Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner

1

CULTELE DIN ROMANIA CONTEMPORANĂ

Cultele ortodoxe, catolice, protestanta

Conform Legii nr. 489 /2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, în

România funcţionează un număr de 18 culte religioase, după cum urmează (conform titulaturii

lor oficiale):

a). culte istorice (ortodoxe şi catolice): (i) Biserica Ortodoxă Română; (ii) Episcopia

Ortodoxă Sârbă de Timişoara; (iii) Biserica Romano-Catolică; (iv) Biserica Română Unită cu

Roma, Greco-Catolică; (v) Arhiepiscopia Bisericii Armene şi (vi) Biserica Creştină Rusă de Rit

Vechi din România;

b). culte protestante: (i) Biserica Reformată din România; (ii) Biserica Evanghelică C.A.

din România; (iii) Biserica Evanghelică Lutherană din România şi (iv) Biserica Unitariană din

Transilvania;

c). culte neoprotestante: (i) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România; (ii)

Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie

din România; (iii) Biserica Evanghelică Română; (iv) Uniunea Penticostală – Biserica lui

Dumnezeu Apostolică din România, (v) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din

România şi (vi) Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova;

d). culte necreştine: (i) Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi (ii) Cultul

Musulman.

Conform Secţiunii a 2-a din Legea nr. 489 /2006 – Recunoaşterea calităţii de cult,

dobândesc calitatea de culte acele asociaţii religioase care „prin activitatea şi numărul

lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public”. Calitatea

de cult este recunoscută de stat urmare a unei Hotărâri de Guvern acelor asociaţii

religioase care o solicită anume şi care (i) funcţionează pe teritoriul ţării noastre de cel

puţin 12 ani şi (ii) au un număr de membri de cel puţin 0,1% din populaţie (raportat la

ultimul recensământ) – art. 28.

2

Precizăm că, Legea nr. 489 /2006 reglementează şi statutul juridic al asociaţiilor

religioase, care conform art. 40, sunt persoane juridice, cu cel puţin 300 de membri, înscrise în

Registrul asociaţiilor religioase constituit la nivelul Judecătoriilor în baza adeziunii membrilor

care „...se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase”.

1. Episcopia ortodoxă sârbă de Timişoara

Unitatea eparhială cu sediul la Timişoara reuneşte circa 20.000 de credincioşi ortodocşi

sârbi din judeţele Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş şi Arad, grupaţi în 3 protopopiate (Arad,

Socol, Timişoara) cu 56 de parohii şi dispunând de 5 mânăstiri, însă cu foarte puţini vieţuitori.

Episcopia funcţionează încă din sec. XVI, actualmente fiind condusă de un episcop numit de

Patriarhia Sârbă (cu acordul statului român), care, la rândul său, desemnează un vicar

administrativ – preot, care conduce efectiv eparhia.

Episcopia ortodoxă sârbă continuă să folosească calendarul iulian.

2. Biserica romano-catolică

Conform recensământului din anul 2011, Biserica romano-catolică număra circa 870.000

de membri (după ce, la 2012, erau peste 1 milion), din care peste 60% etnici maghiari, circa 35%

români, restul fiind germani – şvabi şi slovaci, grupați în 2 arhidieceze şi 4 dieceze, circa 650 de

parohii cu în jur de 1.000 de biserici şi capele, deservite de peste 800 de preoţi.

a). Arhiepiscopia Bucureşti (înfiinţată la 1883) este condusă de un arhiepscop şi

mitropolit (arhiepiscopia este şi mitropolia celorlalte dieceze autohtone), secondat de un episcop

auxiliar. Deserveşte credincioşii (în cea mai mare parte români) din provinciile istorice ale

Valahiei (Muntenia şi Oltenia) şi Dobrogei, grupaţi în 6 decanate (protopopiate); pe teritoriul său

funcţionează 2 mânăstiri (clauzuri), respectiv la Bucureşti şi la Timişul de Jos, judeţul Braşov,

precum şi 47 de ordine şi congregaţii monahale;

b). Arhiepiscopia Alba Iulia (întemeiată la 1009, arhidieceză din 1932), deserveşte circa

450.000 de credincioşi maghiari din Transilvania (fără Crişana şi Maramureş), organizaţi în 15

decanate; în cadrul acesteia funcţionează 16 mânăstiri şi 9 congregaţii monahale, precum şi două

instituţii de învăţământ teologic superior, la Cluj-Napoca şi Alba Iulia.

