despre latinitate si dacism

of 14 /14
N. Iorga D. Cantemir Latinitate şi Dacism I. Etnogeneza românilor reprezintă un eveniment istoric fundamental in istoria noastră naţională, întrucât arată cum s-a format civilizaţia noastră. Ea a fost un proces complex, îndelungat la care au contribuit statalitatea dacică şi creşterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de către romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populaţiei daco-romane in condiţiile convieţuirii cu populaţiile migratoare, răspândirea creştinismului, ducând în final la crearea unei etnii distincte în spaţiul central-sud-est european. Teritoriul pe care a avut loc acest proces complex rămâne, „problema cea mai grea din istoria limbii române” după părerealui Ov. Densusianu. În principiu, discuţia rămâne înca deschisă, dar până acum cele trei teorii despre geneza etnolingvistică românescă sunt: 1. Teoria originii nord si sud dunărene - Susţinută de istorici şi de filologi: S. Puşcariu, Al. Rosetti şi confirmată de diversitatea dovezilor istorice, arheologice şi lingvistice. Această teorie afirmă că procesul de etnogeneză a poporului român şi a limbii române a avut loc pe un întins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul şi la sudul Dunării: Dacia si Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioară şi Moesia Superioară iar Dunărea a fost un hotar administrativ, politic şi strategic ce a permis mobilitatea populaţiei si a favorizat menţinerea caracterului unitar al limbii române. 2. Teoria originii nord-dunărene - Avansată de personalităţi ilustre ale culturii româneşti vechi şi moderne: D. Cantemir,P. Maior, B. P. Haşdeu. Această teză nu a beneficiat de demonstraţii ştiintifice convingătoare şi de aceea are numai valoare istorică. 3. Teoriile originii sud-dunărene - a fost suţinută şi de savanţi români, dar mai ales de autori străini. Ei susţineau că formarea poporului român şi a limbii

Author: ciprian-dutulescu

Post on 15-Jan-2016

38 views

Category:

Documents


0 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

despre formarea limbii romane, latinitate si dacism. Influente romanice asupra poporului dac.

TRANSCRIPT

Latinitate i DacismI. Etnogeneza romnilor reprezint un eveniment istoric fundamental in istoria noastr naional, ntruct arat cum s-a format civilizaia noastr. Ea a fost un proces complex, ndelungat la care au contribuit statalitatea dacic i creterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de ctre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populaiei daco-romane in condiiile convieuirii cu populaiile migratoare, rspndirea cretinismului, ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spaiul central-sud-est european.Teritoriul pe care a avut loc acest proces complex rmne, problema cea mai grea din istoria limbii romne dup prerealui Ov. Densusianu. n principiu, discuia rmne nca deschis, dar pn acum cele trei teorii despre geneza etnolingvistic romnesc sunt:1. Teoria originii nord si sud dunrene - Susinut de istorici i de filologi: S. Pucariu, Al. Rosetti i confirmat de diversitatea dovezilor istorice, arheologice i lingvistice.Aceast teorie afirm c procesul de etnogenez a poporului romn i a limbii romne a avut loc pe un ntins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul i la sudul Dunrii: Dacia si Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioar i Moesia Superioar iar Dunrea a fost un hotar administrativ, politic i strategic ce a permis mobilitatea populaiei si a favorizat meninerea caracterului unitar al limbii romne.N. Iorga

2. Teoria originii nord-dunrene - Avansat de personaliti ilustre ale culturii romneti vechi i moderne: D. Cantemir,P. Maior, B. P. Hadeu.Aceast tez nu a beneficiat de demonstraii tiintifice convingtoare i de aceea are numai valoare istoric.3. Teoriile originii sud-dunrene - a fost suinut i de savani romni, dar mai ales de autori strini. Ei susineau c formarea poporului romn i a limbii romne la sudul Dunrii a avut loc ca urmare a prsirii Daciei prin retragerea aurelian. Fr. J. Sulzer spunea c actualii vlahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor i inc mai puin din romanii din Dacia lui Traian, c, prin urmare, ei nu trebuie considerai aborigeni, ci ca unpopor care a venit aici in timpuri mai trzii sau c valahii au luat fiin in Moesia, Tracia i in regiunile de acolo de primprejur, nu n Dacia.D. Cantemir

n secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeai teorie, fixnd trecerea romnilor la nordul Dunrii la sfritul secolului al XII-lea i n timpul imediat urmtor. n lucrarea sa Robert Roessler afirma c dacii au fost omori n mas dup 106, ins anumite dovezi gsite (1000 de localiti, inscripii din alte provincii romane ce atest prezena soldailor de origine dac) dovedesc faptul c dacii nu dispruser dup anul 106 ci i-au continuat existena n acelai teritoriu.Robert Roessler

