llr-dificultati ale lb.romane

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

SINTEZĂ – CURS OPŢIONAL

ANUL III, FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT –

2

Dificultăţile legate de întrebuinţarea corectă a limbii române ţin atât de

domeniul formei (scriere, pronunţare, flexiune), cât şi de cel al conţinutului

(confuzii între cuvinte, atribuirea de sensuri improprii unor termeni ş.a.).

Aceste dificultăţi sunt numeroase şi variate. Ele sunt legate nu numai

de întrebuinţarea corectă a unor cuvinte mai puţin cunoscute şi folosite de

vorbitori sau recent apărute în limba română, ci şi de utilizarea unor cuvinte

uzuale, scrise sau rostite uneori incorect sau cu alte semnificaţii decât cele

adevărate.

O serie de dificultăţi sunt legate de

, îndeosebi a împrumuturilor, mai mult sau mai puţin – uneori

chiar deloc – adaptate sistemului limbii române. În ultima perioadă tot mai

mulţi termeni noi, de diferite origini, unii aparţinând lexicului internaţional,

sunt folosiţi în domeniul ştiinţei şi tehnicii, al comerţului, economiei,

politicii şi culturii, pentru a face faţă unor nevoi reale de comunicare sau,

alteori, abuziv, pentru a epata sau numai din comoditate.

Limba română s-a dovedit a fi în ultima perioadă foarte receptivă faţă

de cuvintele străine, vocabularul ei îmbogăţindu-se considerabil. Cuvinte ca

acquis (pron. akí), banner (pron. bénăr), bluf (pron. blaf), bluejeans (pron.

engl. blugínz sau rom. blúgins), bluf (pron. blaf), board (pron. bord),

buisness (pron. bíznis), cash (pron. cheş), charismă (pron. carísmă),

chartreuse (pron. şartröz), copyright (pron. cópiraĭt), country (pron. cántri),

dealer (pron. dílăr), discount (pron. discáŭnt), fairplay (pron. férplei),

friteuză (pron. fritöză), imbroglio (pron. imbrólĭo), job (pron. ğob), jotă

(pron. hotă), ketchup (pron. chéčap), kitsch (pron. chič), leasing (pron.

lízing), mouse (pron. maŭs), outsider (pron. áŭtsaĭdăr), rating (pron.

3

réĭting), showbiz (pron. şoŭbíz), summit (pron. sámit) sunt din ce în ce mai

des folosite, scrierea şi rostirea lor corectă constituind o problemă mai ales

pentru cei care nu cunosc limbile din care provin.

Dificultăţi în selectarea variantei sau, uneori, a variantelor corecte,

sunt întâmpinate câteodată şi la cuvinte mai vechi şi mai frecvent folosite.

Câteva exemple: afrodiziac/ afrodisiac, bojoc/ bojog, bomfaier/ bonfaier,

carbid/ carbit, coroziv/ corosiv, distructiv/ destructiv, disertaţie/ dizertaţie,

