253. Printre aceşti trimişi, Noi i-am pus

pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vor-bit Allah , pe alţii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte. I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne lim-pezi şi l-am întărit pre el prin duhul sfânt. Şi de-ar fi voit Allah, nu s-ar fi războit cei de după ei, în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii din-tre ei au crezut, iar alţii dintre ei au tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar Allah face ceea ce voieşte El. 254. O, voi cei care cre-deti! Dati [milostenie] din ceea ce Noi v-am da-ruit inainte de a veni o Zi in care nu va mai fi de folos nici negot, nici legatura [de prietenie] si nici mijlocire! Necredin-ciosii sunt nelegiuiti! 255. Allah! Nu exista divinitate afara de El, Cel Viu, Vesnicul [Al.Qayyum]! Nici atipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri si de pre pamant! Cine este acela care ar putea mijloci la El fara de ingaduinta Lui? El le stie pe cele din fata lor si pe cele din urma lor. Si ei nu pricep nimic din stiinta Sa in afara de ceea ce El voieste. Tronul Lui se intinde peste ceruri si peste pamant si nu-I este grea pazirea lor. El este Preainaltul, Maretul [Al.Aliyy, Al-Azim]! 256. Nu este silire la credin..! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de Taghut si crede in Allah, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge niciodat. Si Allah este Cel care Aude totul, Atoatestiutor [Sami,Alim].

257. Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimi la Lumină, în vreme ce ace-lora care nu cred le sunt ocrotitori Taghuţii, care-i scot de la Lumină la în-tunecimi şi aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic. 258. Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânia? Şi a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”. Şi i-a răspuns el: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi. 259. Sau ca

acela care a trecut pe lângă o cetate pustiită până în temelii şi care a întrebat: „Cum o va readuce Allah la viaţă după moartea ei?” Allah l-a lăsat atunci pe el fără viaţă o sută de ani, apoi l-a înviat şi i-a zis: „Cât ai stat tu [aşa]?” I-a răspuns: „Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi.” I-a zis [Allah]: „Ba ai stat o sută de ani şi uită-te la mâncarea ta şi băutura ta! Nu s-au stricat! Şi uită-te la asinul tău! Şi te vom face pe tine un semn pentru oameni. Uită-te la aceste oase [ale asinului] cum le îmbinăm şi apoi le îmbrăcăm cu carne!” Şi când i s-a arătat lui desluşit aceasta, a zis: „Eu ştiu că Allah este peste toate Atotputer-nic!”

260. Şi [adu-ţi aminte când] Avraam a zis:

„Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi?!”, I-a răspuns: „Tot nu crezi?” El i-a zis: „Ba da! Ci nu-mai să se liniştească inima mea!” El [Allah] i-a zis atunci: „Ia patru păsări şi taie-le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allah este Atot-puternic, Înţelept [‘Aziz, Hakim]!” 261. Pilda ace-lora care dau [din] averea lor pe calea lui Allah este ca pilda grăuntelui care face şapte spice şi în fiecare spic sunt o sută de grăunţe, căci Allah în-mulţeşte [răsplata] celui care voieşte El. Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi] Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim]. 262. Aceia care dau [din] averea lor pe calea lui Allah şi nu vin, după darul făcut, să se laude cu el şi nici cu necăjire, aceia au răsplată de la Domnul lor şi teamă pentru ei nu va fi şi nici nu vor cunoaşte ei mâhnirea. 263. O vorbă cuviincioasă şi de iertare este mai bună decât o milostenie după care urmează necăjirea. Iar Al-lah este Înstărit Îndeajuns [şi] Blând [Ghaniyy, Halim]. 264. O, voi, cei care cre-deţi! Nu faceţi deşarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire, ca acela care cheltuieşte din averea lui de ochii lumii, fără să creadă în Allah şi în Ziua de Apoi, căci pilda lui este ca pilda unei stânci acoperite de colb peste care vine o ploaie abundentă şi o lasă goală. Ei nu au nici un folos din ceea ce au dobândit. Allah nu-i călăuzeşte pe cei necredincioşi.

