inserare lirica nr.8

anul IV - nr. 8 / septembrie 2015

ÎNSERARE

LIRICÁ

Revista Cenaclului de literatură şi jurnalism „Victor Isac“ sub egida As. CARP „Speranţa“ Hunedoara

revistă fondată în 2012 de un grup al Cenaclului literar „Victor Isac“, cu sprijinul d-lui Ovidiu Viorel Morariu

Revista este realizată cu sprijinul Asociaţiei cultural-umanitare şi ştiinţifice „Provincia Corvina“ din Hunedoara

DIN ACTIVITĂŢILE As.CARP „Speranţa“ HUNEDOARAŞI ALE CENACLULUI LITERAR „Victor Isac“

Lansarea romanului „Năzbâtiosul - furios, cu graţie“ al Raisei Boiangiu şi a nr.7 al revistei „Înserare lirică“în prezenţa unor importante personalităţi culturale: poeta Paulina Popa şi managerul BJHd - Ioan Sebastian Bara

Câţiva colegi de cenaclu... Lansarea suplimentului estival de epigrame şi catrene al revistei „Înserare lirică“

Activităţi de Ziua Pensionarilor sub coordonarea As. CARP „Speranţa“ Hunedoara

Grupuri artistice ale As. CARP „Speranţa“ Hunedoara Ioana Precup lansează volumul „Dansul înserării“

ÎNSERARE LIRICĂ anul IV - nr. 8 / septembrie 2015

x � � Õ Ô Ú ¶ Ê

Bd. Corvin nr.12, ap.112-113 Hunedoaratelefon: 0254 715834; 0747 209797

Adresa redacţiei:,

anul IV - nr. 8 / septembrie 2015 ÎNSERARE LIRICĂ

Revista apare sub îngrijirea Asociaţiei C.A.R.P. „Speranţa“ Hunedoara

Redacţia nu îşi asumă ideile şi opiniile exprimate, responsabilitatea juridică pentru conţinutul materialelor publicate aparţinînd autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă sau a unor personalităţi citate, responsabilitatea aparţine acestora. Pamfletul se tratează ca atare.

Coperta I: Mânăstirea Prislop - Acuarelă de Valeriu GHEORGHE

Ovidiu ViorelMORARIU

Director fondator

COLEGIUL DE REDACŢIE AL NUMĂRULUI

Ion URDA - redactor coordonator şi procesare computerizată Constantin GRECU - redactor, preşedinte al Cenaclului „Victor Isac“ Victoria STOIAN - redactor Raisa BOIANGIU - redactor Lucia TĂNASE - consultant de specialitate

BIBLIOTECA REVISTEI„ÎNSERARE LIRICĂ“

CUPRINS

Editorial: Atunci vom fi flacără --- pag.1Eseu: Următorul episod --- pag.1Dialoguri: C.Grecu în dialog cu: Raisa Boiangiu --- pag.2; Doina Maria Izdrăilă --- pag.2.Reportaj: C.Grecu - Reuniunea corală de muzică religioasă - Bistriţa 2015 --- pag.3Proză scurtă: - Maria David - Ritmul terorii --- pag.4 - Raisa Boiangiu - Iubirea ca iubire (fragment) --- pag.7Moment poetic: Adrian Anghelescu --- pag.10; Raisa Boiangiu --- pag.12; Maria David --- pag.13; Teodora Suciu --- pag.15; Ioan Crişan --- pag.16; Violeta Deminescu --- pag.17; C-tin Grecu --- pag.18; Serafim Hulban --- pag.19.Note de lectură: Eugen Evu --- pag.21Însemnări colegiale: Ion Urda despre... Căutarea de sine --- pag.24Moment poetic (2): Bogdan Duduia --- pag.25; Doina Maria Izdrăilă --- pag.26; Aurelia Muntean --- pag.27; Ioana Precup --- pag.28; Anişoara Şchiopu --- pag.29; Elena Silişte --- pag.32; Victoria Stoian --- pag.34; Virgil Voişan --- pag.35; Ion Urda --- pag.36.Invitatul numărului: Mariana Pândaru --- pag.37.Interviul numărului: Ion Urda în dialog cu... Ovidiu Morariu - Preşedintele CARP „Speranţa“ Hunedoara --- pag.39.De vorbă cu Divinitatea: Serafim Hulban - Doina şi Priceasna --- pag.40.Adnotări: Constantin Grecu despre: - Paulina Popa - un izvor nesecat de poezie --- pag.41; - Cenaclul literar „Victor Isac“ --- pag.41.Nouă şi urmaşilor: Radu Pietreanu - Lecţia de istorie --- pag.43Colecţionarul de suflete: Lucia Tănase - Meseria de bibliotecar --- pag.44.Descoperiri geniale: Albert Einstein - Forţa universală e iubirea --- pag.45;La graniţele cunoaşterii: Valeriu Gheorghe - Idei... despre intuiţie --- pag.46De ştiut...: Dormitul pe partea stângă... --- pag.47.Supliment umoristic: Ion Urda - Recital satiric... --- pag.48.

Ion Urda - Ion Urda -

Cenaclul literar „Victor Isac” Asociaţia CARP „Speranţa” Hunedoara

Editorial Ion URDA

anul IV nr. 8 / sept. 2015 Înserare liricã pag. 1

Atunci vom fi flacără… Oameni paşnici, strămoşii porneau, în fiecare vară, război spicelor cât vrabia,

cu paloşul încovoiat ca o seceră şi, neştiind alta, procedau le fel şi cu lanurile duşmanilor unduind la hotare.

Răscruce de vânturi au fost, peste vremuri, plaiurile acestea… Ca să reziste, străbunii şi-au înfipt adânc rădăcinile în munţii şi dealurile locului şi au rămas neclintiţi în faţa urgiilor. Chiar dacă unora dintre ei li s-au cam pleoştit mustăţile

ocârmuind regate cu naţii mândre venite călare de pe neştiute tărâmuri, rădăcinile lor sfinţite în pământ binecuvântat i-au înălţat pe culmile măreţiei în luptele cu păgânătatea. Probabil că din rădăcinile unor asemenea urmaşi s-au împânzit ţinuturile noastre cu filoane de aur şi fier.

Candelă la mormintele străbune a fost primul cuptor în care şuvoiul incandescent al fierului a devenit simbol în memoria locurilor, alături de corbul corvin cu inelul de aur în cioc.

Cu timpul, cântecul oţelului a devenit dominanta locurilor. Flacăra nestinsă a Hunedoarei a aprins suflete, a luminat cugete, a înălţat vise. Oameni ai locului, cu pana strălucind în incandescenţa vetrelor metalurgice, „ca-ntro baladă a meşterului Manole mai evoluată”, au demolat şi zidit metafore, au ars fulgurant şi frenetic întru iluminarea urmaşilor.

În fiecare creator stă aprinsă o flăcăruie, fie lumină interioară, fie sursă de invidii şi răutăţi, fie jertfelnic pe altarul inocenţei… Ne putem purifica mistuind în arderea creaţiei orgolii şi vanităţi, dăruind fără a cere nimic în schimb. Atunci fi-vom cu adevărat flacără străluminând semenilor! Am trăit să văd astfel de oameni, contopiţi cu flacăra, oameni cu lumină proprie…

- preluare după Provincia Corvina - Octombrie 1999

Următorul episod Românii sunt un popor genial, dar imatur. Punând în balanţă vechimea milenară a acestuia,

afirmaţia poate părea paradoxală, chiar jignitoare, dar viaţa ne-o dovedeşte, din păcate, reală. Nu ştiu dacă această imaturitate este rezultatul creşterii noastre ca generaţie izolată după

gardul dictaturii, nici nu afirm că imaturitatea noastră ţine de domeniul vieţii culturale sau economice, dar în domeniul social – politic comportamentul uman are deseori conotaţii ce ne transformă în lumea unui carnaval cu grupa mică de la o grădiniţă săptămânală.

Mai întâi de toate, legea nu e lege pentru toţi. La nivele înalte totul e posibil, legal, corect. La omul de rând legea e barieră şi, ferească Dumnezeu s-o încalci, că te-a şi călcat trenul. Dar nu aspectele în sine vreau să le analizez, suntem cu toţii sătui de exemple cât se poate de concrete pe această temă. Ne-am obişnuit deja cu tribunalele „talk-show” dinspre miezul nopţii unde mai mulţi veniţi sau neaveniţi critică, justifică, se prefac indignaţi, jigniţi, sunt detectivi sau avocaţi, anchetatori sau apărători, murdăresc sau spală rufele altora, dar, în fond, ce fac?

- Ne luminează, vor spune unii. - Ne fraieresc, vor spune alţii. Nici una, nici alta, dragilor! Fără a nega intenţii şi de un fel, şi de celălalt, eu afirm că

aceştia îşi fac treaba pentru care au fost plătiţi boiereşte, fie în bani, fie prin publicitatea (de multe ori electorală) pe care şi-o fac. Iar noi ne alegem cu timpul pierdut gură-cască, uneori cu satisfacţia platonică: „- Vezi, e aşa cum am zis eu!”, dar mai ales cu o păguboasă concluzie: „- Gata cu grija! Are cine să se ocupe de corupţie! La atâtea dezvăluiri nu se mai poate muşamaliza nimic!”. Şi ne eliberăm de orice grijă, chiar dacă corupţia ne pocneşte direct în scăfârlie, convinşi că, mai devreme sau mai târziu, d-l Gâdea şi ai lui vor face ordine şi în ograda noastră. Iar marile afaceri dubioase se sfârşesc, după îndelungi cercetări, cu pedepsirea „co-rupţilor în fund”, pentru că, în atelierele cosmetice ale puterii, lupii şi-au coafat blana în stil „merinos”, şi-au pilit dinţii şi behăie nevinovaţi şi inocenţi ca mieii nou născuţi. Iar noi, adolescenţi întârziaţi, creduli şi setoşi de democraţie, fără să ne mai preocupe faptul că sfârşitul celui anterior a fost fals şi ireal, aşteptăm cu gura căscată următorul episod.

- preluare după Provincia Corvina nr.6 - Iunie 1998


Dialoguri Constantin GRECU în dialog cu:

Scriitoarea Raisa BOIANGIU - nume de referinţă în cultura hunedoreană

Acest titlu mi-a fost inspirit de un mare om de cultură hunedorean, prof. Rusalin IŞFĂNONI, fost director al Muzeului Ţărnului Român din Bucureşti, care, referindu-se la activitatea doamnei Raisa BOIANGIU, ne-a spus: ,,... pe doamna Raisa Boiangiu o cunosc de peste 50 ani, ca dascăl, ca profesor de limba şi literatura română, dar şi ca scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Dumneaei a pregătit zeci de generaţii de tineri pentru muncă şi viaţă, dar, în acelaşi timp, lasă umanităţii o vastă operă literară asemenea marilor cărturari români, cu care ne mândrim!”

Cuvinte mari, dar binemeritate, după care am început un scurt dialog cu doamna BOIANGIU: - Când şi unde v-aţi născut, doamna profesoară? Vorbiţi-ne despre viaţa dumneavoastră! - M-am născut la data de 1 septembrie 1934, în Basarabia. Din cauza vitregiei acelor vremuri, în

1940 m-am refugiat cu mama mea în România, în localitatea Almaş - Dolj, tata fiind deportat în Siberia. În perioada 1945-1951 am fost elevă la liceul de fete “Elena Cuza” din Craiova, iar între anii 1953-1955 - studentă la Institutul pedagogic Bucureşti, după absolvire fiind repartizată la Hunedoara, ca profesor la Şc.generală nr.3. Între timp, în 1958, am absolvit şi Facultatea de română-istorie din cadrul Universităţii Bucureşti.

În perioada 1962-1979 am fost promovată ca director al Şc.generale nr.3. Între timp, în 1971, reuşind să obţin gradul “1” didactic cu lucrarea “Realizarea legăturii dintre morfologie şi sintaxă, în predarea gramaticii”. În acelaşi an am debutat şi literar, cu aprecieri din partea eseistului Ştefan Augustin DOINAŞ. Până în prezent am publicat 13 romane şi 2 volume de poezie şi colaborez cu reviste de specialitate din toată ţara. În cadrul Cenaclului literar şi de jurnalism “Victor Isac” activez, de la înfiinţare, ca secretar de redacţie, corector şi publicist la revista noastră literară “Înserare lirică”. Şi aici satisfacţiile sunt pe măsură, prin organizarea unor recitaluri de muzică şi poezie, contactul direct cu publicul hunedorean şi, nu în ultimul rând, schimbul de idei cu colegii din cenaclu, dar şi cu scriitorimea hunedoreană. Este de apreciat preocuparea Consiliului Director al CARP “Speranţa” Hunedoara de a ne crea aceste oportunităţi de a duce mai departe tradiţiile culturale ale Hunedoarei.

Mulţumindu-i doamnei profesoare, apreciez în mod deosebit contribuţia domniei sale la promovarea tinerilor talente din rândul elevilor hunedoreni şi proclam: “Raisa BOIANGIU - nume de referinţă în cultura hunedoreană”. Lady Doina - Doina Maria IZDRĂILĂ

Aşa îi spun colegii şi apropiaţii: Lady Doina! De ce? Pentru că se comportă ca o regină, pe toţi ne ,,răsfaţă’’cu dedicaţiile ei poetice, cu versuri care ating coardele sensibile ale inimii, la zilele onomastice sau alte aniversări. O viaţă a lucrat în învăţământ, a fost şi învăţătoarea celebrului fotbalist Răzvan Lucescu care, ulterior, a ajuns şi antrenorul echipei naţionale de fotbal a României.

Este membră a Cenaclului literar şi de journalism „Victor Isac” încă de la înfiinţare şi s-a remarcat în cadrul cenaclului literar printr-o atitudine prietenoasă faţă de colegi, dar şi prin versurile sale de o sensibilitate deosebită, lirica sa putînd fi chiar şi cântată, toate purtând amprenta anilor cât s-a aflat la catedră ca dascăl. În acest context am început un dialog cu... lady Doina:

- Când şi unde aţi început să scrieţi, doamna învăţătoare? - Scriu de când mă ştiu, impresionată de mediul înconjurător, de succederea anotimpurilor cu

specificul şi frumuseţea lor, de ciripitul păsărilor dar, mai ales, de zâmbetul copiilor! - Cu ce reviste aţi colaborat şi unde v-aţi publicat versurile?

pag. 2 Înserare lirică anul IV nr. 8 / sept.2015


- Am colaborat la revistele şcolare, dar în mod deosebit am publicat la revista noastră, “Înserare lirică”, dar şi în cele două antologii ale Cenaclului literar şi de jurnalism “Victor Isac” ale căror titluri sunt emblematice pentru activitatea noastră, “Templul creaţiei” şi “Preaplinul din suflet”.

De asemenea, alături de dumneavoastră, am fost publicată şi în antologia “Harfele harului” semnată de poeţii Eugen EVU şi Ion URDA.

- Despre Cenaclul nostru literar ce părere aveţi? - Apreciez foarte mult activitatea acestui cenaclu, realizăm aici lucruri importante pentru noi, dar

şi pentru membrii CARP “Speranţa” Hunedoara. Recitalurile de muzică şi poezie, contactul cu publicul hunedorean, aplauzele cu care suntem primiţi de fiecare dată, dialogurile lirice cu alte cenacluri din ţară sunt tot atâtea motive de bucurie, de satisfacţii ale lucrului bine făcut. Iar faptul că la cenaclul nostru participă şi tineri din şcoliile hunedorene, iubitori de poezie, olimpici la limba şi literature română, ne dau siguranţa că tradiţia culturală a Hunedoarei va continua şi după ce noi nu vom mai fi.

Mulţumesc Lady, mulţumesc Doina Maria Izdrăilă!

Reportaj

Reuniunea corală de muzică religioasă “Bartolomeu ANANIA” - ediţia a VI-a Bistriţa

Mă aflu încă sub “influenţa” acestor mirifice manifestări culturale care, emoţional, m-au marcat profund prin măreţia şi unicitatea lor, prin puterea lor de înălţare spirituală, rod al profesionalismului compozitorilor, dirijorilor şi coriştilor. Şi astfel îmi vin în memorie epitetele şi metaforele definitorii ale muzicii, enunţate de-a lungul timpului de mari oameni de cultură: “muzica este aritmetica sunetelor, vibraţia iubirii pentru fiecare inimă, apa răcoritoare în pustiul vieţii, arta de a gândi şi te ruga în sunete, Legea Morală a Universului, esenţa ordinii către tot ce e bun şi frumos”... Emoţionnte acorduri de muzică religioasă au răsunat în Biserica “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” în seara zilei de 6 iunie, ora 1900, marcând deschiderea Festivalului de muzică religioasă “Bartolomeu Anania”. Hunedoara a fost reprezentată de Corul “Doina” patronat de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor “Speranţa” Hunedoara, dirijor prof. Marin Dârvă. Acest cor fiinţează din 1904 şi este cel mai vechi din Transilvania! Conducătorul corului, prof. Marin Dârvă, este la conducerea sa de aproape 60 de ani. De-a lungul timpului acesta a primit numeroase distincţii, ordine şi medalii. Este Cetăţean de Onoare al Hunedoarei şi deţinător al celei mai înalte distincţii ortodoxe “Crucea Patriarhală” pe care i-a conferit-o Preafericitul Patriarh Teoctist, ca o încununare a profesionalismului şi dăruirii sale.

Alături de Corul “Doina” au mai participat corurile “Viva la muzica” Cluj, Corul “Appassionata” Bistriţa, corul “Porolisenssis” Zalău, Corul “Coroana” Bistriţa, Corul “Andrei Mureşanu” Bistriţa. Fiecare cor a participat cu câte două piese şi la sfârşit au primit binemeritatele aplauze, dar şi diploma de excelenţă, din partea organizatorilor: Primăria Bistriţa, domnul primar ing.Ovidiu

Teodor Creţu, Centrul Cultural Municipal “George Coşbuc” reprezentat de prof.univ.dr. Dorel Cosma şi părintele prof.dr. Feier Nicolae. Pe tot parcursul şederii noastre la Bistriţa, am avut alături pe doamna Maria Herneanu - referent cultural la Centrul Cultural Bistriţa. Sincere mulţumiri acestor distinse personalităţi, dar şi colegilor din celălalte coruri. Duminică, 7 iunie am susţinut concerte

Corul hunedorean “Doina” condus de maestrul Marin Dârvă



religioase la Biserica Romano-Catolică, preot Monsenior Gered Peter, Biserica Evanghelică, preot Diter Iohann Craus, o mai veche cunoştinţă a hunedorenilor, care ne-a făcut bucuria să vizităm şi turnul acestei biserici cu o înălţime de 75 m. Ne-am încheiat şirul concertelor la Biserica “Sfnţii Apostoli Petru Pavel şi Andrei”. Tot aici, părintele Daniel Bembea de la Catedrala “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Hunedoara a participat la oficierea Sfintei Liturghii. A fost un adevărat regal muzical pentru bistriţeni, dar şi pentru noi ca invitaţi, o cauză nobilă pentru care părintele Bartolomeu Anania a militat o viaţă şi care acum ne-a binecuvântat din ceruri…

Constantin GRECU - consilier cultural al CARP „Speranţa” Hunedoara

Proză scurtă


Maria DAVID

Ritmul terorii

Satul era la douăzeci de minute distanță față de poziția lor actuală. Soldații dispăruseră printre vegetația deasă a junglei, grăbind pasul, încordându-și toți mușchii și probabil spunând și câte o rugăciune. Nu era timp pentru retrageri sau amânări. Era totul sau nimic. Monștri aceia urmau să fie eliminați. Muriseră prea mulți localnici, se întâmplaseră prea multe dezastre. Cruzimea cu care rebelii

devastaseră un sat din nord ajunsese chiar și la urechile generalului care se încălzea relaxat cu o ceașcă de cafea și admira decolarea avioanelor de aprovizionare. Africa nu era un teren de joacă, ci un teren minat. Un teren pe care masacrele erau la ordinea zilei. Cele două echipe erau gata să intervină, gata să ucidă orice soldat rebel care le-ai fi putut apărea în cale. Teritoriul era plin de dezertori, hoți, ucigași, dar cei mai răi erau rebelii. Căpitanul Waller simțise pe pielea lui cât de adânc putea pătrunde maceta unui rebel și cât de repede putea să te lase fără braț. Brutele descoperiseră un sat în care se refugiaseră răniții și populația infectată cu virusul. Era un punct în care oamenii se stabiliseră pentru a se recupera, pentru a le fi îngrijite rănile sau pentru a-și duce ultimele zile în compania semenilor negri. Erau oameni suferinzi adunați acolo, în acel loc aprovizionat care nu era un depozit de muniție, dar acest fapt nu i-a împiedicat pe rebeli să-i decapiteze pe bărbați și să le înfigă capetele în pari ascuțiți așezați în jurul satului. Femeile avuseseră o soartă și mai grea. Nu doar felul în care fuseseră ucise reprezentase punctul maxim al cruzimii, dar și ceea ce pățiseră înainte... Brațe și picioare subțiri, osoase, erau aruncate pe pământ ca niște simple bucăți de lemn. În cazul copiilor, al băieților numai, rebelii folosiseră gloanțe. Cei doi doctori, singurii responsabili de locul în care erau tratați peste o sută de răniți, au fost lăsați în viață, dar li s-au „desenat” niște simboluri barbare pe față cu ajutorul cuțitelor. Unul dintre cei doi era femeie.

Sângele se îmbibase în pământ. Numai râul roșu al nevinovaților se întindea pe o suprafață mai mare de un kilometru pătrat. Mirosul era mai mult decât dezgustător. Mirosea a moarte. Mirosea a monștri!

Grupul înainta într-o cadență care prevestea moartea. Fiecare pas făcut pe mâl devenea un ritm al ultimelor suflări. Rebelii erau aproape. Erau mulți. Erau înarmați și pregătiți să ucidă cu sânge rece. Echipa din elita marinei avea ca și scop salvarea localnicilor și capturarea grupării revoluționare. Douăzeci de oameni în frunte cu locotenentul McKellen împotriva a o sută. Sau peste o sută... Cine le mai ținea socoteala? Cert era că satul următor ajunsese pe lista lor de „intervenții”, iar forțele armate acționau ca să îi elimine definitiv. Confruntările durau deja de prea mult timp.

Locotenentul McKellen, un bărbat a cărui înfățișare te făcea să crezi că ar putea alerga prin junglă două zile cu echipamentul de treizeci kilograme în spate, înainta cu o rapiditate impresionantă, conducându-și camarazii printre copacii imenși ale căror plete verzi și dese cădeau ca niște draperii. Ochii săi ageri păreau să înregistreze orice mișcare, iar mâinile sale țineau ferm pistolul-mitralieră, pregătit pentru orice eveniment neprevăzut. Bărbatul era foarte îngrijorat, iar echipa sa observase acest lucru. Locotenentul era printre puținii oameni care își puteau păstra calmul în situațiile limită, însă descoperirea acelei scene îngrozitoare îl marcase mai mult decât se



așteptase. În misiunile sale văzuse destule lucruri teribile și scene sângeroase care l-ar fi înspăimântat chiar și pe cel mai brav om, dar imaginea unei persoane decapitate sau ciuruite de gloanțe nu se compara cu tabloul terifiant al unui câmp însângerat pe care zăceau bucăți proaspăt smulse din corpurile unor ființe care ar fi putut fi salvate.

