, este necesar să facem o călătorie scurtă prin lumea formelor banilor, a creditului bancar şi în universul misterios al emisiunii şi tranzacţiilor de titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni) pentru crearea de mijloace băneşti suplimentare la bursă.

Spre finalul periplului nostru vom vorbi despre influenţa unor factori ce nu ţin de economie, ci, poate, de cauze psihologice care pot declanşa criza bursei de valori, criză care precede şi se leagă de criza financiar-economică.

Sfârşitul călătoriei noastre prin universul economic plin de riscuri, care de multe ori se poate materializa în situaţii limită, ne găseşte tot în locul din care, în anumite perioade ale istoriei, au început crizele financiar-economice globale. În plus vom încerca să prezentăm Planul American de Ieşire din Criză, plan ce are puncte comune cu metodele de salvare economică din multe ţări afectate de criză.

Diviziunea socială a muncii a generat apariţia banilor-marfă: mai întâi vitele, pieile, metalele şi mai târziu metalele preţioase, îndeosebi aurul, perioadă reflectată de banii-monedă.

În secolul XVll monedelor metalice li s-au adăugat bancnotele care cuprind biletul de bancă şi hârtia-monedă (banii de hârtie) care nu mai au valoare intrinsecă, dar măsoară valoarea celorlalte bunuri şi servicii.

Formele banilor în economia de piaţă sunt multiple: banii de credit (semne băneşti care au la origine o operaţie de credit: bancnotele, cecurile, cambiile); banii de hârtie (banii confecţionaţi din hârtie: bancnotele şi banii de tezaur); banii scripturali (bani de cont adică disponibilităţi aflate în conturile bancare şi circulând între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între conturi); bani fictivi (bani fără valoare proprie, cu sau fără existenţă materială); bani electronici (sume de bani puse în mişcare de bancă cu ajutorul mijloacelor electronice de calcul).

Comerţul cu bani şi de distribuire a creditului (împrumutului) nu poate exista fără condiţia principală în orice relaţie de schimb, încrederea.

Încă înainte de anul 1200, genovezii au fost primii care au observat că de regulă cererile de rambursare ale clienţilor nu depăşeau 33% din totalul sumelor pe care băncile le primesc în depozit. Restul de 66%, putea fi folosit ca fonduri pe care să le folosească într-o afacere comercială, sau pentru a le da avansuri clienţilor în cont curent.

Creditul bancar realizează două funcţii: redistribuirea fondurilor temporar disponibile şi emisiunea monetară.

Prin intermediul băncilor se concentrează disponibilităţile băneşti de la populaţie, urmând a fi folosite drept credite pentru acoperirea unor nevoi temporare la alţi întreprinzători.

Prin funcţia de emisiune se realizează lărgirea creditului pe calea creării de mijloace băneşti suplimentare pentru întreprinzători, fiind necesară într-o economie dinamică în care activitatea economică în creştere solicită un volum mereu sporit de mijloace băneşti.

Exemplificăm: o depunere la bancă de 1000 de u.b. de către un client oarecare, poate genera o mărire a posibilităţilor de creditare a băncilor, mult peste suma iniţială atrasă, în felul următor: în conformitate cu normele legale, banca primitoare a depunerii de 1000 de u.b., este obligată să păstreze cca. 10% din suma depusă în numerar. Rezultă că banca va putea acorda un credit de 900 de u.b.

Aceste 900 de u.b. vor putea forma o nouă depunere la o altă bancă spre fructificare. La rândul ei această a doua bancă trebuie să păstreze lichidităţi de 10%, putând împrumuta, la rândul ei, 810 u.b. (900x10%=90; 900-90=810 u.b.)

Cu alte cuvinte, depunerea iniţială de 1000 u.b. este multiplicată introducându-se în economie sub formă de credit, o

sumă atât mai mare cu cât circuitul se repetă de mai multe ori. Această cifră reflectă creşterea mult mai mare a masei banilor în circulaţie decât depunerea iniţială.

Pentru ca emisiunea de mijloace băneşti prin intermediul creditului să contribuie efectiv la creşterea economică, se impun însă câteva condiţii: producţia sau serviciile activităţii creditate să aibă desfacere asigurată, factorii de producţie să fie la nivelul reproducţiei lărgite etc., astfel ca în final să se poată constitui sursele pentru rambursarea creditelor la termen.

Nerealizarea condiţiilor enumerate mai sus, intervenţia factorilor de ordin subiectiv face ca suplimentarea mijloacelor băneşti în circulaţie să nu-şi atingă scopul şi să degenereze într-un dezechilibru economic, uneori, cu urmări incalculabile, inflaţie, criză.

Deoarece se zice că „focarul gripei banilor“ ar fi pe la prietenii noştri americani, să îndrăznim să privim peste „gard“ şi să vedem cum se poate lărgi creditul prin crearea de mijloace băneşti suplimentare printr-o tehnică bancară ce se numeşte fractional rezerv banking (activitate bancară cu fracţiuni din rezerve).

În economia americană prin acest procedeu o bancă are voie să împrumute legal oamenilor bani pe care nu-i are fizic în seif. Băncile pot împrumuta până la de 10 ori mai mult decât au în depozit, uneori se poate ajunge până la de 30 de ori.

Cu referire la unele tehnici financiar- bancare occidentale de a crea fonduri suplimentare Preşedintele României spunea „…au venit băieţii deştepţi cu studii la Harward, la Oxford şi au inventat cum să-ţi creşti acţiunile fără să ai bani. Cum să dai credite fără să ai bani.“ În continuare Preşedintele afirmă că: „Deci o bancă ce are un milion dă credite de 30 de milioane. Până la acest nivel s-a ajuns. Este clar că mecanismele acestea toxice au fost generate de mai mulţi factori, dar unul este clar: modul de retribuire a conducătorilor de bănci, care şi-au putut încasa milioane şi milioane prime de succes, prime de nu ştiu ce, pentru că au acordat credite fără acoperire reală în bani pe care banca îi avea şi dobânzile s-au făcut venit al băncii“.

Băncile lumii, la fel ca şi băncile americane, mai lucrează cu cecuri şi bani electronici care nu întotdeauna au acoperire în lichidităţi.

Se spune că un strop de istorie ne face mai înţelepţi. Deoarece o primă etapă a celei mai devastatoare Crize Economice ce a avut loc pe plan mondial în anii 1929-1933, s-a materializat prin crahul financiar al Bursei din New York, trebuie să intrăm în lumea bursei, în speranţa că vom găsi răspunsul la întrebarea care este „călcâiul lui Ahile“ în economia S.U.A., din anii premergători acestei catastrofe economice.

Bursa este o instituţie oficială, privată sau de stat, prin mijlocirea căreia se efectuează tranzacţii cu diferite mărfuri fungibile (ex. cereale), valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni etc.), efecte de comerţ (cambii, bilet la ordin, cecuri), valute străine, devize şi se efectuează operaţiuni de asigurări.

Bursa reprezintă un seismograf extrem de sensibil care reacţionează imediat la cele mai diverse evenimente: tensiuni politice, condiţii climaterice, catastrofe naturale, greve etc..

Cursul acţiunilor (preţul la care se vând şi se cumpără acţiunile la un moment dat) depinde de raportul dintre cerere şi ofertă, raport influenţat de veniturile anterioare aduse de titlurile de valoare. Preţul mai depinde de perspectivele viitoare aduse de titluri, nivelul ratei dobânzii, rata inflaţiei etc..

În economia de piaţă, multe din unităţile economice lucrative sunt organizate în societăţi pe acţiuni. Capitalul societăţii se formează prin contribuţia asociaţilor care primesc un număr de acţiuni proporţional cu capitalul bănesc subscris.

Acţiunea este o hârtie de valoare care certifică dreptul de proprietate asupra unei părţi din capitalul firmei emitente; acţionarul obţine o parte din profitul societăţii pe acţiuni, profit EE E

cc coo o

nn noo o

mm mii i ee e

Martie 2009 31numit dividend (venit variabil).

Obligaţiunea este tot un titlu de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor faţă de instituţia emitentă şi care are dreptul să primească pentru suma împrumutată un anume venit fix sub formă de dobândă.

Modificarea cursului acţiunilor poate declanşa acţiuni speculative. La baza speculaţiei stă tocmai faptul că acţiunile se tranzacţionează nu la valoarea lor nominală, ci la valoarea pe care o dictează condiţiile bursei.

Speculaţia „a la hausse“ este cea în care se mizează pe creşterea cursului acţiunilor şi în consecinţă se cumpără în prezent şi se vinde în viitor.

Speculaţia „a la baisse“ este cea care mizează pe scăderea cursului (cotaţiilor)Este suficient să apară un zvon privind situaţia nesatisfăcătoare a finanţelor unei întreprinderi şi cursul acţiunilor sale scade. Deci, posibilitatea obţinerii de dividende mici determină pe deţinătorii de acţiuni să le vândă. Acţiunile întreprinderilor rentabile înregistrează o evoluţie ascendentă a cursului (preţului).

Deseori scăderea foarte mare a cursurilor bursiere a constituit semnalul declanşării unei crize economice. Iar starea generală a economiei unei ţări este dată de indicii bursieri. Sporirea activităţii economice cerea noi investiţii firmelor producătoare, deci implicit crearea de noi mijloace băneşti suplimentare.

După ce am prezentat, în sinteză, principalele instrumente de lucru şi categorii economice pe care se sprijină funcţionarea bursei, încercăm să descifrăm mecanismele producerii de fonduri băneşti suplimentare, prin emisiunea de acţiuni sau împrumuturi de obligaţiuni şi tranzacţiile acestora pe piaţa bursieră.

După Primul Război Mondial, marile investiţii făcute în economia americană s-au bazat pe emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni, fapt ce a dus la dezvoltarea rapidă a tranzacţiilor cu capital fictiv, la răspândirea jocurilor de bursă (operaţii efectuate la bursă cu scopul obţinerii unui câştig rezultat din diferenţa dintre cursul hârtiilor de valoare sau a bunurilor materiale din momentul cumpărării şi cel al vânzării.)

Tentaţia mare a câştigurilor, speculaţiile fără măsură au fost încurajate de câţiva factori. Pe primul plan se pot pune facilităţile acordate la cumpărarea de acţiuni: se putea cumpăra un pachet de acţiuni în valoare de, să zicem, 5000 dolari cu numai 1000 dolari bani lichizi, restul sumei fiind împrumutate de bursă, folosindu-se drept garanţii chiar..... acţiunile cumpărate. E fabulos nu?.

Lanţul speculaţiilor care a rezultat din aceste facilităţi de plată părea fără sfârşit. Datorită creşterii rapide a cursului, acţiunile astfel cumpărate erau vândute uşor, obţinându-se un câştig, să zicem, de ce puţin 1000 dolari cu care se cumpăra iarăşi un pachet de acţiuni de 5000 dolari ş.a.m.d..

Prin acest joc la bursă, în câteva luni, un speculator devenea proprietarul unor pachete de acţiuni de zeci de mii de dolari, un om bogat, dar evident, numai pe hârtie.

Mărimea speculaţiilor şi numărul celor implicaţi în tranzacţiile la bursă era imens, 19 milioane în anul 1929. Marea majoritate a speculatorilor achiziţionau acţiuni pe credit.

Atâta timp cât cursul acţiunilor era în creştere toţi speculatorii câştigau, nimeni nu pierdea. Câştigul se măsura în acţiuni – hârtie, nu în bani lichizi, iar acţiunile valorau ceea ce indica bursa numai pentru momentul respectiv.

Cât valorau în realitate a arătat criza ce a urmat. A fost suficient ca printre milioanele de clienţi ai bursei să se răspândească suspiciunea, care este prima fază a neîncrederii, asupra realităţii, autenticităţii, garanţiilor pe care le reflectau valoarea acţiunilor, pentru ca avalanşa vânzărilor să se dezlănţuie. Iar aceasta este echivalentă cu o catastrofă financiară.

Cursul acţiunilor a început să scadă mai întâi lent, apoi din ce în ce mai accelerat. Cea mai mare prăbuşire a cursului acţiunilor a fost la bursa din New York, catastrofă economică, nemaiîntâlnită până atunci. În câteva ore averi numeroase au fost înghiţite de jocul nemilos al bursei. Pierderea înregistrată ca urmare a scăderii cursului acţiunilor s-a ridicat la o cifră care depăşea datoria publică a S.U.A.

Fenomene asemănătoare de panică au cunoscut şi bursele de valori din celelalte state capitaliste. Consecinţele principale ale crahului de la bursa din New York au fost scăderea dramatică a consumului, reducerea uriaşă a capacităţilor de producţie, falimente, zeci de milioane de şomeri.

Criza de bursă precede şi se leagă de criza financiară şi cea economică prin faptul că se dereglează circulaţia bănească, lipsesc

banii în numerar, neachitarea obligaţiilor ajunse la scadenţă, restrângerea creditului şi creşterea nivelului dobânzilor, instituţii financiar-bancare şi societăţi economice sunt falimentare, înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a celor mulţi cu venituri fixe şi mici este evidentă.

Criza bursei de valori este o formă aparte a crizei financiare şi se poate declanşa şi sub influenţa unor factori ce nu ţin de economie, ci de cauze politice sau psihologice (suspiciune, neîncredere, teamă, panică etc.).

„Deponentul are psihologia lui proprie foarte complexă, foarte schimbătoare, de multe ori nelogică, dar gata întotdeauna să intre în panică sub imboldul neîncrederii sau temerii că-şi pierde avutul.“ (V. Slăvescu).

Elementul complementar al economisirii şi investiţiei îl constituie înclinaţia spre valori lichide sau tentaţia oamenilor de a păstra averea sub formă de bani ori în conturi la bănci, aşa cum arată J. M. Keynes.

În acest sens să ne amintim de România anilor 1929-1933, ca urmare a declanşării Marii Depresiuni Economice, când volumul plăţilor fără numerar (în bani scripturali) a scăzut mult, în schimb volumul plăţilor în numerar a crescut şi datorită panicii deponenţilor. Băncile nu mai puteau asigura lichidităţile, ceea ce se reflecta în încetarea plăţilor de către acestea.

Şi atunci ca şi astăzi, în cadrul soluţiilor de ieşire din criză, Banca Centrală de Emisiune a fost interesată ca băncile cu probleme să aibă asigurate lichidităţi, căutând să rezolve această problemă prin mijloace artificiale, adică punerea la dispoziţia băncilor respective a unui volum imens de credite.

Cu tot sprijinul acordat prin credite, de către B. N., băncile nu au putut face faţă cererilor de restituire a depunerilor populaţiei. Din cauza crizei în perioada 1929-1933 un număr de 40000 de întreprinderi au dat faliment.

Alături de cauzele economice şi alte cauze generale sau locale, situaţia este mult îngreunată de lipsa de încredere faţă de măsurile ce se încearcă în îndreptarea dezechilibrului. Din cauza acestui factor psihologic, multe capitaluri nu sunt folosite în afaceri, aşa încât circulaţia monedei este mult încetinită şi piaţa financiară suferă.

Sfârşitul călătoriei noastre prin trecutul istoriei apariţiei crizelor economico-financiare globale se termină în prezentul economic, adică tot în ţara din care în anumite perioade au început aceste crize, prin încercarea de a nuanţa câteva din ideile Planului american de ieşire din criză, plan ce are puncte comune cu metodele de salvare economică din multe ţări afectate.

Proiectul planului de salvare economică presupune mai întâi cumpărarea de către Trezoreria S.U.A. de la bănci, a creditelor ipotecare neperformante, oferind instituţiilor de credit până la 700 mld. dolari. În schimb statul primeşte cotă-parte din profiturile firmelor care beneficiază de acest plan.

Se vor acorda credite pentru plata taxelor. Planul presupune şi măsuri împotriva punerii sub sechestru a proprietăţilor, în caz de neplată a ratelor, care în anul 2009 se prelimină a fi până la 2 milioane de sechestre.

Statul va avea dreptul de a revizui condiţiile împrumuturilor ipotecare acordate creditorilor în dificultate.

Dintr-un material primit de la New-York, prin amabilitatea domnului F. C., numit „Criza financiară: un grafic al evenimentelor şi strategii adoptate“ am sintetizat doar câteva din măsurile concrete realizate prin proiectul Planului american de ieşire din criză.

Rezervele Federale funcţionează ca o Bancă Centrală de Emisiune, adică are puterea de a emite bani pentru întreaga naţiune, şi prin acest mecanism controlează rata dobânzii, rezervele de monedă şi stabileşte, retrăgând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei naţionale.

Acest Sistem Federal de Rezerve (Federal Rezerve) a creat următoarele mecanisme financiare în vederea salvării instituţiilor financiare aflate în criză: Programul de Licitaţii la Termen (TAF), Program de Împrumuturi cu Titluri de Valoare la Termen (TSLF), Program de Creditare a Ordonatorilor de Credite Primare (PDCF), Program de Finanţare cu Bilete de Trezorerie (CPFF), Program de Finanţare a Investitorilor de pe Piaţa Monetară (MMIF).

Pe date de 7 martie 2008 Conducerea Rezervelor Federale anunţă licitaţii TAF = Program de Licitaţii la Termen, în valoare de 50 mld. dolari organizate în zilele de 10 şi 24 martie şi prelungeşte programul TAF cu încă 6 luni.

EE Ecc coo o

nn noo o

mm mii i ee e

Lohanul nr. 7 32La finele lunii septembrie 2008 se autorizează o extindere cu

330 mld. dolari a liniilor de credit încrucişat cu Banca Canadei, Banca Angliei, Banca Japoniei, Banca Naţională a Danemarcei, Banca Norvegiei, Banca Centrală a Australiei, Banca Naţională a Elveţiei, ajungându-se la un total de 620 mld. dolari.

În afara Sistemului Federal de Rezerve (constituit din 12 bănci federale de rezervă), mai funcţionează următoarele organisme federale: Sistemul de asigurare a depozitelor bancare, Fondul de stabilizare şi Trezoreria (Tezaurul public).

Printr-un comunicat de presă pe data de 19 sept. 2008 se anunţă că din Fondul de stabilizare a schimburilor valutare se vor folosi 50 mld. dolari pentru garantarea investiţiilor, în fondurile mutuale active pe piaţa mondială.

Pe data de 28 oct. 2008, prin comunicat de presă Trezoreria S.U.A., anunţă un program de achiziţii de capital, care în perioada 28 oct.-19 dec. 2008 achiziţionează acţiuni preferenţiale în sumă de 119,65 mld. dolari din cca. 162 de bănci americane.

Bank of America anunţă intenţia de a achiziţiona Merril Lynch and Co. pentru suma de 50 mld. dolari.

Nu putem decât să sperăm că toate aceste măsuri vor funcţiona şi vor contribui la depăşirea crizei.

Bibliografie selectivă A. Albu şi colaboratorii – Dicţionar de economie politică, Ed.

Politică, Bucureşti, 1974 E. Dobrescu şi colaboratorii. – Dicţionar de istorie

economică şi istoria gândirii economice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005

J. Dumitriu – Monedă şi credit, Ed. Grafix, Iaşi, 1994. N. Murgu, C. Lazăr, M. Isărescu – În zgomotul bursei, Ed.

Albatros, Bucureşti, 1982. T. Tudoranca – Dicţionar de afaceri englez-român,

Ed.„Busuness Books“, Bucureşti1, 1995. Internet – Capitalismul de cumetrie - decodarea crizelor

financiare. Colecţia ziarului „Cotidianul“

Noua Ordine Mondială – responsabilă de genocidul biochimic planetar

Prof. Greg Bianu

Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o

grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite“ corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce dramatic populaţia mondială la doar 1 miliard de oameni.

Sub numele de Noua Ordine Mondială (New World Order) se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală etc. Ea nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul bine definit de a domina lumea.

De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor, din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a populaţiei.

Ceea ce majoritatea cetăţenilor cred că este „opinia publică“, reprezintă de fapt o propagandă abil regizată, cu scopul secret de a se declanşa un anumit răspuns comportamental dorit din partea populaţiei. Părerile „opiniei publice“ sunt monitorizate permanent, cu intenţia de a se verifica acceptarea de către populaţie a programelor planificate de „ei“. Conspiratorii Noii Ordini Mondiale îşi realizează agenda de lucru, orchestrând cu măiestrie emoţiile umane şi cultivând în special frica.

Pătrunzând în labirintul încurcat al manevrelor politice şi corporatiste, descoperim stupefiaţi o lume a criminalităţii şi a abuzurilor de neimaginat

împotriva umanităţii. Transpare din ce în ce mai clar ideea că trădătorii umanităţii – care, după modul lor de acţiune, nu pot fi numiţi „oameni“ – au ales să folosească acum alte metode (mascate) de exterminare a populaţiei: prin alimentaţie (introducând aditivii extrem de nocivi, precum aspartamul,

glutamatul de sodiu etc.), prin produsele cosmetice, prin apa fluorurată, prin deşeurile toxice, prin hrana iradiată, prin vaccinurile cu mercur şi prin alte arme biologice, de fapt, o altă variantă modernă pentru bombele folosite pe vremuri, cu scopul (acelaşi) de a distruge mase întregi de oameni.

Sub pretextul „cercetării“ armelor biologice, a vaccinurilor şi a medicamentelor periculoase, „ei“ îşi dezvoltă de fapt această industrie în propriul lor interes şi folosesc fiinţele umane drept cobai. Au ajuns până acolo încât să creeze noi agenţi biologici şi virusuri, pentru care apoi au fost necesare alte remedii, create, desigur, tot de ei – vaccinurile. Experimentele pline de cruzime, pe material uman, sunt realizate între zidurile reci, sterile şi antifonate ale laboratoarelor şi unităţilor militare ultrasecrete de… bio-terorişti în halate albe. Finanţate prin diferite programe guvernamentale, aceste studii pseudoştiinţifice sunt prezentate ca fiind proiecte de „cercetare şi dezvoltare“ de cea mai bună credinţă.

Pe primul loc în agenda de lucru a „elitei“ criminale a acestui secol este reducerea drastică a populaţiei. Miliarde de oameni nevinovaţi au murit în urma „războaielor”, a dominaţiilor tiranice, a masacrelor rasiste, a homicidului, a epidemiilor, a SIDA, a fumatului, a avorturilor, a erorilor medicale, a efectelor nocive ale medicamentelor, a dezastrelor „naturale“ şi a genocidelor, care, toate, oricât de bizar ar părea, au fost provocate şi iniţiate de „ei“.

Această trădare cutremurătoare faţă de umanitate, bazată pe abuz de putere, crime de război, conspiraţie, conflict de interese şi minciună este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, însă ea se desfăşoară sub masca pompoasă a democraţiei, a carităţii şi a libertăţii individuale.

Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice

otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a

substanţelor foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin medicamente, prin vaccinuri, prin produsele de îngrijire personală, prin apa fluorurată etc. Lumea este realmente bombardată, în mod legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea restaurantelor de genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată.

Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc datorită otrăvurilor

ingerate în necunoştinţă de cauză, sistemul medical alopat „sare în ajutorul“ lor, otrăvindu-i în continuare cu medicamente de sinteză, cu vaccinuri care afectează grav organismul uman, cu radiaţii nocive care ucid omul înainte de a „ucide“ cancerul, cu plombe pe

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 33bază de mercur, care intoxică fiinţa clipă de clipă – deşi se pretinde că, prin fluorurarea apei, dinţii nu ar trebui să se mai carieze –, cu metode convenţionale de tratament, care nu fac decât să accelereze paşii muribunzilor către Moarte, pe de o parte, şi să aducă un profit financiar enorm celor care concertează din umbră acest mecanism sinistru, pe de altă parte.