eczemă/ egzemă, eşichier/ eşicher, erbivor/ ierbivor, inopinat/ inopinant,

izlaz/ islaz, lăcătuşărie/ lăcătuşerie, linoleum/ linoleu, maiou/ maieu,

motto/ moto, muchie/ muche, nerod/ nărod, ostatic/ ostatec, parodontoză/

paradontoză, posomoreală/ posomorală, premisă/ premiză, prenadez/

prenandez, proces-verbal/ proces verbal, pulover/ pulovăr, repercusiune/

repercursiune, reşou/ reşeu, satin/ saten, scurtcircuit/ scurt-circuit, spicher/

şpicher, ştecăr/ştecher, şoarece/ şoarice/ şoarec, tăvălug/ tăfălug, urs-

polar/ urs polar, viscoză/ vâscoză - variante pentru care normele actuale

indică drept corectă prima formă. Alteori două sau mai multe forme sunt

acceptate deopotrivă: aoleu/ aoleo/ auleu, adineauri/ adineaori, bluegeans/

blugi, bodyguard/ bodigard, cocktail/ cocteil, corigent/ corijent, corvadă/

corvoadă, derby/ derbi, diseară/ deseară, a dumiri/ a dumeri, filosofie/

filozofie, extravertit/ extrovertit, lăcaş/ locaş, luminiscenţă/ luminescenţă,

lezmaiestate/ lezmajestate, mănăstire/ mânăstire, nanghin/ nanchin, a

pârpăli/ a perpeli, pezevenghi/ pezevenchi, pizza/ pizză, pocher/ poker,

porcoi/ purcoi, a (se) pricopsi/ a (se) procopsi, rock-and-roll/ rock’n-roll,

sandviş/ sendviş, sarsana/ saxana, standby/ stand-by, stras/ ştras, tobogan/

topogan, votcă/ vodcă.

Nu de puţine ori vorbitorii întâmpină dificultăţi în articularea corectă a

cuvintelor. Normele sunt foarte precise în unele situaţii, indicând rostirea cu

mai mare intensitate a unei anumite vocale: avárie, aústru, azbést, barbár,

bíftec, butélie, cálcar, caractér, cobái, colibrí, cráter, déspot, Dóbrogea,

4

diásporă, háchiţă, infím, rabín, regízor, tróiţă, în altele sunt corecte,

deopotrivă, accentuări diferite: balonzáid sau balónzaid, cándid sau candíd,

cólaps sau coláps, díhor sau dihór, íntim sau intím, jílav sau jiláv, penúrie

sau penuríe, pícnic sau picníc, pílotă sau pilótă, precáut sau precaút, púber

sau pubér, profésor sau profesór, şpílhozen sau şpilhózen, Ştéfan sau Ştefán.

Alte dificultăţi sunt legate de despărţirea în silabe a unor cuvinte.

Deseori diftongii sunt luaţi drept hiaturi şi invers. Iată, spre exemplificare,

câteva cuvinte a căror despărţire în silabe e, deseori, greşit făcută: a-u-tum-

nal, boj-deu-că, con-ti-nu-u, cua-ter-nar, e-mail, e-şi-chi-er, fias-co, la-voar,

leu-că, lie-duri, mau-so-leu, o-biect, per-pe-tu-u, piu-ne-ză/ pio-ne-ză, po-

li-o-mi-e-li-tă, su-biect, sus-pi-cios, toa-le-tă.

Noua ediţie a DOOM-ului impune câteva reguli noi legate de scrierea

unor cuvinte sau grupuri de cuvinte. Printre ele – scrierea cu literă mare a

denumirii epocilor istorice de importanţă majoră (Antichitatea, Evul Mediu),

a tuturor componentelor locuţiunilor pronominale de politeţe (Domnia Sa,

Înălţimea Voastră, Majestăţile Lor Imperiale), a primului element din

denumirea organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii

(Catedra de limbi şi literaturi străine, Adunarea generală a Academiei

Române), scrierea cu literă mică a denumirilor unor fiinţe mitice multiple

(ciclop, parcă, sirenă, titan), scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor

pronumelui niciunul şi ale adjectivului pronominal niciun (Nu era niciunul

pe teren/ Niciun băiat nu era pe teren), scrierea adverbului odată într-un

cuvânt în locuţiunile odată ce şi odată cu ş.a., a căror necunoaştere poate

împiedica exprimarea corectă în scris.

Alte probleme întâmpinate de vorbitorii limbii române sau, mai ales,

de străinii care o învaţă, sunt de natură , generate de apropierea

formală a unor cuvinte, de insuficienta cunoaştere a semnificaţiei unor

termeni, a unor expresii. Uneori cuvinte ca a abjudeca şi a adjudeca,

adjuvant şi adjutant, a apropia şi a apropria, arbitrar şi arbitral, carbonier

5

şi carbonifer, a colabora şi a corobora, concentraţie şi concentrare,

conjectură şi conjunctură, a enerva şi a inerva, facţiune şi fracţiune, fiabil şi

friabil, familial şi familiar, flagrant şi fragrant, a gera şi a gira, glacial şi

glaciar, a investi şi a învesti, a iradia şi a radia, a irupe şi a erupe, învederat

