din cuprins - revista lohanul · octombrie 2008 lohanul, nr. 5 1 noi descoperiri arheologice în...

Octombrie 2008 Lohanul, nr. 5 1

Noi descoperiri arheologice în situl de la Armăşeni - „Muncel“

Vicu Merlan

Pe promontoriul din partea de est a satului Armăşeni, comuna Buneşti-

Avereşti, jud. Vaslui, s-au perindat mai multe civilizaţii preistorice, începând cu cea denumită de arheologi Criş (circa 7000 de ani în urmă), culminând cu măreţia complexului cultural Precucuteni-Cucuteni (6000-5000 de ani), traci, geto-daci (2500 de ani) şi chiar urme medievale din mai multe secole. Dealul Muncel reprezintă pentru arheologi o adevărată Troia a acestui spaţiu mioritic.

Pentru a surprinde bogăţia de artefacte, implicit cea materială şi spirituală a locului vom reda descoperirile cele mai importante din campania iulie 2008, consemnate în Raportul responsabilului de şantier.

Cod sit: 162942.01 Nr. autorizaţiei: 464/2008 Colectiv: Vicu Merlan responsabil, Paul Salomeia, Muzeul Huşi. Obiective: Salvarea vestigiilor arheologice afectate de alunecările de teren şi

prăbuşirile gravitaţionale din partea de nord şi nord-est a sitului arheologic. Realizări: A fost trasată o noua secţiune SIII pe direcţia NV-SE (L = 15 m; l =

2 m; adâncime max. 1,60 m), paralel cu SII (2007).Pe suprafaţa lucrată au fost descoperite doua gropi menajere cu resturi aparţinând culturii Cucuteni A3 şi latura nord-estică a locuinţei L2 surprinsă şi în secţiunile realizate anterior (SI/2006;SII/2007).

Descriere: Între secţiunea SIII şi SII a fost lăsat un martor de cca 0,40 m, care la finalizarea lucrării a fost demontat şi cercetat amănunţit.

Din cuprins

Pagina 4 Cercetări arheologice… Arh. Marin Rotaru

Pagina 7 Calendarul naţional Prof. Valeriu Neştian

Pagina 10 Scurtă istorie a banilor Ec. Aurel Cordaş

Pagina 11 Folosirea origamelor… Prof. Mik Mihaela Evelina

Pagina 12 Aplicaţi ale secţiunii de aur Prof. Ioan Spânu

Pagina 14 Cartea, fereastră spre cunoaştere

Angelica Marcela Marcu Scriitori huşeni contemporani Constantin Donose

Pagina 16 Îndemn Daniel Toma În lumea lor Teodora Falcianu

Pagina 16 Activitatea extracurricularǎ… Ĩnv. Istrate Liliana

Pagina 17 Spitalul municipal Huşi… Ec. Virgil Aghiorghiesei

Pagina 21 Darul surâsului Dr. Stefan Diaconu

Pagina 22 Fluorul… un pericol Dr. Mihai Vasilescu

Lohanul, nr. 5 Octombrie 2008 2

LOCUINŢA L2 surprinsă anul acesta în colţul sud-vestic al secţiunii SIII în carourile 14-15 m pe o suprafaţă de cca 2 m pătraţi care continuă şi în afara secţiunii spre sud. Lutuiala de perete poartă amprente de pari şi nuiele de mărimi diferite.

Printre resturile de pereţi s-au descoperit: o statuetă cu incizii pe ambele părţi, ceramică grosieră de la un vas de provizii, fragmente de polonic şi cozi de linguri din lut ars; fragmente ceramice vitrifiate de la un vas pictat policrom cu motive în spirală, contorsionate de la un incendiu de proporţii.

Resturile locuinţei L1 apar de la adâncimea de -0,70 m până la -0,90 m.

Groapa G3 a fost surprinsă între -0,75 - 1,20 m pe o suprafaţă de cca 6 m.p. Forma gropii: aprox. ovală, prelungindu-se şi în afara secţiunii SIII în martorul dintre SII/SIII şi înspre nord. Celelalte laturi fiind surprinse în perimetrul secţiunii descoperite (latura de est şi sud).

In umplutura gropii G3 au fost descoperite următoarele piese: lame şi aşchii din silex de Prut, aşchie din silicolit cu urme de uzură, lipitură de perete cu impresiuni de nuiele, statuete antropomorfe fragmentare, pietre de vatră înroşite din gresie silicioasă şi calcar oolitic, valve de scoici de apă dulce de baltă, corn de bovină prelucrat, fragmente de la o râşniţă de mână, lemn pietrificat, bucăţi de chirpici, unelte ascuţite şi şlefuite din oase de animale.

Dupa materialul descoperit groapa G3 este de factură cucuteniană. Prin adâncime străpunge nivelurile inferioare.

Groapa G4 a fost descoperită între carourile m 6 - m 8, fiind surprinsă stratigrafic la adâncimea de -0,80 m, adâncindu-se până la -1,07 m. Are o forma aproximativ dreptunghiulară.

In umplutura gropii s-au descoperit: 2 topoare cvasidreptunghiulare (unul din şist negru şlefuit fin, altul din silicolit), aşchii din silex de Prut, un corn de bovideu de peste 30 cm lungime cu vârful şlefuit, o nicovala masivă din gresie dură, valve de scoici, chirpic ars cu urme de lodbe de lemn, statuetă feminină fragmentară, oase de animale, picior de măsuţa de altar sau picior de statuetă mare.

In umplutura gropii s-au mai găsit: -o râşniţa fragmentară, uşor albită, de formă aproximativ

dreptunghiulară; -fragment de gardină de la o vatră de foc; -o nicovală uşor cilindrică din gresie; -nucleu din silex. Unelte şi arme din silex şi piatră descoperite în

secţiunea SIII: -aşchie din silex de Prut, cu urme de cortex, desprinsă

dintr-un nucleu masiv, descoperită la m 4 (- 0,40 m); -gratoar cvasicircular carenat, din silex de Prut, de

culoare neagră, retuşat pe toate laturile. Partea activă este uşor concavă, iar talonul este bine conturat;

-nicovală uşor cilindrică confecţionată dintr-o gresie silicioasă de duritate medie descoperită la m 2 în G3;

-nucleul din silex (m4/G3) puternic afectat de intruziunile calcaroase, prezinta urme de rulare. Are o singura spartură fără a se vedea urme de desprindere lamelare;

-lama fragmentară [m1] cu retuşe pe laturi care prezintă în zona talonului o pojghiţa de cortex (L = 3 cm , l = 1,7 cm );

-aşchie din silex cu mici retuşe (m1); -aşchie cu urme de uzură, cu o suprafaţa neprelucrata

unde se întâlneşte cortex rulat (m5); -aşchie din cuarţ prelucrată neglijent în special datorită

durităţii şi a proprietăţii de a se desprinde (m10); -doua aşchii din silex calcinat (m9); -aşchie cu urme de uzură (L = 4 cm , l = 2,5cm)

descoperită la m5; -aşchie subţire semitransparentă de culoare albicioasă (L

= 2,5 cm; l = 1,8 cm ), care păstrează talonul şi prezintă urme de uzură pe ambele părţi (m3);

-lama cu urme de uzură fără talon, de culoare cenuşie (m6) (L = 3,4 cm; l = 1 cm );

-aşchie retuşată (m15) cu partea activă dreaptă şi talonul bine pronunţat;

-aşchie cu urme de uzură şi cortex. Păstrează talonul de percuţie şi un accident petrogenetic umplut cu calcit (m8);

-aşchie din silex balcanic de culoare galben-maronie, cu urme de uzură zimţat (m15);

-aşchie din silicolit retuşată (m6) (L = 5 cm , l = 3,5 cm ); -aşchie cu retuşe pe o latură (m7, - 0,78m) cu urme de

cortex pe carena stângă. Păstrează vizibil talonul de percuţie; -3 nuclee neregulate, din care unul este calcinat (m6); -lamă de culoare neagră cu urme laterale de uzură (m7); -gratoar pe aşchie cu partea activă dreapta (m12/-

0,80m/L1); -vârf de săgeată triunghiular, prelucrat în tehnica în

pojghiţă (m11/-0,80 m)cu desprinderi în solzi pe ambele feţe.Vârful este bine ascuţit, iar la bază o uşoară subţiere pentru introducerea suportului. Este de culoare alb-gălbuie. L = 4 cm; l (baza) = 2,3 cm; grosime = 0,6 cm;

-vârf de săgeată cu partea activă (vârf) ruptă din vechime (cam1/5), prelucrat în tehnica în pojghiţă cu desprinderi în solzi (L = 2,8 cm; l = 1,5 cm );

-străpungător pe lamă din silex de Prut, de culoare neagră (m10), retuşat fin pe circa 1/3 din lungime, însa cu retuşe laterale până la talon. Partea activă este retuşată pe ambele feţe.

Pe partea dorsală lama este carenată până la partea activă, unde a fost prelucrată şi transformată în străpungător. L = 7 cm; l = 1,8 la talon; l = 0,2 cm la partea activă;

-percutor cvasidreptunghiular cu urme de tocire (m2), realizat dintr-o gresie rulată de râu;

-topor cvasidreptunghiular descoperit în G4 la m7 (- 0,90 m) confecţionat din silicolit. Pe o latură păstrează urme de desprindere iniţială, iar cealaltă este fin şlefuită împreună cu muchia şi umerii. Tăişul este ştirb în zona centrală, dar se păstrează bine ascuţit în restul părţii active.

Muchia este uşor tocită. L = 7 cm; l (tais) = 4,7 cm; l (muchie) = 2,8 cm; grosime (max) = 1 cm;

-topor rectangular din bazalt descoperit în caroul m8 la -0,95 m în groapa G4. Are o duritate foarte bună, fiind de culoare neagră. Este bombat lateral şi fin şlefuit pe ambele feţe, prezentând un luciu metalic.

Muchia este aproximativ dreaptă. Prezintă o desprindere accidentală pe una din laturi de circa 3 cm L şi 0,3 cm l.

Grosimea toporului este de 1 cm. Tăişul este foarte bine ascuţit fiind capabil să taie şi

astăzi. Are o ştirbitură de circa 1cm, probabil în urma unei lovituri puternice primite detaşându-se o mica aşchie din acea zonă.

Lateralele au fost prelucrate prin desprinderi grosolane. L = 7 cm;l (tăiş) = 3,8 cm; l (muchie) = 2,5 cm; grosime

(max) = 1,8 cm; -topor cvasidreptunghiular descoperit la m13 în afara

locuinţei L1 (latura de N) la -0,80 m. A fost confectionat din silicolit de culoare alb-gălbuie,

fiind fin şlefuit cu mici desprinderi lamelare în zona muchiei şi pe umerii acestuia. Muchia este uşor oblică cu grosimea de 1,3 cm .Tăişul este ştirbit pe întreaga parte activă a acestuia. Pe un colţ prezintă o înroşire (datorată arderii în zona unei vetre de foc). L = 6,8 cm; l (tăiş) = 5 cm; l (muchie) = 2,5 cm; grosime = 1,3 cm;

-corn de bovina din os folosit ca unealtă (străpungător) sau armă cu diametrul (baza) = 3,5 cm şi vârful prelung (ascuţit intenţionat)descoperit la m7 în groapa G4 la -1,05m, L = 27,5 cm.

-corn din os de bovină descoperit în groapa G3 la m4 (-1,10 m) cu urme de prelucrare spre vârf fiind şlefuit cu diametrul = 4 cm; L = 19,5 cm.

Plastică a) Statuetele: -statueta feminină de dimensiuni mici, cu incizii

pronunţate pe întregul corp (m1/0,50m). Privită din profil statueta prezintă curbură pronuntată în

zona bazinului iar în cea a soldurilor este exagerat de lată în comparaţie cu celelalte parţi anatomice (L = 3,8 cm; l = 1,5cm).

Lipseşte zona capului care fiind destul de fragilă a fost ruptă din vechime. Statueta a fost confecţionată din lut ars, având culoarea cărămizie. Picioarele sunt fusiforme, subţiate


vizibil spre partea inferioară şi uşor arcuită în zona genunchilor; -picior de statuetă (m1/0,50 cm), fără urme de incizii (L

= 3,5 cm; l = 1,5 cm), rupt în două pe grosime. Se păstrează din zona bazinului, fără zona fesieră, până

la genunchi, dar este ruptă în două din vechime. L = 2,8 cm; l (bazin) = 1,5 cm;

-fragment de statuetă feminină incizată, ruptă din vechime în doua (m5).Păstrează o fesă [stânga] şi jumătate din piciorul stâng L = 2 cm;l = 1,8 cm.

-statueta feminină din lut ars, de mărime mijlocie fragmentată (m11). Păstrează zona trunchiului până la gât, iar la nivelul inferior până la coapse. Fesele sunt scoase în relief, trunchiul uşor prelung subţiindu-se de la nivelul taliei spre zona pieptului. Sunt uşor schiţaţi sânii prin două aplice punctiforme.Din loc în loc pot fi identificaţi pigmenţii roşii de vopsea naturală, care a fost aplicată ca o peliculă subţire peste suprafaţa statuetei. Datorită acidităţii solului aceasta a fost corodată chimic.L = 5 cm; l (max) (bazin) = 2,5 cm; l (sâni) = 1,8 cm; grosime = 2,5 cm.

Statueta a fost confecţionată dintr-o pastă bine frământată şi arsă, compactă. Culoare cărămizie;

-statuetă feminină descoperită în groapa (G3). Este ruptă din vechime în două, păstrând doar piciorul şi coapsa stângă până la ombilic.Nu poartă urme de incizii, însa din loc în loc sunt vizibile urme de pictură roşie. L = 6,5 cm; l (bazin) = 3,5 cm; l (genunchi) = 1,7 cm;

-fragment de statuetă feminină cu incizii paralele în formă de romb (simbolism solar). Se păstrează din zona sânilor până la bazin. Este de calitate bună, iar pasta fiind de culoare cenuşie. L = 3 cm; l (bazin) = 3,2 cm; l (talie) = 2,2 cm;

-fragment de statuetă feminină cu incizii, descoperită în groapa G3 (m3/-0,87m), de culoare cenuşie spre cărămizie. Arderea este bună spre mediocră. Statueta este ruptă din vechime, păstrând doar partea dreaptă de la genunchi până la sâni;

-fragment de statuetă feminină cu incizii, descoperită în groapa G3/m3/-0,90m. L = 4,5 cm; l (bazin) = 1,5 cm; l (genunchi) = 0,6 cm;

-cap de statuie antropomorfă descoperită în groapa (G3)/m4 la -0,90 m. Calitatea este foarte bună. Statueta este ruptă din vechime, păstrează zona umerilor, gâtul şi capul. Zona facială este schiţată prin străpungere în zona ochilor a 14 găuri de prins sfoara. În relief se conturează zona nasul printr-o apăsare laterala şi adâncirea pomeţilor. Privita de deasupra, zona capului are forma triunghiulară cu vârful în jos (spre faţă). Pe partea din faţă este incizată de la baza gâtului iar pe partea opusă, inciziile încep din zona cefei. Au forma de V cu vârful în jos, iar apoi pornesc oblic în jos.

b).Alte obiecte cu semnificaţie ritualică: -pandativ din lut ars (fragment)descoperit la m15/-0,80

m în perimetrul nordic al locuinţei L2. Este găurit marginal (găuri de mărimi diferite 1-2mm) iar calitatea acestuia este foarte bună.

Are o forma circulară, dar văzut de sus uşor conică cu diametrul (păstrat) = 3,7 cm; l = 5,3 cm;

-corn de taur descoperit la m14 (-0,80 m) în locuinţa L1, de culoare cărămizie.

L = 5,4 cm; l (bază) = 2 cm. -phalloid din lut ars cu gaura centrală, descoperit la m8

în groapa G4 la -1.0 m. La partea inferioară este prevăzut cu un postament, care îi dă forma de cizmă. La partea superioară

păstrează urme de culoare roşie (pictură). Este de culoare cenuşie cu miez cenuşiu, de calitate foarte bună şi ardere buna. Diametrul la partea superioară este de 2 cm , iar la partea inferioară de 2,7 cm; l = 1,5 cm; L = 7,5 cm;

-corn de taur din lut ars, păstrat în proporţie de 1/4. Este de culoare cărămizie şi de calitate bună spre foarte

bună (m11). L = 5,5 cm; l (baza) = 1,5 cm; l (vârf) = 0,5 cm; -corn de taur de mărime mică ce păstrează şi o parte din

bucraniu (rupt din vechime) (m14).L = 1,8 cm;l = 0,5cm -corn de taur, păstrat cam în proporţie de 1/2 descoperit

la m12; L = 2,5 cm; l (baza) = 1,8 cm; l (vf.) = 0,7 cm. -corn de taur ascuţit cu grosimea max de 1cm, iar la vârf

de 0,3 cm . Se păstrează cam 3/4, fiind de culoare cărămizie (m15).L = 3 cm.

-corn de taur din lut ars de culoare cărămizie, păstrat cam 1/3, cu vârful intact, descoperit la m3 (-0,70cm). (L = 3,5 cm; l = 1,4cm).

-corn de taur de culoare cenuşie, rupt din zona bucraniului prelungit printr-o curbură uşoară.L = 3,5 cm; l = 1,2 cm;

-fragment de recipient de tip măsuţa de altar, de forma cvasidreptunghiulară, cu grosimea cuprinsă între 2,5-3cm (G3). Partea superioară este fin feţuită. în pastă sunt întâlnite fragmente mici de pietriş şi cioburi pisate, fără urme de pleavă sau paie. Calitatea bună spre foarte bună

-coada de polonic din lut ars, bine arsă, păstrată în proporţie de cca 2/3, fiind ruptă din vechime (m6);

-polonic păstrat în proporţie de 1/2 din cupă. Păstrează urme de pictură pe ambele părţi. La 1/4 din cupă are o gaură cu diametrul = 0,3 cm.

-6 fragmente de cozi de linguri sau polonice din lut ars Pe ansamblu, în secţiunea SIII săpată în campania din

iulie 2008 au fost descoperite încă 2 gropi menajere (G3 şi G4) care au oferit un bogat material ceramic (statuete antropomorfe şi zoomorfe, cozi de polonic, un pandativ din lut ars, un phalloid, arme şi unelte din silex şi piatră, chiar un topor din roca vulcanică (granit) de calitate foarte bună, ace din os, străpungatoare din coarne de vită etc. S-a delimitat de asemenea latura nordica şi nord-estică a locuinţei cucuteniene (L2) descoperită încă din 2006 -2007. Majoritatea ceramicii păstrează urme de pictură sau chiar pictură policromă având ca motive geometrice spire, elipse, romburi etc., fiind atât de uz casnic cât şi de ritual.

Ceramica precucuteniană (nivel aflat între cultura Cucuteni A3 şi cultura Criş) este de calitate foarte bună spre bună, fiind de culoare cenuşiu-cărămizie şi mai rar de culoare neagră, cu incizii prelungi sau punctiforme. Este întâlnită la peste 0,60 cm.

In campania din 2007 au apărut câteva falusuri miniaturale, iar anul acesta (2008) un phalloid de 7,5cm, cu gaură pe mijloc, obiect folosit în ritualurile magice ale şamanilor cucutenieni.

Bibliografie: -Vicu Merlan, Paul Salomeia, Avereşti-"Armăşeni-

Muncel'', Cronica, 2006; 2007;2008. -Vicu Merlan,Paul Salomeia, Situl arheologic

Armăşeni”Muncel", în revista Prutul, nr.27, 2008, p16. -Vicu Merlan, Contribuţii monografice asupra

Depresiunii Huşilor, 2008.


Cercetări arheologice în aşezări din secolele IV-XIII în partea de sud-est a judeţului Vaslui

Arheolog Marin Rotaru Investigaţiile arheologice din ultima vreme au dus la

acumularea unui mare volum de informaţii de ordin istoric, arheologic, lingvistic, etnografic etc. cu privire la perioada secolelor IV-XIII. Cercetările arheologice recente, de suprafaţă, au permis salvarea unor importante obiecte de fier, os şi piatră, care îmbogăţesc zestrea de civilizaţie materială a acestei perioade.

Prelucrarea fierului

Aşezările din perioada secolelor V-XIII din judeţul Vaslui au fost cercetate cu interes deosebit şi inventariate de neobositul arheolog Ghenuţă Coman1. Au fost cartate 608 staţiuni, grupate în 176 localităţi, din care în 31 există continuitate de locuire din secolul al IV-lea pînă în secolul al XI-lea şi chiar până în secolul al XIII-lea2. Multe dintre aceste aşezări se află în partea de sud-est a judeţului Vaslui, în stepa colinară Horincea-Elan-Prut, unde au continuat cercetările. De aici au rezultat foarte multe unelte de fier, confecţionate în atelierele locale, în aşa zisele „case ale fierarilor”3, aflate în mai toate aşezările cercetate, unde s-au descoperit lupe de minereu de fier, bucăţi de zgură mai mici sau mai mari, dar şi urme de cuptoare pentru redus minereul de fier.

În casele fierarilor se realizau toate uneltele necesare în gospodărie, în agricultură, armele şi accesorii la diferire unelte de lemn.

Dintre obiectele de fier cele mai des folosite în gospodărie erau cuţitele. Câteva cuţite care provin din secolele V-VII s-au descoperit la Giurcani-N4 (fig. 3/1) şi Horga5 (fig. 3/7). Din secolele VIII-XI sunt cuţitele de Măluşteni- Leaua6 (fig. 3/5), Bârlăleşti-Stanţia7, Horga (fig. 6/1), Giurcani-N (fig.

4/2),Murgeni-Gura-Bujorăni8 (fig. 3/8). Cuţitele sunt în general scurte, cu coada îngustă pentru a

se fixa într-un mâner de lemn sau corn, dar şi cuţite cu orificii pentru fixarea plăselelor cu ajutorul unor nituri. Un cuţit de dimensiuni mai mari s-a descoperit la Giurcani-N (fig. 7/4).

Alte unelte folosite la tăiat erau cosoarele. Cele descoperite la Murgeni-Gura Bujorăni (fig. 3/2), Bârlăleşti-Stanţia (fig. 3/9), Șuletea-Șipote9 (fig. 3/6),Giurcani-N (fig. 4/1) şi Măluşteni-Leaua (fig. 3/5) din secolele VIII-XI erau folosite în viticultură, grădinărit şi alte activităţi gospodăreşti.

Cuie de fier cu floarea rotundă au fost descoperite în aşezările de la Giurcani-N (fig. 5/2; 6/7), Șuletea -Șipote (fig. 5/3,6),Popeni-Cerchez10 (fig. 5/4,8), Halta Doseşti11 (fig. 5/5) şi

sunt datate în secolele IX-XII. Alte trei cuie de fier (fig. 6/8-10),un topor (fig. 7/2), un ciocan folosit în fierărie (fig. 7/1) şi o secere (fig. 4/3) au fost descoperite la Bursuci12, comuna Epureni, pe ruinele fostei mănăstiri Soci, construită la obârşia Dumitrei în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1449-1451), unde exista şi un atelier de fierărie.

O verigă de fier provenită de la Rai- Gura Hulubăţ13 (fig. 6/6) şi un străpungător de la Șuletea-Șipore (fig. 6/11) sunt asemănătoere cu cele descoperite la Dodeşti14, din secolele V-VII. O altă verigă de fier cu capetele suprapuse, folosită timp îndelungat, s-a descoperit la Lupeşti15 (fig. 6/14) şi provine dintr-o locuinţă din secolele XII-XIII.

De la Șuletea -Șipote provine o daltă masivă de fier (fig. 6/2) de forma unei bare, lungă de 14,5 cm , folosită la scobitul şi găuritul lemnului, este asemănătoare cu dăltiţele descoperite la Bisericuţa-Garvăn16.

In aşezarea de la Măluşteni- Leaua s-au descoperit două catarame: una de fier (fig. 6/13) datată în secolele VIII-IX17 şi alta de bronz (fig. 6/11) din secolele XII-XIII.