Ceea ce oamenii nu ştiu este că moartea lor a început odată cu prima înghiţitură de apă fluorurată, cu prima bucată de pâine „îmbunătăţită“ cu aditivi, cu primul vaccin „împotriva epidemiilor“, cu primul chips cu gust de şuncă, cu prima băutură carbogazoasă „care îţi răcoreşte setea de viaţă“… Restul este doar obişnuinţă, perpetuată de ignoranţă, dezinformare şi o publicitate deşănţată. Oriunde au pătruns aceste produse, s-a răspândit boala şi a urmat apoi moartea.

Există zone izolate în lume, în munţi sau în anumite insule, unde „tehnologiile moderne“ nu au pătruns niciodată. Acolo nimeni nu este bolnav de diabet, cancer, ischemie, depresie, SIDA, pentru că hrana locuitorilor din aceste regiuni constă din alimente naturale, proaspete, neprocesate. Există zone în care „civilizaţia“ a ajuns cu două generaţii în urmă şi deja populaţia suferă de diabet, astm, boli cardiovasculare şi cancer. „Cultura“ americană, cu invazia ei de băuturi carbogazoase, cu lanţurile ei de restaurante fast-food, cu ţigările şi alimentele ei procesate şi pline de aditivi toxici, a produs mai multă suferinţă şi boală în lume decât oricare altă agresiune.

Totul se face „legal“. Este mai mult decât legal, este obligatoriu! Orice naţiune care refuză să se alinieze standardelor comerciale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (World Trade Organization – WTO) este imediat sancţionată şi primeşte un embargo comercial, până când, neputând face faţă presiunilor, cedează. Chiar şi tentativa unei ţări de a interzice pe teritoriul ei folosirea unor aditivi toxici, cum ar fi: aspartamul, uleiurile hidrogenate sau nitratul de sodiu, poate fi considerată o gravă încălcare a înţelegerilor internaţionale, care primează în faţa legilor naţionale! Aceasta este „opera“ comisiei care supervizează Codex Alimentarius şi care face legea!

Produsele alimentare actuale –

calul troian al industriei chimizate Este uşor să vinzi ţigări, cola,

produse alimentare ieftine şi pline de aditivi periculoşi – în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, unde nivelul de educaţie şi de informare este foarte scăzut; acolo oamenii sunt uşor de păcălit, fiind în stare să creadă că produsele americane şi occidentale îi vor face mai fericiţi.

În prezent, în ţările civilizate, doar oamenii ignoranţi şi naivi mai consumă băuturi carbogazoase. Tot aceeaşi categorie de oameni fumează, consumă produse cu aditivi, prânzuri decongelate şi încălzite la cuptorul cu microunde şi privesc pasivi ore în şir la televizor. Oamenii inteligenţi cunosc deja adevărul despre aceste lucruri. De aceea, vânzările de băuturi carbogazoase scad anual, iar marile corporaţii sunt obligate să „spargă“ piaţa în alte ţări, unde nu s-a aflat încă de toxicitatea aspartamului şi a aditivilor alimentari, de pericolul produselor modificate genetic şi de faptul că toate acestea aduc cu ele boala.

Nimic nu este mai simplu decât manipularea populaţiei prin publicitate, ştiri fabricate şi studii contrafăcute! Toată gama de produse alimentare, farmaceutice şi de întreţinere casnică este promovată printr-un sistem agresiv de publicitate, prin care publicul este înşelat şi convins să cumpere. Tehnologia avansată este ţinută sub control şi folosită în scop malefic de către unele guverne, prin intermediul misterioaselor contracte, fuziuni şi afaceri corporatiste – militaro-industrialo-farmaceutice –, făcute cu uşile închise.

Afacerile corporatiste – crimă organizată la nivel înalt Cuvintele nu pot descrie îndeajuns caracterul diabolic al

acestor acţiuni corporatiste. Oricât de mult am citi şi afla despre

acest subiect, va exista întotdeauna ceva nou de descoperit. Pentru „ei“, oamenii nu sunt decât un material pentru folosire, abuzare şi distrugere.

În spatele „câmpului de bătălie“, în timp ce oamenii se luptă cu boala şi suferinţa, fără să ştie şi să înţeleagă de unde vin toate acestea, corporaţiile strâng prada – un profit enorm, obţinut pe baza stării de dezinformare, naivităţii şi ignoranţei maselor. Singurele naţiuni care au un viitor promiţător sunt cele care protejează şi menţin sănătatea popoarelor lor şi a mediului lor natural.

Vestea bună este că din ce în ce mai mulţi oameni se trezesc la realitate! Omul inteligent face conexiuni între anumiţi indivizi şi unele companii, organizaţii sau agenţii şi îşi dă seama de caracterul dubios al intrigilor politice şi al anumitor programe, proiecte şi servicii care sunt promovate în diferite zone ale lumii, aparent fără nicio legătură unele cu altele.

Din ce în ce mai mulţi oameni află despre pericolul aditivilor alimentari, al aspartamului, al băuturilor carbogazoase, al fluorului, mercurului şi aluminiului şi au început să adopte o dietă sănătoasă, bazată pe alimente organice şi produse naturale, fără substanţe chimice. Tot mai mulţi sunt cei care cunosc efectele dezastruoase ale medicamentelor de sinteză asupra sănătăţii şi renunţă la tratamentele alopate şi la medicina convenţională, apelând la tratamente naturiste cu plante medicinale, regimuri alimentare de purificare, programe de dezintoxicare a organismului de substanţele chimice.

Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că industria agroalimentară, farmaceutică şi petrochimică sunt interesate doar de propriul lor profit, şi nu de sănătatea umanităţii. Şi, în fine, tot mai mulţi sunt cei care înţeleg că marile corporaţii industriale şi guvernele sunt controlate de o „elită ocultă mondială“, care are drept scop distrugerea umanităţii prin îndepărtarea ei de natura esenţială şi de Dumnezeu. Prin urmare, din ce în ce mai mulţi oameni caută modalităţi de a se redescoperi pe ei înşişi, de a-şi reface sănătatea şi integritatea, de a redeveni fiinţe minunate, fericite şi mereu în comuniune cu Dumnezeu.

Ultimele zbateri ale fiarei Trist, dar adevărat, aceste corporaţii

industriale îi oferă omenirii doar boală, suferinţă şi moarte. Întregul sistem de „îngrijire a sănătăţii“ a devenit un organism de tip monopolist, care se bazează pe propaganda deşănţată, pe publicitatea mincinoasă şi pe manipularea făţişă.

Avem aici de-a face nu cu metodele înţelepte ale unei

guvernări care oferă soluţii şi care se îngrijeşte de sănătatea populaţiei, ci cu tacticile diabolice ale unei afaceri mondiale disperate, într-o ultimă încercare furibundă de a prelua controlul asupra lumii, înainte de a fi luată de valul transformării, care se întrezăreşte la orizont.

Şantajul şi cenzura cercetătorilor ştiinţifici Iată cum proliferează în domeniul cercetării ştiinţifice lanţul

vicios al otrăvirii populaţiei cu aditivi: dacă respingem otrăvurile → nu ies bani → nu se mai finanţează studii de cercetare. De exemplu, producătorii de aspartam donează milioane de dolari unei universităţi. Directorul laboratorului sau preşedintele universităţii pur şi simplu va sugera discret echipei de cercetare că ar vrea să vadă rezultate negative la testele despre aspartam, sau altfel subvenţiile vor fi oprite!

Totuşi, au existat oameni de ştiinţă curajoşi, care au semnalat abuzurile criminale împotriva umanităţii, făcute de marile corporaţii şi sprijinite cu bună ştiinţă de unele state şi guverne. Aceşti adevăraţi eroi ai omenirii au avut apoi de-a face, invariabil, cu atragerea concertată a oprobiului public asupra lor. Iată câteva exemple:

Dr. Andrew Wakefield şi ceilalţi doi colaboratori ai săi au fost acuzaţi şi discreditaţi de companiile farmaceutice, pentru că au

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 34dovedit ştiinţific şi au făcut publice efectele toxice ale mercurului din vaccinuri.

Neurologul Russell Blaylock a făcut ample cercetări asupra neurotoxinelor aspartam şi glutamat. „Am studiat acest subiect al neurotoxinelor în toate modurile posibile şi am demonstrat toxicitatea glutamatului. „Ei“ ştiu că eu ştiu asta acum, pentru că am făcut un schimb de scrisori cu cei mai mari apărători ai glutamatului. Cu toţii şi-au dat seama că nu aveau niciun argument care să poată contesta veridicitatea studiilor mele. Aşa încât, pentru un timp, m-au lăsat în pace. Le-a fost teamă că, în cazul în care se face publică disputa dintre mine şi ei, vor pierde. „Ei“ nu vor ca această informaţie să ajungă la urechile publicului. Ceea ce fac «ei» este să joace vechiul rol al ignorării adevărului, sperând că nu se va afla. Pur şi simplu, oamenii nu au niciun sistem intern de apărare împotriva glutamatului de sinteză.

Apoi au început atacurile. Ştiu mult prea mult. După ce am început să public rezultatele mele, editorul m-a avertizat: «Eşti sigur că vrei să scrii asta? Dacă o vei face, te vor hăitui până la moarte.» Am răspuns: «Da, vreau». Le-am publicat, cu un singur gând în minte: că nu au cum să mă combată. «Ei» exercită o imensă presiune asupra ziarelor, revistelor şi jurnalelor, pentru ca acestea să nu publice interviuri sau articole despre persoane ca mine. «Ei» încearcă să-i ţină în umbră pe cei care deţin informaţii despre adevăr, sperând că marea majoritate a oamenilor nu-l vor afla niciodată. Dar odată şi odată adevărul va ieşi la iveală. Din anul 1995, de când am publicat concluziile la care am ajuns, au apărut noi şi noi dovezi, materiale şi studii, care atestă veridicitatea informaţiei expuse de mine, şi anume, că receptorii periferici ai glutamatului şi aspartamului pur şi simplu ucid oamenii.“

Dr. C. Trocho din Spania a condus în anul 1998 cercetările asupra modului în care aspartamul influenţează ADN-ul. Experimentul său a fost denumit Studiul Barcelona sau Raportul Barcelona, deoarece a fost susţinut de conducerea Departamentului de Biologie al Universităţii din Barcelona. Apoi, cariera sa a fost atacată de producătorii de aspartam. El a mărturisit ulterior că nu va mai realiza niciodată un alt proiect de cercetare referitor la aspartam. Mai târziu, şi alţi cercetători au fost forţaţi să facă aceleaşi lucruri.

În lumea ştiinţifică, este foarte cunoscut cazul dr. John Yiamouyannis, biochimistul de la Departamentul de Lucrări Chimice al Fundaţiei Naţionale pentru Sănătate (National Health Foundation) din SUA şi membru al Societăţii Americane de Chimie (American Chemical Society), care a fost şi el şantajat, atunci când studia efectele fluorurării, în anul 1989. A fost concediat pentru că a refuzat să tacă şi totodată i s-a interzis să îşi publice lucrările şi cercetările despre toxicitatea fluorurării. Şeful său a declarat: „Am fost nevoiţi să facem aceasta, pentru că am fost ameninţaţi că, dacă nu tăcem, ne vom pierde finanţarea.“ Dr. John Yiamouyannis ar fi vrut să dezvăluie adevărul, dar a fost concediat. Apoi, Departamentul a primit un premiu uriaş în bani de la compania Colgate-Palmolive.

După ce a făcut cunoscute rezultatele studiului său asupra hranei preparate la microunde, dr. elveţian Hans U. Hertel a fost acuzat de Asociaţia Dealerilor pentru Aparate Electrocasnice şi Industriale că periclitează afacerile companiilor din acest domeniu.

În urma acţionărilor repetate în justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg i-a dat medicului câştig de cauză, în procesul Hertel versus Elveţia, iar statul elveţian i-a plătit acestuia o compensaţie de 40 000 de franci elveţieni pentru că i-a încălcat dreptul la libera exprimare.

Dr. Russell Blaylock, neurochirurg: „«Ei» chiar urmăresc aceasta: în America au votat o lege simultan în mai multe state, conform căreia nimeni în afară de medicii nutriţionişti nu are voie să vorbească despre alimentaţia şi despre nutriţia corectă. Mai multe state au votat această lege. Aceasta înseamnă că biochimiştii şi ceilalţi medici nu au voie să vorbească despre sănătate?! Este ridicol!“

Cunoaşterea înseamnă putere Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are

dreptul la libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa individuală şi a planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară şi, practic, toate domeniile existenţei moderne sunt controlate de câţiva oameni din vârful „Sistemului“

– giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi ai băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor ticăloase, în detrimentul umanităţii.

Atâta timp cât totul pe pământ se va măsura în latitudinea profitului financiar şi longitudinea creşterii economice, nu vom fi niciodată liberi! Cât timp vom continua să lăsăm puterea, banii, gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în mâinile „Sistemului“, nu vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi. Însă pe măsură ce devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele aparenţelor, înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor impuse de „Sistem“ şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei“, care a devenit treptat lumea noastră.

A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de curaj dreptul de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege singuri modul de a trăi, de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să trăim în această iluzie creată, tocmai pentru că am permis să fim manipulaţi de către cei care vor să controleze aproape totul.

A venit timpul, mai mult ca oricând, să punem capăt acestei dominaţii distrugătoare de pe planetă. În momentul în care vom înţelege că noi, majoritatea oamenilor, suntem cei care îi ajutăm în mod inconştient, prin ignoranţa şi lipsa noastră de reacţie, pe aceşti câţiva, puternici şi perfizi, să se menţină pe poziţie, „ei“ nu vor mai avea nicio putere asupra noastră.

Dacă înţelegem că NOI suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se petrece, şi nu aceşti „ei“ ascunşi, ei nu vor mai putea să hotărască în locul nostru şi să îşi continue acţiunile diabolice. Căutarea adevărului, plină de curiozitate, cu mintea deschisă şi cu dorinţa sinceră de a-l descoperi este un atribut al inteligenţei. Căutaţi cât mai multe informaţii despre ceea ce mâncaţi, despre remediile cu care vă trataţi sănătatea, despre „ingredientele“ care vă compun viaţa.

Românilor inteligenţi şi cu bun simţ le va fi, sperăm, de un real folos destăinuirea acestor adevăruri cutremurătoare, care cel mai adesea le sunt ascunse cu bună ştiinţă.

Cunoaşterea ne face liberi şi sănătoşi!

Violeta Bucur

CODEX ALIMENTARIUS: o adevărată batjocură adusă terapiilor naturiste

La baza Codex-ului Alimentarius stă istoria prea puţin cunoscută a înfiinţării Trustului Mondial al Chimiei Farmaceutice

Aţi auzit vreodată de Codex Alimentarius? Dacă nu, să nu fiţi

surprinşi. Este unul din cele mai bine păstrate „secrete deschise“ ale guvernanţilor din umbră. Este planificat să intre în vigoare la 31 decembrie 2009 şi s-ar putea să fie cel mai mare dezastru pentru sănătatea noastră, aşa cum lumea nu a mai văzut. Codex Alimentarius va seta standardele de siguranţă alimentară, regulile şi reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din populaţia lumii.

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se

traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comerţ Codex Alimentarius este acum finanţată şi condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, ce aparţine Naţiunilor Unite, ONU) şi FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a SUA).

Codex Alimentarius este o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi DD D

ee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 35pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Originile chimiei farmaceutice În jurul anului 1860, „bătrânul Bill“ Rockefeller, comerciant de

petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea ţăranilor naivi flacoane cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un preţ de 21 cenţi şi o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă cultură, fără scrupule, fără cunoştinţe sau studii în domeniul medical, cu puţine noţiuni de contabilitate şi de o aviditate feroce, Rockefeller a reuşit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul“ de „cură împotriva constipaţiei“ şi a fost foarte comercializat la acea vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv şi că ducea în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat să evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din această cauză şi a adăugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carenţe. Senatorul Rozal S. Coperland era plătit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.

Imperiul Rocke-feller a fost construit graţie acestei formi-dabile şmecherii care consista în a convinge oamenii să ingereze un derivat de petrol brut îmbogăţit cu caroten. Aşa au fost puse ba-zele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medi-cinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau în mod tradiţional bazate pe cunoştinţe extrem de precise legate de cor-pul uman şi erau cen-trate (ca preocupare) pe binele şi sănătatea fiinţelor umane.

Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea producţiei chimiei farmaceutice şi atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. În 1948, cifra de afaceri anuală a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol încă mai poate fi găsit sub formă de ulei de parafină pură, clasificat drept laxativ uşor şi recomandat împotriva constipaţiei cronice rebele în terapiile igieno-dietetice obişnuite. Este fabricat la ora actuală de laboratorul Fumouze.

Rockefeller şi IG Farben Trustul chimiei farmaceutice pe care îl cunoaştem a fost

conceput de către o asociaţie condusă de Rockefeller şi IG Farben din Germania nazistă. Compania Standard Oil aparţinând aşadar lui John D. Rockefeller, deţinea în 1939 15% din acest nou trust germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate în timpul războiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Încă din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben îl finanţa pe Adolf Hitler cu până la 400.000 de mărci germane. Fără acest sprijin, aşa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea război mondial nu ar fi avut loc…”

În 1941, IG Farben construieşte cea mai mare industrie chimică din lume la Auschwitz, profitând de mâna de lucru din lagărul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La procesul de la Nürenberg au fost declaraţi vinovaţi de genocid, sclavie, furt şi alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG

Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben în BASF, BAYER şi HOECHST. Toţi aceşti responsabili au fost însă eliberaţi în 1952, la numai un an după ce fuseseră condamnaţi, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupând funcţia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O dată eliberaţi, cei care se aflaseră în conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat în economia germană, ocupând funcţii foarte importante. Până în anii '70 consiliul director pentru societăţile BASF, BAYER şi HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Începând cu 1959 aceştia îl finanţau pe tânărul Helmut Kohl. Prin susţinerea politică a acestuia din urmă, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decât societatea mamă înfiinţată în 1941. Organizaţia nazistă de mondializare asociată lui Rockefeller, a constituit o reuşită totală, şi deja de multă vreme piaţa chimiei farmaceutice a planetei a fost şi este controlată, organizată şi administrată pentru a asigura expansiunea industrială mondială a chimiei farmaceutice.

IG Farben şi Codex „Tradiţia“ cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt

nume: „Asociaţia pentru Industria Chimică”. În 1955, industria chimică farmaceutică mondială a fost regrupată sub auspiciile Camerei de Comerţ Internaţional a Naţiunilor Unite şi Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare număr de partide politice europene aşa-zise de stânga şi de dreapta au fost finanţate de această industrie pentru a se asigura o legislaţie favorabilă industriei farmaceutice.

Obiectivul Codex-ului Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice

metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri.

Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni...”

Codex-ul pus sub acuzare O adevărată „legiune“ de indivizi care să facă lobby pentru

industria farmaceutică a fost angajată pentru a influenţa legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetării în domeniul medical şi educaţional. Numai în 1961, trusturile farmaceutice au făcut donaţii pentru marile universităţi din SUA în valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8 milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford – 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de dolari etc.

Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public. După ce a stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 36mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.

438 milioane de petiţii către Parlamentul European La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi

în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se vinde şi se cumpără.

Un val de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria europarlamentarilor, într-o asemenea măsură încât comunicaţiile interne au fost blocate. În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind şi alte viitoarele dificultăţi în respectarea acesteia.

Aplicaţii ale directivelor Codex Alimentarius Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius

enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau acestea:

1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.

2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.

3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Şi nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.

Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.

Este vremea solidarităţii NU-ul masiv faţă de Constituţia Europeană înseamnă

totodată un NU faţă de Codex Alimentarius, organ de propagandă al industriei chimiei farmaceutice, care vizează obţinerea unui monopol mondial de un despotism nemaiîntâlnit până acum. A nu lua în considerare opinia a sute de milioane de cetăţeni este o gravă lipsă de respect din partea oamenilor politici. Sute de milioane de cetăţeni din întreaga lume nu vor să permită ca medicina naturistă milenară să fie interzisă pentru ca pseudoştiinţa chimiei farmaceutice să îşi păstreze şi să îşi întărească poziţia pe piaţă.

Pericolele chimiei farmaceutice

În fiecare an, 800.000 persoane mor în America de Nord în urma prescripţiilor medicale alopate. Chimia farmaceutică mai mult ucide decât vindecă. Un raport al ONU menţionează că numai 26 din cele 205.000 de medicamente ale acestei industrii sunt indispensabile. Dintre cele 26, numai nouă ar trebui să beneficieze de prioritate absolută. Dar dacă se recurge la medicina chineză, persană sau indiană, acele nouă componente chimice nu mai au aproape nicio utilitate! Altfel spus, fără chimia farmaceutică lumea ar fi mai sănătoasă.

Rezistenţă Internaţională faţă de Codex Alimentarius - Africa de Sud a afirmat că nu se va conforma directivelor

Codex-ului Alimentarius. Ministrul Sănătăţii Manto Tshabalala-Msimang a declarat că ţara sa este în dezacord cu această dihotomie între medicina naturistă şi medicina alopată. Conform concluziilor sale, aceste dispoziţii vizează doar obţinerea banilor de pe urma remediilor brevetate şi de aceea urmăresc să discrediteze folosirea produselor naturiste.

- India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius pentru că acest Codex a promovat formule ce conţin ingrediente chimice care cauzează inflamaţii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian însărcinat pentru a pleda împotriva Codex-ului a fost ignorat, iar când acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afară din cameră.

- Asociaţia medicilor şi chirurgilor americani şi-a exprimat opoziţia faţă de Codex Alimentarius, pentru a putea continua să se folosească de remediile naturiste, alături de cele medicamentoase.

- În Marea Britanie, practicanţii medicinii naturiste, susţinuţi de membrii Camerei Lorzilor s-au opus ferm politicii pro-codex a lui Tony Blair. Acesta din urmă a fost taxat pentru ipocrizie, întrucât a afirmat public că familia lui foloseşte remedii naturiste, suplimente alimentare şi produse homeopatice.

Două ideologii diferite Avem de a face cu o luptă între două concepţii antagoniste.

Pe de o parte ideologia francmasonică a lui Rockefeller, în care unicul obiectiv este de a vinde fără scrupule, de a instaura hegemonia şi o unică putere mondială. A reface totul în molecule sintetice, a nega orice altă medicină diferită de cea alopată, este ideea de progres susţinută de către toate trusturile farmaceutice. Această politică nu are nimic democratic şi vizează modelarea maselor după voia ei şi în funcţie de propriile necesităţi (fundaţii, educaţie, false norme ştiinţifice, propagandă, desfiinţarea diferitelor forme de medicină naturistă ancestrală). Elita francmasonică crede că poate nega opinia populaţiei, deoarece crede că poate modela masele după voinţa ei. În 1962 francmasonii au afirmat că: „Cel care controlează hrana, controlează lumea. Vom pune bazele unui proiect de implementare, la nivel global, a unui Codex Alimentar până pe 31 decembrie 2009.“ Erau un fel de linii directoare. Comisia Codexului Alimentarius e administrată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Organizaţia pentru Agricultură şi Hrană. Aceste două organizaţii finanţează Codexul şi îl pun în aplicare la cererea Naţiunilor Unite. În 1994, Codexul a declarat nutrienţii a fi toxine. Incredibil ce-i drept dar perfect adevărat. Sunt otrăvuri. Până aici a mers alienarea celor care promovează aceste măsuri aberante.