şi înveterat, libret şi livret, meritoriu şi merituos, miner şi minier, numeral şi

numerar, a prescrie şi a proscrie, reflecţie şi reflexie, a releva şi a revela,

scrofulos şi scrupulos, special şi specios, speze şi speţe, virtuos şi virtuoz

sunt folosite unele în locul altora, creând confuzie sau stârnind zâmbete (cf.

„lege de � � � � � � � � � , „� � � � � � la datorie”, „� � � � � de la baston”, „cerneală � � � � � � � , în limbajul eroilor lui I.L. Caragiale).

Din dorinţa de a impresiona, unii vorbitori folosesc termeni mai puţin

cunoscuţi şi utilizaţi, mai pretenţioşi, uneori livreşti, cum ar fi fortuit („venit

pe neaşteptate, întâmplător, inopinat”) ca sinonim incorect al lui forţat (*Am

fost � � � � � să mă înscriu la concurs, în loc de: Am fost � � � � să mă înscriu la concurs), mutual („care se face reciproc şi simultan” – în limbajul

economic, politic) întrebuinţat greşit, cu înţelesul „pe tăcute, pe muteşte”

datorită unei false asocieri cu mut (*Ieşeau tiptil, � � � � � � , din cameră, în loc

de: Ieşeau tiptil, � � � � � � � � � � din cameră), locaţie („închiriere, chirie plătită

pentru anumite bunuri luate în folosinţă”) şi nu loc, de asemenea impropriu

folosit în contextul *Se duc să vadă � � � � � � în care va fi spectacolul pentru

Se duc să vadă � � � � în care va fi spectacolul ş.a. Cunoscând sensul fiecărui

cuvânt în parte, nu ne va fi dificil să evităm să-l folosim în contexte

nepotrivite.

Tot necunoaşterea exactă a semnificaţiei termenilor ne va împiedica să

formăm construcţii pleonastice de tipul *cele mai optime condiţii,

*protagonistul principal al piesei, *panaceu universal, *a recidiva din

nou, *a prefera mai bine ceva, *a se menţine în continuare, *în fruntea

topului, * mijloace mass-media etc.

6

Lucrările lexicografice au început deja să înregistreze sensurile noi,

dezvoltate de unele cuvinte preluate din limbajul argotic: bestial, care a

căpătat sensul de “foarte bun, extraordinar, formidabil”, mortal, de asemenea

cu o nouă valoare superlativă – “extraordinar, nemaipomenit”, marfă, des

întâlnit cu valoare adjectivală ca sinonim al lui “frumos, bun, interesant” sau

de interjecţie – “bravo!”, groggy, termen folosit în limbajul sportiv, îşi

adaugă şi el, în limbajul argotic sau în cel familiar semnificaţia “ameţit de

băutură”. Limba literară nu recomandă folosirea termenilor de mai sus cu

noile accepţii.

Cele mai multe dificultăţi ale limbii române ţin însă de domeniul

. Nu ne vom opri în sinteza de faţă decât la substantiv şi verb, a

căror flexiune deseori ne pune în dificultate.

O serie de substantive prezintă forme diferite de singular reprezentate

de derivate cu sufixele diminutivale -ea/-ică/(-icică): floricea/ floricică,

mărgea/ mărgică, micşunea/ micşunică, mieluşea/ mieluşică, rămurea/

rămurică, surcea/ surcică, turturea/ turturică; alteori oscilaţiile sunt între

-ţie şi -ţiune: aducţie/ aducţiune, dicţie/ dicţiune, glaciaţie/ glaciaţiune.