Chipurile acelea îl urmăreau în fiecare noapte și îi strigau cele mai oribile cuvinte. Oamenii retrași acolo nu ar fi murit dacă echipa sa ar fi ajuns cu câteva ore mai devreme... Locotenentul fusese îngrozit când pășise printre cadavrele spintecate. Copiii erau o slăbiciune distructivă pentru el. Chipurile lor, ochii încă deschiși și rugători, ochi din care căzuseră lacrimi și sânge, îi făceau inima să pulseze într-un ritm haotic. Nici măcar copiii nu scăpaseră... Se întrebase de multe ori după descoperirea aceea, dacă el suferise atât de mult doar la vederea lor, oare cum puteau dormi ucigașii după ce au comis un asemenea masacru? Oare vreunul dintre ei simțea un fior de regret? Chipurile acelor copii îi urmăreau și pe ei? Atâta moarte și atâția morți... Ar fi trebuit să se termine demult.

Locotenentul își recăpătă concentrarea. Se simțea vinovat pentru că nu anticipase atacurile adversarilor săi, dar își promisese că dacă avea să întâlnească trupele rebelilor, avea să lupte până la ultima sa bătaie de inimă. Nu îi fusese niciodată frică de moarte, iar după ultimele evenimente, era ferm convins că o va întâlni în jungla aficană, dar numai după ce îi va distruge pe nenorociții care luaseră atâtea vieți. În ochii săi de o nuanță verzuie apăruse o umbră întunecată care îi reflecta hotărârea. Nu se antrenase toată viața pentru a munci opt ore pe zi într-un loc cu condiții mulțumitoare, semnând hârtii și citind rapoarte inutile, pentru ca mai apoi să bea bere în fața televizorului; își dorise să protejeze oameni, să le ofere o salvare, să fie el cel care luptă pentru libertatea lor. Eșecul îl costase scump, însă spera să își poată îndrepta greșeala, deși știa foarte bine că nimic nu i-ar fi putut șterge acele imagini din minte. Se trezise urlând într-una dintre nopțile în care îi visase pe negri uciși. Aceea fusese cea mai groaznică dintre toate. Copiii alergau, părinții lor, cei care nu erau răniți foarte grav, îi ajutau pe cei doi medici, iar ceilalți zăceau pe păturile lor, așteptând să fie îngrijiți. Apoi a venit ploaia de gloanțe și lamele ucigașe. Măcelul începuse. Sângele țâșnise peste iarba arsă de soare ca apa dintr-o fântână arteziană. Auzise țipetele disperate ale femeilor, plânsetele copiilor... Locotenentul se văzuse pe el însuși stând deoparte și privind. Visul păruse atât de real... Bărbatul se trezise numaidecât, iar somnul îl părăsise. În schimb, vinovăția îi provocase răni adânci și îi alimentase dorința de a-i pedepsi pe inamici.

Alergând prin junglă, conducându-și camarazii spre satul următor, locotenentul presimțea că luptele aveau să înceapă în curând. Trebuia să îi salveze cu orice preț! Echipa ajunsese pe culmea dealului în spatele căruia se afla satul. Locotenentul spera ca armamentul superior de care dispuneau, experiența și pregătirea militară să își spună cuvântul în confruntarea cu trupele inamice. Își mobilizase echipa, dăduse ordinele de înconjurare și supraveghere. Fiecare mișcare a soldaților săi era perfect sincronizată. Armele erau pregătite, gloanțele așteptau să se împlânte în piepturile criminalilor. Locotenentul era gata să intervină. Deja se auzeau țipete, semn că rebelii își începuseră asaltul. Unul dintre camarazii lui McKellen raportase că văzuse cinci bărbați înarmați stând la intrare și încă doi în fața unor colibe. Restul probabil erau în interior. După primele aparențe, nu păreau să fie foarte mulți, însă țipetele și ecourile focurilor de armă îi obligau să acționeze cât mai repede. Echipa studiase terenul, așteptând comanda locotenentului. La semnul acestuia, cei cinci bărbați de la intrare au fost doborâți. Nu era nevoie de o risipă de muniție. Cinci gloanțe pentru cinci indivizi era mai mult decât suficient. Locotenentul înaintă, lăsând în urmă cadavrele. Îi elimină pe ceilalți doi, apoi își împărți echipa. Zece oameni înaintară spre sud, iar alți zece, sub comanda lui, spre nord. Secundele necesare observației îi păreau acum inutile. Voia doar să îi ucidă pe vinovați, să îi salveze pe bieții oameni. McKellen era mai hotărât ca niciodată. Acoperit de doi dintre oamenii lui, intră într-una dintre colibe, ținându-și pistolul-mitralieră pregătit pentru a-i trimite pe lumea cealaltă. Găsise trei soldați amenințând și bruscând o întreagă familie și pregătindu-se să îi aducă afară. Probabil așa acționau mereu. Îi duceau pe negri în mijlocul satului, în razele puternice ale soarelui, apoi începeau secționarea. Nu și de data aceasta, își spunea locotenentul. Interveni rapid, lichidându-i pe cei cei trei și spunându-le oamenilor să rămână pe loc,



în liniște. Dădu cu ochii de doi copii cu ochii înlăcrimați care se ascunseseră în spatele mamei lor până de curând. Dacă nu ar fi fost obligat de circumstanțe să plece și să intervină în ajutorul celorlalți, locotenentul ar fi rămas să admire privirile celor doi copii. Era fascinat și totodată înspăimântat de ochii lor negri și blânzi. Pentru o clipă, numai pentru una, și-ar fi dorit să îi vadă pe micuții aceia zi de zi. Ar fi fost un gând liniștitor să știe că putea descoperi atâta frumusețe într-un loc prădat, distrus de oameni cărora nu le păsa de nimic. Locotenentul își adună toate forțele pentru a putea pleca de acolo. Auzea deja sunetele răsunătoare ale împușcăturilor și se pregătea pentru ce era mai rău. Ieșise din colibă în pas alergător și zărise câteva confruntări între oamenii lui și rebelii adunați acolo, dar și câteva cadavre ale localnicilor, priveliște care îl făcu să înainteze în grabă spre ceilalți negri neajutorați. Trecu printr-o ploaie de gloanțe, dar nu fusese nimerit. Nici măcar o rană nu se ivise pe corpul său robust. O mitralieră răcnea în apropiere, dar el nu se oprise, nu se ferise și nu renunțase. Descoperise alți rebeli care atacau câteva femei. Doi bărbați zăceau în apropiere de ele, amândoi rămași fără cap și fără mâini. Țipetele lor făceau ca peisajul însângerat să apară și mai sinistru. Cum puteau oamenii să posede acele instincte criminale? Cum puteau ucide cu atâta sânge rece ființe asemănătoare lor, ființe care aveau aceleași drepturi la viață ca și ei? În ce lume demonică se născuseră?

Țintise înspre atacatori, dar din cauză că se aflau în mișcare exista riscul să nu îi ucidă numai pe ei. Renunță la orice tentativă de a apăsa pe trăgaci și trecu la o luptă corp la corp. Surprinderea fusese elementul-cheie, iar pregătirea sa, forța și ageritatea cu care lupta, îl ajutaseră să îi doboare pe nenorociți foarte rapid. Femeile fugiseră, căutându-și adăpost, iar el își continuase misiunea. Oamenii săi păreau să aibă succes în lupta cu rebelii, ceea ce îl ambiționa și mai mult. Negri aceia nu erau sclavi, nu meritau să moară în atâtea chinuri! Misiunea trebuia îndeplinită, iar oamenii să fie în siguranță. Locotenentul continuă să acționeze, în speranța că va reuși să ducă la bun sfârșit intervenția. Armele urlau, gloanțele zubrau prin aer ca sute de avioane cu reacție, iar oamenii cădeau împroșcând pământul cu sânge proaspăt. Priveliștea de coșmar dezlănțuise în inima locotenentului un sentiment straniu de oboseală. La cei treizeci și cinci de ani ai săi realiza că nu avusese niciodată senzația că era prea bătrân pentru asemenea operațiuni, însă faptul că văzuse atâta moarte îl făcea să creadă că era timpul să se oprească și să îl lase pe superiorul său, care își păstrase posteriorul la căldură, să experimenteze teroarea de pe teren. Lui îi ajunsese.

Numărase nouăsprezece rebeli uciși de el și se aștepta ca oamenii săi să fi doborât un număr triplu. Însă nu aveau timp pentru socoteli. Teroarea trebuia să înceteze. La un moment dat s-a lăsat liniștea. Ecoul ultimului foc de armă răsunase ca un urlet sfârșietor al unei fiare aflate în pragul morții. Liniștea era o mângâiere, o răsuflare pașnică, un val care aducea cu sine semnele unui sfârșit. Praful care se ridicase în timpul luptelor se lăsa iarăși pe pământ, învăluindu-i pe salvatori într-o pâclă gălbuie, ca o aură. Oamenii însă continuau să țipe de teamă, iar cei care își pierduseră rudele sau apropiații le jeleau moartea într-un mod cu adevărat sfâșietor. Locotenentul privi satul și o senzație de mulțumire îl cuprinse. Existau victime, din păcate, însă majoritatea oamenilor erau în siguranță. La fel, printr-un noroc pe care el îl putea numi numai miracol, toți oamenii săi erau bine sau aveau doar răni ușoare. Nu pierduse pe nimeni, iar acesta era un gând liniștitor. Doi rebeli se mai aflau în viață, legați bine și trântiți cu brutalitate pe pământul în care se îmbibase sângele victimelor ucise de ei. Singurul motiv pentru care îi păstraseră era faptul că aveau nevoie de informații. Cei doi erau ai naibii de norocoși. Locotenentul nu ar fi stat să se gândească de două ori în ceea ce privește situația lor. I-ar fi eliminat pe amândoi în exact trei secunde, însă știa că aveau nevoie de planurile inamicilor. Îi aștepta o tortură dulce pentru obținerea informaților înainte de a fi duși într-o închisoare federală și apoi probabil condamnați la moarte.

Locotenetul își privi oamenii și le făcu un semn cu capul, iar ei înțeleseră semnificația. McKellen le mulțumea pentru implicare. Făcuse același gest după fiecare misiune timp de zece ani. Echipa era fericită să aibă un astfel de comandant. Localnicii își adunau puținii morți, iar mulți dintre cei care fuseseră salvați le mulțumeau soldaților. Misiunea fusese finalizată cu succes.


Unul dintre copiii pe care McKellen îi văzuse în colibă, o fetiță cu pielea ceva mai deschisă decât tiparul general, cu ochii negri plini de recunoștință, având pe ea o rochiță albă și murdară pe alocuri, alergase cât putuse de repede către locotenent și când ajunsese în drept cu acesta, își ridicase mânuța. Bărbatul nu înțelesese inițial ce voia să facă micuța, însă observase mai apoi o floricică albastră pe care aceasta o înălțase către el. Locotenentul zâmbi și se așeză la același nivel cu ochii negri care îl priveau cu admirație. Acceptă floarea și îi mângâie părul negru și mătăsos. Fetița zâmbi la rândul ei, îl îmbrățișă rapid, apoi dispăru înapoi în brațele mamei sale. Locotenentul își așeză floarea într-un mic buzunar de la piep, având grijă să nu o strivească, apoi privi spre cer și pentru prima dată îndrăzni să verse o lacrimă. Într-adevăr, teroarea se sfârșise. Oamenii erau în siguranță.

Raisa BOIANGIU


Iubirea ca iubire Insula tăcerii - Confesiuni, povestiri

şi schiţe despre vise, medici, boli şi... accidente Editura Călăuza Deva - 2000

În existenţa mea de semi-invalidă se ştergea linia de demarcaţie dintre real şi imaginar. Eram un automat - jucărie. Întoarsă la cheie, făceam efortul. Fiecare mişcare însemna o victorie. N-aveam dureri, nu sufeream, dar nu puteam, efectiv nu puteam, n-aveam suflu: muşchii tăiaţi, dislocaţi nu mă ajutau. Nu mi-aş fi

putut imagina aşa ceva. Să fiu ca cel abia născut. Nici atât ca cel de dinainte de naştere, undeva, într-o găoace de unde trebuia să ies. Spărtura era prea mică? N-aveam nici curajul. Dacă se rupe cava în mine? Cine ştie ce nu-i bine cusut? Stări confuze, alambicate, mă derutau. N-aveam ritmul meu firesc. Eram o altă fiinţă, necunoscută mie. Mă pipăiam: ăsta-i bazinul meu, astea-s picioarele mele? Totul sau aproape totul era străin în mine. Trebuia să se refacă. Se dezintegrase? Nu ştiam cum să-mi adun mai degrabă celulele răspândite în spaţiu. Unde se aflau? Cineva necunoscut gândea în mine? Vorbe aveam, dar n-aveam trupul. Dedublarea mea în parte materială şi parte spirituală avea ceva straniu, ca după moarte. Trupul încerca să fie, să renască, iar spiritul se minuna, zâmbind cu ironie tristă, aşezat undeva în încăpere, în afara trupului, gata să zboare pe fereastră, dar cum? Paşii auziţi pe culoar anunţau de fiecare dată o prezenţă concretă şi eram uimită de intensitatea cu care răsunau în mine. Tresăream uluită ca de ceva imposibil. Mersul toropit al cuiva de deasupra de la etajul doi, mă inhiba în încercarea mea de a umbla. Voi mai putea să toropesc astfel? Am umblat vreodată? Toate cele de dinainte erau absente. Tăiate. Punte lipsă. Atunci fusese o anume existenţă, acum era alta, cu totul alta, aproape fără legătură cu cealaltă. Nu puteam unifica trecutul cu prezentul: conta numai prezentul. Voinţa cu care mă lăudam nu-şi făcea simţită prezenţa. Toate trebuiau învăţate din nou. Iată – spatele îndreptat. Mă ridicasem la spital singură şi-mi zisese asistenta ,,bine”; mă sprijinise în drumul spre ieşirea din cameră. Putusem. Dar acolo era spitalul. Aici e camera: rece, neprimitoare. Camera de oasepeţi. Nu aici dormeam de obicei. Eram un oaspete în încăperea asta cu candelabru cu cinci braţe, sofisticat candelabru. Ameţeam privindu-l. Unde-i becul meu simplu, din camera lunguiaţă, cu veioza luminând bucăţi din spaţiu, umbre verzi. Albul spitalului parcă avea mai multă realitate, căldură. Aveam siguranţă acolo, erau şi altele ca mine. Puteam să mă arăt voinică, să par veselă, să fiu chiar astfel. Aici sunt acum singură. Cu pleoapele umflate de nesomn. Plapuma asta de mătase, cu două feţe: roză şi vişinie, mă inhibă. Parcă aş fi o intrusă în propria mea casă. Cearceaful cu broderie filigranată e prea fin pentru a deveni familiar şi, chiar dacă ar fi altfel, tot singură aş fi. N-am dormit noaptea, cu tot hidroxizinul prescris de medic. Degeaba. Patul e rece. Ce cald era în spital! Mijlocul dureros, frânt parcă de-un obiect dur, care-l sfârtecă. Pun perna, o îndes la spate, mă acopăr bine. Starea de aşteptare crează nelinişte, vagă ancorare în realitate. Voinţa dusă, absentă din câmpul conştienţei. Becurile luminează intens. Închid ochii, mă liniştesc astfel şi totuşi paşii care urcă s-ar putea să fie ai soţului. Nu-s. Au urcat mai sus. Un copil plânge, cineva loveşte pereţii, parcă ar omorî muşte cu paleta



specială. N-am nici o muscă în încăpere. Pot să stau: obiect fără întrebuinţare, inutil. Dormitez, gata să intru de-a binelea în lumea somnului. Am scăpat de-o belea, dau de altele. Cineva, altcineva, loveşte cu ciocane în bucăţi de tablă. Zgomotul ăsta sugerează pătrunderea în viscere, dislocarea lor fără a fi tăiate, numai niţel deviate. Pleoapele care-mi cad (efectiv) şi capul care se apleacă nevolnic mă fac neputincioasă. Apare o sfârşeală inexplicabilă, explicabilă până la un punct: am pierdut mult sânge, trebuie să-l refac. Dacă l-aş putea produce la comandă?! Of, orgoliul celor operaţi, de care vorbeşte Cioran! De ce n-ar fi orgolioşi? Operaţi: o adevărată bătălie cu corpul. Va mai fi? Şi dacă mai e, rămâne c-o neputinţă. Muşchii au fost sfârtecaţi. Cusături urâte pe piele, de cârpaci. Cum de nu i-a reuşit estetica cusăturii? Privirea medicului după operaţie. Observa că pielea tăiată nu se va suda perfect. Tocmai cu mine să i se-ntâmple asta? Părea nemulţumit. Cu toată mutra zâmbitoare, l-am ghicit. Mi-a lăsat o amintire de toată frumuseţea: două gâlme sau, cum să le zici (?). Tuburile puse cu grijă să curgă sângele. N-a curs, dar gâlmele au rămas. Toate tăieturile lasă urme. Unele dispar. Nu vreau să dorm. A început să funcţioneze voinţa sau dorinţa de supravieţuire? Nu mai sunt bolnavă. Prin extirpare, m-am purificat ca la cuminecătură la botez sau la alte ritualuri, de tot ce era putreziciune în mine. De tot?

Spatele îşi are coloana cu scârţâieturi. Cum mişc gâtul, cum scârţ. Oasele se bat şi se aud la articulaţiile neunse. Ce se-ntâmplă? Nu mai pot suporta tăcerea încăperii. E un gol atât de nefiresc. Sunt invalidă. Am nevoie de braţul cuiva să pot merge. Nu încerc singură. Dacă îmi pică stomacul sau cine ştie ce? Naivitatea mea dezarmantă la locul ei, neoperată. Desuetă. Rămasă în urmă. Nu cu un pas, cu zece, c-o mie, cu-n milion de paşi. Cine să calculeze? Nu asta mă-ngrijorează, doar lipsa apetitului. Viaţa, în trupul meu, inexpresivă, fără adevărurile ei. Sunt o entitate generalizată, nedistinctă de alte entităţi. Paradoxul meu de om de sine stătător. Sunt şi nu sunt, în acelaşi timp. Un soare gângav se străvede prin perdeaua albăstrie în acest întunecat aprilie. Rece pe braţul stâng, o impresie de tăiere ca la operaţie. Nu cunosc cele mai simple tratamente ale organelor mele lezate. Aş putea încerca o autosugestie pozitivă: sunt sănătoasă. Dar, cum să zic: ,,Pot să umblu!”, când ceva din mine nu mă lasă să fac asta. Pot să umblu. Pot să umblu. Îmi simt vorbele în cavitatea bucală, lovind cu forţă cerul gurii. Pot să umblu! Strig în mine, dar nu fac nici un gest în concret. Am un fel de teamă, asociată cu lipsa de energie. Greaţa sartriană. Unde-i sisiful din mine, gata să care pietroiul fără să se sperie? Degetele de la picioare îşi fac jocul să se dezmorţească. Nimeni nu-mi deschide uşa. Nu mai am chef. Nu mai am speranţe. Aiurea. Nu mă complac eu astfel. Tot eşafodajul disperării trebuie să cadă. Viul trebuie demonstrat prin mişcare. Nu numai prin mişcarea de idei, ci şi prin mişcarea propriu-zisă. Să mă mişc. Uşor de zis, dar… Mi-am aşezat picioarele pe podea. Senzaţia podelei pe talpă transmisă în tot corpul. Dorinţa de echilibrare. Sângele curge normal. Şi-a reluat periplul lui: cu el începe totul. El moare ultimul. Adică de ce să stau şi să nu circul pe traiectorii permise? Mai întâi să fac trei paşi. E masa aproape. Mă aplec spre ea, gata. Aiurea, nu m-am mişcat. Mi-am imaginat doar această posibilitate. Sunt voinică şi muşchii mei ar trebui să reacţioneze prompt, la comandă. Văd strada cu florile candelabre ale castanilor din apropiere. Privind, parcă dispare şi şubrezenia mea. Ah, era să cad? Am o amorţeală în picioare, cârcei? Şi o amorţeală în cap, slăbiciune? Cine mă pune să mă ridic? Nu voi mai încerca singură. Să mă liniştesc. Să stau într-o aşteptare bearcă, fără finalitate imediată. Sunt la dispoziţia altora. Până când? Revolta. E mai bine astfel. Sunt obiect în încăperea cu obiecte. Iată salatiera asta, s-o pun mai la marginea patului. Poc! S-a spart în bucăţi. Era din sticlă albă, cu hexagoane şi flori. S-a terminat cu ea. Nu pot să strâng resturile. Să-ncerc. Au! M-am tăiat, bineînţeles. Fac lucruri care nu se fac în situaţia mea. Noroc cu miezul de pâine aşezat lângă mine pe o tavă de inox. Noroc cu norocul meu, cu operaţia pe care mi-am dorit-o, după emoţia cu nunta fetei, că pot să stau cât vreau, ce noroc! Imobilizarea asta de semi-invalidă a-nceput să mă calce pe nervi. Ceva zbârnâie în cap. Nu-s năroadă cum se zice, nici blondă nu-s, cum zic ardelenii. Îs cum îs, cum mi-am dorit-o. Asta ai vrut, acum boleşte. Te-ai sugestionat, până ai păţit-o. Ai o voinţă, ce să zic, malefică. Şi acum e un gol în tine, un minus care va trebui să dea un plus. Când? Eu socotesc în felul meu, aritmetica mea n-are cifre. Eu fără ceva pot deveni eu cu ceva mai bun, chiar fără sau tocmai de aceea.


Uşa de la intrare capătă viaţă: are un ritm al ei, vioi. Paşi siguri, tropotiţi şi un glas cu inflexiuni optimiste:

- Am venit, gata sunt aici! Cum te simţi? Gentileţea din zodia câinelui, grija de celălalt, apropiatul, dorinţa de comuniune, de restabilire a cuplului existent în plan real.

- Ce faci? Pupătura pe buze şi-un aer proaspăt de primăvară, din îmbrăţişarea înviorătoare. - Am scăpat salatiera, nu ştiu cum s-a întâmplat. - Nu-i nimic, acesta să fie necazul. Dar tu, cum te simţi? - N-am putut să umblu: aşa, ca o ameţeală m-a cuprins. - Dacă nu eşti cuminte. Cine te pune să te dai jos din pat? Spune-mi ce vrei să mănânci? Am

adus roşii proaspete de seră, salată verde, ouă! M-au învăţat colegele cum să fac o salată vitaminizată. Ai nevoie de viatamine ca să capeţi energie.

Reacţionez ca un obiect. Sunt cuminte. Mai concesivă ca oricând. El, soţul meu poate fi infirmierul, medicul, sfătuitorul şi celelalte multe altele. Solicitudinea lui pare una firească, exersată în ani de stăruinţă dăruitoare. N-aş vrea să-l obosesc, dar asta-i situaţia.

- Nu mi-e foame, mai stai puţin. - Trebuie să le fac acum, să nu-şi piardă din calităţi. Iar sunt singură. Soţul e dincolo, la bucătărie. Îl aud trebăluind. Apa la chiuvetă şi-aruncă jetul

cu forţă. Lovituri ritmice pe masă. Linişte apoi. Închid ochii. Nici gânduri nu mai am. O linişte de vată. El a venit: totul e mai sigur, mai fără probleme. Pot să cer ce vreau, dar nu vreau nimic. Spatele cu durerea amorţită, gâtul care scârţâie nu mă incomodează prea mult, absenţele din trup nu dor, n-au cum. Dormitez...