Un fragment dintr-o limbă de clopot s-a găsit în aşezarea de la Rai-Gura Hulubăţ (fig. 6/5) şi poate fi datată în secolele V-

Fig. 1. Amnare (1-3), fusaiole (4,6), gresii pentru ascuţit (5,7-9): 1,9, Giurcani-N; 2, Popeni-Cerchez; 3, Rai-Gura Hulubâţ; 4, Mâluşteni; 5-6, Șuletea-Șipote; 7-8, Bărlâleşti-Stanţia

Fig. 2. Gresii pentru ascutit (1-7), fusaiole (8-9), împungator (10): 1-2, Giurcani-N; 3,5-6, Bârlăleşti-Stanţia; 4,7,10, Popeni-Cerchez; 8-9, Rai-Gura Hulubăţ

Fig. 3. Unelte de fier: 1, Giurcan- N; 2-3, 8, Murgeni- Gura Bujorăni; 4, Șuletea- Șipote; 5, Măluşteni- Leaua; 7, Horga; 9-10, Bârlăleşti- Stanţia


VIII ca şi cea descoperită la Dodeşti 18. Intr-o locuinţă din secolele XI-XII de la Măluşteni-Leaua

s-a găsit un fragment de ciocan (fig. 6/12), circular în secţiune. O ancoriţă de fier, folosită pentru fixarea toartelor la

găleţile de lemn, (fig. 3/3) s-a găsit în aşezarea de la Murgeni-Gura Bujorăni şi este asemănătoare cu cea de la Poiana19 din secolele VIII-IX.

La Giurcani-N s-a descoperit o secere (fig. 7/3) asemănătoare cu o alta de la Păcuiul lui Soare20.

Pe valea pârîului Bujoreni, comuna Zorleni, într-o aşezare descoperită în perieghezele din anul 200521, în preajma izvoarelor s-a descoperit o potcoavă (fig. 5/7) din secolele XIII-XIV, asemănătoare cu potcoava de la Păcuiul lui Soare2.

S-au descoperit trei amnare de forma literei B. Primul, descoperit la Giurcani-N, are lungimea de 6,8 cm (fig. 1/1). Este alcătuit dintr-o tijă în patru muchii, care se subţie către capete şi formează două bucle cu extremităţile încovoiate la exterior. Al doilea exemplar, descoperit la Popeni- Cerchez (fig. 1/2), este asemănător cu primul, are o lungime de7,1 cm , iar buclele mai mari sunt lipite de tija verticală mai bine profilată spre interior. Exemplarul al treilea este descoperit la Rai-Gura Hulubăţ (fig. 1/3). Este mai mic decât celelalte două (5,8 cm ) şi are buclele

adunate către interior. Toate exemplarele sunt bine păstrate şi seamănă cu cele descoperite la Dinogetia23 datate în secolul al XIII-lea24.

Topoarele de luptă În zonă s-au mai descopert trei topoare de luptă. Primul

topor provine de la Bârlăleşti (fig. 8/1), descoperit întâmplător în primăvara anului 2005 de locuitorul Pavel Neculai. Tot de aici provine şi un vârf de săgeată (fig. 8/2). La locul descoperirii nu s-au găsit urme de locuire. Toporul este lucrat dintr-o bucată de fier modelată prin forjare. Are corpul îngust cu muchia înaltă (30 mm) şi rectangular în secţiune, trunchiul subţire şi lăţit în zona de fixare a cozii, sub forma unor aripioare triunghiulare.Gaura cozii este cilindrică şi a fost realizată prin străpungere la cald cu ajutorul unui dorn cu diametrul de 32 mm. Corpul gros spre muchie şi subţire spre tăiş este arcuit spre interior. Tăişul, simetric pe ambele feţe, este lăţit (56 mm) şi uşor curbat. Piesa are înălţimea de 200 mm şi greutatea de 1024 g. Muchia are urme vizibile de folosire. Este o execuţie reuşită prin proporţia volumelor şi a muchiilor curbate.

Toporul de la Bârlăleşti este asemănător cu cele descoperite la Păcuiul lui Soare25 datate în secolele X-XI. Aceste

topoare sunt clasificate de Ioan- Emil Emandi26 „de tipul I” (cu corpul îngust şi aripioarele laterale în dreptul găurii de înmănuşare) şi datate în intervalul secolelor IX-XII. R. Muller consideră că acest tip de topor, dacă depăşeşte 150 mm, se încadrează în intervalul secolelor X-XI27. Ținând cont de aceste precizări, considerăm că toporul de la Bârlăleşti poate fi datat în secolele X-XI.

In apropierea locului unde a fost găsit toporul a apărut şi un vârf de săgeată de fier (fig. 3/2) cu peduncul subţire şi circular în secţiune, cu lama de formă triunghiulară şi rombică în secţiune, având la bază o proeminenţă inelară. Vârful are lungimea de 93mm. Este asemănător cu vârful de la Dodeşti28 descoperit în locuinţa nr.5, din secolele X-XI, dar şi cu cele de la Păcuiul lui Soare29.

Un alt topor provine de la Giurcani- N (fig. 9/1) şi a fost găsit la adâncimea de 50-60 cm30. Și acest topor a fost lucrat dintr-o bucată de fier modelată prin forjare. Se înscrie în seria celor cu corp îngust, ceafa rotunjită, cu două aripioare trase din muchie la partea superioară şi alte două aripioare laterale în dreptul găurii de fixare. Aripioarele s-au realizat prin decuparea din ceafă a unor bucăţi triunghiulare de metal. Gaura de fixare a

cozii a fost realizată prin îndoirea unei extremităţi a barei de fier, în prealabil subţiată în jurul unui obiect rotund, sudarea făcându-se aşa cum se observă pe muchie, unde a apărut o fisură, procedeu curent întrebuinţat31. Datorită folosirii îndelungate a muchiei, gaura de fixare a cozii s-a ovalizat. Aripioarele de pe muchie şi cele laterale din dreptul găurii de înmănuşare îi asigură toporului o stabilitate bună. Trecerea de la ceafă la lamă se face printr-un gât scurt. Lama este subţiată spre tăiş şi arcuită spre interior. Tăişul are lungimea de 60 de mm. Toporul are lungimea de 210 mm, diametrul maxim al găurii pentru coadă are 45 mm, iar greutatea 1105 g. Se înscrie în tipul celor cu corpul îngust, cu aripioarele laterale la muchie şi în dreptul orificiului pentru coadă32 şi se datează în secolele X-XII.

Cel de al treilea topor (fig. 10/1) a apărut în grădina învăţătorului Istrate Marcel33, împreună cu un vârf de săgeată (fig. 8/2). în locul descoperirii nu există urmele unor vestigii. Din spusele găsitorului piesele au apărut la suprafaţa solului în urma unor lucrări agricole. Toporul are lungimea de 203 mm, diametrul orificiului de fixare 33 mm, iar greutatea 740 g.

Toporul are corpul îngust, ceafa cilindrică şi două aripioare în prelungirea muchiei. Lama este puţin curbată spre interior şi subţiată foarte mult încă de sub orificiul cozii, scoţând

Fig. 4. Unelte de fier: 1, Giurcani-N; 2, Măluşteni-Leaua; 3, Bursuci

Fig. 5. Unelte şi obiecte de fier: 1, Bursuci; 2, Giurcani - N;3,6, Șuletea- Șipote; 4, 8, Popeni- Cerchez; 5, Halta Dodeşti; 7,Valea Bujoreni

Fig. 6. Obiecte şi unelte de fier (1-2, 5-10, 12-14) , bronz (11), os (3-4), ceramica (15): 1, Horga; 2-4, Șuletea- Șipote; 5-6, Rai-Gura Hulubat; 7, Giurcani-N; 8-10, 14, Bursuci; 11-13, Malusteni-Leaua


în evidenţă zona de fixare a cozii. Toporul de la Măluşteni este asemănător celui de Dulceşti, judeţul Neamţ34 datând în secolele X-XI.

Vârful de săgeată este realizat din fier, are tub de fixare a tijei şi frunza plată. Piesa este bine păstrată, are lungimea de 110 mm, iar tubul de fixare are la intrare 8 mm şi adâncimea de 30 mm, cu un mic orificiu de fixare pe tub. Vârful de săgeată poate fi datat în secolele X-XI, găsindu-şi analogii la Dinogetia,35

Horga, Răşcani,36 Epurenii37. Topoarele prezentate mai sus puteau fi utilizate „în

primul rând ca armă şi în al doilea rând unealtă de tăiat ”38. Apariţia celor trei topoare, care au fost folosite de

populaţiile româneşti de la sfârşitul culturii Dridu în această parte a Moldovei, este foarte importantă pentru că lărgeşte aria de răspândire a acestora, fiind probabil realizate în ateliere locale sau importate din alte zone.

Fig. 10. Toporul de luptă descoperit la Măluşteni

Prelucrarea oaselor Singurele unelte realizate din os erau împungătoarele.

Acestea s-au descoperit în aşezările de la Șuletea Șipote (fig. 6/3-4) şi Popeni –Cerchez (fig. 2/10). Exemplare asemănătoare

s-au desoperit la Dodeşti39, dar şi la Igeşti,Fălciu, Epureni, Giurcani40.

Gresiile pentru ascuţit (cutele) , foarte numeroase, erau folosite de bărbaţi la ascuţirea cuţitelor, cosoarelor, coaselor, vârfurilor de săgeţi, sulelor etc. Erau confecţionate din gresii tăiate regulat şi uneori perforate la un capăt pentru a fi agăţate la brâu cu un fir de aţă. O gresie de acest fel, de culoare verde, s-a descoperit la Popeni- Cerchez (fig. 2/4). Gresiile erau folosite pe cele patru suprafeţe, iar unele au urme de ascuţire a unor vârfuri, cum sunt cele de la Giurcani-N (fig. 1/9; 2/1), Popeni- Cerchez (fig. 1/7-8), Bârlăleşti- Stanţia (fig. 2/5-6). Pe lângă acestea s-au găsit şi două bucăţi de gresie cu un contur neregulat, purtând urme de folosire de la ascuţirea împungătoarelor de os sub formă de canale. O gresie s-a descoperit la Giurcani-N (fig. 2/2) şi cealaltă la Popeni- Cerchez (fig. 2/7). Gresii asemănătoare s-au întâlnit la Dodeşti41, Dinogetia42, Poiana43 în secolele VIII-XI.

Fusaiolele, destul de numeroase, sunt confecţionate din lut ars şi au diferite forme: bitronconice (fig. 1/4; 2/9;6/15), ovale în secţiune (fig 1/6) , ornamentate (fig. 2/8). Ele apar în toate aşezările menţionate.

Materialele prezentate, prin varietatea lor, vin să îmbogăţească zestrea antichităţilor ce au aparţinut populaţiei rurale autohtone din această parte a Moldovei secolelor IV-XIII.

Note 1. Ghenuţă Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic

al judeţului Vaslui, 1980; Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la secolele V-XI, SCIV,20, Bucureşti,1969,2, p.287-314; Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la secolele V-XI în sudul Moldovei (stepa colinară Horincea –Elan-Prut), Arh. Mold., IV, 1969, p. 277-315; Contribuţii la cunoaşterea fondului etnic al civilizaţiei secolelor V-XIII în jumătatea de sud a Moldovei, Carpica, XI, 1979,p.181-216; Instalaţii pentru foc în aşezările culturii Dridu în sudul Moldovei, Danubius, IV, 1970, Galaţi, p.161-164.

2. Ibidem, Contribuţii la cunoaşterea.......... 3. I. Barnea, Dinogetia, I, Aşezarea feudală timpurie de la Gărvan,

Bucureşti, 1967, p.70-72 4. Ghenuţă Coman, Statornicie.....p.143,XXX.6. 5. Ibidem, p.131, XXVIII.24. 6. Ibidem, p.174,XLII.10. 7. Ibidem,p.130,XXVIII.16. 8. Ibidem, p.186, XLV,6. 9. Ibidem, p.233, LX.1. 10. Ibidem, p. 144, XXX. 15. 11. Ibidem, p.267, LXIX.7. 12. Ibidem, p.130, XXVIII. 19. 13. Ibidem, p. 191, XLV.59. 14. Dan Gh Teodor, Teritoriul est – carpatic în secolele V-XI, Iaşi,

Fig. 7. Unelte de fier: 1-2, Bursuci; 3-4, Giurcani-N.

Fig. 8. Arme de lupta din secolele X-XI: 1, topor; 2-3, vârfuri de săgeţi (1, 3, Bărlâlesti, 2, Mâluşteni)

Fig. 9. Toporul de la Giurcani


1978, p. 163, fig. 4/6. 15. Ghenuţă Coman, op. cit.,p.175, XLII.14. 16. I. Barnea, op. cit.,p.82, fig. 42/1-4. 17. Dan Gh. Teodor, Contribuţia populaţiei autohtone la est de Carpaţi

în secolele IV-XI en, 1984,p.85, fig. 36/11. 18. Ibidem, p.29, fig,6/11. 19. Mugur Andronic, Poiana- o aşezare din secolele VIII-XI d.Chr.,

Suceava, 2005, p.89, pl. 24/3. 20. Petre Diaconu, Silvia Baraschi, Păcuiul lui Soare, vol. II, 1977,p.

33” fig. 16/1. 21. Marin Rotaru, Gheorghe Gherghe, Cercetarea arheologică a văii

Bujoreni, Elanul, 39, mai, 2005 p. 1-4. 22. Petre Dioaconu, Silvia Baraschi, op. cit., p.36, fig. 22/7. 23. I. Barnea, op. cit. p.75-76, fig. 38/24-27. 24. Petre Diaconu, Silvia Baraschi, op. cit., p. 39-40. 25. Ibidem, p. 138, pl. XX/1-2. 26. Ioan –Emil Emandi, Cercetări privind uneltele de tăiat de pe

teritoriul României, în perioada secoleleor IX-XVII, în Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din Romania, vol.II, Muzeul Brucukental, Sibiu, l981, p.19-65.

27. R. Muller, în Acta Arheologica, XXVII, 1975, Budapesta, p.66. 28. Dan Gh. Teodor, Contribuţia populaţiei............ p.116, fig. 62/1. 29. Petre Diaconu, Silvia Baraschi,op. cit. p. 140, c, fig. 1o5/24,25; pl.

21/20. 30. A fost donat de locuitorul Ghiţă Milea, care l-a găsit în timp ce

planta un spalier la vie. 31. Ioan- Emil Emandi, op. cit., p. 19-65 32. Ibidem. 33. Mulţumim şi pe această cale domnului Marcel Istrate care ne-a pus

la dispoziţie piesele. 34. Marius Alexianu şi Ștefan Scorţaru, Două topoare din evul

descoperite în judeţul Neamţ, în Memoria Antiqvitatis, XV-XVII, 1987, p. 159-165.

35. I. Barnea, op. cit.p.339, fig. 182/ 25. 36. Ghenuţă Coman, op. cit.,p. 365, fig. 135/1, 10. 37. Ghenuţă Coman, Cercetări arheologice cu privire la secolele V-Xl

în sudul Moldovei i. (Stepa colinară Horincea- Elan- Prut), în Arh. Mold. VI,1969,

p.277-3l5, fig. 12/3. 38. Ioan- Emil Diamandi, op. cit. 39. Dan Gh. Teodor, op. cit., p.82, fig. 34/1-6. 40. Ghenuţă Coman, Statornicie...........p.366, fig. 156/ 1-10. 41. Dan Gh. Teodor, op.cit., p.86-87, fig. 37,38. 42. I.Barnea, op. cit., p.82, fig. 42/12-14; 43/16. 43. Mugur Andronic, op. cit.,p. 103, fig. 29/ 1-2.

___________Prof. Valeriu Neştian____________ CALENDAR NAŢIONAL

Ianuarie

1 Constituirea în exil a „Frontului Libertăţii” (1952) Intrarea României în UE (2007), consecutiv intrării în

NATO 3 Apariţia la Bucureşti a revistei Axa, ctitorită de M.

Polihroniade (1933) 5 Naşterea Domniţei Ileana (Maica Alexandra) (1890) 6 Bătălia de la Podu Înalt (1475) Inaugurarea la Roma a Academi di Romania (1930) 7 Naşterea pictorului Octav Băncilă (1872-1944) 8 Naşterea lui Iuliu Maniu (1873-1953 11 Deportarea a circa 80.000 de etnici germani din România în

Siberia (1945) 12 Moartea lui Aron Pumnul (1818-1866) 13 Intrarea Armatei Române în Chişinău (1918) 14 Apariţia la Chişinău a ziarului „România” (1918) 15 Naşterea lui Mihai Eminescu (1850-1889) 18 Naşterea lui I. Slavici (1848-1925) 21-23 „Rebeliunea Legionară” (1941) 23 Începutul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu (1821) 24 Naşterea lui Badea Cîrţan (1849-1911) 25 Unirea Principatelor Române (1859) 25 R.P.R. intră în CAER (1949) 27 Moartea cărturarului naţionalist Pan M. Vizirescu 28 Moartea generalului Berthelot (1861-1931) Reforma bănească (1952) 30 Apariţia „Daciei Literare” (1840) 31 Deschiderea Universităţii din Cluj (1920)

Februarie 2 Naşterea lui Const. Rădulescu- Motru (1868-1957) Înfrângerea de la Staliningrad (1943) 3 Moartea, la închisoarea Sighet, a lui Iuliu Maniu (1873-

1953) 6 Crime bolşevice pe malul Prutului (1941) 10 Semnarea la Paris a Tratatului de pace (1947) 11 Începutul dictaturii carliste (1938) 12 Naşterea Episcopului Melchisedec (1822-1892) Nşterea lui Mircea Eliade (1907-1986) Începutul răscoalei din (1907) (8-21 februarie) Încheierea Conferinţei de la Viena (1945) 18 Moartea Reginei Elisabeta Carmea Sylva, „mama răniţilor“

(1843-1916) 20 Moartea, la 76 de ani, a lui Moş Ion Roată (1882) 21 Alegerea lui Gurie Grossu ca arhiepiscop de Chişinău şi

Hotin (1920)

Apariţia publicaţiei „Buna Vestire”, fondatori Dragoş Protopopescu şi Toma Vlădescu (1937)

P.M.R. rebotezat P.C.R. (1965) 22 Intensificarea acţiunilor partizanilor din Banat (1949) 24 Discursul antistalinist al lui N. Hruşciov la Congresul 20

(1956) 27 Naşterea lui Visarion Puiu, mitropolit al Bucovinei, apoi al

Transnistriei (1879-1964) Moartea pictorului N. Tonitza (1886-1940) Moartea, în exil, a dirijorului Const. Silvestri (1913-1969)

Martie 1 Apariţia revistei Convorbiri Literare (1867) 4 Naşterea lui Nicolae Titulescu (1882-1941) Distrugător cutremur de pământ (1977) 5 Începutul războiului rece marcat de discursul lui Churchill

la Fulton (1946) Moartea lui Stalin (1879-1953) Moartea în închisoarea R. Sărat a lui Ion Mihalache (1882-

1963) 6 Instalarea guvernului Petru Groza (1945) Semnalul începerii colectivizării agriculturii (1949) 8 Naşterea lui A. I. Cuza (1820-1873) 9 Administraţie românească în nordul Transilvaniei (1945) 10 Arestarea pr. Gh. Calciu-Dumitreasa (1979) 11 Sinodul BOR condamnă masoneria (1937) 14 Proclamarea Regatului României (1881) 15 Moartea filosofului Nae Ionescu (1890-1940), mentorul

ziarului „Cuvântul” şi al „Calendarului” 16 Moartea la Paris a lui Const. Brâncuşi, la 81 de ani (1957) 19 Naşterea lui Dinu Lipatti (1917-1950) Moartea lui Gh Gheorghiu – Dej (1965), îi succede N.

Ceauşescu 20 Naşterea lui Th. Aman (1945) 21 Deschiderea la Iaşi a Sinodului Ortodox (1642) 22 „Reforma agrară „(1945), desfiinţarea moşierimii 25 Naşterea Anei Blandiana (1942)- nume real: Otilia Coman 27 Unirea Basarabiei cu România (1918) Trupele sovietice ocupă Cernăuţii (1944) 29 Inaugurarea Serviciului poştal roman (1869) 31 Înfiinţarea „Tribunalului poporului“ (1945)

Aprilie 1 Naşterea lui Grigoraş Dinicu (1889/1949) Moartea Domnei Elena Cuza (1909) Armata Roşie a ajuns la frontiera răsăriteană de azi a ţării


(1944) 4 Bombardament masiv anglo-american asupra Bucureştiului,

peste 3000 de morţi (1944) Moartea la Madrid, la 77 de ani a scriitorului Vintilă Horia

(1992) 8 Naşterea lui Emil Cioran (1911-1995) 10 Trupele sovietice ocupă Odesa (1944) 11 Înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880) Constituţia R.P.R. - prezidiu condus de I. C. Parhon (1948) 12 Bolşevicii cuceresc Tiraspolul (1944) 16-17 Lucreţiu Pătrăşcanii lichidat de „tovarăşii” săi (1954) Epidemie de tifos exantematic (1946) 20 Cazul Paul Goma (1977) 21 Fondarea Romei (753 î.Hr.) Moartea la 37 de ani, a lui Vasile Conta (1882) 23 Moartea, la Sighet, a lui I. C. Brătianu (1898-1953) Publicarea în „Scânteia “ a declaraţiei „privind raporturile

româno-sovietice“ (1964) 24 Desfiinţarea lagărului de la Vaslui 1940, amenajat în

toamna anului (1938) 27 aprilie-20 septembrie - Zidirea Bisericii Domneşti de la

Vaslui (1490) 29 Moartea lui Radu Gyr (1905-1975) 30 Moartea, la 96 de ani, a lui Pan. Halippa (1979)

Mai 1 Naşterea lui Mihai Ralea (1896-1964) Apariţia la Cluj, a revistei „Gândirea” (1921) Moartea lui Ion Gavrilă Ogoranu, „voievodul “ rezistenţei

anticomuniste din munţi (1923-2006) 4 C. Brătianu (1821-1891) Moartea lui G. Enescu (1881-1955) 6 Moartea lui Lucian Blaga (1895-1961) „Podul de flori” de la Prut (1990) 8 Capitularea Germaniei (1945) 10 Întreita sărbătoare naţională tradiţională (1866,1877, 1881) 12 Moartea compozitorului Mihail Jora (1891- 1971) 14-15 Mare operaţiune poliţienească, aprox. 6000 de arestaţi

(1948) 15 Adunarea populară de pe Câmpia libertăţii (1848) R.P.R. „aderă“ la Tratatul de la Varşovia (1955) 17 Moartea, la Jilava, a prinţui moştenitor Vladimir Ghica

(1837-1954) 18 Sfinţirea Bisericii Trei Ierarhi din Iaşi (1639) 20 „Tribunalul Poporului” condamnă la moarte „mari

trădători” (1946) 21 Arestări de fruntaşi ai partidelor istorice (1950) Moartea lui Tudor Vianu (1897-1964) Grupuri combatante din Bucovina şi Dobrogea atacă forţele

ruso-comuniste (1945) 25 Moartea în exil a lui Horia Sima (1906-1993) 26 Inaugurarea Canalului Dunăre- Marea Neagră (1984),

început prin muncă de robi, la 25 mai 1949 27 Înlăturarea de la putere a grupului Ana Pauker - Luca etc.