Pe de altă parte există adevăraţii biologi, medici autentici, adevăraţi terapeuţi sau cercetători, adesea violentaţi de aroganţa cartelului chimiei farmaceutice. Aceştia au stabilit conceptul de bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-şi alege singur terapia. Acest concept trezeşte în pacient spiritul de cercetare, îi oferă alternative în maniera de a se vindeca. Această abordare se adaptează mai degrabă individualităţii specifice a fiecărui pacient, decât impunerea unui protocol terapeutic de masă neindividualizat. Maladia are o conotaţie specifică în viaţa fiecărui individ; fără să se ţină cont de acest lucru, fiinţa umană este adusă la rangul de maşină fizico-chimică. Ori fiinţa umană este mult mai mult decât asta...

Dincolo de toate aceste consideraţii, ne aflăm în faţa a două concepţii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integrantă a unui sistem, iar pe de altă parte a fiinţei holistice, reflexie microcosmică a întregului univers. Gandhi spunea despre occidentali: „omul alb (un occidental) nu trăieşte, ci funcţionează.“ Astăzi ni se dă şansa de a trăi în loc de a funcţiona...

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 37

Campania criminală de vaccinare cu Gardasil şi Cerviax vizează depopularea

prin sterilizare

Dr. Mircea Popa

În timp ce în România s-a demarat o campanie naţională obligatorie de vaccinare a fetiţelor de clasa a IV-a, în Austria, Canada şi unele state din SUA vaccinul este interzis.

Să porneşti o campanie în care spui că trebuie să-ţi faci acest vaccin, înseamnă să afirmi că trebuie să fii parte dintr-un mare experiment public şi asta nu se face. - dr. Diane Harper, specialist în HPV, care a contribuit la dezvoltarea vaccinului Gardasil. Dacă aş avea o fetiţă în clasa a IV-a n-aş accepta să fie vaccinată. – Geza Molnar, preşedintele Societăţii Române de Epidemiologie). Cervarix şi Gardasil, comercializat în România sub

denumirea de Silgard, sunt cele două vaccinuri împotriva virusului papilloma (HPV) administrat fetelor de 10 ani în campania naţională obligatorie de imunizare pentru prevenirea cancerului de col uterin, demarată de statul român în 24 noiembrie 2008.

Efectele secundare ale acestor vaccinuri, menţionate în documente oficiale (FDA - Food and Drug Administration, o agenţie a SUA în domeniul medical şi EMEA – Agenţia Medicală Europeană) sunt extrem de grave: de la greaţă, ameţeli, leşin, dificultate în respiraţie, urticarie şi erupţii pe piele, ameţeli şi dureri de cap, vărsături, dureri articulare, dureri musculare, oboseală sau senzaţie de slăbiciune neobişnuite, leşin, şi senzaţie generală de rău, febră, convulsii, crize, la avorturi spontane, o boală neurologică rară (sindromul Guillain-Barré, caracterizat prin paralizie generală), autoimun (afecţiune care implică o reacţie imună îndreptată împotriva propriilor ţesuturi), tromboză (formarea unui cheag sangvin într-o arteră sau într-o venă), pancreatită, embolie pulmonară (obstruarea vaselor pulmonare cu sânge coagulat), moarte. Pe termen lung aceste vaccinuri pot provoca sterilitate.

Campanie pro vaccin în mass-media românească Mass-media românească duce o amplă campanie pro vaccin,

în care vaccinarea este prezentată ca fiind sigură şi eficientă. Cei care îndrăznesc să critice această acţiune extrem de costisitoare pentru statul român sunt ridiculizaţi şi catalogaţi drept „învechiţi”, „ultrareligioşi“ sau „conspiraţionişti”. Articolele şi discuţiile despre efectele adverse ale vaccinării au împânzit Internetul. Asociaţia ProVita a realizat o amplă campanie de informare a populaţiei prin pliante. O serie de organizaţii nonguvernamentale s-au implicat pentru a îi face pe părinţi conştienţi de gravitatea situaţiei. Sindicatul Independent al Juriştilor din România a depus o acţiune în justiţie pentru anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 574/269 din 2008, în vederea stopării Campaniei de vaccinare HPV iniţiată în şcolile româneşti, motivând acţiunea prin faptul că această vaccinare poate genera mai multe decese decât cancerul de col uterin.

Aproximativ 70% dintre părinţi au refuzat vaccinarea copiilor lor, bulversaţi de datele contradictorii primite despre vaccin. Prin urmare Ministerul Sănătăţii s-a trezit cu stocuri enorme de vaccinuri, pentru care s-au cheltuit peste 23 milioane de euro din buget. În Ordinul de ministru, emis în septembrie 2008, se stabilea, a priori, un procent de sută la sută de realizare a vaccinărilor pentru toate cele 110.000 de fetiţe din clasele a IV-a. În acest sens, s-a dispus achiziţionarea a 330.000 de doze de vaccin HPV, având în vedere că sunt necesare trei doze pentru fiecare fetiţă, dat fiind că vaccinarea se realizează în trei etape. Cea de-a doua etapă a vaccinării este programată pentru luna ianuarie a acestui an.

Substanţele extrem de toxice din compoziţia Gardasilului În ultimele două decenii au fost introduse în diferite ţări

campanii de vaccinare, susţinute de OMS sau UNICEF, împotriva unor agenţi patogeni (tetanos, rubeolă, virusul papilloma etc.) care în mod normal nu afectează un procent important din populaţie şi nu provoacă epidemii catastrofale. Aceste vaccinări s-au adresat în mod special femeilor aflate în perioada de maximă capacitate

procreativă. Vaccinurile conţineau agenţi sterilizatori. O analiză a substanţelor conţinute de aceste două vaccinuri ne arată că şi acestea conţin agenţi sterilizatori, astfel:

În compoziţia Gardasilului intră: - 150 mcg Polysorbat 80. Această substanţă provoacă

infertilitate, atacă sistemul imunitar şi poate provoca decesul. Administrată femeilor însărcinate le poate provoca avorturi spontane. Mai multe studii medicale din întreaga lume confirmă faptul că această substanţă este un agent sterilizator, poate provoca apariţia mutaţiilor genetice şi a cancerului.

- 675 mcg de Aluminiu. Este cunoscut gradul mare de toxicitate a acestei substanţe. Aluminiul afectează sistemul nervos al persoanelor cărora le este administrat şi atunci când cei vaccinaţi ajung la vârste înaintate, constituie un factor de risc pentru apariţia demenţei Altzheimer. Aluminiul provoacă degenerarea permanentă a celulelor nervoase.

- 105 mcg de Sodium Borat. Studiile ştiinţifice cataloghează această substanţă ca o otravă deosebit de periculoasă. Ea a fost folosită în trecut pentru dezinfecţie până când a survenit moartea persoanelor care intrau în contact cu substanţa. Efectele adverse ale sodiului borat sunt: starea de vomă, diareea, urticarea, problemele respiratorii, dureri de cap şi insomnii, febră, scăderea tensiunii, scăderea urinării, spasme ale muşchilor faciali, tremur al mâinilor şi picioarelor, stare de confuzie mentală, convulsii şi comă. Efectele pe termen lung nu sunt cunoscute, deoarece până de curând Sodium borat era considerat suficient de otrăvitor ca să se mai pună problema folosirii lui în alimentaţie sau în industria farmaceutică.

Este necesară vaccinarea împotriva virusului papilloma? Există mai mult de 100 de tipuri de virus papilloma uman

(HPV - Human Papilloma Virus), dintre care peste 30 pot infecta regiunea genitală. Achiziţionarea acestui virus poate trece neobservată, rămânând asimptomatică sau poate determina veruci, papiloame, condiloame – în diferite zone ale corpului. Infecţia genitală cu HPV este una obişnuită şi de obicei are evoluţie autolimitantă, adică trece de la sine. Peste 90% din infecţiile cu HPV se elimină din organism fără nici un tratament, în circa 2-4 ani. De asemenea, un procent de aproximativ 60% din leziunile precanceroase uşoare, 45% din cele medii şi 33% din cele avansate se vindecă fără tratament.

Această infecţie, dacă apare la nivel genital, se transmite frecvent între parteneri. Datele obţinute de multe echipe de cercetători au arătat că pentru apariţia cancerului de col prezenţa HPV este o condiţie necesară dar NU şi suficientă. Ponderea infecţiei cu HPV este mai crescută la femeile tinere şi scade odată cu înaintarea în vârstă. Diagnosticul definitiv de infecţie HPV se bazează pe detecţia genomului viral (a acizilor nucleici virali). Infecţia HPV genitală trece de la sine în mod frecvent – acesta este un aspect îmbucurător întrucât nu s-a identificat nici o terapie alopată eficientă pentru eradicarea acestei infecţii. Netratate, condiloamele genitale pot dispare singure, pot rămâne la fel sau pot creşte ca dimensiune şi număr. Nu există date care să susţină faptul că prezenţa condiloamelor genitale sau tratamentul pentru acestea se asociază cu dezvoltarea cancerului cervical.

După cum arată datele de specialitate, infecţia HPV nu DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 38determină în mod imperativ apariţia cancerului de col, iar condiloamele sau papiloamele care pot apare datorită acestei infecţii se pot remite spontan, tratamentul neavând un rol absolut determinant în dispariţia HPV din organism. Dacă la aceste aspecte mai adăugăm şi faptul că doar 4,3% din cazurile de cancer sunt reprezentate de cel de col, ne putem pune întrebarea firească: de ce această campanie masivă de vaccinare anti-HPV? A apărut cumva o epidemie care seamănă cu gripa, dar e cu HPV? Există o rată de mortalitate aşa de mare la cei care contactează HPV? Doar în astfel de cazuri se poate porni o asemenea campanie masivă de vaccinare cu un vaccin care este contestat şi controversat.

Ce este tragic este că această campanie naţională de imunizare demarată de statul român este prima de acest tip din Europa. În nici o ţară europeană acest tip de vaccin nu este obligatoriu şi nu este inclus în planul naţional de vaccinare. Deşi ministrul sănătăţii a afirmat că 17 ţări din Uniunea Europeană au introdus campanii naţionale de vaccinare HPV, pe site-ul oficial al Comisiei Europene, la Euvac.net, nu există nici o ţară europeană care să fi demarat vreo campanie naţională de vaccinare împotriva cancerului de col uterin. Conform acestui site, singurele ţări care au recomandat vaccinările HPV sunt Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Spania şi Elveţia. Austria a interzis recent acest vaccin, după ce a provocat decesului unei tinere de 19 ani. În Canada şi unele state din SUA, vaccinul este interzis, după ce au fost sesizate 26 de decese după vaccinare. În SUA s-a încercat introducerea obligatorie a acestuia, dar din cauza protestelor vehemente ale populaţiei s-a renunţat la idee. În unele state din Europa vaccinul este gratuit, dar la dispoziţia cui îl cere. În Franţa, unde Gardasil a fost respins de către populaţie, reclama vaccinului a fost făcută de producător, nu de guvernul francez. În urma scandalurilor reclama nu mai apare la televizor. Irlanda, care trebuia să-l introducă în septembrie, a renunţat la el.

Efecte adverse grave În mai 2007, Judicial Watch a trimis o cerere către FDA prin

care solicita accesul la toate documentele legate de Gardasil. A fost nevoie de acţionarea în judecată a FDA-ului şi, în iunie 2008, FDA a trimis 4 seturi de documente. Ceea ce a reieşit din documentele respective este accesibil la: http: //www.judicialwatch.org/story /2008/may/judicial-watch-investigates-side-effects-hpv-vaccine.

Gardasil, vaccinul anti-HPV produs de Merck, este promovat ca un vaccin care previne cancerul, „dar nu i-a fost evaluat potenţialul de carcinogenicitate (generator de cancere) şi genotoxicitate (toxic pentru genom)”. De obicei pentru a se putea evalua şi aproba de către FDA un nou vaccin sunt necesare aproximativ 10 luni. Gardasil a fost un vaccin „precoce“ întrucât a trecut de grilele de aprobare în numai 6 luni. Gardasil a ieşit cu recomandarea de a fi utilizat pentru femei/fete între 9 şi 26 de ani.

Studiile afirmă că la acest moment nu se cunoaşte dacă Gardasil are efecte pe termen lung asupra fertilităţii. Din moment ce vaccinul a fost scos pe piaţă abia în 2006, s-ar putea să treacă ani buni până se vor observa efectele pe termen lung. Nu au putut fi ignorate aşa uşor reacţiile adverse apărute, unele chiar foarte severe. Câteva dintre cele mai grave sunt pierderile de sarcină (conform VAERS din 77 de femei care au primit vaccinul Gardasil în timp ce erau gravide, 33 au avut reacţii adverse, de la avort spontan pană la anomalii fetale), apariţia unei boli neurologice rare, sindromul Guillain-Barré şi moartea. În cazul sindromul Guillain-Barré, în câteva zile pacientul poate să ajungă de la nişte banale înţepături şi furnicături în degete la paralizia completă, fiind necesară internarea sa la o secţie de terapie intensivă pentru a-i putea fi asigurată în primul rând funcţia respiratorie. Urmează apoi o stare de platou de la câteva săptămâni la câteva luni în care pacientului trebuie să-i fie asigurate toate funcţiile vitale pe cale artificială. Dacă pacientul reuşeşte să depăşească starea de platou, el trece apoi în faza de recuperare, care poate să dureze de la câteva luni la câţiva ani, pacientul fiind nevoit să reînveţe să-şi folosească fiecare muşchi. În ce priveşte cazurile de deces, până în acest moment, în SUA s-au raportat 21 de decese asociate cu Gardasil. Alte 2 decese s-au constatat în Germania şi Austria.

O serie de informaţii despre vaccin nu au fost oferite publicului larg. De exemplu:

- Gardasil nu dă rezultate la persoanele infestate cu virusul HPV! Ba chiar conform rapoartelor VAERS obţinute de Judicial Watch, există 78 de cazuri separate în care, după vaccinarea cu Gardasil, pacienţii au suferit erupţii masive de negi. Erupţiile nu s-au limitat doar la negi genitali. Unii pacienţi au suferit erupţii de negi pe mâini, faţă şi picioare, cauzaţi de alte tulpini ale HPV decât cele împotriva cărora este făcut vaccinul.

- Vaccinul nu implică renunţarea la metodele de screening a cancerului de col uterin.

- Sunt necesare chiar şi după vaccinare precauţii legate de expunerea la HPV, deci nu este corect să spunem vaccinul este împotriva HPV, ci doar împotriva câtorva tulpini.

- Perioada estimată a eficacităţii este de aproximativ 5 ani. Deci dacă se face la vârsta de 10-12 ani, înseamnă că la vârsta de 15-17 ani, tocmai când fetele îşi încep activitatea sexuală, vaccinul îşi pierde eficienţa şi nu mai sunt protejate.

- Vaccinul a fost testat pe femei mature, nu pe fetiţe de 10-12 ani.

Premiul Nobel acordat prin mituire şi corupţie Pentru a contrabalansa suspiciunile legate de acest vaccin şi

rumorile stârnite de toate efectele adverse raportate în legătură cu Gardasil, s-a decis ca vaccinului creat de Merck să i se acorde premiul Galien, echivalentul premiului Nobel în domeniul farmaceutic. În tentativa de a închide gura publicului, din 2006 până în 2008 Gardasil a primit premiul Galien naţional în: Belgia, Franţa, Olanda, Elveţia. În Anglia acest premiu s-a acordat ambelor vaccinuri anti-HPV: Gardasil produs de Merck şi Cervarix produs de GlaxoSmithKlein. În plus, Gardasil a primit şi alte premii incluzând Scrip Award în 2006 în Anglia pentru „cel mai bun şi nou produs biologic“ şi premiul Medec în 2007 – în Franţa.

Totuşi, premiul cu cel mai mare renume mondial legat de aceste două vaccinuri controversate este premiul Nobel pentru medicină acordat în decembrie 2008 germanului Harald zur Hauser, pentru descoperirea HPV şi legăturii sale cu cancerul de col uterin. Pentru acordarea acestuia, comitetul premiului Nobel se confruntă cu o investigaţie de mituire şi corupţie, după ce a primit o imensă sumă de bani de la o companie farmaceutică care beneficiază direct de munca laureatului Nobel în medicină din 2008.

Două corporaţii afiliate comitetului de acordare a premiilor Nobel - Nobel Media şi Nobel Webb - ar fi primit „multe milioane“ de dolari de la gigantul american de produse farmaceutice AstraZeneca. AstraZeneca deţine brevetele şi colectează redevenţele pentru ambele vaccinuri papilomavirus uman (HPV) disponibile în prezent - Gardasil şi Cervarix. AstraZeneca este de aşteptat să câştige între 30 şi 50 de milioane de dolari anual din vânzările celor doua vaccinuri.

Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte şi. ..

organizaţiile mondiale după tipul de acţiuni asupra maselor pe care le susţin

Să lărgim puţin imaginea peisajului descris mai sus, mergând cu câţiva ani în urmă. La începutul anilor 90 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a supervizat mai multe campanii de vaccinare anti-tetanos în diferite ţări, printre care şi Filipine, Mexic, Nicaragua. Amintim faptul că în ţările respective nu au fost semnalate date referitoare la o posibilă epidemie de tetanos şi nici alte aspecte alarmante care să necesite o astfel de campanie de vaccinare în masă. Câţiva ani mai târziu, în 1994, prin anumite înştiinţări pertinente care au condus la verificarea vaccinurilor utilizate în respectivele campanii s-a arătat că unele probe, în număr mare, conţineau alături de antigenul tetanosului şi gonadotrofină corionică umană (GCU) – hormon esenţial pentru menţinerea sarcinii. În mod normal, organismul nu poate secreta anticorpi faţă de o substanţă pe care o secretă chiar el – cum este hormonul GCU în acest caz.

Dar cuplarea în mod deliberat şi criminal a antigenului

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 39tetanosului cu acest hormon poate determina organismul să secrete anticorpi şi faţă de acesta. Astfel, după vaccinare, s-a depistat în sângele femeilor vaccinate prezenţa anticorpilor anti-GCU şi, prin urmare, a apărut imposibilitatea de a duce o sarcină la termen pentru aceste femei. Amintim faptul că aceste campanii de vaccinare din Mexic şi Filipine au vizat doar femei cu vârsta între 15 şi 45 de ani iar protocolul de vaccinare consta în primirea a cinci doze de vaccin, dintre care trei într-o perioadă de trei luni. Se cunoaşte că vaccinul anti-tetanos, făcut în doză unică, oferă protecţie pe cel puţin zece ani. Atunci, de ce s-au realizat mai multe doze? De ce doar la femei aflate în perioada maximă procreativă? Ce căuta GCU în vaccinuri?

Iniţial, de la negarea situaţiei OMS a trecut la varianta „cantitatea insignifiantă de hormon GCU prezent în vaccin este insuficientă să producă anticorpi anti-GCU”. Aspect total fals, deoarece probele de ser de la femeile imunizate în acest mod au arătat în cazul multora un titru foarte mare de astfel de anticorpi.

Astfel de agenţi sterilizatori au fost depistaţi şi în vaccinurile utilizate în campaniile de vaccinare anti-rubeolice din Argentina în 2006 şi antipoliomelită din Nigeria în 2004. Aceste campanii de vaccinare au fost susţinute de UNICEF. Alte acţiuni anti-procreative realizate de UNICEF au fost:

- în 1987 au promovat „serviciile de bună calitate pentru avorturi“ în mod oficial la Conferinţa Internaţională pentru o Sănătate Mai Bună pentru Femei şi Copii susţinută în Nairobi, Kenya,

- în 1993 a ieşit la suprafaţă contribuţia tacită a UNICEF la susţinerea dată de UNFPA pentru politica „un copil pe familie“ din China – programul instaurat de Beijing pentru reducerea populaţiei prin sterilizări forţate, avorturi la termen înaintat şi chiar infanticid.

OMS şi UNICEF implementează programe de

depopulare sub forma unor programe de vaccinare Dr. Mark Randall susţine că Organizaţia Mondială a Sănătăţii

(OMS) este lancea intereselor de depopulare. Dr. Mark Randall este pseudonimul unui cercetător în vaccinuri care a lucrat mulţi ani în laboratoarele unor companii farmaceutice mari şi la Institutul pentru Sănătate al SUA (NIH). În ultima decadă Mark s-a pensionat şi a afirmat că „este dezgustat de ceea ce a descoperit despre vaccinuri”. Mark este conştient de scopul cartelului medical şi de „obiectivele de depopulare, control al minţii şi obţinerea unei populaţii debile,“ care sunt urmărite în mod tacit de anumite organizaţii.

Să mergem pe firul evenimentelor oficiale şi să vedem cum anume au fost implementate aceste campanii de vaccinare. Scopul acestor campanii, după cum aţi observat din exemplele date mai sus, este foarte precis. Dar întrucât aceste acţiuni trebuie realizate într-un mod oficial la nivel internaţional, motivaţiile care sunt date şi diferitele rezoluţii care sunt adoptate par a fi susţinute de cele mai bune intenţii. Aspect total fals, după cum arată aspectele concrete de sănătate care au apărut la cele/cei care au fost vaccinaţi în cadrul diferitelor programe de vaccinare similare celor expuse mai sus.

- În 2005 Adunarea Generală OMS a stabilit strategia pentru sănătatea reproductivă globală (WHA 57.12) şi rezoluţia asupra prevenţiei şi controlului cancerului (WHA 58.22). În cadrul rezoluţiei WHA 58.22 se precizează că „iniţial, vaccinurile HPV vor fi documentate pentru a fi utilizate la fete şi femei cu vârste cuprinse între 9 şi 26 de ani”.

Cu ocazia acestei Adunări Generale OMS din 2005 s-a stabilit şi „strategia şi viziunea imunizării globale UNICEF – OMS pentru 2006-2015“ (GIVS – global immunization vision and strategy 2006-2015). Aşa cum se afirmă în actele GIVS „în timpul perioadei 2006-2015, ţările se vor confrunta cu o paletă de vaccinuri noi fără precedent de largă şi cu noi tehnologii de introducere.“

- Pregătirea introducerii vaccinurilor HPV: politica şi ghidul programelor pentru ţări – a fost clar stabilită în cadrul consultului WHO-UNFPA asupra programelor de sănătate reproductivă şi sexuală şi asupra vaccinării HPV, care a avut loc în martie 2006.

În lucrarea care a apărut pentru a susţine public această campanie mascată de depopulare, sunt arătate contribuţiile pe care programele naţionale de imunizare, programele de sănătate reproductivă şi sexuală, şi programele de control al cancerului le aduc în pregătirea pentru introducerea la scară naţională a vaccinurilor în contextul Strategiei şi Viziunii de Imunizare Globală.

În actele scrise care legiferează aceste rezoluţii şi hotărâri modul de implementare a campaniilor de vaccinare este foarte precis descris. Astfel, în legătură cu controversatul vaccin anti-HPV se precizează: „când se pregăteşte introducerea vaccinului HPV, cei ce realizează aceasta va fi important să influenţeze politica şi luarea de decizii (…).”

