Legea tolerantei

Apicabilitate in virgina

Nu a fost imediat clar daca legea tolerantei se va aplica coloniilor. Filozoful englez John Lock, in lucrarea sa ,,A letter Concerning Toleration 1689”, a argumentat ca colonistii ar trebui sa se bucure de toleranta maxima, chiar si libertare. ,, Nici un on nicicand nu trebuie privat de bucuriile sale panantene datorita religiei de care apartine. Nici macar americanii supusi unui prinț Crestin, nu trebuie pedepsiti trupeste sau cu bunuri pentru paftul ca vor imbratisa credinta noastra. Daca sunt convinsi ca il multumesc pe Dumnezeu prin observarea cultului propriei lor tari, si vor obtine fericirea asa , atunci ei vor fi lasati sub acel Dumnezeu si ei insasi.

La inceputul secolului al 18-lea comunitatile de disidenti erau rare in Virginia, si Biserica Anglicana era dominant. In 1702 au avut loc 3 reuniuni Quaker in coloni si trei biserici prezbitariene- probabil neexistand nici o biseric baptista in Virginia pana in 1714. In 1699 unul dintre ministry prezbiteriei, Francis Mekemie, a devenit primul pastor dissident in Virginia, care a obtinut certificarea oficiala ca si pastor sunt influenta legii tolerantei.

Prezenta acestor prezbitarieni, Quaker, baptisti si a altor congregații non-Anglicane nu au interrupt hegemonia Anglicanilor. Un autor din Virginia a exagerat usor in anul 1736 cand a scris ca ,, toti cei aflati aici au acceptat uniformitatea venerarii, conform doctrinei bisericii engleze , care este aici stabilita prin lege si ca nu au loc printre ei manifestari sau intruniri ale celor de alta confesiune`` Nimic nu a socat zona colonial a bisericii Anglicane mai mult decat ,, Marea Trezire`` care a inceput in forta in Virginia Prezbitariana la jumatatea anilor 1740. Aceasta miscare a ridicat noi intrebari daca in Virginia ar trebui sa fie tolereze cresterea rapida a bisericilor Non- Anglicane.

Pastorii evanghelic prezbitariani au inceput sa calatoreasca catre Virginia dinspre coloniile centrale in 1743, conducand astfel la un mare numar de conversii religioase in randul anglicanilor, dar de asemeni si in randul celor care nu aveau o biserica anglicana prin apropiere si care acum doreau sa faca parte din biserica prezbitariana.

Zona in care erau concentrate cei mai multi prezbitariei a forst Hanover , Virginia, unde distinsul predicator Samuel Davies a venit in 1748. Davies s-a numit atat pe el cat si adeptii sai ca nefiind scantei radicale, cum au fost numiti de catre biserica anglicana, ci mai degraba ca ortodoxi prexbitarieni m responsabili si moderati care meritau sa fie protejati de Legea tolerantei, si care aveau ca si scop sa ajute crestinii care nu traiau aprope de bisericile Anglicane. In 1752 intr-o scrisoarea trimisa episcopului Londrei, Davies il intreba pe acesta daca colonistii americani nu beneficiau de aceiasi toleranta religioasa de care beneficiau si Englezii si daca ,, nu puteau conform adevaratelor intentii si sensului Actului de Toleranta sa obtina aprobarea pentru cat mai multe lacase de cult astfel incat sa aiba acces toata populatia doritoare. Si daca aceasta libertate le era interzisa atunci acestia atunci acestia nu ar mai fi putut spune ca erau tolerati. `` In aceasi an Davies obtine un raspuns din Londra conform caruia Actul de Toleranta se aplica tuturor coloniilor.

Libertatea religioasa

In Junie 1776, in cadrul Convetia Virginia a fost adoptata Declaratia Drepturilor ca si marturie a

principiilor ce se aflau in recenta Declarative de Independent fata de Anglia. In al 16-lea articol,

Conventia proclama faptul ca ,, Religia sau datoria care o aveau fata de creatorul lor si maniera

in care exercitau acest lucru, poate fi impulsionata sau directionata doar prin convingere si

motivare si nu prin forta sau violenta, ca toti oamneii sunt liberi sa isi exercite religia in

conformitate cu ce le disteaza constiinta, și că este datoria comuna a tuturor să iși practice

dragostea și caritatea crestina unul fata de celalat. Acesta a fost un pas major fata de Actul de

Toleranta din 1689 care era o simpla tolerare a disidentelor religioase la o aprobare a

pluralismului religios in conformitate cu legistatia.

Cei din Virginia nu facuseră încă miscarea decisivă în ceea ce privea schimbarea statutului

Bisericii Anglicane, acest pas având să vină deabea dupa razboi cand Petrick Henry și alti

prieteni de religii diferite au propus o evaluare generala sub care virginienii aveau sa plateasca o

taxa pentru a suporta o biserica la alegerea lor. Henry a stiut ca statul nu se va intoarce niciodata

la o singura biserica, dar creadea ca un pluralism religios va onora atat importanta religioasa dar

in acelasi timp si diversitatea religioasa a statului. James Madison impreuna cu sute de disidenti

evanghelici au insistat ca statul sa imbratiseze libertatea religioasa fara limite.