6. LIMBA SI VECTORUL SOCIAL

Terminologia diverselor domenii ale ştiinţei contemporane, un paradox?

domeniu deschis împrumutului, inovaţiei/mutaţiilor multiple, la nivel intra - şi

interlingvistic;

definibil din perspectiva paradigmelor şi a matricilor lexico-semantice diacronic

diversificate. microsistem semiotic, convenţional şi convenţionalizat, cu paradigmă

(parţial închisă, parţial deschisă), devenit mijloc de cunoaştere şi comunicare.

Jean Prouvost şi Jean-François Sablayrolles: justificare a naturii paradoxului amintit, din

perspectiva a două nivele:

1. datarea şi

2. determinările complexe, lingvistice şi extralingvistice de care este legat funciar conceptul

de neologism

1,,sentimentul neologiei ”, fluctuant în funcţie de coordonata cronologică: noile unităţi lexicale se

nasc, dispar, durata de viaţă fiind de 10-15 ani.

Dinamica modificărilor produse la nivelul lexicului este un fenomen cu determinări complexe:

(Dicţionarul de ştiinţe ale limbii: ,,variaţia unei limbi atât în diacronie, (evoluţia de la o

etapă istorică la alta), cât şi în sincronie, (dezvoltările paralele)

(1) orizontal= diversificarea tehnologiilor, schimbările de ordin socio-cultural facilitează

invazia elementului neologic, prin mimetism lingvistic la nivelul „modei lingvistice”

neologismele „îmbătrânesc” foarte repede şi dispar datorită difuzarii rapide;

(2) vertical, unităţile lexicale noi aparţinând „superstratului cultural originar”(Carlo Tagliavini)

care își consolideaza statutul pe parcursul istoriei

Limba româna: fenomenul neologiei> preponderent cult

perioada forma calea sursa cine

sec. al XVIII-leaSuperstrat,

verticalindirect

Franceza:

Italia, Franta,

Germania,

Austria

scriitori

transilvăneni

greco-catolici

Sec. XIX-XX

(Iluminism)

Medio-strat;

orizontal

Direct

restitutio,

recuperare a

rezervorului

variantei literare,

clasice a limbii

latine (izolare;

dominatie turca)

Franceza,

germana:

Italia, Franta,

Germania,

Austria

Consecinţe:

asimilarea completă a formelor neolatine la normele limbii române

o împrumuturi adaptate fonetic: germ. Lehnwőrter

o Imprumuturi care menţin aspectul formal al etimonului – germ. Fremdwrőter

o la nivelul limbajului cult: etimonul francez a fundamentat limbajul filozofic

românesc,

În 1846, A.T. Laurian: manual de filozofie al lui A. Delavigne:

introduce un număr apreciabil de neologisme pentru a defini raporturile

dintre concepte şi unităţile terminologice. ( „la o vorbă nouă pentru

fiecare idee nouă”, cu scopul mărturisit „de a forma o limbă filozofică

pentru cugetarea filozofică”)

Filosofie: termeni introdusi in sec. XX - valori semantice

o rom. analogie < fr. analogie;

o rom. eroare< fr. erreur;

o rom. filozofie < fr. philosophie;

o rom. formă < fr . forme ; rom. idee < idée ;

o rom.(a) imagina< fr. imaginer ,

o rom. logică< fr. logique;

o rom. logician<fr. logicien;

o rom. sensibilitate < fr. sensibilité;

o rom. sens<fr. sens

Medicina: termeni introduși în sec. XX – Transilvania: (din maghiară; germană:

(Învăţătură adevărată pre scurt a vindeca boala sfranţului, (Cluj, 1803, tradus după un

studiu maghiar);

Cuvânt pre scurt despre ultuirea vărsatului de vacă (Sibiu,1804, tradus după un original

german); Învăţătură despre ferirea şi doftoria boalelor celor ce se încing prin ţeară

(1816, traducere realizată de Petru Maior);

Apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna şi despre întrebuinţarea aceloraşi

îndeschilinite patimi ( Sibiu, 1821).

