CUPRINS

Introducere...........................................................................................................................4

Cap 1. Previziunea în activitatea întreprinderii................................................................5

1.1. Noţiuni introductive privind procesul de previziune economico-financiară...............................................................................5

1.2. Funcţiile previziunii financiare .........................................................................6 1.3. Etapele generale ale elaborării previziunilor ......................................................7

1.4. Obiectivele previziunii financiare ale întreprinderii..........................................81.4.1. Previziunea cifrei de afaceri...............................................................81.4.2. Estimarea elementelor contului de rezultate.......................................10

1.5. Instrumente ale previziunii pe termen mediu şi lung.........................................111.5.1. Planul de afaceri al întreprinderii.......................................................121.5.2. Planul de finanţare a investiţiilor........................................................14

1.6. Instrumentele previziunii financiare pe termen scurt.........................................161.6.1.Noţiunea şi rolul bugetului de venituri şi cheltuieli............................161.6.2. Conţinutul (structura) şi funcţiile bugetului de venituri şi cheltuieli.................................................................181.6.3. Clasificarea bugetului de venituri şi cheltuieli...................................21

Cap 2. Concepte şi structuri bugetare...............................................................................24

2.1. Sistemul bugetar al întreprinderii.......................................................................242.2. Tipuri de bugete..................................................................................................25

2.2.1. Bugetul activităţii generale.................................................................272.2.2. Bugetul activităţii de producţie..........................................................282.2.3. Bugetul activităţii de trezorerie..........................................................282.2.4. Bugetul activităţii de încasări şi plăţi în valută..................................302.2.5. Bugetul activităţii de investiţii...........................................................312.2.6. Împrumuturile garantate de stat. Rezervele. Repartizarea profitului. Pricipalii factori economico-financiari..................31

Cap 3. Studiu de caz: Fundamentarea şi execuţia bugetuluide venituri şi cheltuieli la SC. Healthy SRL. ........................................................34

3.1. Scurtă prezentare a SC. Healthy SRL. ..............................................................343.2. Principalii indicatori economico-financiari ai SC. Healthy SRL. .................................................................................................413.3. Întocmirea bugetului de venituri şi chletuieli pe anul 2012 la SC. Healthy SRL. ............................................................................51

Concluzii ...............................................................................................................................53

Bibliografie ...........................................................................................................................54

Anexe

3

INTRODUCERE

Acestă lucrare are la bază evidenţierea importanţei efectuării previziunii asupra bugetului de venituri şi cheltuieli, având în vedere faptul că această etapă este probabil una dintre cele mai importante ce trebuie respectate pentru o bună funcţionare a unei societăţi.

Lucrarea este structurată în trei părţi astfel încât să cuprindă aspectele necesare pentru a putea concluziona referitor la previziunea bugetului de venituri şi cheluieli al unei societăţi.

Astfel, prima parte a lucrării conţine o scurtă introducere în care am definit previziunea economico-financiară şi importanţa acesteia în buna funcţionare a unei societăţi, urmând ca apoi sa detaliez etapele , obiectivele previziunii, din care cel mai important este previziunea cifrei de afaceri şi instrumentele pe termen lung şi pe termen scurt ale funcţiei de previziune, în acest subcapitol insistând asupra funcţiilor şi structurii bugetului de venituri şi cheltuieli.

În partea a doua a lucrării am prezentat în amănunt importanţa previziunii bugetului şi pentru a contura acest lucru am detaliat conceptul de bugetare şi legăturile dintre bugetele unei întreprinderi, urmând ca apoi să descriu tipurile de bugete, modul în care se repartizează profitul şi principalii indicatori economici ai unei societăţi.

În partea finală am prezentat societatea SC. Healthy SRL structura organizatorică a acesteia, principalii clienţi şi furnizori, concurenţii acesteia şi poziţia pe care o ocupă pe piaţă. De asemenea am calculat principalii indicatori ai societăţii SC. Healthy SRL, pentru a putea observa evoluţia şi dinamica acestora şi pe baza lor am elaborat previziunea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 al societăţii respective. Întreg studiul de caz a fost realizat folosind date din bilanţurile pe anii 2009, 2010 şi 2011 ai acestei întreprinderi.

Prin intermediul lucrării am vrut să conturez faptul că previziunea bugetelor este utilă în anticiparea asupra desfăşurării unor evenimente viitoare ţinând seama de analiza ştiinţifică, de datele anterioare şi de evoluţia principalilor indicatori financiari şi economici ai unei firme. Bugetul de venituri şi cheltuieli are o importanţă semnificativă deoarece direcţioaneză societatea către un scop clar fiind util în activitatea de control prin faptul că permite compararea a ceea ce s-a propus şi ceea ce s-a realizat în cadrul societăţii, permite identificarea abaterilor şi totodata a motivelor pentru care aceastea au apărut şi găsirea unor metode pentru a repara deficitele.

4

CAPITOLUL 1. PREVIZIUNEA ÎN ACTIVITATEAÎNTREPRINDERII

1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROCESUL DE PREVIZIUNE ECONOMICO-FINANCIARĂ

Epoca noastră se caracterizează printr-un sistem rapid al schimbărilor care se produc în diverse domenii ale societăţii, influenţând evoluţia activităţilor desfăşurate în sectoarele vieţii economice şi sociale, aceste schimbări trebuie să fie cunoscute, prin anticipare. Chiar dacă această cunoaştere este relativă, ea oferă posibilitatea de a pregăti soluţii pentru adaptarea la transformările care se impun a fi realizate în viitor.

Este clar că în momentul în care transformarea ce urmează să aibă loc devine o necesitate, schimbările corespunzătoare acesteia trebuie să fi fost determinate, decizia de a le întreprinde să fi fost luată, iar condiţiile întreprinderii lor să fi fost asigurate.

În altă ordine de idei, cunoaşterea relativă a viitorului reprezintă şi o modalitate cu care societatea încearcă să se pregătească pentru a înfrunta neprevăzutul. În acest sens poate fi evidentă comparaţia facută de un renumit viitorolog, prof. M. Masserata, care arată că în mod asemănător, cum un şofer mărind viteza maşinii trebuie să sporească şi viteaza reflexelor sale, aşa şi omenirea, atrasă de ritmul de viaţă tot mai rapid, trebuie să îşi intensifice capacităţile de previziune deja existente, iar în unele cazuri să găsescă în sine capacităţi noi.

Deci societatea trebuie să prevadă viitorul pentru a realiza în mod conştient progresul sau alegând din diverse variante care i se deschid, pe cea conformă cu năzuinţele şi posibilităţile sale.

Asistăm azi la existenţa unei vaste şi autonome activităţi de cercetare previzională, desfăşurată în diverse forme organizatorice şi abordată de numeroase instituţii organizatorice şi de numeroase instituţii publice sau private.

Întrucât cercetarea şi estimarea viitorului este o problemă foarte complexă este nevoie de a delimita şi cunoaşte de la început câteva noţiuni estenţiale care privesc această cercetare.

Iniţierea, organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţilor economico-sociale presupun, în scopul atingerii obiectivelor urmărite, alegere şi decizie. Pentru alegere şi decizie. studierea şi cunoaşterea situaţiilor posibile viitoare reprezintă modalitatea care constituie o premisă a raţionalităţii integrării activităţii umane.

De aceea imprimarea unui caracter previzional al întregii activităţi umane este determinantă pentru dimensionarea acesteia.

De altfel, activitatea de previziune, în accepţia cea mai convenabilă, a însoţit întotdeauna iniţiativa şi acţiunea omului, fiind într-o formă sau alta o expresie a modului natural al acestuia de a se comporta ca o fiinţa raţională.

Astăzi există numeroşi factori care determină şi concură la afirmarea şi la relativa autonomiei a activităţii previzionale. Aceşti factori pot fi grupaţi în două mari categorii: generali şi specifici. Factorii generali sunt consideraţi aceia a căror existenţă şi influenţă se manifestă permanent. Ei rezultă din caracteristic generale ale evoluţiei economice şi

5

sociale, care este consecinţa mecanismelor obiective ale derulării proceselor contemporane. Aceşti factori sunt:1

a) evoluţia tot mai rapidă a ştiinţei şi tehnicii , care antrenează schimbări profunde în desfăşurarea producţiei bunurilor materiale, a prestaţiei serviciilor şi a codiţiilor de viaţă;

În principal aceste schimbări afectează tehnologiile folosite, structura şi caracteristicile de bază a produselor obţinute, modul de organizare şi conducere al activităţilor întreprinse. De asemenea, influenţează ocuparea forţei de muncii şi durata unei ocupaţii. Totodată ele modifică obişnuinţele şi celelalte condiţii de viaţă ale membrilor societăţii.

b) sporirea volumului şi deversificarea necesităţilor, procese caracteristice societăţii moderne, disponibile, reprezintă obiective ale unei cunoaşteri anticipate în vederea evaluării cât mai realiste a dimensiunilor raportului dintre acestea şi a conceperii strategiilor de echilibru dintre ele;

c) creşterea continuă a dimensiunii activităţilor economice, în mod deosebit a celor producătoare de bunuri şi servicii, impune antrenarea şi utilizarea unui ansamblu de mijloace materiale, umane, financiare, valutare etc;

d) perfecţionarea continuă a procesului managerial impune soluţii diferite, care să aibă o orientare motivată, prin alegerea elementelor componente ale acţiunii viitoare şi dispunerea lor într-un sistem organizatoric favorabil realizării unor scopuri ce urmăresc un radament maxim;

e) amplificarea şi diversificarea schimburilor internaţionale, mai ales cele de natură economică;

f) dezvoltarea economică prin atingerea continuă a parametrilor de înaltă performanţă, impune extinderea capacităţii previzionale;

g) condiţiile ecologice reprezintă un factor deosebit de important al desfăşurării ansamblului activităţilor economice şi sociale.

Ca urmare asemenea echilibre nu se pot realiza dacă nu se anticipează posibilii factori perturbatori, pe temeiul cărora se estimează măsurile şi mijloacele de intervenţie în scopul înlăturării acestora sau a diminuării influenţei lor.

1.2. FUNCŢIILE PREVIZIUNII FINANCIARE

O înţelegere corespunzătoare a funcţiilor activităţii previzionale este foarte importantă pentru practica prevederii situaţiilor viitoare, deoarece pe lângă faptul că acestea reprezintă cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea asupra viitorului, ele exprimă raporturile necesare dintre aspectele obiective şi subiective ale cunoaşterii viitorului.

Funcţiile activităţii previzionale se delimitează în funcţii principale sau generale, care sunt atribute ale tuturor categoriilor de previziuni care se elaborează, indiferent de domeniul de investigaţie, şi funcţii specifice pentru fiecare categoriile de previziune ce se alătură celor principale şi sunt rezultatul luării în considerare a ceea ce este caracteristic evoluiei în domeniul abordat.

Funcţiile principale (generale) se referă la:

1 Enea. I. – “Previziune economică.Teorie.Teste grilă. Aplicaţii”, Editura Universitară, Craiova, 2008

6

a) funcţia socială care în esenţa ei trebuie înţeleasă ca o cerinţa ce se impune fiecărei previziuni de a oferi societăţii, reprezentată fie de stat fie de agenţii economici, informaţii privind sterile viitoare posibile, un raport în care ea elaborează strategii şi programe de acţiune. Prin această funcţie previziunea asigură o premisă pentru soluţionarea eventualelor sincope care pot să apară în funcţionarea mecanismelor economice şi sociale.

b) funcţia de cunoaştere se referă la studierea şi cunoaşterea elementelor fundamentale ce permit definirea conţinutului, direcţiilor şi intensităţii evoluţiilor din societate şi natură. Această cunoqaştere trebuie privită în termeni de alternative, fără a elimina intervenţia factorilor aleatori care este posibilă în orice evoluţie. De aceea cunoaşterea prin previziune trebuie să reducă pe cât posibil numărul unor asemenea factori, asigurând astfel un grad mai mare de certitudine a estimaţiilor făcute.

c) funcţia de cercetare este impusă de viitorul tot mai complex, care pentru a fi investigat e necesar a fi abordat în toate laturile sale. Ţinând seama de faptul că de obicei obiect al investigaţiei previzionale îl constituie un sistem, care este un ansamblu de elemente interdependente, cercetarea previzională presupune înţelegerea şi analiza modului de manifestare a acestor elemente, pentru a evidenţia soluţiile evoluţiilor parţiale a lor şi a interdependenţelor care apar pe baza acestor evoluţii parţiale, precum şi a condiţiilor înconjurătoare.

d) funcţia de simulare euristică ce are în vedere antrenarea în activitatea previzională a diverselor specialişti şi utilizarea la elaborarea previziunilor a capacităţii profesionale, ideilor, gândirii şi experienţei lor.

Pornind de la faptul că, în principal, activitatea previzională este o activitate de acipă, pentru mărimea eficienţei previziunilor atragerea unui număr corespunzător de specialişti, cu o temeinică pregătire şi experienţă constituie una dintre căile ridicării gradului de probabilitate a estimaţiilor efectuate şi a aplicabilităţii acestora.

e) funcţia de integrare exprimă cerinţa ca variantele previzionale să se poată corela şi armoniza cu alte categorii de cercetări asupra stărilor viitoare. Pe această cale sporeşte valoarea estimaţiilor făcute şi se apreciază utilitatea lor în practică.

Realizarea funcţiilor previziunilor trebuie să oglindească faptul că activitatea de previziune îmbină în mod organic cercetarea ştiinţifică riguroasă cu imaginaţia creatoare a celor care participă la actul previzional.

Calitatea şi bogăţia informaţiilor despre viitor se află în strânsă legătură cu modul în care se îndeplinsec aceste funcţii. Manifestarea lor în totalitate ridică valoarea şi utilitatea informaţiilor oferite de previziune. De aceea asocierea între conţinutul studiului prospectiv asupra viitorului şi a îndeplinirii funcţiilor previziunii reprezintă o cerinţa esenţială a activităţii previzionale.

1.3. ETAPELE GENERALE ALE ELABORĂRII PREVIZIUNILOR 2

Se pot delimita patru etape care trebuie parcurse pentru elaborarea previziunilor, indiferent de domeniul unde se realizează acestea:

1) stabilirea obiectivului previziunii;2) fixarea periodei de timp pentru care se elaborează previziunea, aşa-zisul orizont

al previzunii, precum şi a ariei previziunii;

2 Moga. T. – “Fundamentele managementului” , Editura ASE, Bucureşti, 2004

7

3) stabilirea fondului de date necesare elaborării previziunii, alegerea metodelor de previziune şi elaborarea propri-zisă a acesteia;

4) alegerea sau selectarea, din multitudinea de alternative privind evoluţuia viitoare, a variantei cele mai probabile şi posibile, precum şi stabilirea consecinţelor probabile în cadrul fiecărei variante.

Dacă se cosideră întregul proces de elaborare a previziunilor compus din etapele enumerate mai sus, ca o primă fază a unui proces previzional mai larg,şi complex, a două fază reprezintă revizuirea şi reactualizarea periodică a acestora pe baza noilor elemente care pot să apară după obţinerea variantelor de previziune.

