Legaturi fundamentale

Legăturile fundamentale sunt legături la care, în limitele raportului de legare, fiecare fir de urzeală are un singur punct de legare cu firele de bătătură şi fiecare fir de bătătură are un singur punct de legare cu firele de urzeală.

Legătura este definită prin două elemente importante: raportul de legare şi deplasarea.

Deplasarea reprezintă distanţa punctului de legare a unui fir în raport cu punctul de legare afirului precedent.

Aceasta poate fi: deplasarea pe direcţia urzelii Su şi deplasarea pe direcţia bătăturii So.

Legăturile fundamentale sunt legături cu rapoarte de legare mici:a) legătura pânză, cu raportul 2/2;b) legătura diagonal, cu cel mai mic raport: 3/3;c) legătura atlaz, cu cel mai mic raport: 5/5

LEGĂTURA PÂNZĂLegătura pînză este cea mai simplă legătură. Se caracterizează prin :

raportul de legare: Ru= Rb, = R =2; deplasarea: Su = Sb = 1.

Desenul de structură al legăturii pînză este asemănător unei table de şah. Din analiza lui se observă că toate firele cu soţ (2, 4 , 6 . . . ) au evoluţii identice, iar toate cele fără soţ ( l , 3 , 5...) de asemenea, dar inverse faţă de cele cu soţ.

În majoritatea cazurilor, în spată se trag cîte două fire într-o căsuţă. La ţesături cu desimi mari, într-o casuta a spatei se trag cate patru fire. Pentru realizarea tesaturii cu legatura panza, teoretic sunt necesare doua ite, dar cu o asemenea navadire pot fi tesute numai urzelile cu desime mica de tipul “tifonului”. Pentru tesaturile cu desime cu desime normala sau mare se folosesc navadiri imprastiate in patru, sase sau opt ite.

Legătura pînză este cea mai simplă, avînd un raportde 2/2, adică : Ru = Rb= 2.

In figură se reprezintă modul de încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură. Firele de urzeală fără soţ şi cele cu soţ leagă alternativ peste şi pe sub un fir de bătătură. Desenul lor apare ca o tablă de şah. Legătura panză este mult întrebuinţată deoarece formează ţesăturile cele mai rezistente şi cel mai mult folosite.

Se poate ţese din diferite materii prime şi denumirea ţesăturilor diferă astfel: pînză în ţesătoriile de bumbac, in şi canepă ; postav, în ţesătoriile de lînă ; tafta, în ţesătoriile de mătase.Aspectul ţesăturii pînză este influenţat de mai mulţi factori : de materia primă întrebuinţată,

de fineţea firelor, de mărimea şi direcţia de toarcere a firelor de urzeală şi bătătură. Pentru ca ţesăturile să aibă un aspect uniform şi faţa nete se recomandă ca firele de urzeală şide bătătură să fie toarse în sens contrar.

Dacă firele de urzeală şi de bătătură au torsiunea în acelaşi sens, ţesătura devine aspră şi cu un aspect neregulat şi încurcat. Firele de urzeală sunt toarse de obicei spre dreapta Z, iar cele de bătătură spre stanga S.

Legătura panză se poate ţese în două iţe, cînd ţesătura este foarte rară, deexemplu tifonul.

LEGATURA DIAGONALŢesăturile cu legăturile diagonale prezintă pe suprafaţa lor linii paralele oblice după cum

seobservă în figura. Liniile oblice se obţin deoarece fiecare fir urmator de urzeală leagă peste firul urmator de batatura.

În figura este reprezentată o legătură diagonal cu sensul spre dreapta firul de urzeală 1 leagă peste bătătura 1, firul de urzeală 2 peste bătătura 2, fir de urzeală 3 peste bătătura 3.

Raportul cel mai mic al legăturii diagonal este de 3/3 deci :Ru = Rb = 3Liniile oblice pot fi cu sensul spre dreapta sau spre stanga.

Legăturile din figurile de mai sus sunt diagonale de urzeală,deoarece urzeala este mai mult evidenţiată, iar bătătura numai într-un singur punct pe fiecare fir din raport.

