Latinitate si dacism

Studiu de caz

Cuprins:

• Definirea conceptului de latinitate şi dacism• Care este originea poporului si a limbii

române?• Influenţe în limba română• Cele două mituri fondatoare•Susţinători ai latinităţii•Susţinători ai dacismului•Concluzie• Anexe• Bibliografie

“Limba românã este limba latinã vorbitã neîntrerupt în partea orientalã a Imperiului Roman cuprinzând provinciile dunãrene (Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia Superioarã si Moesia Inferioarã), din momentul pãtrunderii limbii latine în aceste provincii si pânã în zilele noastre.”

(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)

Latinitate si dacism

Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei ce strabat cultura si literatura româna.

Dacismul Dacismul este un curent în istoriografie,

afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului român.

Acesta îsi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.

Latinitatea

Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine si a civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de catre romani.

Ideea de latinitate începe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor – secolele XVI – XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.

Atinge apogeul prin reprezentantii “Scolii Ardelene” (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior).

Care este originea poporului si a limbii române?• Originea latina ce

atrage prin prestigiul istoric al Imperiului Roman si care compenseaza o serie de complexe de inferioritate fata de puterile din jur?

SAU…

•Originea daca a carei popularitate se explica prin misterul unei civilizatii prea putin cunoscute dar si prin fascinatia arhaicului?

• Astazi se accepta în general ca istoria veche a românilor este expresia unui proces de sinteza daco-romana a unui proces adiacent de integrare si de asimilare a elementului migrator. Potrivit majoritatii cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba româna este rezultatul actiunii conjugate a mai multor straturi : elementul dac, roman si migrator.

• Originea limbii române este legata de originea poporului si a unitatii limbii române în diverse zone în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a format din limba latina populara adusa în Dacia si dezvoltata pâna în zilele noastre.

• Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa cucerirea Daciei de catre romani în urma razboiului din 105-106. Latina s-a impus rapid deoarece romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic; bastinasii erau interesati sa învete acest idiom pentru ca limba latina era limba oficiala. Romanii erau interesati ca localnicii sa stie limba latina pentru a putea stapâni.

Nivelul foneticStructura gramaticala   - Româna este o limbă romanică deoarece elementele sale constitutive: sistemul

fonetic, structura gramaticală, cea mai mare parte a fondului lexical principal şale vocabularului activ sunt de origine latină.

   - procesul complex de transformare a latinei populare în limba română a acionat la fiecare nivel al limbii române. La nivel fonetic au actionat mai multe legi. Cuvintele din limba latină populară au intrat în limba română fie aa cum erau folosite la vremea romanizării, fie cu anumite modificări.

 Cateva exemple de modificări fonetice care au actionat asupra cuvintelor     latineti în trecerea lor spre limba română sunt:  

a.Transformarea în „L” intervocalic în „R”;b.Trecerea grupului „CT” în „PT”;c.Trecerea grupului „GL” în „GHE”/ „GHI”;       Ex. : GLEMUS –> GLEMU –> GHEMUS –> GHEMd.Grupul  „CL” în „CHE” / „CHI”;       Ex. : OCULUS -> OCLU -> OCHIU -> OCHI (motenit)             •OCULAR – împrumutate.Trecerea lui „B” intervocalic la „V” i apoi dispariia lui ;

   Ex. : CABALLUS -> CABALLU -> CAVALLU -> CALLU -

Cuvinte provenite din dacă

aidoma, a ameţi, amurg, a anina, aprig, a arunca, baci, baligă, baltă, barză, balaur, a băga, băiat, bălan, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, a bucura, bucuros, burtă, buză, căciulă, căpuşă, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, cârlig, codru, copac, copil, creţ, curpăn, cursă, dărâma, doină, dop, fărâmă, gard, gata, gheară, gresie, groapă, guşă, a încurca, lespede, a leşina, mal, mazăre, măceş, măgură, mălai, mămăligă, mătură, melc, mire, mistreţ, a mişca, morman, moş, murg, niţel, păstaie, pânză, ravac, a răbda, a scăpăra, scrum, sâmbure, stejar, sterp, stână, strugure, şale, şopârlă, șoric , tare, traistă, ţap, ţarină, ţăruş, (a se) uita, a urca, urcior, urdă, vatră, viscol, zăr (zer), a zburda, zestre, a zgâria.

Arii lexicale ce provin din latină:

• Familie : bărbat, cumnat, femeie, fin, frate, ginere, mamă, soacră, socru, tată, unchi;• Natură : apă,arbore, castan,câmp, culme,

lac, munte, piatră, râu, vale;• Om şi părţi ale corpului uman : barbă, braţ, cap, coastă, cot,

creier,deget, dinte, ficat, frunte, genunchi, inimă, om, nas,piept, rinichi, umăr, unghie, ureche.