II. Originea Limbii romneOriginea limbii romne este legat de procesul de formare a poporului romn. Muli specialiti consider c limba romn provine din limba latin a romanitii, latina vorbit n prile de est ale Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi naionale (italiana, franceza, spaniola, portugheza, romna), altele au rmas limbi regionale (catalana n Spania, sarda n insula Sardinia, din Italia, dialectele retoromane n Elveia) sau au disprut (dalmata). Potrivit lingvistului Al. Rosetti, limba romn: este limba latin vorbit nentrerupt in partea oriental a Imperiului Roman, cuprinznd provinciile dunrene (Dacia, Pannonia de sud, Dardania, Moesia Superioar si Inferioar), din momentul ptrunderii limbii latine n aceste provincii i pn n zilele noastre.n timp, limbile s-au modificat, iar atunci cnd s-au acumulat multe transformri (fonetice, gramaticale i lexicale), astfel nct varianta de origine nou nu mai e neleas de vorbitori, se poate vorbi de o limb nou. Transformrile sunt un fenomen continuu i gradual i nu e uor s fixm praguri dar se consider c procesul de constituire a limbilor romanice s-a ncheiat n secolul al IX-lea, iar pentru romn, s-au propus mai multe date: formarea limbii romne ar fi durat pn n secolele VI VII sau VIII IX.Limba romn a meninut structura limbii latine, n structura gramatical romn s-au conservat din latin clasele de declinare ale substantivului, pronumele personal, tipurile de adjective, numeralele de la 1 la 10, clasele de conjugare ale verbelor, cele mai multe moduri i timpuri, principalele conjuncii i prepoziii. n vocabular sunt de origine latin cuvinte care denumesc noiuni, obiecte, aciuni, nsuiri fundamentale (relaii de rudenie, pri ale corpului uman, elemente naturale, plasarea n timp i spaiu etc.) i care sunt frecvente n vorbire. Dezvoltate n condiii diferite, limbile romanice au suferit influena substratului (limba vorbit de populaiile cucerite) i a altor limbi cu care populaia cucerit a venit n contact n cursul secolelor. n cazul limbii romne, substratul l constituie limba daco geilor, din familia limbilor trace (indoeuropean), din care nu s-au consemnat cuvinte n scris.In prima faza a dezvoltrii ei, limba romn veche este cunoscut sub numele de limba romn comun, protoromn, tracoromn, straromn. Aceast limb nu este nici atestata, nici cunoscuta documentar i refacut de filologi prin studii comparative. Aezarea bulgarilor i a slavilor n jurul poporului vorbitor de limba romn face ca unitatea limbii romne comune s se sparg i s apar diferite dialecte precum: Daco-romn Aromn Istroromn Meglenoromn III. Influene1. Cea mai puternic influen asupra limbii romne este cea slav i ncep din secolul al VI-lea odat cu migraia slavilor pe teritoriul de la sud de Dunre. S-a exercitat pe cale popular prin contacte cu populaii slave, dar i pe cale cult, prin slavon, care era limba bisericeasc i a cancelariei n rile Romne. Unele dintre mprumuturile slave populare au devenit cuvinte din fondul principal, eseniale pn astzi ceas, dragoste, a iubi, munc, prieten, prost, a sfri, a tri, vorb.2. mprumuturile din maghiar nu sunt foarte numeroase, dar cuprind cuvinte din lexicul fundamental gnd, ora, fel etc. 3. Influena greac veche se exercit asupra limbii romne n secolele al VII-lea i al VIII-lea, datorit relaiilor cu Imperiul Bizantin. Cuvintele greceti ptrund direct (arvun, catarg, flamur, mtase, stol, triast, zale) sau mai trziu, pn n secolul al XII-lea, prin intermediul limbii slave (busuioc, comoar, corabie, crin, dafin, hrtie, livad ).4. In secolul al XVIII-lea, n limba romn ptrund cele mai multe mprumuturi din turc. Lexicul turcesc, care marcheaz epoca i care nu se va pstra dect n mic msur n secolele ulterioare este cel legat de administraie, de ceremoniile i divertismentelecurii: liliac, lalea, acadea, cafea, geam, cazan, saltea.

