1

Limba arabă contemporană

Sinteze

Anul I/ 2007-2008, Semestrul I

Asistent univ. Kabbara Teodora

Denumirea materiei: Fonetică şi Morfologie

Aceste sinteze se adresează studenţilor care urmează forma de învăţământ la

distanţă (specializarea: limba şi literatura arabă B). Sintezele conţin un rezumat al

cunoştinţelor de bază cuprinse în cursul universitar şi urmăreşte familiarizarea studenţilor

cu principalele probleme ale morfologiei arabe.

Sintezele sunt structurate astfel:

- prezentarea teoretică a subiectelor

- exemple

- exerciţii

I. Alfabetul arab

Litera în poziţie

finală

Litera în

poziţie

medială

Litera în

poziţie

iniţială

Litera în

poziţie

izolată

Transcrierea fonetică Numele

literei

Nr.

crt.

ā ’alif 1 * ا ا ا ا

b bā’ 2 ب / / .

t tā’ 3 ت ڌ ڌ ت

t / th tā’ 4 ث 6 6 ث

2

ğ / dj / j ğīm 5 ج ; ; ج

h hā’ 6 ح A A ح

h / kh hā’ 7 خ E E خ

d dāl 8 * د د د د

d / dh dāl 9 * ذ ذ ذ ذ

r rā’ 10 * ر ر ر ر

z zā’, zay(n) 11 * ز ز ز ز

s sīn 12 س R R س

S T T S š, sh šīn 13

s sād 14 ص W W ص

d dād 15 ض Y Y ض

Z Z ط ط t tā’ 16

z / d zā’ 17 _ _ ^ ظ

` a b ع ‘ ‘ayn 18

e f g غ ġ ġayn 19

f fā’ 20 ف k l ف

m n o m q qāf 21

k kāf 22 ك r r ك

l lām 23 ل t u ل

m mīm 24 م w w م

x y y ن sub n nūn 25

| legat/} separat ~ ه } h hā’ 26

ū/ w wāw 27 * � و � �

sub ī / y yā’ 28 ي ڍ ڍ ي

Are o sigură formă care se scrie pe

un suport variabil (ا، و، ى) şi, în

hamza 29 ’ ء

3

unele situaţii, chiar pe linie.

ء ؤ � أ � � � � � � ئ � إ �

Aceasta este redarea grafică a

legăturii dintre litera lām şi litera

’alif, atunci când un ’alif urmează

după un lām iniţial sau medial.

� /� lā Combinaţi

a grafică

lām’alif

� legat /

separat ة

Este o combinaţie a literelor ت

şi }, care se întâlneşte numai în

poziţie finală, fiind de cele mai

multe ori o marcă de feminin.

Atunci când este rostită

vocalizată, aceasta se pronunţă

“ tā’ ", iar atunci când ea este

rostită nevocalizată (la pauză),

ea se pronunţă “ hā’ ”.

-a(t) tā’

marbūta

� legat/

separat ى

O întâlnim numai în poziţie

finală; este marcă de feminin

dar nu întodeauna

ā ’alif

maqsūra

Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga.

Alfabetul arab are douăzeci şi nouă de litere [dacă adăugăm şi

consoana ocluzivă, glotală, sonoră hamza (lit. „pinten”), cunoscută şi sub

numele de stop glotal], care notează consoanele şi vocalele lungi. Spre

deosebire de alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaşte litere mari (majuscule)

sau mici (minuscule) şi nici litere specific de tipar ori specific de mână, ci

doar stiluri de scriere diferite. Totuşi, datorită faptului că literele se leagă

4

între ele, de cele mai multe ori, acestea au forme diferite în funcţie de relaţia

lor cu celelalte litere din acelaşi cuvânt (adică litera în poziţie iniţială,

medială sau finală).

Atenţie!

1. * ’Alif nu se leagă de litera următoare. Mai există încă 5 litere care

nu se leagă de literele care urmează după ele: rā’, zā’, dāl, dāl şi wāw.

2. * rā’ şi zā’ se scriu sub linie:

3. În limba arabă literară există numai trei timbre vocalice: a, i şi u.

Aceste trei vocale există în două variante:

scurte: - a / fath�a, - u / d�amma, - i / kasra;

lungi: ā, ū, ī.

4. Pe linia de scriere se notează numai consoanele şi vocalele lungi,

nu şi vocalele scurte:

- consoane:

Ex.: ج©ª ؛ درج؛.uo ؛¬ub ؛­u®

- vocale lungi:

Ex.: - ū este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera wāw

notează vocala lungă ū: dūd دود

- w este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera wāw

notează semiconsoana wāw: warada ورد

- ī este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera yā’ notează

vocala lungă ī: dīk / ­¯د

- y este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera yā’ notează

semiconsoana yā’: yad / °

5

Atenţie!

Observăm ca cele două semiconsoane (w şi y) urmează regimul consoanelor

şi vocalelor lungi, ele fiind redate graphic pe linie.

- notarea vocalelor scurte:

Vocalele scurte sunt considerate semne complementare, deoarece, notarea

acestora nu este obligatorie. Ele apar, totuşi, în abecedare sau în diverse

manuale elementare pentru copii sau pentru străinii interesaţi să înveţe limba

arabă. Totuşi, ele apar întodeauna Coran şi, de multe ori, în unele culegeri de

poezie şi texte vechi.

Regulă!

Vocalele scurte a şi u se notează deasupra consoanelor, iar vocala i scurt se

notează sub consoane: - a (deasupra), - u (deasupra), - i (sub).