(1952) 28 Luarea Basarabiei, de către Rusia, în urma Tratatului de

pace ruso- turc de la Bucureşti, Ţarul Alexandru I, sultanul Mahmud II (1812)

Iunie

1 Executarea, la Jilava, a mareşalului I. Antonescu şi a altor trei „criminali de război” (1946)

2 Martiriul Sf. Ioan cel Nou, la Cetatea Albă (1330) Dezvelirea de la Iaşi a statuii lui M. Eminescu (1883) 4 Tratatul de la Trianon (1920) recunoaşte reunirea

Transilvaniei Naşterea lui Nicolae Iorga (1871-1940) 5 SUA declară război României (1942) 8 Se întoarce în ţară ca rege, Carol al II-lea (1930) 9 Adunarea populară de la Islaz (1848) 11 „Naţionalizarea“ (1948) Răscoale ţărăneşti în Vrancea, reprimate sângeros (1950) 13-14 Deportări masive de români basarabeni şi bucovineni în

Siberia - circa 200000 (1941) Arestarea membrilor Grupului „Rugul Aprins“ (1958) 14 Naşterea lui V. Alexandri (1821-1890) 15 Moartea lui Eminescu (1889) Fenomenul Piaţa Universităţii- Bucureşti (1990), urmare

mineriadelor 16 Începutul dislocării a aproape 44.000 de persoane de la

graniţa de Vest a Tării din cauza „titoismului” (1951) 20 Moartea, la Paris, a lui M. Kogălniceanu (1817-1891) Crearea „Blocului Naţional Democrat”, din comunişti,

social- democraţi, ţărănişti, liberali, pentru”întoarcerea armelor (1944)

22 Începutul „războiului sfânt” de dezrobire (1941) 24 Înfiinţarea la Iaşi a Legiunii „Arhanghelului Mihail” (1927) În perioada sezonului cald, anii 1948-1958, operează

puternic în munţi grupuri, echipe de partizani anticomunişti 28 URSS ocupă, în urma ultimatumului, Basarabia, Bucovina

de Nord, Ţinutul Herţei 1940, atrocităţi antiromâneşti, zeci de mii de refugiaţi Aprige lupte la Ţiganca (1941) Incheierea plecării trupelor sovietice din ţara noastră (1958) 29 Naşterea lui N. Bălcescu (1819-1852)

Iulie 1 Apariţia, la Budapesta, a publicaţiei „Luceafărul”, cu Goga,

Lupaş, Lepădatu ş.a. (1902.) 2 Moartea lui Ştefan cel Mare (1504) 4 Eliberarea Cernăuţilor de sub Bolşevici (1941) 5- Naşterea, la Vaslui, a lui Constantin Tănase (1889-1945) Alte sute de mii de români basarabeni deportaţi în Siberia şi

Kazakstan 1949 Întemeierea lagărului Poarta Albă (1949) 8 Bălţii eliberat (1941) Moartea, la 74 de ani, în temniţă, a poetului Vasile Militaru

(1959) Moartea, în exil, a poetului Horia Stamatu (1912-1989) 9 „Tezele“ ideologice ceauşiste (1971) 11 Ruşii înfrânţi la Stănileşti (1711) 12 Biserica Catolică, Papa Pius al XII-lea, excomunică pe

marxiştii atei, prilej de campanii anticatolice în ţară (1949) 13 Eliberarea Sorocăi (1941) 14 Înfiinţarea Universităţii din Bucureşti (1864) Eliberarea Chişinăului (1941) 17 Moartea savantului Nicolae C. Paulescu (1869-1931) 18-19 Altă undă de şoc în arestările din ţară (1952.) P.M.R. devine PC.R., U.T.M.- U.T.C (1965) 20 Moartea regelui Ferdinand (1865-1927) 21 Eliberarea Tighinei şi Ismailului (1941) 23 Dezrobirea Bolgradului (1941) Începutul „prelucrării problemei titoiste” (1950) 24 Moartea pictorului N Grigorescu (1838-1907) Naşterea lui Const. Noica (1909-1987) Debutul luptelor de la Măraşeşti (1917) Decretul 411 de graţiere (1946), aprox. 14000 de deţinuţi

ies din gulagul comunist 26 Eliberarea Cetăţii Albe, Armata Română atinge Nistrul

(1941) 28 Naşterea lui Victor Babeş (1854-1926) 30 Moartea, la New Yorc, a lui Ionel Perlea (1900-1970) Seceta şi foamea fac ravagii, dincoace şi dincolo de Prut

(1946)

August 1 Deschiderea Academiei Române, Ştefan Golescu-

preşedinte (1867) Greva minerilor din Valea Jiului (1977) 3 Legea pentru „reforma învăţământului” (1948) 4 Decretul asupra „regimului general al cultelor”, drum

deschis ateizării. (1948) Rezistenţa armată anticomunistă se înfruntă aprig cu

poterele roşii în Apuseni (1949) 5 Românii intră în Budapesta, eliberând-o de bolşevici (1919) Naşterea lui Marin Preda (1922-1980)


9 Uciderea lui M. Viteazul (1601) 11 Moartea poetului Ioan Barbu (1895-1961) 13 Moartea criticului de artă George Oprescu (1881-1969) 15- 20 Reforma Monetară , „stabilizarea “ (1947) Intensificarea emisiunii postului clandestin „Radio România

Viitoare” (1958) 18 Bombardamente puternice ale aviaţiei anglo-americane

(1944) 20 Bătălia lui Ştefan Vodă cu tătarii la Lipnic (1469) Sfinţirea mănăstirii Putna (1470) Începutul ofensivei sovietice în Basarabia şi Moldova

(1944) 21 R.P.R. devine R.S.R (1965) Moartea, la 83 de ani, a lui Nichifor Crainic (1972) „Primăvara la Praga“ picură multă încredere în inimi

româneşti (1968) 22 Iaşul ocupat de bolşevici (1944) 23 Pactul Ribbentrop- Molotov (1939) Lovitura de stat, capitularea, invazia sovietică în România

(1945) Guvernul g-l Constantin Sănătescu, apoi g-l N. Rădeascu

(1944-1945) 24 Chişinăul a căzut sub cizma rusesca (1944) Huşul ocupat de muscali (1944) 26 Bombardamente aeriene şi germane şi „aliate” (1944 27 Parlamentul de la Chişinău proclamă independenţa

„Moldovei” (1998) 29 Mari acţiuni de guerilă în Ţara Oaşului (1953) 30 „Arbitrajul“ de la Viena ne răpeşte nordul Ardealului

(1946) Armata Roşie intră în Bucureşti (1944) Înfiinţarea „Securităţii Poporului”, prin Decretul 221

semnat de C. I. Parhon (1948) 31 Trupele austriece ocupă Cernăuţii şi Bucovina veche (1774) Româna, „limbă de stat” în stânga Prutului (1989)

Septembrie 1 Începutul celui de-al doilea război mondial (1939) Moartea lui Liviu Rebreanu (1885-1944) Moartea, la 77 de ani, a dirijiorului George Georgescu

(1964) 2 Cadrilaterul cedat Bulgariei (1940) Moartea lui Traian Vuia (1872-1950) 3 Ample manifestări împotrva dictaturii regale (1940) 4 Începutul bătăliei Staliningradului (1942) 6 Abdicarea lui Carol al II-lea, Mihai I - rege (1940) Generalul Ion Antonescu., conducător al statului Român

(1940) 10 Moartea lui Avram Iancu (1824-1872) 12 „Armistiţiul“ iscălit la Moscova (1944) 13 Naşterea lui Corneliu Zelea-Codreanu (1899-1938) 14 Naşterea sociologului Traian Brăileanu (1882-1947) Decretarea „Statului Naţional Lergionar” (1940) 15 Rebeliunea bolşevică de la Tatarbunar (1924) 17 Acţiuni de anvergură în Maramureş împotriva sovietizării

(1944) 19 Moartea Luciei Sturdza-Bulandra (1873-1961) 21 Urmare a impuşcării lui Armand Călinescu se desfăşoară pe

21-22” Noptea cuţitelor lungi”sau „echinocţiul negru” (1939)

23 Naşterea lui Grigore Cobălcescu, primul geolog roman (1831-1892)

25 Atrocităţi maghiare contra românilor în nordul Ardealului (1940)

27 Moartea regelui Carol I (1839-1914) 28 „Desfiinţarea” lagărelor (1945) 29 Crearea în Germania a Armatei Naţionale

Române”antibolşevice (1944) 30 Începutul bătăliei de lângă Moscova 1941- până la 20

aprilie 1942

Octombrie 1 Onisifor Ghibu scoate la Chişinău săptămânalul „Ardealul“

(1917) Introducerea calendarului gregorian (1924) 3 Moartea, la 80 de ani, a mareşalului Al. Averescu (1938) 4 Moartea lui Dumitru Stăniloae (1903-1993) Apariţia, la Cernăuţi a publicaţiei „Bucovina” îngrijită de

fraţii Hurmuzachi (1848) Naşterea lui Aurel C. Popovici, doctrinar al naţionalismului

(1863-1917) Prima menţiune autohtonă a Iaşului (1408) Naşterea lui Petre Ţuţea (1902-1991) Moartea lingvistului Emil Petrovici (1899-1968) Inaugurarea postului „Radio Basarabia” Chişinău în (1939) 5 La Moscova, Churchill împarte cu Stalin Europa de Est

(1944) 6 Bătălia de la Rovine (1394) 7 Moartea lui Andrei Mureşanu (1816-1863) 8 Napoleon consimte ca ruşii să anexeze Principatele Române

(1808) Deportări succesive de evrei şi ţigani în Transnistria (1941) 15 Încoronarea la Alba Iulia a regelui Ferdinand (1922) 18-19 Paraşutarea în ţară de echipe întăritoare a mişcării de

rezistenţă armată (1951) 19 Naşterea lui S. Mehedinţi (1869-1962) Pleacă din gara Filaret a primul tren românesc Bucureşti -

Giurgiu (1869) Moartea lui Iancu Flondor (1868-1924) 20 Intrarea trupelor române în Debreţin (1944) 22 Moartea, în pribegie, la 87 de ani, a lui Pamfil Şeicaru

(1980) 25 Naşterea regelui Mihai I (1921) 26 Inaugurarea Universităţii ieşene (1860) Naşterea lui D. Cantemir (1673-1723) Naşterea lui V. Voiculescu (1884-1963) 27 Mare proces înscenat unor căpetenii anticomuniste (1948) 28 Moartea, la Aiud, a lui Mircea Vulcănescu, de 48 ani (1952) Decretul 410 semnat de I. Gh. Mauer, de restrângere a vieţii

monahale, ce duce la înăsprirea represiunii anticreştine (1959)

30 Mişcări studenţeşti în urma revoluţiei maghiare, la Cluj, Timişoara, Bucureşti, succedate de arestări (1956)

Noiembrie

1 Inaugurarea postului „Radio Bucureşti „(1928) Moartea, în bejenie, a poetului Aron Cotruş (1891-1961) George Palade, premiat cu Nobel pentru medicină (1974) 2 Izbucnirea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan (1874) Inaugurarea postului „Radio Moldova” la Iaşi (1941) 5 Naşterea lui M. Sadoveanu (1880-1961) Naşterea lui A. I. Cuza, patriarhul naţionalismului Dezvelirea statuii lui M. Viteazul la Bucureşti (1874) Manifestaţii regaliste cu tentă anticomunistă (1945,1946) 10 Puternic cutremur de pământ (1940) 11 Reînfiinţarea lagărelor şi începutul arestărilor masive (1944) Moartea prof. Ion Nistor mare combatant bucovinean.

(1876-1962), 12 Mihai Viteazul măcelăreşte 4000 de cămătari turci (1594) Naşterea lui Emil Racoviţă (1868-1947) Intrarea Armatei Române în Dobrogea (1878) 15 Moartea lui Const. Turcanu - Peneş Curcanu (1932) Apariţia revistei „Sfarmă Piatră “ îngrijită de Al. Georgian

(1935) Revoltă muncitorească la Braşov (1987) 16 Inaugurarea metroului din Bucureşti (1979) 17 Moartea lui Ion Inculeţ, neobosit luptător pentru Basarabia

(1884-1940) 22 Moartea în refugiu a lui Jean Moscopol (1979) 23 Aderarea României la Pactul Tripartit (1940) 26 Naşterea lui Eugen Ionescu (1912-1993) 27 Numeroase arestări din ordin sovietic (1944) 27-28 Omorârea lui N. Iorga şi Virgil Mădgearu (1940) Moartea lui Petru Comărnescu (1905-1970) 28 Intrarea trupelor germane în Bucureşti (1916) Unirea Bucovinei cu România (1918)


Intrarea regelui, Ferdinand în Bucureşti (1918) 30 Sfinţirea bisericii Sf. Petru şi Pavel din Huşi. (1495) Asasinarea lui Corneliu Zelea –Codreanu, a nicadorilor şi

decemvirilor (1938)

Decembrie 1 Unirea Transilvaniei cu România (1918) Lichidarea oficială a bisericii grecocatolice (1948) 2 Apariţia „Semănătorului” (1901) 6 Anglia declară război României (1941) Începutul „reeeducării“ prin tortură în închisoarea Piteşti

(1949) 4 Înfiinţarea Operei Române (1921) 5 Naşterea lui Mihail Manoilescu. (1891-1950) 6 Trupele române dezarmează la Socola pe cele ruseşti

bolşevizate (1917) Manifestaţii studenţeşti naţionaliste de amploare (1922) Guvern Naţional Roman antibolşevic la Viena (1944) 12 Tătarii ard Vasluiul şi Bârladul, reşedinţe domneşti (1440)

13 Moartea lui Nichuta Stănescu (1933-1983) Aderarea R.P.R.–ului la ONU, primul reprezentant- Ath.

Joja (1955) Începutul revoluţiei, (“revoluţiei!), la Timişoara (1989) 22 Naşterea lui Veneamin Costache (1768-1846) 22 “Revoluţia” doboară pe Ceauşescu 25 Instituirea Ordinului M. Viteazul (1917) Naşterea poetului Ioan Alexandru (1942-2000) Executarea ceauşeştilor (1989) 29 Împuşcarea lui I. Gh. Duca (1933) Desfiinţarea formală a Securităţii (1989) 30 Abolirea monarhiei- România se cheama R.P.R. (1947) 31 Moartea lui I. Creangă (1889) Tragicul accident de tren de la Ciurea, cu peste 600 de morţi

(1916) Lagărele şi închisorile deja „adăposteau” 2400 de

antibolşevici (1944) Primele emisiuni TV în R.P.R. (1956)

Scurtă istorie a banilor ____Ec. Aurel Cordaş___

1. Trocul (economia de schimb) Punctul de plecare al apariţiei

banilor îl reprezintă schimbul care la început s-a efectuat sub formă de troc (schimbul natural). Adică un bun se schimba cu altul (de exemplu carne contra unelte).

Schimbul natural (trocul) –impli-ca de multe ori dificultăţi, deoarece obi-ectele destinate schimbului nu aveau aceiaşi valoare.

In Asia Mică, în templele şi sanctuarele din Orientul Apropiat (Egipt, Mesopotania, Palestina, Regatul Mitit, Fenicia) au fost atestate arheologic activităţi de schimb.

2. Banii marfă (banii naturali) Este vorba de o marfă aleasă din

multe altele, având calităţi deosebite efectuării schimbului (se detaşează uşor, are o anumită valoare de întrebuinţare, este divizibilă, dă încredere la toată lumea şi care se conservă pe timp îndelungat).

De exemplu: animale, piei, blănuri, sclavi, tutun, ţesături, scoici, perle, mirodenii, bucăţi de metal s.a.

Deci un pas important pe drumul parcurs de la troc la monedă, la constituit căutarea şi găsirea unui echivalent general, adică o marfă unanim acceptată de toţi participanţii la schimb, care să poată îndeplini simultan funcţia de mijloc de schimb, mijloc de circulaţie, independent de valoarea de folosită.

3. Metalul – bani Examinarea apariţiei monedei în

Asia Mică a dezvăluit desfăşurarea unui proces similar, care a plecat de la un etalon general recunoscut şi acceptat.

Etapa în drumul spre monedă, cea a adoptării unui echivalent general - ca etalon de măsură a valorii - a fost precedată în cele mai multe cazuri, de acceptare a metalului ca principală formă

bănească. Acest fenomen a fost complicat şi lent.

Se ştie că în Orientul Apropiat, de timpuriu (Epoca Aramei 4000 – 2800 i.H.) argintul şi cuprul au fost metalele utilizate frecvent ca echivalent general.

Dar la sfârşitul Epocii Bronzului (2800 – 1200 i.H.) în Orientul Apropiat un rol identic l-au jucat în principiu aurul, bronzul şi argintul.

Aceasta nouă formă a banilor- marfă, metalele aveau o valoare mare deoarece din ele se puteau prelucra podoabe, unelte ş.a.

Perioada metalului-bani a îmbră-cat „mai multe forme:

La început s-au folosit bucăţi de metale în vrac care erau cântărite împreună.

Mai târziu metalele au fost puse în diferite forme (inele, bijuterii, fire) şi erau cântărite cu prilejul tranzacţiilor.

A treia etapă cunoaşte răspândirea lingourilor cu forme şi greutăţi binedefinite.

Ulterior lingourile au fost marcate pentru autentificarea greutăţii şi calităţii metalului.

4. Banii-monedă Din metalul-bani au evoluat

banii-monedă. Bunurile enumerate mai sus au fost înlocuite cu metale preţioase.

Am văzut că la un moment dat, metalele preţioase circulau sub forma de lingouri. Deoarece bucăţile de metal preţios folosite ca bani, erau de greutate şi puritate diferită şi la fiecare operaţie de schimb trebuiau verificate, tăiate şi cântărite parte din aceste lingouri, ceea ce consuma timp îngreunând procesul de schimb.

Pentru simplificarea operaţiilor de schimb s-a recurs la baterea de monedă de o anumită greutate, formă şi puritate.

Cetăţile greceşti şi bancherii particulari au avut ideea să imprime pe lingouri cu o daltă sau o pecete, un semn

de marcă sau o ştampila care garanta valoarea şi puritatea metalului.

Când imprimarea s-a făcut pe bucăţi de metal plate, aproximativ rotunde şi pe amândouă feţele şi au aparut simultan în mai multe centre comerciale (dar toate în sec. VII i.H.) putem vorbi de apariţia monedei propriu-zise.

După Herodot (484-420 i.H.) primile monede ar fi bătute în statul antic Lidia (Asia Mică).

In lumea economică primele monede de metal preţios ar putea fi făcute cele din China (sec. IX i.H.). Tot în China ar fi apărut şi banii de hârtie în sec. IX-VII î.H. şi începând cu sec XVII în Europa.

Şcolile economice de la sfârşitul sec. al XIX-lea încoace au consolidat ideea ca moneda nu este altceva decât rezultanta unui proces complex (religios, social, etic, economic, politic, juridic şi estetic) de lungă durată. (L. Breglia)

Apărute în cursul evoluţiei, monedele au devenit mijloc de tezau-rizare, schimb, plată şi mijloc de circulaţie.

Pentru a se evita suprapunerea denumirii monetare cu denumirea unităţilor de măsura, împăratul Bizan-ţului, Ludovic cel Sfios, fiul lui Carol cel Mare a decretat pe la anul 825 d.Hr. că se vor bate 240 de piese dintr-o livră de argint.

Livra de argint este egala cu 490 gr. în sistemul actual. Aceasta face ca dinarul să cântăreasca 2 gr. S-a păstrat obiceiul de a socoti ca 240 de dinari valorau o „livra”. Aceasta nu avea nici o legatura cu livra ca măsură de greutate. Livra ca valoare de monedă se născuse.

Astfel talantul folosit de unele popoare din Orientul Antic şi rămas în istorie în special din parabolele biblice, înainte de a fi unitate monetară, a fost unitate de greutate.

Astfel ca măsură de greutate


unitatea monetară şi de cont folosită pentru argint în lumea greacă cântarea 26,196 în sistem attic şi 37,142 în sistem eginetic (greutatea pe care putea să o poarte un emu).

Pe vremea Mântuitorului un dinar repezenta salariul zilnic al unui muncitor agricol (Matei, 20, 13) şi asigura întreţinerea unui om pe 24 de ore (Luca, 10, 35), (Marcu, 14, 5). 1 dinar = 4,50 gr. argint.

Istoria monedelor este interesantă deoarece reflectă obiceiurile, starea socială, politică şi economică, gradul de

civilizaţie al epocilor în care au apărut. Sistemele monetare şi monedele

perioadei feudale imitau în mare măsură pe cele romane.

Diviziunile monetare stabilite de Carol cel Mare au stat la baza sistemelor monetare din numeroase ţări vest-europene din sec. al VIII-lea până în sec. al XIII-lea, iar cu unele modificări până în secolul trecut, când a început să se folosească pe scară largă sistemul zecimal

Bibliografie selectivă Albu şi colaboratorii – „Dicţionar de

economie politica”, Editura Politică, Bucureşti, 1974.

Ovidiu Drîmba - „Istoria culturii şi civilizaţiei”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol. I-II, Bucureşti, 1984.

Jean Favior – „Istoria banilor”, Editura Aslamis, Bucureşti, 1994.

Costin Kiritescu – „Moneda – Mica enciclopedie”, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.

Radu Negrea – „Banii şi puterea”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990.

Folosirea origamelor în activităţile extraşcolare Prof. Mik Mihaela Evelina Origami – joc şi îndemânare. Origami – joc şi artă.

Origami – joc şi destindere. Origami – joc şi imaginaţie. Origami – joc şi răbdare.

Origami este arta plierii hârtiei pentru a obţine diferite lucruri, de la cele mai simple modele pana la cele mai complicate. Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de „a îndoi” şi kami cu sensul de „hârtie”, deci „hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata

Mulţi oameni folosesc aceste origame, dar putini ştiu cum se cheamă. Cine nu si-a construit un coif din ziar intr-o zi călduroasa, sau o bărcuţă din hârtie pentru a o pune pe apa să plutească, sau o broscuţă săltăreaţă ca să amuze un copil? Cu toţii am văzut pe cineva cum, dintr-o bucata de hârtie sortită coşului de gunoi, prin mai multe plieri, împăturind şi despăturind într-o ordine numai de el ştiută , a ieşit la iveală o pasare, un trifoi, o casa sau cine mai ştie ce figură interesantă. Cu toţii am încercat apoi sa construim acea figură, dar fără indicaţii precise nu ne reuşea nimic sau ieşea cu totul altceva.

Origamele îmbină precizia cu creativitatea. Dintr-o singură figură de bază pot rezulta o sumedenie de figurine finale. Fiecare poate interveni la un moment dat punându-şi imaginaţia la contribuţie sau, uneori, din pura întâmplare să rezulte lucruri extraordinar de frumoase.

Aceasta arta cu tradiţie în Japonia s-a răspândit pe întreg globul, având astăzi din ce în ce mai mulţi adepţi. Aceasta se datoreşte în mare parte şi multelor cărţi şi publicaţii care le fac din ce în ce mai cunoscute şi mai accesibile. şi internetul este un mijloc de cunoaştere a acestei arte. Este de ajuns sa tastezi cuvântul „origame” intr-un motor de căutare şi-ţi apar în fata ochilor nenumărate figurine făcute dintr-o simpla bucata de hârtie. Se pot vedea de la cele mai simple şi în acelaşi timp tradiţionale origame (cocor, broasca, trifoi) şi până la aşa numitele „sculpturi” în hârtie, acele ansambluri de origame care formează

un tot unitar (lebăda). De asemenea, prin alăturarea mai multor astfel de origame se pot crea peisaje întregi, machete etc.

Minunata lume a origamelor a fost îmbrăţişată de unii pedagogi care considerau ca prin învăţarea formelor de bază se ajunge la o rafinare a gândirii copiilor în direcţia înţelegerii relaţiei între corp şi reprezentarea sa din hârtie, iar alţii o blamau ca fiind îngrăditoare, prin legile stricte care trebuiau urmate pentru a obţine figura dorită.

Însă, majoritatea e de partea celor care o îndrăgesc şi care o folosesc în activităţile şcolare şi extraşcolare încă de la cele mai fragede vârste. Astfel, la grădiniţe sunt folosite cele mai simple forme pentru dezvoltarea dexterităţii, iar la clasele mai mari se folosesc pentru a sublinia trăsăturile definitorii ale unui obiect.

Alături de celelalte forme de activitate de timp liber, cercurile de Protecţia mediului din cadrul Clubului Elevilor constituie cadrul adecvat de manifestare a personalităţii copiilor, a prefe-rinţelor şi înclinaţiilor, intereselor şi capacităţilor lor creatoare.