3

c). Episcopia Iaşi, condusă de un episcop secondat de un episcop auxiliar, reuneşte peste

250.000 de credincioşi români (inclusiv aşa-numiţii ceangăi) grupaţi în 10 decanate; în cadrul

celei mai mari unităţi eparhiale catolice româneşti funcţionează circa 50 de ordine şi congregaţii

monahale, numeroase instituţii de învăţământ teologic (de nivel superior la Iaşi şi Roman) şi de

cercetare ştiinţifică, instituţii sanitare şi de ocrotire socială ş.a.;

d). Episcopia Timişoara (continuatoarea celei de la Cenad, înfiinţată la 1030), grupează

credincioşii catolici din Banat (maghiari, şvabi, români, bulcari, croaţi, slovaci, cehi ş.a.), grupaţi

în 8 decanate; dieceza dispune de 12 mânăstiri, iar pe teritoriul ei sunt reprezentate şi activează

circa 15 ordine şi congregaţii monahale;

e). Episcopia Satu Mare (înfiinţată la 1804) cuprinde credincioşii maghiari (alături de

puţini germani) din judeţele Satu Mare şi Maramureş; dieceza este structurată pe 7 decanate;

f). Episcopia Oradea deserveşte catolicii maghiari din judeţele Bihor şi Sălaj, împărţiţi în

2 decanate.

g). Ordinariatul armeano-catolic reprezintă organizaţia canonică a armenilor din jurul

oraşului Gherla care, în sec. XVII au trecut la catolicism prin „unirea cu Roma”, păstrâmdu-şi

ritul răsăritean. Iniţia, la Gherla a funcţionat o episcopie armeană unită, însă a involuat (inclusiv

prin maghiarizarea credincioşilor). La 1964, Arhiepiscopia romano-catolică de Alba Iulia a

preluat ordinariatul de la Gherla în subordinea sa, acesta dispunând astăzi de doar patru parohii.

3. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Biserica Greco-Catolică înregistra la 2011 circa 150.000 de membri (după ce, la 2002,

numărul acestora depăşea 190.000), inclusiv circa 15.000 „credincioşi de limbă maghiară” şi în

jur de 1.500 de ucraineni), pentru care sunt constituite 5 dieceze, 3 vicariate şi aproximativ 75 de

protopopiate (dintre care multe doar formale).

a). Arhiepiscopia de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Blaj (condusă de un arhiepiscop şi

un episcop auxiliar), cu 2 vicariate (Bucureşti şi Făgăraş) şi 22 protopopiate, deserveşte judeţele

Alba (parţial), Braşov, Cluj (parţial), Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu, precum şi credincioşii

răspândiţi în Muntenia;

b). Episcopia Oradea cuprinde judeţele Arad (parţial), Bihor, Satu Mare (parţial) şi Sălaj

(parţial), incluzând 11 protopopiate şi 8 mânăstiri; la Oradea, funcţionează un departament al

Facultăţii de Teologie greco-catolică de la Cluj-Napoca;

4

c). Episcopia Cluj – Gherla, cu sediul la Cluj-Napoca, deserveşte judeţele Alba (parţial),

Bistriţa-Năsăud, Cluj (parţial), Maramureş (parţial) şi Sălaj (parţial); în cuprinsul diecezei

funcţionează 1 vicariat (la Gherla), 11 protopopiate, precum şi Facultatea de Teologie greco-

catolică de la Cluj-Napoca;

d). Episcopia Lugoj se întinde în judeţele Alba (parţial), Arad (parţial), Caraş-Severin,

Hunedoara şi Timiş, dispunând de 2 vicariate (Timişoara şi Haţeg), 10 protopopiate şi 6

mânăstiri (cu puţini vieţuitori);

e). Episcopia Maramureş cu sediul Baia Mare include judeţele Maramureş, Satu Mare

(parţial), Sălaj (parţial) şi Suceava; în cuprinsul său funcţionează 2 vicariate (Suceava – pentru

credincioşii ucraineni şi Rădăuţi) şi 14 protopopiate.

4. Arhiepiscopia Bisericii Armene

Cu doar circa 400 de credincioşi (faţă de 700 la recensământul din 2002) – armeni

autohtoni, Arhiepiscopia, acum cu sediul la Bucureşti, este legitimată doar de tradiţia sa istorică

fiind înfiinţată de Alexandru cel Bun la 1401, care i-a stabilit sediul la Suceava.

Eparhia este condusă de un episcop secondat de un vicar eparhial; sunt definite 10

parohii, cele mai semnificative comunităţi armene fiind cele de la Bucureşti şi Constanţa.

5. Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România

Cunoscută şi ca „Biserica lipovenească” grupează ruşi descendenţi ai celor care, în prima

parte a sec. XVIII, s-au refugiat în Ţările Române în urma persecuţiilor la care au fost supuşi ca

urmare a opoziţiei faţă de reformele aduse cultului de patriarhul Nikon.

Istoricul acesteia coboară până în anul 1846, când se înfiinţează Mitropolia de la Fântâna

Albă, în Bucovina de Nord, care îşi întindea jurisdicţia asupra diasporei ruse din Europa,

America de Nord şi Australia. Astăzi, consideră că păstrează autenticul ortodox, continuând să

folosească calendarul iulian.

Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România dispune de circa 34.000 de credincioşi,

ruşi, dar şi români; este condusă de o ierarhie care include 1 mitropolit, 3 episcopi şi episcopi-

vicari (aferent scaunului mitropolitan): (a) Mitropolia Brăilei; (b) Episcopia Tulcei; (c)

Episcopia Moldovei, cu sediul la Tg. Frumos, judeţul Iaşi şi (d) Episcopia Slavei, cu sediul la

Mânăstirea „Uspenia” din localitatea Slava Rusă, judeţul Tulcea.

5

Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România nu dispune de instituţii de învăţământ,

personalul de cult provenind din rândul laicilor care manifestă aptitudini şi dovedesc cunoştinţe

capabile să îi facă apţi pentru a sluji.

6. Biserica Reformată din România

Biserica Reformată din România grupează credincioşii maghiari calvini din Transilvania,

înregisrând, la 2011, circa 600.000 de membrii (comparativ cu 700.000 în 2002), grupaţi în 2

eparhii – episcopii cu sediile la Cluj-Napoca şi Oradea.

a). Eparhia Reformată din Ardeal, cu sediul la Cluj-Napoca (condusă, pe lângă episcop,

de o Adunare generală eparhială şi un Consiliu dirigent), grupează credincioşii din Transilvania

propriu-zisă, împărţiţi în 16 protopopiate şi peste 500 de parohii (în care funcţionează Adunări

parohiale, respectiv Consilii ale protopopiatelor şi Presbiterii – nivel de parohie);

b). Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, cu sediul la Oradea, cu 9 protopopiate

şi peste 250 de parohii.

Pentru pregătirea personalului sunt disponibile Institutul Teologic Protestant Unic de la

Cluj-Napoca, Facultatea de Pedagogie Religioasă Cluj-Napoca, Institutul Superior Reformat,

Oradea, ca şi mai multe seminarii.

7. Biserica Evanghelică C.A. din România

Înregisrrând în anul 2011 circa 5.000 credincioşi (o parte a acestora fiind români) aceasta

după ce, la 2002, număra ceva mai mult de 8.000, Biserica Evanghelică C.A. dispune de circa 55

de parohii (care deservesc peste 250 de comunităţi locale), grupate în 5 districte (protopopiate),

rsepectiv Braşov, Sibiu, Mediaş, Sighişoara şi Sebeş, aflate sub conducerea executivă a unui

decan (protopop), care prezidează Consistoriile districtuale.

La nivel central, Biserica Evanghelică C.A. este condusă de un episcop (cu reşedinţa la

Sibiu), secondat de Consistoriul superior; organul deliberativ cel mai larg este Congresul

bisericesc general, din care fac parte membrii Consistoriului superior, decanii şi curatorii – laici

care secondează personalul hirotonit districtelor şi delegaţi clerici şi laici.

Biserica Evanghelică C.A. îşi pregăteşte personalul de cult în cadrul secţiei de la Sibiu a

Institututului Teologic Protestant de la Cluj-Napoca.

6

8. Biserica Evanghelică Lutherană din România

Cunoscută anterior ca Biserica Evanghelică S.P. (sinodo-prezbiteriană), Biserica

Evanghelică Luherană din România grupează circa 20.000 de credincioşi luterani de etnie

maghiară (62% la nivelul anului 2011), germană (16%), slovacă (12%) şi română (10%),

condusă de un episcop cu reşedinţa la Cluj-Napoca, secondat de un episcop-adjunct, în timp ce

parohiile formează 3 protopopiate (Braşov, Cluj-Napoca şi Nădlac, judeţul Arad, aici existând

cea mai mare comunitate slovacă din ţara noastră).