începuturile terminologiei medicale româneşti:

rom. anatomie< fr. anatomie ;

rom. anorganic < fr. anorganique,

rom. contamina < fr. contaminer;

rom. contagios < fr. contagieux ;

rom. curativ < fr. curatif;

rom.dietetic< fr.diététique;

rom. apetit < fr. appétit;

rom. epidemie <fr epidémie ;

rom medicină < fr. médicine ;

rom . melancolie < fr. élancolique;

rom. organ <fr. organe ;

rom. organic < fr. organique;

rom. organism < fr. organisme;

rom. reumatism < fr. reumatisme ;

rom. simptom < fr. symptome ;

rom. simptomatologie < fr. symptomatologie;

rom. temperament < fr. tempérament ;

rom. temperatură < fr. température

Limbajul legislaţiei europene: acquis comunitar

Evoluția terminologiei juridice în limba română:

sec. XVIII-XX: caracter francez ; model juridic francez

sec. XX-XXI: legislație comunitară: dimensiune socio- culturală

o modificări produse la nivelul matricilor lexico-semantice:

permite accesul la specificul unui limbaj puternic marcat de

inovaţie (Dreptul European: act lingvistic / normativ, a cărui

terminologie se distinge prin precizia termenilor, asigurată

lexical sau la nivelul adjuncţilor (nominali vs. adjectivali) din

structura unităţilor terminologice

Ex:

expresie lingvistică:

formele articulate ale substantivului individualizează, unicizează

referentul:

Ex: politica, motivul/motivatia, măsura, optiunea

formele de plural (valoare generic): substantivele nearticulate, austere

şi impersonale sub aspect stilistic:„

Ex: Politici , Preferinţe, Motive , Măsuri, optiunile

Coreferenţialitatea (nivel frastic): izomorfă recurenţei lexicale (repetarea aceluiaşi

termen:

Ex: cf. comitetul, comisia, clauza, aplicaţii - în titlul de lege, de pildă).

logico-semantic:

o denumirea legii comunitare funcţionează ca o unitate informaţională, de sine

stătătoare;

o unităţile conceptuale sunt actualizate prin sintagme bazate pe termeni–cheie

(cf. comun şi european).

o Titlul gravitează în jurul unui nucleu nominal

o Sintagma nominala: structură lingvistică eminamente compozită; coeziune

semantică întemeiată pe relaţii între antroponime sau toponime (pattern-uri)

şi elemente aparţinând limbajului juridic ce actualizează conceptul:

Ex: Comisia Verheugen, Comitetul Spaak, Declaraţia Schuman, Declaraţia de la

Petersberg, declarația Bologna

o „amprenta universalităţii” - caracter compozit şi paradoxal (Jean-Louis Sourioux şi

Pierre Leart)

o discursul acquis-ului comunitar actualizează trei straturi lexicale:

o (1) termeni comunitari specializaţi (save, trevi, comitologie): o nouă etapă de

evoluţie a discursului juridic (Bécane „post-modernismul hipo-normativ”, în

comparaţie cu tradiţia „hiper – normativă” : etapa fixării unor forme noi la nivelul

terminologiilor, ce depăşesc tradiţia conservatoare, prin clişeul internaţional, prin

elementul lexico-semantic (neo-romanic,anglo-saxon) neadaptat la sistemul fonetic

al limbilor naţionale

o (2) termeni interdisciplinari, preluaţi din alte limbaje: screening (biologie),

aplicaţii telematice, brevet, sistem (concepte omniprezente în terminologia

ştiinţifică),

dumping / antidumping ( dreptul european şi domeniul economiei),

contingent (activ în domeniul militar)

Terminologia comunitară provenită din domeniul juridic este mai

puţin ermetică (clauză, codecizie, drept, declaraţie, justiţie,

proceduri, recurs)

o termeni conservaţi/reactivati din vocabularul general al limbilor naţionale

(xenismele): (acoperirea golurilor terminologice prin instrumente

diferite, sub aspect etimologic)

o Latina/greaca/engleza

(lingua, Kaleidoscope ) (fr. Aquis communotaire rom. aquis

comunitar); (engl. ombudsman, engl. legal certainty)

o mimetism terminologic: existenţă efemeră în limba română, chiar

dacă în etapa actuală, nu în toate limbajele sunt limitate la ocurenţe

isolate

o (3) Concepte actualizate:

1. termeni cu sensuri connotative: extensia semantică a unităţilor preluate din sfera

culturii europene:

Ex:

Schengen (toponim: localitate din Luxemburg) a trecut în legislaţia comunitară cu

sensul „Acordul Schengen ” („eliminarea graduală a controlului la frontierele

comune ale statelor EU”).