Unele dublete reprezintă variante ce aparţin unor genuri diferite: apocalips/

apocalipsă s.n./ s.f., ax/ axă (tehn., anat.) s.n./ s.f., basc/ bască (beretă) s.n./

s.f., colind/ colindă (cântec) s.n./ s.f., Lăsatul-secului/ Lăsata-secului s.n./

s.f., pampas/ pampa s.n./ s.f. Numeroase dublete de plural sunt reprezentate

de forme ale substantivelor neutre cu desinenţele -e/-uri: amalgame/

amalgamuri, amanete/ amaneturi, anteturi/ antete, hamacuri/ hamace,

madrigale/ madrigaluri, maratonuri/ maratoane, niveluri/ nivele, sloganuri/

slogane, tuneluri/ tunele, ţumburuşe/ ţumburuşuri, altele sunt dublete ale

unor substantive feminine: cicatrice/ cicatrici, marmure/ marmuri (sorturi,

lucrări), papare/ papări, râpe/ râpi, vremuri/ vremi, vopsele/ vopseluri, alte

forme duble sunt determinate de apartenenţa substantivelor la genuri diferite:

balot s.n./ s.m., pl. baloturi/ baloţi, fagot s.n./ s.m., pl. fagoturi/ fagoţi,

7

ghiont s.m./s.n., pl. ghionţi/ ghionturi, item s.m./ s.n., pl. itemi// itemuri/

iteme, torent s.m./ s.n., pl. torenţi/ torente. Menţionăm că toate formele de

mai sus sunt considerate corecte de actualele norme ale limbii române.

Uneori desinenţele diferite de plural marchează semnificaţii diferite

ale cuvintelor: miez – interior al nucii, pl. miezi/ mieji, – interior al unei

forme de turnătorie, pl. miezuri; mobil – corp în mişcare, telefon, pl.

mobile, obiective – pl. mobiluri; rond – strat de flori, piaţetă circulară, pl.

ronduri, – mişcări ale piciorului, pl. ronde; vis – imagini în somn, pl. vise, –

aspiraţii, pl. visuri.

Nu de puţine ori o singură formă de plural este considerată corectă,

deşi în uz sunt două sau mai multe. Sunt admise, de pildă, numai formele:

aragaze, aştri, beregate, boschete, burghie, burghezi, canale, chibrituri, coli,

coloşi, defileuri, după-amiezi, extracte, feşe, foarfeci, furtunuri, genocide,

heleşteie, infarcte, itinerare, jersee, lipoame, luntri, monede, năpaste,

nugale, păstârnaci, pandişpanuri, pardesie, poieni, prăpăstii, remarci,

ridichi, rucsacuri, scrutine, seminare, tăpşane.

Formarea pluralului substantivelor neologice constituie, de multe ori,

o dificultate pentru vorbitorii de limbă română, deoarece au fost adoptate

soluţii diferite privitoare la ele. Astfel, o parte din substantivele recent

împrumutate au la plural aceeaşi formă ca la singular: avocado, cover-girl,

cowboy, espresso, gigolo, lady, macho, ninja, penny, peso, walkie-talkie,

altele urmează modelele româneşti de formare a pluralului masculin şi

feminin: boşi, cozeuri, dealeri, friteuze, hamburgeri, jote, outsideri, iar la

neutre se adaugă desinenţa -uri (mai rar, desinenţa -e) legată direct la

cuvintele terminate în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în

limba română: bannere, blufuri, boarduri, buisnessuri, discounturi, grilluri,

ratinguri, summituri sau cu cratimă la cuvinte care au finale grafice

neobişnuite la cuvintele vechi din limba română sau a căror finală prezintă

8

deosebiri între scriere şi rostire: boogie-woogie-uri, bleu-uri, kitsch-uri,

party-uri.