Ex.: ك ka, ك ku, ك ki, س sa, س su, س si, د da, د du, د di

Ex.: tubita: ³/

Exerciţiu:

Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:

/·، دl ،¶ª©ح، رª ،¬µ©ج ،m/µ ،©Rآ ،.ºآ ،¶ºo ،ب©» ،

،.a¼ ،©f¼ ،©/آ ،¶w½ ،xR ، wµ ،ب©¾ ،¬~l ،­A» ،ن¿

.µ ،¶n~¶، آ6©

În afară de semnele complementare care marchează vocalele scurte,

prezentate mai sus, mai există şi alte câteva semne, cum ar fi:

6

- semnul shadda („întărire, dublare”) marchează dublarea unei unei

consoane şi se notează la fel ca un trei răsturnat ( - ) deasupra consoanei

care este dublată.

Ex.: radda Áرد

Atenţie!

Semnul shadda este întodeauna însoţit de o vocală scurtă.

Vocalele scurte se notează deasupra sau sub „shadda”, după cum urmează:

-Á a / -Â u / -Ã i

Exerciţiu:

Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:

Áرد ،Á°® ،¶Ã/o ،¶Á/o ،¶Ãºo ، ÁZo ،©ÁRآ ،¬Áub ،Á©® ،Á°µ ،ÁÄb ،Á°b ،Á©l ،

ÅÁ_Æ.

- semnul „sukūn” („linişte, pauză”) marcheză lipsa vocalei după o

consoană şi se notează ca un cerculeţ mic deasupra consoanei

respective ( - ) Ex. : ¶È bal; ¶ه hal; د©È bard;

Atenţie!

Sukūn-ul nu apare niciodată pe prima consoană a unui cuvânt,

deoarece, în limba arabă cuvintele nu pot începe cu un grup biconsonantic.

Exerciţiu:

Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:

¶، ®©، درب، «©ب، آo ،¶µ ،©WÆ ،©RÆ ،©Wo ،.uo ،.u¶، آ

¼ÉÆ ،©AÈ ،©nر

7

- După cum observăm mai sus, consoana care precede o vocală lungă

primeşte semnul pentru vocala scurtă corespunzătoare vocalei lungi care

urmează, astfel:

- a / fath�a : sāra رɵ

- u / d�amma: nūr ر�Æ

- i / kasra: dīk ­¯د

Exerciţiu:

Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:

�م، �Èم، ÉÆر، �lل، ¼Éد، ɵد، ¼Éر، Éoل، �µ ،¶Êlر، Êb°، هÉل،

.ÉÆم، ½Éب

II. Tanwīn-ul

Tanwīn-ul (lit. „adăugare de nūn”) marchează starea de nedeterminare a numelor din

limba arabă. El are următoarele forme, în funcţie de cazul la care se află numele

respectiv:

cazul tanwīn pronunţie

Nominativ - -un

Genitiv - -in

Acuzativ - -an

Tanwīn-ul de acuzativ se notează pe suport de ’alif (care are, aici, o valoare pur

ortografică), atunci când numele respectiv nu se termină în tā’ marbūt�a sau în hamza.

cazul tanwīn pronunţie

8

Nominativ °tو unwalad

ÏtÉ. unlibāt

Genitiv °tو inwalad

ÏtÉ. inlibāt

Acuzativ ا°tو anwalad

ÏtÉ/É anlibāt

În situaţia în care avem un nume la cazul acuzativ, şi acesta se termină în tā’

marbūt�a sau în hamza, tanwīn-ul se notează direct pe tā’ marbūt�a – ة, repectiv pe hamza, ex:

„un trandafir”وردة

„o bucată” ء¿½ Exerciţii: 1. Puneţi numele următoare la cazul nominativ nedeterminat:

³yÈ xA¼ ، ¶½رة ، رÉÁʵ ،

2. Puneţi numele următoare la cazul genitiv nedeterminat:

ÑuwÒÊ ، ® °Ãجوز ، سر ، bÊ x

3. Puneţi numele următoare la cazul acuzativ nedeterminat:

، ·w¾دارAÆ ، ¶ ، °

4. Precizaţi cazul următoarelor nume:

r¾©¯©µ©ا، Ó~©ا، ®ÉRء، �kbا ،

III. Determinarea prin articol

9

În limba arabă există un singur articol şi anume articolul hotărât ال. Acesta se prefixează

numelor. Numele care primesc articol pierd tanwīn-ul, şi păstrează doar vocala de caz. Ca

atare un nume nu poate avea în acelaşi timp si articol şi tanwīn.

În continuare, prezentăm declinarea cuvântului walad °tو „băiat, copil”, atât în stare de

determinare cât şi în stare de nedeterminare:

cazul Determinat „băiatul” Nedeterminat „un băiat”

Nominativ ا°t�t uwalad-al

°tو waladun

Genitiv °t�tا iwalad-al

°tو waladin

Acuzativ °t�tا awalad-al

وt°اwaladan

Exerciţii: 1.Puneţi numele următoare în cazul nominativ determinat:

³yȶ½رة ، رÉÁʵ ، xA¼ ،

2. Puneţi numele următoare în cazul genitiv determinat:

ÑuwÒÊ ، ® °Ãجوز ، سر ، bÊ x 3. Puneţi numele următoare în cazul acuzativ determinat:

، ·w¾دارAÆ ، ¶ ، °

10

IV. Consoane „solare” şi consoane „lunare”

Atunci când un nume începe cu o consoană „solară”, aceasta asimilează lām-ul

din articol, care nu se mai pronunţă, iar consoana solară se dublează. Acest lucru este

redat grafic prin notarea unui šadda deasupra consoanei solare.

nedeterminat determinat

·w¾ ·wÁTtا

Denumirea de consoane „solare” şi „lunare” se datorează consoanei iniţiale a

celor două substantive utilizate în scopul exprimării asimilării şi respectiv neasimilării, şi

anume:

·wÁTtا „soarele” , respectiv ©wntا „luna” Următoarele 14 consoane sunt „solare”:

ت ث د ذ ر ز س ش ص ض ط ظ ل نUrmătoarele 14 consoane sunt „lunare”:

يأ ب ج ح خ ع غ ف ق ك م { و Exerciţi:

Precizaţi tipul consoanelor următoare:

م { ت ث ك ف ط ظ س ص خ أ

V. Pronumele

V. 1. Pronumele personale izolate

Pronumele personal izolat ţine locul unui nume aflat în cazul nominativ. La

persoana a II-a, atât la singular cât şi la plural, avem forme diferite pentru masculin şi

pentru feminin, cu alte cuvinte se face distincţie de gen şi la persoana a II-a.

Prezentăm în tabelul următor pronumele personale izolate la singular, dual şi plural:

11

Singular Plural

ÉÆأ pers. I sg. xAÆ pers. I pl.

³Æأ pers. II masc. sg. ¬ºÆأ pers. II masc. pl.

³Æأ pers. II fem. sg. ÁxºÆأ pers. II fem. pl.

.pers. III masc. pl ه¬ .pers. III masc. sg ه�

.pers. III fem. pl هpers. III fem. sg. Áx ه×

dual

ÉwºÆأ dual II fem. şi

masc.

Éwه dual III fem.

şi masc.

V. 2. Pronumele afixe

Pronumele afixe nu au o existenţă de sine stătătoare, ci apar numai sufixate unui

nume, verb sau prepoziţie.

După un nume- au valoarea adjectivelor posesive din limba română (caietul meu,

cartea mea), dar se acordă numai cu posesorul, conform regulilor de acord ale

atributului adjectival.

După un verb sunt complemente directe.

După o prepoziţie sunt complemente indirecte.

12

singular dual plural

I ي (după nume)

Æ× (după verb) - ÆÉ

II ك (masculin)

(feminin) ك

wآ É (masculin) آ¬

Áxآ (feminin) III } (masculin)

Éه (feminin)

wهÉ (masculin) ه¬

Áxه (feminin)

Pronumele de anexiune se află în stare de anexiune cu numele, vezi tabelul se mai jos:

singular masc. singular fem. Dual masc. şi fem. plural masc. plural fem.

pers.I آÈÉº× آÈÉº× آÈɺ Éy آÈɺÉy

pers.II ­آÈɺ ­آÈɺ آÈɺwrÉ آ¬rÈɺ آ ÁxrÈɺ

pers.III آ|Èɺ

l|ÈÉº× آ

w~ÈɺÉآ ~ÈɺÉآ

lw~ÈɺÉ× آ

Èɺ~¬آ

l¬~ÈÉº× آ

Áx~Èɺآ

lÁx~ÈÉº× آ

! Atunci când numele este în genitiv (vezi tabel: prepoziţia cere cazul genitiv), pronumele

afix de persoana a III-a (mai puţin peroana a III-a singular feminin) schimbă vocala u

scurt în i scurt pentru armonie vocalică.

VI. Numele

13

VI. 1. Genul numelui

În limba arabă există două genuri: masculin şi feminin. Masculinul nu are o marcă

morfologică, în timp ce, femininul este, de obicei, marcat. GENUL MASCULIN

- are marca Ø

- excepţie fac unele nume masculine cu tā’ marbūt�a, cum ar fi unele nume proprii (

ºyb©ة ) şi unele nume ce se referă la bărbaţi ( ªukÊ� „calif” , رÁtÉ� „mare călător” ,

etc.).

GENUL FEMININ

- este, de obicei, marcat

- cea mai des întâlnită marcă de feminin din limba arabă este tā’ marbūt�a, ex.:

„şcoală” �µر°®

„bicicletă”�½اÁدر De asemenea, se pot deriva nume de genul feminin prin sufixarea la unele nume

masculine a mărcii de feminin tā’ marbūt�a – ة, ex.:

ÑuwÒÊ „elev” - Ñ uwÒÊة „elevă”

Ï/.Ê „doctor” - Ï//Ê� „doctoriţă”

ÏtÉ. „student” -Ï tÉ/� „studentă”

®°Ãسر „învăţător” -® °Ãرµ� „învăţătoare”

”soţie„ �½وز - ”soţ„ جوز

°¯°½ „nou” -ة°¯°½ „nou”

- excepţie: există şi nume de genul feminin fără marcă morfologică, precum:

14

1. - nume care desemnează fiinţe de sex feminin dar şi femele, şi deci, sunt feminine

prin sensul lor:

مÙأ „mamă” أª³، „soră” Èy³، „fată”, etc.,

wرÉ „măgar” - أÑنÉ „măgăriţă”; آ /S „ţap” - by¿ „capră”, etc.,

2. - nume proprii de femei: µaدÉ،ه y°،ز .y , etc.,

3. - nume care desemnează părţi duble ale corpului: ° „mână”, نذأ „ureche”,

bÊx „ochi”, ر½¶ „picior”, etc.,

4. – nume precum: „pământ” – أرض, „soare” ·w¾, „foc” رÉÆ, „război” ب© ,

„cer” ءÉwµ, „iad” ¬ÊA½ ،¬Áy~½ , „vânt” Ú¯ر , etc.,

5. - nume legate de locuinţa beduiniului - دار „casă”, bÊx „izvor”, etc.,

6. nume de oraşe şi ţări (toponime): ɯر�µ „Siria”, ©W® „Egipt”, ه©ةÉntا „Cairo”

Excepţie fac unele ţări arabe care sunt simţite ca masculine, precum: نÉy/t

„Liban”, اق©atا „Irak”, Âا�ردن „Iordania” 7. numele colective:

Au gen fluctuant.