265. Iar pilda ace-lora care cheltui-esc din averea lor [drept milostenie], în cău-tarea mulţumirii lui Allah şi întăririi sufletelor lor, este ca pilda unei grădini de pe o colină peste care vine o ploaie abundentă şi dă roade de două ori mai multe, iar dacă nu vine peste ea ploaie [îi este de-ajuns] atunci nu-mai o roureală. Allah vede tot ceea ce voi făp-tuiţi [Basir]. 266. Oare doreşte vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali şi viţă de vie pe sub care să curgă pâraie, cu tot felul de roade în ea, şi să-l ajungă bătrâneţea pe când copiii lui sunt încă mici şi să se abată asupra ei vijelie cu foc şi ea să fie mistuită [de flăcări]? Astfel vă arată Allah semnele, poate că

voi o să cugetaţi. 267. O, voi, cei care credeţi! Faceţi milostenie din lucrurile bune pe care le-aţi dobândit şi din [roadele] cele pe care le-am făcut să crească pentru voi din pământ şi nu vă întoarceţi spre lucrurile rele ca să faceţi din ele milostenie, când nici voi înşivă nu le-aţi primi decât dacă aţi fi cu ochii închişi! Şi să ştiţi că Allah este Înstărit Îndeajuns [şi] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]! 268. Şeitan vă ameninţă cu sărăcia şi vă porunceşte lucruri urâte, în vreme ce Allah vă făgăduieşte iertare şi har, căci Allah este Cel cu Har Ne-mărginit, Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim]. 269. El dăruieşte înţelepciune cui voi-eşte El, iar cel care a fost dăruit cu înţelepciune, acela a fost dăruit cu un mare bine, dar [acest lucru] nu-l pricep decât cei ageri la minte.

270. Ceea ce ne daţi ca milostenie şi jurămintele

prin care vă legaţi [să fa-ceţi ceva bun], acestea Al-lah le ştie, iar cei nele-giuiţi nu vor avea pe ni-meni ca sprijinitori. 271. Dacă daţi milosteniile mărturisit, binefaceri sunt ele, dar dacă nu le faceţi cunoscute şi le daţi săracilor, atunci ele vor fi încă şi mai bune pentru voi şi vă vor ispăşi pentru o parte dintre păcatele voastre, căci Allah este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce faceţi voi. 272. Nu e treaba ta, [o, Muham-med], călăuzirea lor [a ce-lor nelegiuiţi pe calea cea bună], căci Allah că-lăuzeşte pe cine voieşte El şi orice bunuri daţi voi ele sunt pentru sufletele voastre. Voi nu daţi decât căutând Faţa lui Allah. Şi pentru toate bunurile pe care le dăruiţi veţi fi răsplătiţi [din timp]. Şi voi nu veţi fi nedreptăţiţi. 273. [Daţi milostenie] pentru cei nevoiaşi, care se străduiesc pe calea lui Allah şi nu pot umbla prin lume! Cel neştiutor îi socoteşte înstăriţi din cauza pioşeniei lor. Îi cunoşti după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruinţă. Şi orice bine pe care îl dăruiţi, desigur Allah îl ştie, căci El este Atoateştiutor [Alim]. 274. Cei care dăruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea şi ziua, în taină şi făţiş, au răsplata lor la Domnul lor şi ei nu au a se teme şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

275. Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan şi această [pedeapsă] pentru că ei zic: „Şi negustoria e ca şi camăta”, în vreme ce Al-lah a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte şi lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veş-nic. 276. Allah nimiceşte camăta şi sporeşte milosteniile. Allah nu‑l iubeşte pe necredinci-osul păcătos! 277. Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea

[As‑Salat] şi dau Dania [Az‑Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi. 278. O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi‑vă de restul de camătă ce v‑a mai rămas [la oameni], dacă sunteţi credincioşi! 279. Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri [mai puţin camăta]. Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi! 280. Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi! 281. Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi în-toarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi.

282. O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contrac-

taţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi‑o în scris! Şi să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l‑a învăţat Allah. Aşadar, el trebuie să scrie aşa cum îi dic-tează datornicul, care tre-buie să fie cu frică de Al-lah, Stăpânul său, şi să nu micşoreze [valoarea dato-riei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără jude-cată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate. Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca mar-tori, aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să‑şi amintească una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi. Şi să nu vă fie urât să însemnaţi datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Aşa este mai drept pentru voi faţă de Allah şi mai de ajutor pentru mărturie şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli. Dar dacă este un negoţ pentru ceva prezent, pe care îl con-veniţi între voi [pe loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnaţi în scris, dar luaţi martori, atunci când faceţi negoţ între voi! Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veţi face [asta] înseamnă că ticăloşia este în voi! Şi fiţi cu frică de Allah şi Allah vă învaţă, căci Allah este Atoateştiutor [‘Alim].