- A ieşit ceva, un deliciu. Ai să vezi. Se linge pe buze şi îşi freacă mâinile încurajator. - Să-ţi aduc aici sau mai bine să-ncercăm să mergi dincolo. - Îhî, să-ncercăm. Mă prind de marginea patului. - Hai, vino până la mine. Parcă-s copilul care nu ştie umbla. Am un fel de emoţie de-nceput. Miracol: reînvăţ mersul. Cu

limba scoasă între dinţi, gâgâi şi... Mă pregătesc pentru întâia călătorie. Acolo, numai la câţiva paşi, mă aşteaptă el, privindu-mă ca pe un copil, privindu-mă. Voi ajunge? Trebuie s-ajung, cum altfel? Suntem doi. Beneficiez şi de forţa lui.

- Hai, vino, vino! Primul pas. Lumea e mai mare. E deodată mult mai mare, mai rotundă şi eu sunt în ea. Al

doilea pas mic lângă celălalt. Stau în poziţie verticală, ce realizare epocală. Pe fereastră văd pomul întreg şi cerul care-l încadrează şi...

- Ce e, ţi-e rău? - Stai puţin, să mă învăţ din

nou cu poziţia asta. În tot corpul e un freamăt

dureros, de parcă copacul a intrat în încăpere şi mă striveşte cu realitatea lui plină de forţă de neevitat.

Dacă nu mă operam, puteam fi solidară cu toţi operaţii lumii?


Lansarea ultimei cărti a d-nei Raisa BOIANGIU şi a ultimului număr al revistei „Înserare lirică”. De la stânga: Contantin Grecu, Lucia Tănase, Raisa Boiangiu şi Ovidiu Viorel Morariu.


MOMENT POETIC Adrian ANGHELESCU

O chemare

Sclipirile din privirile ochilor ei păreau o chemare, ce nu putea fi rostită din prea multă dragoste,

chemarea florilor pentru albine, a înălțimilor pentru cutezători, chemarea timidității, și-a simțurilor. O chemare ca un magnet lipindu-mi ochii de la ea cuprins de neliniște fără să știu de ce! O priveam năuc ca pe ceva ireal de parcă avem înaintea ochilor frumoasa zână din basmele copilăriei O priveam minunându-mă iar sclipirile-acelea mă atrăgeau tot mai aproape. Era o chemare fără glas care striga-n interiorul meu. m-am apropiat tot mai mult până când mâinile noastre s-au atins, degetele ni s-au împletit, Atunci, învingătoare, buzele noastre s-au întredeschis tremurând de nerăbdare să răspundă chemării, chemării fără glas

Trec clipele....

Trec clipele spre infinit Fără ca să le poți opri Ducându-se spre nesfârșit Neobosite zi de zi

Curgând la fel trecerea lor Noi le percepem diferit Când se perindă parcă în zbor Ușor și lin, necontenit

Iar mersul clipelor mereu Are atâtea înțelesuri Încât noi îl percepem greu Fiind încărcat de multe sensuri

Că de la naștere la moarte Trăim în felul propriu viața Și-avem clipele numărate Până când se sfârșește ața

Că ața este un destin Cu clipe deja alocate Considerată dar divin Și parte din eternitate

De aceea-n mersul implacabil Clipele nu pot sta pe loc Lăsându-ne inevitabil În urma lor fără noroc

Temeri

În palatul meu de vise Sunt atâtea porți închise

Pe care nu le deschid De teamă să nu ucid

Visele cu-al lor mister În care eu tot mai sper

Că poate vor avea rod Dacă nu cumva, nerod,

Am luat-o razna de tot Jinduind la ce nu pot.

Închipuire

Privirea ta mereu mă zăpăcește Iar dacă și zâmbești mă simt vrăjit Fiindcă mai tare inima-mi zvâcnește Fără să știi cât sunt de fericit

Numai că nevrând vraja ca s-o rup Eu mă retrag din preajma ta încet Deși aș vrea ca ochii să ți-i pup Și de-a ta răsuflare să mă-mbăt

Precum mă-mbată florile de mai Cu ale lor miresme-mbietoare Încât să nu mă satur de-acel rai Și de prezența ta ațâțătoare

De-aceea eu rămân cu-acele vise La care nu-ndrăzneam să mă gândesc Fiindcă n-aș vrea să bat la porți închise Numai așa ca să mă amăgesc


http://www.poezie.ro/index.php/author/0036264/ADRIAN__ANGHELESCU

http://www.poezie.ro/index.php/author/0036264/ADRIAN__ANGHELESCU


Trăind închipuiri de nebunii De care numai noi am fi în stare Pe lunci, pe dealuri, ori pe unde-o fi Atunci când patima ar fi prea mare

Și năzuind că undeva cândva Tot ce visez să se și împlinească Iar dacă totuși nu se va-ntâmpla Rămâne-o închipuire nebunească

Mama nu-i un substantiv...

Mama nu-i un substantiv Să-l decline toți la școală În cazul nominativ Fiindcă mama-i o comoară

Mama e izvorul vieții Dar și zâna mea cea bună Din clipele tinereții Care mă ținea de mână

Mama-i idealul lumii Simbol al fertilității Mama-i ciutura fântânii Ce-mi adapă sensul vieții

Mama este începutul Existenței pe pământ Și semnifică sărutul Pentru ce-i mai drag și sfânt

Mama-i soarele și luna Împreună într-o ființă Mama este-ntotdeauna Instinctiva mea credință

Iar când mama nu mai este Sufletul mi se destramă Și cea mai scumpă poveste E povestea despre mama

M-aş duce...

M-aș duce-n către nicăieri Și, zău, nu știu unde m-aș duce, M-aș duce-n cele patru zări Pe drumul care să tot urce

M-aș duce pe cărări sub soare Care n-au fost bătătorite M-aș duce către dulci izvoare De prea puțini descoperite

M-aș duce să mă-mbăt de verde Un verde crud de primăvară Și printre el să mă pot pierde Pentru a nu știu câta oară

M-aș duce s-ascult ciripitul Acelor păsări cântătoare Și să scrutez tot infinitul Pe care-l intuiesc în zare

M-aș duce să mă poarte dorul Pe aripile lui de vis Să retrăiesc mereu amorul Cu-al său fior de nedescris

M-aș duce iar și m-aș tot duce Unde mă împinge-al meu destin Fie amar sau fie dulce, Fie că-i mult sau e puțin

Mândra

Din ochii ei țâșnesc sclipiri de stele Ce-i luminează neîncetat privirea Iar în surâsul ei plin de mistere Se poate pierde orice om cu firea

Atunci când ea se plimbă grațioasă Și-și unduiește șoldurile într-una Te-apucă așa să nu mai mergi acasă Când vezi cât e de mândră bat-o vina!

Privindu-te, te simte că-ți cam place De-aceea uneori nici nu clipește Știind că-l are mult pe vino-ncoace Cu care mândra te cam zăpăcește

Fiindcă prin firea ei cea vanitoasă Se vrea să fie prima dintre toate Crezându-se c-ar fi cea mai frumoasă Și cea mai mândră dintre adulate

Ispititoare formele-i rotunde Trezesc adrenalina din sinapse De câte ori privirea ta pătrunde În decolteu lăsându-se spre coapse

Pentru că mândra știe cum s-arate Tot ce i-a dat natura mai de soi De-aceea sunt tot timpul căutate Mândrele mândre pururea la noi



Raisa BOIANGIU Dintotdeauna am scris :

mai întâi pe nisipul de pe malul Nistrului, cu degetele făcute evantai, apoi trecând Prutul pe podul de la Ungheni,

privind undele râului separator, râu nu al indiferenţei, râu prin care vedeam lumea de dincolo şi de dincoace, unindu-se în ochii mei şi apoi pe tăbliţe la Chişinău, alergând în sănii şugubeţe, chiuind la vale pe patine şi... cântând la pianul rămas acolo şi apoi în Bucureşti, în colind pe străzile întortocheate şi în azilul de măicuţe - mama şi eu - orfane de taţi dispăruţi în spaţii îngheţate. Şi cu dorul amorţit de aşteptare şi azi şi azi şi scrisul pavăză neuitării şi scrisul uimire că mai sunt şi scrisul buricul pământului de care mă ţin să nu pic în hăuri de cutremure, de tornade, de poluări. Cimitirele-amfore din care culeg viaţă ca să pot scrie în numele vostru - străbuni ai mei - Şi eu cu voi curând.

Întind un gând într-o fărâmă de creier şi poezia pitită răsare. Îi iau poamele coapte, le storc. Prindeţi-i sucul, aromaţi-vă cu ea, n-o poluaţi cu tina zilnică, doar inefabilul ei rămâne, nu bâlbâiala numărării banilor, care nicicând nu ne satisface deplin. Aruncaţi lăturile în gropile temporare - - faceţi loc poeziei. Poate că-n ţara de unde vin se scrie cu stânga,

cu calotele glaciare ale corpului în topire, dar indiferent cu ce se scrie - poezia există. Acum îngurgitez un ceai cu cereale. După dejun vă voi mai spune câte ceva despre poezie. Mai vreţi sau aţi înghiţit destul şi vă e teamă de indigestie? Stângace fiind vă ofer înscrisul meu cu stânga. Ţara de unde vin e a - inimii - ea e în stânga - nu?!

Exist într-un caiet de teză, acolo trăiesc câteva ore pe zi , ani la rând pe-o foaie de caiet . Îmi întind creierii la soare – sunt una cu hârtia , constituită din litere albăstrui. Sunt una cu împrejurul şi creierii sunt încinşi de căldura soarelui. Vreau să zbor ca o foaie de hârtie ruptă dintr-un caiet de teză. Unde-i valoarea ? În iarba pitită mărunt. Ploaia a mânjit foaia şi gândul meu pluteşte la nesfârşit. Când va osteni oare ? Unde-i conturul ? În cântecul sprinten al ciocârliei ? Ce urlet imens e-n pădure. Mi-au rămas braţele atârnate de crengi. Ochii avizi privind infinitatea. De-acolo vine adevărul cu marea lui umbră de-ntrebări ?!

* * * Sunt o fiinţă fără catalog Nu mai strig prezenţa. Abia dacă mi-o chem pe-a mea. Sunt o fiinţă fără catalog. Mă uit în ochii voştri să văd dacă mai exist, dacă vă mai pot spune ceva. Sunt – se pare – cu voi şi cu alţii ce-am fost undeva departe, de departe



fiind – încă în mine. Şi dacă sunt – e bine – e bine – e bine. Uneori absenţa mea mă doare sau atunci sunt prea prezentă?! * * * Tu adiere lasă-mă lacrimii mele care nu vrea să-şi părăsească sălaşul, lasă-mă gândului care mă bântuie, goneşte-mi neliniştea pustiitoare şi umple-mă, goliciunea sufletului e păcatul cel mare, bagă în el praful zilelor, resturi din frunzele gălbui, gâdilă-mi nările să te simt - adiere - până la întâia larimă - - şuviţă eliberatoare dintr-o lungă şi grea penitenţă, - lasă-mă încă puţin şi pe urmă

mă predau ţie, picurii suspinelor să-ţi umezească suflarea lină - - adiere – * * * Scris istovitor mă ocroteşti cu chin îndulcit, mă mângâi cu săgeţi aromate, mă arvuneşti cu virgule sprinţare, mă îmbii cu ritm nebunesc cuvântule vânt te inspir - te expir cerşetoare în zona regală a cuvintelor. Cuvântule – vânt – unde mă duci? Pe aproape-i liniştea – - ladă de zestre - scris vălurit în care mă învelesc şi dispar izbăvită...

Maria DAVID

„Vin la cafenea sperând că mă iubești...”

Cu dedicație, pentru Cafe d' Art

I. Erau lumini venind din colțuri Peste chipul feminin îngândurat Și cădeau ușor peste ale ei rânduri Ce compuneau cântece greu de ascultat.

Își ridica privirea uneori Căutând ceva absent din versurile ei; Te zărea zâmbindu-i în acele zori Când cuvintele-i răsăreau fără temei.

O priveai fascinat când ea scria Și te cutremurai emoționat admirându-i mâna.Ce putea scrie într-o cafenea? Să fi fost poeta frumoasă ca și zâna?

Stiloul ei argintiu vărsa cuvinte Pe hârtia ce-i purta și gândurile. Numai poeta știe ce simte Când orizontul literelor îi șoptește cânturile.

Cafeneaua Artelor nu era plină, Iar zâmbetul nu găsea alt așezământ. Te privea din colțul ei, în tihnă, Scriindu-ți versuri pe post de jurământ.

Un fum gros se ridica pe-alocuri Și plutea greoi peste minți îngândurate. Țigările nu răspândeau numai mirosuri – Erau fumuri purtând oscilații ondulate.

Poemul ei s-a clădit din cărămizi Și va rămâne acolo, în perete, Cafeneaua-l va păstra ca în oglinzi Când luminile cad ca niște secrete.

II. Ai scris un poem privind un simplu om În cafeneaua unde artele-s regine, Poetă, ființă odihnită fără somn Care aduce trăiri prin galbene lumine.

I-ai scris celui care te admira Având la masă cafeaua cea dulce Care parcă nu se mai răcea Și versurile greu puteau ajunge.




Aveați amândoi priviri pătrunzătoare, Ochi întunecați și plini de nestemate, Dar linia căutării nu-i cercetătoare – Vede, dar rămâne în singurătate...

Lumini dansează către chipul ei, Dar tu te ferești de raze, rămâi în întuneric, De unde admiri mâna fină a poetei Care-ți scrie un poem făcut din vers himeric.

O muzică se-aude, tu ești entuziasmat, Îți faci curaj s-o întâlnești pe fata care scrie, Dar ea pleacă înainte ca tu să fii schimbat Și rămâne doar poemul, uitat pe-acea hârtie.

Versurile fetei au pătruns în acel loc, La masa peste care se ridică fumul Unei țigări al cărei foc S-a dus, s-a stins, rămânînd scrumul

Ai găsit poemul ei ce-i cânt al fericirii! Cuvintele strigă-n tine ca o amintire, Iar poeta ce scria lângă pereți albaștri A lăsat în urmă versuri care-ți cer iubire...

III. „Ți-am scris o poezie într-o cafenea Atunci când te priveam din depărtare Dorindu-mi să te-apropii, să intri-n vorba mea Când cuvintele te cereau cu încăpățânare.

Multe zile am venit acolo, la aceeași masă Și te-am studiat curioasă din colțul meu, Dar tu nu te clinteai – parcă erai acasă, Uitând că mai încolo mă aflam și eu.

Erai liniștit, savurai cafeaua Și priveai spre rafturi, cărți, desene. Târziu din ele ți-ai ridicat privirea Și-ai văzut ochii ce vor să te cheme.

Mi-ai zâmbit din locul tău îndepărtat Și ochii negri nu au mai fugit; Rămas-au întorși și s-au mirat De ce tocmai atunci eu i-am găsit.

Ți-am mai aruncat și eu priviri timide Pe când inima-mi dicta pentru tine versuri. Tu mângâiai cuvinte cu priviri candide Și căutai în ochii mei străini noi sensuri.

Prinț cu ochii blânzi, nu mă cunoști pe mine – Văd că mă privești de zile fără să-mi vorbești Și simt că nu pot scrie versuri fără tine Așa că vin la cafenea, sperând că mă iubești...”

Poemul călătorului Am călătorit în lumea mare ca un singuratic rătăcitor, ca un nor purtat de poruncile divine. Am căutat ochii tăi, ochi pe care nu-i știam, dar îi voiam; marele singuratic, gol suflet al meu, a înfăptuit o cercetare pe pământuri străine, sub steagul iubirii, sub steaua dorinței, sub ecourile înghițite ale unui destin cumplit.

Am întâlnit ochi care își coseau privirile cu ace, cu sulițe, cu tăișuri – nu exista măreție în ochii reci! Un poem în lanț e durerea mea și tot ce țipă în ochii mei e doar dorul, sentimentul lăsat gol pe o cărare unde nimeni nu pășește.

Mai singură decât singurătatea este vraja tristeții, vraja timpului rătăcit în pașii mei. Teama se despică, ramurile uscate se prăbușesc în noroiul peste care calc.

Aprind o țigară și trimit fumul stărilor nocive într-un abis, într-un necunoscut oarecare, o moarte crudă a gândului meu obosit. Sorb tăcerea, magia, visul pe care sângele meu îl știe drept căutare a sufletului pereche. Țigara se stinge, tăcerea rămâne, tăcerea mă iubește... E liniște prea multă în singurătatea mea.

Știu că poveste nu mai am, aburii tăcuți au înghițit-o! lumină nu-i, fum de țigară stins de trezire, de viață, de căutare... Am căutat ochii tăi, ochi de luceafăr, stele ale destinului meu, port al corabiei ce demult e plecată, cuib al șoimului rătăcit, suflet frumos așteptat de sufletul meu. E inimă acolo, în durere? Tu știi?...

Curând, tu și eu vom dispărea, iar numai pietrele vor rămâne.


Și se scutură somnul de grelele poveri Mă leagănă somnul într-un baldachin și gânditor îmi cade în trupul extenuat și ziua, și noaptea și atunci când cumpăna zorilor îmi pare că e sfințită de visul meu, alinată în roșeața-i proprie.

Când lumina se zbate de tremură și apusul atunci cad iar în mine somnul, visarea, dansul mângâierilor ce numai tărâmul mereu necunoscut le lasă să încânte un biet om, să odihnească. Mă risipesc între unduirile prea line și cunosc acele perne moi ce poartă învățături, daruri,

bucurii și uneori blesteme, când omul obosit se înneacă și prin vise din utopii singur piere. Așa, dormind, somnu'-mi pare leac; Vecinic, pașnic și subit e somnul ce te duce-n împliniri, te tot duce – crud stăpân – în răzvrătiri! Îmi caut în adâncuri adevărurile și știu că ele sunt, vor fi și vor muri; așa-i somnul nostru, muritorule – cu unduiri tardive, făr' de început, pe care timpul le retează – Poc! Și duse sunt!

E un tremur în adormirile tulburate, căci poveri sunt destule; omul doarme...

Am plecat și eu să visez.


Teodora SUCIU

Dar pentru om

La început a fost pământul O minune fără viaţă Pentru-a fi fermecător Şi pe placul tuturor Domnu-ncet şi pe-ndelete Cu gând bun şi cu migală Mai adaugă ceva... Ca ziua a şaptea Să fie binecuvântare Cele şase zile să fie lucrătoare. De la Dumnezeu învăţăm Că munca nu e oboseală Ci lucruri puse-n rânduială. La-nceput a făcut Cerul şi Pământul... A despărţit întunericul de lumină Şi avem dimineaţă

şi noapte şi ziuă.

Cea mai de preţ a fost – TĂRIA – Pe care a numit-o: „Cer” Spre care gândul îndreptăm Când, în genunchi, ne închinăm. Adunarea apelor A numit-o – MĂRI – Iar uscatul L-a numit – PĂMÂNT – Şi-apoi toate câte sunt: Iarbă şi seminţe Şi pomii roditori Şi stele şi cei doi luminători, Căci toate le-a avut în gând Pentru-a fi bine pe pământ. A despărţit anotimpurile Şi zilele, şi anii, Vietăţile mărilor şi animaleleÎnsă lucrul cel mai greu Plămădit de Dumnezeu A fost – OMUL – După asemănarea sa

Pe de-o parte femeie, Pe de-o parte bărbat Să lase pe tatăl său Şi pe mama sa Unindu-şi cu femeia viaţa. Cel ce-ncalcă sfatul Domnului Va fi fiul răului. Totuşi... mai lipsea ceva, Ca sămânţa să dea rod A dat ploaie pentru om. Fără lacrimă din cer Sămânţa e fără rod Fructele lipsesc din pom. Doar maro şi cenuşiu, Doar pustiu... Mai târziu cei ce-au venit Luându-şi seva din pământ Un lucru au priceput, Că pământu-a fost făcut, Cu toată podoaba lui Spre binele – OMULUI –


Ioan CRIŞAN

Cutremur

Când lumea-i liniştită şi stă în desfătare Când nimeni nu se aşteaptă la răul ce-o să fie Deodată o smucitură, o groaznică mişcare Ce face ca pământul să urle a urgie

Un tremur din adâncuri, un geamăt a pustie Se clatină, vibrează, clădiri se prăbuşesc Conductele de apă, de gaze şi lumea care-i vie Bucăţi de munţi şi ape pe toate le strivesc.

Barajele se crapă ca un pahar de sticlă Iar apele din lac, puhoi o iau la vale Pereţi înalţi de munţi ce se despică Nimic în calea apelor nu le mai stau în cale.

Şi tot ce se găseşte în lungul drum a lor Este luat şi dus de-a valma răsturnat Tot ce-a făcut natura ori îi făcut de om Ca pulberea şi praful de ape-i măturat.

Constructii, case, uzine şi şosele Păduri, grădini şi turme de-animale Luate sunt de ape de parcă sunt surcele Şi-n vuietul de moarte sunt duse toate-n vale.

Şi cât te uiţi cu ochii oraşele şi sate Cu-a lor clădiri înalte şi case mari şi mici Sunt multe prăbuşite cu ziduri ce-s crăpate Cu oameni prinşi sub ele, cu morţi şi cu răniţi.

Iar valurile mari pe ţărmuri năvălesc Într-un asalt nebun, înalte şi-n mişcare Îneacă şi distruge tot ceia ce-ntîlnesc. Fiinţele, natura nu au nicio scăpare.

Iar soarele şi luna au raze tulburate Pe cerul mai închis şi-nceţoşat De parcă şi ele ar şti că-s vinovate Pentru dezastrul mare ce-acuma s-a-ntâmplat.

Luminile se sting, sirenele pornesc Şi strigăte de spaimă se aud de peste tot Acei rămaşi în viaţă pe sfinţi îi pomenesc. Se cheamă unii pe-alţii şi caută adăpost.

Apoi lumea-şi revine şi se organizează Din somnul tulburat şi treburile lor Din dansuri şi din jocuri ce toate încetară Se aude şi sosesc echipe de-ajutor.

Maşinile salvării vin una după alta Cu echipaje gata să le dea ajutor Dar mulţi aflaţi sub ziduri ce au căzut de-a valma Striviţi şi sufocaţi, loviţi, acuma mor.

Începe lupta vieţii a celor ce-s pierduţi Unii-s răniţi şi nu se pot mişca Alţii sunt vii dar sub dărmături cuprinşi Se cheamă şi se strigă luptînd pentru a-scăpa.

Vin cei în uniformă ce-s sub comandă clară Vin cei ce-s instruiţi în cazuri de urgenţă Se-adună lume multă ce caută şi sapă Şi morţii şi răniţii acestei zi demente.

Şi-n multe zile apoi în căutări febrile Urmările -ntâmplării vor fi înlăturate Iar urmele urgiei vor fi ţinute minte Şi morţii şi răniţii şi pagube-nsemnate.

12-13 .03. 2012 Hunedoara.

Cum? Cu ce? Lumea-i făcută

Când în locuri diferite Merg ori stau privind la lume Multe mi se par sucite Relele-s numite bune.