- colectivele de la care nu se derivă un nume de unitate şi care se referă la o specie de

animale sunt feminine: إȶ „specia cămilelor”, ªÊ¶ „specia cabalină”, gy¬ „ovine”,

etc.,

- colectivele de la care se derivă un nume de unitate sunt, în general, masculine, iar

numele lor de unitate derivat prin sufixarea numelui colectiv cu tā’ marbūt�a – ة, este de genul feminin, ex.:

Aƶ ©Ê6آ „multe albine”

AÆu ة©Êf¼ �„o albină mică”

15

VI. 2. Numărul numelui

În limba arabă substantivele au trei numere: singular, dual, şi plural.

A. Singularul

Numărul singular desemnează o fiinţă sau un obiect unic, de genul masculin sau

feminin, ex.:

°tو „un băiat”, ³yÈ „o fată”, ©ºlد „un caiet”, دةɵو „o pernă”.

B. Dualul

Dualul există, azi, în foarte puţine limbi. Araba este una dintre ele. El se derivă de

la forma de singular prin adăugarea sufixului:

- āni )- ان( pentru cazul NOMINATIV

şi

- ayni )-=? ( pentru cazul GENITIV ŞI ACUZATIV,

după ce a fost îndepărtată desinenţa cazuală a cuvântului respectiv, ex.:

°tو „un băiat” - ان°tو „doi băieţi”, Nom.

- x °tو „doi băieţi”, Ac./G.

Toate numele de genul feminin cu sufixul –at/ ة păstrează acest sufix la forma de

dual. Tā’ marbūta (ة ) se desface şi devine tā’ maftuha (ت ), ex.:

ÉÁʵرÉÑن - ”ÉÁʵ „o maşinăرة

ÉÁʵرÉÁʵ „o maşină” - xÊÑرة Totuşi, atunci când numele la dual este determinat prin articol, acesta nu îşi pierde

-nūn-ul final. Cu alte cuvinte are o formă invariabilă şi rămâne neschimbat în această

situaţie, ex.:

ÉÑناÉÁÊÁRtر ”ÉÁʵ „două maşiniرÉÑن „cele două maşini” N

xÊÑرÉÁʵ „două maşini” xÊÑرÉÁÊÁRtا „cele două maşini” Ac./G.

16

Exemple:

Dual în stare de nedeterminare (fără articol):

¾ ×l©ق/tد� ا® °y¯ºنÉ .„În Estul ţării sunt două oraşe sunt.” N.

.�t°y¯Êºx. „M-am dus către două oraşe.” Ac./G ®³ إ/هذ

.y¯Êºx.”Am văzut două oraşe.” Ac./G°³ ®رأ

Dual în stare de determinare (cu articol):

”.Cele două oraşe sunt în Estul ţării„ . /�دق اÉtن tw°y¯º©¾ ×lا

”.�tw°y¯Êºx. „Am plecat/ M-am dus către cele două oraşe اtإ ³/هذ

ر ”.³w°y¯Êºx.”Am văzut cele două oraşe اtأ

Atunci când numele la dual este determinat fie de un nume, fie de un pronume cu

care se află în stare de anexiune (adică numele la dual este primul termen în S.C.),

acesta pierde -nūn-ul final cu tot cu vocala sa scurtă -i, şi rămâne numai vocala lungă -ā

pentru cazul nominativ, respectiv diftongul -ay pentru cazul acuzativ şi genitiv, ex:

.Ét�و �ub اÉÈɺt�t°ÁZt اآ

„Cele două cărţi ale băiatului sunt pe masă.”

.Ét�و �ub اÈɺÉ}ÁZtآ

„Cele două cărţi ale lui sunt pe masă.”

.°t� ا�ub ×Èɺt آ¬tnuا

„Creionul este pe cele două cărţi ale băiatului.”

.|�ub ÊÈɺ آ¬tnuا

„Creionul este pe cele două cărţi ale lui.”

.°t� اÈɺt×ت آªÒأ

„Am luat cele două cărţi ale băiatului.”

17

¾r©wÃua® ر ®°×تºµ×tا w°y¯�.

„Am mulţumit celor doi învăţători ai celor două şcoli ale oraşului.”

¾r©ÑÉw~.

„Le-am mulţumit celor doi/ două.”

¼°m¯® °ºµÃر×tا w°رµºÊxق.ه ذ�ÂRtا �tإ .

„Prietenul celor două învăţătoare ale celor două şcoli a plecat la piaţă.”

C. Pluralul Pluralul denumeşte mai mult de trei obiecte, fiinţe, etc..

În limba arabă există două categorii de plural: pluralul extern (regulat) şi pluralul

intern (neregulat).