Comparînd o legătură pînză cu una diagonal se constată că la legătura diagonal punctele de legare sunt mai rare. De aceea ţesăturile obţinute cu legătură diagonal sunt mai moi, mai suple şi mai dese ca cele ţesute cu legătură panză.

Daca pe f a ţ a ţ e s ă tu r i i e s t e un d i agona l de bă t ă tu r ă cu s ensu l sp r e d r eap t a pe dos s e va  prezenta ca legătura din figura b, care este un diagonal de urzeală cu sensul spre stînga, deci negativul legăturii a. Pe dosul ţesăturii, diagonalul şi-a schimbat efectul şi sensul.

Faţa ţesăturilor cu legături diagonale se recunoaşte prin aceea că, în majoritatea cazurilor, ţesăturile au diagonalul cu sensul spre dreapta.

Legaturile diagonale se pot intrebuinta pentru diferite articole: lenjerie, stofe pentru imbracaminte, captuseli, tesaturi pentru mobile. Materia prima poate fi variata: bumbac, lana, matase artificiala, fire sintetice, fire in amestec etc.

 LEGĂTURA ATLAZLegătura atlaz dă ţesăturii un aspect neted şi lucios, pe faţa ei evidenţiindu-

se numai un sistem de fire : fie cele de urzeală, fie cele de bătătură. Este caracterizată prin : raportul: Ru = Rb = R > 5 ; deplasarea: 1<S<R-1.

Cel mai mic raport de legătură atlaz este de 5/5, prezentat în figura.

În varianta a dep l a sa r ea   e s t e   2 ,   i a r   î n   va r i an t a   b   dep l a sa r ea   e s t e 3. In   c azu l   a t l a zu lu i , deplasarea se mai numeşte şi urcare.

În acelaşi raport se pot realiza mai multe variante de legătură atlaz, în funcţie de deplasarea sau urcarea cu care se lucrează :

atlazul de 5/5 se poate lucra cu deplasările 2 şi 3 ; atlazul de 6/6 nu poate fi obţinut cu o deplasare constantă în limita raportului; atlazul de 7/7 se poate lucra cu deplasările 2, 3, 4 şi 5 ; atlazul de 8/8 se poate lucra cu deplasările 3 şi 5 ; atlazul 9/9 se poate lucra cu deplasările 2, 4, 5 şi 7. atlazul de 10/10 se poate lucra cu deplasările 3 şi 7.După calculul deplasărilor se trece la realizarea legăturii. Pentru aceasta se procedează astfel: se încadrează raportul legăturii; se numerotează firele de urzeală şi de bătătură ; se completează primul pătrăţel din stînga jos, ce reprezintă trecerea firului

1, de urzeală, peste firul 1 de bătătură. Folosind deplasarea 2, se numără în lungul firului 1de urzeală, deasupra punctului de legare marcat, două pătrăţele şi se completează ladreapta pătrăţelul de pe firul de urzeală 2 ;

se numără două pătrăţele deasupra punctului de legare de pe firul de urzeală 2 şi se completează la dreapta un pătrăţel pe firul de urzeală 3 ;

punctul de legare de pe firul de urzeală 4 se determină identic; punctul de pe firul 3 fiindultimul de sus în limita raportului, ne întoarcem tot pe firul 3 de jos în sus şi se numără două pătrăţele. Se completează pătrăţelul din dreapta, pe firul de urzeală 4 ;

se numără două pătrăţele deasupra punctului de legare de pe firul de urzeală 4 şi se completează la dreapta, punctul de legare pe firul de urzeală 5.

Atlazul de 5/5 cu deplasare de 3 este prezentat în figura b. Din ambele desene rezultă că punctele de legare sunt astfel distribuite în cadrul raportului, încat în imediata vecinătate a unui punct de legare nu există alte puncte de legare. De asemenea, se observă că pe fiecare fir de urzeală şi de bătătură, în limita raportului există un singur punct de legare.

Legăturile atlaz pot fi : cu efect de bătătura (fig. a); cu efect de urzeala (fig. b).

a b

Legătura atlaz se foloseşte pentru ţesături la care se evidenţiază firele de urzeală sau cele de bătătură; firele care se evidenţiază pe faţa ţesăturii trebuie să fie de calitate superioară, ele acoperind prin flotări lungi, aproape complet, firele din celălalt sistem.