Dup perioada de tranziie reprezentat de coala Ardelean, la sfritul secolului al XVIII-lea, ncepe epoca modern din istoria limbii romne, caracterizat prin unificare i modernizare. Alfabetul chirilic este nlocuit cu alfabetul latin, n cteva etape (n 1828 Ion Heliade Rdulescu simplific sistemul scrierii chirilice ntr-o variant care se adapta pronunrii romneti; ntre 1836 i 1844 s-au creat alfabete de tranziie n care literele latine nlocuiau treptat caracterele chirilice; documentele oficiale din timpul domnieie lui Alexandru Ioan Cuza instituie prin lege folosirea alfabetului latin, n 1860 n Muntenia i n 1862 n Moldova ).n secolul al XIX-lea, vocabularul limbii romne se modernizeaz prin mprumuturi masive din limbile romanice (n primul rnd din francez, dar i din italian) i din latin (mprumuturi din francez: ampanie, restaurant, birocraie, abajur, abandon, caiet, etc.)ntre influenele perioadei moderne se numr i germana (mai ales n Transilvania) i rusa (la sfritul secolului al XVIII-lea i la nceputul secolului al XIX-lea, n Moldova i ara Romneasc).mprumuturi din german: urub, niel, bilaz, cartof, pantof, nur, halb. IV. Scrisul i tipriturilen ara Romneasc i n Moldova, limba de cultur a cancelariei i a bisericii a fost, n secolele al XIII-lea al XV-lea, slavona, folosit n scris n texte religioase, n hotrri domneti, acte juridice, scrisori, cronici. S-au pstrat texte redactate n slavon pe teritoriul romnesc, din secolul al XIV-lea (cel mai vechi act pstrat dateaz din 1374). n unele dintre aceste texte apar cuvinte romneti ( nume de familie, porecle, toponime Arbure, Blaur cel logoft, Roman Blndul etc. ). n Transilvania, devenit parte a regatului maghiar, catolic, limba de cultur a fost din secolul al XII-lea latina (medieval), pstrat n inscripii i documente. Limba serviciului religios ortodox era ns tot slavona.Primul text scris in limba romn cu o atestare cert este o scrisoare de la 1521, a lui Neacu din Cmpulung. E foarte posibil s se fi scris romnete i nainte, dar textele nu s-au pstrat. Prin textele scrise s-a construit treptat limba romn literar, varianta cult a limbii romne. Pe teritoriul nostru primele cari tiprite aparin diaconului Coressi si ucenicilor, iar prima traducere integral a bibliei este realizat de erban i Radu Greceanu i cunoscut sub numele de Biblia de la Bucureti .V. Latinitatea i dacismulFundamentele culturii romne au fost descrise, nelese, i valorificate diferit de-alungul secolelor de oameni de tiin care au evideniat fie componenta romana, fie pe cea dacica, fie interaciunea lor. Astfel, pe temeiul demersului de afirmare a identitii etnice i al disputelor privitoare la originea poporului romn i a limbii romne, se dezvolt cu timpul dou concepte i dou curente de idei, Latinitatea i dacismul1. Latinitatea limbii romneRomanizarea lingvistic, fundamental i decisiv pentru apariia limbii romne, a constat n nvarea limbii latine de ctre populaia autohton.Generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres i de eliminare treptat a limbii materne, traco-dac. Durata romanizrii n Dacia nu coincide cu durata stpnirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprini ntre 106 274 / 275. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecinele acesteia au fost de natur etno-lingvistic.Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latin a unui neam.Ideea latinitii, concept imperativ de afirmare a identitii etnice ndeosebi n Transilvania, dar receptat i ca o fireasc necesitate de cunoatere a originilor, de legitimare a unui popor n faa istoriei, a avut un timp ndelungat de cristalizare i de consolidare, ncepnd cu marii cronicari i crturari din secolele al XVI-lea i al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino i de Dimitrie Cantemir i atingnd un punct de apogeu n epoca colii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe incai, Petru Maior). Alturi de idei valoroase unitatea i continuitatea romnilor i combaterea teoriei imigraioniste, a originii sud-dunrene, necesitatea adoptrii alfabetului latin ei promoveaz i evidente exagerri originea pur roman a poporului romn i a limbii, cu urmri n tendinele de purificare a limbii de elementele nelatine, perpetuate pn spre sfritul secolului al XIX-lea.Opinii ce susin latinitatea limbiiNicolaus Olahus este primul care afirm unitatea de neam, de origine i de limb a romnilor din cele trei ri n lucrarea Ungaria, scris n limba latin la Bruxelles iterminat in 1536.El afirm c: Valahii sunt cretini, numai c, urmnd pe greci, se deosebesc de biserica noastr catolic n privina purcederii duhului Sfnt i a altorarticole mai puin importante. [...] Moldovenii au aceai limb, obiceiuri i religie ca imuntenii, se deosebesc numai prin imbrcminte. [] Limba lor i a celorlali valahi a fostcndva roman, cci ei sunt copiii din Roma.