1.4. OBIECTIVELE PREVIZIUNII FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

O înţelegere corespunzătoare a funcţiilor activităţilor de previzionare, planificare şi bugetare la nivelul companiei este foarte important pentru practica prevederii situaţiilor viitoare, deoarece pe lângă faptul că aceasta reprezintă cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea asupra viitorului, ele exprimă raporturile necesare dintre aspectele obiective şi subiective ale cunoaşterii situaţiilor de trezorerie viitoare.3

1.4.1. Previziunea cifrei de afaceri

Punctul de plecare a tuturor previziunilor financiare este previziunea vânzărilor. Pe baza estimării cifrei de afaceri pe perioada următoare se poate determiba necesarul de active circulante şi fixe, respectiv fondurile permanente şi curente necesare pentru acoperirea finanţării lor.4

Previziunea cifrei de afaceri este un proces complex ce implică un efort considerabil. Estimarea acestui indicator se poate face din cel puţin următoarele puncete de vedere:

a) în funcţie de unitatea de masură:- cantitativ, în unităţi fizice;- valoric, luând în considerare şi preţurile de desfacere;

b) în funcţie de elementele componente:- analitic, pe fiecare element component (produs, activitate) în parte;- sintetic, luând în considerare nivelul global;

c) în funcţie de poziţionarea factorilor de influenţă:- factori externi, din mediul extern firmei;- factori interni, din cadrul firmei;

d) în funcţie de stabilitatea în timp a fenomenului:- pe bază de tendinţă;- pe baza fluctuaţiilor;

Previziunea realistă a cifrei de afaceri presupune apelarea la informaţii provenite din trei părţi:

3 Pirtea M., Cristea H., Boţoc C, Cristina Nicolescu, “Managementul financiar al companiei”, Editura Mirton, Timişoara, 20104 Toma. M. – “Gestiune financiară de întreprindere”, Editura Economică, Bucureşti, 2003

8

- analiza mediului extern, deoarece cererea este elementul esenţial al formării vânzărilor;

- analiza mediului intern, a posibilităţilor firmei de a se adapta cererii;- analiza tendinţelor de evoluţie, spre a identifica orientările posibile în viitor.

Previziunea analitică a cifrei de afaceri

Pentru a previziona cifra de afaceri trebuie parcurşi următorii paşi:a) vânzările firmei sunt împărţite pe categorii principale de produse;b) pentru fiecare categorie în parte se analizează tendinţa vânzărilor în unităţi fizice;c) pe baza datelor oferite de compartimentul de marketing se previzionează evoluţia cererii pe pieţele fiecăreia din categoriile respective;d) se analizează cotele de piaţa şi posibilităţile firmei respective ale competitorilor;e) se iau în considerare campanile de publicitate, preţurile promoţionale, termenele de credit comercial şi alţi factori de influenţă a vânzărilor;f) se analizează comenzile şi contractele, acordându-se importanţă deosebită celor nesatisfăcute sau în scădere;g) se efectuează previziunile pentru fiecare grup de produse cantitativ şi apoi valoric;h) vânzările se cumulează pe grupe de produse sau activităţi, obţinându-se cifra de afaceri la nivelul firmei previzionată analitic;i) se realizează previziunea cifrei de afaceri pe global pe baza tendinţei acesteia, (fără a se ţine cont de defalcare pe activităţi şi produse);j) se compară cifra de afaceri previzionată analitic cu cea previzionată global şi se alege variant cea mai pesimistă (cea mai mică).

Dacă previziunea cifrei de afaceri are o valoare nejustificat de ridicată, consecinţele pot fi deosebit de grave, deoarece firma ar putea să ajungă în situaţia fie să producă pe stoc, fie sa nu-şi utilizeze corespunzător capacităţile de producţie, ducând la scăderea vitezelor de rotaţie, costuri mai mari şi deprecierea rentabilităţii şi lichidităţilor.

Previziunea sintetică (globală) a cifrei de afaceri

Cea mai uzuală metodă de previziune globală a cifrei de afaceri este metoda descompunerii, cunoscută sub denumirea de tratare cinematică a datelor statistice. Tratarea cinematică a datelor presupune că valorile reale ale unei serii statistice pot fi descompuse în următoarele componente:

- tendinţa generală, variaţia stabilă;- variaţii periodice, la interval mai mici, cele mai importante fiind cele ciclice şi

sezoniere;- variaţii accidentale, perturbatoare.Analiza datelor statistice a unei serii de timp prezintă următoarele caracteristici:- în cazul utilizării datelor valorice, este necesară eliminarea impactului inflaţiei,

pentru a se asigura comparabilitatea în termeni reali a datelor analizate;- eliminarea impactului unor fenomene ce reprezintă un şoc controlat asupra

indicatorilor;- intervalul de previziune nu poate depăşi o treime din mărimea intervalului de

date istorice, optimal fiind situarea acestuia la un sfert din această dimensiune.

9

Seriile de timp, pe baza acţiunii unui sistem complex de factori, sunt compuse în general din:

- tendinţa generală (T), care este o tendinţa de pe o perioadă de timp suficient de lungă;

- modificările ciclice (C), care reprezintă oscilaţii relative regulate, caracterizate prin periodicitate, în jurul tendinţei generale, datorate în general acţiunilor factorilor periodici, fie aspectelor de dezvoltare (expansiune, criză, recesiune şi relansare);

- modificările sezoniere (S), care se datorează acţiunii factorilor sezonieri (din care cel mai important se referă la factorii climaterici, apoi urmând ca importanţă perioadele de concedii şi vacanţă);

- variaţiile neregulate (U), care apar datorită unor factori accidentali, necuantificabili, cu acţiune imprevizibilă, de regulă de scurtă durată.

Schemele principale de acţiune sunt metoda aditivă şi metoda multiplicativă.Metoda multiplicativă presupune că fenomenul analizat (Y) este rezultanta

acţiunii trendului (T), corectat cu indicele de ciclitate (C), cel sezonier (S) şi luând în considerare o valoare medie reziduală (U):

Yt=Tt * St * Ut (1)1.4.2. Estimarea elementelor contului de rezultate

În estimarea contului de rezultate se va ţine cont de urmatoarele principii:- separarea elementelor de venituri şi cheltuieli pe categorii: din exploatare,

financiare, excepţionale.- separarea elementelor în funcţie de variaţia faţa de cifra de afaceri: variabile şi

fixe.- corelaţii cu alte situaţii pro-forma: blianţul, situaţia fluxului de numerar.

Estimarea veniturilor din exploatareAre la bază cifra de afaceri estimată în etapa anterioară. Structura acesteia pe

producţie vândută şi vânzări de mărfuri se va considera stabilă. Restul veniturilor din exploatare , de natura producţiei exerciţiului, se vor considera că variază odată cu cifra de afaceri la un nivel mediu (calculate ca medie a doi ani anteriori). Veniturile din subvenţii, provizioane şi alte venituri se vor neglija, din motive de prudenţă.

Estimarea cheltuielilor din exploatare

Cheltuielile de exploatare se consideră că vor varia în raport cu cifra de afaceri. Excepţie de la această regulă vor face cheltuielile cu amortizarea, care se vor stabili ţinând cont de valoarea mijloacelor fixe şi investiţiile noi, respective gradul mediu de amortizare. Nu toate cheltuielile de exploatare sunt variabile, însă atunci când se sporeşte cifra de afaceri. tot din motive de prudenţă se creşte şi ansamblul lor. Alte cheltuieli din exploatare şi din provizioane se neglijează din motive anterior menţionate.

Estimarea veniturilor financiare

Veniturile financiare vor fi estimate pe categorii. Veniturile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe cont curent asupra sumelor rezultate din situaţia

10

fluxului de numerar. Veniturile din diferenţe de curs valutar se vor considera la un nivel minim al anilor precedenţi. Alte venituri financiare, din provizioane se vor ignora din motive de prudenţă.

Cheltuielile financiare se vor previziona pe categorii. Cheltuielile din dobânzi se obţin prin aplicarea dobânzilor la creditele bancare contractate. Chelutielile din diferenţele de curs valutar se vor considera la nivelul maxim (faţă de cifra de afaceri) din compararea celor doi ani anteriori. Alte cheltuieli financiare, din motive de prudenţă se vor considera la nivelul mediu faţă de cifra de afaceri.

Estimarea veniturilor şi cheltuielilor excepţionale

Aceste elemente de regulă se vor neglija, având în vedere faptul că ele nu ar trebui să facă parte din activitatea normală, curentă a activităţii organizaţiei (firmei).

Estimarea impozitului pe profit se va face pe baza cotei de impunere în vigoare, aplicat asupra profitului brut, cumulate din etapele anterioare. Dacă este inevitabilă existenţa unor cheltuieli nedeductibile, atunci se vor face corecţii asupra profitului brut în vederea obţinerii profitului impozabil. Veniturile nedeductibile fiscal se vor ignora din motive de prudenţă.

Estimarea profitului net se realizează prin deducerea impozitului din profitul impozabil şi va fi preluată în pasivul bilanţului financiar la capitolul de capitaluri proprii.

1.5. INSTRUMENTELE PREVIZIUNII FINANCIARE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

Previziunea financiară îmbracă forme diferite, în funcţie de perioada de timp pentru care se realizează. Pe termen lung (3-5 ani), se întocmesc planuri financiare de orientare generală care definesc imaginea viitoare a întreprinderii prin descrierea produselor oferite, a proiectelor de fabricaţie a noilor produse, a proiectelor de cucerire a noilor pieţe sau de orientare generală a activităţilor şi structurii interne a întreprinderii. 5

Previzionarea pe termen mediu acoperă o perioadă viitoare de la 1 la 5 ani. Se utilizează la elaborarea şi execuţia bugetului (proiectarea deficitelor dintre veniturile anticipate şi cheltuielile pe următorii ani, precum şi soluţionarea lor), analiza politicilor, determinarea impactului fiscal al legislaţiei, mai ales al taxelor şi impozitelor, identificarea trendurilor financiare şi planificarea investiţiilor.

Previzionarea pe termen lung este utilă mai ales la planificarea dezvoltării fizice şi economice şi la planificarea strategică a investiţiilor şi debitelor.

Cele mai importante instrumente ale previziunii pe termen mediu şi lung sunt: planul de afaceri al întreprinderii şi planul de finanţare al investiţiilor.

1.5.1. Planul de afaceri al întreprinderii

În elaborarea planurilor de afaceri nu există tipare care să se potrivească tuturor firmelor, totuşi unele scopuri sunt comune. Planurile trebuie să descrie produsele şi serviciile ce vor fi vândute pe piaţa actuală sau pe segmentul ţintă de piaţă.

5 Vintilă G. - “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000

11

Dacă planul de afaceri este întocmit în scopul obţinerii unei finanţări acesta va prezenta, de asemenea, suma de bani de care firma are nevoie pentru investiţie şi momentul în care firma va obţine profit.

Un plan de afaceri îndeplineşte astfel de condiţii, într-o formă clasică, concisă şi convingătoare. Este necesar ca planul de afqceri să fie elaborat într-o formă cât mai uşor de înţeles pe baza unor obiective realiste, permiţând o urmărire cât mai facilă. Pentru ca acesta să îndeplinească aceste atribute este foarte importantă întocmirea şi redactarea planului, în acest sens putând fi nominalizate patru etape principale:

a) Strângerea datelor corespunzătoarePlanurile de afaceri se întocmesc în mod efectiv cu datele pe care se bazează în

mod concret firma, fără a neglija faptul că acestea trebuie să fie corecte şi convingătoare. Procesul scrierii planului devine mult mai rapid dacă datele esenţiale sunt disponibile.

Prin date esenţiale se pot înţelege:- numele exact al firmei, adresa, data şi felul înregistrării, domeniile în care firma

este pregătită să facă afaceri;- structura legală;- statistici de piaţă, dimensiunea pieţei, tendinţele de creştere, factori care ar afecta

dezvoltarea viitoare;- concurenţa;- date cu privire la costul materialelor şi al forţei de muncă;- numele eventualilor clienţi de perspectivă;- principalii furnizori şi condiţiile de vânzare ale acestora.

b) Elaborarea proiectului de plan 6

Elaborarea planului de afaceri este organizată în secţiuni bine definite. În general. un plan de afaceri are ca obiective principale:

- determinare poziţiei firmei pe piaţă şi în raport cu firmele concurente;- stabilirea unor obiective realiste impunându-se o analiză bine conturată a

capacităţilor de producţie şi de extindere pe viitor ale firmei;- identificarea riscurilor şi a dificultăţilor posibile în iniţierea afacerii;- dimensionarea şi alocarea resurselor financiare, material şi umane în condiţii de

eficienţă şi eficacitate;-convingerea partenerilor/investitorilor potenţiali cu privire la abilitatea

întreprinzătorului de a diagnostic corect mediul economic extern al firmei, de a stabili obiectivele definite corect în timp şi spaţiu, de a asigura recuperarea profitabilă a plasamentelor efectuate.

Proiectarea planului de afaceri cere executanţilor să stabilească gradul de detaliere la care se va recurge în cadrul planului final, grad de detaliere determinat de mărimea şi gradul de maturitate al companiei dar şi de obiectivele urmărite.

În proiectarea planului de afaceri se cuprinde sumarul acestuia care este alcatuit de regulă din capitol precum:

- sinteza planului; - firma; - descrierea şi analiza produselor şi serviciilor;

6 Mihăilescu I. – “Managementul financiar al firmei”, Editura Independenţa Economică, Brăila, 2000

12

- vânzarea;- informaţii financiare;- anexe.

c) Determiarea tipului de plan dorit sau necesarÎn realizarea planului de afaceri nu există şi nici nu vor exista niciodată reguli

fixe. Mărimea acestuia va depinde în mare măsură de ceea ce dorim să reprezinte şi să se realizeze prin intermediul acestuia, dar şi cât de elevate sau complicate sunt operaţiunile pe care le realizează firma.

În general, în practica economică, se pot evidenţia trei tipuri de plan de afaceri:

1. Planul sumar (prescurtat)

Planul sumar poate fi corespunzător scopului propus de firmele care urmăresc reînnoirea unei linii de credit sau pentru obţinerea unei sume mici ca fond de investiţii. Planul sumar se adaptează cel mai bine firmelor care nu au vechime mare ci se află într-o etapă incipientă de dezvoltare.

De asemenea planul sumar mai poate fi utilizat şi de firmele mari, bine considerate care doresc să testeze viabilitatea unui proiect de investiţii. Planul “succint de afaceri” conţine suficiente date, care conving potenţialii investitori că pot intra în afaceri în perspectivele unei reuşite şi în condiţii de risc diminuate.

2. Planul de dezvoltare

Este tipul cel mai răspândit de plan de afaceri, devenind tradiţional în lumea afacerilor. El este elaborat în 20-40 de pagini şi prezintă cât mai detaliat operaţiunile şi proiectele de viitor ale firmei.

Tipul de plan dezvoltat devine mai dezirabil în cazul în care necesarul de fonduri pentru care se pledează este mai mare.

3.Planul operaţional

În cazul firmelor bine consolidate, un plan de afaceri poate fi un ghid important pentru managementul acestora.