Ariane (gr. Ariadne - fiica regelui din Creta, Minos) sens denotative: „firul

Arianei”, valorificat de către eurolect în sens conotativ (a vedea firul Arianei ):

program pentru promovarea traducerilor, a cărţilor şi a lecturii

2. Polisemia externă: vizează termenii utilizaţi în limbile naţionale şi în diferitele

limbaje specializate

(rom. audiovizual, fr. audiovisuel, it. audiovisivo, engl. audiovisual).

3. Dezambiguizarea sensurilor:

(1) prin termeni ce reunesc unităţi conceptuale, analizabile în afara

contextului (cf. Convenţiile de la Lomé) ;

(2) prin termeni care actualizează diferenţierea semantică în context (prin

intermediul determinantului):

Ex.

politică (cf. politică agricolă , comercială , comună , culturală , economică , de

dezvoltare, educaţie …); comisia (cf. „ Comisia de anchetă ”, „ Comisia Europeană ;

acord ( internaţional , comercial , de cooperare, european)

3.1. Dezambiguizare: asigură univocitatea unităţilor complexe

Ex:

(„clauza naţiunii celei mai favorizate”, „comunitatea Europeană”, „Consiliul Uniunii

Europene”)

3.2. antonimele homolexe: marcate morfologic prin prefixe sau prefixoide; sub

aspect semantico-funcţional realizează raporturi de antonimie absolută: noţiuni

fundamentale/procedee legislative:

Ex:

dumping – antidumping,

decizie – codecizie

Eurolectul are un sistem de prefixaţie moderat, menţinut în limitele tradiţiei latine, a

limbilor indoeuropene, în general.

Prefixul negativ ne- apare cu o mică frecvenţă şi are un rol modest în actualizarea

conceptelor; la nivelul derivatelor nominale; neagă valoarea semantică a termenului-

bază: ex: discriminare- nediscriminare. Dacă în celelalte variante ale limbii ne- poate

conferi o valoare privativă derivatelor („presupune existenţa într-o formă oarecare a

elementului de care este privat cineva, sau ceva”) discursul comunitar valorifică limitat

această valoare. Este concurat de neologismul in(im). Microsistemul semantic în care

sunt introduşi termenii este unul al raporturilor antonimice, prin excelenţă. Fenomenul

este dictat de retorica discursului şi are, drept consecinţe: limitarea confuziei la nivel

informaţional, asigurarea preciziei noţiunii în desemnarea conceptelor, univocitatea

semantică şi transparenţa.

Din aceeaşi sferă a raporturilor antonimice face parte şi prefixul savant anti- ( intrat în

latină din limba greacă). Cu toate că ab initio prefixul aparţinea paradigmei romanice a

împrumuturilor savante, în limbajul legislaţiei europene este folosit pe lângă termeni-

bază proveniţi din limba engleză: dumping – antidumping.

Derivatele cu valori strict iterative sunt de o mare productivitate. Spre deosebire de

varianta literară a limbii, unde formează verbe, prefixul cult re- creează formaţii

nominale necalchiate după model străin şi este aşezat direct la un cuvânt din limba

română: recunoaştere, recurs .

prefixul neologic con - ( co-, com-)< lat. Con-, co- având sensul ,, împreună, împreună

cu” în unităţi împrumutate sau calchiate după limba franceză: conferinţă (<fr. conférence;

cf. lat. confero, conferre, contuli, collatum), (a) converti (< fr. convertir; cf.lat.converto,

ere, verti, versum), codecizie, cooperare (<fr. coopération).

Compunerea cu prefixul con- = procedeu variabil diacronic şi sincronic, variabil de la o

limbă la alta. Dacă în limba latină, confero era analizabil prin radicalul fero, ferre, tuli,

latum şi prefixul con-, în limba română, conferinţă face parte din sfera cuvintelor care au

pierdut forma internă, ca o consecinţă firească a dispariţiei cuvântului de bază.

Con - interesează lingvistica actuala prin calitatea lui de modelator semantic (latin),

având calitatea de a stabili relaţii in praesentia cu alte semne, motivându-le în diferite

grade.

În pofida caracterului derivativ al limbii române, compunerea este un procedeu în

expansiune, iar „drumul urmat” de limbajele specializate actuale se orientează spre

compunere, ca procedeu internaţional (compunerea tematică/prin abreviere/ acronimul/

sigla/trunchierea).