283. Şi dacă sunteţi într-o călătorie şi nu găsiţi un scrib, atunci un zălog primit [este de ajuns]. Iar dacă aveţi încredere unul în al-tul, atunci să înapoieze lu-crul întrebuinţat cel căruia i s-a încredinţat şi să se teamă de Allah, Domnul său! Să nu ascundeţi măr-turia; cel care ascunde are o inimă păcătoasă şi Allah este Ştiutor [’Alim] al celor pe care voi le făptuiţi! 284. Ale lui Allah sunt toate din ceruri şi de pre pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lu-cru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi îl va chinui pe cel care El va voi. Allah este cu putere peste toate! 285. Trimisul a cre-zut în ceea ce i-a fost po-gorât de la Domnul său,

asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. [Şi ei zic]: „Noi nu facem nici o deose-bire între vreunul dintre trimişii Săi”. Şi ei au zis: „Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!” 286. Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit! Doamne, nu ne îm-povăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei dinaintea noastră. Doamne, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura! Şi şterge-ne nouă greşalele noastre şi iartă-ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nos-tru, ajută-ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi!

3 SURAT

‘AL ‘IMRAN (Medinită [89]; 200 versete)

În numele lui Allah Cel Milostiv, În-

durător

1. Alif, Lam, Mim.2. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [Al-Hayy], Cel Veşnic [Al-Qayyum]! 3. El ţi-a po-gorât Cartea cu Adevărul [Coranul], întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia, 4. Mai înainte, drept că-lăuză pentru oameni şi a po g o râ t Îndre pta ru l [Al-Furqan]. Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Atot-puternic [’Aziz] [şi] Dătător de pedeapsă! 5. Lui Allah nu-I este nimic ascuns, nici de pre pământ şi nici din cer. 6. El este Acela care vă plămădeşte în mitre, precum voieşte. Nu este altă divinitatea în afara Lui, Atotputernicul, Înţeleptul [Al-Aziz, Al-Hakim]. 7. El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În ea sunt versete desluşite – şi ele sunt temeiurile Cărţii – şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: „Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!” Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată. 8. Doamne! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit şi dă-ne nouă îndurarea Ta, căci Tu eşti Cel Darnic [Al-Wahhab]! 9. Doamne! Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi, în legătură cu care nu este nici o îndoială. Allah [cu adevărat] nu-Şi calcă făgăduinţa!”

10. Acelora care nu cred, nu le vor fi de folos nici averile lor şi nici copiii lor la Allah întru nimic. Aceştia vor fi vreascuri pentru Foc, 11. Asemenea neamului lui Faraon şi celor de dinain-tea lui, care au tăgăduit semnele Noastre. Dar Al-lah i-a nimicit pentru păcatele lor şi Allah este aspru în pedeapsă. 12. Şi spune celor care nu cred: „Veţi fi biruiţi [curând] şi veţi fi adunaţi spre Gheena! Şi ce pat groaznic veţi avea!” 13. „Aţi avut un semn în cele două oştiri ce s-au ciocnit: o oştire care lupta pe calea lui Allah şi o alta, necred-incioasă, care i-a văzut [pe credincioşi] de două ori mai mulţi decât ei, cu pro-prii lor ochi. Allah îl întăr-eşte cu ajutorul Său pe cel

care voieşte El! În aceasta este o pildă pentru cei care au ochi să vadă!” 14. Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jin-duite – femeile, progeniturile, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă al-easă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna intoarcere. 15. Spune: “Pot eu sa va vestesc ceva mai bun decat acestea? Aceia care sunt cu frica au de la Domnul lor gradini pe sub care curg rauri, in care vor avea vesnic salas, si sotii curate si multumirea lui Allah, caci Allah este Cel care ii Vede Bine [Al.Basir] pe robii Sai,