Organizarea Bisericii Evanghelice Lutherane are la bază principiul sinodalităţii, cu

accentuarea rolului laicilor presbiteri, organul său suprem de conducere fiind Sinodul, compus

din clerici şi laici şi care se întruneşte o dată la 3 ani. Între sesiunile Sinodului, denominaţiunea

este condusă de un Presibiteriu episcopal, din care fac parte episcopul, episcopul-adjunct, prim-

curatorul general (laicul cu cea mai înaltă demnitate în Biserică), consilierul principal episcopal,

referenţii pentru cateheză, misiunea internă şi diaconie (slujire umanitară), protopopii,

preşedintele Comisiei Teologice şi responsabilul de presă.

9. Biserica Unitariană din Transilvania

Întemeiată în sec. XVI de episcopul David Francisc, cei peste 70.000 de credincioşi -

etnici maghiari (majoritatea în judeţele Cluj, Braşov, Mureş, Harghita şi Covasna) ai Bisericii

Unitariene din Transilvania sunt conduşi de un episcop cu reşedinţa la Cluj-Napoca, care are în

subordine 6 protopopiate şi circa 125 parohii.

Biserica Unitariană din Transilvania este organizată pe baze sinodale şi presbiteriene, cu

asigurarea autonomiei comunităţilor locale. Este condusă de Sinod (compus din episcop, doi

curatori generali, clerici şi laici delegaţi ai protopopiatelor şi parohiilor; inclusiv episcopul este

ales de Sinod) şi Consistoriul suprem (compus din clerici şi laici), care efectuează anual întruniri

plenare. Între sesiunile acestuia, conducerea este asigurată de un Consistoriu bisericesc (cu

întruniri trimestriale) şi de Preşedinţia Bisericii, compusă din episcop, vicar, cei doi curatori

generali şi directorul afacerilor publice.

10. Centralizator statistic

7

Evoluţia numerică a cultelor de mai sus poate reflecta într-o anumită mutaţiile – diverse

şi complexe – suferite de societatea românească în ultimul secol:

Nr.

crt. Cultul

Număr de membrii*

1930 1992 2002 2011 o 1 2 3 4 5

1. Biserica Ortodoxă Română 13,1 mil. 19,8 mil. 18,8 mil. 16,3 mil.

2. Episcopia ortodoxă sârbă

de Timişoara - - - 14.000

3. Biserica romano-catolică 1,23 mil. 1,16 mil. 1,02 mil. 870.000

4. Biserica Română Unită cu Roma,

Greco-Catolică 1,42 mil. 220.000 195.000 150.000

5. Arhiepiscopia Bisericii Armene 11.000 2.000 800 400

6. Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi

din România 57.000 28.000 39.000 33.000

7. Biserica Reformată din România 711.000 802.000 698.000 601.000

8. Biserica Evanghelică C.A.

din România 399.000 39.000 11.000 5.000

9. Biserica Evanghelică Lutherană din

România - 21.000 26.000 20.000

10 Biserica Unitariană

din Transilvania 69.000 77.000 67.000 64.000

* Conform datelor oficiale privind apartenenţa religioasă declarată rezultate în urma

recensămintelor populaţiei efectuate la 1930, 1992, 2002 şi 2011.

Bibliografie selectivă

Normative legislative cu aplicabilitatea în viaţa cultelor

1. Legea nr. 489 /2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor;

8

2. Legea nr. 422 /2001 privind protejarea monumentelor istorice;

3. Legea nr. 103 /1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea

obiectelor de cult;

4. HG nr. 1273 /2005 privind aprobarea Programului naţional „Lăcaşurile de cult – centre

spirituale ale comunităţii”;

5. HG nr. 1470 /2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea

prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82 /2001 priivind stabilirea unor forme de sprijin

financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România;

6. HG nr. 44 /2013 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru

Culte;

7. HG nr. 984 /2014 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru

aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82 /2001 priivind stabilirea unor forme de

sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România;

8. OUG nr. 92 /2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 103/ 1992 privind

dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

9. OUG nr. 19 /2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii

Neamului;

10. Ordinul nr. 68 /2010 pentru aprobarea Metodologiei alocării de fonduri cultelor

religioase prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte;

11. Ordinul nr. 15 /2012 privind procedura de acordare a avizului consultativ de către

Secretariatul de Stat pentru Culte pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase sau, după caz, pentru

dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente.

Lucrări specifice

*** Viaţa religioasă din România, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Bizantină, 2005;

*** Statul şi cultele religioase, Bucureşti, Editura Litera, 2014.