„Limba presei oglindeşte / influenţează în cel mai înalt grad limba vie actuală;

formarea cuvintelor se îndreaptă cu preferinţă spre compunere şi pseudoprefixare,

procedee curente internaţionale, lăsând în urmă procedeul tradiţional românesc de

formare a cuvintelor, derivarea cu ajutorul sufixelor” . Tipologia compuselor din

cuvinte întregi este slab reprezentată, iar formaţiile de acest tip se caracterizează

printr-un grad scăzut de coeziune semantică (cf. liber-schimb).

abreviere, (model străin –francez/englez). Unii termeni sunt mai apropiaţi de formele

existente în vocabularul francez, sub aspectul tiparelor structurale şi al productivităţii,

având statutul de unităţi semantice care desemnează un concept nou.

Ex:

Save (de la Specific Actions For Vigurous Energy Efficiency),

live (Instrument financiar),

trevi (Terorism, Radicalism, Extremism,Violenţă)

Deşi abstracţi şi non-transparenţi, aceşti termeni au un sens de sine stătător, urmând ca

timpul şi uzajul să le confere sau nu un înalt grad delexicalizare.

Au baze lexico-semantice în limba română sau în limbile franceză/engleză:

I.S.P.A (InstrumentStructural de Pre –Aderare);

O.M.C.- Organizaţia Mondială a Comerţului etc…

E.C.U . acronimul de la European Currency Unit

G.A.T.T .- prescurtarea de la General Agreement on tarrifs and trade.

Există şi o altă categorie de compuse de tip paratactic, alcătuite dintr-un substantiv şi

unul sau mai multe adjective postpuse:

Piaţa Comună,

Institutul Monetar European

Din punct de vedere semantic şi funcţional, rolul revine adjectivului, prin capacitatea lui

de individualizare.

Paradigma compuselor cu euro- este deosebit de productivă, dacă judecăm după criteriul

ocurenţei şi al dispersiei. Însumează termeni puternic motivaţi prin varietatea registrelor

semantice şi tematice (teme româneşti: teme străine: eurovision ; cuvinte străine:

europol). Tipologia acestor compuse prezintă interes nu numai pentru lingvistică,

lexicologie, semasiologie, dar şi în ceea ce priveşte ocurenţa factorilor socioculturali în

limbă ( „ Antonio Gramsci: „limba conţine elementele unei concepţii despre viaţă şi

cultură”):

(1) elemente funcţionale impuse de un act normativ.

(2) Sub aspect pragmatic, eurolectul este un limbaj cu finalităţi precise, cu o mare

varietate de intenţii, depăşind limitele stricte ale unui sistem terminologic normativ, prin

inserţia în vocabularul activ, în publicistică, în literatură.

unităţile conceptuale circumscriu valori culturale şi sisteme sociale, provoacă

anumite comportamente umane

Actualizează concepte esenţiale pentru o nouă mentalitate, într-un sistem holistic,

decompozabil în funcţie de natura referenţilor.

Ex:

Eurostat, europol, eurovision (vizează ideologia, ordinea, media…şi moduri

de organizare la nivelul macrosistemului social.

Euratom, eureka (sistemul culturii şi cercetarea).

Recategorizarea unor simboluri ale mitologiei greceşti, a toponimiei face

parte din aceeaşi matrice a „universaliilor”de tip euro:

Ex:

Eurydice (= „reţea de informare privind educaţia în spaţiul UE”care permite

înfiinţarea unei baze de date „la nivel european asupra sistemelor educative

din diverse ţări”)

expresia lingvistică: legile = sisteme de „pattern-uri simbolice” (create de

gânditori individuali sau având determinare toponimică), transmise

sistemului de drept european:

Ex:

Raportul Cecchini, Raportul Verner, Tratatul de la Maastricht etc.

Eurolect = caracter cvasiuniversal prin trăsăturile sale distinctive

(recategorizare semantică, modele lexico-semantice internaţionale), dar şi

prin terminologia specializată

Sintagma aquis comunitar este corespondentul românesc al formei din limba

franceză, acquis communautaire şi al celei existente în limba spaniolă,

acervo comunitario.

Sistemele sociale, „sistemele de personalitate”şi cele culturale europene sunt

sisteme ale acţiunii grefate pe universalii lexico-semantice.

Strânsă interdependenţă dintre limbaj şi societate transformă cuvintele în

mărci ale unei mutaţii (subiective/obiective) ce se produce în mentalitatea

colectivă.