Si pentru că în viaţa fiecărui copil, jocul ocupă, evident, locul preferat, şi în activităţile de cerc un loc aparte îl ocupă jocul didactic, caracterizat printr-o îmbinare specifică a unei sarcini instructive cu elemente de joc.

În cadrul cercului de Protecţia mediului, origamele sunt folosite pentru a putea face mai uşor deosebirea dintre o broască şi o broască ţestoasă, dintre un cocor şi un porumbel, dintre un trifoi şi o crizantemă, dintre o pisică şi un câine, punându-se accentul pe trăsăturile caracteristice comune şi pe cele distinctive.

Origamele sunt folosite în activitatea de la Clubul Elevilor pentru dezvoltarea îndemânării, a răbdării, a creativităţii şi în acelaşi timp a rigorii.

De asemenea, prin realizarea origamelor copiii învaţă să recicleze chiar şi o bucată de hârtie, făcând dintr-o hârtie folosită un lucru extraordinar de plăcut.

Îşi dau seama că orice lucru cât de neînsemnat poate fi reciclat şi din ceva nefolositor să iasă un lucru foarte frumos. Se dezvoltă astfel spiritul de economie, de păstrare a resurselor naturale şi de protejare a mediului.


Aplicaţi ale secţiunii de aur _________Prof. Ioan Spânu_________ Deoarece în numerele trecute am prezentat Numărul de

Aur ca valoare a raportului lungimilor segmentelor determinate de Secţiunea de Aur pe un segment dat, voi arăta că acest număr se poate considera ca unitate de măsură pentru lungimi şi care posedă o proprietate specială şi anume: orice multiplu este egal cu suma celor doi submultipli precedenţi. Pentru a înţelege mai bine, să considerăm pentru început unităţile de lungime uzuale: cm , dm, m, între care avem relaţiile: 1cm, 10 cm , 102 cm , dar 1cm+10cm <100 cm. Imaginăm un sistem de unităţi de lungimi care cresc din 2 în 2: 1 ( cm ), 2 ( cm ), 22 ( cm ) observând că 1+2<4,iar acum vom cosidera un sistem de unităţi de lungimi care cresc din 1,5 în 1,5 (ordinul de multiplicitate este 1,5) adică: 1 ( cm ) 1,5 ( cm ), 1,52 ( cm ) unde vom observa că 1+1,5>2,25.

Deci pentru a îndeplini condiţia ca un multiplu să fie EGAL cu suma a doi submultipli precedenţi trebuie ca în acel sistem de unităţi de lungimi să avem ca ordin de multiplicitate un număr cuprins între 1,5 şi 2. Acest număr este tocmai Φ =

215 +

= 1,61803398875…

Observăm că Ф este o unitate de măsură care „depinde” de segment spre deosebire de sistemul uzual de măsură în care unitatea de măsură este independentă de segment şi este apriori fixată. Modul de obţinere a unei Secţiuni de Aur a unui segment am văzut în articolele precedente precum şi construcţia Dreptunghiului de Aur în are valoarea raportului dintre lungime şi lăţime este Ф.

In continuare voi prezenta un triunghi isoscel în care valoarea raportului dintre lungimile laturilor necongruente este Ф şi anume triunghiul isoscel în care măsura unghiului de la vârf este de 360.

Figura 1

Fie ∆ABC isoscel AB = AC (Fig. 1) în care măsura

<BAC = 360 = > m (<ABC) = 720 Şi notăm BC = 1, AB = x. Ducem bisectoarea [BD unde

Dє [AC] = > în ∆BDC avem m (<B) = 360, m (<C) = m (<D) = 720 = > ∆BCD-isoscel = > BD = 1.In ∆ABD m (<A) = m (<B) = 360 = > ∆ABD-isoscel = >BD = AD = 1 = >DC = AC-AD = x-1.Din congruenţa unghiurilor rezultă că ∆ABC~ ∆BCD =

>1

11 −

==>=x

xCDBC

BCAB

x2-x-1 = 0 (1).Aplicăm

formula de rezolvare a ecuaţiei de gradul al doilea, obţinem

soluţia pozitivă x = 2

15 +, pe care o notăm cu Ф. Dacă în rel.1

înlocuim pe x cu Ф obţinem Ф2-Ф-1 = 0 1+Ф = Ф2, demonstrând în acest fel că sistemul de unităţi de lungime cu ordinul de multiplicitate Ф satisface condiţia impusă ca un multiplu să fie egal cu suma celor doi submultipli precedenţi.

Dacă în ∆ABC aplicăm teorema bisectoarei obţinem

Φ===>=<=>=

1111

DCsaux

DCDC

xDCAD

BCAB

deci comparând cele două valori ale lui DC găsim că Ф-1 = Φ1

.

Folosind proprietatea unei proporţii că suma sau diferenţa numărătorilor pe suma sau diferenţa numitorilor este un raport egal cu fiecare din rapoartele proporţiei obţinem un şir de rapoarte egale, din care se deduce şirul Numărului de Aur:

… ,1,12 ΦΦ

Ф, Ф2, Ф3, … (vezi articolul „Despre secţiunea de

de Aur”). Voi arăta o modalitate de construcţie a ∆ABC fără a

măsura cu raportorul unghiurile de 360 sau 720 ci numai folosind compasul şi rigla negradată plecând de la observaţia că

Φ=BCAB

, deci va fi suficient să construim pe un segment dat o

Secţiune de Aur şi atunci segmentul „mare“ din diviziune va fi baza triunghiului isoscel, iar segmentul dat va fi folosit pentru construcţia laturilor congruente ale triunghiului isoscel.

Voi folosi o modalitate prin care pornind de la un pătrat, voi construi un Dreptunghi de Aur, care va avea drept lăţime latura pătratului, un Triunghi de Aur în care cateta mică este latura pătratului, o Elipsă de Aur şi un pentagon regulat cu latura egală cu latura pătratului.

Fie un pătrat ABCD unde AB = 2, deci AM = 1 = >în ∆AMD m (<A) = 900 = >Teorema lui Pitagora DM = 5 . Construim cercul cu centrul în M şi de rază MD = 5 ,care va fi notat C1 (M, MD) şi fie {E} = C1∩ [AB = >AE = AM+ME = 1+ 5 (FIG. 2). Deci în ∆AED m (<A) = 900 avem tg D =

Φ=+

=2

15ADAE

, deci AE = 2Ф şi AD = 2 sunt laturile

unui dreptunghi de aur. Construim cercul C2 (A,AE) şicercul C3 (B, AE) şi fie {G} = C1 ∩ C2 = >AG = BG = 2Ф =

> Φ=Φ

=2

2ABAG

= >m (<AGB) = 360.

Fie {N} = [AD ∩ C2 şi {L} = [BC ∩ C3 şi deoarece AN =

BL = 2Ф = > Φ=Φ

=2

2ABAN

, deci dreptunghiul ABLN este

un Dreptunghi de Aur, iar pe cale de consecinţă elipsa înscrisă în dreptunghi va fi o Elipsă de Aur.

Figura 2

Fie {J} = [AD ∩ C3 şi {K} = [BC ∩ C2, deci în ∆ABJ m

(<A) = 900 AB = 2, BJ = AE = 2Ф şi aplicând Teorema lui Pitagora obţinem


AJ2 = BJ2 – AB2 = 4Ф2- 4 = 4 (Ф2-1) = 4Ф (am folosit relaţia Ф2 – Ф- 1 = 0) = > AJ = 2 Φ , deci în dreptunghiul ABKJ lungimea este medie geometrică între lungimea şi lăţimea Dreptunghiului de Aur. Ţinând seama că într-o elipsă avem c2 = a2 – b2 unde a şi b reprezintă lungimea semiaxei mari respectiv semiaxa mică, iar c reprezintă distanţa focală rezultă c2 = Ф2-1 = Ф = > c = Φ adică OF = AJ/2 deci ∆ABJ este un Triunghi de aur sau Triunghi egiptean deoarece reprezintă jumătate din secţiunea axială a Piramidei lui Keops.

Aş observa că pentru a obţine înclinaţia piramidei constructorilor piramidei le era suficient un echer de forma ∆ABJ prevăzut cu fir plumb şi cumpănă şi atunci se păstra Secţiunea de Aur indiferent de dimensiunile pătratului de la bază. Se zice că Pitagora după ce a vizitat Egiptul ar fi spus despre Piramida Mare că acolo totul este Numărul de Aur.

Voi demonstra construcţia pentagonului regulat. Fie [AH bisectoarea unghiului BAG unde Hє C2 = > m (<HAG) = 720: 2 = 360 = > ∆GAB ≡ ∆ AHG = > AB = GH şi ţinând seama că AH = GB = > patulaterul ABHG este trapez isoscel = > BH║ AG = > < GAH ≡ < AHB (a.i) = > în ∆AHB avem <A≡ <H = > ∆ABH isoscel = > AB = BH, deci avem AB = BH = HG. Analog se demonstrează că AB = AI = IG, deci pentagonul ABHGI este regulat. Mai observăm că de exemplu AG este latura pentagonului stelat şi deci latura pentagonului stelat şi latura pentagonului convex înscrise în acelaşi cerc se află în raportul Secţiunii de Aur a cărui valoare fiind Ф = 1,618033988…adică un număr iraţional rezultă că cele două segmente sunt incomensurabile, adică cele două segmente nu pot fi măsurate folosind aceeaşi unitate de măsură. O situaţie asemănătoare întâlnim la pătrat unde valoare raportului dintre lungimea diagonalei şi a laturii este 2 = 1,4142…care este tot număr iraţional.

Presupunând că am construit un pentagon regulat şi ducem toate diagonalele sale obţinem un pentagon stelat care se mai numeşte Pentagramă şi care are proprietăţi foarte interesante (vezi figura 3.)

Figura 3

Observăm că în interiorul pentagonului stelat ACEBDA

s-a format pentagonul convex A1B1C1D1E1, iar în interiorul pentagonului stelat A1C1E1B1D1A1 se formează pentagonul convex A2 B2 C2 D2 E2 şi ne putem imagina că acest şir de pentagoane alternând cu pentagrame este nesfârşit. Această proprietate a fost menţionată pentru prima dată de Euclid în lucrarea Elemente cartea a XIII-a, iar unii autori o atribuie lui Eudoxus din Cnidos. în demonstraţia făcută cu privire la modul de construcţie a pentagonului regulat am văzut că în interiorul său apar trapeze isoscele în care baza mare este latura pentagranei, iar baza mică şi laturile neparalele sunt laturi ale pentagonului convex.

Deci spre exemplu în trapezul ABCE avem AB║EC, iar

în trapezul ABCD avem BC║ AD = > AB ║ D1C, iar BC ║ AD1 unde {D1} = AD ∩ EC şi AB = BC = > ABCD1 este romb = > AB = AD1 = CD1. Analog se demonstrează că ABC1E este romb = >AB = BC1 = > AD1 = BC1 şi ţinând seama că AD = BD = > prin scădere că DD1 = DC1 şi analog BB1 = AE1 = > ABB1E1 este trapez isoscel cu unghiurile de la bază de 720 = >E1B1 = AE1. Aşadar diferenţa dintre latura pentagonului stelat şi latura pentagonului regulat înscris în acelaşi cerc este egală cu latura următorului pentagon stelat ce se formează, ducând diagonalele în pentagonul interior..

In ∆ isoscel ACD de exemplu cu m (<A) = 360 şi [CD1] bisectoare = >AD/AD1 = Ф

Rezultă că fiecare latură a pentagonului ste;at este împărţită în Secţiunea de Aur de oricare dintre celelalte două care o intersectează, iar AD/ DD1 = Ф2, deci raportul dintre laturile a două pentagrame succesive este Ф2.

Dacă ne fixăm atenţia asupra vârfurilor din şirul de pentagramei observăm că fiecare vârf apare rotit faţă de precedentul şi anume cu un unghi de 360, deci putem construi o succesiune de arce de cerc, succesiune ce va forma o Spirală logaritmică deoarece raportul între raze este constant atunci când curba parcurge unghiuri egale. Ne putem uşor imagina pentagonul poate fi supus unei mişcări de rotaţie şi unei omotetii, iar dacă privim în spaţiu Spirala logaritmică devine o elice conică care tinde asipmtotic spre centrul cercului circumscris pentagonului care în spaţiu devine centrul unei sfere. Această mişcare de rotaţie poate fi menţinută cu ajutorul unor „sfârleze”, o secţiune prin una din aceste sfârleze fiind patrulaterul DE1A1B1, în figura 3 apărând existenţa a 5 „sfârleze”, dar dacă se consideră şi al doilea pentagon înscris în acelaşi cerc care a fost divizat în 10, atunci apare posibilitatea existenţei a 10 „sfârleze” ceea ce ne poate duce cu gândul la dodecaedru care deşi are 12, pe două din ele le putem considera ca baze prin care trece axa dodecaedrului, iar celelalte 10 consider că efectuează o rotaţie în jurul axei proprii şi totodată în jurul axei dodecaedrului. Despre dodecaedru se ştie că prima şi cea mai veche relatare se datoreşte lui Platon, care în TIMEU arată pitagoricienii, dădeau o deosebită atenţie studiului celor cinci poliedre regulate convexe.

A doua mărturie este aceea a lui Iamblic din Calcida, care a trăit pe la sfârşitul secolului al III-lea şi începuturile celui de-al IV-lea care menţionează faptul că Hippasu din Metapont, elev din şcoala lui Pitagora, a pierit într-un naufragiu, pedepsit fiind de zei pentru că s-a lăudat cu descoperirea dodecaedreului.

Tot de la Iamblic ne-a rămas următoarea legendă care ne spune că pitagoreicii aveau ca semn de recunoaştere între ei pentagrama şi un hangiu a îngrijit pe un discipol din şcoala lui Pitagora, discipol ce era bolnav şi sărac, iar acesta, drept mulţumire, a cerut o tăbliţă pe care a desenat pentagrama spunând hangiului s-o atârne undeva la vedere. Trecând odată pe la han un străin şi văzând tăbliţa, s-a interesat de provenienţa ei şi a răsplătit cu generozitate bunătatea hangiului.

De fapt, este foarte probabil, că nici pentagrama şi nici dodecaedrul n-au fost descoperite de Pitagora sau de vreunul din elevii lui. Pentagrama era un semn cunoscut cu mult înainte de către etrusci, tot din aceeaşi perioadă fiind datate corpuri sub formă de dodecaedru care se pare că erau folosite drept zaruri.

Nu este exclus ca tocmai existenţa pentagramei şi a dodecaedrului în Italia, pe vremea lui Pitagora, i-a sugerat dorinţa de a le studia din punct de vedere geometric şi e sigur că descoperirea proprietăţilor geometrice ale pentagramei şi ale dodecaedrului se datoresc lui Pitagora şi şcolii sale, or aceste descoperiri prezintă interes, nu figurile în sine. O anumită alură mistică a pentagramei s-a transmis din antichitate până în zilele noastre.

Prin secolul al XVI-lea, Paracelsus considera pentagrama ca un simbol de sănătate şi de prosperitate, iar în zilele noastre numeroase state au inclus în drapeul lor naţional pentagrama mai cunoscută fiind sub numele de „stea”, iar cel mai recent exemplu este drapelul Uniunii Europene care are pe drapelul său un număr de 12 stele.

Bibliografie: Florica T. Câmpean; Probleme celebre din istoria

matematicii.


Cartea, fereastră spre cunoaştere

Angelica Marcela Marcu Cartea, oglinda mântuirii omeneşti,

apropie peste spaţiu şi timp pe cel care caută de cel care descoperă, oglindă în care licăreşte o speranţă de viitor. Mii de rafturi de cărţi, milioane de titluri au devenit un adevărat ocean al scrierilor. Ne punem deseori întrebarea: Ce să citim? Ce merită citit? Timpul cerne şi alege scrierile valoroase, astfel că, fiecare carte îşi găseşte cititorul. În măsura în care societăţile omeneşti se înalţă şi progresează meritul este legat şi de existenţa cărţilor. De la pietroglife până la microfilm, mesajul scris a cunoscut un număr considerabil de forme. Armonia diferitelor elemente ale cărţii: text, imagine, legătură, exemplare de calitate exprimă nivelul tehnic şi intelectual al unei societăţi.

În evoluţia cărţii s-au pus două întrebări: cel mai mic volum pentru conţinutul cel mai mare şi grija pentru o carte cât mai rezistentă în timp. Astăzi inteligenţa umană a stocat pe suport electronic mii şi mii de cărţi sau informaţii.

Formele vieţii spirituale a unui popor apar întâi pe cale orală şi, mai târziu, îmbracă forma scrierii, a scrierii de mână la început, apoi a scrierii tipărite. Bogăţia unei civilizaţii este opera scrisă, cartea, devenită în timp monument al creaţiei geniului uman.

Originile cărţii se pierd în negura vremii. Toate civilizaţiile care au cunoscut scrisul au dat forme particulare Cărţilor lor.

În Orientul antic se scria pe tăbliţe de ceramică, în Egiptul şi Grecia antică se

scria pe foi de papirus. Din secolul al II-lea, atât în Orient, cât şi în Occident se răspândeşte scrisul pe suluri de pergament, adevărate opere de artă prin măiestria scrierii, dar şi prin frumuseţea învelitorilor, din scoarţe de lemn, îmbrăcate în piele, împodobite cu desene în relief şi pietre scumpe. Din secolul al XI-lea, pergamentul este înlocuit de hârtie, adusă din ţările Orientului în Europa. Apariţia hârtiei şi inventarea tiparului de către Gutenberg, în anul 1455, au marcat un punct de răscruce în evoluţia cărţii, considerate ca fiind cele mai importante descoperiri din istoria cunoaşterii umane.

Cărţile caligrafiate pe foi de pergament sau pe hârtie, manuscrisele, erau frecvent împodobite cu diverse elemente decorative: litere ornate, chenare, frontispicii, reprezentări simbolice, monocrome sau policrome, cunoscute sub numele de miniaturi, termen derivat de la denumirea oxidului roşu de plumb, sau miniu, folosit la executarea acestor decoraţii. Nicolae Iorga constata că „miniatura constituie una dintre manifestările cele mai splendide ale sufletului evului mediu”.

Mărturiile scrise sunt verigi în salba istoriei seculare atât a poporului român, cât şi a celorlalte popoare cu care a convieţuit. Astfel, cartea care a înfruntat timpul, venind dintr-o altă epocă, devine piesă de muzeu sau se regăseşte pe rafturile bibliotecii, lăcaşul glasurilor adânci ale eternităţii.

Astfel de cărţi sunt unicate, rarităţi editoriale şi bibliografice, mărturii ale trecerii prin vreme şi rod al cunoaşterii şi înţelepciunii.

În cărţile pe care le alege cineva, le păstrează cu îngrijire, le lasă după sine ca o moştenire scumpă - se vede icoana sufletului său1.

Aceste publicaţii ― document, devenite rarităţi prin anul de apariţie, prin dedicaţiile autografe, notiţele marginale, manuscrise, scrisori, sunt dovada unor relaţii seculare trainice, demonstrând acea dragoste de carte specifică poporului român.

Caracterul de colecţie al acestui fond este conferit de faptul că el s-a constituit în timp, completat sporadic. Criteriile de selecţie au fost: raritatea şi vechimea. Conform Dicţionarului Enciclopedic: cuvântul rar înseamnă puţin numeros, care se găseşte în puţine locuri, scump, preţios, deosebit. Iar din multitudinea de sensuri ale cuvântului vechi, ne interesează următoarea explicaţie: care există de mult timp, care a apărut, a luat fiinţă, a fost făcut cu mult timp în urmă.

Documentele sunt neobişnuite, căci vin din alte veacuri, din secolele al XVII-lea – al XX-lea, emanând suflul timpurilor, cu pecetea vremurilor de restrişte imprimată adânc în filele îngălbenite. Trecutul cărţilor are, prin natura sa, un farmec irezistibil, un simţământ de întoarcere în timp. Documentele şi cărţile de altădată par mai frumoase, pentru că păstrează parfumul înţelepciunii şi frumuseţii altor timpuri. _________________

1 Nicolae Iorga. Cugetări. Bucureşti: Editura Albatros, 1972. p. 45.

Scriitori huşeni contemporani

Constantin Donose Înaintând tot mai greu în vârtejul

schimbării, cu dorinţa de a găsi repere cât mai trainice, în această epocă a prefacerilor necesare şi uneori de neînţeles, colectivul de salariaţi ai Bibliotecii municipale ”Mihai Ralea“ din Huşi este tot mai conştient de forţa pe care o reprezintă cartea, această alcătuire fără de care nu putem să ne închipuim lumea în care trăim. Dar faptul că activitatea culturală în oraşul dintre vii nu este aşezată la locul cuvenit, ba chiar se află în grea suferinţă, o dovedeşte scăderea nemaiîntâlnită a

numărului de cititori, ca şi raritatea lansărilor de carte, gen de manifestare cu impact imediat şi profund asupra consumatorului de cultură. Şi acest lucru se petrece, paradoxal, tocmai într-o perioadă în care creatorii huşeni tipăresc într-un an mai mult decât se tipărea nu demult în două-trei decenii!

Orice apariţie editorială este, indiscutabil, o sărbătoare a spiritului, dar ea capătă dimensiuni sporite atunci când autorul respectivei plăsmuiri este concitadinul nostru. Ori îmi pare total nefiresc faptul că huşenii îi cunosc prea puţin pe cei aproape 200 de autori huşeni de carte, care se înscriu în lista personalităţilor locului, dar mai grav este că nu-i cunosc nici măcar pe autorii

contemporani. Oameni în general foarte modeşti, pe care îi putem întâlni mergând împovăraţi de gânduri pe străzile nepavate ale Huşului, în piaţă, în magazine, uneori în biserici…dar care, spre cinstea lor, cochetează cu eternitatea, având conştiinţa că o carte este o adevărată victorie împotriva morţii. S-ar putea spune multe despre efortul financiar fără de care editarea cărţii este imposibilă, despre privaţiunile la care autorul este obligat să-şi supună familia, despre împrumuturile pe care le face la bănci şi prieteni… şi totul pentru a oferi cu multă generozitate gândurile aşternute în pagini de carte, în lungile nopţi care poartă amprenta unei susţinute şi chinuitoare munci intelectuale, ştiind cu precizie, încă de la început, că nu


va cunoaşte nici un fel de beneficii materiale. Şi parcă avea dreptate Dumitru Bălăeţ scriind: „Nu este corect a numi drept intelectual pe oricine care lucrează într-o activitate intelectuală, ci numai pe aceia care sunt creatori, fie şi nerecunoscuţi sau neluaţi în seamă, în sfera lor de activitate”.

Încercând să enumerăm cele mai notabile apariţii editoriale ale ultimilor 3 ani nu putem începe altfel decât cu prof. dr. Theodor Codreanu, vârful intelectualităţii huşene, suflet cald, construit exclusiv pe dimensiune binelui, autor a peste 20 de volume, care în ultimii ani a îmbogăţit literatura naţională cu: „Transmodernismul” (2T005), „Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a istoriei româneşti” (2005), „Numere în labirint” vol.I (2007), „Numere în labirint”vol. II (2008), precum şi recentul volum „A doua schimbare la faţă” (2008), carte despre care George Mihalcea, într-o amplă recenzie afirmă:” …este o capodoperă. Celor care cuvântul capodoperă le-ar părea exagerat, le voi spune că-l folosesc, în legătură cu un contemporan, abia pentru a doua oară în câţiva zeci de ani. În plus, de la de la prima până la ultima literă, cartea lui Theodor Codreanu acoperă pe deplin orice elogiu…”

Cuvenite aprecieri distinsei doamne prof. dr. Mirela Marin pentru cartea „Metaromanul baroc” (2005).Un alt creator de cu origine huşeană este prof. Petru Brumă, un autentic poet satiric, parodist şi fabulist, care ne-a desfătat în ultimul timp cu „Bal în doi: fabule şi parabole”, în colaborare (2006) şi „Arca lui Dumas: Primele 18 ore în Tabăra Democraţiei” (2007).