16. Care zic: „Doamne, noi credem! Iartă-ne

nouă greşalele noastre şi fereşte-ne pe noi de chin-urile Focului!” 17. [Aceştia sunt] cei răbdă-tori, cei sinceri, cei smer-iţi, cei care dau milos-tenie, cei care cer iertare înainte de revărsatul zo-rilor. 18. Allah mărturis-eşte că nu există altă di-vinitate în afară de El. Şi îngerii şi cei înzestraţi cu ştiinţă [mărturisesc] cu dreptate că: „Nu există altă divinitate afară de El, Atotputernicul, Înţeleptul [Al-Aziz, Al-Hakim]” 19. [Unica] religie acceptată de Allah este Islamul şi nu au fost deosebiri între cei cărora le-a fost dată Scriptura decât după ce a ajuns la ei Ştiinţa, din pricina pizmei lor. Iar cel care nu crede în semnele lui Allah [să ştie că] Allah este grabnic la socoteală! 20. Dacă ei se împotrivesc ţie, spune-le: „M-am supus în faţa lui Allah, eu şi cei care m-au urmat!” Şi spune celor cărora li s-a dat Scriptura, precum şi celor în neştiinţă: „V-aţi su-pus lui Allah [îmbrăţişând Islamul]?” Şi dacă s-au supus, sunt bine călăuziţi, iar dacă nu voiesc, datoria ta este transmiterea [mesajului] şi Allah este Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Al-Basir]. 21. Acelora care nu cred în semnele lui Allah şi-i omoară pe profeţi pe nedrept şi-i omoară pe aceia dintre oameni care poruncesc dreptatea, acelora vesteşte-le osândă dureroasă. 22. Aceia sunt cei ale căror fapte sunt în deşert în această viaţă ca şi în Viaţa de Apoi şi ei nu vor avea sprijinitori!

23. Oare nu i-ai văzut pe aceia cărora li s-a dat o parte din Carte? Ei sunt chemaţi la Cartea lui Al-lah pentru a judeca în cer-turile dintre ei, dar unii dintre ei întorc spatele şi se îndepărtează. 24. Aceasta pentru că ei zic: „Focul nu ne va atinge decât numai câteva zile numărate!” Dar i-a înşelat în credinţa lor ceea ce ei au născocit. 25. Dar cum va fi, când îi vom aduna, într-o Zi în legătură cu care nu este nici o în-doială, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit şi când ei nu vor fi nicicum nedreptă-ţiţi! 26. Spune:„O, Doamne, Stăpân peste toate! Tu dai stăpânirea aceluia care voieşti Tu şi iei stăpânirea de la cel care voieşti Tu. Tu îl

cinsteşti pe cel care voieşti Tu şi îl umileşti pe cel care voieşti Tu. În mâna Ta se află Binele şi Tu eşti Cel care are putere peste toate. 27. Tu faci să intre noaptea în zi şi faci să intre ziua în noapte. Tu faci să se ivească viul din mort şi faci să se ivească mortul din viu şi Tu îl dăruieşti [cu cele necesare traiului] pe cel care voieşti Tu, fără a ţine socoteală. 28. Dreptcredincioşii să nu-i ia pe necredincioşi drept aliaţi în locul dreptcredincioşilor. Cel care face aceasta nu va mai avea legătură cu Allah, afară de situaţia în care căutaţi o pavăză să vă feriţi de ei. Dar Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui. Şi la Allah este în-toarcerea. 29. Spune: „De veţi ţine ascuns ceea ce se află în piepturile voastre sau de veţi da pe faţă acestea, Allah le ştie. El ştie tot ce se află în ceruri şi tot ceea ce se află pe pământ. Şi Allah asupra tuturor lucrurilor are putere.

30. În ziua în care fiecare suflet se va afla în faţa binelui

ce l-a făcut şi a răului ce l-a făcut, va dori ca între el şi acesta [răul] să fie o mare distanţă. Allah vă averti-zează [asupra pedepsei] Lui. Allah este Iertător cu robii [Săi]. 31. Spune: „[O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e I e r t ă t o r , Î n d u r ă t o r [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!”. 32. Spune: „Fiţi cu supunere faţă de Allah şi de Trimis, dar dacă întoarceţi spatele, Allah nu-i iubeşte pe ne-credincioşi!” 33. Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, fa-milia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor], 34. Ca sco-borâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]. 35. Muierea lui Imran a zis: „Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!”. 36. Şi când a născut, a zis ea: „Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! „Eu i‑am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!”. 37. Domnul ei a acceptat‑o cu bună primire şi a lăsat‑o să crească cu bună creştere şi a încredinţat‑o lui Zaharia. Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. Şi a întrebat‑o el: „O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: „Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală!

38. Atunci, Za-haria s-a rugat Domnului său, zicând: „Doamne, dăruieş-te-mi mie de la Tine vlăs-tare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”. 39. Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându-i]: „Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Ya-hya, care va adeveri un cu-vânt al lui Allah. [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihă-nit, un profet dintre cei evlavioşi”. 40. El a zis: „Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” Şi i-a răspuns [Allah]: „Aşa!” Al-lah face ceea ce voieşte! 41. A zis [Zaharia]: „Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: „Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de

trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. 42. Îngerii au zis: „O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! 43. O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” 44. Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le reve-lăm. Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. 45. Îngerii au zis: „O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah].

46. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la

fel şi când va fi bărbat între două vârste şi va fi dintre cei evlavioşi”. 47. Ea a zis: „Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I - a r ă s p u n s E l : „Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar „Fii” şi el este de îndată! 48. Şi El îl va învăţa scri-erea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. 49. Şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: „Eu vin la voi cu semn de la Dom-n u l v o s t r u ! E u plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros, şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! 50. Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi în-gădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! 51. Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” 52. Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: „Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: „Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]!

53. Doamne! Noi credem în ceea ce Tu ai pogorât şi‑l urmăm pe Trimis, deci scrie‑ne pe noi printre cei care fac mărturie”. 54. Şi ei au viclenit, dar Allah a făcut ca planurile lor să nu izbutească, fiindcă Allah este cel mai bun dintre plănuitori! 55. Când Allah a spus: „O, Isus! Eu îţi voi da o răs-plată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred şi îi voi pune pe cei care te‑au urmat peste cei care nu cred până în ziua Învierii. Apoi la Mine va fi întoarcerea voastră şi Eu voi judeca asupra celor în care voi nu vă înţelegeţi. 56. Cât despre cei care au tă-găduit, pe ei îi voi su-pune la chinuri grele atât în această lume, cât

şi în Lumea de Apoi şi ei nu vor avea pe nimeni să‑I ajute.” 57. Cât despre cei care cred şi săvârşesc fapte bune, El le va da răsplata cuvenită lor. Allah nu‑i iubeşte pe cei nelegiuiţi! 58. Acestea ţi le recităm ţie din versete şi Mesajul Înţelepciunii. 59. Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l‑a făcut din lut şi apoi i‑a zis lui „Fii” şi el a fost. 60. Adevărul vine de la Domnul tău şi nu va fi dintre aceia care se îndoiesc! 61. Acelora care se con-trazic cu tine [o, Muhammed], în privinţa lui [Isus], după ştiinţa care ai primit‑o, spune‑le: „Veniţi, să‑i chemăm pe fraţii noştri şi pe fii voştri, pe muierile noastre şi pe muierile voastre, pe noi înşine şi pe voi înşivă, apoi să ne rugăm şi să chemăm blestemul lui Allah asupra celor ce mint!”.

62 .Aceas ta es te povestea cea adevă-rată şi nu există di-

vinitate în afară de Allah, iar Allah este Puternic,Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim]. 63. Iar dacă ei întorc spatele, Allah îi ştie pe cei care seamănă stri-care! 64. Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi: să nu‑L adorăm decât pe Allah, să nu‑L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor în-toarce spatele, spuneţi‑[le]: Mărturisiţi [cel puţin] că noi suntem supuşi!”65. O, voi oameni ai Scripturii, de ce vă contraziceţi asupra lui Avraam, când Tora şi Evang-helia nu au fost revelate decât după el? Voi nu aveţi jude-cată? 66. Voi sunteţi aceia care aţi avut dispute asupra lucru-rilor de care aţi avut cunoştinţă, dar de ce stârniţi dispute despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi? Şi Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi! 67. Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni. 68. Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotea-scă apropiaţi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el şi pe acest Profet şi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor. 69. O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea, dar ei nu-şi pricinui-esc decât lor înşişi rătăcire, fără să-şi dea seama. 70. O, voi oameni ai Scrip-turii, de ce tăgăduiţi [voi] versetele lui Allah, când voi mărturisiţi [că sunt de la El]?

71. O, oameni ai Scripturii, de ce îm-brăcaţi voi adevărul cu neadevăr şi ascundeţi adevărul cu bună ştiinţă? 72. O parte dintre oamenii Scrip-turii zic: „În faptul zilei, [prefaceţi‑vă că voi] credeţi în ceea ce li s‑a revelat celor care cred, dar lepădaţi‑vă [de aceasta] la sfârşitul ei; poate că ei se vor întoarce [la ve-chea lor religie]! 73. [Oamenii Cărţii spun semenilor lor:] „Şi nu credeţi decât numai acelora care urmează religia voastră!” Spune: „Adevărata Călăuzire este Călăuzirea lui Allah!” [Şi ei mai spun]: „altuia s‑ar fi putut să i se dea asemenea cu aceea ce vi s‑a dat vouă, astfel încât ei [musulmanii] să nu poată să aducă vorba împotriva voas-tră la Domnul vostru”. Spune[‑le] lor: „În adevăr, harul