Planul operaţional este caracterizat de un grad ridicat de detaliere, fiind elaborat în 40-100 pagini. Cu cât acesta este mai detaliat cu atât este mai sigur că managerii îşi vor înţelege rolul şi modul de a duce la îndeplinire toate opertaiunile până la realizarea scopului final.

d) Stabilirea responsabilităţilor

Planul de afaceri poate fi elaborat în diverse feluri, de regulă fiecare manager responsabil al unui compartiment (marketing, vânzări, producţie etc.) elaborează partea care îi revine.

13

Altă posibilitate ar putea fi aceea de elaborare a planului în întregime de către Directorul Executiv al firmei, iar după aceea managerul general realizează revizuirea planului şi emite observaţii pe baza acestuia.

Un aspect important îl constituie elaborarea planului de către personalul firmei şi mai puţin din exterior, datorită gradului de neimplicare în realizarea obiectivelor propuse.

1.5.2. Planul de finanţare al investiţiilor

Finanţarea investiţiilor şi a activelor circulante acoperă, în mare măsură, sfera cerinţelor de finanţare la nivelul unei firme şi are în vedere atât sursele proprii şi pe cele împrumutate, cât şi sursele permanente şi temporare.

Politica de investiţiiCrearea surselor de finanţare pentru imobilizările fixe constituie prima problemă

financiară pentru proiectele de fondare a unei firme, ca şi pentru cele vizând extinderea acesteia sau participaţiile la capitalul altei/altor firme. Participaţiile sunt de două categorii: investiţii de portofoliu şi speculative. ¾ din investiţiile de portofoliu au în vedere procurarea de acţiuni de la o altă firmă, cu intenţia de a extinde interesele firmei participante asupra unui concurrent sau într-un alt domeniu de activitate; urmăresc, de asemenea, procurarea de obligaţiuni (publice sau nu) cu intenţia unei valorificări avantajoase, pe termen lung, a unor disponibilităţi consolidate pentru care nu sunt încă create condiţii pentru o utilizare în interiorul firmei.

¾ din participaţiile speculative sau plasamentele speculative au în vedere valorificarea unor informaţii sau estimări privind conjunctura pieţei, adică evoluţia ei pe termen scurt, ceea ce presupune angrenarea în „jocul” bursei prin cumpărarea/vânzarea de titluri de valoare în scop speculativ. În categoria plasamentelor se include, de asemenea, fără a avea de data aceasta, în mod necesar, caracter speculativ, crearea de depozite bancare la termen, cu intenţia valorificării unor resurse disponibile în limita unei anumite perioade de timp. Termenul de „investiţii” semnifică, stricto sensu, utilizarea unor resurse financiare pentru intrarea în patrimoniul firmei a unor mijloace de producţie fixe (clădiri, construcţii, maşini, instalaţii, echipamente, utilaje etc.) fie prin achiziţie.

Finanţarea investiţiilor şi a activelor circulante fie prin construirea lor propriu-zisă. Am delimitat în acest fel sfera şi obiectul investiţiilor în cadrul sferei mai largi a

plasamentelor şi participaţiilor. Din punct de vedere strict financiar, investiţia este o imobilizare de capital pe termen lung în scopul obţinerii unei rentabilităţi viitoare mai mari. Efectul investiţiei, în forma sa cea mai generală, este creşterea volumului şi calităţii activităţii unei firme.

Decizia de a investi presupune elaborarea unor studii comerciale, tehnice şi financiare care să caracterizeze atât piaţa căreia i se adresează investiţia, cât şi obiectul investiţiei în sine şi rezultatele scontate a se obţine. De aceea, o investiţie presupune proiecte alternative, variante pe multiplele aspect vizate de o astfel de iniţiativă: evoluţia pieţei (preţuri, grad de saturare, apariţia unor produse înlocuitoare sau noi), soluţiile tehnice, soluţiile de amplasament, finanţarea, costurile de investiţie, costurile de exploatare, dinamica pieţelor adiacente (materii prime, utilizări etc.), dinamica pieţei muncii etc.

14

Criterii de alegere a variatelor de investiţie 7

Un criteriu important care permite clasificarea investiţiilor după gradul de rentabilitate este criteriul RRI sau criteriul ratei rentabilităţii interne. Aceasta presupune determinarea ratei rentabilităţii capitalului investit care echivalează cu rentabilitatea ce ar fi obţinută de investitor dacă şi-ar plasa valoarea investiţiei, pe o perioadă de timp egală cu durata de viaţă a proiectului, în sistem de dobândă compusă la o bancă.

Practic această rentabilitate internă se obţine prin egalarea valorii investiţiei cu suma tuturor fluxurilor financiare viitoare actualizate cu rata respectivă care se degajă pe parcursul duratei de viaţă a investiţiei. Astfel:

C=∑t=1

n CF t

(1+i )t+ V

(1+i )n (2)

unde: C – valoarea investiţiei CFt– cash-flow-ul degajat în anul t V – valoarea rezidualăi – rata de actualizare îÎn cazul particular când valoarea cash-flow-rilor degajate este constant iar valoarea reziduală este 0 atunci rata rentabilităţii interne soluţia ecuaţiei în i rezultată mai jos, astfel:

C= ∑t=1

n CF t

(1+i )t+ 0

(1+i )n sau C= CF 1−(1+i )n

i (3)

Aplicarea criteriului RIR este limitată. Dacă întreprinderea are la dispoziţie mai multe proiecte de investire atunci aceasta va alege acel proiect care are rata rentabilităţii interne cea mai mare. Caracterul limitat al acestui criteriu constă în faptul că nu dă nici o referire dacă proiectul este acceptat sau nu. Pentru acceptabilitatea unui proiect de investiţii în practica financiară se utilizează criteriul VAN (valorii actualizate nete). Criteriul VAN permite determinarea profitului actuarial care se degajă din proiectul de investiţii ca diferenţă între suma tuturor fluxurilor viitoare actualizate şi valoarea iniţială a investiţiei.

7 Cucoşel C. – “Finanţele întreprinderii – note de curs”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

15

1.6. INSTRUMENTELE PREVIZIUNII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

 Previziunea financiară pe termen scurt se realizează cu ajutorul bugetelor şi se referă la durata unui exerciţiu (1 an). Aceasta se realizează cu ajutorul bugetului de venituri şi cheltuieli.

1.6.1. Noţiunea şi rolul bugetului de venituri şi cheltuieli 8

Bugetul de venituri şi cheltuieli este programul financiar al firmei cu ajutorul căruia se prevăd veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale activităţii acesteia, fondurile proprii şi cele împrumutate, relaţiile cu agenţii economici, cu salariaţii, vărsămintele la buget etc.

- Pornind de la necesitatea asigurării principiilor universalităţii, echilibriului şi rentabilităţii care trebuie să se afle la baza elaborării şi executării oricărui buget prin BVC se urmăresc următoarele obiective:

-Proiectarea fluxurilor în lei/valută ocazionate de întreaga activitate pentru cunoaşterea şi ţinerea sub control a intrărilor şi ieşirilor de bani şi în final a capacităţii de a onora integral şi la timp plăţile;

- Reflectarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor, proiectarea şi optimizarea capacităţii agenţilor economici de a realiza beneficii;

- Desfăşurarea tuturor resurselor pentru finanţarea nevoilor de dezvoltare, a acţiunilor social-culturale şi a altor acţiuni;

- Evaluarea şi dimensionarea relaţiilor băneşti ale agenţilor economici cu salariaţii proprii, cu bugetul de stat, cu băncile, cu furnizorii, cu alte persoane fizice sau juridice în calitate de debitori sau creditori;

- Proiectarea evoluţiei patrimoniului administrat de agenţii economici prin reflectarea modificărilor ce se estimează în evoluţia şi structura lor.

Bugetul de venituri şi cheltuieli ca urmare a acestor obiective cuprinde două secţiuni importante: programul de producţie, iar bugetul trebuie elaborat într-o stransă corelaţie asigurându-ţi îm felul acesta următoarele cerinţe văzând realizarea gestiunii economice şi autonomia financiară:

- Agenţii economici pentru a putea obţine profit trebuie să asigure cu venituri provenite din activitatea lor toate cheltuielite;

- Determinarea incorectă a profitului realizat din propria activitate prin subevaluarea veniturilor şi “umflarea” cheltuielilor se sancţionează drastic de legislaţia financiară;

- În buget nu pot fi scrise şi aprobate cheltuieli fără stabilirea resurselor din care urmează a fi finanţate;

- Eventualele subvenţii de la bugetul de stat se acordă numai în cazurile prevăzute de lege şi în limitele aprobate;

- Creditele bancare se prevăd în buget numai în limitele şi în condiţiile legate şi numai după negocierea cu băncile.

8 Dumitreanu E. – “Bilanţ contabil”, Editura A, Bucureşti, 1999

16

În procesul de realizare a veniturilor şi de efectuare a chetulielilor, bugetul reprezintă un instrument de analiză şi control, implicit de asigurare a echilibrului financiar al firmei. Convergent şi complementar bugetului se organizează un sistem de contabilizare prin care se urmăreşte şi se controlează în ce măsură realizările efective corespund cu cele planificate, iar pe această bază se fundamentează decizia de corecţie.

În felul acesta, prin buget, ca instrument de conducere, se realizează integrarea activităţilor de planificare, control, urmărire a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare.

O altă trăsătură a bugetului este aceea că pe baza lui se asigură coerenţa activităţilor şi structurilor organizatorice ale firmei pe linia creşterii rentabilităţii şi economisirii resurselor. Analizat din acest punct de vedere, bugetul leagă pe plan financiar verigile componente ale firmei în vederea obţinerii rezultatelor maxime.

Această capacitate a bugetului se întemeiază pe faptul că orice întemeiere de plan sau obiectiv angajat de aceste verigi, inclusiv de către firma luată în ansamblu, trebuie să asigure nivelul de eficienţă şi rentabilitate dimensionate prin buget, Totodată, din punct de vedere metodologic, prin natura şi forma valorică de exprimare a indicatorilor financiari, bugetul pentrite reflectarea sintetică a tuturor fenomenelor şi proceselor economice oricât de variate ar fie ele.

Modalităţile prin care bugetul realizează conţinutul activităţilor şi structurii organizatorice din cadrul firmei este aceea a descentralizării. Fiecare activitate sau ,după caz, structură organizatorică internă a firmei este considerată un centru de venituri şi cheltuieli sau de gestiune la nivelul căruia se planifică pe o anumită perioadă obiectivele financiare, se alocă resursele necesare şi se organizează controlul bugetar.

Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent şi ulterior, ci în primul rând este bazat pe previziunea desfăşurării activităţii, a posibilităţii apariţiei deficienţelor si anomaliilor.9

Totodată firma, în ansamblul său, reprezintă un centru de venituri şi cheltuieli care intră în relaţii economico-financiare cu mediul extern.

Fiecare centru de venituri şi cheltuieli este investit cu autoritatea şi responsabilitatea necesară gestiunii resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor financiare ce revin din bugetul general al firmei. De fapt, factroul care a impulsionat utilizarea bugetului ca instrument de previziune, l-a constituit necesitatea creşterii eficienţei diverselor activităţi sau structuri organizatorice în condiţiile sporirii complexităţii procesului de obţinere a beneficiilor. Ori, prin bugetul de venituri şi cheltuieli de planifică, se coordonează şi se controlează mişcarea variabilelor structurale ale firmei, în vederea potenţării contribuţiei lor la creşterea eficienţei firmei şi la economisirea resurselor alocate.

Generalizând , se poate aprecia că bugetul, în calitatea sa de instrument al previziunii financiare pe termen scurt, are următoarele elemente specifice:

- Integrarea activităţii de plaificare, evidenţă, control a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor;

- Descentralizarea procesului de conducere prin împărţirea activităţii firmei pe centre interne de venituri şi cheltuieli;

9 Cucoşel C. – “Finanţele întreprinderii. Aplicaţii practice şi studii de caz”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

17

- Investirea fiecărui centru cu autoritate şi responsabilitate în gestiunea resurselor alocate pentru realizarea obiectivelor financiare defalcate;

- Abordarea activităţii fiecărui centru prin prisma relaţiei dintre cheltuieli şi venituri, iar pe această bază antrenarea lui la creşterea activităţii firmei şi economisirea resurselor.

1.6.2. Conţinutul (structura) şi funcţiile bugetului de venituri şi cheltuieli

În condiţiile dezvoltării ştiinţei conducerii întreprinderii, bugetul capătă noi valenţe, fiind analizat şi promovat ca instrument de baza al conducerii economico-financiare. Luat în considerare ca un document de planificare, bugetul este folosit pentru a dimensiona, în termeni financiari şi în condiţii de eficienţă economică, alocarea şi utilizarea resurselor întreprinderii. Pe baza lui se planifică pe o anumită perioadă de gestiune, obiectivele de realizart şi cheltuielile necesare pentru înfăptuirea acestora, veniturile de obţinut sau resursele financiare alocate. Tot prin bugetul de venituri şi cheltuieli se stabilesc componenţele şi responsabilităţile cu privire la gospodărirea eficientă a resurselor.

B.V.C. pentru intreprinderi conţine în prezent mai multe părţi sau elemente componente denumite generic secţiuni.

“Formarea şi utlizarea resurselor băneşti” este un document ce reprezintă o sinteză a resurselor proprii grupate în funcţie de provenienţă (disponibilităţi la începutul perioadei – fonduri de dezvoltare, fonduri de rezervă, la alte fonduri – intrări de resurse băneşti – venituri din activitate – alte resurse etc) şi a necesarului total de resurse (pentru finanţarea cheltuielilor de producţie, a cheltuielilor de investiţii, rambursarea creditelor, plata dobânzilor la credite utilizate pentru investiţii, finanţarea acţiunilor social-culturale şi sportive, la plata premiilor cuvenite salariaţilor, la plata impozitului pe profit, participarea la profit a angajaţilor, plata dividendelor de către întreprindere, vărsăminte la buget din profitul net, majorarea fondului de rezervă etc).

După cum se observă mai sus, detalierea necesarului de resurse în funcţie de natura cheltuielilor şi plăţilor proiectează modalităţile de asigurare a echilibrului bănesc necesar, fie prin stoparea cheltuielilor la resursele proprii. fie dacă acesta nu este posibil, prin angajarea unor resurse din afară. Diferenţa dintre volumul resurselor proprii şi necesarul total de resurse evidenţiază în final excedentul (+) sau deicitul (-) de resurse băneşti prevăzându-se şi posibilităţile de acoperire a eventualului deficit de resurse din credite bancare şi alte împrumuturi, separate pentru producţie şi separate pentru investiţii, alocaţii de la bugetul public naţional, subvenţii etc.

În procesul de elaborate şi de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli unităţile vor urmări necondiţionat respectarea principiilor de eficienţă maximă şi a echilibrului financiar. În acest scop, se folosesc formularele prevăzute de actele normative în vigoare, precum şi formularele specifice proprii sau solicitate de ministere, după caz, în funcţie de necesităţi, îndeosebi pentru fundamentarea veniturilor, a costurilor de producţie şi a subvenţiilor ce urmează a fi primite.10

“Veniturile, cheltuielile şi profitul” este un document de previziune financiară care pune în corelaţie totalul veniturilor din diferite surse de activitate curentă, din

10 Normele metodologice nr. 181061/28.03.1995 privind întocmirea b.v.c. de către regiile autonome şi societăţiile comerciale cu capital de stat

18

eventualele subvenţii din activitatea de export, alte venituri şi cheltuieli aferente veniturilor – cele evidenţiate în costuri, cele suportate direct din venituri, TVA, profit impozabil, impozitul pe profit, profitul net şi repartizarea profitului etc.