Pe la locuri de-nchinare Credincioase, credincioşi Cu mâna-şi fac cruce mare Şi se bârfesc bucuroşi

Şi la ordine şi pază Tribunal, judecători Vezi dreptatea strâmbă scoasă Strâmbătatea între flori

Vezi oameni cu multe studii Cu diplome multe-n geantă Dar de le pui vreo întrebare Doar prostie ne arată.



Dacă-am întrebat bătrânii De ce lumea îi sucită? Mi-au zis: La marginea lumii Dacă mergi aşa-i făcută.

Şi pe stele dacă-ai merge Sau pe nu ştiu ce planetă Trebuie să stai de veghe Relele să nu te-nghită.

Dar dacă mai sunt şi oameni Sau orice şi alte fiinţe Ai să vezi că-s lighioane Care vor să te mănânce.

Şi planetele-ntre ele Se înghit una pe alta Galaxii cu mii de stele Îţi iau şi îşi iau viaţa.

Din frumos şi rău şi bine Câte sunt pe lume toate Vin puhoi, vin peste mine Peste toţi vin să te-ngroape.

Aşa îi lumea făcută Aşa sunt pe lume toate Să fie durere multă Până mori şi moarte-s toate.

01-08.07.2012, Hunedoara

Violeta DEMINESCU

cristelniţă mai norocoasă decât luna aripi mi-au crescut ca o lumină pe umărul vremii

pentru a scrie în cartea vieţii nu trebuie să stai la rând

şi piatra îşi are îngerul ei mă botezi atât de iubire încât mă visez înspre desăvârşit infinit mă priveşti ca şi când am bătut s-a deschis şi desculţi de mână intrăm

între noi o bucată de soare şi viaţa exerciţiu natural de înţelepciune

inima ştiu că e aur în tine şi mă vreau daurită tu singurul în stare să ofere ceva pe un suflet condamnat la iubire

să aflu de la tine cum se cheamă pe marte privighetorile să-ţi înfloresc sub privire grădină însetată sub o ploaie divină să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru ridică-te ca şi cum niciun rău nu mă mai poate locui vrednică de a fi vrednică schimb şoapte cu propriile-mi gânduri iată-mă pasăre spin sfâşiată între mine şi mine vis cu luceferi geamătul pietrei între real şi real

act de iubire faţă de propria-mi inimă

înţelepciunea oare-am aflat şi-am uitat că-mi sunt singur răscumpărător

mi-e dorul de luceafăr cu jugul cuvântului care poate încovoia nesfârşirea şi ochii-ţi mai adânci decât o fântână atârnată spre cer sapi în sinele meu icoane aşa cum dumnezeu mi-ar atinge

cu un deget

unic vers universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut

apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec

şi nu vedeţi după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice

noaptea toate sălciile sunt albe o lună plină cu braţele încolăcite de gâtul nopţii un cer spuzit privirea ta eu râul răscolit în care se-mbăiază pătimaş toate stelele

apă de fior mă străbaţi cum ar coborî sunetul infinitului într-o lume finită



n-am să pot ridica între noi decât un zid de fluturi şi zodia apei ca o rugăciune de taină într-o mănăstire curgătoare

lasă-mă lasă-mă lasă-mă înflorit să-ţi pictez sărutul din palmă cum o iubire plină de iubire când se aşază în albia de sine

călătorie de nuntă îţi porţi ca pe-o gondolă de mătase noua iubire un adam căzut din rai care nu ştie că n-a plecat de tot veneţia în plin carnaval azi voi purta ochii verzi tristeţea-i doar o moarte mai blândă despre iubire numai de bine în amurgul făcut pumn plânge o metaforă nenuntită

nu-ţi voi spune cuvintele care fac luna să descrească un înger mai trece prin ochii mei abia şoptit aşa cum s-ar asculta inima mea de către inima mea

când una din ele nu bate apa degustă grafica albă a norilor vântul prin valuri un strabism al durerii pierzi amintirea mea ca pe o floare căzută de la butonieră pe canale veneţiene când mor pescăruşi de prea mult zbor iar luntraşul se îndepărtează grăbit

fiecare pasăre pe limba ei se înalţă zidurile se clatină viaţa dă cu tine de pământ doar cât să te aduni din cioburi biserică

zidurile cad mătura lui dumnezeu ridică în vânt colbul ecran pe care te mai joci o dată de-a v-aţi văzut cu îngeri

pasărea sufletului pleacă în urmă o cruce de lemn verdealbastru ca un cuib fără aripi

frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om

Constantin GRECU Se revarsă ca un fluviu...

Se revarsă ca un fluviu Sufletul pereche, dublu, Fiinţa mea în fiinţa ta, Contopindu-se cu ea.

Energie nevăzută Curge încet şi curge mută, De la mine către tine Cu o senzaţie de bine.

Întind mâna, te cuprind, Te apropii încet de mine.. Îţi simt inima bătând, Numai pentru mine!

Şi-n îmbrăţişarea tandră, Flancată de dulci cuvinte, Văd a dragostei orfandă, Cum tot cerul îl deschide!

Tot momentul e sublim, Noi trăim şi ne iubim, Iar dragostea ne ridică, Prin chemarea ei, unică!

Suntem zei nemuritori, În a timpului clepsidră, Suntem fiinţe, iubitori, Într-o lume rea, perfidă!

Se revarsă ca un fluviu, Sufletul pereche, dublu, Fiinţa mea în fiinţa ta, Contopindu-se cu ea.

Maratonul vieţii Alergăm, alergăm mereu, Maratonul este un sport greu, Şi ştim: viaţa nu e atât de lungă, La sosire, nu pot toţi să ajungă!

Cazi, te ridici, mergi mai departe, Puţini vor trece linia de final, Să fie toţi campioni, nu se poate, Viaţa este ca un carnaval!

Oamenii sunt oameni peste tot în lume, Muncesc, iubesc şi aşteaptă la rând, Să primească ce li se cuvine, Partea lor de plată pe acest pământ!



Fericirea Toate sunt bune, foarte bune, Când răspândesc lumină în lume, Când flacăra iubirii arde-n orice casă, Când dragostea este a lumii împărăteasă! Cînd florile răsar, frumoase, pe pământ, Din fiecare vorbă, din fiecare gând, Când vrei să aduni în inima ta, Pământul întreg şi toată lumea, Atunci poţi cunoaşte fericirea!

Lasă-ţi gândurile să zburde... Lasă-ţi gândurile să zburde Ca un zefir de primăvară, Florile să le sărute, Cu a lor vrajă milenară. Lumea întreagă să se mire, De-al tău vers frumos, curat, Printre lacrimi şi suspine, De-i om simplu, ori împărat! Să trăiască în amintire, Clipa prefăcută-n vers,

Să-nflorească în iubire, Veacul în care am purces!

Adesea Adesea gândurile ne poartă, În arealul tumultos al vieţii, Şi amintirile care nu iartă, Dezlănţuie clipele tristeţei! Dar mai apoi ne ridicăm, Privirea temerară către cer... Simţind atuncea că zburăm, Pe aripă de înger, la El!

Toamna Toamna se revarsă Peste munţi şi văi, Inima naturii-i arsă, Ca şi inima din noi. Gerul se-nteţeşte, Şi alungă căldura, Totul înţepeneşte, Când se aşează bruma!


Serafim HULBAN

Asta-i Doina şi Maria

- pentru d-na Izdrăilă, colegă de cenaclu

Încerc de-o poezioară Unei Doine-Mărioară Dar cum eu sunt cam scorţos Mi-e să nu-mi iasă pe dos...

Timpul trece, Trubadur, Sfidând clipele din jur Suspect de silenţios Ca un hoţ simandicos...

Foşnet scurt, zgomot discret, Uşa se deschide-ncet Se dă la perete, larg Şi apare-ncet în prag

Cu pas mic şi măsurat Un surâs nevinovat... Ochi clipind netulburaţi Vorbind parcă, ne-ntrebaţi...

Intră-ncet, nevoie mare, Cu o tainică pudoare, Un Înger plin de virtute Dar cu aripile rupte...

Zâmbet sacru de copil Penitent şi pueril Înger blând şi auster Abia coborât din Cer...

O poetă dezmierdată Ce se lasă aşteptată... Noi aşteptăm... şi-o iubim Că-i frântură de sublim...

Asta-i Doina şi Maria Ce-mi sugeră poezia Meditînd mai cu temei Astăzi... că e Ziua Ei!

Iepuraşul

- Şi ce ploaie... şi ce vânt Se stârniră pe pământ!... Brrr!... Ce frig, ce rece e, Zice-un june iepure.

Şi s-a-ntins ca arcul gol Dîndu-şi drumul rostogol

Peste negrele câmpii Somnoroase şi pustii...

- Uf , ce friguri mă pătrund! N-am nici unde să m-ascund... De când sunt eu iepure N-am prins timp mai tulbure...

Şi-alergă nehotărât Zgribulit şi abătut... - Unde, oare, să mă duc? Dacă dau peste vre-un lup?

S-a oprit, s-a ridicat Pe lăbuţe, încordat, Cercetând în lung şi-n lat Fără nici un rezultat.

- Nu-i nimic. Sunt un fricos... Asta e. Văd tot pe dos... B a văd lupi, a văd vulpoi, Ba văd umbre de copoi...

Sunt eu mic, dar nu sunt prost. Ia să-mi caut adăpost Că, dacă se-ntunecă, Chiar c-o bag pe mânecă!



Şi-a găsit o scorbură Într-o salcă putredă Răsturnată-ntr-un desiş De boscheţi şi păpuriş.

* * * Ca o minge ghemuit Într-un colţ mai potrivit Presărat cu frunze moi Şi cu puf de piţigoi

Iepuraşul se-ncălzi Şi-ntr-o clipă adormi, Somn prudent de iepure Fără vre-un vis tulbure.

* * * Când, la ziuă, în sfârşit, Urecheatul s-a trezit A rămas în volbură Pironit în scorbură.

Prin intrare el vedea Că ceva pe cer plutea... - Ce-o fi oare? Fluturi sunt? Uite-i cum cad pe pământ!

Vai, şi ce mai e pe jos, Cât de alb şi de frumos! N-am mai văzut de când sunt Aşa fluturi pe pămînt!...

Şi, zdup-zdup, cât ai clipi, Temerar, se pomeni Dintro-dată prin nămeţi, Cercetând cu ochi isteţi...

- Doamne, ce de fluturi cad! Uite colo, uite-un brad, I-a ajuns cetina jos... Vai, şi cât e de frumos!

* * * - Brrr... da' reci mai sunteţi voi, Nu ca fluturii de soi Şi veniţi căzînd în jos... Ei zburau săltînd frumos!...

Şi veniţi prea mulţi în zbor Aşezînd pe jos covor Peste brazde şi poteci Şi sunteţi aşa de reci...

Aţi acoperit sub voi Frunze, iarbă şi trifoi Şi acum eu am rămas, În câmpie, de pripas...

- Ia nu te mai minuna Şi nu te tot văieta!... Noi suntem fulgi reci de nea, Nu de ăi... de zici mata...

Uite ce! Ia cată-ţi drum Pe la şirele cu fân! Până-n primăvară e Mult, stimate iepure...

Astăzi noi suntem cuminţi Dar, de mâine, prindem dinţi Şi muşcăm... şi-ajunge prost Cel ce n-are adăpost! Printre flori

Printre flori, o floricică, Un mic titirez, Mititică, mărunţică, Mai să nu o vezi...

Umblă ca şi o furnică Şi, din loc în loc, Se apleacă, se ridică Un mic ghemotoc...

O zoreşte-ntr-una graba, Are rostul ei, E mai mică decât iarba, Doar cât un condei.

O albină călătoare Dulce îngeraş Trece-aşa, din floare-n floare Ca un fluturaş.

Părul lung se încâlceşte Se-ncurcă-ntre flori Un breton se zbenguieşte Pân-la ochişori.

Rupe-o floare, dar o scapă Printre ierburi mari. N-o găseşte. Ce să facă? Se trudeşte iar.

Acum ţine în mânuţă Cu un gest gingaş, Un boboc de garofiţă Aproape golaş.

Are doar două petale, Restul au căzut...

Le priveşte cu mirare În căuşul – scut...

Hotărâtă-apoi porneşte Ca un răsărit, La tăticul ce-o priveşte Zâmbind fericit... Mierla

Mierlă neagră, Mierlă dragă, Trilul tău îmi stâmpără Dorul ce-mi stă-n cumpănă După o necoaptă fragă.

Cât eşti tu de matinală Doinind într-un vârf de-arin Soarelui să-i mai răsară Să se-nalţe în senin...

- Dragă mierlă, ce-i tot spui, Toată ziua Soarelui Privind calea Norilor Peste vârful Plopilor ? ...

Ce îi ceri tu Soarelui Dimineaţa când apare E sub coama Dealului Din noptatica răcoare?...

Îi ceri ceva, ori mulţumeşti Că ai mai prins o zi senină, Că, azi-mâine, va să vină Vremuri noi cu vechi poveşti?... Cântă-i lui, cântă-mi şi mie Că, azi-mâine, nu se ştie... Soare va mai fi pe cer Dar cei ca mine, zilnic, pier... Atunci...

Atuncea când m-ai conceput Sub care floare era zodia mea? Tu, citeai atunci. În care stea? Ce flori îmi pregăteai pentru-aşternut?

Ursitoarele ce-au zis atunci În amurgul unei seri de toamnă Când lumina verii se răstoarnă Şi-ncep arsurile brumelor pe lunci?


Când, după desăvârşire... Zânele, ce mi-au turnat În apa primului scăldat De „bun augur” spre împlinire...

Parfumul căror flori din vară De prin munţi, din lunci, din baltă, Adunate laolaltă Au aromat „Baia primară”?

Baia n-a fost prea fierbinte? N-o fi uitat Moaşa măsura, Că eu îi simt şi azi arsura Dar o port stoic şi cuminte...

Şi vrăjitoarele din jur Au ţinut sobor ad-hoc Tot punând „paie pe foc” Să-mi fie de „bun augur”...

Caliope sta deoparte Ciupind o liră-abia, abia Surâzînd ca luna-n noapte Puiului ce descindea...

Şi-i citea în foi de laur Rânduindu-le straniu Pe-un ipotetic „fir de aur” ... Şanse pentru mai târziu...

Nocturnă

Stai şi-ascultă Noaptea cum se plimbă! Pasul ce pluteşte nu se-aude, Ici-colo calcă nemişcate unde Şi cărări de cer cu stele schimbă...

Printre stejarii ce se bat în ramuri, vântul Se leagănă, trecînd din frunză-n frunză. La zburători nocturni se dă de muză Şi huhurezilor le împleteşte cântul...

Ascultă, tu, cum toarce fir întins Din caierul ce spânzură din lună... Un fir ce care ne leagă, mână-n mână, Speranţele ce-n noapte s-au aprins...

Trece discretă pe sub streşini ninse De-argintul pal al razelor de lună Ce învelesc în mantia nocturnă Carávana furtunilor de vise...

Pe căile care-i sunt larg deschise Ea se revarsă-apatică şi rece... Ascult-o şi cum vine, şi cum trece Purtînd în ea speranţe ce-au fost stinse...

Note de lectură Eugen EVU

Raisa BOIANGIU – la un nou roman

Consacrată printre cei mai importanţi scriitori din Transilvania, v. „Scriitori din Transilvania”, dicţionar critic ilustrat, 2015, prolifică, prozatoarea, poeta şi eseista Raisa BOIANGIU, din Hunedoara, a fost titularizată recent în Filiala USR Alba - Hunedoara. Opera ei se împlineşte cu recenta-i carte de proze scurte, „Năzbâtiosul - furios, cu graţie”, ed. Scrisul Românesc – Fundaţia – Editura, seria Epica. Retrospectivele par ale unei maşini însufleţite de memoria re-activată şi ornamentată cu exotice arabescuri voltaice, constantă a scrisului ei prin decenii. Dialogul interior aparţine unei scene imaginare, rulante, terifiate de luciditatea detaliului semnificat, explicit şi pedagogic cumva, ca a cercetătorului critic coleg, prof. Petre Mihai, via Radu Ciobanu şi contangenţial Paulina Popa, din areal. Diferinţa o face impregnarea de poetic, nervul foarte activ al psihanalizei catharsice, informaţia livrescă peste exprienţa unei vieţi foarte zbuciumate :


- „ Adriana, ce ai cu mine? Lasă-mă somnului meu ! - Să te las, cui? Curvelor? Bine îţi zice mama ta: curvele te-au

mâncat! Tu şi curvele tale. Eu îţi sunt nevastă. Ele ce-s? - Pune să le controleze: sunt virgine. - Păi da, cine ştie ce perversităţi le-ai învăţat, aduse de tine de-acolo,

de la puşcăriaşii tăi.” (pag.80). Eşantionul, la întâmplare, este în cheie plurisemantică pentru

naratoarea ajunsă la deplina maturitate umană, profesională şi auctorială.



„…Autoarea trăieşte lumea în mod dramaturgico-poetic şi o reconverteşte mito-prozaic…”

RAISA BOIANGIU - „Splendorile agoniei” - editura Danimar

Scriitoarea originar basarabeancă Raisa Boiangiu (Samoilă), strămutată dramatic în anii stalinismului, la Hunedoara, unde a fost profesoară de română şi unde s-a stabilit definitiv, a trecut demult de „turnanta” itinerariului său şi vădeşte resurse remarcabile pentru o linie de sosire, un finiş bun. Aparţinînd intelectualităţii şcolare, fără reflexe didacticiste, dar marcată de trauma „înregimentării”, povară cinic şi silnic „asumată” (consimţită), indusă ca adaos stigmei familiale a exilului (era colonizării proletcultiste, delirul ceauşist etc.) par să fi dezvoltat o înverşunare, o îndârjire şi o filozofie a determinărilor nefaste, autentice, al cauzalităţilor de tip existenţialist, şi un patos epic – atitudinal de un colorism ce transferă văpaie eseniană şi sartriană (vezi „ Cuvintele”), contopit în ceea ce aş numi „teroarea istoriei”… După „Calea sfâşierilor”, ce părea culminaţia unui proiect periplu autoreferenţial şi socio-cultural, „Splendorile agoniei” pare un fel de sinteză a cărţilor trăite, ca experiment şi cataliză explorativă.

Nici Malraux nu e departe, fără a i se vedea cămaşa. Nici cultura teatrală, de unde „scenarismul” punerii în pagină şi o anume tehnică a „flash-urilor” simbolice, nu sunt ocolite, ca ispite „arhetipice” stilistic… Însă Raisa Boiangiu rămâne ea însăşi prin trăirea cărţilor proprii, borne ale meandrelor itinerante.

Dincolo de un nuanţat fatalism (predestinist) al titlurilor, sau, dacă vreţi, telenovelic (datorat experienţei scenice efemere a autoarei, dar şi tentaţiei discursului-dezbatere, simpozionist, exponenţial): „În zbuciumul vântului” (1998), „Insula tăcerii”(2000), „Fuga neterminată” (2002), „Călcâiul vulnerabil” (2004) – romanele Raisei Boiangiu au toate calităţile revendicate şi jalonează convingător o evoluţie ce aprofundează înzestrarea empatetică necesară, valoarea morală şi cizelura aptitudinilor înnăscute… Apelul la providenţă este absent, ca şi extrema „orfanismului” ce face ravagii în proza tovarăşilor brusc convertiţi după 1989 la „demo” ori „dizidenţă pasivă”…

Raisa Boiangiu nu suferă, nota bene, nici de narcisimul unei „pleiade” minore de agresivi pretinşi „neînţeleşi”, care mişună de-o vreme, cu adevărat AGONIC, sfertodocşi şi revendicativi până la grosolănie, pretinzând sponsorizări de la buget! Cărţile ei sunt ale intelectualului din lumea şcolii, poate dintre cei mai otrăviţi de vechiul sistem. Feminismul ei nu este retoric militant, ci unul motivat acut prin naraţiunea restaurativă credibilă, evitând artefactul. Ceea ce inflamează cu patos „clasicist” epica sa, este un activism de tărâm cultural-ideologizat, pe care nu l-a acceptat niciodată în sinea sa, ci l-a suportat aidoma multor intelectuali cu conştiinţă socială defulată în sublimul artelor (teatru, proză, chiar lirică). Teroarea pre-destinării (?) sau a hazardului, mitul personal al originii şi deportării, asumarea ca provocare a unei ideologiei massificante, nu au distrus esenţialul: vocaţia integrării şi a îmbarcării pe „arca lui Ulise”…

Mitul sacrificiului personal a fost strivit de grotescul celui massificant, cel al „rezistenţei prin cultură” se vădeşte acum roditor, însă doar în dimensiunea memorialistică, biografică, a prozelor sale. Este fascinant cum această ciclică operă de restaurare a Memoriei se smulge celei freudian-colective, se sustrage paranoieticului şi tarelor alienabile care au făcut ravagii la scriitorimea română şi continuă… Unii îşi „reconstruiesc” terifiaţi biografia, disimulând sau „auto-mutilând-o”, ca în romanul – parabolă a lui Graham Greene – complexul vinovăţiei şi dezertării morale.

Raisa Boiangiu scrie proza – proces al conştiinţei, proza rechizitoriului id-entitar, reproiectată pe ecranul aproape halucinant al trecutului. Parcurgerea etapelor, perindarea personajelor centrale, dar mai ales a celor figurative (figuraţia), este consumată retroactiv, retrăită cu episodia unui timp derulat invers, din arhivele afectului, însă cu fişierele propriei memorii. Arta scrierii este acordată în cazul ei la stilul sacadat, uneori zvâcnit respirat, ca al sufocării. De aici sintagma „agonicului” sugerat ca splendoare, aşadar transă extactică, dacă nu experienţă mistică. Frazarea discursului este aşadar de scurtă frecvenţă, modulată gâfâit, paradoxal oxigenată din mers. „Adolescentismul” de rezistenţă transcede în adâncimea psihologică, mitologia proprie, asimilată şi sporită de ardoare,


patetism eroic-militant, dar şi minate de freaticele respingeri de „transplant” (citeşte ideologia impusă intelectualilor, dedublarea), sunt acuzate explicit, reportericesc… Procedeul comentariului de inserţie în text, eseismul, intruzia „realist-socialistelor reţete”, însă parafrazic, ori caricatural, sunt remarcabile şi induc coparticipare afectivă la lectură.

Retrospecţiile fuzionează cu introspecţiile, exprimate lapidar, schiţate în portrete – crochiuri, unele modificări nominale fiind recognoscibile ca personaje companioni de traseu… (Udrea – Udrici/Cocoş, Doi Cocoşi ş.a.)

Sunt invocaţi fulgurant Radu Ciobanu (romancierul devean, fost coleg de învăţământ, Raisa avându-l pare-se model (luxul aceluia de a se fi retras de la catedră pentru a se dedica doar scrisului) sau Iv Martinovici, poetul-traducător, coleg de generaţiei şi „clasă intelectuală”, atomsfera cercului literar sindicalist hunedorean „Flacăra”, ori a activităţii sporadice de teatru a autoarei, respectiv acceptarea de silă a rolului de activist politic etc… Galeria acestor figuri haşurate alternează cu evocările unei memorii mai de profunzime, pe traseul retroproiecţiei ce sugerează apropiatul frig al anmeziei şi obturarea memoriei lungi, aşadar senilităţii inerente fiziologic, şi AGONIEI. Această stare tensionată, ce se exorcizează psiho-terapic, este exasperarea de a decodifica, sinelui însuşi, ca liman al Întoarcerii în Itacha, dacă nu în Neant. Echivocul însă persistă: „Poate ne vom regăsi”… Raisa Boiangiu este fără-ndoială o romanicieră mai autentică decât fostele ei „modele” sus-citate. Deoarece, reiese clar şi euristic, o conştiinţă identitară strigă şi pledează totuşi – cu splendidă sinceritate – rosturile majore ale umanului într-o lume bezmetică, forţa sufletului şi a spiritului de a premerge transcederea încă din zona de umbre a purgatoriului dantesc…

i creaţii literare.