Cam din aceeaşi familie face parte şi un interesant poet local, ec. Ioan Marcu, cu de acum cunoscutul serial „Boabe de piper”, din care a publicat vol.2 în 2006 şi vol. 3 în 2007, autor care impresionează prin sinceritatea şi multitudinea prezentării în versuri a întâmplărilor sociale ce se petrec în localitatea noastră cât şi la nivel naţional, abundând în amănunte care uneori reuşesc să incendieze sufletul cititorului.

Aflat la al 5-lea volum, scriitorul Ion Gheorghe Pricop, a cărui destin literar s-a cristalizat deja într-o operă rezistentă în timp, a publicat în 2006 un vârf al creaţiei sale poetice intitulat „Caligramele desti-nului”. Având în urmă un lung trecut plin de înfăptuiri literare, scriitorul Ion Gh. Pricop a publicat recent la cunoscuta editura Timpul din Iaşi, volumul de versuri” Terapiile invocaţiei. Lecturându-l am fost fermecat de amestecul străin de duioşie, de tristeţe şi ironie, emoţionându-mă în acelaşi timp reflexiile adânci şi avânturile de certa tinereţe spirituală ale creatorului. O plăcută surpriză au oferit şi cei 5 debutanţi, poeţii: Dragoş Angheluş cu „Timpul ca obsesie” (2005), Nicuşor Darabană cu „Nechibzuitele iubiri“ (2005), Ioana Vlăsceanu (numele adevărat

Ioana Frenţescu) cu „Floarea sufletului” (2007) , precum şi romanul lui Cezar Pricop,” Patria de carton” (2005), ca şi scânteile de înţelepciune strânse de preotul Nicolae Trofin în volumul „Cugetări” (2007). În remarcabile evenimente editoriale s-au constituit volumul de memorii „Cetatea Diavolului” (2005), a fostului pefect de Fălciu din perioada interbelică Victor Corbuţ, precum şi antologia lirică îngrijită de Theodor Codreanu, „Nunţile focului” (2006) de Ion Alexandru Angheluş, cel care pe parcursul a două decenii a fost o veritabilă emblemă a Huşilor.

Dar niciodată în peisajul spiritului local nu au apărut atât de multe monografii înţesate de informaţii de ordin pur istoric şi cultural. Amintim în primul rând pe prof. Clit Costin, devenit o adevărată autoritate în domeniu, un fel de manager spiritual al Huşului, consecvent cu sine chiar şi în faţa inerentelor piedici, care ne-a oferit convingătoare argumente documentar- istorice în volumele: „Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi” vol. I (2005) în colaborare cu elevul său Mihai Rotariu, „Biserica Sfântul Gheorghe din Huşi” (2006), „Mănăstirea Rafaila” (2007).

Prolificului scriitor prof. dr. Vicu Merlan, cel care susţine cu rigurozitate ştiinţifică respectarea tradiţiilor, recunoaşterea valorilor contemporane şi cinstirea înaintaşilor îi aparţin: „Unelte şi arme din silex şi piatră din eneoliticul Moldovei dintre Carpaţi şi Prut” (2005), „Contribuţii monografice asupra Văii Bohotinului şi Văii Moşnei” (2005), „Misterul zeiţelor de la Isaiia” (2006), „Monografia comunei Dolheşti, judeţul Iaşi” (2006), căreia i se adaugă în acelaşi an, 2006, lucrarea „Familia Baciu şi Dolheştii” sub îngrijirea domniei sale. Cu îndelungată experienţa monografică, după o truda ce s-a întins pe parcursul a 3 ani, scriitorul Vicu Merlan a lansat impresionantul volum (aproape 700 de pagini)” Contribuţii monografice asupra Depresiuni Huşilor. Păstrând exactitatea îndelungilor sale observaţii şi cercetări neimprovizând ci apelând cu insistenta la sute de persoane, autorul oferă acestei zone o lucrare complexă şi fundamentală, realizată sincer şi dezinteresat, cu îndrăzneală şi exemplară modestie.

Adevărate surprize plăcute au constituit şi debuturile editoriale ale profesorilor Alina –Mihaela Pricop cu „Contribuţii la istoricul Episcopiei Huşilor” (2007), Adrian Butnaru cu „Novaci şi Duda: Pagini de istorie” (2007), precum şi Ştefan Plugaru, care în lucrarea sa” Privire în oglindă: Pogăneştii din dreapta şi din stânga râului Prut” (2007) comunică celor două comunităţi – despărţite de un hotar nedrept - cine au fost, cine sunt şi le sugerează să-şi ducă sporita mândrie mai departe prin mileniul în care am intrat nu demult. Cu reale calităţi de monograf, probate şi în volumele precedente, profesorul Constantin Partene în „Etnografie şi

folclor de pe valea Prutului mijlociu” (2007), deschide cu pasiune lucidă şi dibăcie scriitorească ferestre către istoria, folclorul şi chiar geografia zonei în care vieţuim. Eveniment editorial de prestigiu a fost şi cartea-document” Martiraj în Bărăgan. Lăteşti: Drum spre un alt destin” (2006) aparţinând prof. Vasile Calestru, autorul însuşi fiind una din zecile de mii de victime ale Holocaustului roşu care a inundat România în anii 1944-1964.

O altă personalitate de prestigiu care merită cu prisosinţă să fie readusă în atenţia cititorilor este Arhimandritul Mina Dobzeu, neobosit autor de literatură religioasă, cărţile sale fiind adevărate arme împotriva necredinţei şi întunericului, dintre care, în perioada la care ne referim, au fost editate” Bucurie duhovnicului” (2005)”, De la Nero la Stalin şi New Age” (2005)” I” Cuvânt din înţelepciunea lui Dumnezeu către tineri” (2006).

Interesante şi cu migală elaborate sunt cărţile doamnelor educatoare Elena Codreanu şi Mariana Bahnaru „În drum spre şcoală desenăm… modelăm şi scriem” (2006) precum şi „Activităţi matematice: Ghid practic pentru educatoare” (2007). Bun cunoscător al problemelor spirituale şi culturale cu care se confruntă societatea românească, şi mai ales românii care au emigrat dincolo de frontiere, Iulian Pruteanu Isăcescu a coordonat şi prefaţat două volume consistente sub titlu comun” Români din afara graniţelor ţării" (2006), dar cu precizările la titlu” 90 de ani de la întregirea Regatului României", primul şi respectiv al doilea volum, Iaşi - Chişinău: legături istorice.

Încărcat de experienţă profesională, economistul Aurel Cordaş fixează nişte jaloane importante în istoria propriei profesii, dând în urma unei cercetări minuţioase şi foarte laborioase, lucrările” Regimurile economice şi banii” (2006), şi” Istorie, băncile şi cecul. (2007).

Îmi este greu să cred că această explozie editorială este urmarea faptului că au crescut în mod simţitor resursele materiale ale localităţii noastre. Asta pentru că observ că sponsorizările pentru tipărirea unei cărţi sunt puţine, chiar accidentale, deoarece deţinătorilor huşeni cu resurse le vine greu să cedeze o mică parte din profit în folosul culturii, fiindu-le mai lesne să investească în fotbal sau concursuri de miss. Pentru mulţi dintre ei cartea fiind un obiect nefolositor sau în unele situaţii chiar iritant, cultura reprezentând un domeniu pe care cu dibăcie să-l ocolească. Aşadar apare limpede faptul că şi în localitatea noastră este nevoie de o nouă viziune în politica scriitor-cititor, pentru a pune de acord creatorii cu schimbările majore intervenite în lumea actuală, iar consumatorii de cultură vor trebui să recapete conştiinţa că toata cartea, materie primă a culturii, este o comoară fără de preţ, care adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie.


Îndemn Daniel Toma

În lumea lor Teodora Falcianu

O ţesătura de tăcere să împletim între noi, Să ne zvârlim inimile peste acest obstacol Emoţia plecă prea iute, Trebuie să rămânem în tranşeele datoriei, Liniştiţi şi binecuvântaţi de anonimi. Uniforma zilei este răbdarea, Viersuie cu măiestrie în bogatul grai nemţesc Bătrâna domnişoara Bachmann. Insă, pentru noi, răbdarea-i Domnul Iisus Care a promis că fi-va cu noi în toate zilele, Cum bine mai rosteşte înţelepciunea limbii ruse. Vai, e înspăimântătoare necomunicarea ! Ar exclama un rezonabil filozof raţionalist Văzându-ne tăcuţi şi reţinuţi. Carne-n exil, asta trebuie să fim Luptând în valea aducătoare de moarte Cu răutăcioasele lighioane ale egoismelor noastre. In înaltele pături de aer Duhurile mereu elaborează strategii, Iar noi avem nevoie de-a harului vlagă Ca să străbatem dese păduri de primejdii.

În ce lume trăieşti tu microscopică fiinţă Tu ai habar, tu ai ştiinţă ? În castele de pământ trăieşti Duci o viaţă, de ce regreţi? Regina ştiu că aveţi, am văzut-o Dar viaţa mulţimii n-am cunoscut-o. Vă văd alergând zi şi noapte Pentru cine munceşti peste poate ? Dar ce faci, unde te duci De ce te sui la mine în papuci ? La ureche ai ajuns, ce ai spus ? La voi la palat îi de pătruns ? A…a…a mă transformi în furnică Să stau la tine şi să fiu mică ? Mă priveşti şi taci Cu ochiul minţii mă urmăreşti în odaie Ai vrea să-mi spui vorbe dulci Dar de ce să aprinzi focul cu paie Dai să te apropii de mine, eziţi Ţi-s dragă spui şi mă săruţi Eşti rece ca gheaţa şi nu simt nimic Îmi spui să rămân măcar un pic. Focul din noi s-a stins demult Lasă-mă să plec şi să te uit.

Activitatea extracurricularǎ, o necesitate a învăţării şcolare

Ĩnv. Istrate Liliana Pornind de la afirmaţia: „Omul cât

trăieşte învaţă”, pot spune că este un mare adevăr, deoarece schimbările ce au loc în societate nu-ţi permit să faci pauze prea lungi în pregătirea ta.

Dacă W. Shakespeare afirma: „Unii oameni se nasc măreţi, alţii învaţă să devină măreţi, iar câţiva au impulsul măreţiei.” Eu mă alătur celor ce au un impuls spre activitate diversificată.

De ce am început cu aceste afirmaţii, pentru ca am observat şi observ în continuare multe schimbări în comportamentul copiilor mei, atunci când desfăşor activităţi extracurriculare: sunt mai inventivi, mai exuberanţi, mai săritori, mai atenţi şi reţin mai uşor ceea ce le explic eu sau o altă persoană. Ţinând cont de acest lucru mi-am stabilit la fiecare început de an şcolar un plan managerial cu activităţile ce le-aş putea desfăşura pe parcursul anului şcolar sau într-un semestru. Am să mă opresc asupra

excursiilor şi vizitelor. Excursiile şi vizitele oferă elevilor

prilejul de a efectua observaţii asupra obiectivelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra opere-lor de artă din muzee şi case memoriale, asupra unor momente legate de trecutul istoric, de viaţa şi activitatea unor persona-lităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii naţio-nale şi universale, asu-pra relaţiilor dintre oameni şi a rezultate-lor concrete ale muncii lor.

Ele au menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a între-gi şi desăvârşi ceea ce elevii au acumulat în cadrul lecţiilor.

Pentru ca vizi-tele să-şi ating obiecti-vele, a trebuit să ţin seama de:

a)să fie bine organizată, să se desfăşoare în condiţii

confortabile de deplasare; b)să fie din timp anunţate pentru ca

personalul locului vizitat să nu fie luat prin surprindere şi să fie cooperant;

c) să se stabilească clar obiectivele vizitelor (de informare şi documentare);

d) personalul abordat să fie de înaltă competenţă profesională;

e) să discut apoi despre învăţă-

Excursie la Lacul Roşu


mintele, impresiile vizitelor; d)să includ rezultatele cunoaşterii

în urma vizitelor în experienţa proprie a elevilor.

Am vizitat împreună cu elevii Muzeul Episcopal de carte veche din municipiul Huşi. Aici, copiii au rămas profund impresionaţi de tot ce au văzut, dar cel mai mult i-au atras multitudinea de medalii, diplome, premii, obţinute de Preotul Episcop Ioachim şi pe care le-a donat muzeului. Elevii au înţeles că numai oamenii care muncesc cu adevărat şi pun suflet în tot ceea ce fac sunt apreciaţi, sunt exemple bune pentru noi toţi.

Excursiile (uni şi pluritematice) sunt de mai lungă durată şi includ de

obicei, deplasări în alte localităţi. Avantajele acestor forme de organi-zare ale instruirii sunt: contactul cu realitatea, cu viaţa, observarea şi studierea fenome-nelor în condiţii naturale şi sociale. Elevii au fost familiarizaţi cu problemele, şi-au îmbogăţit cunoştin-ţele, şi-au format şi şi-au consolidat atitudini şi convin-geri.

Ĩn organi-zarea excursiei tematice, desfăşurată în judeţul Neamţ, am ţinut cont de următoarele:

a)să asigur condiţii de călătorie decente, condiţii de cazare acceptabile;

b)am creat o atmosferă de grup agreabilă, cu atitudini de interes comun, să nu neglijez timpul afectat distracţiei;

c)i-am obişnuit pe elevi să-şi întreţină jurnalul de însemnări;

d) i-am sfătuit ca întregul grup să fie pregătit pentru receptarea informaţiilor şi pentru trăirea impresiilor;

e) în timpul excursiei sau ulterior se fac comentarii, pentru a întregi noile cunoştinţe în propria experienţă.

Vizitând Casa memorială Ion

Creangă de la Humuleşti, mi-a venit foarte uşor să pun în discuţie familia lui Ion Creangă, la lecţia „Amintiri din copilărie”, din clasa a III-a.

Elevii îşi imaginau foarte bine familia lui Ion Creangă aşezată în jurul mesei discutând despre importanţa şcolii în pregătirea băiatului.

Cunoscând rolul pe care îl au excursiile şi vizitele în viaţa şcolarului mic, am organizat şi alte excursii şi vizite pe care le voi prezenta în continuare: • excursie pe dealurile apropiate, în scopul cunoaşterii şi al culegerii de plante medicinale: le-am prezentat copiilor câteva plante medicinale din flora caracteristică zonei; copiii au adunat plante medicinale şi le-au uscat folosindu-le apoi în familie pentru ceaiuri sau la şcoală la abilităţi practice; • vizită la Staţia de tratarea apei, unde elevii au aflat în ce condiţii ajunge apa de la Prut în casele noastre, pentru a o folosi cu multă încredere; • vizită la Biblioteca municipală, unde îi aşteaptă pe elevi, lumea minunată a poveştilor; • vizită la Fundaţia Star of Hope, unde elevii mei au făcut cunoştinţă cu acei copii înscrişi în Proiectul familiilor defavorizate; • vizite la Şcoala nr. 1, Grădiniţele de copii: nr. 9, nr. 10., nr .6, unde şcolarii şi-au făcut noi prieteni.

Copiii sunt foarte încântaţi de excursiile şi vizitele ce le facem împreună, manifestându-se total diferit decât la clasă.

Spitalul municipal Huşi – pagini de istorie

Ec. Virgil Aghiorghiesei Argument Pasiunea pentru lectură şi informare m-a determinat să

citesc multe dintre materialele publicate sau aflate în manuscris privitoare la istoria Huşului şi a spitalului. Am constatat cu acest prilej că o mare parte din informaţiile referitoare la spital erau incomplete sau redau inexact unele fapte. Ca fost redactor şi membru al Uniunii ziariştilor, având la activ peste 29 de ani de implicare în evoluţia spitalului, am considerat util să reiau încercările anterioare de clarificare a istoricului acestei instituţii. Prin demers îmi asum implicit riscul eventualelor critici privind lucrarea care, de ce nu, poate fi privită şi doar ca o simplă provocare pentru noi începuturi. E în firea noastră să fim mereu nemulţumiţi şi dacă acest neajuns va genera realizări superioare, mă voi considera împlinit.

In context, pentru fluenţa lecturii am apreciat că e de preferat ca datele să fie prezentate în succesiunea lor temporală. Abordarea prezentării pe structura monografiei ar fi condus, inevitabil, la suprapuneri sau reluări de date. Fără pretenţia că iniţiativa epuizează toate semnele de întrebare posibile, subliniez că văd în tot ce am scris un mic pas făcut spre informarea corectă şi cunoaşterea exactă a istoriei locale. De un real sprijin pentru întocmirea lucrării mi-au fost materialele primite de la domnul doctor Tudor Diaconescu, fost medic şef al Secţiei Sanitare şi Prevederilor Sociale a raionului Huşi, între 15 octombrie 1953 -

10 februarie 1962 şi apoi medic radiolog în spital până la 1 octombrie 1964, doctor în ştiinţe medicale, specialitatea radiologie din 1977 şi confirmat ca medic primar din 1990. In egală măsură mi-au fost de folos sfaturile şi materialele primite de la domnul doctor Ion Bourceanu, medic primar, semnatarul capitolului privind sănătatea din Istoria Huşilor.

Dumnealor şi tuturor celor care m-au ajutat în acest scop, le sunt profund recunoscător.

1. REPERE ALE ÎNCEPUTURILOR Deşi atestat documentar din anul 1487, Huşul îşi pierde

vechimea în istoria milenară. Localitatea este continuatoarea unor comunităţi omeneşti

care s-au succedat pe aceeaşi vatră din vremuri străvechi. Poziţia sa geografică, remarcabilă prin pitorescul deosebit dar şi prin bogăţia resurselor ori situarea la întretăiere de drumuri, au menţinut „oraşul dintre vii”, cum a fost supranumit, în centrul atenţiei. În mod deosebit Ştefan cel Mare, care şi-a făcut din Huşi o nouă reşedinţă domnească, pentru a supraveghea sudul ţării şi valea Prutului, determină decisiv viitoarea dezvoltare a oraşului. Intre 1494 -1495 domnitorul a înălţat în Huşi biserica, devenită Episcopie pe timpul lui Aron Vodă. Ajungând unul dintre centrele de seamă ale Moldovei, aici s-au creat instituţii social-culturale şi de asistenţă socială ale căror rădăcini se pierd, odată cu istoria locului, în vremurile trecute.

Pentru o apreciere corectă a stadiilor de dezvoltare ca şi pentru o încadrare corespunzătoare în contextul istoric a evoluţiei asistenţei sanitare de pe meleagurile huşene, să aruncăm o scurtă privire în istoria medicinii.

Vizită la Grădiniţa nr. 9 Huşi


Este ştiut că practicile vindecătoare ale geto–dacilor, aplicate de preoţi, s-au bucurat de faimă în lumea antică. Ei dispuneau de remarcabile cunoştinţe de botanică farmaceutică primitivă, care au fost transmise urmaşilor. S-au identificat, de asemenea, unele instrumente chirurgicale dacice iar izvoarele istorice vorbesc despre regulile lor sănătoase de viaţă, o mărturie a faptului că posedau bune cunoştinţe de igienă. Stăpânirea romană, instaurată după cucerirea Daciei, a determinat un progres însemnat şi în domeniul medical. în condiţiile migraţiei popoarelor, până la înfiinţarea statelor feudale româneşti, puţine sunt elementele de care se dispune pentru reconstituirea evoluţiei medicinii.

Asistenţa sanitară se acorda în general de către femeia casei. La naşteri sau manevre ortopedice curente, se recurgea la bătrânii cu experienţă (moaşa sau moşul) şi numai în împrejurări cu adevărat excepţionale, mai cu seamă în cazul unor mici intervenţii chirurgicale, se apela la ajutorul vraciului.

Au apărut mai apoi bărbierii, semnalaţi la Braşov încă de la finele secolului al XV-lea, aducând în Ţara Românească şi în Moldova, un meşteşug nou. Li se zicea „dohtori”. Termenul este folosit de Radu Paisie la 1 martie 1540 într-o scrisoare prin care cheamă de la Braşov pe vraciul „Gheorghe dohtorul”. La fel, Petru Rareş, la 2 ianuarie 1536 îl cerea de la Braşov pe Grigore „domino doctori ac tonsori”. Şi Alexandru Lăpuşneanu îl numea pe bărbierul său Andrei, când chirurg, cand bărbier, magistru sau doctor.

Aşadar, bărbierii cu atestat de învăţătură de la meşteri din străinătate devin chirurgi. Se pare că termenul „dohtor“ a precedat forma „doftor“, care apare în traducerea moldovenescă din Herodot, efectuată în prima jumătate a secolului al XVII-lea, şi la Dimitrie Cantemir, în Istoria Ieroglifică. De asemenea, Nicolae Costin în Cronica lui, foloseşte alternativ doctor în medicină sau doftor. în ordine cronologică, pe teritoriul ţării cel dintâi medic apare în 1431 în Moldova, pe vremea lui Alexandru cel Bun. Se numea Hermann şi era „bacalaureat în medicină , având domiciliul la Suceava. Titlul îi dădea dreptul să predea la şcoala înfiinţată de domnitor în vechea capitală a Moldovei. Este cunoscut, de asemenea, că în slujba lui Ştefan cel Mare s-au perindat mai mulţi chirurgi sau doctori. Fără a intra în amănunte, de subliniat că aproape toţi principii şi marii feudali aveau medici italieni, germani sau polonezi.

Dacă anterior medicii erau majoritatea clerici, nu au întârziat să apară şi medici laici care încep să se aşeze prin oraşe. Cunoscuţi sunt Luduregh, în 1459 la Sibiu sau Andreas Seling, fizic al aceluiaşi oraş între 1490 – 1524.

O formă de activitate ştiinţifică ce trebuie consemnată este apariţia cărţilor de medicină. Se pare că cel mai vechi asemenea text la noi este un herbariu datat din secolul al XVI-lea, în care sunt consemnate 13 plante folosite în medicina populară. Urmează o serie de publicaţii ale medicilor transilvăneni, fie manuscrise, ca sfaturile împotriva ciumei ale lui Sebastian Pauschner, fizic al cetăţii Braşovului, fie imprimate, ca lucrarea cunoscutului Paulus Kyr, intitulată „Sanitas studium ad imitationem aphorismorum compositum“. Peste ani, aceste lucrări sunt prea numeroase pentru a încerca o enumerare a lor.

Deşi încă nu putem vorbi de o adevărată legislaţie sanitară, Cartea românească de învăţătură, de la Iaşi, din 1646, şi mai apoi Indreptarea legii, din 1652, de la Târgovişte, aduc unele contribuţii moderne din acest punct de vedere. Mai cu seamă în Indreptarea legii întâlnim menţionate, printre altele, problemele de asistenţă socială şi de morală. Spre exemplu, soţia era obligată să îngrijească de soţul bolnav, erau prevăzute pedepse pentru avortul provocat, otrăviri sau viol. Se arăta că în cazuri de răniri, otrăviri etc. să se consulte vraciul.

Vraciului îi revenea sarcina să cerceteze ierburile pentru a le descoperi pe cele cu proprietăţi vindecătoare sau bune împotriva otrăvirilor. Pe unul din calendarele domneşti ale lui Constantin Brâncoveanu se afla scris la 1 mai 1699: „luni am luat iarbă de curăţenie”. Intre mărfurile care treceau pe la Braşov se găseau praful de tămâie, folosit la abcese, uleiul de cedru pentru cei cu albeaţă la ochi sau anasonul ca stimulent antispasmodic.

Expusă bolilor era în general populaţia de rând, săracă, măsurile sanitare iniţiate vizând prioritar izolarea bolnavilor şi

mai apoi a zonelor cu epidemii. De altfel, chiar termenul de lepros, care desemna la început pe bolnavul de lepră, a căpătat peste ani semnificaţia de sărac, infirm etc. Din aceste considerente, în perioada 1639 – 1736 hrisoavele domneşti amintesc de săraci, gârbovi, schilozi, orbi, mişei, ologi sau calici.