Alte dificultăţi privitoare la flexiunea substantivului sunt întâmpinate

la formarea genitiv-dativului singular articulat. Astfel, la substantivele

feminine terminate la nominativ în -ie, -e sau -ee se adaugă la genitiv-dativ

articolul -i: curăţătoriei, farfuriei, pălăriei, aloei, canoei, azaleei, cefaleei,

orhideei; unele substantive omonime au genitiv-dativul diferit: pielii

(omului), dar pieii (animalelor), sorei (grad de rudenie), dar surorii

(infirmierei), verii (anotimpului), dar verei (rudei). Unele substantive (multe

- denumiri ale unor grade de rudenie sau nume proprii) admit mai multe

forme de genitiv-dativ: mătuşicăi/ mătuşichii/ mătuşicii, mămicăi/ mămicii/

mămichii, taichii/ lui taica, tatei/ lui tata/ tatălui, Ilenei/ Ileanei, Floricăi/

Florichii. Când substantivele care denumesc persoane – grade de rudenie sau

relaţii sociale – sunt însoţite de adjective posesive, genitiv-dativul masculin e

format cu articolul proclitic lui: lui fiu-meu, lui bunicu-meu, iar la feminin au

forme ca: fie-mii/ fie-tii/ fie-sii, maică-mii/ maică-tii / maică-sii.

In ceea ce priveşte flexiunea verbului, semnalăm confuzia între

conjugarea a II-a şi a III-a: verbele a apărea, a cădea, a se complăcea, a

plăcea, a prevedea, a tăcea sunt de conjugarea a II-a şi formează indicativul

şi conjunctivul prezent cu accentual pe desinenţă: (să) plăcém, (să)

prevedém, (să) tăcém (nu: să plácem, să prevédem, să tácem). Verbele de

conjugarea a III-a formează indicativul şi conjunctivul cu accentul pe temă:

(să) ţínem, (să) rúpem, (să) ne témem (nu (să) ţiném, (să) rupém, (să) ne

temém). Menţionăm formele corecte de indicativ prezent, persoana a III-a: el

aşază, el înşală, ei miros. Uneori se înregistrează forme duble de indicativ şi

conjunctiv, ambele corecte: dăngăneşte/ dăngăne, dibuie/ dibuieşte, învârte/

învârteşte, să reînvie/ să reînvieze, să destăinuie/ să destăinuiască, să

mântuie/ să mântuiască.

9

Ezitarea unor vorbitori între două modalităţi flexionare se rezolvă prin

cunoaşterea exactă a semnificaţiilor verbelor, fiecare paradigmă asociindu-

se, în unele cazuri, cu o semnificaţie sau alta: eu îndoi (împăturesc, încovoi)

şi eu îndoiesc (dublez ceva, măresc de două ori); eu însemnez (fac o

însemnare, pun un semn de recunoaştere) şi eu însemn (reprezint), eu

redasem (descrisesem) şi eu redădusem (dădusem din nou).

Uneori se întâmpină dificultăţi în formarea corectă a imperativului

negativ. Acesta se formează de la infinitiv, aşa explicându-se formele

diferite, deseori, de cele pozitive: dansează/ nu dansa, fă/ nu face, fii/ nu fi,

zi/ nu zice.

Noua ediţie a DOOM-ului aduce noutăţi privitoare la conjugarea

verbului a continua, care la indicativ şi conjunctiv prezent, persoana I

singular are aceeaşi formă ca la persoana a II-a: (să) continui, la conjugarea

verbului a absolvi inclusiv pentru sensul “a termina un an, o formă de

învăţământ” fără desinenţa -esc: eu (să) absolv, tu (să) absolvi, la conjugarea

cu -ez a verbului a decerna: eu decernez, tu decernezi.

Multe alte ezitări şi încălcări ale normelor privesc regulile acordului

adjectivului cu substantivul mai ales în caz (*Fetelor � � � � � � � nu le păsa),

schimbarea formei unor adjective invariabile (*Copiii erau � � � � � � ) sau

chiar a unor adverbe (*Veniseră � � � � � � de mulţi), utilizarea greşită a unor

prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale (*Mulţi � � � ei lucrau cu seriozitate), a unor conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale (*Vii � nu vii?).

O bună cunoaştere şi respectare a normelor actuale ale limbii române

– mai permisive, poate, decât ale altor limbi, cu variante libere deseori, dar

şi cu opţiuni unice, clare – va duce la înlăturarea oricăror dificultăţi de

exprimare scrisă sau orală.

