Libertarianismul

Proprietatea privata si proprietatea asupra propriei persoane

Abstract: In aceasta lucrare va voi vorbi despre proprietatea private a indivizilor

in conceptia libertarienenilor cat si despre libertatea totala a acestora si va voi

prezenta punctele de vedere ale libertarienilor de dreapta si cei de stanga in

legatura cu proprietatea asupra propriei personae, dar si opiniile lor despre

proprietatea private si resursele naturale.

Cuvinte cheie: libertate totala, libertate pozitiva. proprietate asupra sinelui, piata

libera, libertarieni de dreapta si libertarieni de stanga.

Libertarianismul este o doctrina politica, care s-a format cu ajutorul

liberalismului clasic al secolul al XIX-lea, tezele libertariene fiind preluate de la

liberali si remontate in a doua jumatate a secolului XX de catre ganditori

americani. Termenul de libertarianism provine din frantuzescul “libertaire”, folosit

de Joseph Dejacques, care dorea sa isi delimiteze propriile idei fata de cele ale

ganditorilor care militau pentru libertate.

Libertarianismul propune cateva teze fundamentale si anume: conceptual de

piata libera, dreptul la proprietate si libertatea totala a individului. Plecand de la

ideea de libertate totala a idividului, implicit si a proprietatii asupra sinelui, acesta

“prezintă cu siguranță dificutăți, de exemplu, în măsura în care aceasta nu ne

spune prin ea însăşi cum să facem față conflictelor referitoare la proprietatea de

sine.”1 Cea mai importanta idee de libertarianism este construita in baza

1

? Barbara H. Fried, “Left-Libertarianism: A Review Essay”, Philosophy and Public Affairs vol.32, Princeton University Press , 2004, p.74

drepturilor naturale, iar Lock considera ca aceste drepturi naturale sunt viata,

liberarea, proprietatea si afirma ca “fiind toţi egali şi independenţi, nimeni nu

poate interveni coercitiv asupra vieţii, libertăţii sau proprietăţii altuia”2

Termenul de libertate a fost definit de Rothbard ca fiind o „condiţie în care

drepturile de proprietate asupra sinelui şi asupra proprietăţilor sale materiale

legitime nu sunt invadate sau agresate”3 Cand vorbim de proprietate a sinelui,

trebuie mentionat ca ne referim la un control total asupra folosirii propriei

personae si asupra lucrurilor pe care acea persoana le detine, deoarece, posesia

unor obiecte de catre o singura persoana duce la disparitia proprietatii publice

adica a proprietatii nimanui si potrivit libertarienilor, dreptul la proprietate este sau

ar trebui sa fie, singurul drept al oamenilor. A fi proprietarul a ceva inseamna ca

poti folosi respectiva proprietate cum doresti, insa fara a incalca drepturile

celorlalti si mai inseamna ca cel care poseda ceva, nu are nevoie de acorul altor

oammeni pentru as-si folosi posesiunea si nu in ultimul rand, nici un om nu poate

folosi o proprietate ce apartine altcuiva, fara acordul celui ce o detine.

“Libertatea pozitiva” sau „capacitatea individului de a fi propriul său

stăpân” 4este asadar un privilegiu ce trimite spre o libertate totala a persoanei,

libertate ce permite „puterea de a acţiona în anumite feluri în funcţie de voinţa

individuală”5, astfel incat un idivid sa isi poata satisface toate nevoile fara a

implica si alti indivizi in obtinerea acestora. Aici apare insa o problema si anume

proprietate asupra sinelui nu include si accesul liber la resurse, idividul fiind

nevoit sa munceasca pentru a obtine resursele necesare.

Unii libertarieni de dreapta, precum Hillel Steiner sustin ideea prin care

proprietatea asupra propriei personae poate duce la sclavie volntara a individului.

2John Locke, “Two Treatises of Government and a Letter Concerning Toleration”, Yale University Press, 2003, p.1023 Murray N. Rothbard, “For a New Liberty: The Libertarian Manifesto”, London: Macmillan, 2002, p.414 Isaiah Berlin, „Two Concepts of Liberty” in „Four Essays on Liberty”, Oxford University Press, 1969, p.2155 Adrian Miroiu, “Introducere în filosofia politică”, Polirom, 2009, p.132.