C.1. Pluralul extern

Se obţine doar de la o anumită categorie de nume, prin sufixarea la tema de singular a

unor sufixe. Există două categorii de plural extern: pluralul extern masculin şi pluralul

extern feminin.

C. 1.1. Pluralul extern masculin

Formarea pluralului extern masculin

Pluralul extern masculin se formează prin adăugarea la tema de singular a

sufixului ون - pentru cazul nominativ şi a sufixului x¯ - pentru cazul acuzativ/ genitiv. Acest sufix se aplică la nume care exprimă fiinţe umane de sex masculin şi la

adjectivele care le califică, precum şi la un plural mixt (ex.: 100 de femei şi un bărbat).

Pluralul masculin extern se formează de la:

- participii:

Êx®°رN. < µÃ (.pl) ®°ر�µÃن > ”profesor„ (.sg) ®°رس (pl.) Ac./ G.

- adjective de relaţie:

×ÆÉy/t (sg) „libanez” < ن�ÂÊÆÉy/t (pl.) N. < xÊÃÊÆÉy/t (pl.) Ac./ G.

- de la nume care se derivă după schema de intensiv لÉÁal:

18

�ن >”Á�l (sg.) „ţăranح Á�l (pl.) N.< xÊ Á�l (pl.) Ac./G.

- şi uneori de la nume-adjective cu schema la¶Ê , mai ales dacă se

întrebuinţează cu valoare substantivală:

©Ê/آ (sg.) „mare, adult” < ون©Ê/آ (pl.) N. < x¯©Ê/آ (pl.) Ac./ G. ( رÉ/آ - acesta este un alt plural; vezi secţiunea pluralul neregulat.).

Pluralul extern masculin şi starea de determinare.

În ceea ce priveşte pluralul extern masculin şi starea de determinare, trebuie

făcută următoarea precizare:

- atunci când pluralul extern masculin este determinat prin articol, acesta rămâne

neschimbat (cu alte cuvinte are o formă invariabilă).

Ex.: و«�نÉk® – „negociatori” < و«�نÉkwtا – „negociatorii”. - dar atunci când un pluralul extern masculin este determinat fie de un nume, fie

de un pronume cu care se află în stare de anexiune, acesta pierde -nūn-ul final cu tot cu

vocala sa scurtă -i, şi rămâne numai vocala lungă -ū pentru cazul nominativ, respectiv -ī

pentru cazul acuzativ şi genitiv.

Ex.: N- útا �µÃر°®ÒÊwu Ac./G. ÒÊwuÁºtا ×µÃر°® - „învăţătorii elevului”.

N- µÃر°®�} Ac./G. |ʵÃر°® - „învăţătorii lui”. În cazul în care, un plural masculin extern este cel de-al doilea termen al unei

relaţii de anexiune (status constructus), acesta va avea întodeauna forma de Ac./G..

Ex.: ÑxʵÃر°wtا ÒÊwu - “elevul învăţătorilor”.

C.1.2. Pluralul extern feminin.

Puralul extern feminin se formează prin înlocuirea sufixului –at al femininului

singular cu sufixul –āt ( ات - la cazul Nom. şi ات - la cazul oblic- Ac./G).

În cazul cuvintelor care nu se termină în –at, sufixul -āt se adaugă direct la tema

singularului.

De la ce fel de temă se formează?

19

Pluralul extern feminin se formează de regula ca şi pluralul extern masculin de la:

1. participiile active şi pasive (forma de feminin) de la toate formele verbale, când

denumesc sau se referă la fiinţe umane de sex feminin, ex.:

�µÃر°® (sg.) „învăţătoare” < تɵÃر°® (Nom.,pl.) < تɵÃر°® (Ac./G.,pl.)

2. adjective de relaţie (forma de feminin), ex..

�ÁÊÆÉy/t (sg.) „libaneză” < y/tÁÊÆÉتÉ (Nom.,pl.) < تÉÁÊÆÉy/t (Ac./G.,pl.)

3. nume cu schema de intensiv (forma de feminin în -at): tÉÁal � ,ex.:

�¸Á�l (sg.) „ ţărancă” < تɸÁ�l (Nom.,pl.) < تɸÁ�l (Ac./G.,pl.)

! Deşi unui plural extern feminin terminat în ات, îi corespunde de obicei un singular

feminin cu schema �tÉÁal , există totuşi cuvinte de genul masculin cu schema لÉÁal ,

care fac pluralul în ات, ex.: ارÁ©½ (sg. masc.) „tractor”< اراتÁ©½ (pl. Nom.)/

.Á©½ pl.(Ac./G)ارات

4. nume de o dată, derivate de la verb şi nume de unitate, derivate de la nume colective

ex.:

�È©» „o lovitură”- nume de o dată < تÉÈ©»/ات Nom./ Ac. să G. pl

> (.Nom.,pl) زه©ات > floare”- nume de unitate„ ( .sg ) زه©ة ه©اتز (Ac./G.,pl.).

*De precizat că pluralul feminin extern زه©ات se opune formei de plural intern زه�ر, în sensul că primul este folosit ca un plural restrâns (de 3 la 10 obiecte), în timp ce, cel

de-al doilea se foloseşte pentru un număr nelimitat.