Pe linie de asistenţă publică, alături de autorităţile vremii, biserica şi-a asumat în mare parte sarcina de a exercita caritatea şi de a acorda ajutor bolnavilor. Sunt cunoscute bolniţele pentru călugări sau lăcaşurile de îngrijire pentru drumeţi, bătrâni sau copii părăsiţi, numite xenodochii, adăposturi sau ospătării şi azilele. Indiferent cum se numeau, cu excepţia bolniţelor, toate aveau menirea de a găzdui, hrăni şi, la nevoie, a da ajutor medical. Din xenodochii au luat naştere în toată Europa spitalele. în context, chiar dacă încă din 1646 în amintita Cartea românească de învăţătură se vorbea de „şpitali“.

Pe vremea când Bucureştii erau bătuţi de copite de cai şi roţi de căruţe, spătarul Mihail Cantacuzino are meritul de a fi ridicat la 1704 un ansamblu care cuprindea o bisericuţă, o şcoală, un spital, o spiţerie şi un turn - clopotniţă, cel mai înalt din oraş pe atunci. Este cel dintâi adevărat spital din Moldova şi Ţara Românească. Aşezământul avea 24 de paturi, 12 pentru bărbaţi şi 12 pentru femei, numele lui fiind dat după fostul proprietar al terenului, clucerul Colţea Doicescu. Dacă înfiinţarea acestui aşezământ nu a determinat dinamizarea vieţii ştiinţifice medicale locale, remarcabile au fost cursurile de medicină de la Academia Domnească de la Sfântul Sava, iniţiate se pare după 1707. Intre 1735 şi 1752, Grigore Ghica Vodă clădeşte spitalul Sfântul Pantelimon.

In dezvoltarea instituţiilor spitaliceşti din Moldova, un rol de maximă importanţă l-a avut spitalul Sf. Spiridon din Iaşi, înfiinţat în 1757. De subliniat că dezvoltarea acestor unităţi a beneficiat, datorită Generalei epitropii a casei Sf. Spiridon, de o evoluţie mai unitară decât spitalele din Muntenia. Intr-o perioadă scurtă, Spiridonia a preluat o serie de spitale nou înfiinţate, între care Sf. Precista din Roman (1787), spitalul din Galaţi (1836), din Botoşani şi Bârlad (1838), din Focşani (1842) sau Tg. Ocna (1848). Astfel, în mai puţin de opt decenii, capacitatea Spiridoniei a crescut de la 227 de paturi în 1757 la 470 în 1850.

La originea dezvoltării spitalelor moldovene distingem mai multe modalităţi de acţiune. Prin iniţiativă particulară locală, s-au întemeiat spitalul Sf. Spiridon de Ştefan Bosie, cel din Botoşani de Ion Mavromati, din Bârlad de Elena Beldiman, din Fălticeni de familia Stamati şi, imediat după 1850, cel din Hârlău, de logofeteasa Pulcheria Ghica, cel din Tătăraşi – Iaşi, de logofătul Cantacuzino-Paşcanu, din Vaslui de familia Drăghici sau din Bacău de Pavel Cristea. O altă modalitate a constituit-o iniţiativa bisericească: spitalele din Roman şi Tg. Neamţ, ospiciile Neamţu şi Golia. Mai distingem iniţiativa obştei: spitalul din Galaţi, iniţiativa Epitropiei generale Sf. Spiridon: al doilea spital din Galaţi şi spitalele din Focşani şi Tg. Ocna sau iniţiativa domnească: maternitatea Ghica Vodă şi ospiciul Galata, ridicat prin grija lui Grigore Al. Ghica. Indiferent de modalitatea prin care au fost fondate, în majoritate aceste spitale au devenit filiale ale Spiridoniei sau au resimţit spiritul îndrumător al acesteia.

Administraţia medicală de stat s-a bazat pe instituţiile filantropice înfiinţate mai cu seamă de Alexandru Ipsilanti, în Muntenia, şi de Grigore al III-lea Ghica, în Moldova. Aceste instituţii erau Cutia milelor, care în Moldova a luat fiinţă în 1776, orfanotropia şi alte înjghebări spre folosul bolnavilor şi săracilor. Cel mai important act de administraţie medico-sanitară l-a constituit însă crearea instituţiei medicului public, plătit de stat. Primul medic „în serviciul obştei“ a fost numit în 1777 de către Grigore Ghica. Prin acelaşi hrisov se prevedea înfiinţarea primei farmacii publice la Iaşi.

În 1810 figurau ca medici oficiali cinci doctori la Iaşi şi câte unul la Bârlad şi Hârlău. Curând, în 1813, se înfiinţează Epitropia casei doftorilor. Angajaţi de Casa doftorilor, de obştii sau de Spiridonie, medicii au devenit mai numeroşi în deceniile următoare şi s-au răspândit în toate târgurile mai importante. Astfel, au funcţionat medici oficiali şi la Tg. Ocna (1781), Botoşani (1793), Bârlad şi Hârlău (1804), Roman (1809), Galaţi (1810) etc.

In context, cea mai veche mărturie despre o asistenţă


medicală ştiinţifică în Huşi datează din anul 1781, când episcopul Inochentie fiind otrăvit, cu sau fără intenţie de către bucătarul său, a fost salvat de la moarte de doctorul Andreas Wolf din Iaşi. Acesta a fost solicitat de Iacov Stamati, de la Mitropolia Moldovei, să se deplaseze la Huşi, unde nu existau medici, ci numai vraci. Tot Iacov Stamati, devenit ulterior episcop de Huşi, aduce în oraş în jurul anilor 1791- 1792 şi pe farmacistul Paulus Fabricius, din Sibiu. Totodată, în timpul luptelor duse între ruşi şi turci (1806-1812), în Huşi a existat un spital militar de campanie al trupelor ruseşti. Mărturie în acest sens este un înscris din condica de decese a bisericii romano-catolice din cartierul Corni, redat în traducere din latină: „în anul 1808 ziua 15 Nicolai Sciombanschi din Polonia cu gradul de sergent în armata rusă catolic, a fost îngrijit de biserică cu sfintele Taine şi şi–a dat sufletul în Spitalul militar din acest oraş Huşi, în vârstă de 26 ani, a cărui corp a fost înmormântat de mine parohul N. Longhi”.

Dintre boli, prin virulenţă şi durata excepţional de lungă a manifestării, ciuma a produs adevărate dezastre pe teritoriul României. S-au înregistrat peste ani mai multe valuri epidemice dar parcă niciunul atât de cumplit cum a fost cel din 1812, din vremea lui Caragea. Dincolo de cifrele statistice oficiale cu privire la efectele acesteia, relevantă asupra gravităţii fenomenului este o scrisoare adresată de Ion Ghica lui Vasile Alecsandri, din care am selectat citatul:

„A fost în multe rânduri ciumă în tară, dar analele Romaniei nu pomenesc de o boală mai grozavă decât ciuma lui Caragea ! Niciodată acest flagel n-a făcut atâtea victime ! Au murit până la 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 50.000. Contagiunea era aşa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă. Spaima intrase în toate inimile şi făcuse să dispară orice simţământ de iubire şi de devotament. Muma îşi părăsea copiii şi bărbatul soţia pe mâinile cioclilor, nişte oameni fără cuget şi fără frică de Dumnezeu. Fugea lumea de ei ca de moarte, căci ei luau pe bolnavi sau morţi în spinare, îi trânteau în car, claie peste grămadă şi porneau cu carul spre Dudeşti sau Cioplea, unde erau ordiile ciumaţilor. Câţiva vătaşei însoţeau pe cioclii... Intr – un raport către şeful său arăta: azi am adunat 15 morţi, dar n-am îngropat decât 14, fiindcă unul a fugit şi nu l-am putut prinde.“.

Se subînţelege deci că în unele situaţii bolnavii respectivi erau îngropaţi de vii.

Ca peste tot în ţară, teama de întindere a epidemiilor a determinat şi printre boierii din partea Huşului un spirit de generozitate, manifestat prin donaţii pentru înfiinţarea de lăcaşuri de ocrotire socială şi medicală. Intre altele, rămăsese vie în memoria huşenilor acea amintită ciumă din vremea lui Caragea, care atinsese şi Moldova. În Biblioteca Academiei, s-a păstrat o scrisoare particulară din 26 februarie 1816, în care se spune: „Eu aş fi mers la Eş, dacă nu s-ar fi iscat boala ciumii la Huş”.

Pe linie sanitară o serie de măsuri organizatorice au fost luate în Ţara Românească în 1831 şi în Moldova în 1832 prin Regulamentul Organic. Acesta prevedea înfiinţarea unor organe sanitare superioare Comitetului Carantinelor, care se transformă în Comisii de sănătate, ce funcţionau pe lângă Ministerul Trebilor din Lăuntru (Ministerul de interne), având ca sarcină conducerea centrală pe teritoriul fiecărui principat a asistenţei sanitare. Ca servicii sanitare exterioare, principatele sunt împărţite în ocruguri, câte 6 pentru Muntenia şi 5 pentru Moldova. Fiecare avea un medic, un chirurg şi 10 moaşe care se ocupau de prevenirea şi combaterea epidemiilor şi s-au iniţiat măsuri pentru combaterea bolilor venerice, a rabiei şi a pelagrei. Pentru stăvilirea epidemiei de ciumă s-au stabilit două linii de carantină, pe Dunăre şi Prut. Incepe să existe preocupare şi pentru pregătirea cadrelor necesare. Intre altele, în Adunarea obştească se prezintă „Proiectul de regulament pentru învăţăturile în seminare şi ţinerea lor în bună rânduială“, care prevedea ca elevilor din anul IV să li se predea „lecţii de vaccinaţie şi de medicină veterinară“.

În contextul noii organizări, cel dintâi medic cunoscut la Huşi a fost Stanislav Iasinski, de origine polonă, numit medic al ţinutului Fălciu în 1832. În 1834, prin strămutarea reşedinţei districtului la Huşi, care devine astfel centru economic, cultural şi administrativ, se creează noi posibilităţi pentru dezvoltarea

asistenţei sanitare. Prezenţa doctorului Iasinski în oraş o întâlnim în însemnările botanistului Iulius Edel şi ale farmacistului Iosef Szabo, care au întreprins în 1935 o excursie botanică în Moldova prin însărcinarea Societăţii de Medicină şi Istorie Naturală din Iaşi. Desigur, dacă la acea dată s-ar fi aflat în Huşi şi un farmacist, cu siguranţă ar fi fost amintit în aceste însemnări.

Abia în 1838 se va ivi şi prima farmacie. „Spiţerul“ Andrei von Alt primeşte prin hrisov de la guvern dreptul să deschidă „Spiţerie la Huşi“, fiind scutit de dări cu condiţia să ofere săracilor doctorii fără plată. Textul acestui hrisov este următorul:

„După formalnica voie ce au câştigat prin cercetarea Comitetului de sănătate, potrivit cu cunoştinţa meritelor ce însuşeşte dumnealui Andrei Alt, a deschide spiţerie în Principatul Moldovei, regularisindu-şi statornicire în Târgul Huşi cu toată buna primire şi alcătuitorilor târgoveţi, au cerut a se milui cu drepturile hărăzite de aşezământul şi pe acest temei comitetul sănătăţii intrând cu prestotavlenie din 16 august 1837 Nr. 531.

Domnia noastră cu părintească îngrijire ce avem pentru sporirea a tot felul de industrii de lipsa şi de înflorirea blajinei noastre patrii, luând în băgare de seamă această mijlocire a Comitetului, întărim Domniei sale De Alt privilegiul titarist în regulament la capul III anecsa lit. r Secţia II articolul XCVI, adică de a fi scutit spiţeria ce ţine împreună cu toţi lucrătorii de doftorii dintrânsa de toate dările stârnite asupra celorlalte trepte de dajnici, cu aceasta însă că şi spiţeria fără depărtare să urmeze pe temeiul acestui articol a da doftorii fără plată la oamenii săraci.

Drept aceia în temeiul legiuirii titariste se împuterniceşte pe D-lui de Alt, prin acest al nostru Dumnesc Hrisov, a avea dreptate de a ţine spiţeria potrivit cu rostuirea regulamentului, spre care sfârşit s-au întărit şi cu a noastră domnească iscălitură şi pecete.

Scrisu-sau la scaunul domniei noastre în oraşul Iaşi al 4 -lea an. Una mie opt sute treizeci şi opt luna mai 29 zile.

MIHAIL GRIGORE STURZA V.V. Nr.737 s-au trecut în registratura Comitetului. Secretarul Comitetului Sănătăţii - George Cozmiţă

Sardariu Registrator - Petrache Crusovan.“ Von Alt şi-a vândut farmacia lui Albert Votsch în 1853,

soţia acestuia fiind fiica Doctorului Iasinski.La rândul său, Votsch a cedat mai târziu spiţeria ieşeanului Robert Bendorf, rămasă în patrimoniul descendenţilor până în 1940, când Alexandru Bendorf obţine dreptul de a o strămuta la Bucureşti.

În paralel, preocupările locale pentru limitarea efectelor epidemiilor s-au accentuat. Este semnalată, între altele, existenţa unei bolniţe în 1842 în mahalaua Plopeni, întreţinută pe cheltuiala agiesei Aglaia Cerchez. Din raportul doctorului Steege, aflăm în 1853 următorul personal sanitar: doctorul Mateevschi, medic al districtului Fălciu, doctorul Schmidt, medic al oraşului, vaccinatorul Hulubovski Antoniu, farmacistul Alth şi moaşa Kestel.

Pentru perioada 1913-1918 datele au fost reţinute din amintita lucrare a d-lui Merlan, pentru intervalul 1967-1970 s-au folosit dările de seamă statistice anuale ale spitalului, iar pentru anii datele provin de la serviciul de statistică al Autorităţii de Sănătate Publică Vaslui.

După cum se observă, începând cu acelaşi an 1994, când se înregistra populaţia maximă atinsă de urbea Huşului, asistăm aproape an de an la excedente negative, altfel spus, suntem din ce în ce mai puţini. Explicaţia rezidă în migraţia masivă a populaţiei fertile pentru căutarea unor locuri de muncă şi, totodată, pe cale de consecinţă, în scăderea natalităţii. Afirmaţia este susţinută şi de faptul că structura pe vârste a populaţiei s-a modificat în ultimele decenii, în sensul scăderii ponderii populaţiei tinere (0-14 ani) şi creşterii ponderii populaţiei vârstnice 60 de ani şi peste). O influenţă pozitivă în creşterea numerică a populaţiei vârstnice a avut-o, desigur, prelungirea duratei de viaţă prin îmbunătăţirea stării de sănătate dar care, combinată cu migraţia tinerilor, s-a soldat cu diminuarea sporului natural.


Evoluţia duratei medii de viaţă arată astfel:

Durata medie de viata (ani) Anul Durata medie Bărbaţi Femei 1932 1956 1961 1967 1977 1980 1990 2007

42,01 63,17 65,96 68,51 69,76 69,60 69,56

-

- 61,48

- -

67,45 55,70 66,56 65,70

- 64,99

- -

78,06 72,17 72,65 71,02

Densitatea medie a populaţiei era în 1992 de 539,7

locuitori pe kilometru pătrat, mişcarea migratorie locală fiind mai intensă înainte de 1989, când activitatea industrială a Huşului a cunoscut o dezvoltare semnificativă. Intr-o oarecare măsură s-a menţinut şi se înregistrează încă deplasarea zilnică de tip navetă din şi spre Huşi şi localităţile din jur.

Este ştiut, aspectul demografic primordial îl constituie natalitatea, fenomen ce exprimă frecvenţa naşterilor în sânul populaţiei. Reunind concluziv datele anterioare privind numărul locuitorilor cu cel al născuţilor vii, obţinem natalitatea. Evoluţia acesteia peste ani arată astfel:

Evoluţia natalităţii în urban Huşi

Anul Populaţia Născuţi vii Natalitatea la mia de locuitori

1918 1957 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1970 1971 1989 1990 1992 2000 2002 2003 2004 2005 2006 2007

20913 18427 19771 19985 20018 20715 20872 20703 21674 21674 31997 31859 32513 33008 32916 29982 29827 29864 29878 29776

413 428 364 309 329 290 630 527 445 400 483 413 322 248 236 204 128 232 250 211

19,7 22,2 18,4 15,5 16,4 14,4 30,2 25,5 20,5 18,5 15,1 12,9 9,9 7,5 7,2 6,8 4,3 7,8 8,4 7,1

Cauza disparităţilor mari între perioade se explică parţial

prin influenţa dezvoltării economice, care a atras femeile spre angajări în afara gospodăriei, a factorilor culturali şi psihologici dar, şi prin comportamentul demografic puternic modificat privind numărul de naşteri, nupţialitatea şi divorţialitatea.

Concluzia ce se impune e unică, încet dar sigur, vom fi mai puţini dacă factorii menţionaţi vor continua să aibă aceeaşi evoluţie. Scăderea spectaculoasă a natalitătii după 1957 fiind un fenomen general şi la nivel naţional, a determinat autorităţile vremii ca în să 1966 aplice măsura de tristă amintire, de interzicere prin lege a avorturilor. Cu toate că temporar s-au obţinut unele efecte pozitive privind creşterea ratei natalităţii, care la nivel de Huşi a atins, după cum se observă din tabel, în 1967 un procent de 30,2 la mia de locuitori, treptat planificarea familială şi-a reintrat în normal, curba natalităţii reintrând pe un traiect descendent. Efectele secundare, nedeclarat ale acestei măsuri forţate, constând în traumatizarea sau chiar decesul multor femei, naşterea multor copii malformaţi etc. au însemnat un preţ nemeritat faţă de rezultatele aşa zis pozitive obţinute.

Cu titlu de informaţie, localitatea Valea Grecului a fost la vremea respectivă campioană naţională privind rata natalităţii. Poate că la nivel local faptul că judeţul Vaslui a fost în 1990, 1993, 1994, 1995, 2000, 2001 şi 2002 pe locul unu pe ţară privind

natalitatea iar în 1991, 1992, 1996 şi 1997 a fost pe locul doi şi în 2004, 2005 pe locul trei, să fi creat o stare de automulţumire.

Pentru municipiul Huşi însă, perspectivele de moment sunt sumbre privind viitorul numeric al populaţiei urbei. Încercând o explicaţie, o influenţă accentuată în reducerea ratei fertilităţii pare să aibă amintita emancipare a femeii, atragerea ei masivă în activităţi productive în afara gospodăriei, accentuarea fenomenului de migraţie, nu prin lipsa locurilor de muncă ci datorită slabei remunerări a acesteia, creşterea mobilităţii sociale, sporirea costului vieţii în general şi în special a cheltuielilor ocazionate de creşterea şi educarea copiilor, incertitudinea şi stresul în care trăim, şi, nu în ultimul rând, perceperea diferită a existenţei, accentuându-se tendinţa spre individualism şi consumism.

Deşi reprezintă în sine un aspect negativ al stării de sănătate, mortalitatea este, alături de fertilitate fenomenul demografic determinant pentru populaţie, asigurând numărul şi calitatea acesteia. Desigur, calculul şi prezentarea unor concluzii pe baza indicelui brut al mortalităţii are destule inconveniente şi nu oferă posibilitatea unor analize de fineţe. Corect ar fi să se ţină seama de structurile pe sexe şi grupe de vârstă etc. Neavînd însă posibilitatea calculării unor indici corectaţi, cu caracter de informaţie, pentru urban Huşi mortalitatea generală, mortalitatea infantilă şi mortinatalitatea în cote procentuale la mia de locuitori se prezintă astfel:

Anul Mort. generală Mort. infantilă

1930 1938 1948 1950 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1970 1971

- 33,2 19,1 16,3 15,3 11,5 13,0 10,7 7,9 11,0 10,4 9,2 8,7 7,4 8,8 7,1 7,4 7,8 8,0 7,9

19,8 - -

17,5 15,6

- 11,5 5,9 5,2 9,2 7,5 6,1 -

48,5 -

27,5 31,7 47,4 33,7 40,0

Anul Mort. generală

Mort. infantila Spor natural

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

7,5 7,8 -

8,1 8,1 9,0 8,0 9,2 8,5 7,9 6,7 7,1 8,3 7,9 8,4 4,5 8,0 7,3 7,5 8,1

28,9 21,7 25,5 31,1 21,7 29,4 11,1 18,5 25,8

- 19,0 16,1 14,1 8,5 19,6 15,6 8,6 4,0 4,74 12,99

12,2 7,2 15,7 18,3 10,8 3,7 -

3,7 7,3 12,1

- 4,0 9,3 8,4 9,7 -

4,3 -

9,4 -

In privinţa mortalităţii generale, se observă că de la vârful


de 33,2 la mie înregistrat în 1938, curba este continuu descendentă, între 1971 şi 2008, cifrele fiind, cu mici excepţii, sensibil apropiate. Evoluţia pozitivă în sine, este consecinţa dezvoltării şi îmbunătăţirii asistenţei sanitare, a ridicării stării social-economice şi culturale a populaţiei. Nu este lipsit de interes să menţionăm cauzele acestor decese. Dacă în 1938 bronhopneu-moniile, gastro-enteritele, bolile inimii şi ale aparatului circulator erau principalele afecţiuni ce produceau decesul, după 1970 pe prim plan se situează bolile aparatului circulator cu inclusiv leziunile vasculare cerebrale şi tumorile. Ţinând seama că la grupele de vârstă bătrâne scăderea mortalităţii este relativ limitată, o atenţie suplimentară ar trebui acordată vârstelor adulte şi tinere, dar, în mod deosebit, mortalităţii infantile. Deşi compararea mortalităţii infantile între localităţi sau zone cu fertilitate conju-gală diferită nu este corectă, subliniez spre exemplu, că la nivel de judeţ în 1968 se înregistra un procent de 67,4 la mie faţă de 47,5 la Huşi. Fără a intra în amănunte, este de menţionat că zona Huşului a avut peste ani rezultate bune în controlul fenomenului, spitalul fiind citat pentru performanţe la mai toate adunările generale de dare de seamă organizate pe atunci.

Referitor la mortinatalitate, pentru ţările dezvoltate se vorbeşte de un procent de 1% din totalul născuţilor vii ca fiind o limită normală. în anii de după 1989 Huşul se încadrează în general în aceste cerinţe, procentul de mortinatalitate recalculat la suta de nascuţi vii fiind sub nivelul menţionat între 1994 – 1997 şi după 2001, fiind depăşit doar în 1989, 1991,1993 şi 1998.

Pentru analiza morbidităţii generale, avem în vedere în primul rând incidenţa, deci frecvenţa cazurilor nou înregistrate. Sub formă tabelară, situaţia în procente la mia de locuitori este următoarea:

Anul Total Urban Rural 1957 1963 1964 1965 1966

318,6 386,6 387,6 328,9 340,7

741,8 428,3 448,6 426,3 304,9

231,7 378,9 367,1 347,8 348,0

Anul Total Urban Rural 1968 1970 1971

425,5 474,4 455,5

404,6 492,7 462,7

431,4 434,6 453,5

Trebuie menţionat că un inconvenient în stabilirea

numărului de cazuri noi de îmbolnăvire constă în neînregistrarea parţială a unor boli ca gripa, angina, sau bronşita etc. tratate în multe situaţii fără consultarea medicului, denaturându-se astfel realitatea. Pe cauze, ponderile mai mari în structura incidenţei morbidităţii în zona noastră sunt date de următoarele clase de boli:

- bolile aparatului respirator; - bolile aparatului digestiv; - bolile sistemului nervos şi ale organelor de simţ. Desigur, în situaţia epidemiologică locală ca şi în cvea

naţională, au survenit importante modificări cantitative şi calitative, ca urmare a complexului de măsuri generale şi specifice, care au determinat reducerea indicilor de morbiditate şi mortalitate pentru o serie de boli infecto-parazitare ca difteria, poliomelita, febra tifoidă, tetanosul, tifosul exantematic, rabia etc. boli aduse progresiv în stadiul de evoluţie sporadică sau aproape lichidate.