Aceasta scavie se refera la faptul ca individual isi poate vinde proprietatea aupra

sinelui pentru obtinerea bunurilor necesare, pe care nu le poseda in mod direct. A

fi sclav voluntar este normal, deoarece individual face acest lucru pentru

supravietuire.

Libertarienii de stanga, printe care se numara si Murray Rothbard, nu cred

ca este posibila realizarea tranferului de proprietate deoarece asupra corpului si a

mintii unui individ nu are acces nimeni altcineva si ” indivizii trebuie să îşi aleagă

propriile scopuri şi să-şi urmeze interesele pentru a supravieţui şi prospera, ceea ce

înseamnă că propria persoană le aparţine si le dă dreptul de a face toate aceste

activităţi fără a fi constransi”6. Acestia sustin ideea unui schimb voluntar de

proprietate de la un individ la altul.

Cei ce sustin forma clasica a libertarianismului considera ca un individ nu

are nevoie de acordul altor indivizi pentru a-si insusi o resursa ce nu apartinea

nimanui, aplicandu-se metoda primul venit, primul servit, sau resursele pot fi

vandute, iar in urma incheierii tranzactiei acestea devin proprietatea

cumparatorului. Acestia considera ca atata timp cat nu se incalca proprietatea altui

individ, nu este necesara indeplinirea nici unei conditii pentru insusirea bunuilui

rspectiv.

Nozick, considerat o figura emblematica a libertarianismului clasic, trece

dincolo de aceasta idee si nu accepta ca proprietatea unuia sa fie in dezavantajul

altora, considerand ca daca un individ gaseste apa in destert, acesta nu poate fi

proprietarul acelei ape de unu singur, pentru ca ar incalca dreptul la viata a altor

personae, deci la proprietatea lor asupra sinelui. Libertarienii nu mai pot cadea de

comun accord asupra dreptului de proprietate, deoarece se realizeaza greu o

intelegere perfecta a acestuia si din acest motiv se apeleaza la Locke, considerat

parintele fondator al libertarianismului. Acesta este de parere ca prin dreptul la

6 Murray N. Rothbard, “For a New Liberty: The Libertarian Manifesto”, London: Macmillan, 2002, p.28

proprietate se realizeaza libertatea individului, dar oamenii au obligatia morala sa

ii ajute pe ceilalti atunci cand acestia sunt pe punctual de as-si pierde viata.

Libertarienii de stanga, sunt de parere ca resursele nanturale trebuie sa fie

detinute aproximativ egal de catre membrii societatii care le poseda, sau ca o

persoana sa poata detine resursele ce fac parte din societatea respective, are nevoie

de acorul celorlalti. Chiar daca aceste bunuri ar fi distribute in mod egal, nu

inseamna ca si oportunitatile lor de a duce un trai imbelsugat trebuie sa fie impartit

in mod egal si aceste resurse naturale nu trebuie sa fie suficiente pentru

supravieturiea tuturor indivizilor din societate, ci numai punctual de la care se

pleaca pentru a obtine proprietatea private. Schimbul care se face dupa aceea intre

indivi pentru obtinerea produselor dorite, reprezinta forma de manifestare a

libertatii si dezvoltarea ei.

In concluzie, libertarienii sunt de parere ca drepturile inalienabile ale

individului sunt viata, libertatea si proprietatea si eu sunt deacord cu libertarienii in

legatura cu ideea ca individul este unicul proprietar al corpupului sau si poate

actiona actiona cum doreste atata timp cat nu incalca dreptul altor indivizi.

Bibliografie:

1. Adrian Miroiu, 2009, „Introducere în filosofia politică”, ed. Polirom, Iasi;

2. Andrei Taranu, 2003, „Doctrine politice contemporane”, curs;

3. Barbara H. Fried, 2004, “Left-Libertarianism: A Review Essay”, din „Philosophy and Public Affairs” vol.32, ed. Princeton University Press, New Jersey;

4. Isaiah Berlin, 1968, „Four Essays on Liberty”, ed. Oxford University Press, London;

5. John Locke, 2003 “Two Treatises of Government and a Letter Concerning Toleration”, ed. Yale University Press, London;

6. Rothbard Murray Newton, 2002, “For a New Liberty: The Libertarian Manifesto”, ed. Macmillan, London;

7. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/151/art13-dragusin.html accesat la data de 2.06.2012.