Deoarece romanele ei sunt exorcizante, iar lirismul impregnat stilistic şi răbufnind terifiant, oniric, sau postmodernist, confirmă o vocaţie şi un crez. Teroarea memoriei aruncă totuşi punţi, labirintul are ieşire ÎN SUS, icarică, în înseninarea târzie şi iertarea de sine, ţinta fiind mântuirea prin operă. Laşitatea, duplicitatea, idiotizarea massificantă, sunt creionate ca mărturie şi depăşesc multe tentative epice de acest gen. Teroarea indusă din mulţimile lui Gustave le Bon, cea a îndoctrinării şi deidentificării, resimţite febril, nu sunt totuşi „agonice”… Procesul sub „dictatura conştiinţei” are loc cu fervoare şi auto-control, fără excese retorice, ori falseturi. Trecerea zilnică spre „niciunde”, este epifanică, itinerar scrutat ca o „eternă reîntoarcere” mitic- eliadescă.

O teroare care este a infernului tranziţional, (alt infern al tandreţei); deoarece Raisa Boiangiu resimte cu dureroasă luciditate, acum, derularea, regresiunea memoriei terorizate, catarsică, sceptică şi finalmente consolatoare, a unei vieţi (unor vieţi) definite cohelian „călătoria noastră”… Povestea sau mitul personal, aşadar, este tema cu variaţiuni a romanelor sale. „Călătoria noastră spre

niciunde se apropie de sfârşit… Eram Ulise pe un vapor în derivă, gata să piară în valurile neputinţei... Ne-am întors în Itaca: la sine…” În toate romanele ei, Raisa Boiangiu trăieşte dramaturgic – poetic lumea, şi o converteşte mito-prozaic. Prin „Spendoarea agoniei” Raisa Boiangiu reuşeşte o replică superioară a romanului „Crepuscul” a lui Radu Ciobanu, conjudeţeanul său. Un roman ce se situează la apogeul proprie

Câteva dintre membrele de bază ale Cenaclului „Victor Isac” (de la stânga): Raisa Boiangiu, Victoria Stoian, Aurelia Muntean, Doina Maria Izdrăilă şi Anişoara Şchiopu



Însemnări colegiale Ion URDA despre...

Căutarea de sine... Adrian ANGHELESCU – Rătăcit printre sentimente,

ed. PIM Iaşi, 2014

Îl ştiu pe Adrian ANGHELESCU de-o viaţă de om, am fost cândva colegi de facultate, unde el era cunoscut ca un cal breaz datorită talentului său actoricesc (asumîndu-şi, până aproape de identificare, personalitatea lui Sucă, vestitul nepot al neuitatului Nea Mărin - Amza Pellea), iar mai apoi ca şi colegi de serviciu la Combinatul Siderurgic Hunedoara. Încă de pe-atunci i se dovedea pregnant harul de a satiriza fapte, oameni sau situaţii, dovadă multele premii obţinute la concursurile artistice prilejuite de „Cântarea României”, acţiune culturală neegalată până acum în statul român şi care a prilejuit scoaterea la lumină şi şlefuirea multor talente artistice.

Nu a mirat pe nimeni faptul că Adrian ANGHELESCU scrie poezie, doar textele grupurilor satirice conduse de el i-au aparţinut dintotdeauna şi i-au purtat inconfundabila amprentă, deci nu este deloc surprinzătoare înclinaţia sa înspre a scrie poezie de satiră socială şi politică, pentru că trăim vremuri în care „viaţa bate teatrul” prin subiectele cu care ne hrăneşte zilnic, iar Adrian nu se poate abţine de la comentarii rimate, şi bine face.

Adrian ANGHELESCU se dovedeşte extrem de prolific în a comenta ironic toate racilele şi întâmplările din viaţa cotidiană sau de pe scena politică, şi o face cu atâta convingere încât supranumele dobândit este acela de „furiosul” (vezi prima sa carte „Furia unui destin”), deşi, poate, puţin pe nedrept, pentru că Adrian ANGHELESCU este, în fond, un suprasensibil la tot ce-l înconjoară, el iubeşte din rărunchi lumea şi nu se poate abţine să nu încerce să o dreagă, comentîndu-i versificat neajunsurile. Poemele sale de satiră socială sunt, în fapt, monologuri declamate pe scena publică şi tocmai de aceea au darul de a prinde la cititori. Metaforele sunt relativ rare în poemele sale, acestea te cuceresc prin sensibilitate, însă, paradoxal, şi prin intensitatea filonului satiric ce le răzbate.

Totuşi, Adrian ANGHELESCU, atunci când abordează subiecte de altă factură decât satira, dovedeşte o tandreţe aparte, atât în poemele de dragoste, cât şi în cele de descriere a unor momente care i-au marcat viaţa. El nu este un poet metaforic, ci unul descriptiv, forţa poemelor sale stă în puterea de a creea, prin cuvinte, tablouri extrem de emoţionante care se lipesc de sufletul cititorului. În cazul lui Adrian ANGHELESCU, calităţile native de a transpune în versuri tot ce vede se împletesc cu talentul de a surprinde, tematic, problemele esenţiale ale lumii în care trăim.

Adrian ANGHELESCU nu prea are răbdare să-şi cizeleze poemele, uneori acestea se termină prea brusc, ca în teatru, drama s-a sfârşit şi cortina cade. I-am reproşat, în câteva cazuri, acest lucru, inclusiv lipsa metaforelor, cerându-i corecturi sau modificări şi, în toate cazurile, mi-a dovedit resurse metaforice neaşteptate.

Cred că patima sa spre tonul satiric, nevoia expresă de exprimare în rimă, îl privează de un progres real în poezie şi a venit vremea să încerce şi alte experimente poetice, pentru care îl recomandă imensa sensibilitate care îi umple sufletul. De aceea consider această carte, în care tonul liric îşi face pregnant cunoscută prezenţa alături de cel satiric, o nouă etapă în evoluţia unui suflet în care poezia sălăşuieşte indubitabil...

Adria

U la o şuetă în Café d´Art Hunedoara n ANGHELESCU (dreapta) împreună cu poetul Eugen EV



MOMENT POETIC (2) Bogdan DUDUIA

Sim

vrei

tine,

-n stomac,

ască,

iinţă,

ă.

lea noastra se întâlneşte,

etăiată,

izată.

tate jumătate,

. noastre,

de minţi fără şanse.

Poe

zitor.

i”.

totul,

rge-n asfințit,

or,

afii;

ni, copii, cine i-ar mai ști?

Ver,

ru un minut.

din cauza mea!

inima ta.

a.

ul cu ceas,

n rămas.

adevărata faţă

și făr’ de un popas…

b prag, …

gât – șirag…

leu învins.

zile… și salt în nopți.

bioză Simbioză în creier, o minte şi o fiinţă, sinapse între orice tuşi fiecare nerv din corpul meu,

devin o păpuşă cu mintea absorbită-npăpuşă cu un singur gând perpetuu: în sfârşit, am pe cineva lângă mine.

Stropi de venin mi-acoperă fruntea, O cutie cu ace mi-e răsturnatăun strop de pelin dulce vrea să mă întăredar nu îi dai voie, nici eu nu o fac. Cârpă de piele îmbibată în sânge, te acopăr cu fiecare centimetru de fparfumul meu murdar te-mpunge, iar cefei tale, gura mea îi jură credinţ

Cuvinte se aud. ţipete din mintea ta, inocenţa, ţinută în loc de o cicatrice. Arsura unde piefierbe sângele, sărutînd cu tunete şi gândind prosteşte. Îţi bubuie gâtul, respiraţia ţi-e întrsărut un râu, vâltoarea de sânge, ce-ţi curge sub pielea carbonUn ultim suspin de fericireo ultimă bătaie de inimă, jumărămânem goi pe sub piele un amor ce nu se va termina niciodată, niciodatăUn dans inocent, dus de pieileun chinuitor război mut dus

zie de stradă Zac mort în fereastră și aștept venirea întunericului îngroCel ce aduce cu el, însă, și felinarele străzii pe care sarcastic, mi le aprinde la “Vi

Ciudat cum întunericul nu înghiteci duce curajos cruciade-n lume. Tot sângele culorilor se scupictând o frescă derizorie: Portretul lui Kim Jong-il.

În spatele luminilor se văd carapacele mémoire-urilacoperișurile, podurile unde zac sute de imagini cu stTrecut prăfuit, azvârlit în cutii. Bătrâ

tigo Buze interzisetrup interzis, îl învăluiesc, mă învăluiește devenim un tot, pentnatura ne respinge. Balanța trebuie să se închine, nu îmi pasă dacă cineva arde Eu să fiu îndeplinit, eu să plutesc prin aburi, să m-ascund înCând un fir de nisip se sparge, atunci, marea plaja o va-nfulecCând o ezitare milisecundică va dărâma turnatunci, iubita mea, va trebui să-mi iau… buSă plec în cosmos, să-mi aflu trist și speriat, fals și hăituit, pe buze cu-n bun rămas, făr’ de minutar pe ceas O stea… o dorință va trebui să ucid, să îi scot inima și s-o trimit în cale, doar atunci din cenuşa-mi de suvei putea să-ți faci mărgelesă le porți laȘi rag… Rag de supărare, rag ca unce nici o luptă n-a luptat. ce pân’ și viața l-a uitat. Popas înUn leș. Doar o imagine, a ceea ce a fost… Resemnat privesc în oglinda infinitului, cum privirea-mi capătă tente de agonie,



și deplâng Eul ce odat-am fost,

i de Rogvaiv…

r îmi scot

,

Smulge-te din vid.”

drept dovadă:

într-a dealului coamă.

cu doar un ochi,

ce-s aranjați în stil baroc.

cu-n gust amar,

u am habar.

unui suflet amar.

acum pierdut în pântecul NisipuluConștiincios mă-ngrop, și din țeastă un trandafisângeriu și strident, al păcatelor simbol. Îl aștern lângă Narcisși pe acest asteroid, îmi scriu un epitaf: “Du-te!un vis. Un vis gri, urât, cu clădiri ce stau să cadă, din care un singur lucru poate fi luat castel de diavoli, strălucind

Pe străzi tăblițe goale, unelepurtate pe față de pioni Grotesc. Porcesc. Simetrici. Și colorați vulgar. Cântând în simfonia vieții,c-un zumzet de bondar… “Acesta este-un vis”, îmi spun acesta este un vis… viața…e un calvar… Acesta este un vis? nici măcar nAcesta nu-i vis, e tocmai viața

Doina Maria IZDRĂILĂ

Zilele

reme

mii!

,

rte,

dus! ,

ţa

!’’

D

Îndată,

mânt

ă, ră.

ţă amară!

Fe

te

,

-ţi

ă

Sfaturi bune mi-ai

,

. ,

eşte, ă!

V

,

. ă

ă!

lozii

ndă drumul.

Din caierul de v Am tors

încă o zi, Nu prididesc să număr, Căci sunt zeci, sute Le stivuiesc în ani, Le leg cu fir de dor, Să nu se răvăşeascăŞi să le pierd uşor. Cu cât sunt mai depaLe aşez cât mai sus, Aveau parfum aparte, Aveau…acum s-auAleg pe cele albeDe cele cenuşii, Să nu se întineze, Să le păstrez zglobii! Să-mi lumineze calea Când mă cuprinde ceaMâine să am a spune În zori,,Bună dimineaţaAşa ne toarcem timpul Zilnic cu răbddare,Poate pe neştiute,

ar sigur fiecare!

vierea zorilor Pe rând şi totuşi dintr-oFeţele zărilor se-arată. Minune-n cer şi pe păÎncă o zi îşi ia avânt. Aşa pe rând, le însumămNici gând să calculăm, Ne trezim că dealul coboarPe nesimţite, într-o doaMăcar realizăm ceva! Timpul nu-l risipim aiurea, Din zorii zilei până-n seară, Mai peticim o via

reastră secretă Lipesc fruntea de tine, Fereastra mea fierbinDar razele de soare, Astâmpăr tot ce minte. Lipesc fruntea de tine, Când mă topeşte un jar Şi prin ecran de sticlăTumultul meu amar Mă alină sprijinireaFie iarnă sau vară, Prin transparenta-ţi umbrPlimb gânduri pe afară! La vreme de ananghie,

dat Iar ploaia desfu

Cum să privesc prin tine,La tot ce s-a –ntâmplat. Alini orice durere, Trezeşti orice speranţăCând viaţa e anostă, Pui un strop de vacanţăFereastră în spre mineFereastră spre afară, Vezi cum se îndulcViaţa mea amar

ama toamnei Ce se-ncâlceşte-n iarba verde?Galbeni bănuţi de aramă Toamna ia pomilor vamăPână zarea ce se pierde Lungă-i trena de mătaseNe alungă din calea ei, Noi fugim de sar scântei, Nu mai găsim umbra deasăNici pe flori ea nu le iartSmerite, cu plecăciune, Face ultima rugăciune, În curând natura-i moartDe la case ne ia fumul, Fumigene-şi plimbă pHăiduiesc ca nerozii



Fugim după primăveri, După soare şi căldură, Mai scăpăm o înjurătură, Vremea pară mai uşoară!

Zare

mine? i,

ţă,

ilă! În zare visurile toate

mate

contopim!

Te ş,

i poate,

ate. ,

e,

bine ăd chinuiţi,

mai mult pe cei necăjiţi!

– depărtare Cu cât mă apropii, te depărtezi, De ce eşti rea şi nu mă crezi? Mereu doresc să ajung la tine, Tu fugi, de ce te ascunzi deFebril, te caut după munţTrimit ecoul să-l asculţi Te ţin în loc a mea dorinE-n adevăr o neputinţă! Zare, iubita mea şireată Fata morgana, neîntinată, De mă întind cât păsărilă, Îţi fur şi-un sărut, cop

Se prefac mândre, nesteCu depărtările pierim, Cu zările ne

tiu de ani... Tu recunoşti? Împarţi cu cel sărman o parăTe necăjeşti că nu-i viaţa asta mai uşoarăVrei muntele să-l muţi, nu se maLasă şi pentru alţii, nu rezolvi, doar tu, pe toTe ştiu de ani şi ani, că faci doar bineDar spune drept: cui îi pasă de tine? Prea mult suflet pui în orişice lucrarCrezi că te va răsplăti un oarecare? E cazul cât mai poţi să-ţi vezi de tine Şi, ajutat de Dumnezeu, să-ţi faci unSufăr cumplit când vă vDar şti, soarta loveşte

Aurelia MUNTEAN

(rugăciune)

ământ,

scat,

at.

ată,

râng,

oarea.

Se

noi,

e razele soarelui pârjolită.

Ro

indeni

nii,

indeni

ntați!

psește,

rul,

reptate,

ânzurat?

rimit,

ngărit!

orile?

cuvântat

tindeni

lul țit,

oate dormi liniștit!

Seceta

De-ar da bunul Dumnezeu Să ude pământul său, Dă, Doamne, ploaie pe pUdă tu pământul Sfânt.

Pământul, Doamne, a secat, Florile, pe câmp, s-au uS-a uscat iarba vitelor Plânge câmpul cel uscat! Izvoarele parcă au sec

Căprioara-i însetată, Pădurea, aproape uscMerg vitele însetate Pășunile toate-s uscate.

Privește, Doamne, pe pământ Vezi copacii cum se fDe atâta arșiță grea! Nu mai cântă nici privighet

Câmpiile-s îngălbeniteFără vreme, pârjoliteDe atâta arșiță mare

pârjolesc cerealele tare.

Fie-ți milă, Doamne, deNu ne lăsa fără ploi Nu lăsă câmpia topită. D

mânilor de pretutindeni

Dragi români de pretutE timpul să vă treziți, Să vegheați țara și glia Ca să nu creadă dușmaCăci vă lăsați umiliți!

Dragi români de pretutEste timpul să luptați, Să nu creadă uzurpatorii, Căci sunteți înspăimâ

O, tu neam de șovin Ce omenie îți liNu ști tu oare căci portul lui Iancu Numai lui i se potrivește?

Căciula, laibărul, șerpaFluierul și portul său, Este portul și mândria, Ce reprezintă poporul său.

El a luptat pentru dA cerut neîncetat,

Ca iobăgia să dispară De aceea voi l-ați sp

O, neam de șovin Ce Ardealul v-a pCu pâine și sare Iar voi eroii i-ați pâ

I-ați luat bogățiile Vreți să-i luați și valSă ne luați pădurile Unde ne zac comorile

De la Decebal si Traian De la dacii ce au apărat Cu sângele lor pământul Cel sfânt și bine

Veniți români de pretuVeniți sub tricolor Vă cheamă Iancu de la Țebea Să-i vegheați somnul ușor

Să vegheați, voi ca ArdeaSă nu poată a fi împărNumai atunci Iancu p



Iar frumoasa lui statură Poate fi în veci văzută, Unde stă scris pe o piatră: “Singurul țel al vieții mele

națiunea fericită!”

(tr

De bucurie a tresăltat

, e trezești, din visare! !

Spre soare să privim!

A fost să-mi văd

Privighetoarea ilul cel divin) Când în zorii dimineții Trilul tău l-a ascultat A mea inimă bolnavă

Cu glasul tău divin Deși ești mică tare, Tu, privighetoare sfântăN

Ne spui la toți odată, Căci soarele a răsărit. Deși ești cam micuță Pe toți tu ne-ai trezit

Cu ciripitu-ți vesel, La soare tu privești. Și prin Sfânta NaturăVeselă, tu ciripești.

Vestești o nouă zi, De soare și senin. Ne dai, la toți speranțe

Ioana PRECUP

tna

ainǎ sǎ.

pozat.

Mir

stru

ze pletit

t

u

cer, e Dumnezeu.

V

Deǎ

t mai slabǎ.

-nalţ în zbor

m Câ r.

eam

ram.

Duce

lor

e inda.

nor,

flori.

Trec

rti de dor, ,

ie

ǎrturie .

Rǎmâne sfânt.

Cân

crise cu rază de stea.

Doamna Etna

Am cunoscut-o pe doamna Ela ea acasǎ. Era în h

de mirea

Fuma ţigarǎ dupa ţigarǎ şi cochetacu jarul incandescent mereu prezent.

La despǎrţire ne-am salutat şi împreunǎ ne-am

acol Se iveau zorii când Mǎritul Ase înalţǎ falnic din cetatea mǎrii pe cerul albastru .

Herghelii de ras-au despe cer, pe mare, pe pǎmânt.

Cu sufletul culoare şi crez prins în căuşul palmelor mele

am îndrǎznisǎ-l pictez.

Cât mister! Crezul memǎ-nalţǎ mai aproape de d

ine cucul...

Vine cucul şi mǎ-ntreabǎ: - De ce lacrimile-mi plâng, De ce nu mai zbor în crâng,

ce nu mai cânt în iarbǎ? - Cucule cu pana dalbS-au dus anii, zilele M-au tot nins zǎpeziile Aripa mi-e to

- Tot mai greu mǎTot mai rar cânt cum cânta

ntece de drag şi do- Doar când bate noaptea-n gVisul june zburǎtor Amândoi cântam în

-m-oi şi-oi înturna

Duce-m-oi şi-oi înturna În mireasma frunzeÎn rǎcoarea zorilor Şi codrul m-a legǎna.

Cu zefirul voi zbura Peste vǎi, peste coline Peste mǎri cu valuri linPrin lume voi col

Pe aripa zorilor Voi urca mai sus de De durere şi de dor

Şi iarǎşi am sǎ cobor Dimineaţa pânǎ-n zori Rouǎ de argint pe

e viaţa ca un vis

Trece viaţa ca un vis Anii ca pasǎrea-n zbor Noi în drum spre paradis Plǎtim vǎmii la poDar ce-am scrisRǎmâne scris .

C-am fost în cǎlǎtorPe corabia Pǎmânt Am lasat o poezie Sǎ rǎmânǎ mCe-i scris ,

tǎ pasǎre mǎiastrǎ…

Cântǎ pasǎre mǎiastrǎ Imnuri la fereastra mea Cǎ vor înflori poeme S



Cântǎ pǎsǎre mǎiastrǎ Pe-a inimii mele strunǎ

rise cu razǎ de lună.

strǎ

Din lacrima florilor.

Dorul meu şi dorul tǎu. Cǎ vor înflori poeme

Cântǎ pasǎre mǎiaLa ivirea zorilor Cǎ vor înflori poeme

Cântǎ pasǎre mǎiastrǎImnul sufletului meu Cǎ vor înflori poeme

Sc

Anişoara ŞCHIOPU

vechi renume

ume

i bogate

nos .

căutat.

şi state,

hi, legi,

Chapelle,

, înspre soare

urit

re

galitate

tigate.

t

părat

în pribegie.

te Îţi impune un respect şi te cam răscoleşte:

oţi vedea,

în ea o poţi acumula.

miniatură.

leşitoare,

ct de referinţă.

esc,

r, lor.

e, minunate,

itate.

te sfinte

remile uitate,

ate.

citor,

itor! Dacă

Palatul Luvru

Parisul

Oraş măreţ cu Ce-a rezistat cu stoicism în lAre frumoase edificii cu amintir

Cu măreţii şi fasturi de mult uitate.

Când vezi Parisul astăzi - oraşul lumiÎţi trezeşte-n suflet trecutu-i gloriosOraşul de pe Sena frumos şi agitatDe mii de ani e venerat şi

Acolo se-ntâlnesc turişti din multe ţăriLumina şi ştiinţa acolo se împarte. Fraternitate, Libertate şi Egalitate Simbolul Franţei cu lupte câştigate.

Vezi biserici, domuri, catedrale vecTe rogi smerit în ele şi te recuO Notre Dame, Sacre Coeur sau SaintTe simţi cucernic şi pe alt nivel.

Şi Arcul de Triumf, clădire mareSe-nalţă mândră şi impunătoare Cu toţi eroii Franţei ce-n lupte au mÎnscrişi pe el pentru că s-au jertfit Pentru o ţară liberă şi-nfloritoaŞi un popor viteaz, neaservit.

Fraternitate, Libertate şi ESunt simbolurile Franţei cu lupte dârze câşAmintind de Napoleon cel mândru, viteaz şi neînduplecaCe-a vrut ca ţară ca a lui în lume să nu fie Din simplu caporal ajunse îmDar aripile i-au fost frânte şi s-a stins

Apoi Palatul Luvru impunător şi rece te priveş

Toată arta veche şi cea de azi în el o pŞtiinţa şi cultura cu ce-i mai bun

Ceramică, pictură şi sculptură, Frumoase opere de artă în mare şi

Turnul Eiffel, gigant înspre soare Se impune cu forţa lui de fier copDoreşti să urci în el. E o dorinţă Ce reprezintă-n Franţa un pun

Trianon, Versailles, cu-a lor grădini ce ne zâmbSunt îngrijite şi peste veac tot dăinuiesc Şi azi turiştii-s dornici şi le privesc cu doSunt curioşi să afle care-i povestea

Câţi paşi de regi şi tinere domniţe Au străbătut aceste alei frumoasCe-aleanuri şi fierbinţi dorinţe Au lăsat urme de vise de mult u

Domul Invalizilor cu eroii lui ca nişte moaşDe mulţi ani de ei ţi-aduci aminte Şi o melancolie te prinde de vCând îi treci pragul, un fior de tristeţe te străb

Azi Parisul e un oraş mare, străluAdăposteşte dragoste, lumină, ştiinţă şi speranţa în viitor Se construiesc clădiri moderne, noi palate, Freamătă viaţa-n el şi merge mai departe. Vrei să cunoşti Parisul? Să-l vezi – e uim

l-ai cunoscut, te simţi nemuritor!