Potrivit literaturii de specialitate, în aprecierea incidenţei trebuie să avem în vedere accesibilitatea, adresabilitatea, şi calitatea diagnosticului. Numai în cazul în care aceste elemente sunt optime, frecvenţa este apropiata de real. Cum însă chiar în cazul bolilor transmisibile, care au o bună declarare, există un număr relativ mare de afecţiuni nediagnosticate, se creează disparităţi teritoriale şi în special între urban şi rural, prin asigurarea diferită cu unităţi sanitare. Soluţia unei mai bune cunoaşteri a fenomenului ar fi, în primul rând centralizarea documentelor individuale ale bolnavilor într-un singur loc şi concentrarea acestora într-un instrument statistic unic, ca în cazul tuberculozei, a cărei incidenţă este înregistrată la nivelul cabinetului de ftiziologie, a sifilisului şi altor boli venerice care sunt urmărite prin cabinetul de boli venerice.

Darul divin, misterios şi nebănuit al surâsului

Prin înţelegerea acestor aspecte, SURÂSUL ni se revelează ca fiind o modalitate spirituală simplă şi profund transformatoare

Dr. Ştefan Diaconu 1. Un surâs spontan şi sincer nu

costă nimic, dar face să apară multe efecte binefăcătoare, atât în fiinţa umană care îl oferă, cât şi în fiinţa umană care îl receptează aşa cum se cuvine.

2. Prin procesul tainic de rezonanţă benefică pe care îl declanşează, surâsul îl îmbogăţeşte pe omul care îl receptează şi nu-l sărăceşte niciodată pe acela care îl oferă.

3. Fiinţa umană care oferă un surâs beneficiază, totodată, din plin de pe urma stării armonioase pe care surâsul o face să se declanşeze în universul său lăuntric.

4. Cu toate că un surâs poate să dureze mai multe secunde, amintirea sa profundă şi fermecătoare poate să dăinuie toată viaţa, declanşând, de fiecare dată când amintirea sa este evocată, stări inefabile de dor şi nostalgie.

5. Nici o fiinţă umană nu este

niciodată atât de bogată, încât să se dispenseze de viziunea fermecătoare a unui surâs spontan şi sincer care i se oferă. Nici o fiinţă umană nu este vreodată atât de săracă, încât să nu poată oferi un surâs spontan.

6. Atunci când se manifestă cu un surâs fermecător pe buze, o fiinţă umană este pretutindeni binevenită.

7. Un surâs spontan şi sincer face ca faţa unei femei să devină, ca prin farmec, mai frumoasă şi mai fermecătoare.

8. Fiecare fiinţă umană care surâde adeseori, descoperă în felul acesta că viaţa îi răspunde întocmai ca o oglindă. Dacă ea surâde adeseori, viaţa îi va transmite, la momentul potrivit, propria ei imagine, ce radiază o tainică euforie.

9. O femeie frumoasă şi vitală care aspiră să-şi trezească starea de feminitate trebuie să fie, adeseori, surâsul spontan al clipei, pentru ca aproape fiecare clipă a vieţii ei să devină surâsul fericirii.

10. O faţă mai mereu crispată şi posomorâtă, care nu surâde niciodată, este

dovada indirectă a unei inimi rele, în şi prin care iubirea nu se manifestă.

11. Toate surâsurile pe care le semănăm astăzi, conţin deja în ele toată fericirea inevitabilă care va fi a noastră în viitorul apropiat.

12. Nu trebuie să avem niciodată încredere deplină într-o fiinţă umană care nu surâde niciodată.

13. În cazul unei femei frumoase şi pline de afecţiune, surâsul îi accentuează şi mai mult farmecul şi o face să fie aproape irezistibilă.

14. Printr-o tainică magie naturală, surâsul cheamă surâsul.

15. O femeie nudă şi frumoasă dobândeşte întotdeauna un plus de farmec atunci când i se aşterne pe faţă un surâs spontan şi complice.

16. Fiinţele umane care vor surâde adeseori vieţii, vor descoperi cu bucurie că şi viaţa le va surâde.

17. Viaţa face o bună primire fiinţelor umane a căror faţă surâde. O faţă surâzătoare este aproape întotdeauna expresia unei inimi surâzătoare.


18. Un surâs spontan şi sincer face să se trezească în fiinţă optimismul, căci optimismul veritabil ţâşneşte din inimă.

19. Nu aşteptaţi să fiţi fericiţi pentru a surâde! Oferiţi spontan surâsuri fiinţelor umane care merită aceasta, pentru a fi fericiţi.

20. Un surâs spontan şi sincer este complet gratuit în comparaţie cu electricitatea, dar cu toate acestea el oferă o tainică lumină angelică.

21. Cel mai adesea, oamenii nu-şi dau seama de binele pe care un surâs spontan şi sincer poate să-l facă.

22. Un surâs spontan şi sincer este un cadou inestimabil, care poate fi oferit tuturor: săraci sau bogaţi, tineri sau bătrâni, fericiţi sau nefericiţi.

23. Un surâs spontan şi sincer este cadoul pe care fiecare fiinţă umană poate să îl facă oricând, şi pe care toată lumea îl primeşte cu plăcere.

24. Un surâs spontan şi sincer este un mesaj inefabil şi fermecător, care este manifestat într-o limbă universală, pe care fiecare o înţelege.

25. Un surâs spontan şi sincer

conţine în câmpul său tainic de manifestare un mesaj pe care, cu excepţia celor răi, nimeni nu-l refuză.

26. În cazul acelora care se iubesc, un surâs spontan face să apară o emoţie plăcută, complicitate şi bucurie.

27. Un surâs spontan şi sincer induce o stare pregnantă de fericire în cadrul unei familii.

28. Un surâs spontan şi sincer este semnul sensibil şi universal al unei prietenii adevărate.

29. Un surâs spontan şi sincer face să apară o oază de linişte pentru o fiinţă obosită.

30. Un surâs spontan şi sincer induce curaj şi speranţă într-un suflet abătut şi chinuit.

31. Un surâs spontan şi sincer face să apară consolare într-o inimă îndoliată.

32. Un surâs spontan şi sincer este un veritabil antidot natural, pe care Mama Natură îl are oricând la dispoziţie pentru toate necazurile.

33. Dacă, la un moment dat, constataţi că o fiinţă umană vă refuză surâsul pe care îl meritaţi, daţi voi înşivă

dovadă de generozitate şi oferiţi-i-l neîntârziat pe al vostru.

34. Nici o fiinţă umană nu are cu adevărat atâta nevoie de un surâs precum aceia care deocamdată nu ştiu să ofere surâsuri celorlalţi.

35. Un surâs spontan şi sincer, care este oferit şi care este primit aşa cum se cuvine, face să se trezească fulgerător în cele două fiinţe umane o misterioasă stare de unison şi simpatie.

36. Un minunat cadou, pe care îl putem dărui oricând îngerului nostru păzitor, implică să îl evocăm cu iubire în faţa noastră, iar atunci când îi simţim prezenţa, să-i oferim un surâs spontan şi sincer, plin de recunoştinţă pentru ajutorul şi protecţia pe care ni le oferă.

37. Manifestarea zilnică a unor surâsuri spontane şi sincere ne uşurează accesul la unele revelaţii spirituale şi, în etapele avansate, atunci când experienţa noastră în această direcţie devine considerabilă, face să apară în universul nostru lăuntric surâsul enigmatic al înţelepţilor.

Fluorul din pasta de dinţi şi din apă, un pericol pentru sănătate

Dr. Mihai Vasilescu Sub pretextul combaterii apariţiei

cariilor dentare, mai mult de două treimi din apa potabilă consumată astăzi în SUA este fluorurată. Publicul este prea puţin conştient de efectele nocive ale ingerării de fluoruri, atât din apa potabilă, cât şi prin utilizarea pastelor de dinţi care conţin fluor. Un număr foarte mare de studii demonstrează că fluorurarea nu are niciun efect în combatarea cariilor dentare. În schimb, ea duce la creşterea mortalităţii infantile, provoacă malformaţii congenitale, distruge oasele şi sistemul nervos.

Un studiu care a urmărit să com-pare sănătatea dinţilor locuitorilor din două oraşe americane, Los Angeles şi San Fran-cisco, nu a găsit nicio diferenţă între aceştia, deşi în San Francisco apa potabilă era deja flurorată, pe când în Los Angeles, nu.

Studii clinice realizate începând cu

anii ‘90 în SUA au demonstrat că există o strânsă legătură între consumul de apă flurorată şi fracturi. Alte cercetări realizate începând cu 1991, în cadrul Programului Naţional de Toxicologie american, au arătat că există o creştere certă a cazurilor de osteosarcom, o formă de cancer care atacă oasele, la persoanele care ingerează frecvent fluoruri, fie din apa potabilă, fie din pasta de dinţi.

Dr. Ian Packington, toxicolog la Asociaţia Naţională pentru Apă Pură din SUA, a descoperit că în zonele în care s-a realizat fluorurarea apei, numărul de copii născuţi morţi este mai mare cu 25% decât în cele în care apa nu este fluorurată. O altă analiză, realizată pentru Departamentul de Stat al Sănătăţii din SUA, arată că în zonele cu apă fluorurată numărul de persoane bolnave de sindrom Down este cu 30% mai mare decât în zonele în care apa nu este fluorurată.

Cercetările realizate de dr. Albert Schatz au ajuns la concluzii similare în America Latină: în zonele în care apa este fluorurată, cazurile de mortalitate infantilă şi malformaţii congenitale sunt foarte

ridicate ca număr. Alte studii au arătat că flurorarea

apei nu are niciun efect asupra dinţilor, aşa cum s-a pretins, fluorul având efect asupra acestora, doar dacă acţionează punctual, la nivelul smalţului. În schimb, efectele secundare generate de ingerarea de fluoruri sunt foarte periculoase. Şi atunci, de ce mai este fluorurată apa de băut? Una dintre explicaţii este faptul că există anumite industrii, cum ar fi cea de prelucrarea a aluminiului sau cea de producere de fertilizatori agricoli, care generează mari cantităţi de fluoruri. Cum acestea sunt nişte poluanţi foarte importanţi, iar companiile nu au voie să deverseze decât cantităţi limitate, s-a recurs la această stratagemă, care pune în pericol atât mediul, cât şi sănătatea populaţiei. Ea este cu atât mai perversă, cu cât oamenii în cauză au senzaţia că fac ceva bun pentru sănătatea lor. La fel stau lucrurile şi cu intensele campanii publicitare, prin care sunt promovate pastele de dinţi care conţin fluor.


UE construieşte o uriaşă bază de date biometrice

Ing. George Preda Sub pretextul luptei împotriva terorismului şi a

combaterii imigraţiei ilegale, Parlamentul European a aprobat pe 7 iunie 2007, construirea celei mai mari baze de date biometrice din lume – European Visa Information System (VIS). Sistemul este pregătit să stocheze 70 de milioane de înregistrări ale vocii, ADN-ului, amprentelor digitale şi fotografiei irisului, indiferent dacă persoanele în cauză sunt pe lista suspecţilor de terorism sau a infractorilor. Practic, în această bază de date pot fi înregistrate datele oricărui cetăţean al Uniunii Europene. Pasul următor va fi solicitarea obligatorie a acestor date biometrice pentru a putea călători într-o altă ţară.

„Implicaţiile sunt mari şi îi vor afecta pe toţi cetăţenii Uniunii Europene”, a declarat parlamentarul european Philip Bradbourn. „Acest proiect prevede utilizarea datelor ADN ale oricărui cetăţean UE, chiar dacă acesta nu este suspectat sau

condamnat pentru vreo infracţiune. Este un exemplu clasic despre cum încearcă anumite ţări să-şi impună propriul sistem asupra celorlalte state membre.”

Peter Hustinx, supervizor în cadrul Direcţiei de Protecţie a Datelor Europene, şi-a exprimat şi el îngrijorarea: „Categoria subiecţilor ce pot fi incluşi în acest sistem nu este limitată la persoanele suspecte sau condamnate pentru o infracţiune.”

Europarlamentarul britanic Sarah Ludford a fost printre cei care au susţinut această propunere, dar a precizat: „consecinţele potenţiale ale utilizării greşite a acestor date sau abuzul ar putea submina sever libertăţile civile.” Tot ea recunoaşte şi că: „VIS nu are ca principiu combaterea terorismului sau a crimei. Să ne aducem aminte că 99,9% dintre turiştii din Uniunea Europeană au acte în regulă, nu au avut niciodată antecedente penale şi nici nu sunt imigranţi ilegali.”

Orice boală – un învăţător

Paul Matei

Sănătatea – un echilibru dinamic al regimului de viaţă „Atât în acest Univers, cât şi în celelalte universuri sau

dimensiuni de existenţă, totul este de natură energetic-vibratorie şi se supune, analogic, principiilor rezonanţei.”

Maeştrii medicinii naturale ne indică, dacă dorim să ne păstrăm sănătatea în bune condiţii sau să vindecăm o boală, să fim atenţi atât la condiţiile exterioare (caracteristicile vremii şi sezonul în care se petrece acest lucru), la alimentaţie cât şi la modul propriu de gândire. Pentru o sănătate perfectă este necesar ca regimul de viaţă zilnic să îmbine armonios caracteristicile muncii pe care o depunem cu vremea de afară şi cu ceea ce mâncăm. Dar mai presus de toate se află atitudinile interioare şi modul propriu de a gândi. Acestea, în caz de boală, ne pot aduce vindecarea foarte rapidă sau adâncirea morbidă într-o boală cronică. În acelaşi timp înţelepţii ne sfătuiesc ca, în caz de boală, să nu învinuim nici vântul prea aspru, nici curentul în care am stat, nici soţia care a făcut mâncarea prea picantă etc. ci să ne privim cu sinceritate şi să conştientizăm ceea ce ne-a făcut să acceptăm condiţiile respective fără să facem nimic. În cazul unei boli care apare, incursiunea în noi înşine trebuie să fie detaşată şi profundă.

Universul minţii este extrem de complex şi fascinant iar modul de prelucrare al informaţiilor este propriu fiecăruia, deşi există o structurare şi anumite legităţi naturale ale planului mental – aceleaşi pentru toate fiinţele umane. Funcţiile şi

operaţiile realizate de creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer. Utilizând modelul sintetic de funcţionare al calculatoarelor vom putea înţelege, în parte, modul în care funcţionează în intercorelare structurile minţii noastre. Aşadar orice gând, intenţie sau dorinţă care apare la un moment dat în minte, în funcţie de conţinutul său, va fi direcţionată la un moment dat spre un anumit organ de acţiune, pentru finalizare. Ceea ce determină locul şi modalitatea de finalizare a gândurilor şi dorinţelor este tocmai conţinutul acestora şi intenţiile profunde existente.

Tratamentele alopate ale diverselor afecţiuni îndepărtează manifestările nedorite ale lor, dar nu şi cauza reală. Tratarea definitivă a acestor afecţiuni se realizează printr-o abordare complexă a lor, atât fizică – prin tratamente naturale, cu plante vindecătoare, cât şi psihică şi spirituală, pentru a înţelege şi corecta atitudinea greşită care a determinat apariţia lor. Orice boală trebuie privită ca pe un ajutor în transformarea spirituală. Trebuie doar să avem curajul şi onestitatea interioară de a privi… în oglindă şi de a ne vedea „diformităţile”, deoarece orice perturbare a sănătăţii este de fapt o reflectare a problemelor cu care ne confruntăm. Rezolvate cu succes, acestea ne vor aduce nu numai o stare de sănătate foarte bună ci şi o transformare spirituală necesară.


Fizica a atins ultima frontieră: spiritul uman

Ioan Pandelea Ştiinţa a pornit în cercetarea ei de la misterele naturii

exterioare şi a ajuns acum în faţa celui mai mare mister: cel al conştiinţei umane. Începând cu Eddington, Jeans, Max Planck, Einstein, Shrodinger, Niels Bohr, Heisenberg şi alţi mari fizicieni ai sec. al XX-lea, tendinţa spre un misticism filosofic al savanţilor s-a accentuat de-a lungul ultimelor decenii.

Plecând de la spaţiu, timp şi gravitaţie, Eddington a fost unul dintre primii fizicieni care a intuit necesitatea studiului misterului uman în cadrul celui al naturii fizice: "Teoria relativităţii a trecut în revistă întregul domeniu al fizicii. A unificat marile legi, care prin precizia formulării şi exactitatea aplicaţiilor sale au dobândit un loc de seamă în cunoaşterea umană. Şi totuşi, în privinţa naturii esenţiale a lucrurilor, această cunoaştere este doar o scoică goală - o formă a simbolurilor. Este cunoaşterea formei structurale şi nu cunoaşterea conţinutului. Acest conţinut necunoscut, prezent în toată lumea fizică, trebuie să fie substanţa conştiinţei noastre…

Am găsit urme de paşi pe ţărmurile necunoscutului. Am elaborat teorii una după alta, pentru a descoperi originea lor. Şi iată că, în sfârşit, am reuşit să aflăm fiinţa care le-a creat. Şi, spre surprinderea noastră, urmele ne aparţin."

Experienţele mistice: noul obiect de studiu al fizicii Marele savant Fritjof Capra susţine, în lucrarea sa

celebră "Tao al fizicii", că elementele cheie, fundamentale ale tuturor filosofiilor orientale sunt identice cu cele ale fizicii moderne. Mai mult decât atât, "gândirea orientală, gândirea mistică oferă o bază filosofică relevantă teoriilor ştiinţei contemporane." Capra a urmărit să redea ştiinţei imaginea unei discipline aflate în căutarea adevărului, ce pune accent pe moştenirea spirituală a umanităţii.

"Există o armonie esenţială între spiritul înţelepciunii orientale şi ştiinţa occidentală. Fizica modernă depăşeşte cu mult nivelul tehnologic, iar "Tao al fizicii" poate fi privită ca o cale către cunoaşterea spirituală." Cercetările fizicienilor au plecat, de la general la particular, de la mare la mic. Capra afirmă: "Călătoria către o lume infinit de mică a culminat cu pătrunderea în lumea atomilor. Sondând în interiorul atomului şi cercetându-i structura, ştiinţa a depăşit limitele imaginaţiei noastre senzoriale. Dincolo de acest punct, argumentele logice nu mai erau atât de sigure. Precum misticii, fizicienii se confruntau cu o experienţă non-senzorială a realităţii. Şi, ca şi ei, au trebuit să facă faţă unor aspecte paradoxale ale acestei experienţe. Din acel moment, modelele şi imaginile fizicii moderne au devenit asemănătoare celor ale filosofiei orientale."

Există o unică Realitate pe care noi o numim diferit În stările divine superioare de conştiinţă atinse în urma

meditaţiei yoghine profunde, fiinţa umană pătrunde profund în natura sa interioară esenţială. Această adâncire o face capabilă să devină conştientă, printr-o magică oglindire, de unitatea existentă în întregul univers. F. Capra afirmă: "Cea mai importantă caracteristică a viziunii orientale asupra universului - s-ar putea spune chiar esenţa ei - este conştiinţa unităţii şi a interrelaţionării între toate fiinţele, fenomenele şi evenimentele. Tradiţiile orientale se referă în mod constant la această realitate indivizibilă ultimă, care se manifestă pe ea însăşi în toate lucrurile, şi căreia îi aparţin toate lucrurile. În hinduism este numită Brahman, în budism - Dharmakaya, Tao în Taoism, Dumnezeu în creştinism etc."

Să vedem Absolutul mai presus de timp şi spaţiu Atât ştiinţa cât şi tradiţiile spirituale vorbesc despre

Realitatea Supremă ca transcenzând spaţiul, timpul şi cauzalitatea. "Toate evenimentele din spaţiu-timp sunt

interconectate, dar legăturile nu sunt neapărat legături cauzale. Interacţiunile dintre particule pot fi interpretate în termeni de cauză şi efect doar când diagramele spaţiu-timp se citesc într-o direcţie definită, de exemplu de la bază către vârf. Când sunt conside-rate ca făcând parte dintr-un sistem cvadridimensional, fără vreo direcţie temporală definită ataşată, nu va exista "înainte" şi nici "după", şi nu există cauzalitate." Potrivit noţiunilor noastre obişnuite despre spaţiu şi timp, cauzalitatea este o idee limitată la un anumit domeniu sau experienţă a lumii fenomenale şi care trebuie să fie abandonată atunci când această experienţă îşi schimbă în noua perspectivă condiţiile de manifestare. În mod similar, misticii orientali susţin că, în procesul de transcendere a timpului, ei transcend de asemenea lumea cauzei şi a efectului. Marele înţelept Swami Vivekananda spunea: "Timpul, spaţiul şi cauzalitatea sunt precum ochelarii prin care este văzut Absolutul... În Absolut nu există nici timp, nici spaţiu, nici cauzalitate."

Lanţurile cauzalităţii F. Capra continuă: "Tradiţiile spirituale orientale arată

diferite modalităţi de a trece dincolo de experienţele obişnuite temporale şi de eliberare din lanţul cauzelor şi efectelor - roata karma-ei. S-a spus de aceea că misticismul oriental este o eli-berare din timp." Căile spirituale orientale, şi printre acestea yoga în special, le arată celor care se angrenează perseverent în ele modalităţi specifice, secrete, de antrenament sub forma metodelor şi tehnicilor spirituale practice prin care se poate transcende experienţa obişnuită a timpului şi astfel aspirantul se poate elibera de lanţul cauzei şi al efectului. Tocmai de aceea s-a afirmat de foarte multe ori de către marii înţelepţi că spiritualitatea orientală oferă premizele şi dăruieşte aspirantului perseverent starea extatică de decondiţionare, care face posibilă eliberarea de lanţul determinărilor cauzale. Fizica modernă poate uneori facilita înţelegerea într-o oarecare măsură a acestor aspecte enigmatice. Ea poate ilustra prin analogii teoriile care transcend noţiunile obişnuite de spaţiu şi timp.

Capra afirmă: "Fizicienii au urmărit să unifice câmpurile celor patru tipuri de interacţiune cunoscute (gravitaţională, electromagnetică, nucleară tare şi nucleară slabă) într-un singur câmp fundamental care cuprinde toate fenomenele fi-zice. Einstein, în particular, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă căutând un astfel de câmp unificat. Brahman de la hinduşi sau Dharmakaya de la budişti ori Tao din Taoism poate fi considerat ca fiind câmpul unificat ultim, de unde pornesc nu numai fenomenele studiate în fizică, ci şi tot ceea ce există."

Un nou început În viziunea tradiţiei spirituale orientale, Realitatea ultimă

care cuprinde toate fenomenele este dincolo de forme şi mai complexă decât ar putea arăta orice descriere. De aceea, se spune adesea că este lipsită de orice atribut, de orice nume şi formă, beatifică. Această vacuitate beatifică nu trebuie luată pur şi simplu drept nimic. Ea este din contră esenţa ultimă a tuturor formelor şi surselor vieţii. Tocmai de aceea, Upanishadele spun: "Brahman (Dumnezeu) este viaţa. Brahman (Dumnezeu) este Universul. Brahman (Dumnezeu) este bucurie. Brahman (Dumnezeu) este vacuitatea eternă dătătoare de extaz…

Conform cu aceasta, Fritjof Capra spunea: "În fizica modernă, tema conştiinţei a fost ridicată în legătură cu observarea fenomenelor atomice. Teoria cuantică a arătat foarte clar că aceste fenomene pot fi înţelese doar ca legături dintr-un lanţ de procese, al cărui final se află în conştiinţa observatorului uman." În lucrarea "Simetrii şi reflecţii - Eseu ştiinţific", fizicianul Eugene Wigner nota: "Nu este posibil să formulăm legile teoriei cuantice într-un mod complet, fără a ne referi la


conştiinţă." "O astfel de ipoteză deschide posibilităţi uluitoare pentru

o interacţiune directă între fizică şi misticismul oriental. Înţelegerea conceptului de conştiinţă şi al legăturii sale cu universul este punctul de plecare al tuturor experienţelor mistice... Dacă fizicienii doresc cu adevărat să includă natura conştiinţei umane în aria lor de cercetare, atunci un studiu al ideologiei orientale le poate asigura cu uşurinţă un punct de vedere stimulant", susţine Capra.