Cine sunt de fapt marile firme producătoare de

vaccinuri? Clanul Rockefeller a monopolizat medicina americană în

1920. Împreună cu I.G. Farben deţinea monopolul industriilor chimică şi farmaceutică. Aceste două puteri economice au lucrat împreună atât înaintea cât şi în timpul celui de-al doilea război mondial. Martin Bormann a fost omul principal care s-a ocupat de banii Reich-ului în timpul lui Hitler, conducând astfel întreaga economie germană. Acest om era puntea de legătură între Reich şi clanul Rockefeller. Când Hitler şi Martin Bormann şi-au dat seama că vor pierde războiul, au investit fondurile în peste şapte sute de corporaţii pentru a produce un monopol asupra industriilor chimică şi farmaceutică. Hitler şi Bormann au investit puternic în Merck şi alte companii farmaceutice. Ei ştiau nu numai că aceste investiţii vor fi o importantă sursă de venit în viitor dar mai ştiau, din experienţa dată de lagărele de exterminare, că poţi extermina populaţia în masă cu ajutorul substanţelor chimice, a gazelor şi a medicamentelor. Poţi astfel să elimini oameni, mulţi, fără să fii bănuit.

Merck este una dintre cele mai mari zece companii

farmaceutice din lume, cu un profit de peste 4,6 miliarde de dolari anual şi 61.500 de angajaţi în anul 2005. Ultimul medicament „minunat“ de la Merck, Vioxx, a fost retras de pe piaţă în 2002, după o estimare de 88.000 – 140.000 de reacţii adverse atribuite medicamentului. Vioxx, la fel ca şi Gardasil, a fost aprobat în regim de urgenţă de către FDA, fără ca studiile de siguranţă să fie complete şi fără perioada de analizare a efectelor pe termen lung. Vioxx era un medicament anti-inflamator destinat să aline suferinţele persoanelor suferind de artrită, crampe menstruale şi durere acută. Merck a retras singur de pe piaţă Vioxx-ul şi studiile de siguranţă au fost întrerupte din pricina faptului că „există un risc crescut de complicaţii cardiovasculare serioase, precum infarctul sau accidentele cerebrale”. Vioxx a fost retras de pe piaţă după ce a contribuit la 27.785 de infarcte şi decese, fără a lua în considerare alte evenimente, conform estimărilor FDA. Analiştii estimează că retragerea Vioxx a scăzut dramatic valoarea de bursă şi a costat compania între 3 şi 20 de miliarde de dolari. La mai puţin de 2 ani după această severă scădere, compania a lansat Gardasil, cel mai scump vaccin de pe piaţă, iar vaccinul a fost aprobat de FDA.

O ecuaţie tragică În rezumat putem spune că ecuaţia este foarte simplă: 1* +

1** = 2, unde 1* = populaţia este vaccinată aşa-zis preventiv faţă de un

agent patogen care de fapt nu este aşa de agresiv şi nu determină în mod neapărat afecţiuni mortale şi care nu se răspândeşte ca gripa;

1** = vaccinul este produs de firme al căror fundament moral este dubios, vaccinul conţinând în unele cazuri chiar substanţe anti-reproductive;

2 = numărul populaţiei este redus fără să fie acuzat nimeni de genocid.

Fundalul acestei ecuaţii este alcătuit de păienjenişul de acte normative date de organizaţiile mondiale al căror scop nedeclarat este depopularea planetei.

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 40

Poluarea are efecte negative asupra masculinităţii

Dr. Mihai Vasilescu

Tot mai multe cercetări arată că

substanţele chimice, eliberate în cantităţi tot mai mari în mediul înconjurător, determină feminizarea genului masculin, atât la animale, cât şi la om.

Un raport realizat în Marea Britanie, de organizaţia Chem Trust (Chemicals, Health and Environment Monitoring Trust – Grupul de monitorizare a substanţelor chimice, sănătăţii şi mediului), având ca titlu „Efectele poluanţilor asupra sănătăţii reproductive a animalelor. Masculii sub ameninţare“ arată că substanţele poluante din mediu influenţează negativ sistemul endocrin.

Este vorba în special de substanţele numite ftalaţi, utilizate în producerea de materiale plastice, dar prezente şi în majoritatea cosmeticelor şi produselor de menaj. Deversarea de cantităţi tot mai mari

de astfel de produse în apă şi faptul că ftalaţii nu pot fi eliminaţi prin procedeele de purificare utilizate în staţiile de epurare reprezintă principala cauză a acestui fenomen îngrijorător.

În râurile din Marea Britanie, arată studiul, 50% din peştii masculi au icre. Au început să apară tot mai des urşi hermafrodiţi şi cerbi ale căror caracteristici masculine (organe sexuale şi coarne) sunt mult diminuate. Studiul arată şi că numărul de cazuri de cancer la testicule în rândul animalelor este într-o creştere alarmantă.

Această situaţie nu apare însă numai la animale. Oamenii de ştiinţă s-au decis să studieze efectul ftalaţilor asupra omului, după ce au observat acest fenomen la şoarecii de laborator. Mai exact, ftalaţii produceau o micşorare a spaţiului situat între anus şi zona genitală (numit distanţă anogenitală - AGD) la şoarecii masculi, care erau expuşi la contactul cu aceste substanţe în timpul dezvoltării intrauterine. AGD este considerat în biologie şi medicină un important indicator sexual masculin, această distanţă determinând spaţiul de dezvoltare al testiculelor şi penisului.

Realizând cercetări asupra relaţiei

dintre AGD şi ftalaţi, dr. Swan din Los Angeles a descoperit că gravidele expuse la aceste substanţe dau naştere unor băieţi feminizaţi. Tot el arată că ftalaţii determină o scădere a sintezei de testosteron, deci influenţează negativ şi dezvoltarea masculină.

Concluziile sale au fost confirmate şi de cercetările oamenilor de ştiinţă de la Centrul pentru Sănătate Reproductivă al Universităţii din Rochester. Aceştia au examinat nou-născuţi băieţi din trei regiuni ale SUA. În cazul băieţeilor proveniţi din familii expuse la contactul cu ftalaţi (mamele aveau o concentraţie crescută a acestor substanţe în organism), testiculele şi penisulul erau mult mai mici, încă de la naştere.

Ftalaţii sunt prezenţi în jurul nostru în multe obiecte de uz curent: cutii şi pungi în care sunt depozitate alimentele, jucării, cosmetice, parfumuri sau produse de menaj. Ei nu sunt menţionaţi explicit pe etichete, fiind trecuţi sub denumirea generică de parfum sau arome. Pot ajunge în organism foarte uşor atât prin inhalare, cât şi prin contactul direct, pătrunzând uşor prin piele.

Specii de animale domestice pe cale de dispariţie din cauza

introducerii organismelor modificate genetic

Dr. Mihai Vasilescu

Din cauza organismelor modificate

genetic, specii întregi aparţinând regnului vegetal şi animal de pe întreaga planetă sunt ameninţate cu dispariţia. Pe lângă efectele dezastruoase asupra mediului şi asupra sănătăţii umane, fabricarea de noi organisme prin modificări genetice şi lansarea lor în natură, unde acestea interacţionează şi se amestecă cu flora şi fauna existentă, reprezintă o ameninţare serioasă la adresa vieţii de pe această planetă. Mai multe asociaţii ale crescătorilor de animale au tras un serios semnal de alarmă asupra pericolului de a distruge specii întregi din cauza goanei după profit şi a industrializării.

Cel puţin o rasă de animale domestice autohtone dispare în fiecare lună în diferite puncte ale globului, prin amestecarea fondului genetic local cu cel al raselor modificate în laboratoarele din SUA şi Europa, care au fost răspândite în întreaga lume, pe motiv că sunt mai profitabile, mai rezistente la boli şi mai productive.

Conform studiului „Starea fondului

genetic al animalelor domestice la nivel mondial“ realizat de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (Food and Agriculture Organization – FAO), 2000 de rase autohtone de animale domestice sunt pe cale de dispariţie în Africa şi Asia. Studiul, început în anul 1999, a fost prezentat la prima Conferinţă internaţională despre fondul genetic al animalelor domestice, organizată în Elveţia în septembrie 2007.

La nivel mondial există o tendinţă tot mai accentuată de tehnologizare şi industrializare a creşterii animalelor. Acest sistem tinde să fie impus ca literă de lege şi îi obligă pe fermieri să facă investiţii tehnologice costisitoare şi să cumpere, pentru a putea supravieţui concurenţei, animale modificate genetic. Prima consecinţă a generalizării acestui sistem industrializat este falimentul a peste un miliard de fermieri, care trăiau de pe urma creşterii tradiţionale a animalelor.

Raportul FAO care a monitorizat ferme de animale din 169 de ţări arată că aproape 70% din fondul genetic al animalelor domestice se află în ţările în curs de dezvoltare şi că asupra acestor se fac în prezent presiuni foarte mari pentru a cumpăra specii de animale modificate genetic din SUA şi Europa.

Ca primă măsură s-a cerut crearea unei bănci pentru a conserva materialul genetic provenit de la speciile indispensabile supravieţuirii omului, cât şi altor specii de animale, până nu este prea târziu. Există în prezent o bază de date,

numită Sistemul de informaţii privind resursele genetice ale animalelor domestice (Domestic Animal Genetic Resources Information System), care conţine informaţii de bază despre distribuţia şi caracteristicile a 699 de specii de bovine, ovine, caprine şi păsări domestice din întreaga lume.

În paralel cu conferinţa din Elveţia s-a desfăşurat şi o întâlnire a crescătorilor de animale: „Forumul pentru apărarea diversităţii animalelor domestice, a suveranităţii hranei şi a drepturilor crescătorilor de animale”. Aceştia au luat poziţie împotriva unui sistem globalizat de creştere a animalelor. Participanţii au protestat împotriva măsurilor propuse până acum, inclusiv împotriva creării unei baze centralizate cu materialul genetic, care reprezintă în viziunea lor o încercare de a obţine monopolul asupra acestui domeniu sensibil.

„Modelul de producţie globalizat spre care se tinde se bazează pe un fond genetic restrâns, tocmai pentru a se afla sub controlul a doar câţiva şi a fi mai uşor de manevrat”, se arată în raportul elaborat cu ocazia forumului. „Bio-diversitatea este importantă şi trebuie protejată pentru a menţine echilibrul ecologic. Deja în prezent, jumătate din ouăle, două treimi din laptele şi trei pătrimi din puii din lume sunt produşi pe cale industrială. Aceasta ar trebui să ne dea de gândit. Trebuie să ţinem cont de binele animalelor pe care le creştem, şi nu doar de profitul nostru.”

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 41

Alimentele modificate genetic duc la infertilitate şi

sterilitate

Dr. Mihai Vasilescu

Un studiu realizat de Universitatea

din Viena în colaborare cu Agenţia pentru sănătate şi siguranţa hranei (Austrian Agency for Health and Food Safety) şi Ministerul Sănătăţii din Austria a ajuns la concluzia că porumbul modificat genetic determină infertilitate şi sterilitate.

Asociaţiile care protestează împotriva alimentelor modificate genetic atrăseseră de

multă vreme atenţia asupra acestui fapt. Anul trecut, Congresul american a primit cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabilă. Având ca titlu „Ruleta genetică“ (Genetic Roulette), aceasta avertiza asupra a 65 de probleme serioase de sănătate, printre care infertilitatea şi sterilitatea, cauzate de consumul de alimente modificate genetic.

Spre exemplu, porumbul Monsanto este modificat genetic pentru a produce o substanţă asemănătoare cu pesticidele, care îl face mai rezistent faţă de dăunători. Numeroşi fermieri din SUA s-au plâns că animalele pe care le hrăneau cu un astfel de porumb ajungeau apoi în mod inevitabil să sufere de sterilitate, respectiv infertilitate. Acum există şi o confirmare ştiinţifică din

partea unei instituţii recunoscute. Jeffrey Smith a declarat: „În SUA,

alimentele modificate genetic sunt responsabile de o mulţime de probleme de sănătate. Guvernul trebuie să le interzică imediat, pentru că sunt periculoase. Consumatorii nu mai trebuie însă să aştepte ca guvernul să facă primul pas, trebuie şi ei să acţioneze.”

Institutul pentru Tehnologie Responsabilă a lansat o campanie pentru o Americă mai sănătoasă, prin care urmăreşte să mobilizeze cetăţenii, organizaţiile, mediul de afaceri, mass-media pentru ca aceştia să respingă în masă alimentele modificate genetic. Reprezentaţii firmei Monsanto nu au comentat în niciun fel această situaţie.

Majoritatea medicamentelor sunt de fapt otrăvuri periculoase

Dr. Radu Alexandru

Doctorul bun oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente.

Benjamin Franklin

Dacă pacientul ar şti că o singură capsulă de Chloromycetin distruge ireparabil măduva oaselor sau provoacă

leucemie, credeţi oare că el ar mai lua acest medicament? În anul 1976 s-au prescris (numai în SUA) peste 500.000 de reţete pentru acest medicament. – Dr. Keith A. Lasko Vă prezentăm în acest articol o serie de scandaluri în care

industriile farmaceutice din întreaga lume au fost implicate de-a lungul timpului şi denumirile unor medicamente care au ucis mii de oameni. În cazul fiecărui astfel de medicament precizăm dacă este comercializat în România şi eventual de ce companie şi sub ce denumire (dacă aceasta este modificată faţă de cea originală).

Din cauza efectelor secundare grave o serie de medicamente au fost retrase de pe piaţă în unele ţări. Cu toate acestea ele continuă să fie comercializate în alte ţări. România este o bună piaţă de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise în alte state.

Efecte secundare grave înseamnă moarte şi boli severe datorate medicamentelor respective. În general, din punct de vedere legal, numai moartea sau vătămările majore ale sănătăţii celor care au folosit un anumit medicament pot duce la interzicerea acestuia. Rareori se ajunge la interzicerea unui medicament datorită unor simptome considerate „minore“ şi aceasta se face de regulă abia după decenii de folosire.

Iresponsabilitatea, cinismul şi lăcomia după câştiguri a celor care deţin companii din industria farmaceutică sunt atât de mari, încât chiar şi în cazurile de interdicţie, medicamentele continuă să fie fabricate şi vândute mai departe în alte locuri pe glob. Aceasta deoarece interdicţia rămâne valabilă doar în ţara în care există „victime recunoscute“ şi în care autorităţile responsabile au luat măsuri. Prin urmare, medicamente interzise în Anglia sau Germania se vând mai departe în SUA, Africa sau alte ţări şi invers. Deci industria farmaceutică vinde mai departe substanţe care produc boli şi moarte, deşi SE ŞTIE foarte bine acest lucru.

Industria farmaceutică este interesată să vindece oamenii, ori mai degrabă să câştige cât mai mulţi bani din vânzarea de medicamente?

Zeci de medicamente sunt scoase de pe piaţă anual datorită efectelor secundare grave

Un prim exemplu este siropul de tuse cu Clobutinol. Acesta, după ce a fost folosit intens timp de peste 40 de ani, a fost interzis în 2007, constatându-se că produce dereglări ale bătăilor inimii. Iată câteva dintre numele sub care a fost folosit: Silomat, Clobutinol, STADA, Tussed, Rofatuss, Nullatuss.

În România medicamentul Silomat pe bază de Clobutinol, produs de către compania Boehringer Ingelheim a fost disponibil în farmacii fără prescripţie medicală până în 2007. Apoi acesta a fost retras de pe piaţă şi în ţara noastră, în urma unei directive a Agenţiei Europene pentru Evaluarea Medicamentelor.

Medicamente vechi, care sunt în circulaţie de decenii şi nu au fost supuse niciunui test, se vând mai departe în unele ţări, deşi acolo unde au fost testate au fost interzise. Până în anul 1978 industria farmaceutică nu era nevoită să probeze în vreun fel că medicamentele au efectele menţionate în prospecte. De atunci încoace se arată – cu nişte teste pe animale, teste care de fapt nu dovedesc nimic – că medicamentele au efect asupra animalelor. Mai precis că animalele nu mor imediat când aceste medicamente,

făcute de fapt pentru oameni, le sunt date cu forţa în condiţii total nenaturale. Doar că testele pe animale nu au

absolut nicio valoare ştiinţifică. Enumerăm în continuare câteva din

scandalurile şocante legate de medicamente: Sprayul pentru astm Isoproterenol,

comercializat sub numele de Isuprel, a ucis în anii '60 în jur de 3.500 de pacienţi. Cu toate acestea el se comercializează în continuare în ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii.

Medicamentul Stilbestrol a fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei

şi a fost scos de pe piaţă în unele ţări europene. În România este produs şi comercializat de patru

companii farmaceutice: Amniocen, Farmacom, Imedica, Mediplus Exim.

Un scandal legat de cunoscutul Paracetamol a avut loc în Anglia în 1971. 1500 de pacienţi au fost internaţi în spital în

după ce au luat Paracetamol. Cei mai mulţi au avut probleme şi mai mari în spital din cauza tratamentului ulterior.

În SUA medicamentul Orabilex a creat boli de rinichi care au dus la moarte.

Somniferul Contergan a făcut ca zeci de mii de copii să se nască degeneraţi fizic. În Germania, în anul 1958 producătorul acestui „medicament“ a trimis peste 40.000 de scrisori la doctori

convingându-i că acesta este cel mai bun somnifer pentru gravide şi mame care alăptează copii. În ciuda scandalului legat de Contergan concernele farmaceutice au continuat să vândă otrăvuri la gravide şi copiii. În 1978 s-a făcut cunoscut

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 42public că medicamentele Primodos, Amonorn, Duogynon, Bebendox şi Bndectin au condus la malformaţii ale noilor născuţi.

În 1970 au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi Plaxin pentru că produceau moartea noilor născuţi.

Trilergan a fost confiscat de poliţie în 1975 în Italia pentru că producea hepatita (deci hepatita nu vine neapărat de la un virus, aşa cum se crede).

Flamanil, un medicament reumatic, a fost retras în 1976 de pe piaţă, după ce s-a constatat că duce la pierderea conştiinţei. Acest medicament se comercializează în continuare în Spania.

În 1979 a fost recunoscut în mod oficial că Valium creează dependenţă, chiar şi în doze mici. Mai mult de 15% din americanii adulţi luau regulat Valium.

Inhibitorii de apetit Preluin şi Maxiton au fost scoşi de pe piaţă în Germania după ce s-a constatat că afectau grav inima şi sistemul nervos.

Medicamentul pentru afecţiuni ale inimii Eraldin, prescris între 1970 şi 1975 la un număr de peste 100.000 de britanici, a cauzat daune la ochi şi intestine, precum şi numeroase decese. Eraldin există în farmaciile româneşti.

S-a constatat că antinevralgicul Phenacitin, care s-a vândut în lume sub 200 de nume diferite, împiedică funcţia rinichilor, chiar distrugându-i complet, produce tumori la rinichi şi distruge globulele roşii din sânge. Un alt antinevralgic, Amydorphirin a fost

interzis în peste 160 de ţări (nu în toate, în multe se mai vinde încă) fiindcă împiedică formarea celulelor albe din sânge, ceea ce conduce la moarte. Antinevralgicele şi

antireumaticele Tanderil şi Buta-zoludin (Ciba-Geigy) au condus în întreaga lume la moartea a peste 10.000 de pacienţi.

Unul dintre cele mai populare medicamente din România, algocal-minul, este unul dintre cele mai otrăvitoare remedii de pe piaţă. Algo-calminul este inter-zis în marea majo-ritate a ţărilor şi drastic restricţionat în restul statelor.

Medicii spun că medicamentul poate provoca o boală fatală, care distruge celulele din măduva osoasă, aflate în strânsă legătură cu celulele sangvine. Din cauza lipsei de informare, românii profită de preţul accesibil al medicamentului, cumpărându-l la scară largă, chiar dacă în ţări precum Belgia, acesta este trecut la categoria otrăvuri.

În 1978 medicamentul complet nefolositor Oxichinolin, prescris în probleme digestive, a provocat un scandal mondial: peste 30.000 de oameni au orbit ori le-au paralizat picioarele după administrarea sa. Acest medicament a provocat şi numeroase decese (peste 1000 numai în Japonia).

În 1977 a fost retras de pe piaţă Phenformin, un medicament pentru diabetici, după ce făcuse peste 1000 de victime în fiecare an!

Rasperpin, medicament împotriva hipertensiunii, creşte de trei ori riscul de cancer la sân, creează coşmaruri şi depresii şi se bănuieşte că produce tumori la creier, la hipofiză, la piele, la ovare şi la uter.

New York Post a scris ca peste 852 pacienţi cărora le-a fost injectat medicamentul pentru inimă Epinepheren au decedat.

Daily Telegraph a făcut cunoscut în 1983 că anestezicul Hypnomidate a condus într-un spital de urgenţă din Glasgow la o creştere rapidă a deceselor. Medicii au refuzat însă să publice

numărul deceselor în rândul celor care au urmat tratamentul cu acest medicament. În România încă se mai foloseşte în spitale, anestezic administrat ca soluţie injectabilă.

În 1983 au fost publicate în Suedia dosare secrete de la firma Ciba-Geigy din care reiese că concernul era informat de moartea la peste 1182 persoane din cauza antireumaticului Butazolidin şi Tanderil. După alte surse cifrele adevărate ale deceselor din urma acestor medicamente este de peste 10.000. La noi în ţară se comercializează încă Tanderil ca medicament antireumatismal.

New York Times a scris în 1984 ca medicamentul Selacryn 1980 a fost retras de pe piaţă după ce au fost recunoscute peste 510 cazuri de distrugere a ficatului şi de moarte.

După ziarul Guardian din 4 ianuarie 1985, medicamentul împotriva infecţiilor cu ciuperci Nizoral a condus la 5 decese şi la 77 de cazuri grave de boală.

În martie 1985 ziarul Neue Presse, a raportat că Fansidar, medicament împotriva malariei, a condus la boli de piele grave, cu pericol de moarte. În România medicamentul este recomandat de medicii parazitologi pentru tratarea toxoplasmozei. Se comercializează în farmacii.

În iulie 1985 ziarul Guardian scrie că somniferele Largactil au fost scoase de pe piaţă pentru că au condus la disfuncţii grave ale creierului. Substanţa cunoscuta şi sub numele de largactil sau torazină este un neuroleptic de veche generaţie, utilizat încă în unele spitale de psihiatrie. Acesta are efecte dezastruoase asupra organismului. Cifra victimelor se ridică la un milion de oameni care s-au îmbolnăvit de dischinezie, dereglări ale aparatului locomotor sau au pierdut pentru totdeauna capacitatea de a controla muşchiul limbii sau întregul corp.

În decembrie 1985 concernul Ciba-Geigy a fost pus în situaţia de a recunoaşte public că a falsificat datele de la 46 de antibiotice şi de la alte medicamente atunci când au fost cerute de Ministerul Sănătăţii.

În mai 1985 autorităţile din SUA şi Marea Britanie au interzis prescrierea de hormoni care stimulează creşterea, pentru că pacienţii care îi folosesc se îmbolnăvesc de infecţii nevindecabile, chiar la mulţi ani după aceea. Hormonii respectiv au fost obţinuţi din creierul morţilor!

În decembrie 1985 Guardian a raportat că antidepresivele Merital şi Nomifensin produc oprirea rinichilor, anemie şi pneumonie. Nomifensin este prescris în România în cazurile consumatorilor de droguri. Tot în decembrie 1985 acelaşi ziar a raportat că peste 2000 de oameni s-au îmbolnăvit din cauza medicamentului Felden administrat pe cale rectală. Acest medicament se găseşte azi în farmaciile româneşti. 77 de pacienţi au murit, aproape toţi din cauza ruperii şi sângerării intestinelor. Concernul Pfitzer (producătorul Viagra) a declarat ca şi mai înainte că acest medicament este „suportat bine“ de pacienţi.