Cerul înflorit

Noul anotimp strigă pe câmpuri şi-n zare Soare călduţ răsare pe câmpul nesfârşit Iarba şi florile, sfioase, răsar pe răzoare: E un timp aşteptat, dar abia mijit...

Dar frigul mai stă undeva ascuns, Îl simt în nări şi prin haine mi-a pătruns, Copacii aşteaptă liniştiţi şi neclintiţi Să le apară muguri înverziţi.

Deasupra noastră-i cerul înflorit, E semn că primăvara ne-a zâmbit. Privirea ta ma-nvăluit deodată Ca o petală de trandafir catifelată.

A trecut agale timpul iernii Şi vine timpul aşteptat al primăverii Triluri de păsări, vesel ciripit Prin poiene şi grădini se face auzit

Şi când soarele răsare El sărută orice floare Şoapte calde se aud Pe alei, sub nuc, sub dud...

Cu miresme-mbătătoare Iubirea din nou răsare Şi, sub cerul înflorit, Cu dragoste m-ai privit...

Două păsărele cuibul şi-l clădiră Şi, la mal de râu, cu drag se iubiră Dar duşmanii cuibul li l-au năruit Pentru totdeauna ei i-au despărţit.

MINI-POEME, CATRENE

ŞI EPIGRAME Pribegie

Când cei mulţi n-au nici o stare Îşi iau lumea la purtare, Şi-o colindă, pribegesc, La străini ei se opresc Dar străinii sunt haini, N-au milă de cei străini.

Primăvara la ţară

Când păsările cântă-n cor Şi mieii zburdă, -i primăvară! O, ce frumos este la ţară Dacă eşti... doar vizitator!

Viaţa la ţară Vai, ţăranii se oftică: Nu mai au nici o viţică Nu mai au nici car cu boi, Sunt săraci şi cu nevoi.

N-au ţăranii car cu boi Dar mai au câte-un primar Ce se plânge cu amar Că-s mulţi boi... în sat la noi!

Poetul Poetul e o stea aprinsă, Cuvântul său este lumină O lacrimă de gând virgină Ce arde tot mereu, nestinsă...

Poezia E iubire-nălţătoare Are aripi mişcătoare Şi te-nalţă printre nori, De-o citeşti, îţi dă fiori... Poezie, poezie, Cât de dragă mi-eşti tu mie...

Hărnicie Omul gospodar îşi face, cum se spune, Vara, sanie şi cojoace bune Iar iarna, plug pentru arat... Aşa... tot timpu-i ocupat.

Lenea Este bine să munceşti cu spor Dar nici lenea nu te-omoară-aşa uşor... Eu, dacă mă gândesc mai bine, Frate, vreau cu lenea şi-mi convine...

Vara Vara scurtă şi fierbinte Ea vine pe negândite! Te bronzezi şi stai la soare Dar cauţi umbră şi răcoare...

Plimbare De te plimbi pe străzi, să ştii, Multe gropi vei întâni Căci bugetul azi nu are Bani de străzi şi trotuare...

O plimbare dacă faci Pădurea-i fără copaci Şi de-i în loc doar bălăria Fii sigur! Eşti în România...



Bârfa Sub această piatră grea S-a sfârşit viaţa mea... Cele ce bârfesc de mine Să vină şi ele mâine Mi-s dragi cele ce bârfesc Le aştept şi le poftesc.

Politicieni Pentru votare ştiu ca să promită Vrute-nevrute cu nemiluită Apoi se plâng cum că bugetu-i mic Dar fură şi de unde nu-i nimic.

- Fă-ne, Drag Doamne, o surpriză mare, Arată-ne Puterea Ta Cerească Şi scapă-ne de hoţi şi puşlamale Însă şi de... prostia omenească!

Toamna Este galbenă, bogată Şi cu vânt şi ploi deodată... Tu îţi zici cu nostalgie: - Lungă toamnă o să fie!

Iarna În decorul hibernal Pierzi din viaţă câte-un an, Adori zăpada albă şi pufoasă Dar să fie... cald în casă!

Constatare Ţiganii noştri-s pişicheri, Colindă lumea-n lung şi-n lat, La Roma-şi mută şatra ei, Acas' la noi s-au săturat!

Şi, de sunt cumva fugăriţi, Pleacă în grabă şucăriţi, Îşi mută şatra la... Paris, Acolo-i viaţa lor de vis...

Veselie Vreau o cupă de Cotnar, Ştiu că-i vinul nostru tare, Are şi-n lume valoare... Poate-ajung un centenar!

Primăvara Aişor mândru-i de fel, Primăvară-aduce el, Dar speranţele sunt slabe: După el vin nouă... babe!

Turistă Ajunsă la oltenii mei M-am bucurat cum nu se poate, Negricioşi şi tari sunt ei Şi se ţin numai de poante!

Epigrama Epigrama e un joc de versuri Puţine la număr – uşor o să explic! De eşti deştept, ea are înţelesuri, De nu... n-ai să păţeşti nimic!

Epigrama (variantă) În viaţa mea am criticat Şi-am râs de tot ce-a fost urât, O fac şi-acum neîncetat... Sunt mulţi de care pot să râd!

Cenaclu Loc de-ntâlnire pentru scriitori, Este râvnit şi de-amatori, Unii au chemare şi cu har compun, Alţii-ar vrea şi ei, dar... habar n-au ce spun!

Toleranţă Eu urăsc pe-aceia ce trăiesc în van Şi pe cei ce n-au pic de omenie Tolerez în viaţă chiar şi un ţigan Dar să nu îmi facă viaţa... ţigănie!

Nostalgie Viaţa asta-i trecătoare Şi se duce ca o boare, Timpul nu-l opreşti în loc Chiar de ai puţin noroc!

Enigmă Eşti ca o pasăre din cer Ce zboară lin spre libertate, Cuprinsul tău e un mister Cauţi drumul rătăcit în noapte..

Plajă În sezonul estival Mă bronzez, sunt fericită, La Malta pe litoral Că la noi am fost... prăjită!

Alegeri Se lăuda mai ieri un nou ales, Solemn şi grav, având succes, Zicea că nu aduce anul Ce-aduce uneori... ciolanul!


Mi-aş dori în ţară multă omenie, Să trăim un pic mai bine, de se poate, Vreau alegeri bune şi curate Fără mită şi şarlatanie!

Plimbare Eu mă plimb prin ţara toată Fiindcă-mi place să văd multe Dar mai vreau şi pe la munte Că la „mare”-am fost odată!

Modestie Mă mulţumesc adesea cu puţin Chiar şi când sunt la un festin... Eu ţin cam mult la etică... Vreau să fiu... estetică!

Gureşă Ştiu să urlu, să mă cert, Dar, adesea, vreau să iert, Să fiu bună, vreau, în toate Deşi sunt plină de... păcate!

Elena SILIŞTE

Dor de mamă

Ai fost și ai rămas cea mai frumoasă Te simt cum mă sărutai pe frunte Te văd aievea umblînd prin casă

Și cum mă învățai lucruri plăcute. Parcă te văd, măicuță dragă, Cosînd la geam pe-o pânză deasă Și așteptând s-apar din lumea largă, Copilul tău plecat demult de-acasă.

Am plecat printre străini, în munți de piatră Iar tu ai închis pașii mei într-un sărut. M-ai petrecut tăcută, profund înlăcrimată Ca și când pierdeai ultimul născut.

Și vremea a trecut, iar tu, măicuță blândă Te-ai dus... acolo sus, în cete îngerești. Te strig de-atunci mereu, cu voce tremurândă Să-ți spun ce mult tu îmi lipsești.

Un semn dac-ai putea să-mi dai Mi-e dor să mă îmbrățișezi. Aș vrea să mi te-aduc din rai, Puțin cu mine să mai șezi.

Mă gândesc la tine cu atâta dor Măicuța mea, nemuritoare carte. Peste munți și ape de-aș putea să zbor S-ajung la tine, mamă, cântec fără moarte.

Să-ți mai aduc în dar câte-o năframă Așa cum făceam odinioară Când veneam la casa de la țară. Mi-e dor nespus de tine, dragă MAMĂ!

De dorul tău aleargă-ntruna vântul Să-mi aducă aproape mângâierea ta În glasul lui ți-ascult ades cuvântul Și vocea mângâietoare, de catifea.

De când ai plecat, răsăritul abia se ivește, Multe ore din noapte mi adormirea trează, Parcă nici soarele nu mai strălucește, Doar amintirea ta, mamă, mă îmbărbătează.

Azi înțeleg, când pierzi părinții De moarte nici că te mai temi. Îi vezi acolo sus, cu ochii minții Și la necaz, mereu la tine-i chemi.

Dar această lecție prea târziu se-nvață Și nici copiii nu pot de mici să știe Că trebuie să treci prin multe-n viață Ca de-aici, apoi, să pleci în veșnicie.

Tatăl meu iubit Când ai plecat m-a-nvăluit tăcerea, Ramurile gândurilor sumbre mi-acopereau mângâierea. Mult timp am continuat cu dor să te aștept. Și acum cu ochii minții te mai strâng la piept. Numai lucruri bune m-ai învățat să fac, Sfaturile tale nicicând n-am să le-ncalc. Să n-ai nicio teama, să dormi liniștit, Greutățile vieții mult m-au întărit. Mă gândesc la tine atunci când mi-e teamă Si simt cum frica încet se destramă. Atunci știu că tu și bunul Dumnezeu îmi sunteți alături / în toate mereu...


http://ro.netlog.com/2007ena/blog/blogid=1440279#blog



A fost cândva

A fost cândva un sat în care Trăia o fetiţă căreia-i plăcea Să urmărească atent pe fiecare Şi să le preţuiască dragostea.

Era slăbuţă, cu faţa-mbujorată, Cu ochi vioi şi păr uşor cârlionţat; La vârsta ei era destul de înaltă Comparativ cu fetele din sat.

Cu gândul încerca s-ajungă În necuprinsul zărilor cuprins Şi cât era ziua de lungă Ea pasul şi-l purta întins

Gândul ei gonea spre infinit Ca să descopere misterul: de ce pe lumea asta a venit și-n viaţă, care-i adevărul?

Încerca de mică să gândească Căci viaţa noastră e o stea, Dar nu putea ca să ghicească Pe care dintre ele o va avea.

Amintirile copilăriei

Mă prinde un dor s-alerg peste câmpie Să merg, ca altădat', pe iarba brumărie Să strâng în brațe soarele de vară S-ascult cânt de greier, prima mea vioară.

Cu ochi de copil să privesc pe cer luna Să-mi plec urechea să-mi ascult țărâna, Să văd cum ochii cerului se închid și plouă. Simt că-mi picură-n suflet stropi de dor și rouă.

Amintirile copilăriei sunt un nesecat izvor Cresc mereu în el multe ramuri de dor. Sunt amintiri frumoase și foarte plăcute La unii mai puține, la alții mai multe.

Aș vrea, cu visele copilăriei, în zbor să plutesc Să pot, cu mâna, timpul în loc să îl opresc Secundele să le transform în veșnicii Și tot ce e frumos și bun să pot iubi.

Vremea trece, ne rămân doar amintirile, Doar farmecul lor dulce, dar palide-s sclipirile Ce-n goana anilor încet se sting Și nu-mi vor da putere, din nou să le aprind.

Căsuța mea

Într-un colț de țară obișnuit Căsuța mea mă cheamă cu-atâtea amintiri E locul drag unde-am copilărit De unde am plecat acum multe primăveri.

În grădină pomii sădiți de părinții mei Au vârstă înaintată și au îmbătrânit. Cu toții, chiar și vechiul tei Parcă mi-au urat un “BUN VENIT!”

În poarta casei mama și cu tata Cândva mă așteptau nerăbdători să vin. La toți spuneau că o să vină fata, Deși nu se-mpăcau cu-al meu destin.

Acum poarta mi s-a părut pustie Cu toate că mă-ntâmpinau nepoții Nu mai era cine așteptam să fie. Ce-am simțit eu au observat cu toții.

Târziu în noapte cu toții ne-am culcat O crenguța la geam, incet, parcă mi-a spus: „De ce ai sufletul așa de tulburat? Ei sigur te veghează de-acolo de sus”

Acolo-n univers pe stele călătoare Poate iarăși o să ne-ntâlnim. Chiar dacă dispariția lor ne doare Viața aceasta mai mult s-o prețuim.

Puterea rădăcinilor

Mă prinde-un dor de a mea glie Unde-am petrecut frumoasa copilărie. Vântul bate-n valuri peste coline Răscolind amintiri plăcute în mine. Viața se apropie s-atingă preaplinul Iar eu cred că mi-am cântat destinul. Anii au alunecat ca pe tobogan Și s-au adunat pe rând, an dupa an. Mi-e dor de locul unde am copilărit Și de casa-n care pe lume am venit. Mă rog la DOMNUL, dar și la soartă Să ne mai strâng-odată laolaltă. Dar nu se poate. În casa de-altădată, În poartă, cei de-atunci nu mă mai așteaptă. Știu însă că-ntr-o zi, pe la chindie, Voi face un popas în drum spre veșnicie. Mă vor opri în poarta casei câteva minute În încăperea strâmtă a durerii mute. Apoi mă vor însoți cu toții de la poartă Până la casa veșniciei, lângă mama și tata. O să le povestesc pe unde am umblat Și că rădăcinile vetrei înapoi m-au chemat.

http://ro.netlog.com/2007ena/blog/blogid=1409870#blog


Victoria STOIAN Cândva, demult

Cândva, demult, iubite, m-ai comparat cu macul

Că prea mă ofileam când timpul, nu prea darnic,

Te-ndepărta de mine şi oricât de slugarnic

Eu îl rugam să treacă, de lacrimi plin sta lacul. Firavă ţi-e tulpina, tu, macule şi floarea Ce roşu luminos răsfrânge către lume! În cupa ta, cu negru, prelinse tuşe - glume N-au loc în floarea ta - ţi-a dăruit culoarea Un tandru pictor angel, dintr-o paletă sfântă: Te-a picurat cu roşu, nuanţa pentru sânge, Adăugînd şi negru, pentru acel ce plânge, Da-n tine adăugate, fac sufletul să cânte!

Iubitul meu, când astăzi îmi amintesc de ieri, Sonetul meu, sonor, nu-ngăduie tăceri!

E viaţa

E viaţa un spectacol de rele şi de bune Şi, mintea naşte gânduri ce se iţesc noian, Iubirile nu pier – se străduiesc în van Să treacă prin deşertul cu neumblate dune. Nu vreau să scriu sonetul doar ultimei iubiri, În vraf, aşteaptă multe să le închin noi versuri Sunt multe care au fost, clar, răzgândite mersuri Doar una m-a purtat într-un alai de miri. Iubirile sunt fiice ce le-a născut Iubirea, Cum Gheea a născut şi monştri şi titani, Şi ele poartă semnul temuţilor ţigani, Când îţi subjugă vrerea şi îţi preschimbă firea.

Dar, tot aşa cum răul se schimbă doar în bine Şi bestia, în basme, un făt-frumos devine!

Gabriel

Mă-nclin în faţa ta, Arhanghel peste îngeri Tu, cel ce-asculţi smerit mereu de Prea-Înaltul, Ca tine, în Triade, n-o să găsesc pe altul Ce veşti de viaţă-aduci dar nu primeşti şi plângeri! De unde te cunosc? Din sfinte cărţi, din basme, Din rugăciuni, desigur, Fecioarei tu i-ai spus „Umbrită fiind de Duhul, vei naşte pe Iisus”; În templu, Zaharia, credea că-s doar fantasme Când tâmâind, deodată, pe tine te-a zărit, Şi ce i-ai spus, în spaimă adâncă l-ai trimis, Un fiu la senectute, cu Duh în el, promis. Şi mut de-atunci profetul, nimic n-a mai vorbit

Până la ceasu-n care, primit-a Ioan un nume Ce-i astăzi, fără greş, cel mai iubit în lume!

Vara uneori

Ce dolce far niente e vara uneori! Sunt zile lungi, dar timpul, de cald, se leneveşte Dispare prospeţimea din flori - mă umileşte Ĩncremenirea sevei în ofilite flori. Iubitul meu, sunt vorbe ce mă aruncă-n iad: Când s-a Schimbat la Faţă, Iisus ne-a arătat Că este-n trup de om, Cerescul Împărat, Nu-mi spune, „e doar toamna prin frunzele ce cad”! Iar spun prostii? Eu ard de dorul tău, iubito, Nisipul plajei frige, trişti, pescăruşii ţipă Şi, când mă perpelesc, crezi că te iau din pripă Nervoasă mă convingi, mă laşi, şi-am mai păţit-o:

Ghiocul ce păstrează închis, al mării zbucium Lipindu-l de ureche, răsună ca un bucium!



Virgil VOIŞAN Nocturnă

În toiul nopţii te-am zărit buimac,

N-aveam nici somn, nici ostenit n-am fost,

Eram bogat în gânduri, dar sărac

Să-mi pot găsi de tine adăpost.

Ca un lunatec mă vedeam umblînd Pe unde cei cu minte nu o fac, Erau imagini peste tot în gând Iar tu-mi dădeai iluzii să le-mbrac.

Credeam că rătăcesc, sunt fără oi, Coiban sărac, un văduv în derivă. N-aveam busolă ca să ştiu de noi Pe unde suntem, lumea e masivă.

În nopţi imensitatea-i de cristale Când le priveşti şi cerul e senin. Dar oare şti-vei care-s ale tale Sau când tu pleci iar ele, tainic, vin?

Că eu, năuc, pot doar uita portiţa Pe care am ajuns să mă strecor Dar drumul în nocturnă nu-i uliţa Pe unde am păşit purtat de dor.

În toiul nopţii dorul tău dă iama Să mă cuprindă-n gânduri cu lăcate Apoi, când pleacă, îşi ia singur vama Lăsînd în mine doar singurătate...

Sălbatice bătăi...

Sălbatice bătăi are inima mea ca pasărea înghesuită într-o colivie, un iepure ce fuge de dulăi pe câmpul cel cu lanuri ce n-are margini către văi...

Sălbatice bătăi ca limbi de clopot care lovesc într-o cupolă de bronz – vestind ceva, dar care-n ochii tăi n-aduc din întâmplare o sfântă sărbătoare să-mi spună că eşti stea...

Sălbatice bătăi la piept, mă dau de gol, cuprinsul nu-mi ajunge, sucită-i doar cărarea că pierd aproape văi şi orizont, şi zarea, nud voi rămâne-n sol privirilor ce ard albastre, fără rol...

Amintiri

Eu te priveam prin geamu-aproape mat Cum vii cu paşi nesiguri, şovăielnici, Să ne iubim fără să fim alergici La garsoniera cu un singur pat.

Mă-nfiorau cărunte sentimente Albite de emoţii... - 'Ţi trebuie-forţă Să-nvingi, din piept, temperaturi de torţă, Izbind ca ale apelor torente...

Cu paşi trudiţi, priviri întrebătoare Aveai, iubito, dacă-ţi faci păcat, Dar tot veneai, nimic nu te-a lăsat Să-ţi iei o greutate din picioare.

Nimic nu poate spune în cuvinte Ce-nseamnă să aştepţi, la geam, iubire Decât dorinţa multă din privire Atunci când ea ţi-apare dinainte...

Odaie mică, dar de la aproape, Unde aştepţi să vină ea la tine Înseamnă un palat ce-i aparţine Reginei, sufletele să ne-adape...

Ce-aş mai privi şi azi prin geamul mat Să văd, prin ceaţă, dacă vii, sfioasă, Cu doruri unde nu-i a noastră casă Da-n care ne-am iubit ca-ntr-un palat...

Grafică de Corina Chirilă




Ion URDA Puntea pe cabluri

... punte – leagăn de vise peste şuvoiul timpului curgînd implacabil, licurind uneori străbătut de câte-o zvârlugă trecătoare printre pietrele - sentimente... leagăn – pendul

măsurînd trecerea înfrăţită cu timpul, sită cernînd ninsori peste suflete...

... timpul, parşivul, ne trage de aţă şi, din păcate, nu către viaţă...

Ape limpezi curg domol peste pietre rotunde precum zilele vieţii ce se duc rând pe rând... Puntea pe cabluri, leagăn peste râu atârnînd, pare un drum şovăielnic spre nicicând şi niciunde.

Jos în vad, printre pietre, tot mai licure-o mreană, din văzduh duhul flamei varsă flăcări câinios. Mă preling către umbră sub arinul stufos, somnul, tandru,-şi mulează toropeala pe geană.

Zarea-i în tremolo sub valuri de aer încins, umbra-i tot mai firavă, adormind în ţărână, leagăn de vise-i, valsând prin dogoarea stăpână, puntea pe cabluri - drum incert către sufletul nins.

Tăcere

... teatru ambulant, toamna-şi retrage cortina ceţurilor,

... valuri de fluturi ruginii fâlfâie melancolic, dezgolind sufletele,... tăcerea privind înăuntru se luptă cu amorţeala sentimentelor...

... superbă toamnă-n rochie de bal ne minţi frumos în drumul spre final...

Cad din copaci, rând pe rând, melancolic, frunzele-fluturi, ruginie tristeţe şi moarte. Se aşterne în jur o tăcere ciudată, aparte, sub un cer plumburiu, amorţit, alcoolic.

Alene se lasă uitarea-n privire lângă plopii stingheri rătăciţi lângă drum, ceaţa-şi retrage agale cortina de fum ochii rămân mari, înrouaţi de uimire.

Te priveşti înăuntru şi nu ştii ce mister încălzeşte în tine sentimente-amorţite... Cauţi în jur cu priviri obosite şi te miri că ţi-e cald, când afară e ger.

Melancolică

... tăcerea asurzitoare ascunzînd triluri de mierlă, zâmbetul - şirag de perle mascînd suflete seci, harpe dezacordate... speranţele, cândva patimi mistuitoare, se leagănă suicidar la marginea abisului deznădejdii, ...inima, naufragiată în vise, s-a pietrificat...

... şi dacă-nchizi speranţele-n cuşcă vine o vreme când tot te muşcă...

Se ascund în flaut sunetele-mierle, Se strecoară-n cuget tainic somnul-şarpe Mistuie tăcerea zâmbetele-perle Mor dezacordate sufletele-harpe.

E un naufragiu pe oceanul-vis Când îngheaţă-n vine patima-speranţă. Fluieră neantul gândului-abis Jos lângă statuia inimii-vacanţă.

Amurg melancolic

... atmosferă de tihnă... vânt hoinar peste suflete... stele căzătoare vibrând printre uitări şi suspine... tristeţe umbroasă cu scânteieri de licurici...

... seduşi de farmecele dimineţii nu mai simţim venind amurgul vieţii...