Documentul este însoţit de altul numit “Date informative” care precizează volumul activităţii. costurile aferente volumului de activitate pe total şi defalcare pe elemente primare de cost ( materii prime, amortizarea mijloacelor fixe, salarii etc).

Următoarea anexă vine să detalieze “cheltuielile neevidenţiate în costuri care se scad din venituri”. Ca element mai important de precizat cu privire la aceste cheltuieli este faptul că în structura acestora au fost incluse unele categorii noi, generate de acţiunile reglementate de “Legea privind impozitul pe profit” ca de exemplu:

a) sume plătite pentru cercetarea ştiinţifică neincluse în costurile de producţie sau cheltuielile de circulaţie;

b) prelevări la fondul de rezervă şi alte fonduri speciale;c) prevederi din anii precendenţi nerecuperate până la data determinării profitului

impozabil ;d) prelevări sau donaţii în scopuri umanitare;e) sprijinirea activităţilor sociale, cultural, sportive etc;

Un document distinct este destinat “Fondului de rezervă” evidenţiindu-se pe de o parte sursele de constituire:

- disponibil la începutul anului- prelevări din profit (venituri) în cursul anului-alte surse: excedentul obţinut din vânzarea acţiunilor la cursul favorabil;

diferenţele favorabile rezultate din reevaluarea stocurilor, etc.Pe de altă parte plăţile efectuate din acest fond sau micşorarea acestuia din diferite

cauze în final fiind posibil să se determine soldul fondului la sfârşitul perioadei, precum şi ponderea sa faţă de capitalul social.

Un alt document anexă la BVC se referă la “Fondul de dezvoltare” în care sunt inserate sursele de finanţare a investiţiilor şi anume: sume de valorificare a mijloacelor fixe scoase din funcţiune, amortizarea mijloacelor fixe obţinută din vânzarea acestora, sume din profit destinate fondului de dezvoltare, alte surse ( sumele echivalente reducerii impozitului aferent profitului utilizat pentru investiţii). În acelaşi timp în acest document sunt prevăzute destinaţiile ce se acordă “fondului de dezvoltare” respectiv cheltuielile pentru investiţii:

- rambursarea creditelor - plata comisioanelor bancare- plata dobânzilor la creditele utilizate-resursele proprii rămase pentru finanţarea investiţiilor; în felul acesta

determinându-se excedentul sau deficitul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor de investiţii, pentru aceasta din urmă prevăzându-se şi posibilitatea de utilizare de credite bancare sau alocaţii de la bugetul de stat.

Compararea resurselor cu cheltuielile se realizează prin sumele acordate din veniturile obţinute asemenea acţiunilor sau din subvenţii de la bugetul de stat.Ţinând seama de fluxurile financiare existente în mod necesar între finanţele la nivel de întreprindere şi finanţele concentrate la nivelul Bugetului de Stat”se prezintă într-o anexă distinct intitulată “corelaţii cu Bugetul de Stat”.

19

Ultimele două documente anexate la buget sunt” încasări şi plăţi în valută” (etse vorba de încasări în valută din vânzarea mărfurilor, executarea de lucrări, prestări de servicii, cota din veniturile nete în valută rămasă la dispoziţia unităţii, comisioane în valută etc) şi “rambursarea împrumuturilor externe (interne) garantate de stat”( reflectă pe de o parte soldul împrumuturilor şi dobânzi nerambursate la începutul perioadei şi ratele de plată scadente în cursul perioadei, iar pe de altă parte rambursarea obligaţiilor reprezentând credite pentru investiţii precum creditele pentru exporturi şi lucrări executate în străinătate).

Funcţiile Bugetului de Venituri şi Cheltuieli

Bugetul de venituri şi cheltuieli îndeplineşte mai multe funcţii: de planificare financiară, de control al execuţiei financiare, de asigurare a echilibrului financiar al firmei.11

Funcţia de planificare are la bază planul financiar al unităţilor economice cu ajutorul căruia se previzionează nivelurile de resurse, fondurile şi cheltuielile pentru toate activităţile economico-sociale desfăşurate în întreprindere; prin el se dimensionează veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale firmei privind activitatea de exploatare, resursele şi cheltuielile pentru investiţii, resursele şi cheltuielile pentru mijloace circulante, alte resurse şi cheltuieli precum vărsămintele la Bugetul de Stat. Această funcţie e atribuită expres de legislaţia de la noi.

Elaborarea bugetului se face de către organul de conducere colectivă a firmei si se aprobă de Adunarea Generală a Acţionarilor. Ca plan financiar B.V.C. se găseşte într-o relaţie indisolubilă cu planul de dezvoltare economico-socială şi cu sistemul planurilor generale ale firmei.

Funcţia de control se manifestă în procesul de execuţie financiară când se angajează şi se efectuează cheltuieli, se obţin venituri ca rezultate ale propriei activităţi, se constituie fonduri din resurse interne sau se alocă prin destinaţiile legale.

Controlul de gestiune atrage atenţia, atunci când este cazul, detectează riscurile, evită exclusivităţile, implică şi validează tot ceea ce ţine de atragerea şi utilizarea resurselor. Controlul bugetar se manifestă printr-o prezenţă activă în diferitele structuri de conducere ale firmei, indicând consecinţele evaluate în cirea ale evenimentelor şi deciziilor. 12

Bugetul dă expresie organizatorică funcţiei de control a finanţelor şi se interrelaţionează cu controlul financiar preventiv. Bugetul se transformă prin această funcţie într-o pârghie cu caracter operant de întărire a ordinii în mânuirea fondurilor firmei, şi sporeşte răspunderea celor investiţi cu autoritatea de a angaja cheltuieli pe seama patrimoniului firmei. Această funcţie se exercită prin urmărirea şi analiza modului de execuţie a bugetului prin care se asigură cunoaşterea modului de asumare şi de îndeplinire a sarcinilor bugetare, determinarea abaterilor de la indicatorii planificaţi, identificarea cauzelor, stabilirea măsurilor de luat, precum şi compartimentele care trebuie să acţioneze pentru îmbunătăţirea activităţii economico-financiare a firmei. Această funcţie se poate realiza cu uşurinţă prin intermediul unui sistem informaţional.

11 Barr M. – “Guide to budgets and financial management”, Editura Joseph Bass, USA, 200212 Toma M. – “Finanţe şi gestiune financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1998

20

Tabelul 1. Matricea de evaluare a rezultatului controlului bugetar

(Sursa: Ion Stancu – “Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi gestiunea financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1997)

Funcţia de instrument de echilibru financiar. Bugetul este folosit în stăpânirea relaţiilor dintre venituri şi cheltuieli. Echilibrul financiar „reflectă asigurarea resurselor financiare necesare pentru îndeplinirea obiectivelor şi acţiunilor de planificare, şi, implicit, respectarea obligaţiilor de plată către terţi”. Acest echilibru trebuie realizat prin buget atât din punct de vedere dimensional – pe total cheltuieli şi venituri la nivel de firmă - , cât şi structural – pe fiecare categorie de cheltuieli şi venituri şi pe fiecare verigă organizaţională.

În concluzie, bugetele au menirea de a trasa, cu multă grijă, îndeosebi în ceea ce priveşte cheltuielile. Evenimentele viitoare vor jalona traseul acestor cheltuieli (şi venituri), traseu care va respecta mai mult sau mai puţin ruta trasată. 1.6.3. Clasificarea bugetului de venituri şi cheltuieli

În practică se poate face o clasificare a bugetelor de venituri şi cheltuieli după mai multe criterii precum:

a) concepţia care stă la baza bugetării veniturilor şi cheltuielilorb) obiectivul activităţii bugetarec) perioada pentru care se bugetează veniturile şi cheltuieliled) după sfera de cuprindere a activităţii bugetaree) variaţia cheltuielilor şi veniturile bugetare

a) În raport cu această concepţie, bugetele de venituri se clasifică în:- bugetul de tip financiar potrivit căruia veniturile reprezintă intrări în sistemul

condus în calitate de fonduri alocate în vederea acoperirii cheltuielilor care reprezintă

21

ieşirile din sistemul condus. Bugetul este utilizat ca instrument de management jucând rolul de “regulator” sau de “feedback” a cheltuielilor în funcţie de resursele bugetare alocate. Ecuaţia matematică a acestui tip de buget se reprezintă astfel:

± DC = Fd. a - Ch. E (4)

în care:- ± DC – economii (+) sau depăşiri (-) ale cheltuielilor bugetate;- Fd. a – fonduri alocate- Ch. E – cheltuieli efective- bugetul de tip economic este bugetul potrivit căruia cheltuielile reprezintă intrări

în sistemul condus în calitate de consumuri de resurse necesare realizării veniturilor care reprezintă ieşiri din sistemul condus. Bugetul este utilizat ca instrument de management jucând rolul de „regulator” sau „feedback” a maximizării rezultatelor economico-financiare ca diferenţe între venituri şi cheltuieli.

Ecuaţia matematică a acestui tip de buget se prezintă astfel:

± R = V – Ch (5)

în care:- ±R –profit (+) sau pierdere (-)- V - venituri- Ch – cheltuieli- bugetul de tip bănesc conform căruia încasările reprezintă intrări în sistemul

condus, iar plăţile ieşiri din sistemul condus. Ecuaţia matematică a acestui tip de buget este:

± T = I – P (6)

în care:- ± T – excedentul (+) sau deficitul (-) de trezorerie- I – încasări- P – plăţi

b) În funcţie de cel de-al doilea criteriu avem:- bugete de venituri şi cheltuieli, respectiv bugete numai de venituri sau numai de

cheltuieli operaţionale prin care se evaluează veniturile şi/sau cheltuielile generate de fabricarea unui produs, lucrare, serviciu. Ele se mai numesc şi bugete proiect sau programare de activităţi.

De regulă, bugetul de venituri şi cheltuieli pentru a putea oferi date şi informaţii suplimentare cu privire la activitatea desfăşurată are două componente suplimentare:

- componenta „Repartizarea profitului net”- componenta „Principalii indicatori economico-financiari” - bugete de venituri şi cheltuieli, respectiv bugete numai de venituri sau numai de

cheltuieli funcţionale care evaluează veniturile şi/sau cheltuielile generate de principalele

22

funcţii, activităţi, subactivităţi ale unei unităţi patrimoniale ca de exemplu: comercială, producţie administrativă etc.

c) În funcţie de factorul timp avem:- bugete de venituri şi cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru

cheltuieli periodice. Ele sunt elaborate şi au o perioadă de valabilitate de regulă un an calendaristic având o defalcare trimestrială şi/sau lunară;

- bugete de venituri şi cheltuieli, fie numai pentru venitrui, fie numai pentru cheltuieli glisate (conturi). Ele presupun actualizarea veniturilor şi/sau cheltuielilor ori de câte ori apar schimbări în cerinţele perioadei curente sau a celor următoare.

d)După sfera de cuprindere:- bugete de venituri şi cheltuieli generale, care se întocmesc pe ansamblul

activităţilor unei unităţi patrimoniale- bugete de venituri şi cheltuieli parţiale, care se întocmesc pe diferite segmente

ale activităţii unei unităţi patrimoniale.

e) În funcţie de variaţia veniturilor şi cheltuielilor care are loc în raport cu volumul de activitate programate avem:

- bugete de venituri şi cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru cheltuieli statistice (constante sau fixe) care sunt influenţate de volumul activităţii programate şi variabile care sunt direct proporţionale cu volumul activităţii programate;

- bugete de venituri şi cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru cheltuieli flexibile în care veniturile şi/sau cheltuielile sunt dimensionate în funcţie de diferite praguri de activitate sau de utilizarea capacităţilor de producţie.

23

CAPITOLUL 2. CONCEPTE ŞI STRUCTURI BUGETARE

2.1. SISTEMUL BUGETAR AL ÎNTREPREINDERII

Prin bugetare se stabileşte afectarea resurselor şi responsabilităţilor pe fiecare centru de activitate. Bugetul este deci previziunea cifrată a afectărilor de resurse şi a asigurărilor de reponsabilităţi pentru realizarea obiectivelor întreprinderii în condiţii rentabile.

Controlul bugetar urmăreşte desfăşurarea efectivă a gestiunii pentru atingerea obiectivelor fixate. Prin controlul bugetar se compară, permanent, rezultatele reale ale gestiunii cu previziunile cifrate în bugete, în scopul stabilirii cauzelor abaterilor, informării conducerii şi luării măsurilor corective necesare.13

Coerenţa unui sistem bugetar se asigură prin respectarea unor principii de elaborare şi funcţionare a acestuia:

a) principiul totalităţii, care impune acoperirea, pe cât posibil, a tuturor activităţilor întreprinderii într-o coordonare care să asigure echilibrul între diferitele servicii funcţionale şi operaţionale. Aplicarea acestui principiu trebuie însă să armonizeze relaţia contradictorie între completudinea sistemului bugetar şi costurile mai ridicate ale unui sistem complet; b) principiul suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate din întreprindere. Un buget este întotdeauna sub autoritatea unui responsabil de activitate;

c) principiul menţinerii solidarităţii între departamentele şi al concordanţei cu politica generală a întreprinderii. Sistemul bugetar trebuie să îndepărteze tendinţa de supraevaluare a importanţei unor compartimente în detrimentul altora şi să contribuie la realizarea cât mai eficace a obiectivelor strategice ale întreprinderii; d) principiul supleţei într-un cadru economico-social din ce în ce mai încărcat de constrângeri. Un buget trebuie să permită adaptarea la modificările mediului, la noile informaţii privind evoluţia variabilelor economice exogene etc; e) principiul cuplării cu politica de personal pentru a determina o motivaţie şi o adeziune ale personalului, conforme cu obiectivele strategice urmărite. Acestea sunt realizabile printr-un sistem de incitare de tip penalităţi/recompense cât mai obiectiv posibil (reduceri de salarii, retrogadări, concedieri etc), cât şi prin printr-un climat informal şi cultural intern, compatibil cu menţinerea şi consolidarea prestigiului firmei.

Cheia succesului bugetelor şi controlului bugetar o reprezintă, în cele din urmă, bunul simţ, diplomaţia şi încrederea manifestate în conducerea întreprinderii.

Periodicitatea cea mai des întâlnită a elaborării bugetelor este cea anuală, dar sunt bugete cu periodicitate mai mare de un an (cel al investiţiilor), dar şi cu periodicitate mai mică de un an (cel al trezoreriei). Regula este ca periodicitatea bugetului să fie superioară celei a ciclului de activitate analizată.

Pentru bugetele anuale (al vânzărilor, al producţiei etc) operaţiunile de elaborare a lor vor începe în luna septembie dinaintea anului de plan, întrucât procedura durează 3-4 luni.