Vaccinul HEXAVAC folosit din anul 2000, cu care au fost vaccinaţi deja 1,5 milioane de copii în Germania a fost scos în anul 2005 de pe piaţă fiindcă „nu funcţionează cum s-a aşteptat şi nu oferă protecţie”. Asta e declaraţia oficială, probabil că producea boli sau moarte evidentă. Morţii şi cei rămaşi bolnavi pe viaţă din cauza vaccinurilor nu prea apar în presă. Şi în România a fost folosit acest vaccin, dar acum este retras de pe piaţă.

Vaccinul împotriva bolilor create de căpuşe, TicoVac, singurul vaccin de acest gen pentru copii, a fost scos în 2006 de pe piaţă fiindcă producea febră puternică şi efecte secundare masive.

Medicamentul Vioxx al Firmei Merck pentru artroză şi dureri la încheieturi luat de peste 120.000 de pacienţi în Germania a fost scos în octombrie 2004 de pe piaţă fiindcă producea atac de inima şi boli de inimă. Deşi firma ştia de efectele negative cauzate de acest medicament cu mult timp înainte, nu au retras medicamentul de pe piaţă decât în 2004, la presiunea autorităţilor. Acest medicament a fost retras şi de piaţa românească.

Antiinflamatorul Prexige al companiei Novartis împotriva artritei a fost scos de pe piaţă în august 2007 fiindcă mai mulţi pacienţi au murit după ce l-au luat. Medicamentul Bextra pentru artrită de la Firma Pfizer a fost scos de pe piaţă în 2005 din cauza riscului major de atac de cord şi congestie cerebrală. Aceste medicamente nu au autorizaţie de punere pe piaţă în România.

S-a constatat că barbituricele nu alină insomnia, ci o amplifică.

Zelmac, medicament împotriva afecţiunilor digestive, care se vinde în România la ora actuală, produs de compania Novartis, a fost scos de pe piaţă în Germania în aprilie 2007, deşi nici măcar

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 43nu fusese aprobat încă, fiind folosit ilegal de către doctori în scopul testării lui pentru industria farmaceutică.

Un scandal foarte mare cu multe victime: Lipobay, un medicament care scade colesterolul, a fost scos în 2001 de pe piaţă. Acesta cauzase sute de decese. Concernul Bayer, care l-a produs a fost dat în judecată de peste 1000 de ori datorită acestui medicament.

Thyreotom forte, un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie a fost scos de pe piaţă în Germania în 2005. În România în continuare este prescris de medici şi se găseşte în farmacii.

Ketotifen, un medicament pentru tratamentul de lungă durată în astmul bronşic alergic sau cu componenţă alergică, bronşită alergică şi tulburări astmatice a fost scos în 2006 de pe piaţă în Germania, din cauza efectelor secundare. În România se găseşte în farmacii.

Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piaţă în mai multe ţări europene. În România se găseşte sub denumirea de Histadin, un sirop folosit în tratamentul simptomelor multor afecţiuni alergice şi în prevenirea şi tratamentul reacţiilor alergice la transfuzia de sânge.

Tenuate Retat - un medicament care scade pofta de mâncare, a fost scos de pe piaţă în Germania în anul 2000.

Merzol, medicament pentru alergie solară a fost scos de pe piaţă în 2005 din cauza efectelor secundare grave.

FDA a recomandat în 2000 firmei Glaxo-Wellcome să scoată de pe piaţă medicamentul Lotronex pentru intestine, din cauza morţii unor pacienţi care au luat acest medicament.

Exanta, bazat pe substanţa Ximelatragan şi aprobat din 2004 împotriva trombozelor a fost scos de pe piaţă în februarie 2006 în Germania din cauză efectelor negative grave asupra ficatului. Acest medicament nu a fost comercializat la noi.

Trovan, antibiotic, a cauzat morţi şi vătămări grave, astfel încât a fost scos de pe piaţă după un singur an de zile. Deşi la testele dinainte de aprobare se constatase ca Trovan dăunează la ficatului, Firma Pfizer nu a considerat că este periculos. Comentariul Firmei: „Trovan a fost cel mai bine testat medicament de pe piaţă, cu mult mai bine decât penicilina de exemplu”. Oare câţi morţi şi bolnavi creează medicamentele care nu sunt testate aşa de bine, dacă unul testat aşa de bine duce la moartea pacienţilor

fiind interzis după un an? Legat de acelaşi medicament, autorităţile nigeriene au dat în

judecată Pfizer şi acuză compania farmaceutică de implicarea în moartea unor copii cărora li s-a administrat Trovan, în perioada în care acest medicament nu era încă aprobat, în timpul unei epidemii de meningită.

Parkinsan, medicament împotriva maladiei Parkinson, de la Firma Byk Gulden, vândut de peste 130.000 de ori pe an, creează dereglări mari ale ritmului cardiac, care pun în pericol viaţa pacienţilor care îl folosesc. Se cercetează dacă va fi interzis. Firma se scuză cu citatul „Funcţionarea şi siguranţa lui au fost dovedite prin studii”.

Despre Urethan medicii spun că vindecă leucemia. S-a constatat însă ca el creează cancer la ficat, plămâni şi măduva oaselor.

Methotrexat, de asemenea împotriva leucemiei, a produs tumori şi a dus la anemie gravă şi ruperea intestinelor. În România este comercializat şi prescris în reducerea durerilor şi a tumefacţiilor articulare.

Mitothan, un alt medicament împotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi se găseşte sub numele de Lysodren şi este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale. Este produs de laboratoarele Hra Pharma - Franţa.

Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat în România.

Antibioticul Kanamyzin produce insuficienţă renală şi atacă nervii auzului.

Bismut, medicament prescris împotriva diareii şi chiar şi a constipaţiei (sic!) produce intoxicaţii grave. În Franţa au fost cunoscute mai multe mii de astfel de cazuri.

În 1984 ziarul Daily-Mail a reportat că medicamentul împotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie şi în prezent, a condus, la jumătate din copiii mamelor care l-au luat în timpul sarcinii, la malformaţii foarte grave. Roacutan este prescris în continuare de doctorii români.

Bibliografie: Hans Ruesch: Die Pharma Story, München 2002, www.wissenschaf%20t-unzensiert.de/med12_2.htm

Alimente otrăvite

Dr. Gheorghe Mencinicopschi

Suc de portocale: E 290, E 330, E 952, E 54, E 951, E 211,

E 414, E 420, E 102, E 110 Cel mai ieftin lapte UHT costă 2.79 lei/litru, cel mai scump e

în jur de 5 lei. Care e diferenţa? Ca şi compoziţie, cel mai ieftin UHT de pe piaţa e o amestecătură de substanţe: lapte de vacă, proteine din lapte şi frişcă.

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, explică: „Este un lapte cu valoare biologică foarte scăzută, care a fost reconstituit din ce-a mai rămas din laptele iniţial după ce s-a scos tot ce se putea scoate: proteinele s-au extras prin procedee de osmoză-ultrafiltrare şi grăsimea prin centrifugare. Printre ingrediente e menţionat şi laptele. Vă daţi seama ce degradat trebuie să fi fost acest lapte, încât chiar şi după ce fabricanţii au adăugat în el celălalt ingredient, «proteina din lapte», procentul de proteină totală din produsul finit (1,5 g/ 100 ml) e aproape de două ori mai mic decât în orice alt lapte din comerţ. Frişca din compoziţie e folosită ca să salte procentul de grăsime şi pe post de emulgator, făcând laptele să pară mai mult decât este el, mai natural, mai savuros, să dea senzaţia de onctuos. În America chestia asta se pedepseşte".

Mănânci pateu – dai în malnutriţie Pateul „premium“ de pui, 200 de grame, costă 4.26 lei. Există

şi cu 1.35. Ca ingrediente, ambele conţin 20% ficat de pasăre, carne de pasăre şi apă. Însă asemănările se opresc aici. În timp ce pateul ieftin conţine „slănină şi şorici", pateul scump are ingrediente mai de soi: „ulei vegetal nehidrogenat, proteină vegetală din soia, smântână, sare iodată, zahăr, ceapă, sirop de glucoză, amidon de grâu".. Ca aditivi chimici, la ambele pateuri regăsim conservantul E

250 (nitrit de sodiu), colorantul E120 (carmin) şi potenţatorul de gust E 621 (monoglutamat de sodiu), antioxidantul E 300 (vitamina C). Pateul premium conţine în plus patru aditivi blânzi: îngroşători E 452 (polifosfaţi) care „dezechilibrează balanţa dintre calciu şi fosfor şi împiedică fixarea calciului în oase", emulgatori E472c (esterii glicerolici ai acidului citric) ce „nu dau reacţii adverse", conservant E 330 (acidul citric) care „în cantităţi mici nu dă reacţii adverse, ci doar în cantitate mare atacă dinţii şi acidifică mediul intern“ şi antioxidant E301 (ascorbatul de sodiu), „fără efecte adverse".

Deşi are cu trei E-uri mai puţin decât pateul premium, tot pateul săracului rămâne mai periculos, fiindcă are în compoziţie agentul de îngroşare E 407 (caragenan).

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare: „Caragenanul împiedică asimilarea mineralelor şi a unor grăsimi, ducând la carenţe de minerale (calciu, fosfor, magneziu) şi microelemente (seleniu-zinc) şi a unor grăsimi şi vitamine liposolubile (A, D, E, K) ducând la malnutriţie. Caragenanul poate avea acţiune laxativă, în unele cazuri provoacă alergii şi se degradează limitat în intestin în intermediari cu efect toxic ce pot provoca ulcer şi chiar cancer".

Fusilli din făină inferioară şi ceai colorat Pastele făinoase care costă doar 1.15 lei punga de 400 grame

nu sunt făcute din soiul de grâu „Triticum durum“ (care e mai bogat în proteine), ci din grâu comun: „Sunt făcute din făină inferioară de tipul 650. De aceea au cantitatea de proteină puţin mai mică: 11g/100 grame. În schimb au valoarea energetică foarte mare

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 4475%". Nişte paste fusilli premium costă 2.99 lei/pachet, însă au calităţi nutriţionale superioare: „Au mai puţine glucide şi au mai multă proteină: 71,8% glucide, 13% proteină, lipide 1,5 grame".

La capitolul ceaiuri, produsele „modeste“ cu aromă de fructe costă 1.19 lei – jumătate faţă de o marcă normală. Diferenţă de preţ – diferenţă de conţinut. În timp ce într-un pliculeţ „modest“ conţinutul de fruct e de maxim 30 %, la celălalt procentul de fruct urcă la 47%. La capitolul arome şi coloranţi, pe ambalajul ceaiului ieftin scrie doar „arome", pe produsul celălalt e menţionat în clar: „Nu conţine coloranţi sintetici. Culoarea roşie e dată de culoarea naturală a ingredientelor sale. Arome naturale".

Verdictul profesorului Gheorghe Mencinicopschi este: „Ceaiul cu mai mult fruct şi fără aditivi chimici e mai bun“.

Ciocolată tip „nenorocire“ La raionul de ciocolată, tableta de 100 de grame şi preţ 0.79

lei are două ingrediente principale: zahărul şi margarina. Secundar conţine şi cantităţi mici de lapte praf, zer praf şi cacao pudră: „minimum de lapte 8.5%, minimum de cacao 6%“.

Directorul Institutului de Cercetări Alimentare o descrie ca fiind: „O nenorocire la oricine o dai. Asta nici nu e ciocolată, de fapt. E aşa cum şi scrie pe ambalaj, tabletă de lapte cu aromă de cappucino. Nu e minciuna lor, e necunoştinţa oamenilor care văzând-o în forma asta de tabletă o asimilează cu ciocolata". Comparativ, la o ciocolată cu cappucino care costă 2.69 lei, preţul se reflectă în plusul calitativ şi cantitativ de ingrediente: „masă de cacao, unt de cacao, unt concentrat, lapte praf degresat, praf de zer dulce, pastă mocca, aromă naturală, sare".

Răcoritoarea neurotoxică, laxativă şi cancerigenă, la

numai 0,94 lei Cei mai ieftini 2 litri de suc de portocale costă 0.94 lei - de

aproape patru ori mai puţin decât sucurile care domină piaţa. Care e reţeta din spatele preţului bun? „Apă, maltodextrină, aromă artificială, E 290, E 330, E 952, E 954, E 951, E 211, E 414, E 420, E 102, E 110". Directorul Institutului de Cercetări Alimentare traduce: „E 952 şi E 954 au potenţial cancerigen, E 951 e cancerigen şi neurotoxic, E 211 şi E 102 pot declanşa sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare la copii, E 414 interferă cu absorbţia vitaminelor şi sărurilor minerale, E 420 e laxativ, E 110 provoacă distrugeri cromozomiale cu potenţial cancerigen şi la animale provoacă retardare prin blocarea creşterii"..

Nu-i de mirare că, în comparaţie, un suc de 3,85 lei pare elixir de sănătate: „Apă, zahăr, suc de portocale minim 6% şi aromă de mango, arome naturale şi identic naturale, colorant beta caroten, E 290, E 330, E 414, E 445 şi E 300". Pe lângă conservanţi şi coloranţi, profesorul Mencinicopschi atrage atenţia şi asupra îndulcitorilor artificiali din sucul low cost: „Valoarea energetică scăzută (0.114 kcal/ 100 ml) nu trebuie să ne încânte că ne ajută să slăbim, pentru că s-a văzut că edulcoranţii chimici de sinteză intenşi din acest suc păcălesc organismul dându-i senzaţia de dulce,

dar nevenindu-i caloriile, întreţine o stare de foame, care te face să te îngraşi în final".

Foi de plăcintă: 5 E-uri, 10 efecte adverse Foitajul congelat de 4,79 lei/kg conţine cinci E-uri blânde: „E

1260, E 472, E 170, E 300, E 282", care pot provoca doar dureri abdominale, diaree, vomă, balonare, tulburarea balanţei mineralelor, hemoroizi, migrene şi simptome asemănătoare crizei de vezică biliară şi pot tulbura simţul olfactiv şi gustativ. Un aluat un pic mai scump (5,49 lei/800 grame) se limitează la doi aditivi: colorantul beta caroten (E 160 a) şi antioxidantul acid ascorbic (E 300).

Caşcaval „light“ în proteine Caşcavalul de 15,99 lei/kg, adică cel mai ieftin, e obţinut din

lapte de vacă pasteurizat, are doar 9% proteine, în timp ce caşcavalul de 20 de lei are 23% proteine la acelaşi conţinut de grăsime: 25%.

Profesorul Mencinicopschi explică ce s-a întâmplat: „A fost făcut din lapte din care s-a scos urda, probabil. S-a extras proteina din lapte, care s-a folosit la alte produse, după care s-a făcut caşcaval". Mai mult, caşcavalul cel mai ieftin e şi mai sărac în energie (283 kcal/100g) decât cel premium (320 kcal/100 Kcal)".

Brânza topită, pentru osteoporoză la vârste mici Brânza topită de pe raftul cel mai de jos conţine în cantităţi

descrescătoare următoarele: „apă, smântână, brânză, concentrat proteic din lapte, lapte praf", în timp ce brânza de pe raftul de sus nu conţine apă deloc, ci doar derivate din lapte: „lapte degresat, brânză, unt, lapte praf degresat, smântână praf 0.1%".

În ce priveşte aditivii, E-urile din ambele tipuri de brânză interferează cu fixarea calciului şi mineralelor în oase, însă cu cele cinci E-uri ale sale brânza ieftină e mai chimizată decât cea scumpă, care are doar trei aditivi: „E 339 (fosfaţi de sodiu) care dezechilibrează balanţa calciu-fosfor împiedicând fixarea calciului în oase, şi e o sursă de sare ascunsă, E 452 (polifosfat de calciu) care interferă cu fixarea calciului în oase şi în ultimă instanţă duce la apariţia osteoporozei la vârste mici, E 1420 (amidon modificat de cartofi) incompatibil cu sistemul digestiv uman, E 407 (caragenan) care duce la carenţe mineralo-vitaminice şi creşte riscul cancerigen şi E 330 (acid citric) care interferă cu fixarea calciului şi exacerbează apariţia cariilor dentare".

Menţionăm că există şi produse din „marca cea mai ieftină“ care nu au deloc E-uri. Acestea sunt obţinute prin procese tehnologice care în mod tradiţional nu necesită utilizarea de aditivi: uleiul, legumele congelate, untul sau smântâna.

„Colorantul carmin (E 120) din produsele cu carne, deşi este natural- fiind obţinut prin chelarea unui colorant dintr-o insectă, mai exact din femela de Dactilopius - e o substanţă cu potenţial destul de toxic deoarece în timpul extracţiei e impurificat cu aluminiu, care este elementul chimic asociat cu Alzheimer-ul“.

Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează

un genocid biologic

Prof. Greg Bianu

Anual, tone de aspartam sunt deversate, în mod deliberat şi în

deplină cunoştinţă de cauză în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară.

Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii

afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care, iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor.

Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare, şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, niciun medicament pe care îl ia nu este sigur.

Mărturii cutremurătoare despre aspartam Declaraţia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 45aspartam, sub formă de băutură carbogazoasă: Dr. Pepper Dietetică. Nu am fost niciodată grasă, dar m-am gândit să încep să beau băuturi dietetice pentru că eram îngrijorată că eu consumam prea mult zahăr şi aflasem despre efectele nocive ale acestuia. În ultimii 6-7 ani, ajunsesem să beau între 6-8 cutii de Dr. Pepper zilnic, uneori şi mai mult. Atacurile de panică şi teama de înălţime au început să îmi apară acum 5 ani.

Doctorul mi-a prescris antidepresive, însă ele şi-au făcut efectul doar o lună, apoi medicul mi-a crescut doza şi în cele din urmă a schimbat medicamentul, pentru că primul nu se dovedise eficace. După un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat să iau Paxil-CR şi, în 3 săptămâni, am luat în greutate 15 kg! De la 1.70 m şi 56 kg la 1.70 m şi 72 kg în numai 3 săptămâni, era o treabă serioasă, şi cred că vă puteţi imagina cum mă simţeam. Am încetat să mai iau medicamentele şi am început să iau masiv complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însă la fel ca antidepresivele, efectul lor nu dura. Ne-am mutat în Texas în luna mai şi a trebuit să conduc maşina timp de două zile. Când am trecut podul peste Mississippi, am crezut că o să mor de spaimă.

Ne-am stabilit în Houston, şi am început să mă interesez despre medicamentele şi vitaminele pe care le luam, pentru că începusem să cred că am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat despre aspartam, mi-am dat seama că nu doar atacurile de panică se datorau acestuia. Alte simptome cu care mă confruntam erau depresia, schimbările de dispoziţie, oribila transformare a temperamentului meu, palpitaţiile, pierderea auzului la urechea stângă, scăderea drastică a vederii, crampele şi diareea constantă, amorţirea degetelor mâinii la simpla intenţie de a apuca un obiect.

Toate aceste lucruri nu îmi fuseseră caracteristice înainte şi apăruseră rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzaţia că alunec pe o pantă fără întoarcere. Am renunţat la aspartam şi produsele care conţin îndulcitori artificiali din 1 august 2005. Atacurile de panică s-au diminuat, dar nu au dispărut încă definitiv, dar coşmarurile îngrozitoare au dispărut, insomnia s-a redus, tendinţa paranoidă s-a diminuat, schimbările de dispoziţie s-au înrăutăţit – însă pentru că ştiu cum a fost să mă las de fumat, am încredere că aceste lucruri sunt specifice perioadei care a creat dependenţa, şi că vor trece. Sunt foarte încrezătoare şi plină de speranţă.”

Declaraţia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început să beau băuturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totuşi că propaganda realizată de FDA era suspect de perfectă şi de inocentă în ceea ce priveşte siguranţa aspartamului pentru sănătatea umană, ştiind că metanolul şi aminoacizii sintetici din alimente sunt toxici. NutraSweet conţinea metanol, şi totuşi ei spuneau că o persoană poate bea cât de mult vrea, fără probleme. La câtva timp după aceea, am început să aud ţiuituri în urechi şi să am dureri trecătoare în braţe şi picioare.

În 1998, în timpul verii călduroase, beam chiar mai multe băuturi dietetice, deoarece munceam din greu şi, în timp ce conduceam spre casă, am avut de câteva ori atacuri severe de vertigo. De atunci până în prezent am surzit de urechea dreaptă, am intoleranţă la zgomote şi aud foarte greu cu urechea stângă. Am probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat că acestea se datorează aspartamului, până nu am citit despre efectele acestuia în anul 2004.

Nu am nicio îndoială că aceasta este cauza problemelor mele de sănătate şi îmi doresc să fi aflat mai devreme aceste lucruri, pentru a mă putea salva. În rest, sunt perfect sănătos, cu excepţia bolii Meniere şi a surzirii aproape complete.”

Declaraţia unui bărbat de 35 de ani de profesie anestezist: „Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap şi tulburări de vedere, atunci când consumam zilnic 4-6 băuturi de Coca Cola dietetice. Nu am mai avut absolut nici unul dintre aceste simptome timp de doi ani, din momentul în care am încetat să mai folosesc aspartam.“

Un medic a informat despre cazul unui pilot care-şi pierduse licenţa de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând că se datorează băuturilor cu aspartam, pilotul a încetat să le mai

consume şi convulsiile au dispărut de asemeni. Încercând să-şi reobţină licenţa şi dreptul de a pilota din nou, documentând această intoleranţă a organismului la aspartam, el a urmărit să consume intenţionat băuturi carbogazoase cu aspartam, pentru a vedea efectul. La scurt timp, convulsiile au reapărut prompt.

Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani şi 9 luni şi m-am gândit că ar fi bine să ia nişte vitamine. I-am cumpărat Flinstone. A fost îngrozitor. După o lună nu mai ştiam dacă o să mai trăiască sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie. Medicii au spus că dacă o să continue în felul acesta, o să moară. I-am povestit unei prietene prin ce treceam şi ea mi-a zis: «Oh, sună exact ca şi cum ar fi intoxicată cu aspartam!“ În acea perioadă, ea urma un seminar despre sănătate, unde se vorbea despre pericolele aspartamului.

Aşa am aflat mai multe informaţii. Am început să arunc din bucătărie toate produsele care conţineau aspartam sau NutraSweet. Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flinstone, despre care nici nu m-am gândit că ar putea conţine aspartam. Vreme de 9 luni starea ei a început să se îmbunătăţească simţitor. Atunci m-am gândit să îi dau din nou vitaminele. Şi, din senin, a început să se plângă din nou de dureri de stomac, de cap, ameţeli, vorbea încetinit… Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru că a trebuit să i le relatez doctorului. Şi mi-am dat seama că problema revine.

Am făcut din nou o razie prin dulapuri, căutând să-mi dau seama ce produs ar putea conţine aspartam. Şi am găsit aspartam în vitaminele Flinstone! Am fost şocată, pentru că nu aş fi crezut niciodată, niciodată că ar putea pune un îndulcitor artificial în produse pentru copii, mai ales în vitamine! Eram foarte furioasă! Le-am aruncat imediat. Şi imediat ce a încetat să ia acele vitamine, simptomele Katrinei au dispărut. Ca rezultat al consumului de

aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie mai scurtă, tulburări de comportament, probleme de vedere, dificultăţi de vorbire, probleme de învăţare, retardare mintală. Am aflat apoi că mai ales copiii sunt supuşi unor pericole majore, deoarece sunt mult mai sensibili în perioada de creştere.“

Cu puţin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut să facă cunoscut acest mesaj: „Consider că am fost victima unei dezinformări monstruoase. Există legiuni întregi de mincinoşi care afirmă că aspartamul nu este periculos. Detest ideea de a fi fost otrăvit pentru profitul altora. Doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”

Realizând că un număr din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă, grupuri de protecţie a consumatorului şi medici sunt îngrijoraţi şi acuză aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday Express a lansat o anchetă publică referitoare la efectele nocive ale aspartamului asupra sănătăţii consumatorilor. În urma acestei investigaţii, redacţia ziarului a fost inundată de scrisori, telefoane şi email-uri cu plângeri şi incriminări la adresa aspartamului din partea cititorilor. În urma acestei afluenţe neaşteptate de plângeri primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic să finanţeze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe termen lung.