Fenomenele lingvistice de acest tip sunt constante, apar în contexte istoric

determinate, ca o consecinţă a unei conjuncturi novatoare iminente

(„activitatea care se realizează de către indivizi are loc întotdeauna după

anumite norme istorice [….], deci de acord cu o anumită tehnică, care este

tehnica istorică”). Dacă acceptăm faptul că istoria se reflectă în planul

limbajului, recursul fiinţei la paradigma euro- pare să reprezinte astăzi un

autentic paliativ.

Euro - pare să reitereze, în parte, statutul multora dintre afixoidele greco-

latine:

Diachronic: = cuvânt autosuficient, concentrând sub aspect semantico-

noţional, semnificaţii proprii în limbile naţionale

Sincronic = formează compuse în baza îmbinărilor, având o variată gamă de

posibilităţi combinatorii şi o topică bipoziţională

la nivelul compuselor cu euro- mărcile fonetice greceşti alternează cu forme în care se

produce eludarea interfixului - o -, în prezenţa unei vocale, de tipul: euratom.

Fenomenul trădează o subtilă modificare a matricii lexico-semantice greceşti în favoarea

unui nou model - ce reflectă tendinţa vădită spre economia de limbaj, a modernului și

circumscrie valori socioculturale, non-neutre. Compusele aparţinând limbajului

comunitar au o relevanţă conjuncturală, implementează subiectiv şi obiectiv o

mentalitate.

Dacă o clasă de neologisme rămâne imutabilă, rezistând oricărei substituiri arbitrare,

aceasta se datorează faptului că disciplina pe care a consolidat-o este produsul factorilor

culturali stabili şi fundamentali.

Bibliografie

1. Avram 1989 = Mioara Avram, Formarea cuvintelor în limba română. Sufixele III Bucureşti

2. Becane; Michel 1994 = Jean Becane; Claude Michel, Le loi, ParisEdition Dalloz.

3. Bidu-Vrânceanu et al. 1977 = Dicţionar general de ştiinţe ale limbii, Bucureşti: ediţia aII-a, sub

titlul Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, 2001, p.180.

4. Ciobanu et al.1970 = Formarea cuvintelor în limba română I, Bucureşti, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, p.241-260.

5. Coşeriu 1996 = E. Coşeriu, Lingvistica integrală, interviu realizat de Nicolae Saramandu, 6.

Coşeriu 1997 = Prelegeri şi conferinţe (Supliment al publicaţiei: Anuar de lingvistică şi Istorie

literară I.XXXIII:1992-1993 Seria:Lingvistică) Iaşi, p.166.Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale

Române, p. 26.

6. Coteanu 2007 = Ion Coteanu, Formarea cuvintelor în limba română, editat de Angela Bidu-

Vrânceanu, Bucureşti, Editura Universităţii, p.53

7. Dimitrescu 1965 = Florica Dimitrescu, Tendinţe ale formării cuvintelor în limba română

(Cuvinte noi în presa actuală), în LL,vol.10, p. 245.

8. Gramsci 2001 = Antonio Gramsci,Cultură şi hegemonoie ideologică în vol.Cultură şi

societate,coord. Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman, trad. de Simona Lebădă, Mihaela

Sadovschi şi Liliana Scărlătescu, Iaşi, Institutul European, p.47-53

9.Jinga, Popescu 2000 = Ion Jinga, Andrei Popescu, Dicţionar de termeni comunitari, Bucureşti,

Lumina lex, p. 78

10. Gruiţă 2006 = G.Gruiţă, Moda lingvistică 2007, Norma, uzul şi abuzul, Bucureşti, Paralela

45, pag. 9

11. Munteanu, Ţâra 1978 = Şt. Munteanu, Vasile Ţâra, Istoria limbii române literare, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică, p.247

12. Prouvost 2003 = J. Prouvost, Y.Sablaiyrolles Y. 2003 F, Les néologismes, Paris, PUF, 2003

13. Kocourek, Rotislav 1982 = Rotislav, Kocourek, La langue française de la technique et de la

science, Oscar Brandstetter Verlag GMBH& Co. KG, Wiesbaden, p. 133

Rusu 2007 = Valeriu Rusu, Dicţionar medical, Bucureşti, Editura Medicală

14. Tagliavini 1977 = Carlo Tagliavini, Originile limbilor neolatine, Bucureşti, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, trad. Ana Giurescu, Mihaela Cârstea – Romaşcanu, p.257-268

15. Parsons, Shils 2001 = Talcott Parsons şi Edward Shils,Valori şi sisteme sociale, în Jeffrey

C.Alexander, Steven Seidman (2001), p.40-46.