Ciclul de elaborare a bugetelor poate fi descompus în patru faze:

13 Dury C. – “Management Accounting for business decisions”, Editura Thomson learning, Londra, 2001

24

1) identificarea obiectivelor întreprinderii, pentru anul de plan, ce decurg din planul general strategic de 3-5 ani;

2) realizarea de studii pregătitoare privind piaţa factorilor de producţie şi piaţa de desfacere, concurenţa, investiţiile, privind condiţiile sociale etc.

3) elaborarea de prebugete (proiect de bugete), ca rezultat al testării diferitelor scenarii şi al negocierii lor între diferitele compartimente şi cu conducerea generală a întreprinderii;

4) întocmirea şi aprobarea bugetelor întreprinderii, cu detalieri pe segmente de piaţă, pe subunităţi şi pe perioade operative de gestiune (lună, trimestru etc).

Figura 1. Schema legăturii dintre bugetele întreprinderilor

(Sursa: Corneliu Russu – „Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii”,Editura Expert, Focşani, 1994)

Notă: A – Bugetele de capital B – Bugetele de exploatare C – Bugetele financiare

2.2. TIPURI DE BUGETE

Politica financiară a unei întreprinderi nu se poate stabili în afara unei activităţi de previziune, de planificare finaciară. Din punct de vedere al perioadei de timp se distinge, în general, între previziunea pe termen lung şi cea pe termen scurt.

Bugetul de venituri şi cheltuieli reprezintă în practica economică din România instrumentul principal de programare a rezultatelor financiare, precum şi a fondurilor necesare.

Principiile urmărite necondiţionat în elaborarea şi execuţia bugetului bugetului de venituri şi cheltuieli sunt eficienţa maximă şi echilibrul financiar.

Rolul lui este de:- a reflecta modul de formare, administrare şi utilizare a mijloacelor financiare;

25

- a asigura furnizarea informaţiilor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea agentului economic.

Agenţii economici, care sunt obligaţi să întocmească acest document, au statut fie de regie autonomă, fie de societate comercială la care statul român are aport de capital social. Agenţii economici cu capital privat pot adopta în mod corespunzător acest sistem de programare.

Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, cu defalcare pe trimestre şi se compune din următoarele formulare:

Figura 2. Componenţa bugetului de venituri şi cheltuieli

(Sursă proprie)

Orice întreprindere este supusă unor limite ale activităţii sale. Aceste limite sunt numite „ştrangulări” de care trebuie să se ţină seama, în primul rând, în elaborarea bugetelor. Având fixate aceste limite ale vânzărilor şi ale aprovizionărilor, întreprinderea va începe elaborarea bugetelor sale cu cel supus celei mai strânse „gâtuiri”: producţia, vânzările sau aprovizionările. Aceste este denumit „Bugetul Pilot”. 14

2.2.1. Bugetul activităţii generale

14 Stancu I. – “Finanţe”, Editura Economică, Bucureşti, 2002

26

Bugetul de venituri şi cheltuieli

Acest formular evidenţază rezultatul net al exerciţiului ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale aferente activtăţilor din care provin veniturile. Echilibrul poate fi considerat ca realizat atunci când cheltuielile totale nu depăşesc veniturile. Această situaţie nu asigură însă îndeplinirea cerinţei privind respectarea principiului eficienţei maxime şi obţinerea resurselor pentru dezvoltarea întreprinderii.

Relaţia de bază a formularului este:

Rezultatul net al exerciţiului = Venituri totale – Cheltuieli totale (7)

Pentru a completa formularul se fac următoarele precizări: 15

Veniturile totale sunt grupate în:a) venituri din exploatare, şi anume:

- venituri din vânzarea produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale, mărfurilor;

- venituri din lucrări şi servicii prestate, studii şi cercetări, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, activităţi diverse;

- sume prevăzute a se primi drept subvenţii pentru produse şi activităţi, diferenţe de preţ şi tarif, transferuri conform actelor normative în vigoare;

b) venituri financiare – provenind din participaţii, alte imobilizări financiare, creanţe imobilizate, titluri de plasament, diferenţe de curs valutar, dobânzi, alte venituri financiare;

c) venituri excepţionale – au ca sursă fie operaţiuni de gestiune (bunuri rezultate din dezmembrarea imobilizarilor corporale), fie operaţiuni de capital (venituri din vânzarea activelor imobilizate).

Cheltuielile aferente activităţilor care determină veniturile programate a se realiza în cursul exerciţiului financiar se clasifică în:

a) cheltuieli financiare pentru exploatare, şi anume:- cheltuieli materiale;- cheltuieli de personal;- cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele;- cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;

b) cheltuieli financiare – privesc titlurile de plasament cedate, dobânzile; cheltuieli din diferenţe de curs valutar, alte cheltuieli financiare;

c) cheltuieli excepţionale – legate fie de operaţiuni de gestiune (despăgubiri, amenzi şi penalităţi, donaţii şi subvenţii acordate, pierderi provenite de la debitori diverşi) fie de operaţiuni de capital ( reprezentând active cedate);

d) rezerve legale;e) acoperirea pierderilor din anul precedent;f) impozitul de profit.

2.2.2. Bugetul activităţii de producţie

15 Ordin 596/1995 de aprobare a Normelor Metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către regiile autonome şi societăţiile comerciale cu capital de stat

27

Prin acest formular al bugetului de venituri şi cheltuieli este pus în evidenţă rezultatul activităţii întreprinderii: profit sau pierdere.

Rezultatul activităţii de producţie apare ca diferenţă între producţia marfă şi costul de producţie aferent acesteia.

Producţia marfă Rezultate = la preţurile de - Costul de producţie (8)

(profit/pierdere) livrare preconizate

Producţia marfă cuprinde produsele finite, semifabricate din producţie proprie, lucrări şi servicii terminate (recepţionate) executate pentru terţi, inclusiv pentru sectorul de investiţii, la preţurile de livrare preconizate. Pentru ca producţia să se desfăşoare continuu este nevoie de existenţa stocurilor. În activitatea curentă pe care o desfăşoară orice întreprindere este nevoie de materii prime, materiale care puse în operă se concretizează în produse finite care apoi se valorifică. 16

Costul de producţie se stabileşte prin însumarea cheltuielilor aferente producţiei marfă-materii prime şi materiale; combustibil, energie şi apă, amortizarea imobilizărilor corporale; lucrări şi servicii executate de terţi; salarii personal; asigurări şi protecţie socială; alte cheltuieli.

Unităţile patrimoniale care, în condiţiile reglementărilor în vigoare, prin buget propun subvenţii de la bugetul de stat vor anexa la acest formular următoarele fundamentări:17

- fundamentarea costurilor de producţie;- fundamentarea costului unitar al produselor;- fundamentarea cheltuielilor indirecte de producţie;- fundamentarea cheltuielilor generale de administraţie;- fundamentarea subvenţiilor;- fundamentarea cheltuielilor de protocol, reclamă, publicitate.

2.2.3. Bugetul activităţii de trezorerie

Acest formular reprezintă o sinteză a resurselor proprii grupate în funcţie de provenienţă, precum şi destinaţia resurselor pe principalele activităţi care generează cheltuieli şi plăţi. Scopul îl constituie stabilirea modalităţilor de asigurare a echilibrului necesar desfăşurării activităţii în condiţii normale.

Formularul nu reflectă disponibilităţile de mijloace băneşti la începutul perioadei, cuprinse sub această formă funcţională de rotaţia mijloacelor circulante care a avut loc în perioadele precedente. Angajarea acestor disponibilităţi în acoperirea necesarului de resurse pe perioada proiectată ar presupune concomitent prevederea în această parte a formularului de cheltuieli care să reflecte creşterea faţă de începutul perioadei a altor elemente de mijloace circulante (stocuri şi alte active) sau plata unor obligaţii existente la începutul perioadei. Astfel de modificări, în structura mijloacelor circulante, fără

16 Hada T. – “Finanţele agenţilor economici din România”, Editura Intelcredo, Deva, 199917 Ordin 596/1995 de aprobare a Normelor Metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către regiile autonome şi societăţiile comerciale cu capital de stat

28

modificarea volumului total al acestora, nu influenţează excedentul sau deficitul de resurse pe perioada proiectată şi – ca urmare – nu sunt reflectate nici în modelul de buget.

Comarând resursele proprii cu necesarul de resurse rezultă, după caz, un excedent sau un deficit la nivelul resurselor.

Excedent (+) = resurse proprii – necesar de resurse (9)Deficit (-) = necesar de resurse – resurse proprii

În caz de deficit se procedează la identificarea modalităţilor de acoperire a acestuia prin credite sau alte împrumuturi, subvenţii pe produse şi activităţi şi alocaţii pentru investiţii.

În cadrul resurselor proprii sunt evidenţiate distinct:-disponibilităţile la începutul perioadei – fond de dezvoltare, rezerve şi alte

fonduri;- resursele aferente perioadei – venituri financiare, venituri excepţionale şi alte

resurse.Necesarul de resurse este stabilit pe tipuri de operaţiuni, şi anume:- operaţiuni de finanţare a cheltuielilor de exploatare, chletuielilor financiare,

cheltuielior excepţionale şi imobilizările corporale şi necorporale;- operaţiuni de rambursare a creditelor;- operaţiuni de majorare a rezervelor;-operaţiuni legate de relaţia cu bugetul statului sau bugetele locale (impozit pe

profit şi vărsăminte la bugetul de stat sau bugetele locale);- operaţiuni în legătură cu acţionarii, managerii şi salariaţii întreprinderii ( plata

dividendelor, cota managerului, participarea la profit a salariaţilor).

Figura 3 Schema de elaborare a bugetului de trezorerie

(Sursa: Vintilă Georgeta – „Gestiunea Financiară a întreprinderii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000)

29

Bugetul de trezorerie mai trebuie să cuprindă separat fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare cum ar fi:18

- venituri în numerar din emisiunea de acţiuni pentru achiziţionarea sau răscumpararea acţiunilor întreprinderii;

- plăţi în numerar către acţionari pentru achiziţionarea sau răscumpărarea acţiunilor întreprinderii;

- venituri în numerar din emisiunea de bonuri de tezaur, obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi pe termen scurt sau lung;

- rambursări în numerar a unor sume împrumutate;- plăţi în numerar ale locatarului pentru deducerea obligaţiilor legale de

operaţiunile de leasing financiar.

2.2.4. Bugetul activităţii de încasări şi plăţi în valută

Acest formular este specific agenţilor economici care efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi în valută şi se completează în mii dolari SUA. Programarea şi reglarea (prin credite) a capacităţii de plată în valută a întreprinderii constituie scopul acestui formular. În termenii echilibrului, disponibilităţile în valută la începutul anului, la care se adaugă încasările în cursul anului, trebuie să acopere plăţile în valută aferente exerciţiului. Din această relaţie, prin diferenţă, poate rezulta un disponibil la sfârşitul exerciţiului financiar:

Disponibil Disponibil Încasări Plăţila sfârşitul = la începutul + în cursul – în cursul (10)

anului anului anului anului

Încasările din cursul anului pot proveni din:- activitatea de bază – export direct, executări de lucrări în străinătate, la furnizorii

de mărfuri la export sau beneficiarii de mărfuri din import, alte operaţiuni externe;- valută cumpărată de la băncile comerciale;- dobânzi bancare încasate pentru depozite în valută.

Plăţile în valută în cursul exerciţiului financiar sunt generate de:a) importuri realizate pentru investiţii proprii, materii prime, materiale,

subansambluri destinate consumului propriu şi alte bunuri destinate vânzării;b) alte cheltuieli legate de reprezentarea în strainătate, reclamă şi publicitate,

deplasări în străinătate, restituirea creditelor primite, dobânzi bancare plătite pentru credite bancare primite, alte cheltuieli prevăzute de lege, valuta vândută băncilor comerciale.

2.2.5. Bugetul activităţii de investiţii

18 Mihăilescu I. – “Managementul financiar al întreprinderii”, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2000 pag 112

30

Prin întocmirea acestui formular se urmăreşte stabilirea surselor de acoperire a cheltuielilor pentru investiţii. Relaţia de bază a formularului o constituie compensarea resurselor proprii pentru finanţarea investiţiilor cu cheltuielile pentru investiţii.

Resurse proprii Cheltuieli Excedent (+) = pentru finanţarea - pentru investiţii (11)

investiţiilor

Cheltuieli Resurse proprii Deficit (-) = pentru investiţii – pentru finanţarea (12)

investiţiilor

Dacă rezultă deficit se identifică modalităţile de acoperire a acestuila în aşa fel încât cerinţa echilibrului să fie satisfăcută. Resursele de acoperire a deficitului provin din:

- credite şi alte împrumuturi;- alte surse;- alocaţii de la buget sau din fondul special pentru investiţii.Pentru com pletare se face precizarea că, bugetul de investiţii cuprinde:19

- disponibilul fondurilor de dezvoltare;- sume obţinute din valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea

imobilizărilor corporale, mai puţin cheltuielile efectuate şi impozitul aferent;- diferenţa dintre veniturile încasate din vânzarea încasate din vânzarea activelor

sau a mijloacelor fixe minus cheltuieli ocazionale, valoarea rămasă neamortizată şi nerecuperarea şi imozitul pe profit aferent;

- cota de 50% din reducerea impozitului pe profit aferentă sumelor reinvestite, precum şi alte prevederi legale;

Pentru investiţiile prevăzute a se finanţa din credite externe garantate de stat, alocaţii de la bugetul de stat şi fonduri speciale, se va anexa lista de investiţii în care se înscriu numai obiectivele de investiţii ale căror documentaţii tehnico-economice au fost elaborate şi aprobate potrivit dispoziţiilor legale.

2.2.6. Împrumuturile garantate de stat. Rezervele. Repartizarea profitului. Pricipalii factori economico-financiari.

a) Împrumuturile garantate de stat

Acest formular se completează pentru fiecare împrumut, la extern şi la intern, garantat de stat, exprimat atât în moneda de contract, cât şi în milioane lei. Datoria efectivă la sfârşitul exerciţiului financiar se stabileşte pe baza relaţiei:

Datoria efectivă Datoria efectivă Intrări Rambursări la sfârşitul = la începutul + din - de capital (13)

19 Ordin 596/1995 de aprobare a Normelor Metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către regiile autonome şi societăţiile comerciale cu capital de stat

31

perioadei perioadei împrumuturi

b) Rezervele

Formularul se completează pe feluri de rezerve şi, în cadrul acestora, pe fonduri constituite conform actelor normative. Sunt evidenţiate distinct rezervele legale, cele statutare şi alte rezerve. Pentru fiecare fond se stabileşte soldul la sfârşitul perioadei pe baza relaţiei:

Sold = Resurse - Utilizarela sfârşitul perioadei total total (14)

c) Repartizarea profitului

Acest formular cuprinde repartizarea profitului net pe diferite destinaţii, astfel:20

- sumele repartizate la rezerve;- sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;- dividende;- alte repartizări.Din profitul societăţii se va prelua, în fiecare an, 5% pentru formarea fondului de

rezervă legală, până ce acesta va atinge minimum a cincia parte din capitalul social.Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micşorat din orice cauză, va fi

completat, cu respectarea prevederilor aliniatului de mai sus. De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma prevăzută la primul aliniat, excedentul obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor. 

d) Principalii indicatori economico-financiari

Formularul conţine un număr de 17 indicatori. În funcţie de domeniul de activitate, agenţii economici pot calcula anumiţi indicatori specifici.