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 46

Semnul Crucii

Paul Matei Iosif

Oamenii de ştiinţă ruşi au dovedit

experimental proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi al rugăciunii.

„Am stabilit ca vechiul obicei a-l facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masa, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificata efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi“, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citată de catholica.ro.

Malakhovskaya a studiat puterea

semnului crucii timp de aproximativ zece ani. A făcut numeroase experimente descoperind proprietăţile bacteriale unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Studiul a mai observat un nou şi necunoscut efect al Cuvântului lui Dumnezeu, de transformare a structurii apei, în special densitatea ei optică în spaţiul spectral ultra-violet. Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii TATĂL NOSTRU şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogenice. Toate mostrele conţineau anumite bacterii. S-a observat ca dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori.

Rugăciunea a fost spusa atât de către credincioşi cât şi de necredincioşi, iar

numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut faţă de mostrele de referinţă. Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor.

La toţi participanţii la teste presiunea sângelui s-a stabilizat, iar parametrii s-au îmbunătăţit. În mod uimitor, parametrii s-au modificat în direcţia necesara vindecării: la oamenii hipotensivi presiunea sângelui a crescut, iar la hipertensivi a scăzut. S-a mai observat ca dacă semnul crucii este făcut neîngrijit şi fără sa atingă punctele corespunzătoare - centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii - rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe, sau chiar absente

Televiziunea, factor determinant al gândirii umane

Zoltan Marosy

Sugestii şi manipulare realizate prin intermediul emisiunilor TV

Omenirea este condusă în secret de o

mână de oameni, care prin diferite metode, mai mult sau mai puţin cunoscute, manipulează conştiinţa fiecărui individ. Aparent, inofensiva obişnuinţă de a viziona un film, în familie, este totuşi menită de a transforma pas cu pas mentalitatea individului. Aici se află secretul reuşitei în manipularea conştiinţei umane. Ne punem întrebarea: cum?

În primul rând trebuie să precizăm că există legături directe între imagini şi stări interioare. În această idee, multe experienţe parapsihologice demonstrează faptul că fiecare formă, culoare sau expunere ritmică şi continuă a formelor şi culorilor produc senzaţii psihice ce modifică treptat comportamentul uman.

De exemplu, Ernst Meckelborg ne avertizează în cartea sa, „Agenţii Psi“ despre faptul că fiecare imagine, culoare, formă ce se expune pe cale vizuală, manifestă în conştiinţa umană modificări ale gândurilor şi ideilor. Prin repetarea, la intervale regulate, a acestor imagini, se produc conexiuni noi în creierul uman ceea ce creează o nouă obişnuinţă, un nou mod de a vedea lucrurile şi altă mentalitate. Acest lucru este denumit de cercetători „educaţie parapsihologică”.

Realitatea - un proces al gândirii Orice idee care se vehiculează în mod

constant într-un film sau în reclamele TV, provoacă conexiuni în mintea indivizilor şi prin analogie cu realitatea exterioară, se va produce o modificare în percepţia omului asupra lumii înconjurătoare. Filmele - aceste modelatoare de „realităţi“ individuale - provoacă mutaţii în mintea individului care, în mod normal, îşi exprimă încrederea că ceea ce vede este realitate. Totuşi, ceea ce vede el este doar o parte a realităţii şi fiind obişnuiţi doar cu această „realitate”, spune că doar aceasta există. De exemplu, statistic vorbind, nu există film de

acţiune în care să nu fie cel puţin câteva distrugeri importante, victime, case care explodează. Dar realitatea nu este chiar aşa. Mintea o vede aşa pentru că selectează imagini, din mediu, care să se asemene cu imaginile pe care le-a acumulat, în timp, din filme, „gunoaie“ sub formă de imagini, care se numesc „artă”!

Evon Harris Walker, fizician la Centrul de Cercetări de la NASA defineşte Realitatea individuală ca fiind „o hologramă imaginată de conştiinţa individuală exclusiv pentru ea însăşi”. În centrul său de cercetare a reuşit, prin diferite metode, să demonstreze că fiecare imagine vizuală este corelată cu o anumită funcţionare a creierului, cu stările de conştiinţă ale omului. Tot ceea ce omul vede, gândeşte, sau aude, produce astfel modificări ale minţii, care imediat creează modificări ale conştiinţei umane.

Lucrurile devin şi mai aprinse atunci când urmărim să înţelegem faptul că, după cum spune însăşi ştiinţa, energia mentală se manifestă ca orice câmp de energie vibratoare, care se extinde, se compune, intră în rezonanţă etc. Explicaţia fizicianului Harris este deosebit de simplă: „fiecare gând transmite în creier o anumită mişcare a electronilor prin celulele nervoase, orice asemenea impuls electric al creierului este un veritabil emiţător electro-magnetic uman”. Tot ceea ce omul gândeşte şi toate stările psihice care au loc în acelaşi moment acţionează voluntar sau involuntar asupra gândurilor celorlalţi oameni şi implicit asupra „realităţii“ văzută de ceilalţi oameni. Se spune că „frumuseţea este în ochii privitorului“, dar nu numai atât; şi realitatea este în ochii privitorului - două teorii importante care pot aduce veridicitatea celor expuse mai sus. Astfel, dacă mintea umană este „bombardată“ cu filme ce arată numai o parte a realităţii, atunci prin suprapunerea a ceea ce crede cu ceea ce vede, ajunge să-şi modifice treptat

concepţia de viaţă. Imposibil? Totuşi adevărat! O minte lucidă şi-ar pune imediat

întrebarea: cum se poate că mulţi văd lumea reală ca fiind aşa cum este şi totuşi nu privesc cu toţii acelaşi gen de filme? Răspunsul a fost dat de un genial om de ştiinţă, Rupert Sheldrake, care a avansat teoria „câmpului morfogenetic”. Acest cercetător explică faptul că fiecare om este legat la un câmp potenţial comun al speciei umane – un fel de subconştient colectiv, din care selectează, prin rezonanţă, gânduri, idei, stări afective etc. Fiecare om este legat la acest subconştient colectiv şi face parte din viaţa lui zilnică. Câmpul morfogenetic, un fel de memorie a civilizaţiei umane, are capacitatea de a se încărca permanent cu gânduri, idei, stări psihice, care atunci când depăşesc un anumit prag devin potenţial mai puternice. Ca într-un război; dacă

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 47inamicul vine periodic, atacând cu forţe proaspete, la un moment dat, ocupă acel loc prin perseverenţa de care a dat dovadă. Imaginaţi-vă de câţi ani s-a încărcat acest mental colectiv cu tot felul de idei şi stări războinice, violente, care „descriu“ realitatea prin filmele văzute la televizor. Fiind colectiv, înseamnă că aceste idei şi gânduri se transmit pe calea undelor electromagnetice către fiecare individ, prin

procesul de rezonanţă a energiilor, care modelează pas cu pas conştiinţa individuală perturbând astfel comportamentul fiecăruia, indiferent dacă priveşte sau nu aceste filme.

Impulsurile vizuale, dacă sunt privite de mai multe persoane în acelaşi timp (cum este televiziunea şi cinematografia), produc stări ce se amplifică prin rezonanţă şi se ajunge la o energie care încarcă potenţial memoria comună a civilizaţiei umane.

Acest lucru permite ca, la un anumit prag al energiei mentale, gândurile negative (care sunt în prezent excesive) să predomine în câmpul mental comun, inhibând mentalul pur, benefic. Totuşi, printr-o practică constantă şi lucidă, unii oameni reuşesc să treacă de ceaţa deasă a mentalului colectiv şi să-şi conducă propria minte către o gândire curată, pură, luminoasă. Din fericire, aceasta este salvarea noastră!

Focul planetar şi lumina fără umbră

Liliana Tănascu

În trei ani, Pământul se va întâlni cu Nebuloasa Aurie

Prin intrarea în Centura, Terra îşi va

încetini rotaţia, ca urmare a reducerii rotaţiei solare. Temperatura va scădea şi câmpuri de gheaţă se vor întinde până la 40 de grade latitudine în ambele emisfere. Vor fi locuibile numai zonele din jurul Ecuatorului, chiar dacă el nu va mai fi cel din ziua de azi, din cauza schimbării Axei Polilor. Dar gheaţa nu va rezista mult din cauza lipsei de ploaie, şi curând va începe radiaţia constantă care, bombardând Terra, va topi gheaţa. Apele vor creşte cu 900 de metri. Când se vor retrage, vom avea un „Cer nou şi un Pământ nou“. Iminentul cataclism va marca începutul unui nou ciclu, un ciclu al Luminii, al Păcii, al Justiţiei.

Încă din 1961, astronomii au descoperit, prin informaţiile oferite de sateliţi, o zonă cosmică ce părea a fi o nebuloasă neobişnuită. Prin fenomenul de nebuloasă se înţelege un foarte mare nor cosmic de gaz sau praf. Această nebuloasă avea proprietăţi neobişnuite şi a fost denumită Nebuloasa Aurie.

Totuşi, atenţia publică nu a fost mult timp reţinută de aceasta descoperire, decât cu mult mai târziu, când s-a văzut că locaţia nebuloasei coincide cu proiectata orbită a Sistemului nostru solar.

I. Consideraţii ştiinţifice La începutul anilor ’80, în SUA a fost

făcut la radio un anunţ cum că Sistemul nostru solar se va „ciocni“ cu un nor electromagnetic „nu peste mulţi ani“.

Această nebuloasă a fost mai apoi denumită Centura Fotonică.

Întregul Univers este ţinut la un loc de furtuni (vortexuri) de energie centripetă, cu câmpurile electromagnetice asociate lor. Aceste spirale de energie dau naştere la orbite naturale în Spaţiu şi Timp: sateliţi în jurul planetelor, planete în jurul stelelor, sisteme solare în jurul centrelor altor vortexuri majore, şi tot aşa la infinit.

Terra orbitează în jurul Soarelui în decurs de 1 an, dar Sistemul nostru solar este el însuşi un „întreg“, care orbitează în jurul Centrului Galactic în aproximativ 24.000-26.000 de ani. Acest Centru Galactic se află în constelaţia Pleiadelor, la 400 de ani-lumina de noi, şi reprezintă Soarele Central al Pleiadelor, steaua Alcyone.

Centura Fonică şi „ciocnirea“ Centura Fotoniă încercuieşte Sistemul

Pleiadelor. Ea constă din multe benzi fotonice, emanând din centrul Galaxiei, şi sunt asociate cu spiralele Căii Lactee. Deci Sistemului nostru solar îi ia cam 25.000 de ani pentru a ajunge în rotaţia lui în acelaşi punct de pe orbita. Încercaţi să vă imaginaţi câteva sisteme solare în revoluţie pe o mare orbită în jurul stelei Alcyone, dar înfăşuraţi aceasta reprezentare cu nişte imaginare spire de toroid. Aceasta este centura Fotonică. Înseamnă că Sistemul nostru solar trece prin această Centură de doua ori la fiecare 25.000 de ani. Cea mai îngustă parte a Centurii îi ia Sistemului solar cam 2.000 de ani să treacă prin ea. Şi trec cam 10.500 de ani între două întâlniri cu Centura.

Dacă socotim: 2 x 10.500 + 2 x 2.000 =25.000 ani.

Când se va întâmpla „ciocnirea“? Mulţi spun că e destul de dificil de

prezis, având în vedere că Centura are oscilaţii neregulate. Unele surse spun că Sistemul solar a intrat în Centură pentru o săptămână în 1987, puţin mai mult timp în anul următor, dar că din 1998 Soarele a intrat deja în plin. Se afirmă că Terra nu va intra decât în 2012.

În ce constă Centura Fotonică şi care vor fi efectele ei asupra vieţii pe Terra? De fapt, care este scopul intrării în ea, dacă există vreunul?

Radioul afirma că este un fenomen electromagnetic, acelaşi cu fotonul, care este o particulă de lumină a unei radiaţii electromagnetice.

Centura Fotonică este o imensă regiune din spaţiu, care radiază o intensă radiaţie electromagnetică, atât în spectrul vizibil, cât şi în cel al luminii invizibile de înaltă frecvenţă, chiar incluzând spectrul razelor X.

Mass-media deja a atras atenţia despre masiva creştere a intensităţii radiaţiei periculoase care intra prin găurile din stratul de ozon, în anumite regiuni ale planetei.

Efectele luminii asupra materiei terestre Odată cu intrarea Sistemului solar în

Centură, sunt de aşteptat efecte temporare spectaculoase. Terra înconjoară Soarele pe orbita sa, deci este sau în faţă, sau în spatele Soarelui, dacă ne gândim la intrarea lineară în Centură. În consecinţă, ori Soarele, ori

Terra va intra prima dată. Este imposibil de prezis exact care, din moment ce Centura se dilată şi se contractă pe rând.

Dacă Soarele va întâlni primul Centura, se estimează că vor urma 3-5 zile de întuneric total, şi vor cădea toate sursele de curent electric.

Dacă Terra va intra prima, nu va fi întuneric. Unele surse susţin că, odată cu

intrarea planetei în Centură, vom experimenta un imediat şoc electric, cam o zecime de secundă, dar nu periculos. Alte surse spun că în jurul Terrei va exista o intensă activitate fotonică, apoi o comprimare şi o expansiune bruscă a atmosferei. Dacă se va adeveri, atunci multa vreme cerul va deveni plin de lumină intensă, care îi poate duce la orbire pe cei neprotejaţi. Acesta lumină este aşteptată să apară în ultimele 3 zile.

O alta caracteristică spectaculoasă va fi efectul activităţii intense a fotonilor asupra materiei. Va exista o înaltă excitaţie a atomilor cauzând fluorescenţa tuturor corpurilor.

Ca rezultat major, nu va mai exista noapte timp de 2.000 de ani.

Norul fotonic are o mare densitate de electroni şi pozitroni (antielectroni).

În fizică, atunci când o particulă şi antiparticulă intră în coliziune, sunt amândouă anihilate, cu o imensă degajare de energie radiantă-fotoni.

Prezenţa acestor pozitroni liberi va interfera cu electricitatea terestră formată din electroni, ceea ce va duce la şoc electric.

Oricum, energia fotonică rezultată în urma coliziunii dintre electroni şi pozitroni va deveni o majoră sursă de energie liberă şi nepoluantă.

Întâlnirea cu Centura Fotonică pare să fie aşadar o mare experienţă pozitivă, dar numai acei oameni cu suficientă disciplină pusă în slujba ameliorării şi elevării propriei conştiinţe îşi vor da seama ca anticipata „Epocă de Aur“ se manifestă deja.

Profeţiile Maya Conform profeţiilor Maya, la 22

Decembrie 2012, noi vom intra definitiv în câmpul radiant al Centurii.

În următorii 10 ani, planeta Terra şi vecinii săi îşi vor ajusta structurile moleculare. Astfel, toate moleculele şi DD D

ee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 48atomii tuturor corpurilor cunoscute vor fi excitate, fapt care va crea un tip de lumină constant şi nou, o lumina non-caldă, o lumină fără temperatură, care nu va produce umbre.

În caz că Terra va intra prima, se va produce un fenomen similar unui foc planetar, întreaga materie va deveni luminoasă, dar fără ardere propriu-zisă.

Prin intrarea în Centură, Terra îşi va reduce rotaţia, ca urmare a reducerii rotaţiei solare, temperatura va scădea şi câmpuri de gheaţă se vor întinde până la 40 de grade latitudine în ambele emisfere. Vor fi locuibile numai zonele din jurul Ecuatorului, chiar dacă el nu va mai fi cel din ziua de azi, din cauza schimbării Axei Polilor. Dar gheaţa nu va rezista mult din cauza lipsei de ploaie, şi curând va începe radiaţia constantă care, bombardând Terra, va topi gheaţa. Apele vor creşte cu 900 de metri. Când se vor retrage, vom avea un „Cer nou şi un Pământ nou“.

Iminentul cataclism va marca începutul unui nou ciclu, un ciclu al Luminii, al Păcii, al Justiţiei.

II. Consideraţii metafizice şi spirituale Nu se poate pune la îndoială faptul

că, pentru Omenire, întâlnirea cu Centura Fotonică va fi, în esenţă, o experienţă spirituală. Dar acest lucru depinde totuşi de fiecare. Dacă la acea vreme vom fi destul de evoluaţi, mari paşi înainte vom face prin ridicarea nivelului conştiinţei, prin absorbirea razelor de lumină de înaltă frecvenţă.

Dacă, în schimb, comportamentul nostru rămâne negativ, avem multe vibraţii scăzute ca rezultat al acţiunilor egoiste, nu ne putem aştepta să supravieţuim radiaţiei de înaltă frecvenţă. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selecţie naturală pe bază spirituală.

Universul fiind Spirit în manifestare, nu ne putem îndoi că orice fenomen cosmic fizic pe care îl putem studia prin ştiinţe şi instrumente are la baza Spiritul şi Voinţa Divină. Nimic nu este întâmplător în Univers, totul este perfect coordonat de Mintea Cosmică a lui Dumnezeu şi se face în scopul evoluţiei.

Întotdeauna – susţin adepţii meta-fizicii – în spatele oricărui fenomen care se manifestă fizic în Univers, trebuie căutat

înţelesul şi însemnătatea lui Spirituală şi Divină.

Surse din domeniu susţin că interacţiunea cu Centura Fotonică este numită Christ.

Fenomenul este considerat a fi adevărata natură a „Răpirii în Slavă“, a „Ascensiunii“, termeni bine-cunoscuţi şi propovăduiţi de Biserica Creştină.

Întâlnirea cu Centura Fotonică va juca un rol primordial în biblica „Transformare a omului“.

Termenul de „Christ“, aparent, expri-ma A Doua venire a lui Christos. Dar în realitate acest „Christ“ este o stare a Conştiinţei, a Fiinţei în ansamblu, care a fost atinsă de Iisus, şi nu un nume propriu.

Este vorba de o Renaştere a planetei Terra. Se spune că planeta va fi divizată într-o planetă cu 3 dimensiuni, aşa cum există şi la ora actuală, şi o altă Terra, care va trece într-un Univers paralel cu 4 dimensiuni. Aceste lucruri nu vor fi percepute fizic, întrucât esenţa lor este spirituală.

Salt între universuri paralele Este de notat că serioase lucrări de

fizică abordează teoria universurilor paralele. Anumite surse susţin că noi, de multe ori, intrăm în alte planuri ale unui univers paralel şi apoi ne întoarcem aici. Exista şi un alt exemplu al unei foarte avansate civilizaţii în centrul Terrei, aşa-numita Şhambala, care ar exista într-un plan paralel şi la care s-ar putea ajunge prin tuneluri electromagnetice care se deschid la Poli şi în alte zone de pe glob.

Posibil că singura consecinţă tristă a intrării în Centură să fie aceea că unele familii vor fi împărţite de această selecţie naturală de esenţă spirituală. Unii vor merge pe Pământul mult mai evoluat din a 4-a dimensiune sau densitate, iar alţii vor rămâne pe Terra, cea cu 3 dimensiuni.

Acest lucru poate duce la o permanentă separare a evoluţiei pentru câteva mii de ani. Însă unele persoane, rare, care sunt pe calea mai evoluată, vor dori să-şi suspende progresul personal, ca să-i aştepte pe alţii din urmă.

Actualmente, ciclul Centurii Fotonice este sincronizat cu sfârşitul unui mare număr de alte cicluri, de ex. 225 de milioane de ani pentru Ciclul reptilian, 26.000 de ani pentru Precesia echinocţiilor,

104.000 de ani – un vârf al evoluţiei în 4 cicluri de 26.000 de ani culminând cu o Convergenţă Armonică la timpul când se prevede intrarea – anul 2012.

2012 şi Convergenţa Armonică Convergenţa este sfârşitul unui ciclu

stelar de activitate. Activitatea stelară a început deja şi va continua până în 2012-2017. Activitatea stelară se produce când Sistemul nostru solar se aliniază înaltelor bande de frecvenţă din Pleiade (steaua Alcyone) Sirius, Arcturus, Orion şi Andromeda. Acest fapt este cunoscut şi ca punctul în Timp care coincide cu atingerea punctului maxim de expansiune a Universului.

Sincronizarea unor asemenea noduri se aşteaptă să deschidă straturi dimen-sionale pentru influxul a noi energii şi schimbări.

Din punct de vedere psihologic, efectul caracteristic al intrării va fi că unele neplăceri şi nereguli în matricea fizica şi psihologică a oamenilor vor ieşi la supra-faţă, adică în mintea conştientă. Se va da astfel prilejul la noi vindecări, echilibrări, dar şi în cazul unor persoane prea „dere-glate“ se vor produce boli, depresii şi moarte.

Centura Fotonica este o parte a unui grup de energii din a 7-a dimensiune, care are benzi energetice peste tot în jurul Soarelui Galactic. Una dintre aceste benzi curge din Constelaţia Leului, până în cea a Vărsătorului şi sparge Anul Platonic în doua nopţi galactice şi două zile galactice.

Îngerii pot utiliza această energie din dimensiunea a 7-a ca să activeze în timpul somnului energiile discipolilor Luminii şi pe ale celor care cer acest lucru şi sunt pregătiţi să-l primească – susţine site-ul esoterism.ro. Aceste energii produc schim-bări la nivel subatomic în toata Creaţia. Astfel, se va face trecerea în dimensiunea a 4-a, apoi într-a 5-a. Cei care refuză evoluţia pot suferi o implozie şi se vor manifesta în continuare în alte sisteme de dimensiunea a 3-a, unde vor fi liberi să-şi continue conflic-tele, polarizările, fricile şi războaiele, până când vor fi capabili să-şi cureţe singuri corpurile energetice de aceste programe negative.

(După www.vaslui.ghimpele.ro).

Miracol în Spaţiu

Paul Matei Iosif

În februarie 1971, astronautul de pe

Apollo 14, Edgar Mitchell, a trăit bizarul fenomen (cunoscut de foarte puţină lume) care a fost denumit ca „efectul de ansamblu".

Când a revenit pe Pământ, el a povestit că a fost la un moment dat copleşit de un sentiment deosebit foarte profund de „conectivitate universală". Fără să mediteze sau să se concentreze, Mitchell a relatat că a

simţit „o senzaţie de beatitudine, de atemporalitate şi de comuniune“ care pur şi simplu l-a copleşit. Astronautul a descris că instantaneu a devenit conştient că fiecare atom din corpul său este conectat cu fragila planetă pe care o vedea pe fereastra precum şi cu ceilalţi atomi din Univers. Mai mult decât atât, el a descris că a devenit brusc conştient de faptul că Pământul, oamenii, animalele, toate fiinţele vii formează un întreg sinergetic. Aceste trăiri i-au dat o senzaţie de euforie extraordinară, de nedescris. Se pare ca Edgar Mitchell nu a fost primul - şi nici ultimul - care a experimentat aceasta ciudată „conexiune cosmică".