n cultura romneasc, meritul intietii n afirmarea ideii de latinitate a limbii materne ii revine lui Grigore Ureche (1590-1647). El a fost primul cronicarmoldovean de seam, care a demonstrat latinitatea limbii romne, ntr-un capitol din lucrarea sa, Letopiseul rii Moldovei, consacrat special acestei probleme i intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc.El spunea ca: de la Rm (Roma) ne tragem; i cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul. Pentru a convinge cititorii deacest adevr el accentueaz unele paralelisme lexicale latin-romane: De la ramleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia, femina; printe, pater; al nostru, noster si altele multe den limba latineasc, c de ne-am socoti pre maruntul, toate cuvintele le-am inelege (Letopiseul rii Moldovei).Lui Grigore Ureche i urmeaz ali scriitori i lingviti care susin nlucrrile lor sorgintea latin a limbii romne. n Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc, cronicarul Miron Costin realizeaz o sintez a schemei structurii limbii romne: Unde trebuias fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnezeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo omul; frons frunte; angelus indzierul. Unele cuvinte au rmas chiar ntregi: barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus, s-au mai adugat mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au adugat i puine cuvinte slavoneti..Iar n opera De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoiilor, aa cum indic i titlul, cronicarul i propune s scoat lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i semine snt ulcuitorii rei noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile ungureti. El dovedete c precum i alte neamuri: franozii galii, turcii otomani, ungurii huni, aa i romnii poart numele romanilor.Au susinut ideea originii pur latine a limbii romne, cernd scrierea cu alfabet latin i scrierea etimologic: Samuil Micu i Gheorghe inci. Ei propun eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti.Samuil Micu este cel care, ncercnd s dovedeasc proveniena latin a romnilor, conchide c acest lucru reiese din patru elemente: ntiu din scriitori, a doua din obiceiuri, a treia din limb, a patra din nume.Asemenea lui SamuilMicu, Gheorghe incai, n opera Hronica romnilor i a mai multor neamuri..., ncearc s dovedeasc orginea roman a poporului romn: Din partea coloniei, carea au remas n Dachia Veche... s-au prsit apoi toi romnii ci snt de-a stnga Dunrei, cum cur n Marea Neagr; iar din partea coloniei carea s-au trecut Dunrea i s-au aezat n Dachia cea Noao, aiderea i din romanii precarii i-au adus Marele Constantin din Trachia, Machidonia i Thessalia, s-au prsit romnii cei ce snt de-a dreapta Dunrei, carii s-au numit dup aceaia, amu vlahi, amu cotzo, sau cuzo-vlahi, iar mai pre urm inari, tocma cum s-au numit i ceii ce au remas de-a stnga Dunrei, ntiu romni, apoi abotrii, dup aceaia comani i painachite, mai pre urm munteni, moldoveni, mrgineni, mocani, frtui; ci ori cum s-au numit, sau se numesc i acum, tot de o vi i porodi snt, adec romani de snge, precum firea i vrtutea i mrturiseate (...).

n cultura noastr, Dimitrie Cantemir, este unul dintre cei mai erudii umaniti.Relund o tem a cronicarilor moldoveni, lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor nfieaz trecutulndeprtat al poporului nostru, originea comun a tuturor romnilor. El afirm c sntem urmaii unui popor care a creat ocivilizaie i o cultur clasic."Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor" este ultima oper a lui Dimitrie Cantemir, ce infaieaz concepia savantului asupra formrii poporului romn i a limbii romne, tratnd, cu o documentare extrem de bogat, de peste 150 de izvoare, originile poporului romn i evoluia sa pn la al doilea desclecat, momentul ntemeierii celor dou ri romne, Muntenia i Moldova.