5. de la numele de acţiune al formelor derivate, care sunt în general de genul masculin,

ex.:

;(.Ac./G.,pl) ا®ÉÆÉAºت > (.Nom., pl) ا®ÉÆÉAºت >”examene„ (.sg., masc) ا®ÉAºن

6. în limba literară contemporană, el se mai poate forma şi de la unele nume de acţiune

ale formei I, ex.:

20

ÉA;Æ ( Ac./G.,pl.)ت > ÉA;Æ (Nom.,pl.)ت > ”É;Æ (Nom.,pl.) „succes/ reuşităح

7. câteva substantive masculine:

Ê�ان (sg.masc.) „animal” < تÉÆ�اÊ (Nom.,pl.) < تÉÆ�Ê (Ac./G.,pl.).

8. cuvinte împrumutate mai ales în perioada modernă, ex.:

.ÉÆ�kuÑ (Ac./G.,pl.)ت > ÉÆ�kuÑ (Nom.,pl.)ت > ”�kuÑ „telefonن

La cuvintele cu terminaţia yū ( provenită din –o, ca în cuvintele radio, studio etc.), se

adaugă un “h” pentru facilitarea legăturii cu sufixul –āt, ex.:

راد�هÉت > (.Nom.,pl) راد�هÉت >”radio“ راد� (Ac./G.,pl.).

Pluralul extern feminin şi starea de determinare.

Atunci când pluralul extern feminin se află în stare de determinare fie prin articol,

fie prin construcţia de anexiune, tanwīn-ul ce însoţeşte desinenţa de feminin ات / اتse suprimă. Ex.:

- stare de nedeterminare: تÉÆÉAº®ا (Nom.)/ تÉÆÉAº®ا (Ac./G.) „examene”,

- stare de determinare prin articol: تÉÆÉAº®�ا (Nom.)/ تÉÆÉAº®�ا (Ac./G.)

„examenele”,

-stare de determinare prin construcţia de anexiune:

a) când pluralul extern feminin este primul termen al unei construcţii de anexiune:

.tÉZtت اÉÆÉAº®ا „examenele studentului”,

ÑÉÆÉAº®ا É~ „examenele ei”,

sau:

b) când pluralul extern feminin este cel de-al doilea termen al unei construcţii de

anexiune: .”�ÊÈ „casele muncitoarelorت اÉat®�ت

C. 2. Pluralul neregulat (intern sau spart)

Pluralul neregulat (intern sau spart) se formeză după anumite scheme.

21

Există, după gramaticii arabi, aproximativ 44 de astfel de scheme.

Noi vom prezenta câteva dintre cele mai uzuale scheme de plural neregulat, recomandând

studenţilor să consulte manualele din bibliografie, şi să utilizeze un dicţionar, atunci când

întâlnesc un nume la singular, pentru a învăţa o dată cu acesta şi pluralul său.

Schema nr. 1 لÉalأ

R1 R2 R3

Consoanele ل, ع, ف reprezintă cele trei consoane radicale ale numelui singular de la

care se derivă un plural pe schema prezentată mai sus, iar hamza pe suport de ’alif de la

început şi ’alif-ul care intervine după R2 aparţin paradigmei, ex:

°tو „băiat, copil” - sg.

.băieţi, copii” - pl„ أو�د Exerciţiu:

Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le pluralul!

o¬u „pix”, ¶r¾ „formă”, �نt „culoare”, ¬ul „film”, ¬u „vis”.

Schema nr. 2 ل�al

³ÊÈ „casă” sg.

.�ÊÈ „case” plت

Exerciţiu: Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le

pluralul!

22

­u® „rege”, ¶Wl „clasă, anotimp”, ¬ub „ştiinţă”, °µأ „leu”.

Schema nr. 3 لÉal

¶w½ „cămilă” sg. .Éw½ „cămile” plل Exerciţiu:Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le

pluralul!

.”mare”, ©Êf¼ „mic„ آ/bărbat”, ¶/½ „munte”, ©AÈ „mare”, ©Ê„ ر½¶

Schema nr. 4 ¶al

.carte” sg„ آɺب.ºآ „cărţi” pl.

VI. 3. Cazul numelui

În limba arabă, pentru declinarea numelor (substantive, adjective şi numerale) există

trei cazuri:

1. Nominativul – cazul subiectului şi al numelui predicativ (dacă acestea nu sunt

afectate de un element regent: particulă sau verb),

2. Genitivul – cazul complementelor prepoziţionale şi al atributului genitival,

3. Acuzativul – cazul complementelor directe şi al subiectului şi al numelui predicativ

( în situaţia în care acestea depind de un element regent), precum şi al unor nume

care apar în expresii exclamative, nelegate sintactic de restul enunţului.

Pentru fiecare caz există câte o desinenţă specifică. Aceste desinenţe, trei la număr,

corespund fiecare uneia dintre cele trei timbre vocalice existente în arabă, astfel:

cazul desinenţă cazuală

Nominativ u - d��amma

Genitiv i – kasra

Acuzativ a - fath�a

23

VII. Acordul atributului adjectival cu substantivul

VII.1. Când substantivul este la singular şi dual Atributul adjectival se acordă în gen, număr, caz şi stare de determinare cu

substantivul la singular şi dual

NOMINATIV GENITIV ACUZATIV

�tاtÁWtا °ftا ×l ©ÊA°�n¯. آtب اɺ�tÁWtا °fÊ©�tوÉZtا �ub. ¾r©tت اt�ÁWtا °f©Ê.

ltا ×A°�n¯و t¼ °f©Ê. آ¼ °tب وɺf©Ê ¾r©ت وt°¼ اfا©Ê.

y¯;w�uÊ� اw°tت اt°½و y¯;w�uÊ� اn¯w°t� اÊ ½w�uÊ. °t©ة/y¯r� اtw°tا

l½ ةɺwl �uÊtا ×A°�n¯. آl بɺ½ ةɺw�uÊ و½°l ة ½تɺw�uÊ.