Pe baza acestor indicatori se programează, urmăreşte şi analizează activitatea agenţilor economici. Stabilirea acestor indicatori pentru perioade viitoare permite managerilor evidenţierea unor aspecte cum sunt:

- capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor de plată exigibile – prin calcularea indicatorilor de lichiditate (lichiditatea globală, lichiditatea intermediară, lichiditatea imediatâ);

- rentabilitatea – prin stabilirea indicatorilor rentabilităţii economice şi financiare;- raportul resurse proprii/resurse străine, în finanţarea activităţii – pe baza

indicatorilor: securitate financiară, solvabilitate patrimonială, rata autonomiei financiare, gradul de îndatorare;

20 Conform pct. 304 din Reglementările contabile conforme cu Directiva aIVa a Comunităţilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009

32

- relaţiile cu clienţii şi furnizorii – reflectate de stabilirea indicatorilor: perioada de recuperare a creanţelor şi perioada de rambursare a datoriilor.

Nivelurile indicatorilor au rol de obiective orientând deciziile echipei manageriale.

Asigurarea echilibrului financiar este un scop al previziunii financiare şi o condiţie pentru supravieţuirea şi dezvoltarea economică a unei întreprinderi.

33

CAPITOLUL 3. FUNDAMENTAREA ŞI EXECUŢIA BUGETULUI DE VENITURI ŞI CHELTUIELI LA SC. HEALTHY SRL.

3.1. SCURTĂ PREZENTARE A SC. HEALTHY SRL.

SC. Healthy este o societate cu răspundere limitată, principala sa activitate fiind comerţul cu ridicata nespecializat. Aceasta are sediul în Bucureşti, strada Ion Vidu, nr. 87.

Societatea a fost înregistrată la Registrul Comerţului Bucureşti în luna octombrie 1992, dar abia în 1993 s-a înregistrat marca Healthy.

În anul 1994 firma a avut o cifră de afaceri de 66.500$ cu 8 angajaţi ; a început activitatea de comercializare a ceaiurilor marca proprie Healthy cu 12 sortimente. În 1995 s-a dat în folosinţă o Moară industrială de faină la Les, judetul Argeş, proprietate Healthy, angajaţi 15, cifra de afaceri 250.000$,în luna noiembrie s-a făcut primul export de făină sub marca Healthy către Rusia.

În perioada 1996-2000 a avut loc extinderea portofoliului de ceaiuri la 28 de sortimente ,extinderea distribuţiei cu vânzare în toate regiunile din România şi pe toate canalele: farmacii, comerţ traditional, Key Account, distribuţia produselor se face prin intermediul firmei Area Impex, firmă din grup cu contracte cu reţele retail, prezente în România.

În 2000 s-a înregistrat marca Good cu 15 sortimente iar în perioada 2001-2008 s-a dezvoltat marca Healthy pe Conserve de Legume şi Fructe, dezvoltarea mărcii a continuat şi pe categoria alimentelor de bază: Făină Healthy, Griş Healthy, Ulei Healthy şi Oţet Healthy, contracte şi prezenţă a mărcii Healthy în Metro, Carrefour, Selgros, Kaufland, Profi,Peny. Cifra de afaceri în creştere, la finele anului 2008 firma înregistrând o creştere semnificativă atât ca rentabilitate cât şi ca imagine.

În anul 2009 portofoliul mărcilor proprii Healthy şi Good depăşeste 60 de produse, din luna iulie a început activitatea comercială de distribuţie a produselor Food şi Benkley, creşterea vânzărilor şi extinderea sortimentaţiei pe cele două mari categorii, conserve şi ceaiuri, implementarea unei politici de vânzare pe toate canalele naţionale existente în România : Key Accounts, distribuţie directă, distribuţie indirectă, la finele anului 2009 firma a cunoscut o creştere semnificativă, având 150 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 12.350.000 Euro.

Societatea a fost înfiinţată de doi asociaţi fiind vorba de fraţii Crişan Alin şi Crişan Andreea care în octombrie 2008 hotărăsc cooptarea în societate a dlui Popescu Emil prin cesionarea gratuită a tuturor părţilor sociale deţinute de aceştia. Astfel dl. Popescu Emil devine asociat unic şi administrator în baza încheierii judecătoreşti cu nr. 8950/15.10.2008.

În iulie 2009 dl. Popescu Emil cooptează în societate pe dna. Jura Crina cesionându-i toate părtile sociale. Astfel prin încheierea judecătorească cu nr. 9369/10.07.2009 acesta devine asociat unic şi administrator.

La data de 07.05.2010 se modifică acţionariatul societăţii SC Healthy SRL componenţa sa fiind următoarea:

34

Tabelul 2. Acţionariatul societăţii SC. Healthy SRL.

Acţionari Asociaţi

Persoane fiziceNr. acţiuni sau părţi sociale

Valoare (mii lei) Pondere (%)

Jura Crina 399 3990 92.36%Cop Corneliu 9 90 2.83%Vladaru Bogdan 9 90 2.83%Fira Emilian 3 30 0.69%Gore Petru 3 30 0.69%Iacob Renate 3 30 0.69%Muresan Angel 3 30 0.69%Copoi Ana 3 30 0.69%Kiss Mara 3 30 0.69%

(Sursa : documente interne BRD)

De la înfiinţare până în prezent nu s-au produs modificări în ceea ce priveşte valoarea capitalului social.

- Activitatea economică

Relaţia comercială cu Food Romania a început în luna iulie a anului 2009. De la momentul respectiv până în prezent Healthy a reuşit să dezvolte business-ul Food în pofida tendinţelor de scădere a pieţei în contextul crizei economice. Aria de distribuţie s-a extins de la cele cinci judeţe acoperite la momentul semnării contractului de distribuţie cu Food (Arad, Bihor, Cluj, Timiş, Caraş-Severin) la zece judete în prezent (Dolj si Mehedinţi – nov. 2009 ; Satu Mare, Maramureş, Bistriţa – apr. 2010).

Strategia de viitor este de a continua dezvoltarea afacerii atât prin extinderea zonei de distribuţie în masura în care actualii parteneri vor solicita aceasta cât şi prin găsirea de noi furnizori puternici în aria actuală de activitate.

În anul 2011 Healthy a luat decizia de a contracara tendinţa de scădere a businesului cu mărcile proprii prin înfiinţarea unui departament de Key Accounts. Acest departament a venit cu o viziune nouă de piaţă bazată pe agresivitatea programelor de trade marketing şi pe exploatarea tuturor oportunităţilor din piaţa de retail modern. În acest context s-au renegociat contractele cu toţi clienţii existenţi şi s-au semnat contracte noi cu operatori de succes care au avut o dezvoltare bună în piaţa de retail (ex. Billa, Profi 2010). Portofoliul de produse a fost evaluat şi optimizat prin delistarea sortimentelor neperformante şi prin înlocuirea acestora cu produse noi aliniate cu cererea pieţei. Aceste procese de dezvoltare şi optimizare sunt bazate pe studii de piaţă coordonate de departamentul de import şi implementate de noul departament Key Accounts.

Afacerea cu mărcile proprii se va dezvolta în viitor având două direcţi principale de dezvoltare :- modern trade + cash&carry şi distribuitorii regionali.

Ponderea cifrei de afaceri este repartizată după cum urmează : - 57% modern trade (hypermarket, cash&carry) - 43% traditional trade (vânzare cu amanuntul)

35

Healthy utilizează atât mijloace de transport proprii cât şi mijloace de transport închiriate de la operatorii de logistică din teritoriu.

Valoarea lunară a chiriilor pentru spaţiile de depozitare şi pentru mijloacele de transport inclusiv leasing-uri este de 159.000 lei.

Healthy are depozite în toate punctele sale de lucru, iar în judetele Arad şi Maramures are câte două puncte de lucru. Mărfurile sunt asigurate şi sunt depozitate în spaţii adecvate şi transportate conform normelor de calitate ISO 9001, ISO 22000.

Cifra de afaceri realizată /2011 provine în proporţie de 70% din distribuţia produselor Food Romania si aprox. 15% din distribuţia produselor Benkley.

Ca arie de distributie judeţele Arad, Bihor si Timiş deţin ponderea în total vânzări.

Tabelul 3 : Forţa de vânzare

Judeţ Food Agenţi vânzare

FoodSupervizori

BenkleyAgenţi vanzare

BenkleySupervizori

Total

Arad 7 1 6 1 15Cluj 7 1 8Bihor 7 1 8 1 17Caras-Severin 6 1 3 1 11Timis 6 1 6 1 14Dolj 8 1 9Mehedinti 4 1 5Satu Mare 4 1 5Maramures 6 1 7Arges 3 1 4Total 58 10 23 4 95

(Sursa : documente interne BRD)

În ceea ce priveşte clienţii SC Healthy SRL , aceştia însumează peste 6500 de locaţii începând de la marii retaileri : METRO, REAL , SELGROS CASH & CARRY , PROFI, BILLA , AUCHAN şi până la cel mai mic magazin de cartier sau chioşc .

SC Healthy SRL prin angajaţii săi identifică în permanenţă noi clienţi apăruţi pe piaţă cu care încheie ulterior contracte de distribuţie .

- Bunurile şi serviciile vândute de companie

SC Healthy SRL este unic distribuitor al produselor Food pe judeţele Bihor, Satu Mare , Baia Mare , Bistriţa Năsăud , Cluj, Arad, Timiş, Caraş Severin, Dolj şi Mehedinţi. Produsele Food sunt dulciuri, cafea.

SC Healthy SRL distribuie produsele Benkley în judeţele Bihor , Arad , Timiş, Caraş Severin . Produsele Benkley constau în gume de mestecat, bomboane, dropsuri .

SC Healthy SRL distribuie produsele marca Healthy – ceaiuri , faină , ulei , compoturi de fructe, murături , conserve de peşte Sea Side şi Lorol. Aceste produse sunt achiziţionate de la furnizori intracomunitari .

Produsele distribuite de SC Healthy SRL sunt produse de calitate superioară la preţul cel mai mic existent pe piaţă .Un obiectiv permanent al SC Healthy SRL în

36

vederea dezvoltării viitoare îl constituie lărgirea portofoliului de produse distribuite prin identificarea de produse alimentare de calitate superioară care să completeze gama de produse deja existente .

- Detalii despre sectorul economic de activitate şi concurenţă

Dintre toate formatele de comerț modern, magazinele cash&carry au pierdut cel mai mult teren din cauza crizei, nu doar în ceea ce priveşte cota de piață, ci și vânzările. În ultimul an, în România nu a mai fost deschis nici un magazin de tip cash&carry. Dar sfârşitul lui 2011 schimbă lucrurile: Selgros deschide, pe 6 decembrie, al 19-lea magazin din reţea, iar Metro continuă expansiunea cu două magazine Metro Punct, în Piteşti şi Turda.

După doi ani în care nu au mai avut nici o inaugurare, nemţii de la Selgros reiau extinderea şi deschid, pe 6 decembrie, al doilea magazin din Constanţa, în urma unei investiţii de 20 de milioane de euro. Noul Selgros, situat pe pe bulevardul Tomis 387, are o suprafaţă de vânzare 10.000 de metri pătraţi şi peste 41.000 de produse în rafturi. Planul Selgros pentru 2015 este să ajungă la 21 de magazine.

Ultimele două magazine de format mare deschise de Metro au fost, anul trecut - în locul fostei fabrici de vopseluri Policolor, pe bulevardul Theodor Pallady (6 mai 2010 ) şi la Brăila (23 decembrie 2010).

Dar nici Selgros nu exclude posibiliatea de a deschide şi alte formate de magazine. ”Am învăţat dintr-un serial american ca niciodată să nu spun niciodată”, spune Alexandru Vlad, directorul executiv al Selgros România. El recunoaşte că cel mai mult au avut de câștigat magazinele de tip discount şi supermarketurile, în defavoarea hipermarketurilor. Să fi ajuns segmentul cash&carry la maturitate pe piaţa locală? ”Pe suprafață  mare, nu mai e mult loc de expansiune. Pentru comercianţii pe suprafată mică, mai ales pentru comerţul de tip hard discount, expansiunea este doar la început”, este de părere şeful Selgros.

- Poziţia pe piaţă a companiei în sectorul său de activitate

- Divizia FoodÎn linie cu strategia pentru distribuţia tradiţională Food Romania, Healthy

activează ca partener unic Food Romania în aria repartizată, respectiv în cele 10 judeţe – Arad, Bihor, Cluj, Timiş, Caraş, Dolj, Mehedinţi, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa.

Food Romania prin mărcile sale distribuite de Healthy este lider de piaţă pe categoriile ciocolată, cafea macinată şi prajită şi biscuiţi .

Principalii competitori sunt operatorii de tip Cash&Carry – Metro şi Selgros. Aceşti operatori sunt deserviţi direct de către Food Romania. Preţurile practicate de catre aceştia sunt foarte apropiate faţă de preţurile practicate de către Healthy, de asemenea şi programele de trade markerting de care aceştia beneficiază din partea Food Romania se regăesc şi la Healthy.

Mai există în piaţă şi alţi competitori de tip engros sau alţi importatori de produse Food din Comunitatea Europeană, dar portofoliul de produse al acestora este mult mai redus decât portofoliul Healthy.

37

Avantajul pe care Healthy îl are în piaţă ca distribuitor faţă de competitori este dat în primul rând de activitatea de distribuţie prin transportul mărfii direct la client şi prin activitatea de consiliere şi tehnicile de vânzare persuasive asigurate de forţa de vânzare proprie.

Marjele de caştig în sectorul de distribuţie tradiţionaă sunt între 2% - 4%.

- Divizia BenkleyBrandurile Benkley’s deţin la ora actuală o cotă de piaţă de peste 95% în cadrul

categoriilor, având o concurenţă nesemnificativă. Un obiectiv permanent al SC Healthy SRL în vederea dezvoltării viitoare îl

constituie lărgirea ariei de distribuţie si în celelate zone din România prin deschiderea de noi puncte de lucru şi organizarea logistică a activităţii de distribuiţe .

Un alt obiectiv permanent al SC Healthy SRL în vederea dezvoltării viitoare îl constituie contactarea de noi furnizori producători de produse alimentare noi şi încheierea cu aceştia de contracte comerciale reciproc avantajoase .

Tabelul 4. Puncte de lucru ale SC Healthy SRL

Judetul Cod fiscal Adresa Bihor 26021260 Oradea, str Gheorghe Lazăr,nr 9Bihor 26285270 Oradea, str Vasile Pantelimon nr 8Mehedinti 14068871 Drobeta Turnu Severin, str Orly, Nr 65Arad 26888310 Arad, str Lipovei nr 126Timis 26032219 Timisoara, str Oituz, Nr. 96Arges 26014530 Curtea de Argeş, str Cicero, nr 6Dolj 27871014 Craiova, str Olimpia, nr 36Maramures 26213487 Baia Mare, str Crisan, nr 6Olt 26208464 Slatina, str Romei, nr 56Cluj 26797777 Cluj-Napoca, str Aleea Ripensia, nr 74

(Sursa : documente interne BRD)

SC Healthy SRL are sediul social în Bucureşti str.Ion Vidu nr. 87 într-o clădire închiriată în centrul oraşului Bucureşti ceea ce conferă o multitudine de avantaje în desfaşurarea activităţii de distribuţie de produse alimentare.

