lirica argheziana
TRANSCRIPT
5/12/2018 Lirica Argheziana - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/lirica-argheziana 1/2
Lirica argheziana
Tudor Arghezi a debutat sub semnul influentei parnasiene fara a neglija si unele teme
sau toposuri samanatoriste. Poeziile cu care va atrage atentia sunt cele din ciclul “Agate
negre”, tonalitatea acestora este baudelairiana, dar si ecouri eminesciene.In prima etapa isi
consolideaza reputatia de pamfletar, demonstrand o violenta verbala si o lipsa de respect fatade personalitatile epocii.
Volumul de debut “Cuvinte potrivite” insumeaza o experienta artistica de trei decenii,
problema esentiala a liricii argheziene fiind cea a constiintei, o constiinta ce se framanta, dar
cu o inteligenta ascutita.Poetul nu acorda o solutie problemelor sale, ci prefera sa se intoarca
la momentele limita,la momentele esentiale ale cunoasterii.Priveste realitatea cu luciditate, iar
iubirea este in viziunea sa o relatie intre doua constiinte chinuite.Moartea nu inseamna
impacare cu nefiinta, ci un atentat continuu la adresa constiintei umane.
Arghezi nu incearca sa se desprinda de spatial terestru, dar este tentat sa evadeze in
transcendent.Visul sau este un adevarat cosmar, cu stari de conflict intre luciditatea constiintei
si spaimele necunoscutului; rasul scriitorului se declanseaza cand surprinde ridicolul saugrotescul, gandirea pe care poetul o denumeste intr-un vers “otrava” intervine in universul sau
poetic cu indoielile si spaimele ei.
Ciclul psalmilor constituie nucleul dramatic al viziunii poetice argheziene, omul si
Dumnezeu apar aici angajati intr-o disputa fara solutie, plina de fervoarea cautarii si a
identificarii.Ca poet profund religios, Arghezi isi asuma o conditie paradoxala, aceea de a nu
accepta dogma dandu-si seama totusi de imposibilitatea trairii si simtirii in afara dogmei.
Volumul “Flori de mucigai” exprima experienta detentiei, evocand trecutul
concentrational.Spatiul inchis, chilia monahalasau celula inchisorii transmite spaima
agresiunii si tendinta evadarii.In aceste poezii, fantasticul se viiunii elibereaza figure grotesti,
omenescul fiind inlocuit cu bestialul; galleria tipologica este magistrala,halucinatii, dereglati
psihic,indivizi torturati, toate inchipuind o lume de vise,de crime si instincte dezlantuite.Erosul arghezian nu mai este o melancolie eminesciana,ci febra fiziologica,ispita si
cosmar al simturilor,poezia “Rada” sau “Tinca”.Femeia la Arghezi este intruchiparea unei
demonii,precum in viziunile pustnicilor,iar idea dominariieste ridicata la dimensiunile
conditiei umane : “Cina”, “Mortii”, “Convoiul”. In poeziile “Pui de gai” si “Ucga-l toaca”
epicul penduleaza intre pitorescul pur si sugestia himericului.
Volumul “Carticica de seara” poate fi considerat o carte a orelor scrisa intr-o tonalitate
calma,accentele poetice se purifica intr-o atmosfera bucolica,poetul regasind emotia unui
spatiu paradisiac in mijlocul naturii al lumii domestice,al trairii in mijlocul naturii. O trasatura
importanta a poeziei argheziene este bogatia registrului thematic,diversitatea de formule si
modalitati lirice.
Psalmii arghezieni nu au character exclusive religios sin u se rezuma la atitudinea delauda a fiintei divine,poetul isi pune numeroase intrebari asupra rostului si conditia omului in
univers. Arghezi pare a se adresa unui cer in care Dumenzeu este absent. Psalmii reflecta o
atitudine de indoiala si cautare,iar suferinta poetului provine din faptul ca in lipsa unei
certitudini religioase in sufletul sau ia nastere constiinta insuportabila a singuratatii.Prin
desacraliarea cerului poetul sacralizeaza viata,fapturile omenesti,plantele si animalele.
O tema importanta este si iubirea,paradisul arghezian fiind un loc laic si pagan in care
femeia comunica direct sentimentul iubirii. Iubirea argheziana cunoaste toata gama de
atitudine,de la iubire casta la senzualitate aprinsa. Tema jocului intalnita in poeziile
“Martisoare”, “Cartea cu jucarii”, in care Arghezi imagineaza un univers
miniatural,copilaresc,populat de fapturi delicate. Lumea din versuri parca o copiaza pe cea
reala penduland intre pamantesc si transcendental, Arghezi este un poet al naturii,al iubirii,al
jocului,al tainei si al misterului.