este în mâna lui Allah; El îl dăruieşte aceluia care voieşte El. Allah este Cel cu Har Nemărginit, Atoateştiutor [Al‑Wasi’, Al‑Alim] 74. Allah allege pentru în-durarea Sa pe acela care voieşte El, căci Allah este Cel cu har nemărginit. 75. Printre oamenii Scripturii [iudeii] sunt unii care, dacă le‑ai încredinţat un qin-tal, ţi‑l dau înapoi, dar printre ei sunt şi alţii care, dacă le‑ai încredinţat un di-nar nu ţi‑l dau înapoi decât dacă tu stărui fără încetare. Şi toate astea pentru că ei zic: „Noi nu avem datorinţă faţă de aceşti neînvăţaţi”. Şi ei spun minci-uni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă. 76. Dimpotrivă, cei care-şi ţin făgădu-inţa şi au frică [de Allah], [aceia trebuie să ştie că] Allah îi iubeşte pe cei care se tem [de El]. 77. Însă aceia care-şi vând făgăduinţa dată lui Allah şi jurămin-tele lor pe un preţ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaţa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu-şi va îndrepta privirea spre ei în Ziua Învierii şi nici nu-i va curăţi pe ei. Şi vor avea ei parte de chin dureros.

78. Printre ei sunt unii care s t â l c e s c

Cartea cu limbile lor, pentru ca să vă facă să credeţi că [aceasta] este din Carte, însă aceasta nu este din Carte, şi ei spun: „Aceasta este de la Al-lah”, fără ca să fie de la Allah. Ei spun min-ciuni împotriva lui Al-lah cu bună ştiinţă. 79. Nu se cuvine ca un om căruia Allah i‑a dăruit Cartea, Câr-muirea şi Profeţia să spună apoi lumii: „Fiţi adoratorii mei, şi nu ai lui Allah”, ci [se cu-vine să spună]: „Fiţi supuşi Domnului, pentru că voi aţi în-văţat [pe alţii] Cartea şi aţi iscodit‑o”. 80. Şi el nu vă va putea porunci să‑i luaţi pe îngeri şi pe profeţi drept Domni. Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce aţi fost su-puşi [ai lui Allah, musulmani]?! 81. Şi când Allah a încheiat un legământ cu profeţii, [le‑a zis El]: „Vă dau vouă o Carte şi Înţelepciune. Apoi, dacă va veni la voi un trimis pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să‑l sprijiniţi!”. Le‑a zis El: „Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu Mine?” „Consimţim!” au răspuns ei. Atunci a zis Allah: „Aşadar fiţi martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!” 82. Şi oricine va respinge după aceasta, aceia sunt nelegiuiţi. 83. Doresc ei o altă religie decât religia lui Allah, de vreme ce Lui I s‑au supus, de voie ori de nevoie? Toate din ceruri şi de pre pământ la El se întorc.

84. Spune, [o, M u h a m m e d ] : „Noi credem în Allah, în ceea ce ne-a po-gorât nouă şi a pogorât lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi semin-ţiilor, precum şi în [cărţile] date lui Moise, lui Isus şi tuturor profeţi-lor de către Domnul lor. Noi nu facem nici o deo-sebire între ei şi noi Lui Îi s u n t e m s u p u ş i [musulmani]”. 85. Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi. 86. Cum să-i călăuzească Allah pe aceia care au refuzat credinţa, după ce au cre-zut şi după ce au mărtur-isit că Trimisul este adevărat şi după ce le-au venit semnele limpezi? Allah nu-i călăuzeşte pe oamenii nelegiuiţi! 87.

Răsplata acestora este blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor! 88. În veci vor rămâne în el [în Iad], iar chinurile lor nu vor fi uşurate şi nici răgaz nu li se va da, 89. Afară de aceia care se căiesc după aceea şi se îndre-aptă, căci Allah este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Al-Rahim]. 90. Acelora care nu mai cred după ce înainte crezuseră, iar apoi sporesc necredinţa lor nu le va fi primită căinţa şi aceia sunt cei rătăciţi. 91. De la aceia care nu cred şi mor ne-credincioşi nu se va primi niciodată de la vreunul dintre ei nici chiar întregul pământ în aur, chiar dacă ei ar voi să se răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de chin dureros şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.