10

BIBLIOGRAFIE

A. obligatorie:

Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ed. a II-a,

Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.

Elena Silvestru, Tendinţe actuale ale limbii române, Ed. Fundaţiei România

de Mâine, Bucureşti, 2007.

Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Ed.

Humanitas Educational, Bucureşti, 2000.

B. facultativă:

Aura Brais, Dicţionar de dificultăţi ale limbii române, Ed. Coresi, Bucureşti,

2006.

Narcisa Forăscu, Mihaela Popescu, Dicţionar de cuvinte „buclucaşe”, Ed.

Bic All, Bucureşti, 2005.

Rodica Lăzărescu, Dicţionar de capcane ale limbii române, Ed. Corint,

Bucureşti, 2005.

TEST DE AUTOEVALUARE

Alegeţi enunţul corect:

1 A fost prins în flagrant delict.

2 A fost prins în fragrant delict.


1 Colegele au rămas perplecse.

2 Colegele au rămas perplexe.

11


1 Ioana e respectuasă cu cei în vârstă.

2 Ioana e respectuoasă cu cei în vârstă.


1 Tălpile saniei erau din lemn.

2 Tălpile săniei erau din lemn.


1 Prin zonă curgeau două pâraie.

2 Prin zonă curgeau două pârâuri.


1 Am găsit un greier mic!

2 Am găsit un greiere mic!


1 Maşinile ieşiseră să deszăpezească întreaga zonă.

2 Maşinile ieşiseră să dezăpezească întreaga zonă.


1 Nu du mâna la gură!

2 Nu duce mâna la gură!


1 Petrecusem două weekend-uri la Bran.

2 Petrecusem două weekenduri la Bran.

12


1 Aceste substanţe sunt corosive.

2 Aceste substanţe sunt corozive.

Sunt corect despărţite în silabe cuvintele:

1 su-per-fluu, baiţ

2 su-per-flu-u, ba-iţ

3 su-per-flu-u, baiţ

Sunt corect despărţite în silabe cuvintele:

1 as-tru, şi-fo-ni-er

2 a-stru, şi-fo-ni-er

3 as-tru, şi-fo-nier

Sunt corect accentuate cuvintele:

1 ponéi, princéps, preríe

2 pónei/ ponéi, prínceps, preríe

3 pónei, princéps, preríe

Sunt corect accentuate cuvintele:

1 véctor/ vectór, regizór, cobái

2 véctor/ vectór, regízor, cobái

3 véctor, regizór, cóbai

Sunt corecte formele:

1 abscuns, econoamă, paradiziac

2 abscons, economă, paradisiac

3 abscons, econoamă, paradiziac

13


1 tontălău, analogă/ analoagă, nărod

1 tăntălău, analogă, nărod

3 tontălău, analogă/ analoagă, nerod

Sunt corecte formele de plural:

1 cicatrice/ cicatrici, remarce/ remarci, coale/ coli

2 cicatrice/ cicatrici, remarci, coli

3 cicatrici, remarci, coale


1 poienii, bunicăi, ouălelor

2 poienii, bunicii, ouălor

3 poienei, bunicăi/ bunicii, ouălor

Cuvântul imund are semnificaţia:

1 care nu poate contacta o anumită boală contagioasă

2 cu o înfăţişare dezgustătoare

Cuvântul patriotard are semnificaţia:

1 care manifestă, exprimă un fals patriotism

2 pătruns de patriotism

RĂSPUNSURI CORECTE:

1 – 1; 2 – 2; 3 – 2; 4 – 1; 5 – 1; 6 – 1; 7 – 1; 8 – 2; 9 – 2; 10 – 2;

11 – 3; 12 – 1; 13 – 2; 14 – 2; 15 – 3; 16 – 3; 17 – 2; 18 – 2; 19 – 2; 20 – 1.

llr-dificultati ale lb.romane

Documents