Dansul Creaţiei sub reflectorul ştiinţei Iată cum descrie Fritjof Capra una dintre extraordinarele

sale stări de conştiinţă: "Stăteam pe malul oceanului într-o seară de vară, privind

valurile care se rostogoleau, când deodată am devenit conştient de tot ce mă înconjoară având senzaţia că sunt angajat într-un

uriaş dans cosmic. Fiind fizician, ştiam că nisipul, stâncile, apa şi aerul din jurul meu erau compuse din molecule şi atomi în stare de vibraţie, consistând din particule care creează şi distrug altele prin interacţiune. Ştiam, de asemenea, că atmosfera pământului era continuu bombardată de raze cosmice, particule de înaltă energie, care suportă multiple ciocniri când pătrund în aer. Toate acestea îmi erau familiare din timpul cercetărilor mele în fizica energiilor înalte, dar până atunci experimentasem numai cu ajutorul graficelor şi a teoriilor matematice, în timp ce pe plaja unde mă aflam, experienţele mele deveniseră vii. Trăiam cascadele de energii care coborau din spaţiu, în sânul căruia particulele erau create şi distruse după o pulsaţie ritmică. Am trăit în acel moment viaţa atomilor, elementelor, ca şi a atomilor corpului meu, în cursul acestui dans cosmic de energie. Simţeam ritmurile şi auzeam sunetele."

Undele cuantice – punte de legătură între ştiinţă şi spiritualitate

Melania Radu Orice formă sau structură (obiecte, desene, structuri

materiale de tip natural sau artificial, gânduri, idei) degajă energii misterioase numite unde de formă sau unde cuantice. Acestea sunt energii de vibraţie scăzută care, ca şi celelalte feluri de unde care ne înconjoară, ne influenţează, indiferent dacă sunt conştientizate sau nu.

Natura acestora este electromagnetică, iar lungimea lor de undă, conform măsurătorilor efectuate de cercetătorul Boris Presman, se află la limita inferioară a razelor X. Pot fi naturale, sau pot fi generate artificial (prin aparate electronice).

Chiar dacă sunt dificil de măsurat, existenţa lor nu poate fi pusă la îndoială din cauza efectelor pe care s-a constatat că le au. Ele au fost cunoscute şi utilizate de foarte mult timp atât în Occident cât şi în Orient. Cunoaşterea lor ne este utilă pentru că astfel le putem folosi în avantajul nostru, iar pe de altă parte ne putem proteja de ele în cazurile în care nu sunt benefice.

Curenţii energetici cosmici şi

telurici Din aceeaşi familie a energiilor

electromagnetice fac parte şi curenţii energetici cosmici şi telurici. Aceştia formează o reţea de linii şi focare energetice la suprafaţa pământului. Din timpuri străvechi, orientalii, în special chinezii şi japonezii, considerau că lumea fizică este traversată de astfel de curenţi. Arta de a-i localiza, de a-i folosi pe cei benefici şi de a-i neutraliza pe cei malefici este cunoscută sub numele de Feng Shui.

În Occident se cunoştea o tehnică similară de studiere a solului numită geomanţie, reactualizată ştiinţific în prezent sub numele de geobiologie. S-a constatat că toate monumentele sacre, cum ar fi cel de la Stonehenge, alinierile de la Carnac din Bretania, mai târziu bisericile, sunt amplasate pe falii geomagnetice perfect vizibile pe hărţi topografice.

De la legendă la ştiinţa actuală Reţeaua cosmotelurică pare a fi fost cunoscută de către

vechile civilizaţii, care utilizau focarele de energie benefică pentru a se dezvolta spiritual şi a-şi creşte nivelul de conştiinţă. Spaţiile iniţiatice erau plasate şi ele în astfel de locuri. Aceste cunoştinţe vechi ne-au parvenit sub forma tradiţiilor şi a legendelor. Curenţii telurici erau reprezentaţi prin dragoni sau şerpi, energiile cosmice erau reprezentate prin vulturi sau cerbi, iar interferenţele cosmotelurice prin legende precum cele ale Arhanghelului Mihail sau Sfântului Gheorghe care doboară dragonul, sau a Fecioarei care calcă în picioare şarpele.

Un expert englez în Feng Shui, John Mitchell, studiind amplasamentele megalitice britanice a arătat că ele sunt repartizate conform unei reţele complexe, corespunzătoare liniilor de forţă telurice, iar traiectoria acestora reprezintă, punctată pe o hartă a Angliei, imaginea aproximativă a unui dragon. Această linie corespunde răsăritului soarelui la 1 mai, marcând străvechea sărbătoare celtică Beltaine sau Focul Strălucitor. De-a lungul liniei se constată o abundenţă de elemente asociate cu mitul dragonului: toponimie, sculpturi, legende locale etc.

Fiinţa umană este ca o

antenă sensibilă la curenţii energetici

Curenţii cosmici şi cei telurici sunt fenomene vibratorii percepute de corpul nostru energetic, care transmite apoi informaţia corpului fizic. Sănătatea fizică, psihică şi spirituală a oamenilor este influenţată de curenţii energetici din mediul înconjurător. Atunci când echilibrul cosmoteluric

este perturbat, efectul asupra sănătăţii omului este nefavorabil. Cercetările au arătat că echilibrul cosmoteluric poate fi

perturbat de diferiţi factori geologici, cosmici sau umani. În urma interacţiunilor dintre aceşti factori, în reţeaua energetică ce acoperă Pământul iau naştere zone neutre, zone benefice sau zone malefice.

Factorii care pot influenţa echilibrul dintre energiile cosmice şi cele telurice sunt diverşi: dezechilibrele biosferei (produse de activităţile poluante ale omului), electrificarea intensă, utilizarea excesivă a anumitor materiale de construcţie (mase metalice, beton armat, izolaţii sintetice), furtunile


magnetice solare, ploile de meteoriţi, faliile geologice, pungi cu gaz subteran, zăcăminte de minerale (uraniu în mod special), galerii de mine obturate etc.

Câmpul energetic al fiinţelor vii Existenţa unui câmp bioelectromagnetic în jurul corpului

fizic al fiinţelor vii (oameni, dar şi animale sau plante) este în prezent dovedită ştiinţific. Aceasta nu înseamnă însă că este şi cunoscută. Pe lângă faptul că este inerent fiinţelor vii şi că se manifestă în jurul lor, mai ştim despre acest fenomen că este de diverse tipuri (unde cosmotelurice, telepatie etc.) şi că poate fi circulat de forme, fie ele fizice sau mentaleEste vorba despre o energie care scaldă tot universul şi toate manifestările sale (mineral, vegetal, animal, uman, structură atomică etc.) la nivele diferite de vibraţie, fenomen care, de-a lungul timpului a primit numeroase denumiri. A fost numit PRANA, mana, energie vitală sau fluviul vieţii în antichitate; apoi, rând pe rând, magnetism animal, forţă motrice, forţă eterică, undă de formă; în parapsihologia şi în fizica modernă această energie a fost numită energie bioplasmică, energie psihotronică, câmp unitar cauzal, eoni, unde cuantice.

Corpul energetic uman, cunoscut sub numele de „aură”, este de fapt câmpul electromagnetic al omului. Acesta a fost pus în evidenţă în mod ştiinţific şi poate fi măsurat prin procedeul Kirlian (care utilizează curent electric de frecvenţă înaltă) sau prin cel al spectroscopiei (la frecvenţă joasă), pornind de la cercetările Centrului Internaţional de Medicină Cuantică.

Utilizarea magnetismului este

ceva firesc Conform cercetărilor lui

Georges Lakhowsky (un fizician şi biolog francez, precursorul geobiologiei ştiinţifice moderne, care, în anii '20, a studiat relaţiile dintre radiaţiile cosmice şi fenomenele vitale,) toate fiinţele vii nu numai că emit radiaţii, dar sunt capabile, cu mici excepţii, de a primi şi de a transmite unde. Capacitatea de orientare a animalelor ar fi astfel rezultatul emiterii şi recepţiei de unde electromagnetice şi unde cosmice.

Lakhowsky a prevăzut existenţa aurei (care pe vremea lui nu era demonstrată ştiinţific) şi capacitatea de percepţie a câmpului magnetic. A descris celula ca circuit oscilant natural cu o lungime de undă determinată şi foarte scurtă. A dedus de aici că viaţa este formată din oscilaţii de celule, iar armonia vibraţiilor celulare este cea care asigură funcţiile vitale normale:

„Viaţa se naşte din radiaţie Este întreţinută de radiaţie Şi eliminată de orice dezechilibru oscilatoriu.” Ca aplicaţie practică a teoriilor sale, Lakhowsky a

construit un aparat pentru tratarea bolilor prin echilibrarea dizarmoniilor oscilatorii. Acesta este un circuit oscilant deschis format dintr-o spiră de fir metalic izolat, sub formă de colier. Circuitul în vibraţie acţionează, prin fenomenul de rezonanţă, pentru a suplini oscilaţia deficitară.

Normalul şi paranormalul sunt fragmente din

aceeaşi realitate Ştiinţa modernă a început să includă în aria sa de interes

domenii până de curând mai puţin cercetate. Astfel, fizica de avangardă se interesează de puterea minţii umane, care pare a fi capabilă de a primi şi de a emite radiaţii specifice. Se consideră că acestea sunt în legătură cu undele cuantice, care există nu numai în creierul uman ci şi în întregul spaţiu-timp. Omul ar fi astfel profund conectat la Univers, fapt care implică şi existenţa

unei interconexiuni intime între toate fiinţele. Comunicarea instantanee între două creiere, de exemplu,

ar fi posibilă prin intermediul undelor cuantice, dar poate fi percepută conştient doar prin atingerea unei stări de supraconştienţă, adică o stare superioară a conştiinţei, în care potenţialul creierului uman să fie utilizat în măsură mai mare decât suntem obişnuiţi. Aceasta se poate realiza prin intermediul enigmaticei energii a vieţii, care este permanentă şi continuă. Ea poate fi activată şi folosită prin intermediul voinţei, motivaţiei sau dorinţei.

Conştiinţa umană este etajată pe trei niveluri: conştientul (cel pe care folosim în starea de veghe), subconştientul (memoria legată de emoţii, conţine tot ce am făcut de la naştere şi chiar înainte, se exprimă în starea de vis, în creativitate) şi supraconştientul sau conştientul superior (prea puţin cunoscut, permite transcenderea celor cinci simţuri pentru a ajunge la starea de unitate cu Universul, în care ne apare adevărata natură a realităţii).

Creierul uman are capacităţi nebănuite Cercetările arată că, până la ora actuală s-a studiat doar

10-15% din capacitatea creierului uman. Se ştie despre el că emite pe mai multe lungimi de undă, produce curenţi sub formă

de energie electrică, nu doarme niciodată (când conştientul doarme, este activ subconştientul), poate acumula mereu noi cunoştinţe, poate evolua şi îşi poate dezvolta noi aptitudini.

Creierul uman este alcătuit din trei părţi: arhicortexul şi cele două emisfere, stângă şi dreaptă, ale neocortexului. Emisfera dreaptă este sediul funcţiilor creative şi imaginative iar emisfera stângă este sediul raţionalului şi al gândirii abstracte. Creierul drept percepe lucrurile global, iar cel stâng analizează totul pe bucăţele. Omul modern funcţionează mai mult cu lobul stâng, supremaţie ce pare a fi determinată de elemente sociale, rezultând de aici o percepţie imperfectă asupra realităţii.

Emisfera dreaptă a creierului poate fi stimulată prin diverse metode care ţin în principal de exersarea imaginaţiei şi a creativităţii, precum şi de interiorizare: muzică, dans, artă în general, izolare senzorială, meditaţie, concentrare, relaxare. Scopul acestora ar fi atingerea stării de echilibru

descrisă în mod plastic de André Bréton: „Totul ne îndeamnă a crede că există un anumit punct al minţii în care viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, trecutul şi viitorul, comunicabilul şi incomunicabilul, susul şi josul încetează a mai fi percepute în mod contradictoriu.”

Teoriile ştiinţifice moderne tind către spiritualitate Fizicianul francez Jean E. Charon a elaborat o teorie a

relativităţii complexe, în continuarea ideilor lui Albert Einstein. Conform acestei teorii, universul are o natură complexă alcătuită dintr-o parte reală şi o parte imaginară care se întrepătrund şi se completează reciproc. Astfel, în interiorul electronilor, spaţiul şi timpul sunt diferite de felul în care le cunoaştem.

Aceasta permite ca fiecare electron al corpului nostru să conţină, în imagine holografică, datele noastre complete. Iar, pentru că electronul are, conform datelor fizicii moderne, o durată de viaţă nelimitată, rezultă că şi spiritul nostru este, în mod virtual, nemuritor.

Invizibil în realitatea noastră obişnuită, electronul devine real într-un spaţiu interior al universului, unde nu mai este supus timpului. Spiritul nostru ar avea astfel şi el posibilitatea de a se pune în rezonanţă cu acel loc în care toate fenomenele există


simultan şi în totalitate. De aici rezultă posibilitatea a ceea ce numim paranormal, precum şi ideea că realitatea noastră obişnuită este doar un aspect al Universului. Aceasta aminteşte de faptul că şi tradiţiile spirituale consideră lumea vizibilă ca fiind doar o reflexie a realităţii.

Partea este în tot şi totul este în parte Neochirurgul american Karl Pribram a elaborat o teorie

holografică de funcţionare a creierului uman şi un model holografic al Universului. El consideră că realitatea vizibilă este doar o iluzie, iar adevărata realitate se situează la un nivel în care spaţiul şi timpul nu o mai influenţează. La acel nivel fundamental al realităţii spiritul nostru ar putea transcende limitele materiei şi legile universului vizibil.

Teoria Universului superluminos a fizicianului Régis Dutheil se bazează pe existenţa elementelor superluminoase. Dintre acestea, primul descoperit a fost tahionul, particulă a cărei viteză minimă este cea a luminii, iar cea maximă este infinită. Conform acestei teorii, Universul ar fi alcătuit din trei părţi:

spaţiul-timp subluminos şi materia obişnuită, spaţiul-timp superluminos (în care informaţia şi ordinea cresc continuu, la fel ca în teoria lui Charon) şi o zonă intermediară, Universul luminos sau pragul luminii. În opinia lui Dutheil conştientul uman este alcătuit dintr-o materie superluminoasă, tahionică, înafara pragului luminii şi a spaţiului-timp obişnuit. Astfel, fiecare fiinţă umană ar conţine o parte din universul superluminos, care reprezintă adevăratul conştient.

Universul superluminos are proprietăţi surprinzătoare: „Informaţia şi semnificaţia aduse la nivelul lor maxim, mereu în creştere, organizate după principiul analogiei şi al afinităţii, a cărui emergenţă în Universul nostru subluminos ar fi sincronicitatea. Pe de altă parte, timpul trăit de conştient nu s-ar scurge, ar fi o formă de eternitate în care noţiunile de «trecut», «prezent» şi «viitor» nu ar mai exista. Cum, dealtfel, există o inseparabilitate la nivel superluminos, fiecare conştient ar putea comunica separat cu toate celelalte conştiinţe, Universul superluminos fiind format din totalitatea conştiinţelor universului.”

Oamenii de ştiinţă şi-au propus să transforme fiinţa umană într-un cyborg?

Ing. Mihai Vasilescu După ce au inventat microcipurile, oamenii de ştiinţă au

creat şi cabluri microscopice care să poată fi inserate în trupul uman.

Un cercetător de la Universitatea Johns Hopkins a creat un cablu capabil să conducă curentul electric ce poate fi utilizat în interiorul trupului uman. Mai subţire decât un fir de păr, uşor şi flexibil, acesta ar putea să alimenteze cu curent electric stimulatoarele cardiace, să reconecteze celulele nervoase afectate şi să interacţioneze cu aparatura electronică pentru a stimula

funcţiile organice. Prezentate sub forma generoasă a rezolvării unor grave

probleme de sănătate cum ar fi paralizia sau alte boli neuro-motorii, aceste cabluri permit în realitate manipularea la nivel celular. Pot fi atât de mici încât să se conecteze direct la o celulă şi să conducă curent electric la scală nanometrică. Pot fi utilizate pentru a conecta între ele particule nanometrice sau nanoroboţi, introduşi în corpul uman fără ca fiinţa în cauză să îşi dea seama.

În prezent, oamenii de ştiinţă lucrează deja la o nouă generaţie de astfel de cabluri, capabile să se autoasambleze, odată ce sunt introduse în trupul uman pentru a forma adevărate reţele.

Supraveghere prin intermediul containerelor de gunoi

Ing. Mihai Vasilescu Tot mai multe dintre produsele pe care le cumpărăm sunt

echipate cu etichete ce conţin sisteme de urmărire. Recent, în Marea Britanie au început să fie supravegheate inclusiv containerele de gunoi. Cel puţin 500.000 de containere de gunoi circulare conţin etichete RFID pasive, fixate într-o cavitate de pe marginea lor.

În timp ce containerul este ridicat pentru a fi golit, un cititor de etichete RFID aflat pe autocamionul de gunoi preia

informaţiile conţinute de cipul ataşat. Acestea sunt înregistrate într-o bază de date împreună cu numărul de serie care-l identifică pe proprietar.

De obicei oamenii nu sunt foarte atenţi la lucrurile pe care le aruncă la gunoi. Pe lângă resturile menajere pot să se afle etichete sau ambalaje ale unor produse, ca şi hârtii sau alte documente personale. Prin intermediul acestor etichete se descoperă astfel o mulţime de informaţii despre persoana respectivă. Când maşina ajunge la depozit, toate informaţiile care au fost acumulate în baza de date pe parcursul unei zile sunt transferate şi păstrate într-o mare bază de date centrală.

O nouă tehnologie de tip free energy este în curs de validare

Ing. George Preda Compania irlandeză Steorn Ltd. a anunţat că a dezvoltat

o nouă tehnologie, numită ORBO. Aceasta se bazează pe interacţiunea unor câmpuri magnetice şi permite producerea de energie liberă (free energy). Compania susţine că tehnologia dezvoltată poate alimenta cu energie majoritatea dispozitivelor cunoscute, de la telefoanele celulare până la automobile şi avioane.

Printr-un anunţ apărut la mijlocul lunii august 2006 în revista „The Economist“, inventatorii ORBO au provocat comunitatea ştiinţifică internaţională să testeze această tehnologie.

„Ceea ce am dezvoltat este o modalitate de a construi câmpuri magnetice, astfel încât atunci când te deplasezi în apropierea lor, pornind şi oprindu-te câştigi energie,” a declarat directorul executiv al companiei, Sean McCarthy. „În primele şase luni nici nouă nu ne-a venit să credem ce am descoperit. De trei ani facem testări riguroase în propriile noastre laboratoare şi în laboratoare independente, dar nu am reuşit să atragem un


interes ştiinţific semnificativ. Pentru aceasta avem nevoie de o promovare la scară largă. Au fost oameni de ştiinţă care au venit, au testat această tehnologie şi au fost foarte fericiţi să constate că funcţionează. Însă pentru ca noi să fim capabili să o comercializăm şi să o aducem în viaţa oamenilor, avem nevoie de acreditările academice. De-abia de aici încolo începe provocarea.”

Cercetătorii de la Steorn Ltd. au fost criticaţi că şi-au anunţat descoperirea direct, fără a căuta în prealabil

recunoaşterea din partea unor foruri ştiinţifice competente. Intenţia lor a fost însă ca tehnologia ORBO să fie pusă la dispoziţia tuturor, în mod gratuit prin intermediul internetului.

În vara lui 2007 a fost anunţată o prezentare publică a dispozitivului inventat de ei. Aceasta a fost însă anulată, iar singura ştire care a mai apărut de atunci este că validarea tehnologiei de către forurile competente este un proces de lungă durată şi până la încheierea acestuia, niciun detaliu nu va fi dezvăluit publicului.

Prof. Dogaru Geanina

Clima României

P1 R E C I P I T A T I

E T E R M I C A4 I N L A I A D I A T I P T D R7 A I M U O U T A S N5 O T T L O E S I A O L B F L U S B A8 R A U E P C L R M E6 T A T I Z O I A3 C R E S E D T C E F E2

1… forme de condensare a vaporilor de apă (rezultat al schimbărilor de fază ale apei în natură); după criteriul genetic, pot fi: de convecţie, frontale şi orografice.

2.... fenomen geografic de încălzire globală, determinat de creşterea procentuală a bioxidului de carbon din atmosfera.

3… variaţie între doua limite (maximă-minimă) a unui element meteorologic într-o anumită perioadă de timp; în ţara noastră cea mai mare.... termică sezonieră se înregistrează în regiunile de sud-est şi est, unde se resimt influenţele climatice continentale (de ariditate).

4. Climat specific munţilor înalţi, unde se înregistrează temperaturi medii anuale negative, vânturi puternice, precipitaţii bogate.

5. Grad de acoperire a cerului cu nori. 6. Coordonată geografică faţă de care România se afla la 45 latitudine

nordică (aceeaşi distanţă fiind şi până la Polul Nord), poziţie care-i determină climatul temperat.

7… face parte din factorii genetici ai climei, împreună cu dinamica atmosferică şi cu cei fizico- geografici; în sudul ţării are valori mai mari (13.0000 kcal/cm2) faţă de nord (115.000 kcal/cm2), fapt ce determină o diferenţă termică de ≈2oC.

8. Minima termică....

Prof. Janeta Hondru Coşug Orizontal: 1. Principala caracteristică a spaţiului românesc… 2….era geologică în care au avut loc erupţiile vulcanice, care au dat

naştere celui mai lung lanţ din Europa: Oaş-Gutâi-Ţibleş-Călimani-Gurghiu-Harghita.

3.Aspect specific masivului Dobrogei de Nord. 4. Judeţ limitat de râul Prut, unde se află extremitatea nordică a ţării

noastre, Horodiştea, localitate marcată de paralela de 48 grade şi 15 minute latitudine nordică.

5. Sulfură complexă (fier şi cupru) exploatată în structurile vulcanice din „Ţara Moţilor”, Bălan (izvoarele Oltului, Moldova Noua - Munţii Banatului, la Altân-Tepe în Podişul Dobrogei etc.

6. Formă a munţilor Carpaţi… (3 litere). 7. A doua caracteristică a ţării noastre… 8. Prima ”verigă” din lanţul vulcanic al Carpaţilor Orientali. Vertical: 1.O alta caracteristică a teritoriului ţării noastre... 2. Masiv muntos în care se află cele mai multe forme de relief glaciar şi cel mai mare Parc Naţional. 3. Particularitate a spaţiului românesc ce derivă din vechiul nume al Mării Negre (...Euxinus). 4. Judeţ situat în partea de nord-est a României unde se află extremitatea nordică (Horodiştea).

Colectivul de redacţie Redactor – Vicu Merlan Tehnoredactare – Gabriel Folescu ([email protected]) Colaboratorii acestui număr – Marin Rotaru, Aurel Cordaş, Ioan Spânu, Valeriu Neştian, Carmen Angheluş, Teodora Fălcianu, Daniel Toma, Angelica Marcela Marcu, Constantin Donose, Mihaela Evelina Mik, Virgil Aghiorghiesei, Ştefan Diaconu, Mihai Vasilescu, George Preda, Matei Paul, Gianina Dogaru, Coşug Janeta Hondru

Colaboratorii acestei reviste sunt direct responsabili de conţinutul articolelor trimise

Carpaţii

C A R P A T O N E O G E N

R U I N I F O R M B O T O S A N I

P I R I T A A R C D A N U B I A N O O A S

din cuprins - revista lohanul · octombrie 2008 lohanul, nr. 5 1 noi descoperiri arheologice în...

Documents