ɺ�tب اtآ .¯A°�n× اÊt©ان fl اÁWtن°اt�tا °xÁWtا f ©Êx �ub

ÁZtواÉ�t.

¾r©tت ا °t�ÁWtا xf ©Êx.

l½ نÉÑɺwl نɺuÊtا ×A°�n¯. بآɺÊÑɺl ½ xwʺuÊx و½°l تÊÑɺ½ xwʺuÊx.

�ب ÉÑ©yن ɺy¯ r/Ê ½ ×lن اtw°tا

ÉÈأورو.

ÈÊtت ا�w°Êºy¯x tاr/ÊÑ©Ê x و½°tت اw°Êºy¯tا xr/©ÊÊÑx

VII. 2. Când substantivul este la plural

24

1. Când substantivul este la plural şi se referă la fiinţe umane, acordul său cu

atributul adjectival se face acord în gen, număr, caz şi stare de determinare.

”É/ „oamenii (cei) mariرr اɽtلétا

„femeile (cele) frumoase” ءÉRytتا�Êw;tا

„copii (cei) mici” دا�و�Wtر اÉf

2. Când substantivul este la plural şi se referă la animale sau obiecte, acordul

său cu atributul adjectival se face acord în caz şi stare de determinare. Atributul

adjectival este la feminin singular:

”t;wuÊ� „oraşele (cele) frumoaseا ن°twا

„multe cărţi” آ º.ة6 آ©Ê Exemplu:

NOMIATIV GENITIV ACUZATIV

.روÉÈأوµ ß× و� wuÊl;ن اtw°tا ÈÊtت ا�w°tن ا;wuÊ �°6¯�. .w�uÊ;ن اtw°tت ا°½و

.�¯w°yاt ق©× ¾ة mr/©Êl اtاtA°àا

.m;wuÊ� اtا�tA°à اÉyt إ/هذ .;uÊw�اmt اA°àت اt°½و

VIII. Propoziţia nominală

În limba arabă propoziţia nominală este alcătuită din doi termeni: subiect şi nume

25

predicativ, fără verb copulativ, ex.:

©Êf¼ °t�tا. „Băiatul este mic.”

Subiectul este determinat prin articol şi este în cazul nominativ (atunci când nu este

influenţat de vre-un element regent).

Numele predicativ nu are articol (are tanwīn) şi este în cazul nominativ (atunci când

propoziţia este afirmativă).

IX. Acordul numelui predicativ cu subiectul

1. Când subiectul este la singular şi dual: numele predicativ se acordă cu subiectul

în gen şi număr; cazul său este nominativ în propoziţia afirmativă.

.t�t°¼ f©Êا „Copilul este mic.”

„Cei doi copii sunt mici.” اt�t°ان¼ f©Êان.

„Oraşul este frumos.” اtw°y¯�½ w�uÊ.

„Cele două oraşe sunt frumoase.” اtw°y¯ºنɽ wuÊنɺ.

2. Când subiectul este la plural şi desemnează fiinţe umane: numele predicativ se

acordă cu subiectul în gen şi număr.

.Éfر ¼�دو�ا „Copiii sunt mici.”

« Bărbaţii sunt puternici. » ا étلɽأ o�ءɯ.

« Femeile sunt frumoase. » ا ÃytءÉR ½wت�Ê.

3. Când subiectul este la plural şi desemnează animale sau obiecte: numele

predicativ se acordă cu femininul singular.

26

„Oraşele sunt mari.” اtw°ن آ/©Ê ة.

„Creioanele sunt noi.” �اo½ ة ¯°°�م.

„Cărtile sunt multe.”اtrºة 6. آ©Ê.

X. Verbul

În limba arabă, verbul cunoaşte două aspecte: aspectul îndeplinit şi cel

neîndeplinit.

Conjugarea verbului la aspectul îndeplinit se realizează cu ajutorul unor dezinenţe

pronominale care indică persoana.

Verbul la aspectul îndeplinit indică o acţiune care s-a desfăşurat şi s-a încheiat în

trecut, şi se traduce, de obicei, cu perfectul compus din limba română: ³/ºآ „am scris”.

Conjugarea verbului la îndeplinit

Spre exemplificare vom conjuga verbul .ºآ „a scrie”: plural dual singular

Éy/ºآ xAÆ ³/ºآ ÉÆأ

¬º/ºآ ¬ºÆأ Éwº/ºآ ÉwºÆ³ أ/º³ آÆأ

Áxº/ºآ ÁxºÆأ Éwº/ºآ ÉwºÆ³ أ/º³ آÆأ

ه� آº. هÉw آÉ/º ه¬ آº/�ا

/ºآ Áxهx ɺ/ºآ Éw³ ه/ºه× آ

27

La persoana a III-a plural apare un ’alif care nu se citeşte. El este utilizat

protetic: se scrie dar nu se citeşte.