Societatea detine în patrimoniu urătoarele dotări :- terenuri în judetul Bihor în valoare de 504 KRON.- 4 clădiri in localităţile Alba , Timişoara si Drobeta Turnu Severin în valoare de 1.361 KRON- 65 de mijloace de transport în valoare de 741 KRON - linie de morărit în valoare de 584 KRON-linie de ambalat zahăr în valoare de 126 KRON

Nu s-au realizat investiţii majore în anul 2011.

- FurnizoriTabelul 5. Furnizorii companiei

38

FurnizoriProduse

achiziţonate

Modalitate de plată (cec, bilet, OP,

cash)

Termen de plată negociat

cf contractAchiziţii ian

-dec.2011Pondere

(%)

Food Romaniadulciuri+cafe

a ordin de plată 40 7.221.233 76.0%Benkley Romania dulciuri ordin de plată 40 1.272.459 14%LOROL Polonia alimente ordin de plată 40 756.728 7%

Munteafin Polonia alimente ordin de plată 40 243.408 3%

TOTAL 9.493.828 100%

(Sursa : documente interne BRD)

- Clienţi

Compania are un portofoliu diversificat de clienţi, în principal, structurat în două categorii: -Companii Internaţionale-cheie (în reţelele de hypermarketuri şi supermarketuri): Metro, Selgros Cash & Carry, Carrefour, Billa Romania, Kaufland,Real hypermarket şi Peny . -Comerciali tradiţionali comercianţi cu amănuntul: supermarketuri locale, magazine în mini-pieţe.

Portofoliul companiei cuprinde aprox. 6300 de clienţi.

Tabelul 6. Principalii clienţi ai companiei

Client Ţara Produse vândute Vol. vânzări către acest client

Termen şi instrument de încasare

Sold de încasat ultima balanţă

Unigood RO Alimente 7599948 OP/BO/CEC – 30 zile 43284Allora RO Alimente 3506223 OP/BO/CEC – 30 zile 513802Altamira RO Alimente 3310747 OP/BO/CEC – 30 zile 54324Profi RO Alimente 2425662 OP/BO/CEC – 30 zile 244401Billa RO Alimente 2053318 OP/BO/CEC – 30 zile 34499Selgros RO Alimente 1616208 OP/BO/CEC – 30 zile 217813Carrefour RO Alimente 1564590 OP/BO/CEC – 30 zile 215557Kaufland RO Alimente 1027135 OP/BO/CEC – 30 zile 51291Peny RO Alimente 1435701 OP/BO/CEC – 30 zile 154871Total 24539532 1529842

(Sursa : documente interne BRD)

Unigood este cel mai mare client începand cu anul 2011( peste 70% din vânzări), fiind primul an când a ocupat această poziţie (în anul 2010 pe primul loc fiind Metro Cash&Carry).

Healthy are la ora actuală clienţi cu care dezvoltă relaţii tradiţionale, cei mai importanţi dintre aceştia în ordinea cifrei de afaceri sunt : Unigood, Allora, Metro, Altamira, Selgros, Multiland, Profi Rom Food, Real, Auchan, Billa, Noveau.

39

Strategia de vânzare pentru anul 2012 este de a menţine relaţiile comerciale cu clienţii actuali şi de a dezvolta colaborări noi cu clienţi care au o evoluţie bună în piaţă.  Viteza medie de încasare a clienţilor este de 54 zile la 31.12.2011 faţă de 47.5 zile la 31.12.2010.

Tabelul 7. Conducerea SC Healthy SRL

Nume prenume Funcţia actualăJura Crina ADMINISTRATORFira Emilian DIRECTORIacob Renate CONTABIL SEFGore Petru MANAGER CONTRACTEMuresan Andrei MANAGER RESURSE UMANE

(Sursa : documente interne BRD)

Dna Nica Florentina are experienţă în activitatea de comerţ de peste 15 ani, lucrând în contabilitate şi casierie.

Numărul de salariaţi este în creştere de la 188 persoane în 2010 la 200 de persoane în 2011 (conform datelor din bilanţul/12.2011).

- Analiza economică

Tabelul 8. Analiza economică

Oportunităţi Ameninţări

Sectorul Activităţii Economice şi Piaţa

- diversificarea poduselor comercializate- pătrunderea pe noi pieţe

- ocuparea unor noi segmente de pe piaţa natională

- dezvoltarea propriului brand

- intensificarea concurenţei- scăderea puterii de cumparare a

clienţilor- creşterea preţurilor la furnizori

-creşterea accizelor la cafeaPuncte tari Puncte slabe

CompaniaProducţieMarketing

Management

- experienta în domeniu(din 1993)- poziţie bună pe piaţă

- management cu experienţa în domeniu- acitivitatea societăţii este diversificată

- marje reduse specifice domeniului de activitate

- dependenţa mare faţă de un singur furnizor

(Sursa : documente interne BRD)

- Strategia companiei

40

Cresterea activităţii, obţinere constantă de profit, o rentabilitate cât mai bună a afacerii.

Printre principalele obiective ale societaăţii se numără: Dezvoltarea distribuţiei Creşterea parcului auto şi a echipajelor de livrare Imbunătăţirea portofoliului actual de produse.

3.2. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI AI SC. HEALTHY SRL.

Indicatorii care se fundamentează pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli se impart în trei categorii:

- indicatorii echilibrului financiar (ratele lichidităţii generale, reduse sau imediate, rata solvabilităţii, autonomiei financiare şi gradul de îndatorare stabilit ca un raport procentual între părţile exigibile şi total activ);

- indicatorii de rentabilitate (rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare);

- indicatorii de rotaţie (rotaţia stocurilor, perioda de recuperare a creanţelor, perioda de rambursare a datoriilor);

- indicatorii economici (productivitatea muncii ).

a) Indicatorii echilibrului financiara1) Ratele lichidităţii

Tabelul 9. Ratele lichidităţii

u.m.

Perioada ∆ 2009-2010 ∆ 2010-2011 ∆I2009-2010 ∆I2010-20112009 2010 2011

AC lei 18.179.463 17.162.80517.306.36

8-1.016.658 143.563 -5,60% 0,84%

ST lei 7.195.498 7.281.797 6.606.211 86.299 -675.586 1,20% -9.28%Disp lei 1.112.217 79.090 199.517 -1.033.127 120.427 -92,89% 152,27%

DTS lei 15.131.238 13.229.28112.337.71

3- 1.901.957 -891.568 -12,57% 7,23%

Rlg % 120,15 129,73 140,27 9,58 10,54 7,97% 8,12%Rlr % 72,59 74,69 86,73 2,1 12,04 2,89% 16,12%Rli % 7,35 0,60 1,62 -6,75 1,02 -91.78% 170%

(Sursa: calcule proprii)

rata lichidităţii generaleExprimă capacitatea companiei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din

activele de exploatare. Se consideră ca lichiditatea generaăl reflectă o situaţie favorabilă dacă are valori cuprinse între 120% şi 200% , limita sa minimă fiind 100%.

Rlg = AC

DTS * 100 (15)

41

Rlg 2009 = 18.179.46315.131.238

* 100 = 120.15 %

Rlg 2010 = 17.162.80513.229.281

* 100 = 129.73 %

Rlg 2011 = 17.306 .36812.337 .713

* 100 = 140.27 %

Rata lichidităţii generale în cei trei ani se încadrează în limitele favorabile, rezultând că situaţia companiei este bună, deoarece, cel puţin pe termen scurt, aceasta are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile.

rata lichidităţii reduseReprezintă capacitatea companiei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din

acele active circulante care pot fi transformate rapid în disponibilităţi. Mărimea optimă a acestui indicator este 1 (100 %), dar această rată este de regulă subunitară, considerându-se ca un nivel între 0.6 şi 1 reflectă o bună capacitate de plată a obligaţiilor pe termen scurt.

Rlr = AC−St

DTS * 100 (16)

Rlr 2009 = 10.983.96515.131.238

* 100 = 72.59 %

Rlr 2010 = 9.881.008

13.229.281 * 100 = 74.69 %

Rlr 2011 = 10.700.15712.337 .713

* 100 = 86.73 %

După cum se poate observa din calculele efectuate, rata rentabilităţii reduse se încadrează între 0.6 şi 1 şi creşte de la un an la altul, ceea ce înseamnă că situaţia companiei este una bună.

rata lichidităţii imediateCaracterizează capacitatea companiei companiei de a rambursa promt datoriile,

ţinând cont de disponibilităţile existente. Valoarea optimă a acestei rate este între 0,2 şi 0.3.

Rri = Disponibilităţi

DTS * 100 (17)

Rri 2009 = 1.112.217

15.131.238 * 100 = 7.35 %

42

Rri 2010 = 79.909

13.229.281 * 100 =0.60 %

Rri 2011 = 199.517

12.337 .713 * 100 =1.62 %

În privinţa ratei lichidităţii imediate, lucrurile nu stau chiar atât de bine, având în vedere faptul că, pe toţi cei trei ani ratele se situează sub limita minimă acceptată, compania având dificultăţi în rambursarea promptă a datoriilor existente.

Graficul 1. Dinamica ratelor lichidităţii

Anul 2009 Anul 2010 Anul 20110

25

50

75

100

125

150

Ratele lichiditatii

RlgRlrRli

Val

oare

a ra

telo

r (

%)

(Sursă proprie)

Pe baza calculelelor ce apar în tabelul 2 şi din graficul de mai sus se pot face următoarele observaţii cu privire la ratele lichidităţii:

- rata lichidităţii generale a înregistrat o creştere în 2010 faţă de 2009 cu 9.58 % datorită faptului că, deşi atât activele circulante cât şi datoriile pe termen scurt au scăzut, valoarea cu care au scăzut datoriile este mai mare decât valoarea cu care au scăzut activele circulante. În 2011 rata lichidităţii generale creşte cu 10.54 % faţă de anul 2010, acest lucru fiind datorat creşterii activelor circulante cu 143.563 lei.

- rata lichidităţii reduse creşte lent de la un an la altul cu 2.10 % în 2010, respectiv 12.40 % în 2011 datorită diminuării datoriilor pe termen scurt.

- singura rată care nu se încadează între limitele favorabile este rata lichidităţii imediate, care înregistrează o scădere în anul 2010 cu 6.75 % faţă de 2009 şi o creştere uşoară cu 1.02 % în 2011 faţă de 2010. Aceste valori ale ratei lichidităţii imediate reflectă faptul că firma nu poate să ramburseze datoriile într-un termen foarte scurt din pricina faptului că nu beneficiază de suficiente disponibilităţi.

a2) Ratele solvabilităţii solvabilitatea patrimonială

43

Exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea obligaţiilor pe termen mediu şi lung. Acest indicator reflectă o situaţie favorabilă pentru valori cuprinse între 40 – 60%, limita inferioară fiind de 30%.

Sp = Capital social

DTML+Capital social * 100 (18)

Sp 2009 = 4320

2.522.075 * 100 = 0.17 %

Sp 2010 = 4320

1.142.499 * 100 =0.38 %

Sp 2011 = 4320

4.920 .384 * 100 = 0.09 %

În urma analizei solvabilităţii patrimoniale, se observă că în toţi cei trei anii capacitatea companiei de a-şi onora obligaţiile pe termen mediu şi lung este sub limita inferioară de 30%, compania nefiind capabilă de a remunera din capitalul social pe cei care au participat cu capital la finanţarea societăţii.

solvabilitatea patrimonială la termenArată măsura în care datoriile totale ale companiei sunt acoperite pe seama

activelor, valoare sa optimă fiind cuprinsă între 150% şi 300%.

Spt = Activ total

Datorii totale * 100 =

Active imobilizate+Active circula nteDTML+DTS

* 100 (19)

Spt 2009 = 19.824 .11017.648.993

* 100 = 112.32 %

Spt 2010 = 19.638.77316.695.192

* 100 =117.63 %

Spt 2011 = 20.144 .78317.253 .777

* 100 = 116.76 %

Solvabilitatea la termen nu se încadreaza între limitele optime, ceea ce înseamnă că deşi momentan activul total acoperă datoriile totale, o depreciere pe piaţă a activelor totale ar determina scăderea solvabilităţii patrimoniale la termen şi acestea nu ar mai acoperi datoriile.

Graficul 2. Dinamica ratelor solvabilităţii

44

2009 2010 20110

0.1

0.2

0.3

0.4

Solvabilitatea patrimoniala

Sp

Val

oare

a ra

tei

(pro

cent

e)

2009 2010 2011108110112114116118120

Solvabilitatea patrimoniala la termen

Spt

Val

oare

a ra

tei

(pro

cent

e)

(Sursă proprie)

a3) Gradul de îndatorareEste un indicator general al îndatorării şi calculează proporţia în care activul total

este finanţat din alte surse decât cele proprii. În condiţii normale de activitate, gradul de îndatorare trebuie să se situeze în jur de 50%. O limită sub 30% indică o rezervă în apelarea la credite, iar o limită peste 80% indică o dependenţă de credite, o situaţie alarmantă.

Gî = Capital împrumutat

Capital propriu+Capital împrumutat * 100 (20)

Prin capital împrumutat se înteleg datoriile de peste un an.

Gî 2009 = 2.512 .7554.720 .077

* 100 =53.23 %

Gî 2010 = 3.465 .9116.438.184

* 100 =53.83 %

Gî 2011 = 4.916 .0647.807 .070

* 100 =62.97 %

Gradul de îndatorare se situează în limitele normale, deşi se observă o creştere de la un an la altul din pricina faptului că datoriile au crescut într-un ritm mai mare decât cel în care a crescut capitalul propriu.

b) Indicatorii de rentabilitateb1) Ratele de rentabilitate financiară

Tabelul 10. Ratele de rentabilitate financiară

45

U.M.