Fluieră vântul prin unghere ascunse, latră un câine absurd, selenar... Scapără ziduri alboare de var pe uliţi nătânge de umbre străpunse.

Cântă o buhă prin ruini de biserici, se stinge un dangăt de clopot stingher, o stea se petrece vibrând peste cer, pe câmp licuricii scânteiază feerici.

Cade pe tâmple, pendulînd în tăcere, tristeţea cu ramuri umbroase şi reci... Uitarea-i stăpână, cuvintele-s seci, vântul suspină printre frunze de miere...

De dragoste...

Granit îndurerat sunt... Doar iarba fiarelor din ochii tăi, doar dansul degetelor tremurînde în mângâioase adieri m-ar putea face să greşesc vorbind despre dragoste...



INVITATUL NUMĂRULUI Mariana PÂNDARU

Mamei

Mamă prin ochii tăi văd lumea din urmă Aşa cum prin ochii fiului meu văd lumea ce va să vină

Tu eşti rădăcina – El e coroana

Trunchiul ce poartă pecetea de la tine la el sunt eu, Buna mea mamă!

Eu – lujet crescut din plăpânda ta tinereţe.

Iubitori de fructe exotice

Bunica vindea scoruşe în piaţa oraşului nostru Grămezi de scoruşe pe care ea cu greu le mai aduna din pomii atârnaţi pe dealul livezii

În fiecare dimineaţă venea cu roua pe tălpi îşi aşeza în tăcere marfa apoi aştepta să vină cumpărătorii – iubitori de fructe exotice

Şi ei, de cele mai multe ori treceau obişnuiţi fiind cu aceste grămezi de scoruşe care creşteau şi creşteau parcă invadaseră lumea

Numai bunica mea răbdătoare din fire îi aştepta pe cei cu gusturi alese să râvnească şi la grămezile ei de fructe ciudateparcă venite odată cu ea dintr-un timp al tinereţii amare.

Semne în crucea nopţii

Doamne, cel mai adesea mă folosesc de slăbănoage cuvinte să te întâmpin în pragul casei mele de lut

Dar Tu, blând şi îngăduitor cu neştiutorii aştepţi răbdător apoi intri şi luminezi întunericul cu dragostea Ta cea fără de margini ***

Dumnezeul meu de sâmbur amar În lumina de ziuă trec tot mai aproape de mine umbrele lumii de var

Şi lumea aceasta pare să fie de jucărie Cuvântul aruncat precum zarul închide – deschide bazarul.

Umbra bunicului meu

Voios era bunicul meu când urca dealul spre via lui cea frumoasă De-acolo de sus, privea satul ca un împărat puternic şi mulţumit de viaţa lui pământeană.

Îl urmam pas cu pas ca un purtător de cuvânt învăţând tainele din miezul ţărânii Învăţăturile lui erau pentru mine legi şi porunci fără moarte Apoi îmi cânta rotindu-mă-n soare: „Tu eşti pasărea mea aurie Tu eşti pasărea mea aurie!“ lăcrimând de prea multă lumină…



De-atunci în fiecare bob de strugure copt văd chipul lui răsărind ca dintr-o veche icoană

De-abia clipeşte din ochii lui obosiţi

semn că avea încă atâtea să-mi spună.

Omul cameleon

Văzut-ai tu, Francesca omul cameleon cum suie din treaptă în treaptă fără să tulbure nimic din ceea ce este; Cuvânt de nisip, pas de nisip poartă pe drumul său cum nimeni altul – un bob de ceară fiind.

Văzut-ai tu, Francesca pe crucea aceea de piatră pe care urcăm toţi ca furnicile, cum el, omul cameleon ia forma aproapelui.

Scurt fragment biografic

Mariana PÂNDARU - scriitor, publicist, editor –

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2001.

Născută la 20 august 1952, în comuna Pleşoi, judeţul Dolj.

În 1956 se mută împreună cu familia la Anina, jud. Caraş-Severin, unde urmează şcoala primară şi liceul. Frecventează Cenaclul literar "Semenicul" din Reşita. Urmează apoi o Şcoală postliceală de informatică - operatori calculator, la Sibiu. Se stabileşte la Hunedoara şi lucrează în cadrul Centrului de Calcul al Combinatului Siderurgic Hunedoara. Devine membră a Cenaclului literar "Flacăra" Hunedoara. Debut literar: 1974, în revista "Tribuna" de la Cluj. În 1981 se căsătoreşte cu poetul Valeriu Bârgău şi au împreună un fiu. Face parte din gruparea de pe lângă SLAST, suplimentul literar-artistic al "Scânteii Tineretului" şi alături de cenaclul "Confluenţe" participă la numeroase turnee în diferite zone ale ţării. Citeşte în cenacluri importante din acea perioadă: "Numele poetului", "Orizont", "Amfiteatru". În 1987, debut editorial la Editura "Facla" din Timişoara cu volumul de poezii "Dincolo de râu, câmpia". În 1990, alături de soţul său, Valeriu Bârgău înfiinţează Grupul de publicaţii CĂLĂUZA care cuprinde: săptămânalul "Călăuza noastră", editura "Călăuza" şi revista de cultură "Ardealul literar". Între 1991-1995 urmează cursuri de jurnalism la Bucureşti şi Timişoara. În 1996 devine membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, iar în anul 1999 urmează Cursul Internaţional de Jurnalism de la Salzburg, în cadul Academiei de Jurnalism din Austria. În 2001 devine membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Premii literare: Premiul revistei "România literară", 1981 Premiul revistei "Familia", Oradea, 1985 Premiul "Mihai Eminescu", Botoşani, 1985 Premiul "Mihai Eminescu" pentru volumul "Ferigi înzăpezite", Suceava Premiul "Novalis" Munchen, 2001 Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Ploieşti, pentru cartea "Parisul din inima mea" Premiul pentru poezie la Festivalul "Mihai Eminescu" Turnu-Severin, 2002 etc.

A publicat în revistele: Ardealul literar, Amfiteatru, Astra, Contrapunct, România literară, Luceafărul, SLAST, Tribuna, Convorbiri literare, Viaţa studenţească, Familia, Flacăra, Ginta latină, Renaşterea bănăţeană, Orient latin, Vatra, Viaţa Românească, Cronica Română, Cetatea culturală, Reflex, Sud, Caietele de la Mediaş, Poesis, Orizont, Bucovina literară, Poesis, Pro Saeculum, Discobolul, Vox Libri, Plai românesc (Ucraina), Lumină lină (New York), Lumina (Serbia), Universul românesc (Madrid), Balada (Bonn), Mihai Eminescu (Australia) etc. (După http://www.bibliotecadeva.ro/repere/p/pandaru/pandaru.htm)



INTERVIUL NUMĂRULUI Ion URDA în dialog cu...

Ovidiu MORARIU - Preşedintele As. CARP „Speranţa” Hunedoara,

I.U.: D-le preşedinte, ce este As. CARP „Speranţa” Hunedoara şi de câţi ani sunteţi în fruntea acestei asociaţii a pensionarilor. Cum a evoluat aceasta în timpul mandatului dumneavoastră?

O.M.: As. CARP „Speranţa” Hunedoara este o asociaţie cu caracter privat şi civil, liber consimţită, cu personalitate juridică,

nepatrimonială, neguvernamentală, apolitică, cu scop de caritate, de întrajutorare mutuală între membrii săi şi de asistenţă socială. De reţinut faptul că asociaţia noastră funcţionează pe baza prevederilor Legii 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, a Ordonanţei de Guvern nr. 26/2000 cu modificările şi completările ulterioare adresată asociaţiilor şi fundaţiilor de pensionari şi a Statutului asociaţiei.

Este necesar a completa că suntem o unitate non profit având caracter social umanitar şi filantropic, acordînd membrilor săi asistenţă socială şi medicală, sprijin material şi suport de socializare prin organizarea de diverse activităţi şi acţiuni culturale şi de agrement. Conduc această asociaţie de 20 de ani, perioadă în care am fost înţeles şi sprijinit, atât de Consiliul Director, de membrii asociaţi, cât şide un însemnat număr de colaboratori – voluntari. Tot ce s-a realizat între anii 1995- 2015 s-a făcut cu eforturi mari.

I.U.: Din câte ştiu eu, CARP „Speranţa” Hunedoara, este unul dintre CARP- urile din judeţ care se preocupă de multiplele aspecte ale vieţii membrilor săi, asigurând în mod constant o protecţie socială susţinută şi o asistenţă medicală diversificată gratuită sau cu costuri reduse, fiind asigurată prin unităţi medicale proprii. Ce ne puteţi spune despre aceasta?

O.M.: În prezent avem o bază materială importantă care asigură realizarea nevoilor sociale de sănătate şi economice a asociaţilor, obiective pe care le-au avut în vedere înaintaşii noştri, fondatori ai asociaţiei la 1 martie 1959. Menţionez faptul că tot ce şi-au dorit, abia acum în ultimii 15 ani s-au realizat . Avem un sediu unde se desfăşoară procesul de acordare a creditelor şi ţinerea întregii evidenţe a operaţiunilor serviciilor şi acţiunilor pe care le organizăm. Din cei peste 10.400 de membri, apelează şi sunt serviţi cu credite rambursabile cu dobânzi anuale pe împrumut de 7%, ajutoare nerambursabile, compensări la cheltuieli personale pentru bilete de tratament – balnear, ochelari de vedere, lucrări proteice, servicii dentare, pentru implant de cristalin, proteze ortopedice sau auditive, pentru diferite boli incurabile, ajutoare de deces, vânzări de alimente fără adaos comercial la principalele alimente – ulei, zahăr, făină, mălai, paste făinoase şi tomate. Desfacerea alimentelor este asigurată şi pentru membrii din zonele rurale: Ghelari, Teliuc, Topliţa, Dăbâca , Hăşdău. La atelierul de frizerie şi coafură se prestează servicii şi pe bază de abonament. Membrii au la dispoziţie un oficiu pentru asigurarea locuinţei şi a bunurilor materiale, un birou de copiat acte, consiliere juridică etc.

Acordăm o deosebită atenţie problemelor de sănătate, specifice celor de vârsta a treia. Am realizat un modern Centru Medical Social în care sunt puse la dispoziţia asociaţiilor şi membrilor de familie, cabinete medicale de specialitate, deservite de personal medical cu înaltă profesionalitate; fizioterapie şi reumatologie, kinetoterapie, băi galvanice, acupunctură, cardiologie, stomatologie, ecografie, consultaţii de endocrinologie, osteoporoză, audiometrie, urologie, terapia Bowen şi un nou cabinet de tratamente, testări şi analize. De menţionat că întreaga noastră activitate medicală se realizează cu aparatură medicală de ultima performanţă, corespunzătoare serviciilor medicale enunţate. La sate, periodic, organizăm caravane medicale sau aducerea la Centrul Medical Social pentru consultaţii şi tratamente pe cei cu probleme de sănătate.

În anul acesta am început constituirea unui Centru de Zi pentru membrii noştri, care va avea drept scop creerea condiţiilor de socializare a petrecerii timpului liber şi de informare şi documentare. Am realizat deja o sală multifuncţională, cabinet medical pentru tratamente şi testări,



precum şi spaţii cu caracter administrativ. În etapa a II-a vom realiza în această construcţie şi săli destinate activităţilor de club, bibliotecă şi diferite cercuri şi cluburi.

I.U.: Mă scuzaţi că vă întrerup. Am aflat că susţineţi, atât material cât şi financiar, o serie de grupări culturale. Despre ce este vorba?

O.M.:Avem un cenaclu literar numit „Victor Isac” care are peste 20 de membri iubitori ai condeiului, care scriu poezie, proză, epigrame cu care, până în prezent, am lansat în circuitul cultural al municipiului, şi nu numai, două antologii de poezie şi proză. Cenaclul are propria sa revistă literară „Înserare Lirică”, editată semestrial, se organizează acţiuni de lansare de carte cu lucrările lor personale, şezători literare, recitaluri de poezie şi proză scurtă. Cu membrii Cenaclului se realizează trimestrial editorialul Consiliului Director „InfoCARP Speranţa”.

Din acest an, în cadrul CARP „Speranţa” activează corul mixt „Doina” care prezintă recitaluri corale, concerte de colinde, participă la unele manifestări şi festivaluri corale. La invitaţia unor biserici, participă la slujbele săptămânale religioase. Corul este compus în principal din pensionari şi membrii de familie, pregătiţi şi instruiţi de inimosul şi talentatul dirijor Marin Dârvă. Nu este lipsit de interes a scoate în evidenţă şi pasiunile unui număr de membri care acţionează în cadrul cercurilor pe care le gestionăm: turism, şah, medicină naturistă şi clubul Femina.

Aţi pus întrebarea că ce ne determină să susţinem o asemenea activitate. Răspunsul este subliniat prin motoul nostru pe care l-am lansat „Ajută-te, dacă vrei să fii ajutat, prin noi şi pentru noi.”

I.U.: Ce planuri de viitor aveţi în vederea continuităţii activităţilor, în special pentru socializare ? O.M.: În primul rând, consolidarea şi stimularea permanentă a tot ce am realizat. În cadrul

Cenaclului Literar avem grijă de tinerele talente, să le promovăm creaţiile lor în revista literară, să-i antrenăm cu lucrările lor la manifestările literare pe care le organizăm şi să dezvoltăm numeric grupa tinerilor din cadrul cenaclului. În al doilea rând, Centrul de Zi, care sperăm să-l realizăm cât mai repede posibil, să devină un adevărat spaţiu pus la dispoziţia vârstnicilor şi prin el să le satisfacem dorinţele şi pasiunile.

I.U.: Mai doriţi să ne spuneţi ceva? O.M.: Da ! Munca noastră de ani de zile a dat roade, avem o zestre materială cu care ne

mândrim, prin ea rezolvăm într-un fel sau altul problemele sociale cu care ne confruntăm ca şi vârstnici, subliniind faptul că nouă şi asociaţiei noastre nu ne este indiferent ce se întâmplă cu cei care au construit Hunedoara.

Doresc să închei acest dialog cu mulţumirile noastre faţă de cei care permanent sunt alături de noi şi urez un călduros „La mulţi ani!” revistei literare „Înserare Lirică”. De vorbă cu Divinitatea...

Serafim HULBAN Doina şi Priceasna... (fragment)

Priceasna şi Doina – surori gemene ale cântecului popular românesc. Amândouă s-au născut pe brazda pământului şi pe grinda din faţa Altarului bisericuţelor de lemn, pe care îngenuncheau ţăranii noştri...

Se rugau şi mulţumeau lui Dumnezeu pentru trecut, prezent şi viitor... cu rugăciuni şi cântece care s-au transmis din generaţie în generaţie, adaptate adeseori momentului istoric pe care-l traversau: „ ... Maică, fii cu noi/ în acest război!/ Pune-ţi mila Ta/ şi nu ne lăsa... etc.” sau „ ... Suflă vântul praporile/ slobozi, Doamne, cătanile/ Dă nu tăte, jumătate/ c-acolo am eu un frate!...”, care se cânta în timpul războiului...

Priceasna cântată în biserică devenea Doină când românul o cânta arînd ţarina, adunînd fânul, plivind holda de buruieni etc., etc... prin grădini, prin vii: „ ... Marie! O, Marie/ cântăm Ţie/ Maică Sfântă-ajută-ne!” sau „... Dumnezeule din Cer/ slobozi darul tău cel Sfânt/ peste bunul tău Pământ/ că-aceia ce te cheamă/ sunt siguri că nu pier...”

Una din cele mai vechi doine de la arat zice: „... Mă mir, Codrule, de tine/ ce pământ negru te ţine! Ai, hai, draga mea/ mândră ca o stea/ - Cea, Bodor, măăă... etc.” Omul – plugar, Bodor – boul, marele prieten şi ajutor al plugarului român...

„... Mai Mărită eşti/ decât Soarele/ pentru noi, păcătoşii/ Maică, roagă-Te!”Aşa cânta Baciu Ilie sus, pe zidul de chirpici, zidind poiata bunicilor cu peste şaptezeci (70) de ani în urmă. (va urma)



Adnotări Constantin GRECU despre...

Paulina POPA - un izvor nesecat de poezie!

Poezia este, după părerea mea şi nu numai, un tovarăş de viaţă al omului, care, în situaţii critice, poate deveni un mod de supravieţuire. Este cazul, deţinuţilor politici din închisorile comuniste care, pentru a supravieţui, printre alte îndeletniciri, scriau poezii „în minte”, memorîndu-le.

Poezia distinsei mânuitoare a condeiului, Paulina Popa, este ca apa limpede, cristalină, a unui izvor, care îşi plimbă apele, din vârf de munte, printre dealuri şi câmpii şi se revarsă în Dunăre şi apoi în Mare. Prin locurile

care trece rămâne o floră şi o faună de o deosebită frumuseţe! Izvorul este sufletul Domniei Sale, iar lungul drum străbătut de acesta, cu flora şi fauna care cresc în jurul său, o reprezintă totalitatea trăirilor şi emoţiilor specifice creaţiilor artistice ce se revarsă spre Fluviu, apoi spre Mare, adică spre noi, iubitorii de poezie de aici şi de pretutindeni!

Poezia în sine este un manual de sensibilitate, de dragoste pentru Dumnezeu (există în acest sens şi o tradiţie în familie), dar şi o armonizare a legăturilor noastre cu tot ceea ce ne înconjoară: conglomeratul acesta natural şi astral! Dragostea este legătura de durată dintre oameni, dar şi dintre om şi Dumnezeu, citez: „... voi sta în faţa ta, mire al meu, cuvinte ce strângi în gura plină de miresme!”

Îmi amintesc ce îmi spunea părintele Arsenie Boca, „că atât raiul cît şi iadul se găsesc în interiorul nostru şi opţiunea de a alege,ne aparţine”. Ei bine ,Paulina Popa a ales: ne dovedeşte prin încrengătura aceasta de epitete şi metafore, că viaţa este minunată şi merită trăită, scoţînd în evidenţă, prin versuri, complexitatea, dar şi frumuseţea ei; un poem de lumină şi culoare, de rugăciune şi candoare: ,,îi strigi Domnului Dumnezeului tău, cu puterea dată ţie, cu faldurile rochiei de carne, te fereşti de pământul plin de cârtiţele albe; ele sapă tunele în jurul tău, luîndu-ţi sărbătorile în râs, îţi acoperă cu pământ floarea verde, iar tu stai şi priveşti neputincioasă”.

Despre bucuria de a crea sunt pline de expresivitate versurile: „animalele se târăsc şi le este bine, mânâncă şi beau apă; numai eu, mergând în mâini, îmi tai bucăţi mari de poem şi mă hrănesc cu ele; numai eu îmi aştern poemul şi adorm în braţele lui, calde sau reci, după cum a fost mâna mea când la scris!” Fiecare poem este o legătură cu viaţa şi Dumnezeu, este un manual de înţelepciune ce ne îmbogăţeşte spiritul şi, de ce nu, viaţa, apropiindu-ne prin cultură şi de cel care spune că „în sângele tău stă porunca pe care o execuţi după cum vrea mâna care dirijează mecanismul... de aceea tu stai şi scrii versuri, după cum ţi sa poruncit!... Cred eu că investind în poezie, investim în viaţă şi îi răsplătim pe creatorii de frumos, de cultură! O realizare notabilă pentru pensionarii hunedoreni - Cenaclul literar şi de jurnalism „Victor ISAC”

Cenaclul literar şi de jurnalism „Victor Isac” a apărut ca o necesitate, din dorinţa sinceră de a da posibilitatea pensionarilor cu înclinaţii literare să-şi valorifice aptitudinile şi talentul. După cum rezultă din titulatură, este vorba de două genuri: literar şi jurnalism, cu o trăsătură comună, creaţia, şi literaţii, şi gazetarii avînd aceeaşi ţintă: trezirea unei scântei în adâncul fiinţei umane, plămădind acelaşi material, verbul, divinul verb, de care, cu atâta pasiune vorbea Caragiale.

Foarte adesea se spune că articolul de ziar trăieşte doar o zi, ziua apariţiei! Cred că că este greşit spus. Adevăratul publicist atacă temele majore ale ale vieţii cotidiene cu

Membrii Cenaclului literar şi de jurnalism „Victor Isac” Hunedoara



competenţă, curaj şi talent, făcînd din ele adevărate capodopere care supravieţuiesc în timp, transformîndu-se în operă literară şi istorică, care supravieţuieşte în timp, funcţie de cantitatea şi calitatea informaţiei. O spunea renumitul ziarist Teodorescu-Branişte, dar şi Pamfil Şeicaru, în urma cărora a rămas o vastă operă jurnalistică.

Am început această activitate cu un număr restrâns de persoane, dar în scurt timp numărul a crescut şi, concomitent, a crescut cantitatea şi calitatea muncii noastre.

La început am fost constituiţi într-un Cerc literar, apoi graţie ajutorului domnului Preşedinte Ovidiu Morariu, ni s-a pus la dispoziţie o pagină în ziarul INFOCARP, organ al Consiliului Director al CARP „Speranţa” Hunedoara şi ne-am transformat în Cenaclu literar, devenind şi colaboratorii acestui ziar.

Următoarea mare realizare a constat în editarea unei Antologii a Cenaclului - „Templul Creaţiei” urmată de a doua Antologie - „Preaplinul din suflet” şi realizarea acestei reviste literare – „Înserare lirică”.

De remarcat este participarea Cenaclului nostru la întreaga viaţă culturală a oraşului nostru, dar şi a judeţului, iniţierea unor dialoguri lirice cu alte cenacluri literare din alte oraşe, amintind aici întâlnirile de la Orăştie şi Timişoara. Unii dintre noi participăm activ la viaţa culturală internaţională, pe reţelele de profil ale Internetului, Facebook, reţele literare, iniţiindu-ne cu ajutorul Bibliotecii Municipale, în a naviga pe

volumul 4 „Spre tine, Doamne” - poezie reli

oarei Livia Ciuperacă de la Iaşi – „Do

ezultatele se văd acum: colaborăm cu cenacluri literare din ţară şi străinătate, graţie inte

i

îndu-se de stima şi respectul scriitorimii

hunedorene, primiţi cu braţele deschise drept schimbul de mâine...

internet. În cazul meu, acest lucru s-a materializat în apariţia

mea în 4 Antologii internaţionale: „Fruntea cerului asudă” – poezie, „Povestea continuă” - proză scurtă, „Poezia culorilor” - carte de poezii pentru copii, ilustrată de copiii din Republica Moldova şi lansată în această ţară, cu sprijinul Ministerului Culturii al R.Moldova, de 1 Iunie 2012, iar

gioasă. Prin Cenaclul nostru au fost promovate şi personalităţi literare de acum consacrate: Ana

Almăşana Ciontea, Violeta Deminescu, Bianca C.Dan, căreia i–am prezentat primul volum de versuri – „Transplant de iubire”. Am prezentat şi cartea profes

minic Stanca - studiu monografic”, la Hunedoara şi Orăştie. Subliniez, în mod deosebit, bunele relaţii de colaborare pe care le avem cu Biblioteca

Municipală Hunedoara, cu doamna directoare Lucia Tănase, cu colectivele de bibliotecare, dar şi cu Biblioteca Judeţeană condusă de domnul Manager Ioan Sebastian Bara. Doamnele bibliotecare de la Hunedoara ne-au sprijinit şi în descoperirea tainelor calculatorului, prin cursuri de calculatoare la Biblionet şi r

rnetului. spre cel care este permanent alături de noi, Preşedintele CARP „Speranţa”, domnul Ovidiu Viorel Morariu, dar şi spre poeţii Eugen Evu şi Ion Urdă, mentorii noştri. În cei 9 ani de existenţă a Cencluli literar şi de jurnalism „Victor Isac”, patrimoniul cultural al municipiului s-a mai îmbogăţit cu încă o bibliotecă, cu creaţiile membrilor noştri care, în majoritate, au publicate mai multe cărţi de autor, bucur

Mulţumirile noastre se îndreaptă ş

hunedorene! Cenaclul este frecventat şi de tineri, elevi la colegiile

Constantin Grecu între cenacliste...