Stolnicul Constantin Cantacuzino, n opera saIstoria rii romnetivorbete, deasemenea, despre originea romnilor, susinnd ca acetia sunt descendenii romanilorrmai n Dacia, afirmnd astfel continuitatea daco-romana la nordul Dunrii :Iar noi nt-alt chip de ai notri i de toi ci sunt rumni, inem i credem, adeverindu-ne den maialeii i mai adeveriii btrni istorici i de alii mai ncoace, c valahii, cum le zic ei, iarnoi, rumnii, sntem adevrai romani n credin i n brbie, den carii Ulpie Traian i-auaezat aici n urma lui Decheval, dupre ce tot l-au supus i l-au pierdut; i apoi alt i alalttot ireagul mprailor aa i-au inut i i-au lsat aezai aici i dintr-acelora rmi strag pn astzi rumnii acetea. ns rumnii neleg nu numai cetea de aici, ce i denArdeal, carii nc i mai neaoi snt, i moldovenii, i toi ci i ntr-alt parte s afl i auaceast limb, mcar fie i cevai mai osebit n nite cuvinte den amestecarea altorlimbi, cum s-au zis mai sus, iar tot unii snt. Ce dar pe acetea, cum zic, tot romani iinem, c toi acetea dintr-o fntn au izvot i cur.

Evocarea romantic a nfruntrii dintre daci i romani; Momentul zero al etnogenezeiPentru Mihai Eminescu, etnogeneza se situeaz n seria fenomenelor primordiale ilustrate de universul su poetic: cosmogonia i sociogeneza, creaia lumii i creaia omului, a societii umane. Dacia este, n poezia lui Eminescu, imaginea ideal a statului arhaic, generator de sacralitate. Mai toat poezia eminescian de inspiraie istoric se afl n genere n amplul poem din 1872 ,,Memento mori". n ,,Memento mori" evocarea epocilor se realizeaz la limita visului cu istoria i cufilosoficul.i el susine ideea latinitii:Da, de la Roma venim, scumpi i iubii compatrioi din Dacia Traian! Se cam tersese diploma noastr de noble: limba ns am transcris-o din buchiile voastre gheboite de btrnee n literile de aur ale limbelor surori. Cam degenerase arborele nostru genealogic cu cte o codi strin, dar l vom curi de toateuscturile.2. DacismulUnde este istoria noastr, istoria pierdut? Chiar am fost un popor mic i nensemnat? Nu, cu siguranta. S ne amintim c suntem singurii care nu am atacat vreodat un alt popor, c pentru noi a fost o datorie sfnt s neaprm pmntul pe care Zeii ni l-au druit. Noi ne-am nscut aici, i aici vom muri. S ne amintim de strmoii notri Pelasgi, despre care istoria oficial nu ne mai nva nimic, de Traci i mai apoi de Daci i de Valahi. Indiferent de numele ce ni l-am dat sau care ni s-a dat, suntem aceiai. S nu uitm s fim mndrii de trecutul nostru, de spiritul nostru ce e mai presus de trupurile trectoare.Dacismul este un curent ideologic autohton, afirmat la nceputul secolului al XX lea, i caracterizat prin exagerarea contribuiei dacilor n etnogeneza romneasc.Opinii ce susin dacismuln multe din poeziile sale, G. Cobuc a evocat trecutul glorios al poporului nostru din cele mai vechi timpuri si pn n zilele lui. El vede istoria ca o lupt nencetat pentru libertate social i naional.Simboluri umane ale acestei lupte sunt Decebal, legendarul Gelu,Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu (,,Decebal ctre popor, ,,Moartea luiGelu, ,,Paa Hassan, ,,Otenii lui Tudor).n ,,Decebal ctre popor, regele formuleaz cunoscuta maxim atribuit dacilor: E ru destul c ne-am nscut, numai pentru a sublinia c viaa n stare de robie ar mri chinul: Mai vrem i-al doilea ru?. De aceea, Decebal, cheam intreg poporul dac la lupt mpotriva cotropitorilor romani. Lupta inseamn jertf, moarte demn. Din zei de-am fi scobortoriC-o moarte tot sntem datoriTotuna e dac-ai muritFlcu ori mo ingrbovit;Dar nu-i totuna leu s moriOri cne-nlnuit.Eu nu mai am nimic de spusVoi braele jurnd le-ai pusPe scut! Puterea este-n voii-n zei! Dar v gndii, eroi,C zeii sunt departe, sus,Dumanii lnga noi!Mircea EliadeAutor a 30 de volume stiinifice, opere literare i eseuri filozofice traduse n 18 limbii a circa 1200 de articolei recenzii cu o tematic extrem de variat, foarte bine documentate. n lucrarea,,De la Zalmoxis la Gengis Han" ("De la Zalmoxis laGenghis Han")-1910, autorul a evideniat rolul tradiiilor religioase populare ,,ntr-o istorie cu adevrat universal a religiilor"(M. Eliade).n lucrare sunt discutate originile religioase ale numelui etnic al dacilor, vntoarea ritual i ntemeierea Moldovei, mitologia morii din ,,Mioria",Cultul lui Zalmoxis.