Perioada de analiză ∆2009-2010 ∆2010-2011 ∆I2009-2010 ∆I2010-20112009 2010 2011Pnet lei 1.736.326 714.597 156.827 - 1.021.729 - 557.770 -58,84% -78,05%Cpr lei 2.207.322 2.972.273 2.891.006 764.951 - 81.267 34,66% -2,73%

Cperm lei 4.725.077 6.438.184 7.807.070 1.713.107 1.450.136 36,26% 22,26%Rcrt.î.imp lei 2.106.294 850.910 190.457 - 1.255.384 - 660.453 -59,60% -77,62%

AI nete lei 1.644.647 2.475.969 2.838.415 - 1.396.678 362.446 50,55% 14,64%AI brute lei 2.509.301 3.739.881 3.377.434 - 166.098 - 362.447 49,04% -96,9%

Rrf % 78,66 24,04 5,42 - 54,62 - 18,62 -69,43% -77,45%Rfrîi % 95,42 28,62 6,59 -66,8 - 22,03 -70,48% -76,97%Rfr % 287,30 139,98 173,19 - 147,32 33,21 -51,28% -23,72%

Rerp % 87,96 79,48 85,60 - 8,48 6,12 -9,64% 7,70%

(Sursa: calcule proprii)

rata de rentabilitate financiarăEste influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi de aceea este

sensibilă la structura financiară, respectiv la situaţia îndatorării întreprinderii:

Rrf = Profit net

Capitaluri proprii * 100 (21)

Rfr 2009 = 17363262207322

* 100 = 78.66 %

Rrf 2010 = 714597

2972273*100 =24,04 %

Rrf 2011 = 156827

2891006*100 =5,42 %

Rentabilitatea finaciară a scăzut cu 18,62 % fapt din care deducem că profitul a scăzut într-o proporţie mai mare decât capitalurile proprii.

rata de rentabilitate financiară înainte de impozit

Rrfîi = Rezultatul curent înainte d e impozit

Capitaluri proprii *100 (22)

Rfrîi 2009 = 21062942207322

* 100 = 95,42 %

Rrfîi 2010 =850910

2972273 *100 = 28,62 %

46

Rrfîi 2011 =190547

2891006 *100 = 6,59 %

rata de finanţare a imobilizărilor (rata fondului de rulment)Evidenţiază condiţiile de finanţare a imobilzărilor. O valoare supraunitară semnifică faptul că ansamblul imobilzărilor este finanţat din resurse durabile, respectiv din capitalurile permanente.

Rfr = Capitaluri permanenteActive imoblizate nete

*100 (23)

Rfr 2009 = 47250771644647

*100 =287,30 %

Rfr 2010 = = 64381842475969

*100 =260,03 %

Rfr 2011 = = 78070702838415

*100 = 275,05 %

rata fondului de rulment propriu (rata de finanţare a capitalurilor proprii)Reprezintă o rată referitoare la finanţarea proprie a imobilizărilor şi se doreşte a fi supraunitară.

Rerp = Capitaluri proprii

Active imobilizate brute *100 (24)

Rerp 2009 = 22073222509301

*100 = 87,96 %

Rerp 2010 = 2972273

3.739.881*100 = 79,48 %

Rerp 2011= 2.891 .0063.377 .434

*100 =85,60 %

Rata realizată este în creştere rezultând faptul că societatea are suficient capital pentru acoperirea financiară a activelor imobilizate.

Din calculele efectuate mai sus şi din tabelul 10 se poate observa că rata de rentabilitate financiară a scăzut considerabil în anul 2011, cu 18,62 % în mărimi absolute, respectiv 77.45 % în mărimi relative. De asemenea şi rata de rentabilitate financiară înainte de impozit, rata de finanţare a imobilizărilor şi rata fondului de rulment au înregistrat scăderi, din pricina faptului că profitul net, capitalurile proprii, rezultatul

47

curent înainte de impozit s-au diminuat într-un ritm mai mare decât ritmul în care au scăzut activele imobilizate brut şi din cauza faptului că activele imobilizate nete au crescut în 2011 faţă de anul 2010.

Graficul 3. Dinamica ratelor rentabilităţii financiare

2009 2010 20110

50

100

150

200

250

300

350

Ratele rentabilitatii financiare

RrfRrfiiRfrRerp

Valo

area

rat

elor

(pro

cent

e)

(Sursă proprie)

b2) Rata de rentabilitate economicăRata rentabilităţii economice măsoară performanţele activului total al companiei,

fără a ţine seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) alocate pentru constituirea acestui activ, fiind independent de politca de finanţare promovată de companie.

Re = Excedentul brut dinexploatare(Rezultatul exploatării)

Activ total * 100 (25)

Re 2009 = 0

19.856 .315 * 100 = 0 %

Re 2010 = 1.134 .62719.667 .462

* 100 = 5.77 %

Re 2011 = 478.872

20.144 .783 * 100 =0.24 %

Tabelul 11. Rata de rentabilitate economică

U.M.Perioada de analiză ∆2009-2010 ∆2010-2011 ∆I2009-2010 ∆I2010-2011

2009 2010

48

Ex.br.expl. lei - 1.134.627 - 1,134,627-

1.134.627- -

AT lei 19.856.31519.667.46

2477.321 - 188.853 477.321 -9,95% -0,95%

Re % - 5,77 - 5,77 - 5,77 - -

(Sursa: calcule proprii)

Rata de rentabilitate economică a scăzut de la 5.77% în anul 2010 la 0.24 % în anul 2011, această scădere având loc din cauză că excedentul brut de exploatare este mai mic cu 655.755 lei în anul 2011 faţă de anul 2010, adică, în mărimi relative, s-a micşorat cu 57,79 %, iar activul total a crescut cu 477.321, adică, în mărimi relative, a crescut cu 2,43 % faţă de anul precedent.

c) Indicatorii de rotaţiec1) Rotaţia stocurilorArată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în forma

bănească iniţială.

Dz st = Stoc mediu

CA* 360 (26)

Stoc mediu = Si+Sf

2 (27)

Dz st 2009 = 3.879.201

50.102.947 * 360 = 28 zile

Dz st 2010 = 7.217 .95774.121.262

* 360 = 35 zile

Dz st 2011 = 6.944 .002,570.381 .102

* 360 = 35.5 zile

Se poate observa că viteza de rotaţie a stocurilor se menţine aproximativ la aceleaşi valori, cu o uşoară creştere de la un an la altul. Faptul că viteza de rotaţie a stocurilor este mare reprezintă un lucru favorabil pentru companie, rezultând faptul că eficienţa folosirii lor este mai ridicată, deoarece efectele obţinute în urma folosirii acestora sunt mai mari.

c2) Perioada de recuperare a creanţelorArată în câte zile îşi încasează compania contravaloarea livrărilor de la clienţi. În

cazul în care această durată depaşeşte 30 de zile înseamnă că întreprinderea se confruntă cu dificultăţi în încasarea facturilor.

49

Dz cl = Clienţi

CA * 360 (28)

Dz cl 2009 = 9.871.748

50.102.947 * 360 = 71 zile

Dz cl 2010 = 9.801.918

74.121.262 * 360 = 48 zile

Dz cl 2011 = 10.481.10270.381.102

* 360 = 54 zile

Calculele efectuate mai sus evidenţiază faptul că perioada de recuperare a creanţelor este mai mare decât limita acceptată. Deşi se observă că situaţia se îmbunătăţeşte în anul 2010. Această situaţie nu ţine foarte mult timp, în anul 2011 numărul de zile în care se recuperează creanţele crescând din nou.

c3) Perioada de rambursare a datoriilorIndică ritmul achitării datoriilor faţă de terţi. Dacă valorile acesteia sunt mici

înseamnă că societatea îşi achită datoriile mai rapid.

Dramb. = Datarii totale

CA * 360 (29)

Dramb. 2009 = 17.648.99350.102.947

* 360 = 127 zile

Dramb. 2010 = 16.695.19274.121.262

* 360 = 81 zile

Dramb. 2011 = 17.253.77770.381.102

* 360 = 88 zile

În anul 2010 perioada de rambursare a datoriilor scade cu 41 de zile datorită faptului că societatea are mai multe resurse pentru a-şi achita datoriile, pe de o parte, iar pe de altă parte această scădere este influenţată şi de diminuarea datoriilor. Spre deosebire de anul 2010, în 2011 situaţia se schimbă, datoriile crescând cu 558.585 lei şi cifra de afaceri scăzând cu 3.740.160 lei, acest lucru determinând creşterea perioadei de rambursare a datoriilor cu 7 zile.

d) Indicatorii economici Productivitatea muncii

Wm = CA

Nr salariati (30)

50

Wm 2009 = 50.102.947

157 = 319.158,90 lei/pers

Wm 2010 = 74.121.262

188 = 394.262,03 lei/pers

Wm 2011 = 70.381.102

200 = 351.905,51 lei/pers

Productivitatea muncii este unul dintre cei mai importanţi indicatori sintetici ai eficienţei activităţii economice care indică eficacitatea muncii cheltuite în procesul de producţie.

51

3.3. ÎNTOCMIREA BUGETULUI DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2012 LA SC.HEALTHY.SRL

Tabelul 12. Bugetul de venituri şi cheltuieli 2012

-lei-    2012  Denumire indicator Sold01 Venituri din vânzări mărfuri 71.772.00002 Producţia vândută 2.473.36403 Reduceri comerciale acordate 217.266

 04Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie 68.015

 05 Alte venituri din exploatare 12.412

ATOTAL VENITURI EXPLOATARE (01+02-03+04+05) 74.108.525

     

 06Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile 3.284.539

 07 Alte cheltuieli externe 37.568 08 Cheltuieli privind mărfurile 61.350.491 09 Reduceri comerciale primite 8.477.239 10 Cheltuieli cu personalul 5.061.154

 11Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale -

12 Alte cheltuieli de exploatare 5.925.323B TOTAL CHELTUIELI EXPLOATARE 67.181.836     C=A-B PROFITUL DIN EXPLOATARE 6.926.689     

D Venituri financiare 80.788E Cheltuieli financiare 339.697

F=D-E PIERDEREA FINANCIARĂ 258.909     

G Venituri extraordinare -H Cheltuieli extraordinare -

I=G-HPROFITUL SAU PIERDEREA EXTRAORDINARĂ -

J VENITURI TOTALE (A+D+G) 74.189.313K CHELTUIELI TOTALE (B+E+H) 67.521.533

L=J-K PROFITUL BRUT 6.667.780

M Impozitul pe profit (16% * L) 1.066.844

N=L-M PROFITUL NET 5.600.936

(Sursa: calcule proprii)

52

Pentru întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2012 a fost necesară analiza evoluţiei principalilor indicatori din anii anteriori.

Realizarea tabelului 12 a fost facută utilizând datele din anul 2011, la rezultatele de atunci presupunând o creştere sau o scădere în procente, în felul următor:- veniturile din vânzări de mărfuri au crescut cu 5 % faţă de anul 2011, producţia vândută a crescut cu 10 %, veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie au crescut cu 2 %, alte venituri din exploatare au avut o creştere de 3%, iar reducerile comerciale acordate au avut o scădere de 2 % faţă de anul precedent. Pentru alegerea acestor cote s-a ţinut cont de cota de piaţă pe care o are firma în prezent (2011), dar şi de perspectivele evoluţiei economiei în ansamblu şi a concurenţei în special;- cheltuielile de exploatare au scăzut cu 4 % deoarece au fost luate măsuri pentru reducerea acestora în scopul obţinerii unui profit mai mare;- veniturile financiare se preconizează a fi cu 5 % mai mari în anul următor, deoarece dobânzile aferente conturilor deschise la bănci au crescut;- cheltuielile financiare se previzioanează că vor scădea cu 7 % datorită lichidării anumitor împrumuturi la bănci.În urma acestor previziuni profitul net ce se preconizează a fi obţinut în anul 2012 este de 5.600.936 lei, cu 5.444.109 lei mai mare decât în anul anterior, anul 2011 fiind un an în care profitul net urmează o curbă descendenta, societatea având multe pierderi. Dar în profida acestor pierderi, în anul 2012 se presupune că situaţia se va îmbunătăţii.

53

CONCLUZII

În urma realizării analizei economico-financiare realizată la SC. HEALTHY SRL, se poate spune ca situaţia companiei este destul de bună, însa din unele puncte de vedere mai trebuie îmbunătăţită.

Se poate observa că deşi o bună parte din indicatori au înregistrat o curbă descendentă în anul 2010, în anul 2011 situaţia a început să se amelioreze cel puţin din unele puncte de vedere cum ar fi: ratele de lichiditate, rata de finanţare a imobilizărilor, rata fondului de rulment propriu şi rotaţia stocurilor au crescut.

În schimb anumite rate precum rata de rentabilitate economică şi rata financiară au scăzut în anul 2011 faţă de 2010. Se observă o înrăutăţire şi referitor la gradul de îndatorare care creşte uşor de la un an la altul din pricina diminuării capitalului propriu şi a creşterii capitalului împrumutat al societăţii. În privinţa acestor situaţii trebuie luate anumite măsuri pentru a stopa scăderea ratelor.

În vederea creşterii productivităţii şi a rentabilităţii societăţii se pot lua unele măsuri precum:

- realizarea unui program de marketing eficient;- modernizarea echipamentelor tehnice;- creşterea productivităţii muncii prin creşterea numărului de salariaţi şi a efortului

suplimentar depus de aceştia;-remunerarea salariaţilor şi stimularea acestora pentru a realiza o activitate

eficientă;- scăderea ponderii stocurilor cu mişcare lentă şi creşterea ponderii celor cu

mişcare rapidă;De asemenea ar trebui să prevină creşterea perioadei de recuperare a creanţelor,

fiindcă după cum se poate observa această perioadă este în creştere de la 48 zile în 2011 la 54 zile în 2012. Deşi creşterea nu este foarte mare, măsurile luate ar putea-o stopa. Faptul că perioada de recuperare a creanţelor este în creştere poate pune sub semnul întrebării bonitatea clienţilor.

Pe de altă parte nici din punctul de vedere al rambursării datoriilor situaţia nu este foarte bună la societatea Healthy. Deşi această perioadă scade în anul 2010, în 2011 are din nou o uşoară creştere, ea rămâne destul de ridicată. Durata de rambursare poate fi influenţată de nivelul mare de îndatorare care nu permite firmei sa işi achite datoriile la timp sau de dependenţa de anumiţi furnizori.

Pentru elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli este necesară cunoaşterea situaţiilor financiare anterioare (bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia datoriilor şi creanţelor).

Previziunea bugetului de venituri şi cheltuieli este foarte importantă, având în vedere faptul că urmărirea de aproape a oricărei activităţi economice permite remedierea imediată a unor greşeli ce pot să apară.

54

BIBLIOGRAFIE

1. Barr M., Guide to budgets and financial management, Editura Joseph Bass, USA, 2002

2. Cucoşel C., Finanţele întreprinderii – note de curs, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

3. Dumitreanu E., Bilanţ contabil, Editura A, Bucureşti, 19994. Dury C. ,Management Accounting for business decisions, Editura Thomson

learning, Londra, 20015. Enea. I., Previziune economică.Teorie.Teste grilă. Aplicaţii, Editura Universitară,

Craiova, 20086. Hada T.,Finanţele agenţilor economici din România, Editura Intelcredo, Deva,

19997. Mihăilescu I., Managementul financiar al firmei, Editura Independenţa

Economică, Brăila, 20008. Moga. T., Fundamentele managementului , Editura ASE, Bucureşti, 20049. Pirtea M., Cristea H., Boţoc C, Cristina Nicolescu, Managementul financiar al

companiei, Editura Mirton, Timişoara, 201010. Stancu I. , Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 200211. Toma. M., Gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, Bucureşti,

200312. Toma M. , Finanţe şi gestiune financiară, Editura Economică, Bucureşti, 199813. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 200014. Normele metodologice nr. 181061/28.03.1995 privind întocmirea b.v.c. de către

regiile autonome şi societăţiile comerciale cu capital de stat15. Ordin 596/1995 de aprobare a Normelor Metodologice privind întocmirea

bugetului de venituri şi cheltuieli de către regiile autonome şi societăţiile comerciale cu capital de stat

16. Reglementările contabile conforme cu Directiva aIVa a Comunităţilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009, conform pct. 304

17. *** www.biblioteca-digitala.ase.ro

55