Nouă și urmașilor... Radu PIETREANU

Lecția de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam Că-n adâncul gliei sfinte

stau de veacuri moșii mei Că din ei răsare pâinea și, prin mine, trăiesc ei Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș Și că Decebal bătrânul a fost un sinucigaș Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii? Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate Și ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate. Bieți defăimători de stirpe, lacomi și periculoși Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși? Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată Iară hunii din pustiuri nobilime elevată! Fără paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc! Dacă nu muream în luptă la Neajlov și la Rovine N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine! Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă! Și a trebuit adesea, spre a ne salva norodul Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni Ca un preambul la imnul „- Deşteptați-vă, români!” Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma și necazul Și coroană pentru Doja, și baltag pentru Viteazul Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință

Am trecut peste milenii cu speranță și credință Și-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci... Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară Pentru sfânta Libertate, pentru neam și pentru țară? Grașii și libidinoșii, snobii și analfabeții Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre Care, pentru-o șpagă, calcă fără milă pe cadavre Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții Și-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții Să ne facă de rușine cerînd mită pe la toți Și să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcînd spume Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul De-ai lua de ciuf, de guler, și-a spăla cu ei pavajul? Nu mai sunt eroi în țară, oameni demni și responsabili Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili? Creierele geniale sunt trimise la străini Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară Să fim, pentru haimanale, animale de povară Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar. Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii Și nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”... Nu mai vreau să-mi văd părinții dependenți de tratamente Și cu banii pentru hrană cumpărînd medicamente Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghișee Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee... Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperieCum trăiesc în lux netoții, iar capabilii-n mizerie,Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinteȘi vor face curățenie printre cei ce ne-au furat Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!



Colecţionarul de suflete... Lucia TĂNASE

Me

e bine şi siguranţă în tovărăşia unu

foame, de timp, de tine însuţi cu o ca

va, poate fără a te opri cu dinadins asupra nici unui lucr

eva din scânteia Creaţiei, nu veni să fii cel c

ncolo de convingeri, credinţe, apar

ă a fi bibl

.. El, bibliotecarul, este truditorul care se îngr

te pasiunea, încrederea, dori

traseul oricărui act de cultu

, a autorului ei. Vieţi reale, continuate în calc

cu, M. Elia

seria de bibliotecar

Dacă n-ai avut niciodată un tainic sentiment di raft cu cărţi, nu veni să lucrezi la bibliotecă. Dacă nu ţi s-a întâmplat niciodată să uiţi de rte în mână, nu veni să lucrezi la bibliotecă. Dacă nu ai găsit niciodată, cu o tresărire de bucurie, gândul tău, încă

nelămurit, spus cu cele mai potrivite cuvinte în paginile unei cărţi, dacă mintea ta nu este în necontenită mişcare şi căutare de noi răspunsuri la vechi întrebări,

dacă nu te mână neliniştea de a şti mereu altceu în parte, nu veni să lucrezi la bibliotecă. Dacă nu te cutremură Cuvântul desăvârşit, dacă n-ai simţit puterea lui care transfigurează, dacă

nu ţi se pare că omul care mânuieşte cuvântul pare a stăpâni care va alege cartea ce va rămâne pentru cei ce urmează. Dacă nu ai simţit în cel ce ţine în mână o carte un frate al tău, ditenenţe, nu veni să fii tu cel care-i caută cartea ce i se potriveşte. Dar dacă toate trăirile acestea nu-ţi sunt cu totul străine, atunci poţi veni să vezi ciotecar înseamnă mai mult decât a da sau a nu putea da o carte atunci când îţi este cerută. Bibliotecarul, lucrează, trudeşte pe un ogor, dar pe unul în care oameni de seamă au semănat

produsul minţii lor. Roadele acestea se numesc uneori cărţi, uneori manuscrise, alteori almanahuri ori reviste şi mai nou “hibridele” CD-uri & company.

ijeşte ca aceste roade să ajungă pe masa cititorului. Lăsând metaforele deoparte, bibliotecarul este cel care face legătura între carte şi cititorul său,

şi asta nu înseamnă că el ştie doar unde (raft, depozit, altă bibliotecă) este cartea de care are nevoie cititorul ci înseamnă mult mai mult: ştie ce e nou pe piaţa cărţilor, ştie ce ar vrea cititorul să găsească în bibliotecă, ştie ce anume completează o informaţie sau carte citită, ştie să dea răspunsuri profesionale şi politicoase la solicitările beneficiarilor, ştie să ordoneze şi să transpună în limbaj accesibil misterele derutante ale omenirii. Pe scurt, ştie să îţi facă meseria fiind sau încercând din răsputeri, să fie în folosul comunităţii. El îndrumă cititorul să-ţi aleagă cărţile potrivit vârstei, nivelului de înţelegere, aspiraţiilor şi intereselor personale ale cititorului. Nu e uşor să fii bibliotecar într-o lume în care volumul de informaţii se dublează la fiecare 10 ani, într-o lume în care i se cere să îşi diversifice activităţile, să se adapteze cerinţelor cititorilor şi să poată fi uneori artist, alteori pedagog ori jurist, sociolog, psiholog, inginer sau orice altceva. Nu e uşor să fii bibliotecar când ai nevoie de cunoştinţe generale din toate domeniile, când trebuie să ţii pasul cu năucitoarea evoluţie a calculatoarelor din era digitală. Nu e greu să fii bibliotecar, dacă nu îţi lipseş

nţa lucrului bine făcut, dacă nu îţi lipseşte iubirea de carte şi de oameni. Numele bibliotecarului nu se acoperă niciodată de glorie, dar să ştie că pe ră circumscris cuvântului vei găsi undeva, cu siguranţă, şi un bibliotecar. Dacă lucrezi la bibliotecă şi vii dimineaţa devreme, înaintea primilor cititori, înaintea tuturor, ai

la dispoziţie câteva clipe în care poţi să priveşti singur şi nestingherit cărţile orânduite cuminţi pe rafturi, să ai sentimentul că în ele palpită o viaţă tainică, guvernată de alte legi, să simţi că fiecare dintre ele, indiferent de domeniul căruia-i aparţine, este o încercare de a învinge trecerea, este un fragment de timp cristalizat, o fărâmă din viaţa unui om

ule complicate, în ipoteze ciudate, în vieţi imaginare. Aceşti oameni tăcuţi, liniştiţi, răbdători aparent inerţi sunt mândri că sunt bibliotecari, sunt

mândri că lumii lor au aparţinut şi Lucian Blaga, Ana Blandiana, G. Călinescu, M. Eminesde, Elena Farago, I. H. Rădulescu, N. Iorga, Borges, Laura Bush şi lista poate continua.



Ei sunt, aşa cum extraore sădesc în oameni drago

rdinar i-a descris poetul Ion Urda, adevăraţi colecţionari de suflete, cei ca stea de carte:

Cole

teze în piatră, l,

rhanghel

altele,

amenilor

Ia-le, deci, seminţele, ele patru zări

le sufletelor ării

ea,

a ajun a unui copil:

Şi peste lume s-a deschis iarăşi curcubeul

Ion Urda

cţionarul de suflete

Văzând că omul s-a apucat să-şi încrussub diferite forme, sufletuCreatorul, după ce a cugetat mult, a mai zidit o grădină. A aşezat în ea un aşi i-a zis: - Stăpâneşte tu grădina aceasta! Adună în ea toate sufletele încrustate în piatră de oameni, aşează-le unele lângăcaută bine în ele, îngrijeşte-le şi vezi să rodească. Dar, ai grijă, sufletele otrebuie să se întoarcă la ei!

seamănă-le în c

şi veghează: ele prind rădăcini doar pe ogorul altor suflete! Şi a ostenit arhanghelul, zi şi noapte, să îndeplinească porunca. Dar oamenii aveau ogoarenăpădite de neghină şi băliar arhanghelul devenîn fiecare zi, tot mai trist. Până într-o zi când, la urechea arhanghelului, ca un clinchet de clopoţel,

s rugăciune„- Înger - îngeraşul meu… ”

….

…

Descoperiri geniale

Albert EINSTEIN Forţa universală e iubirea... (scrisoarea genială pe care Albert Einstein i-a lăsat-o fiicei sale)

În 1980, fiica lui Albert Einstein a donat 1400 de scrisori pe care tatăl ei i le-a scris, Universitatii Ebraice din Ierusalim. Lieserl a avut o singură rugăminte! Ca aceste scrisori să nu fie publicate decât la 2 decenii după moartea tatălui său. Iată una dintre ele, în care se vorbeşte despre legea supremă a universului:

Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanităţii acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din aceasta lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este forţa care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.

Când cercetatorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.

Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.

Pentru a evidenția iubirea, am creat o simpla subtituire în cea mai faimoasă ecuație de-a mea. Dacă, în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obținută din



multiplicarea iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nici o limită.

După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie... Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns.

Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată.

Când o să învățăm să oferim și să primim aceasta energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece iubirea este chintesența vieții. Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îți împărtășesc că Te Iubesc și datorită ție am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău, Albert Einstein (Sursa – SuntSanatos.ro) La graniţele cunoaşterii

Valeriu GHEORGHE Idei extrase din trei articole despre intuiţie (rezumat)

Articolele folosite sunt: Intuiţia (Osho); Evidenţele electrofiziologice ale re (Henri Bergson).

i, care doar gândeşte;

ajunge la întreg, la înţelegerea totală. Inteligenţa acţionează interesat, este relativă. Modul i face sinteze (prin percepţia sa generală asupra

separate de timp, de durată. Nu ajunge la întreg.

ta, estetica, iub

nţa care găseşte în afar tem construi un sens, face un salt înspre ea însăşi. Dar exi

intu

e subtile. Apoi la creier.

intuiţiei (mai mulţi autori); Intuiţia ca metodă de cunoaşteExistă trei domenii:

1. Intelectul – funcţie a capulu2. Instinctul – funcţie a corpului; 3. Intuiţia – funcţie a inimii.

1. Intelectul ne ajută la concluzii, nu are rădăcini în realitate. El naşte întrebări şi găseşte răspunsuri. Nu

ei de lucru: face analize (divide lucrurile), apolumii). Nu se ajunge la lucruri, ci numai la reprezentări. Ea are acces la fragmente

2. Instinctul. Corpul trebuie să trăiască, nu are nevoie de intelect. El are propria lui inteligenţă, care conduce toate funcţiile lui.

3. Intuiţia nu înseamnă prezicere, ci cunoaştere absolută. Din intuiţie răsar arirea, compasiunea, prietenia şi creativitatea. Intuiţia este o experienţă, e intuiţia duratei

(“Simpatie”). Ceea ce obţine este indivizibil. Lucrează cu un întreg aflat în expansiune. Intuiţia nu poate fi cercetată de ştiinţe (nu e măsurabilă sau demonstrabilă). Nu are nici natură

sacră. Deşi nu se capturează decât o parte a lumii, a duratei, are acces la toate duratele înlănţuite. Saltul este trecerea Intuiţiei de la fragmentare (a inteligenţei) la întreg. Conştiiă doar bucăţi de realitate – din care nu pu

stă o anumită continuitate între autoreglarea organică şi autocorecţia mintală. Cunoaşterea este un proces de fluidizare.

Semnalele electromagnetice produse de inimă sunt înregistrate în activitatea undelor cerebrale ale oamenilor din jurul nostru.

Informaţiile de care nu suntem conştienţi sunt percepute de sistemul psihofiziologic datorităiţiei. Corpul primeşte şi procesează informaţiile complete prin percepţia intuitivă. Inima (nu creierul) primeşte prima şi răspunde la informaţiile energetic



Deci: inima are un rol major în procesarea şi decodarea informaţiilor intuitive. Există acea voce interioară omniscientă şi omniprezentă care permite abandonarea raţiunii.

Semnalele intuitive prin exerciţiu, pot deveni mai clare şi mai puternice. Tot prin exerciţii ne putem învăţa să ne acordăm la frecvenţa fericirii, sănătăţii şi prosperităţii. Intuiţia ne ghidează. În vec

prelua aceste vibraţii, furnizând instrumente de mă ului de confort propriu psihic, emoţional şi fizic. Inima captează formele de energii subtile

tire;

din jurul nos

ă în contact şi simt energia anumitor locuri sau lucruri. ăror forme de inteligenţă superioară le datorăm aceste capacităţi? E vorba numai de inimă şi

mai există şi altceva?

hime, se considera că inima este sursa şi sediul emoţiilor, iubirii, tristeţii, curajului, înţelepciunii s.a.m.d.

Intuiţia este cunoaşterea spontană şi profundă a realităţii. A cunoaşte lucrurile fără ajutorul minţii logice.

Oamenii, lucrurile şi evenimentele pot emite energii pozitive care revigorează, sau energii negative care epuizează. Intuiţia are capacitatea de a

sură a nivelşi le transmite la creier, prin senzaţii şi stări.

Exemple: a) - sentimentul de încredere, de ocrob) - simţi siguranţă, vrei apropiere; c) - devii mai vesel, plin de energie; d) - simţi oamenii mai calzi sau mai familiari; e) - sau negative la oamenii cu enrgie joasă, negativă.

Inima poate percepe semnale electromagnetice emise de alte persoane (apropiate sautru). Oamenii mai sensibili percep (deci mai intuitivi) în mod direct aceste vibraţii, văd câmpul

energetic al oamenilor cu care intrC

creier? Sau

De ştiut...

Dormitul pe partea stângă este cea mai bună alegere pentru sănătate Cei mai mulţi oameni nu sunt conştienţi de faptul că poziţia lor de dormit poate avea un impact

considerabil asupra sănătăţii lor. Plecînd de la o mai bună circulaţie a sângelui până la buna digestie, această metodă de dormit datează din cele mai vechi timpuri, atunci când călugării prac

, şi aceasta, la rândul ei, sugerînd că dormîn c ătate de fier! Astf

pompa sângele;

ula funcţia splinei; n tot

ula funcţiile ficatului şi bilei;

cunzi acest mic secret – împărtăşeşte-l familiei sau prietenilor pentru a vă bucura cu toţii de beneficiile lui! (Surs

ticau acest stil de dormit pentru o lungă perioadă de timp, cu scopul de a stimula digestia, mai ales dupa servirea meselor.

O altă dovadă pentru această teorie se regăseşteorientală

în medicina ayurveda, cea mai veche medicină itul pe partea stângă este cea mai indicată alegere

azul în care se doreşte o sănel: - vei facilita drenajul limfatic; - vei uşura munca inimii de a - vei îmbunătăţi considerabil digestia; - vei stim- vei îmbunătăţi circulaţia sângelui îcorpul; - vei stim- vei oferi corpului o mai bună relaxare şi odihnă.

Poţi să încerci chiar din seara aceasta dormitul pe partea stângă şi te asigur că nu vei regreta.

Încearcă să nu asa: internet)



Supliment umoristic Ion URDA

Recital satiric perturbantologist (selectiv) Motto: “Ah, dar ce vremi au fost, de aur,

cân ncă taur!”

Mega

nă,

rebelă, megalomană,

a fost cadonată c-o lecţie

unul

să nu tacă, facă

,

sunt ca tine o infinitate!”

d boul era î

lomanie O paralelă euclidiaimpudică,

unică, axată pe direcţie,

:

“- Ah, ioooi! după Bolyai,a îndrăznit

să-i

un bine dînd cu tunulfără răutate,

amicale

Tâlhărie

o fiscalitatertie, 2009).

creanţe

Ada Ioarea;

ian cad gândurilor pradă:

Tibor

ă. r cu vin mo

Romuluse cartea sa

…”

d Apocalipsa ce-a urmat rgă?”.

Eugen

dar mă abţin, că ştiu refrenul:

ră

le poţi răspunde pe măsură: “- Eu sunt Evu Eu-geniu!”

Mirce

a cu pietre după ei...

Ioan E“Canon” e, ,

lăsat...

Constă

n altă reclamă:

Autopi pese

cei curioşi primesc, adese

origini nobiliare

,

Lucian şi Preşedintele rate „SHOTO”

ai e ca-n trecut: i!

Radu

Aruncă nada, poate pică O... blondă sau o... bruneţică!

Catrene fiscală

Gheorghe Pogea - născut în satul Josani, stru de finanţe jud. Hunedoara, ajuns mini

şi vice-prim-ministru, a introdus împovărătoare… (ma

Deşi-l revendică Josanii, - ajuns ministru de finanţe - acum, recuperînd zici c-are sat natal… JOSBANII!

nescu (Beraru) Dac-o priveşti te-nvolburezi ca mFrumoasă-i ca o antică naiadă! Hamlet“- A da” sau “A nu da!” e întrebarea!

Balazs Deşi e Tibor, nu-i şovin, chiar de mai dau unii din fleancÎi place un pahaşi-i însurat cu-o ldeveancă.

Vasile Ioan - apropos d

“Epistolă către hunedoreniCă tot ai scris şi s-a epuizat epistola, în urbea fost habsburgă, pe cîndupă privatizarea… metalu

Evu Lui Eugen, aşa de-antren, mai că i-aş face un catren

dacă-l ating, face... ca trenul! *

Când fac de zor clăbuci la gudetractorii în domeniu,

a Moloţ Când te înfurii pe acei ce te lovesc fără istov nu dDă cu... cocteil Moloţtov!

vu Cel mai vechi membru din în viaţă şi-a impus canoanemai că de toate s-aSigur se vrea... canonizat!

antin Pilu Găină Citeşti “Foto Miko”, pe firmiar tehnologic e Kodak! Eu îi propuFoto Găină Kot-Kodak!

ersiflare Cum stau şi-ascult fără să-minvidia vorbind de-a surda

răsp*

unsul enigmatic: “- S-Urda!”

- I.Urda şi-a descoperit Din viţă nobilă provine Urda – baron de Leordina Dar via, după cum vezi binee în pârloagă, bat-o vina!

Vasile CON- ex-comisar de poliţie

STANTIN,

Clubului de KaO viaţă-ntreagă-a tot bătut Borfaşi, lichele şi şpăgari! Acum nu mBate... prin intermediar

ROŞIAN Deşi e un artist cu har L-a făcut Domnul şi pescar!

ÎNSERARE LIRICĂ anul IV - nr. 8 / septembrie 2015

x � � Õ Ô Ú ¶ Ê

Bd. Corvin nr.12, ap.112-113 Hunedoaratelefon: 0254 715834; 0747 209797

Adresa redacţiei:,

anul IV - nr. 8 / septembrie 2015 ÎNSERARE LIRICĂ

Revista apare sub îngrijirea Asociaţiei C.A.R.P. „Speranţa“ Hunedoara

Redacţia nu îşi asumă ideile şi opiniile exprimate, responsabilitatea juridică pentru conţinutul materialelor publicate aparţinînd autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă sau a unor personalităţi citate, responsabilitatea aparţine acestora. Pamfletul se tratează ca atare.

Coperta I: Mânăstirea Prislop - Acuarelă de Valeriu GHEORGHE

Ovidiu ViorelMORARIU

Director fondator

COLEGIUL DE REDACŢIE AL NUMĂRULUI

Ion URDA - redactor coordonator şi procesare computerizată Constantin GRECU - redactor, preşedinte al Cenaclului „Victor Isac“ Victoria STOIAN - redactor Raisa BOIANGIU - redactor Lucia TĂNASE - consultant de specialitate

BIBLIOTECA REVISTEI„ÎNSERARE LIRICĂ“

CUPRINS

Editorial: Atunci vom fi flacără --- pag.1Eseu: Următorul episod --- pag.1Dialoguri: C.Grecu în dialog cu: Raisa Boiangiu --- pag.2; Doina Maria Izdrăilă --- pag.2.Reportaj: C.Grecu - Reuniunea corală de muzică religioasă - Bistriţa 2015 --- pag.3Proză scurtă: - Maria David - Ritmul terorii --- pag.4 - Raisa Boiangiu - Iubirea ca iubire (fragment) --- pag.7Moment poetic: Adrian Anghelescu --- pag.10; Raisa Boiangiu --- pag.12; Maria David --- pag.13; Teodora Suciu --- pag.15; Ioan Crişan --- pag.16; Violeta Deminescu --- pag.17; C-tin Grecu --- pag.18; Serafim Hulban --- pag.19.Note de lectură: Eugen Evu --- pag.21Însemnări colegiale: Ion Urda despre... Căutarea de sine --- pag.24Moment poetic (2): Bogdan Duduia --- pag.25; Doina Maria Izdrăilă --- pag.26; Aurelia Muntean --- pag.27; Ioana Precup --- pag.28; Anişoara Şchiopu --- pag.29; Elena Silişte --- pag.32; Victoria Stoian --- pag.34; Virgil Voişan --- pag.35; Ion Urda --- pag.36.Invitatul numărului: Mariana Pândaru --- pag.37Adnotări: Constantin Grecu despre: - Paulina Popa - un izvor nesecat de poezie --- pag.39; - Cenaclul literar „Victor Isac“ --- pag.39.Nouă şi urmaşilor: Radu Pietreanu - Lecţia de istorie --- pag.41Colecţionarul de suflete: Lucia Tănase - Meseria de bibliotecar --- pag.42.Descoperiri geniale: Albert Einstein - Forţa universală e iubirea --- pag.43;La graniţele cunoaşterii: Valeriu Gheorghe - Idei... despre intuiţie --- pag.44De ştiut...: Dormitul pe partea stângă... --- pag.45.Supliment umoristic: Ion Urda - Recital satiric... --- pag.46.

Ion Urda - Ion Urda -

anul IV - nr. 8 / septembrie 2015

ÎNSERARE

LIRICÁ

Revista Cenaclului de literatură şi jurnalism „Victor Isac“ sub egida As. CARP „Speranţa“ Hunedoara

revistă fondată în 2012 de un grup al Cenaclului literar „Victor Isac“, cu sprijinul d-lui Ovidiu Viorel Morariu

Revista este realizată cu sprijinul Asociaţiei cultural-umanitare şi ştiinţifice „Provincia Corvina“ din Hunedoara

DIN ACTIVITĂŢILE As.CARP „Speranţa“ HUNEDOARAŞI ALE CENACLULUI LITERAR „Victor Isac“

Lansarea romanului „Năzbâtiosul - furios, cu graţie“ al Raisei Boiangiu şi a nr.7 al revistei „Înserare lirică“în prezenţa unor importante personalităţi culturale: poeta Paulina Popa şi managerul BJHd - Ioan Sebastian Bara

Câţiva colegi de cenaclu... Lansarea suplimentului estival de epigrame şi catrene al revistei „Înserare lirică“

Activităţi de Ziua Pensionarilor sub coordonarea As. CARP „Speranţa“ Hunedoara

Grupuri artistice ale As. CARP „Speranţa“ Hunedoara Ioana Precup lansează volumul „Dansul înserării“

inserare lirica nr.8

Documents