În ceea ce priveşte verbul de la forma I (atât la aspectul îndeplinit, cât şi la cel

neîndeplinit), putem spune că vocala care urmează după cea de-a doua consoană radicală

se numeşte vocală caracteristică, şi că ea se păstrează la toate persoanele în timpul

conjugării verbului. Trebuie să menţionăm că această vocală caracteristică, poate fi una

dintre cele trei vocale scurte existente în limba arabă: a, u sau i, ex.:

„a se aşeza”½u· „a fi bun, a fi frumos”xR

„a fi trist” ن¿ Obiectul sau persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului se numeşte

complement direct şi se află în cazul acuzativ (ca şi în limba română), ex.:

„Scriitorul a scris o carte.” ÉÈɺآ .ÑÉrtا .ºآ. Aspectul neîndeplinit

Verbul la aspectul neîndeplinit are trei moduri uzuale: modul inidicativ,

conjunctiv, apocopat.

Conjugarea verbului la aspectul neîndeplinit se realizează cu ajutorul unor

prefixe, cât şi prin alipirea unor desinenţe.

Conjugarea verbului la neîndeplinit indicatv

Spre exemplificare vom conjuga verbul .ºآ „a scrie”: plural dual singular

xAÆÆrº. ÉÆآأأº.

¬ºÆأÑrº/ن� ÉwºÆأÑrº/نÉ ³ÆأÑrº.

ÁxºÆأÑrº/x ÉwºÆأÑrº/نÉ ³ÆأÑrº/xÊ

28

.rºه� Éن/rºهÉw �ن/rºه¬

Áxهrº/x Éwه rº/نÉ ×هÑrº.

29

XI. Acordul verbului cu subiectul

PREDICAT

VERBAL

SUBIECT Când subiectul precedă verbul acordul se face

în gen şi număr: ACORDUL VERBULUI

ESTE SIMILAR CU CEL AL NUMELUI

PREDICATIV.

MASCULIN SINGULAR اª °t�t©ج

³½©ª ³y/tا FEMININ SINGULAR

ª©É½ MASCULIN DUAL اt�t°ان

ª©½Éº FEMININ DUAL اɺy/tن

ª©½ا� wtاaÃuwن� MASCULIN PLURAL ANIMAT

ª©½ا� ا�و�د

ª©½x wtا°ÃرµتÉ FEMININ PLURAL ANIMAT

ª©½x ÃytاRءÉ

µnZ³ /tاÊت� PLURAL INANIMAT

2. Când verbul precedă subiectul acordul se face numai în gen, nu şi în număr, astfel

verbul rămâne la singular:

SUBIECT PREDICAT VERBAL

30

�tاt° ª©ج MASCULIN SINGULAR

/t³اy ª©½³ FEMININ SINGULAR

�tاt°ان ª©ج MASCULIN DUAL

/tاyنɺ ª©½³ FEMININ DUAL

wtا°Ãرµن� ª©ج MASCULIN PLURAL ANIMAT

ÃytءاÉR ª©½³ FEMININ PLURAL ANIMAT

/tاÊت� µnZ³ PLURAL NEANIMAT

XII. Raportul de anexiune (Status Constructus)

Raportul de anexiune este o construcţie tipic arabă, utilizată pentru a exprima

posesia, şi nu numai. El constă, în forma sa cea mai simplă, din anexiunea a două nume,

ex:

°t�tا ©ºlد”caietul băiatului”

°tو ©ºlد ”caietul unui băiat” Primul nume nu are niciodată articol, dar nu are nici tanwīn, deoarece el este

determinat semantic de cel de-al doilea nume, şi se află în cazul cerut de context.

Cel de-al doilea termen al raportului de anexiune are sau nu articol, după cum este

sau nu determinat semantic. El se află întodeauna în cazul genitiv.

Acest raport de anexiune poate fi urmat de un adjectiv care califică pe unul dintre

cei doi termeni ai construcţiei. Acest adjectiv se acordă cu termenul pe care îl califică

conform regulilor de acord din limba arabă.

°¯°;tا °t�tا ©ºlد ”caietul cel nou al băiatului”

31

°¯°;tا °t�tا ©ºlد”caietul băiatului cel nou”

°¯°;t³ اy/tا ©ºlد ”caietul cel nou al fetei”

”caietul fetei celei noi”دºl© ا³y/t اt;°¯°ة

Raportul de anexiune poate fi subiectul unei propoziţii nominale, ex:

©Ê/آ ¶½Á©t³ اÊÈ .„Casa bărbatului este mare”

Raportul de anexiune, în forma sa cea mai simplă, este întrebuinţat în mod curent

pentru precizarea unor funcţii (de stat) sau instituţii, nume de ziare, agenţii de presă,

companii, termeni geograficii, emirate , sultanate, etc., ex.:

�ÁʽرÉEtوز¯© ا „ministrul de externe”

�ÁʽرÉEtوزارة ا „ministerul de externe”

³µرÉEÈ �bإذا„radio Bucureşti”

„ziarul Adevărul” �nÊnAtا �kÊA¼

„oraşul Bagdad” اد°fÈ �y¯°®

„fluviul Nil” ¶ÊÃytا ©~Æ

BIBLIOGRAFIE:

1) George Grigore, Limba arabă-pronunţie şi scriere, Universitatea

Spiru Haret, Ed. Fundaţiei România De Mâine,

2) Yves Goldenberg, Manual de limbă arabă, Univ. Spiru Haret, Ed.

Fundaţiei Romania de Mâine,

3)Nicolae Dobrişan şi George Grigore, Dictionar Arab-Român, Ed.

Teora,

32

4) Hans Wehr, A Dictionary of Modern Written Arabic, ediţia a III-a,

Beirut: Librairie du Liban, London: MacDonald and Evans,

5) http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arab%C4%83