• Animale : albină,animal, arici, armăsar,bou, cal, codru,fag,ied,iepure, lup,miel,oaie,porc,vacă,vulpe;

• Plasarea în timp şi spaţiu :an,azi,dimineaţă, iarnă,lună,mâine,noapte,primăvară,toamnă,vară şi numele zilelor săptămânii.

Evolutia Limbii Romane Literare

    Primele traduceri ale cărtilor religioase în limba română, s-au facut în prima jumătate a sec. al XV-lea, aproximativ între anii 1434-1437,  anticipând astfel cu aproape un secol ideile Reformei si traducerea  Bibliei în limba germană de către Martin Luther, finalizată  la 1532.

    Specialitii s-au pus de acord asupra faptului că primul text în limba română care ni s-a păstrat îl constituie celebra Scrisoare a lui Neacu din Câmpulung către Judele Braovului din 1521.

Publicatia lui Heliade Radulescu, Curierul românesc (1829), a fost un fel de stindard al tuturor publicatiilor, patronând atât scriitori munteni, cât si moldoveni. Cei mai importanti poeti munteni au crescut în umbra lui Heliade: V. Cârlova, D. Bolintineanu, G. Alexandrescu.

Moldova s-a bucurat de o continuitate a publicatiilor cu caracter literar. Albina româneasca (1829) a lui Asachi, Dacia literara, (1840) a lui Kogalniceanu, a deschis un drum în evolutia limbii literare. Propasirea (1844), România literara (1855), Steaua Dunarii (1858) tot a lui Kogalniceanu, Gazeta de Transilvania (1838) a lui Gh. Barit Þ continuitatea a avut o mare importantaDacia literara se declara împotriva traducerilor. În Introductie, Kogalniceanu declara ca „traducerile nu fac o literatura”Scoala reprezinta a doua conditie favorabila pentru ca este unul dintre mijloacele eficiente prin care se raspândeste norma literara. În Muntenia avem Academia Sfântul Sava, în Moldova avem scolile lui Asachi.In sec XIV-XV are loc desprinderea dialectelor limbii romane : aromana , meglenoromana , istroromana , dacoromana ;

DIALECTELimba română are 4 dialecte:• daco-român : are cei mai mulți vorbitori, fiind vorbită la nord de

Dunăre pe teritoriul României.• aromân este vorbit la sud de Dunăre și s-a dezvoltat in mai multe

țari balcanice. Are literatura cultă• iar comunități se găsesc in România, Grecia, Albania, Macedonia și

Bulgaria.• megleno-român este vorbit la sud de Dunăre și s-a dezvoltat in

mai multe țari balcanice. Are literatura cultă• iar comunități se găsesc in România, Grecia, Albania, Macedonia și

Bulgaria.• istro-român are aproximativ 1500 de vorbitori și este pe cale de

dispariție fiind vorbită în peninsula Istria din Croația

Influente în limba româna

Cele doua mituri fondatoare• "Dochia si Traian"

povesteste despre formarea poporului român: unirea dacilor cu romanii, Dochia fiind o frumoasa fata pe care împaratul roman voia sa o ia de sotie.

Mitul Zburătorului- un “Cupidon al

dacilor”.

Sustinatori ai latinitaţiiLetopisetele lui Grigore Ureche, Miron

Costin si Ion Neculce.

„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” de Dimitrie Cantemir

“[…] a Dachii adevarati mostenitori i-au pus si cu curat sângele fiilor sai, pre Dachia, care mai denainte varvara iera, au evghenisit-o.”

Scoala Ardeleana care sustinea latinitatea prin exagerari, deoarece nu recunostea originile dace ale românilor.

Sustinatori ai dacismuluiLucian Blaga prin articolul „Revolta

fondului nostru nelatin” din revista”Zamolxe”.

”Avem însa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rasarind puternic în constiinte.”

• B.P.Hasdeu prin lucrarea „Perit-au dacii?” din 1860, în care punea la îndoiala latinismul românilor si linia trasata de Scoala Ardeleana, catre o directie cu totul noua: originea geto-daca a poporului român.

•Istoricul Vasile Parvan prin opera „Getica” – realizata pe baza studiilor si descoperirilor arheologice din acea vreme

Mihai Eminescu în poezia „Memento mori”( „Nu uita că vei muri”)

“Stau tacuti ostasii Romei, ridicând fruntea lor lata,Stralucitele lor coifuri, la

stâncimea detunata, […]

Dintre stânce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Daciei în lungi siruri au iesit —”

• Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor nostri cronicari, Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii Moldovei: »Rumanii, câti sa afla locuitori în Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sântu cu moldovenii si toti de la Râm se trag ».

•Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grigore Ureche, un adevarat laitmotiv în cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin, la stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, la Gheorghe Sincai si la altii.

• În perioada interbelica, cele doua curente de idei sunt percepute de pe pozitii adesea opuse, aflându-se în confruntare directa si sunt folosite, direct sau indirect, ca suport argumentativ pentru diferite antinomii: traditie-modernitate, spirit national-cosmopolitism.

Concluzie• Limba româna provine din limba latina vorbita

în partile de est ale Imperiului Roman, dar nu continua direct limba latina clasica, ci latina populara. Ea face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale sau chiar au disparut. În timp, limbile se modifica, iar când se acumuleaza modificari ale limbii, astfel încât varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori, se poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita azi este rezultatul modificarii, limbii latine vulgare în decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce va suferi modificari si în anii ce vor urma, dar originea sa va ramâne întotdeauna limba latina populara.

Anexe

Împaratul roman Traian

Împaratul dac Decebal

Trophaeum Traiani

Columna lui Traian

Ruinele Sarmizegetusei

Piatra Cetatii -Banita

Steagul Dacilor

Dacii

Imperiul Geto-dacic

Scrisoarea boierului NeacSu din Câmpulung catre judele Brasovului Johannes Benkner

Cântecul gintei latine

„Latina gintă e reginăÎntre-ale lumii ginte mari;

Ea poartă-n frunte-o stea divinăLucind prin timpii seculari.

Menirea ei tot înainteMăreţ îndreaptă paşii săi.

Ea merge-n capul altor ginteVărsând lumină-n urma ei.

Latina gintă e vergină,Cu farmec dulce, răpitor;Străinu-n cale-i se înclină

Şi pe genunchi cade cu dor.Frumoasă, vie, zâmbitoare,Sub cer senin, în aer cald,

Ea se mirează-n splendid soare,Se scaldă-n mare de smarald.

Latina gintă are parteDe-ale pământului comoriŞi mult voios ea le împarteCu celelalte-a ei surori.Dar e teribilă-n mânieCând braţul ei liberatorLoveşte-n cruda tiranieŞi luptă pentru-al său onor.

În ziua cea de judecată,Când faţă-n cer cu Domnul sfântLatina gintă-a fi-ntrebatăCe a făcut pe-acest pământ?Ea va răspunde sus i tare:,,O! Doamne,-n lume cât am stat,În ochii săi plini de-admirarePe tine te-am reprezentat!”

de Vasile Alecsandri

Memento Mori

,,Şi-n zenit opri oştirea-i peste armia romană.-Decebal! el strigă-n nouri- îi detun, îi iau în goanăŞi Danubiul o să beie a lor sacre legiuni.Decebal s-arată palid în fereastra naltă-ngustăŞi coroana şi-o ridică către-imaginea augustăŞi se uită cu durere la divinii săi străbuni.Iar pe plaiuri verzi de munte oştile-urbei risipitePrivesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-Rupt e şirul lor pe-alocuri de al soarelui foc roş.”

de Mihai Eminescu

RUGACIUNEA UNUI DACPe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Caci unul erau toate si totul era una;Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toataErau din rândul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeiiSi din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire:Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mersSi-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela între oameni devina cel întâiCe mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.

Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor...Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.

Strain si far' de lege de voi muri - atunceNevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce, S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata, Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!

Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumescCa tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curmaSi-n stingerea eterna dispar fara de urma!

De Mihai Eminescu

Membrii grupului

Ivan Gabriela

Dumitrache Stefania

Marin Ioana

Martin Tereza

Petcu Forina

Profesor coordonator: Mischie Luminita

Bibliografie• „Istoria limbii romane”-Al. Rosetti• „O enigma si un miracol istoric-poporul roman”-

G.I.Bratianu• „Letopisetul tarii moldovei”-Grigore Ureche• „De neamul moldovenilor”-Miron Costin• „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”-

D.Cantemir• „Civilizatiile stravechi din regiunile carpato-danubiene”-

V.Parvan• ,,Burebista si epoca sa”-Ion Horatiu Crisan • „Romanitatea romanilor. Istoria unei idei” -Adolf

Armbruster• „Etnogeneza romanilor” - Ion Russu• „Istoria limbii romane”- Gh. Ivanescu• „Scoala Ardeleana”- Ion Lungu