Rusty Schweikart a simţit acelaşi

lucru la data de 6 martie 1969, în timp ce se afla într-o misiune spaţială cu Apollo 9:

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 49„când mergi în jurul Pământului timp de o oră şi jumătate, începi să realizezi că faci parte dintr-un imens întreg. Asta schimbă totul... trăieşti această senzaţie atât de profund încât simţi efectiv ce înseamnă noţiunea de Om". Schweikart, la fel ca şi Mitchell, a descris că a simţit foarte clar o conexiune universală, deosebit de profundă.

Revelaţia Experienţele celor doi, alături de alte

zeci de relatări similare descrise de alţi astronauţi, i-au intrigat pe cercetătorii care studiază creierul. Acest „efect de ansamblu“ sau conştiinţa faptului că toate materiile sunt conectate sinergetic sună similar cu experienţele religioase descrise de exemplu de către călugări sau de persoanele profund religioase.

Andy Newberg, neurolog care s-a specializat în medicină spaţială, studiază cum să identifice „semnele“ care indică faptul că un individ a trăit această experienţă revelatoare. „Deseori poţi să-ţi dai seama dacă o persoană a zburat în

spaţiu sau nu. Semnele sunt „palpabile". În cadrul cercetărilor sale, Newberg a scanat creierele a sute de subiecţi, printre care călugăriţe, cei care fac meditaţii transcendentale, într-un cuvânt cei care experimentează şi se concentrează asupra unor trăiri intense. După zeci de studii, Newberg poate indica regiunile din materia cenuşie a subiectului care au legătură cu aceste circumstanţe speciale. Cercetătorul doreşte acum să plece şi el în spaţiu cu echipamentele specifice pentru a putea studia <<la fata locului>> exact momentul în care se întâmplă acest bizar fenomen. Într-un interviu acordat unui ziar american, Mitchell a explicat ca acel eveniment i-a schimbat complet viaţa, perspectiva asupra lumii precum şi percepţia locului pe care fiecare îl ocupam în Univers.

În încercarea de a descoperi fenomenul, astronautul a scris o carte, „Drumul Exploratorului“ în care explorează ştiinţa conştiinţei umane. Folosind ceea ce el a denumit „modelul diadei“ (principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici

greci, opus monadei - n.r.) el subliniază existenţa a doua „faţete“ ale energiei. „În loc să fie doua lucruri diferite, energia este baza existenţei noastre ca materie şi este de fapt, baza cunoaşterii şi informaţiei.

În ştiinţă, noi nu avem o definiţie clară a conştiinţei. Singura definiţie din dicţionar a acestui cuvânt se referă doar la noţiunea de bază, la luciditate. Însă există mai multe niveluri de conştiinţă, s-a demonstrat în laborator ca orice fiinţă vie, chiar şi o simplă bacterie are aceasta informaţie“ susţine Mitchell. Întrebat dacă el crede în Dumnezeu, astronautul a răspuns că nu crede în „tradiţionala imagine de bătrân cu plete albe“ însa crede în ceva care este mai presus decât toate. Astronautul a mai declarat că nu poate descrie cu precizie experienţa pe care a avut-o însa este sigur că a avut o revelaţie a unei realităţi ignorate de cei mai mulţi şi anume că „oamenii, locurile şi toate fiinţele sunt mult mai apropiate, au o relaţie de interdependenţă, de conectivitate mult mai apropiată decât se crede“.

Părintele Iustin Pârvu avertizează asupra pericolului însemnării electronice cu „Pecetea 666“

În urma introducerii de la 1 ianuarie a obligativităţii aplicării pe documentele românilor a

unui cip care conţine detalii personale biometrice precum şi alte date, ca şi a codului de bare care poartă reprezentarea numărului 666, Părintele Iustin Pârvu, Duhovnicul Ortodoxiei Române face apel la întreaga naţiune încercând să le „deschidă ochii“ tuturor cu privire la conducerea statului din ziua de astăzi.

Părintele susţine că „pentru mulţi (...) acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Şi aceste drepturi trebuiesc apărate chiar cu preţul vieţii. În aceste vremuri grele singura cale de „mântuire este mucenicia". De asemenea, conform Marelui Duhovnic, suntem o naţie inferioară grecilor şi sârbilor, deoarece aceştia au protestat împotriva cipurilor, iar tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică.“ Împreuna cu aceste cuvinte grele transmise poporului roman, Părintele Iustin Pârvu a înaintat şi un formular şi o petiţie către autorităţile statului Român împotriva „cipurilor cu date biometrice, premergătoarea pecetluirii cu numărul Fiarei, 666“ (după www.gardianul.ro).

Un studiu de Pr. Prof. Dr. Mihai Valică, făcut cu binecuvântarea ÎPS Teofan Savu,

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

…demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi

profetic Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă

şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID58, fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen59, prevăzut

58 Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device. 59 Toate datele despre Acordul Schengen, inclusiv descrierea Centrului SIS (Schengen Informational System) din Strassbourg, sunt descrisepe larg în “I Simfonia tou Senghen”, To Pontiki, Atena 1997, editia a II-a, lucrare oficiala ce contine textul integral al Acordului, interventia de protest Van Outrive si legea “Pentru protectia persoanei la prelucrarea datelor cu caracter personal”, votata de parlamentul elen in martie 1997.

pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acribie directivele UE60, România extinde procedeul şi la alte documente personale cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie.

Pe fondul acestei acţiuni Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii.

Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea61 şi cadru didactic universitar la

60 Vezi http://consilium.europa.eu/prado/RO/1611/docHome.html. 61 Vezi Pr. Dr. Mihai Valică, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Teologie DD D

ee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 50Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea: Biserica azi. Istorie şi Actualitate.

1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.200962

a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 66663 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei profeţii“64, deci nu derularea însăşi a profeţiei65;

b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrăjmaşului“66. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-perceptiv şi mental acţiunea finală: pecetluirea;

c. În acest context, Părintele Justin îndeamnă credincioşii să fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici, să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte;

d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu

consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.

e. Prin Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vrea să marcheze acest lucru şi vrea să spună, că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu;

f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune

Socială, Ed. Christiana, Bucureşti, 2007. 62 http://www.calauzaortodoxa.ro/ 63 Vezi Apocalipsa 13, 16-17. 64 Vezi http://www.calauzaortodoxa.ro/, comunicatul pag. 1. 65 Unele concluzii sunt trase şi în urma unor discuţii personale avute cu părintele Justin, după publicarea comunicatului cunoscut. 66 Idem.

între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă67.

2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referitoare la cipurile biometrice

a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/200468 dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice69, însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acribie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/200870, HG 1566/200871, OG 207 din 04/12/200872.

b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov de la 1 ianuarie iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara.

c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-media corespunzătoare.

d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe73. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor!74 Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris şi ce ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc.

e. Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21 nov. 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimele 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autorităţilor competente.75

f. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor.

g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media76 a semnalat şi

67 Vezi Pr. dr. Ioan Mircea, Apocalipsa, ed. Harisma, Bucureşti, 1995, pp. 213-235; Mircea Vlad, Apocalipsa 13 - Sfârşitul libertăţii umane, la adresa: http://www.razboiulnevazut.org/carte.php?id=97. 68 Vezi http: //ec.europa.eu/prelex/detail_dossier_real.cfm?CL =en&DosId=189152; http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/04/st06/st06406-re01.en04.pdf http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:385:0001:0006:EN:PDF http://ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/freetravel/documents/doc_freetravel_documents_en.htm 69 Vezi Opinion 3/2005 on implementing the Council Regulation (EC) No 2252/2004 of 13 December 2004 on standards for security features and biometrics in passports and travel documents issued by Member States (Official Journal L 385 , 29/12/2004 P.1 - 6). 70 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008. 71 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008. 72 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008. 73 Vezi OGU 184/2008. 74 Vezi Norme metodologice ale OGU 69/2002. 75 Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protecţia vieţii private in sectorul comunicaţiilor electronice, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008. 76 Asociaţia Civic Media, prin preşedinte fondator Victor Alexandru Roncea, cu sediul în Bucuresti, web www.civicmedia.ro, e-mail DD D

ee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 51contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli…

3. Scopul cip-urile RFID Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin

imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip.77

Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia78, însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate79 şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate80.

3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID a. Din punct de vedere economic şi comercial: 1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul

de producţie. 2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul

de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util.

b. Din punct de vedere militar: 1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare,

precum şi a celor de spionaj. c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi

ajutorului unei persoane în caz de urgenţă: 1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o

măsură de siguranţă în plus81 de către guvernele ţărilor82 care le-au

office@civicmedia.ro, în temeiul disp. art. 1 pct. 1 si 7 din legea nr. 554/2004 formulează contestaţie împotriva disp. Hotărârii de Guvern nr. 1566/2008 din 25/11/2008 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora. Vezi pe larg http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/in-al-11-lea-ceas-civic-media-contestat.html. 77 Vezi RFID http://www.technovelgy.com/ct/Technology-Article.asp?ArtNum=20; http://epic.org/privacy/rfid/ (exemple de RFID cu probleme) ; http://www.darknet.org.uk/2008/06/hackers-crack-london-tube-oyster-card/ (RFID spart). 78 Vezi fundamentarea legilor mai sus menţionate. 79 Vezi Apelului Părintelui Justin Pârvu privind lupta contra Cipurilor Fiarei, Monahul Filotheu explica „Ce sunt cipurile 666” - http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/in-completarea-apelului-parintelui.html; INFO - Ce conţine cipul cu date biometrice premergător pecetluirii cu 666: inclusiv o antena! UPDATE-http://victor-roncea.blogspot.com/ 2009/01/info-ce-contine-cipul-cu-date.html; Control total: FBI deja vrea să deţină Banca de date biometrice a Marii Britanii - 666 - Cum poţi sî devii un paria fără să ştii - http://victor-roncea.blogspot.com/ 2009/01/controlul-total-fbi-deja-vrea-sa-detina.html. 80 Vezi E.Bowman, ‘Everything You Need to Know About Biometrics’. Id-entix, 2000. 2. A.Bromme, ‘A Classification of Biometric Applications Wanted by Politics: Passports, Person Tracking, and Fight against Terror’, Kluwer, BV Deventer, The Netherlands, The Netherlands, 2002, p.207-19. 3. M.Foucault, Discipline and Punish:The Birth of the Prison, Pen- guin, 1979. 4. K.A.Gates, ‘Wanted Dead or Digitized:Facial Recognition Technology and Privacy, Television and New Media, Vol.3, No 2 May 2002, p.235-38. 5. D.Lyon, and Dedt Lyon, Theorizing Surveillance:The Pano- pticon and Beyond, Willan Publishing, 2006. 6. P.H.O’Neil, Complexity and Counterterrorism:Thinking About Biometrics, Taylor & Francis, 2005, p.547-66. 7. Pravoslavni Episkop Žički, ‘Svetom Arhejerejskom Saboru Srpske Pravoslavne Crkve’, Blagovesnik Žički, 2006. 8. J.Tasić, ‘Protiv Velikog Brata’. DANAS 16.-17. decembar 2006. 9. J.D.Woodward, Biometrics:A Look at Facial Recognition, RAND, 2003. PUBLIC POLICYANALYSIS WBSO; http://www.rfidnews.org/http://ifile.it/10gd7ji/3540710183.zip; 81 Conţine 50 de elemente de siguranţă, cu 18 mai mult decât actele actuale. Vezi http://www.frontnews.ro/social-si-economic/eveniment/ pasaportul-biometric-cea-mai-noua-arma-a-romaniei-impotriva-comertului-de-infractionalitate-19018

introdus deja parţial. 2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi

internaţionale oferă în câteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează un document personal prevăzut cu cip RFID.

3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID 1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice

cititor, nu doar de către cele specializate83. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricât de criptate ar părea, pot fi sparte84 într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) 85şi chiar falsificate86.

2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde suntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date.

3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate.

4. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID87.

5. Cip-urile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate.

6. Nu există inclus în cip-uri opţiunea: nu colecta date statistice despre mine.

7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există.

8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute public fie din neglijenţă fie intenţionat.

9. Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar in mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi sa iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fără a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni.

10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fără să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID.

11. Evidenţa strictă a vieţii personale, la toate nivelurile, elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de

82 Malaiezia în 1998, Irlanda, Japonia, Pakistan, Germania, Portugalia, Polonia, Spania în 2006, Marea Britanie, Australia şi SUA în 2007, Serbia şi Korea în 2008, România în 2009. Numai România implementează sistemul complet şi fără rezerve. 83 Din acest moment, posesorul de buletin / paşaport / carnet de conducere / card de sănătate / card de credit, care conţine cip devine cea mai uşoară pradă în faţa oricui are un cititor de cipuri RFID şi un calculator. 84 Paşaport biometric spart în 2008 în UK. De atunci Uk şi Irlanda contestă cip-urile biometrice. Vezi http://www.gss.co.uk/news/ 2008/04/?&id=4988; http://www.guardian.co.uk/technology/2006/nov/17/news.homeaffairs 85 Vezi http://www.darknet.org.uk/2008/06/hackers-crack-london-tube-oyster-card/ (RFID spart). 86 Vezi http://omroep.vara.nl/tvradiointernet_detail.jsp?Maintopic =424&subtopic=38690; http://www.theregister.co.uk/2006/08/04/cloning_epassports/ 87 Vezi Albrecht, K. Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature DD D

ee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 52plată, de exemplu faţă de o banca. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată.

12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată.

13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna lui, sau de un ochi pentru a intra intr-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.

4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în lume

Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani88 sârbi89, grecii90, scoţienii91, alte ţări occidentale, piloţii britanici92 etc.

Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. „În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect”93.

5. Omul redus de la Imago Dei la un simplu număr sau cip electronic

Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.

„Imago Dei” în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale

88 Vezi Electronic Frontier Foundation şi de CASPIAN, două organizaţii din SUA luptă pentru libertatea individuală în faţa măsurilor de urmărire şi control electronic impuse de guverne. Katherine Albrecht este fondatoarea şi preşedinta CASPIAN (Grupul consumatorilor care sunt împotriva invadării intimităţii de către supermarketuri – Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) si autoare a lucrarii „Cipurile-spion: Cum plănuiesc mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID). ; La un pas de Semnul Fiarei, un documentar de Katherine Albrecht: http://video.google.co.uk/ videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en 89 Western Balkans Security Observer English Edition (Western Balkans Security Observer English Edition), issue: 4 / 2007, pages: 6268, on http://www.ceeol.com/. 90 Vezi Comunicatul Sfântului Munte Athos către poporul ortodox: http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/crestini-organizati-va-formular-de.html. 91 Parlamentul scoţian a votat împotriva propunerii guvernului Marii Britanii de a emite carduri cu cip de tip RFID. Măsura nu are nici un efect legislativ insa membrii parlamentului scoţian au opinat ca aceste noi cărţi de identitate nu vor scădea criminalitatea şi nici nu vor creşte securitatea cetăţenilor, în schimb vor afecta puternic drepturile civile. Parlamentarul Fergus Ewing a declarat în faţa parlamentului local că guvernului nu-i poate fi acordata încrederea că va păstra în siguranţă datele stocate pe cipuri şi că întreaga investiţie de 5 miliarde de lire sterline este o teribila risipa care ar putea fi folosita mult mai eficient in alte scopuri. Sursa: http://misa-yoga.blogspot.com/2008/11/ parlamentul-scotian-respinge-noile.html. 92 Vezi http://sorinalukacs.wordpress.com/2009/01/16/pasapoartele-biometrice-un-semn-al-apocalipsei-ori-o-simpla-masura-de-securitate/; Sursa: http://misa-yoga.blogspot.com/2008/11/piloti-britanici-ameninta-cu-greva.html 93 Citat în http://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-urilor/

spirituale, ca nevoie primordială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu.

Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”94, omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc”95, ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”96 şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”97, adică „chip al Chipului”- eikon Eikonos.

Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea (αρχιν) lui este în Hristos, care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”98, iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii”99. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră.

Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”100.

A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic.

Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizate, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine arhetipului divin, adică lui Dumnezeu.

Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi.

6. Propuneri şi perspective Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac

cinste creştinilor, refuzul în masă a unor experimente pe care Guvernul României le aplică în serie101, ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm, dacă ne mai simţim, sau mai suntem consideraţi sau trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri, etc.

Nimeni din Guvern, nu s-a gândit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne102, aşa cum s-ar cuveni

94 2 Cor 13, 14; Rom 16, 24. 95 1 Cor 15, 49. 96 Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui. (christopoiesis).

97 Paul Evdochimov, Femeia şi mântuirea lumii, Ed. Christiana, Bucureşti, 1995,p. 51. 98 Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos 4, PG 150, 604A. 99 Sfântul Vasile cel Mare, La Naşterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A. 100 Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă,Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69. 101 Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea şi livrarea” României la UE fără referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice, etc. acţiuni care arată dispreţul aleşilor noştri faţă de cetăţeni şi o privare a libertăţii noastre de opinie şi de acţiune în perfectă armonie cu Constituţia României. 102 Vezi BITE (http://www.biteproject.org/) - research and to launch public debate on bioethics of biometric technology; DD D

ee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 53unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi.

Propun ca implementarea privind cip-urilor biometrice să fie amânată, până ce această problemă va fi dezbătută public.

Sfântul Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor.

Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase“ primesc buletine de tip vechi103. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”.

Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivel naţional, putem cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale.

Personal cred că introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzut în constituţia României104 şi în alte legi internaţionale105.

Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei doctrine sociale106, care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile.

După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii, precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cip-urile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române.

Pr. prof. Dr. Mihai VALICĂ Universitatea A. I. Cuza, Iaşi, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” 21 Ianuarie 2009, la pomenirea Sfinţilor mucenici Maxim

Mărturisitorul şi Neofit

http://www.cssc.eu/media_coverage.php. 103 Din păcate actul este de circulaţie internă şi este inaccesibil pentru public. 104 Vezi art.26: Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familiala si viaţa privata. Persoana fizica are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi şi art. 53 şi 148. 105 Art. 1 din Declaraţia universala a drepturilor omului spune că toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoana are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. 106 Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Freibrug 2007; Mihai Valica, Pavel Chirilă, Andreea Băndoi şi Cristian Popescu, Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007.

În zece ani oamenii ar putea purta cipuri precum câinii de companie, avertizează un

raport oficial din Marea Britanie

George Preda Un raport şocant realizat în 2006 în Marea Britanie

avertizează: „În zece ani oamenii ar putea fi forţaţi să accepte implanturi cu microcipuri precum câinii”. Publicat în contextul celei de-a 26-a Conferinţe internaţionale a responsabililor cu protecţia datelor private, raportul este unul oficial. El a fost realizat de o echipă de cercetători pentru Comisariatul britanic al Informaţiilor, care ţine de Ministerul de interne.

Realizatorii, dr. David Murakami Wood şi dr. Kirstie Ball, trec în revistă şi situaţia din lume în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiilor de supraveghere şi a microcipurilor. Ei arată că în perioada 2000-2006, în mai multe ţări europene au fost implantate microcipuri pentru identificarea animalelor de companie. În SUA au fost implantate microcipuri şi la oameni: 70 de persoane vârstnice suferind de senilitate, care nu putea fi supravegheate altfel şi doi angajaţi ai unei companii din Ohio, pentru a le facilita accesul într-o zonă cu securitate specială.

Autorii mai arată şi că Marea Britanie este lider mondial în folosirea tehnologiei de supraveghere, iar cetăţenii ei sunt cei mai spionaţi din aşa-zisa „lume liberă”. Cardurile care permit accesul în reţeaua de transport londonez sunt echipate cu tehnologie RFID, iar sistemul de supraveghere stradal număra în 2006, 4,2 milioane de camere video.

Raportul concluzionează: „O parte din supraveghere este justificată prin furnizarea unor servicii de care avem nevoie: sănătate, siguranţă publică, educaţie. Altă parte este discutabilă. Iar o treia este nejustificată, invazivă şi opresivă.”

Google a lansat Latitude, aplicaţia ce

permite localizarea unei persoane pe baza numărului de mobil

Google a lansat aplicaţia Latitude, cu ajutorul căreia

utilizatorii pot localiza o persoană folosind numărul de telefon mobil al acesteia, a anunţat compania americană pe blogul său oficial.

Aplicaţia reprezintă pentru utilizatori o metoda distractivă de a rămâne în contact cu persoanele apropiate, indicând localizarea aproximativă a acestora. „Veţi şti dacă soţul dumneavoastră este blocat în trafic, dacă unul dintre colegi este plecat din oraş sau dacă o ruda apropiată, care călătoreşte, cu avionul a ajuns la destinaţie", spun cei de la Google.

Anticipând criticile legate de o eventuală ameninţare pentru viata privată, compania Google a recunoscut caracterul „sensibil“ al localizării online, dar a insistat asupra… siguranţei garantate pentru utilizatorii noii aplicaţii. Potrivit reprezentanţilor companiei, aplicaţia Google Latitude are o serie de setări opţionale - o persoana poate să controleze cine o poate localiza, poate decide în ce locuri să fie localizat sau, mai mult, poate seta transmiterea unei alte localizări decât cea adevărată.

Google Latitude este disponibilă, pentru început, în 27 de ţări, dintre care 14 europene. Aplicaţia va fi extinsă şi în alte regiuni. (După www.banknews.ro).

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 54 Insula Şerpilor, între militarizare şi

spiritualitate Daciana Matei

Încă din cele mai vechi timpuri, acest petic de pământ a avut

o istorie tumultoasă. Deşi această insulă are o suprafaţă doar de 17 ha cu aspect arid şi stâncos, lipsit de vegetaţie sau apă, interesul pentru deţinerea Insulei Şerpilor pare paradoxal. Deşi nu avea o importanţă teritorială şi economică prea mare, odată cu trecerea timpului aceste valori s-au schimbat. Datorită poziţiei sale în apele Mării Negre, insula a devenit de o importanţă strategico-militară deosebită. Odată cu descoperirea în subsolul platoului continental din jurul insulei a unor importante rezerve de petrol şi gaze naturale a crescut astfel şi importanţa economică a insulei.

În prezent pe insulă locuiesc aproximativ 100 de persoane, în mare parte grăniceri, personal tehnic şi militar. În afară de platforma de elicoptere, pe insulă se mai află staţii de radiolocaţie pentru cercetare aeronavală la mare distanţă, o garnizoană militară, un miniport militar, staţii de radiolocaţie, depozite, instalaţii energetice şi un far. De curând, în 2003 a fost înfiinţată o sucursală a băncii Aval, pretinzându-se astfel că insula este locuită. Motivul real pentru care s-au făcut aceste acţiuni a fost ca urmare a faptului că dacă o insulă este locuită, atunci legile internaţionale îi dau şi dreptul la platoul continental de 20 km. Crearea unei comunităţi permanente pe insulă ar putea ajuta Ucraina în procesul intentat de statul român, care revendică Insula Şerpilor. România susţine că insula are statut de stâncă deoarece nu are surse de apă potabilă şi nici nu este locuită permanent. Şi tocmai de aceea, Ucraina face tot ce este posibil să demonstreze contrariul, creând în mod cu totul artificial condiţii de locuit. În disperare de cauză, autorităţile ucrainene au deschis în ultimii ani un hotel fără canalizare şi un cabinet medical, însă aprovizionarea cu apă se face tot prin intermediul elicopterelor. În 2006 Parlamentul regional din Odessa a adoptat în unanimitate o decizie prin care se urmăreşte înfiinţarea unei localităţi pe Insula Şerpilor, alocându-se sume imense de bani, localitate care a luat fiinţă cu un an mai târziu, denumind-o Balii. De curând, pe această insulă se va construi şi o biserică cu hramul „Sfântul Gheorghe”, ucrainenii având în vedere o serie de alte proiecte prin care urmăresc să consolideze varianta de zonă locuibilă.

Cum a ajuns Insula Şerpilor în posesia Ucrainei Din punct de vedere juridic, al apartenenţei teritoriale, Insula

Şerpilor a urmat îndeaproape soarta gurilor Dunării, a Dobrogei şi a Deltei Dunării.

Iniţial, Insula Şerpilor a aparţinut geto-dacilor, până când a început colonizarea greacă. Apoi pe parcursul secolelor supremaţia revine dorienilor, dacilor şi apoi intră sub dominaţia Imperiului Roman. Între sec. IV – VII, Dobrogea a devenit provincie de sine stătătoare, Scythia Minor (Sciţia Mică), având implicit în autoritate Insula Şerpilor. Dar nu pentru mult timp, deoarece între secolele VIII – XII, Dobrogea intră sub stăpânire bizantină, veneţiană şi genoveză.

În 1388, Mircea cel Bătrân intră în stăpânirea Dobrogei, pe care o unifică cu Ţara Românească, asigurându-şi controlul gurilor Dunării şi ţărmului Mării Negre. Dar în sec. al XV-lea, Dobrogea va cădea sub stăpânirea Turciei. Timp de aproape 4 secole, aceste teritorii, inclusiv Insula Şerpilor vor fi sub dominaţie otomană.

În urma războiului ruso-turc (1806-1812), insula e ocupată în mod abuziv de ruşi, iar la sfârşitul războiului din Crimeea din 1853, Rusia pierde Delta Dunării şi partea de sud a Basarabiei, dar acestea vor rămâne sub suzeranitate otomană până în 1878. Dar în Tratatul de la Berlin din 1878, Insula Şerpilor, Delta Dunării şi Dobrogea vor fi atribuite din nou României.

În august 1944, Insula Şerpilor este ocupată din nou de forţele navale sovietice, deşi România îi devenise aliat. Semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947 de către România, pe de o parte, şi Puterile Aliate, pe de altă parte (între acestea numărându-se U.R.S.S. şi Ucraina), ratificarea acestui Tratat de către Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S.- ului, precum şi de către celelalte state semnatare ale Tratatului, sunt tot atâtea recunoaşteri ale

faptului că în anul 1947, de jure, Insula Şerpilor aparţinea României.

La 4 februarie 1948 s-a încheiat „Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Populară Română”, prilej cu care s-a stabilit ca cele două state să procedeze la fixarea frontierelor de stat. Dar acest protocol preciza, printre altele, că „Insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul Uniunii R.S.S”. Protocolul a fost semnat de V.M. Molotov (ministrul de externe al U.R.S.S.) şi Petru Groza (prim-ministru al României) care au operat astfel o modificare a frontierelor României, aşa cum fuseseră stabilite prin Tratatul de Pace din 1947. Discuţiile ulterioare la nivel înalt au scos în evidenţă intenţia fostei U.R.S.S. de a lua României Insula Şerpilor în vederea folosirii ei în scopuri strategico-militare în zonă, ca punct de supraveghere. Apoi în acelaşi an, câteva luni mai târziu, se încheie un al doilea document, un proces-verbal semnat de N.P. Sutov, prim secretar la Ambasada U.R.S.S. din Bucureşti şi Eduard Mezincescu, ministru plenipotenţiar, prin care se consemnează că „Insula Şerpilor a fost înapoiată U.R.S.S.-ului de către R.P.România şi încadrată în teritoriul U.R.S.S.” Din punct de vedere juridic, cele două înţelegeri bilaterale sunt şi rămân neconstituţionale. Nu se puteau ceda porţiuni din teritoriul românesc, fără aprobarea unui asemenea act din partea Parlamentului, care nu a ratificat niciodată Protocolul Molotov - Petru Groza. Deci ambele documente sunt nule şi neavenite.

În perioada 1948 - 1991, Insula Şerpilor a fost folosită ca bază militară sovietică, şi a devenit cel mai puternic centru de ascultare al fostei U.RS.S. din întreaga Europă de Est. În urma dezmembrării fostei U.R.S.S., Insula Şerpilor a fost preluată de Ucraina, care a moştenit tratatele în stadiul în care se aflau la data succesiunii.

Descoperirile arheologice de pe Insula Albă Potrivit izvoarelor literare, istorice, cartografice şi geografice

apărute pe parcursul a mai bine de două milenii şi jumătate, Insula Şerpilor a fost consemnată sub mai multe denumiri, ca de exemplu: Achillea, Insula Albă, Insula Strălucitoare, Leuke (în limba greacă înseamnă „alb”), Leuce, Macaron, Macaron Nessos (Insula fericiţilor), Nisi, Ţărmul cel Alb, Insula cu Şerpi, Insula Luminoasă, Ostrov ş.a. Dintre toate aceste denumiri, cele mai des utilizate sunt Leuke, Leuce, Achillea (sau Insula lui Achile) şi Insula Şerpilor.

Primul autor care a menţionat insula (anul 777 Î.C.) a fost Arktinos din Milet, care a menţionat insula în lucrarea „Aethopidia”. L-au urmat Pindar, Euripide, Hecateu, Strabo şi mulţi alţi scriitori reprezentativi ai antichităţii şi Evului Mediu.

De ce Insula Albă? Există mai multe ipoteze, potrivit cărora numele acestei insule ar proveni de la culoarea predominantă a ţărmurilor insulei, de la mulţimea păsărilor albe ca zăpada ce trăiesc pe această insulă, sau de la culoarea albă a construcţiilor ridicate pe insulă în cinstea lui Achile. Descoperirile arheologice din secolele XIX – XX pledează în favoarea celor care susţin această ultimă ipoteză.

Acest petic de pământ a avut, potrivit mitologiei, două epoci distincte de cult: prima a fost înaintea căderii Troiei, închinată zeului Apollo, iar a doua a fost consacrată lui Achile, după războiul troian.

Cultul lui Apollo În mitologia greacă, patria zeului Apollo era în ţinutul

hiperboreenilor. Leto, zeiţa care purta în pântece copii lui Zeus, a venit în acest ţinut ca să scape de gelozia Herei. Aici i-a născut pe Apollo şi pe Artemis. Se spune că Hiperboreea era un sălaş al Preafericiţilor, iar locuitorii săi erau mereu tineri, fericiţi, oameni paşnici, vegetarieni, prietenoşi şi înţelepţi. Aveau glasul blând şi vocea domoală şi erau consideraţi preoţii lui Apollo. Ei erau mereu veseli şi cântau şi dansau în onoarea Zeului Luminii. Scriitorul antic Hecateu spune despre Insula Fericiţilor că era locuită de hiperboreeni, că avea pământ roditor şi bun, cu o climă blândă şi caldă, iar pomii fructiferi rodeau de două ori pe an. Oamenii îl venerau pe Apollo în fiecare zi, aducându-i ofrande şi onoruri la templul construit în cinstea lui.

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Martie 2009 55Templul lui Achile Cea de-a doua epocă de cult a fost cea închinată lui Achile.

După mitologia greacă, zeiţa Thetis s-a rugat de zeul Poseidon să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Achile, eroul Troiei, a cărui rămăşiţe pământeşti au fost aduse în această insulă pentru a fi puse într-un sanctuar. Achile ar fi fost înviat pe această insulă şi, în cinstea lui, grecii au construit un templu măreţ. Ruinele acestui templu au fost descoperite în 1814, când o navă sub pavilion italian a staţionat în apele din jurul insulei. Apoi în 1823, insula a fost cercetată minuţios pentru prima dată de locotenentul - comandor Kritzky, din ordinul amiralului Grieg, comandantul flotei din Marea Neagră. Din cercetările arheologice făcute în 1823 s-au scos la iveală ruinele unui templu ale cărui ziduri, deşi prăbuşite, erau formate din blocuri mari de piatră, iar o latură a zidului măsura aproape 30 de metri. Arhitectura templului şi a altor vestigii din insulă era specifică epocii numită ciclopeană, asemănătoare celor din Tesalia şi Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatră îmbinate fără ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea construcţiei o culoare albă. Pe lângă edificiul central al templului au mai fost descoperite mai multe camere pentru funcţionarea oracolului, precum şi pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului troian. Acest templu este menţionat în versurile poetului roman Publius Ovidius Naso, precum şi de geograful grec Ptolemeu şi de istoricul grec Strabon. Au fost descoperite mai multe inscripţii antice, inclusiv un decret al oraşului Olbia, datând din sec. al IV-lea î.C. prin care se cerea tuturor locuitorilor cetăţii Olbia să apere insula şi să-i alunge pe piraţii care locuiau pe „insula sfântă”.

Despre acest templu vorbeşte şi istoricul I. G. Brătianu în cartea sa „Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană” în care spune că: «…/ unul din popasurile cele mai vechi este cel din insula Albă, Leuke sau Achillei, mică stâncă ce se înalţă în plină mare în largul gurilor Dunării, şi se numeşte astăzi Insula Şerpilor. Acest punct de escală al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat în cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigaţiei şi al comerţului./.../ Istoria lor, trasată cu ajutorul numeroaselor inscripţii scoase la lumină de săpături, indică strânse contacte între aceste porturi ale litoralului, care păstrează caracterele principale ale civilizaţiei urbane a Greciei antice şi populaţiei indigene ale hinterland-ului, geţi sau sciţi/…/»

Scriitorul şi geograful grec Pausania (care a trăit în sec II d.C.) arată un alt aspect deosebit ce se manifesta pe această insulă şi ne spune că: „Aici (pe insula Şerpilor n.n.), după o veche tradiţie a oracolelor, îşi căutau sănătatea lor aceia care în războaie fuseseră greu răniţi. Astfel Leonym, ducele Crotonienilor din Bruţiu, care într-o luptă ce-o avusese cu Locrienii, căpătase o rană la piept din cauza căreia suferea foarte mult, consultă mai întâi în privinţa sănătăţii sale pe oracolul din Delphi, însă preoteasa de aici (Pythia) îl trimise să-şi caute vindecarea în insula Leuce de la gurile Dunării, de unde el s-a întors apoi sănătos.”

Importanţa spirituală a insulei Am arătat până acum importanţa economică, strategico-

militară şi istorică a Insulei Şerpilor. Dar aspectul cel mai important care trebuie avut în vedere este cel spiritual.

Teoria Gaia, elaborată de James Lovelock, afirmă că Pământul se comportă ca şi cum ar fi un superorganism format din toate fiinţele vii precum şi din întreg mediul ambiant ce le înconjoară. Acest aspect trebuie privit ca fi cum noi toţi am fi doar chiriaşi pe acest pământ, nu stăpâni, aşa cum în mod greşit am ajuns să credem de-a lungul veacurilor. Astfel, adaugă Lovelock, am putea trăi cu o mai mare responsabilitate unii cu alţii şi fiecare ar avea locul lui pe planetă, acolo unde trebuie. Pământul este înzestrat cu o capacitate extraordinară de autoreglare şi de „autovindecare”. Relaţia dintre noi, oamenii şi Gaia este asemănătoare cu cea dintre celule şi corpul din care fac parte: depinde doar de noi, ca celule vii, să contribuim la bunăstarea întregului corp, sau să îi facem rău. Acest imens superorganism are în constituţia sa o reţea de linii energetice, asemănătoare canalelor energetice din organismul uman, prin care circulă energiile, şi toate aceste linii formează aşa numita grilă planetară. Conceptul de grilă planetară este foarte vechi, Platon descriind grila pământului de forma unui dodecaedru. Aceste grile sunt de fapt fractale şi holografice, acoperind întreaga creaţie şi multele sale niveluri dimensionale. Ele nu există doar pe Pământ, ci corespund întregului univers. Ele sunt necesare pentru a asigura distribuţia

adecvată a energiei vieţii. Conceptul de grilă este uşor de înţeles dacă investigăm puţin geometria sacră.

Ce este geometria sacră? Mulţi oameni cunosc noţiunea de geometrie şi sunt capabili să deseneze o figură geometrică. Însă, atunci când ne raportăm la Dumnezeu întreaga perspectivă se modifică şi astfel vorbim de geometria sacră. Ea este acea expresie a geometriei asociată cu evoluţia conştiinţei, a minţii, a corpului şi a spiritului. Adevărata geometrie sacră nu înseamnă doar figuri unghiulare statice. Ea este organică şi vie.

Examinând cu atenţie fenomenele misterioase care apar în anumite zone de pe glob, care sunt de fapt puncte focar de intersecţie a liniilor energetice planetare, constatăm unele fenomene similare care se produc: vindecări miraculoase, încetinirea procesului de îmbătrânire la fiinţele umane ce trăiesc în acele zone, trezirea capacităţilor paranormale, translaţii spre sau din alte dimensiuni, cristalizarea deosebită pe care o face apa în acele zone de emisie energetică, organizarea mineralelor după proporţiile geometriei sacre, plantele prezintă o accelerare şi o îmbunătăţire a procesului de dezvoltare etc. În acele zone s-au ridicat diferite edificii, temple sau formaţiuni din blocuri de piatră. Energiile generate de aceste formaţiuni hrănesc energia planetei prin intermediul grilei mai sus-amintite şi chiar o amplifică. Putem vorbi astfel de templele mayaşe, de piramidele din Egipt, de formaţiunile din piatră de la Stonhenge (adevărate „antene cosmice”), de templele închinate marilor zei din antichitate, aşa cum este şi cazul templului închinat lui Apollo (şi mai târziu lui Achile) din Insula Şerpilor. S-a constatat de-a lungul timpului că în toate aceste puncte de intersecţie a liniilor energetice ce fac parte din gigantica grilă planetară, apar fenomene energetice deosebite, în funcţie de simbolul şi caracteristicile acelei forme, fiecare simbol sacru exprimând o anumită calitate şi, implicit, o anumită cantitate energetică.

În încheiere, cităm din cartea „România Pitorească”, în care Alexandru Vlahuţă îi consacră un capitol întreg Insulei Şerpilor, descriind-o atât de frumos:

„Răsare soarele scânteietor din geana depărtată a mării. Razele aştern brâie verzui, galbene şi roşii pe întinsul neteziş al apei. Pământul se retrage în urma noastră. Încet Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se şterg; albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaş peste pustietatea lucie a mării.

După două ceasuri de plutire spre răsărit, zărim înaintea noastră o movilă albă. Acolo-i insula Şerpilor. De departe par ruinele unei cetăţi fantastice înfipte în valuri. La vreo sută de paşi vaporul se opreşte. O barcă ne ia, şi peste câteva minute punem piciorul pe ţărmul pietros al acestui singuratec ostrov. Un dorobanţ chipeş, frumos, vine vesel înaintea noastră. El ştie că odată cu noi i-au sosit merindele de la Sulina.

– Nu ţi-e urât aici, leat? – îl întreb ca să intru în vorbă – pe când ne urcăm încet spre farul din vârful insulei.

– Poi de ce să ne fie urât? că doar nu suntem pe pământ străin… e tot ţara noastră.

Şi tânărul străjer îmbrăţişă c-o privire mândră şi fericită larga întindere a mării, ca şi cum ar fi vrut să spuie: „A noastră-i toată”. Păşind printre bolovani, îi povestesc cum au stat aici de mult, de mult, acum trei mii de ani, Ahile, cel mai vestit viteaz al Grecilor, cum s-a însurat el aici cu Elena cea frumoasă, şi la nunta lor au venit Neptun, zeul mărilor, şi Amfitrite, soţia lui Neptun, şi zânele tuturor apelor care curg în mare; îi arăt locul unde a fost templul lui Ahile, şi-i spun cum păsările insulei zburau în fiecare dimineaţă la mare de-şi muiau penele, apoi veneau grăbite de stropeau toată podeala de marmură a templului ş-o măturau frumos cu aripele.

[…] Suntem pe vârf, lângă far. Niciun copac, nicio tufă nu se zăreşte pe scofâlciturile văroase şi crăpate ale acestui ostrov. În jurul nostru valurile foşnesc. Ele vin mereu, de departe, popoare în veci neliniştite, şi se sparg urlând de coastele pietroase ale insulei, în care bat stăruitor, ca şi cum ar vrea s-o smulgă din loc. Soarele împrăştie raze tot mai fierbinţi din limpezişul albastru al cerului. Curcubeie s-aprind pe talazuri. Privirile noastre se adâncesc în zare, se pierd uitate pe deşertul nemărginit şi strălucitor al mării. Valurile parcă ard. Niciodată n-am văzut atâta lumină, atâta spaţiu. De-un sentiment de evlavie ni se umplu sufletele, şi stăm neclintiţi, ca într-o tainică rugăciune, sub farmecul acestei uimitoare privelişti. Timpul pare a se fi oprit din zbor. Gândurile noastre aţipesc de legănarea şi tânguirea neîntreruptă a valurilor. Toţi tăcem, ca într-o biserică.”

DD Dee ezz zbb b

aa att tee err rii i

Lohanul nr. 7 56 Educaţia ecologică între necesitate şi

dorinţă Educ. Mioara Blesneag

Străbătând frumoasa noastră ţară, de pe litoralul Mării Negre

până în cele mai înalte piscuri ale munţilor Carpaţi, vei întâlni frumuseţi de nebănuit: de la minusculele alge şi ciuperci, la uriaşii cerbi carpatini; de la iarba de mare la falnicii stejari; de la firicelul de apă ce se scurge în cascade de pe vârful muntelui si până la nesfârşita Deltă a Dunării.

Mediul înconjurător, prin condiţiile materiale si culturale pe care le oferă, constituie pentru copil, cadrul necesar dezvoltării lui şi în acelaşi timp, principala sursă de impresii care vor sta la baza procesului de cunoaştere a realităţii.

Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se produce sub ochii noştri, este un element major al unei „crize de civilizaţie“ ce se datorează tocmai intervenţiei omului în natură. De aceea trebuie conştientizată copiilor de vârstă preşcolară necesitatea protecţie sale, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme pentru ca acum, la această vârstă, se pun bazele educaţiei.

Educaţia ecologică presupune pregătirea şi formarea, încă de la grădiniţă a unei conştiinţe ecologice, conştiinţa care să se reflecte direct într-un comportament ecologic corespunzător.

Procesul instructiv - educativ dispune de o gamă largă de forme si mijloace pe care le-am utilizat în exercitarea unor influenţe educative asupra copiilor.

Activitatea de cunoaştere a mediului înconjurător cu toate formele ei precum şi plimbările, excursiile, activităţile muzicale, artistico-plastice, practice de muncă în natură sunt formele cele mai

utilizate în formarea copiilor pentru cunoaşterea, ocrotirea şi conservarea mediului înconjurător.

Deprinderea capacităţii de a proteja mediul înconjurător începe cu bunul obicei de a păstra curăţenia în sala de grupă şi acasă, de a nu călca în picioare iarba, florile, plantele cultivate, de a participa, după puterile lor, la amenajarea şi păstrarea spaţiului verde din grădiniţă.

Prin întreaga muncă de educaţie cu copiii trebuie să ajungem la concluzia si convingerea că mediul înconjurător nu poate fi apărat şi protejat o singură dată, de două ori pe săptămână, atunci când copiii au acţiuni de acest gen. Mediul înconjurător trebuie apărat în toate cele 365 de zile din an, în toate orele fiecărei zile, trebuie apăraţi toţi cei peste 4 miliarde de pământeni şi trebuie apărată întreaga natură.

Întreaga activitate desfăşurată cu copiii, dacă va fi îndrumată cu competenţa şi pasiune de educatoare va duce la atingerea obiectivelor acestui domeniu pentru că natura îşi oferă frumuseţea şi grandoarea, dar trebuie să învăţăm copiii să o vadă cu ochii simţului şi ai raţiunii, să o înţeleagă.

Să iubim şi să ocrotim natura; ea face parte din tezaurul de frumuseţe a acestei lumi. Înainte de orice, omenirea are răspunderea de a-şi păstra mediul înconjurător ca leagăn al civilizaţiei, al vieţii şi al muncii, ca loc aprobat pentru viaţa omului, a tuturor fiinţelor de pe pământ.

S.O.S. Copii, oameni ai acestui Pământ, putem distruge planeta cu

nesăbuinţa noastră dar în acelaşi timp putem să o păstrăm curată şi nealterată. Iubiţi-o şi apăraţi-o şi planeta va rămâne albastră şi va continua să pulseze de viaţă la cele mai înalte niveluri!

Ai carte

Virgil Aghiorghiesei

ORIZONTAL: 1) Amatoare de cărţi valoroase. 2) Personajele din

cărţi – A numerota o carte. 3) Cuprinse în bloc! – Parte a unui act dintr-o operă dramatică – Dumneata. 4) Tipăresc cărţi – Din neamul retilor. 5) Copertă de protecţie pentru o carte – Citat la începutul unei cărţi. 6) Stil muzical – Volum de carte. 7) Ouă de peşte – Fragment dintr-o carte. 8) Totalitatea mijloacelor lingvistice utilizate de un scriitor (pl.) – Legătură. 9) Subiecte…ca la carte – Măsură din local! – Primele citate! 10) Puse în temă. 11) Fragmente de text în reluare – Carte ... domnească.

VERTICAL: 1) Ţine de literatura artistică. 2) Comedian – Diviziuni dintr-o operă dramatică. 3) Introducere în botanică ! –Tipărit. 4) Document ce conţine o enumerare – Învaţă carte. 5) Semn de carte – Citit în final! 6) Totalitatea lucrărilor unui scriitor – Opere neversificate. 7) Admiratori – Tată. 8) Iată – Unchi – Carte câştigătoare. 9) Debut literar ! – Operă narativă de mare întindere – Fonduri literare ! 10) Tipărit la început – Distracţie cu cărţi . 11) Creator de opere – Cărturar .

DICTIONAR : RET , RAP , IGA .

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

LLLOOOHHHAAANNNUUULLL ––– rrreeevvviiissstttăăă cccuuullltttuuurrraaalll şşştttiiiiiinnnţţţ iiifffiiicccăăă ISSN:1844-7686 Colectivul de redacţie: Redactor: Vicu Merlan Tehnoredactare: Gabriel Folescu Colaboratorii acestui număr: Monica Dascalu, Oana-Maria Ciumac, Viorica Asimini, Nina Gherasim, Roxana Laura

Munteanu, Săndiţa Avram, Doina Grigoraş, Aurel Cordaş, Gică Scarlat, Liciu Iuliana Valentina, Valeriu Neştian, Elena Olariu, IoanaFrenţescu, Valentin Furtună, Teodora Fălcianu, Protosing. Veniamin, Ioan Marcu, Diana Dumitraşcu, Corneliu Lazăr, Nicolae Olariu,Liliana Istrate, Mioara Vasilache, Eugenia Faraon, Virgil Agheorghiesei, Paul Matei Iosif, Angela Anghel, Greg Bianu, Violeta Bucur,Mircea Popa, Mihai Vasilescu, Radu Alexandru, Virgil Dragnea, Gheorghe Mencinicopschi, Zoltan Marosy, Liliana Tănascu, GeorgePreda, Mihai Valică.

Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: isaiia2002@yahoo.fr sau C.P. 51, Huşi, jud. Vaslui, 735100. Contact tel. 0745894379; 0761997505.

Colaboratorii acestei reviste sunt direct responsabili de conţinutul articolelor trimise.