Vasile Prvan A fost istoric, arheolog, epigrafist i eseist romn ce s-a preocupatndeosebi de arheologie, preistorie i istoria civilizaiei greco-romane. n scopul rezolvrii problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de spturi sistematice, iar pe baza rezultatelor pariale ale spturilor ascris Getica (1926), cea mai important lucrare a sa,o vast sintez istorico-arheologic, prin care a readus n prim-planul cercetrii istorice rolul politic i cultural al daco-geilor. Elafirma c ,,spre deosebire de restul tracilor, careerau politeiti geii se arat n credinele lor henoteiti. n legtur cu meniunea grecilor, c zeul geto-dacilor avea un nume, el spune c acetia i-au zis zeului dincer cnd Zamolxis, cnd Gebeleizis, nume care, e de prere c sunt,,simple atribute explicative ale puterii ori nfirii divinitii.

Asemnarea dintre daci i romnii de astziPrivind Columna lui Traian, vedem obiceiuri care au rmas n tradiia poporului nostru pn astzi: construcia caselor de la munte, portul nostru popular - care este acelai astzi ca i cel dltuit n piatr, pe column.Este tiut c ranii notri mai poart i azi, n multe zone ale rii, aceeai mbrcminte cadacii de pe columna lui Traian. Asemnarea dintre mbrcmintea dacilor i portul popular romnesc a fost recunoscut pni de ctre coala Ardelean.Asemnarea la port a dacilor cu romnii nseamn, de fapt, o recunoatere implicit acontinuitii daco-geilor n Dacia i dup cucerirea i colonizarea roman.VI. TracomaniaTracomania este un fenomen aprut in perioada interbelica i n ultimii ani ai comunismului, i care, aa cum i spune i numele, const ntr-o manie tracic, exagerarea importanei tracilor n vederea elucidrii unor dileme istorice i culturale.Ca i n perioada interbelic, tracomania nu era o simpl nebunie a unor fanteziti, ci expresia cultural a unei politici care urmrea izolarea Romniei i care, n vremea comunismului, fiind susinut de partid, devenise politic de stat. Ea face parte din ceea ce Adrian Marino numete "obstacolele" n calea europenizrii.Curentul tracoman s-a manifestat violent n perioada interbelic, fiind cultivat de cei care reprezentau tendinele totalitare n Romnia.Revista "Sptmna" patronat de Eugen Barbu a tiprit o serie de articole inspirate de Iosif Constantin Drgan n care era proclamat originea noastr tracic.Mai apoi, i Adrian Punescu, continundu-i aciunea antinaional, a susinut teoriile tracomane ,conchiznd c istoria Romniei trebuie rescris n spiritul tracomaniei.

Concluzii

limba romn este o limb de origine latin, iar aceast afirmaie poate fi susinut cu argumente lexicale, morfologice i sintactice; Substratul limbii romne este reprezentat de limba daco-geilor, din care s-au pstrat foarte puini termeni, mai ales pentru c nu exist documente scrise i inscripii din aceast perioad; Pocesul de romanizare a fost un proces ireversibil; prin contopirea celor dou civilizaii (dacic si roman) s-a format populaia daco-roman, care st la baza formrii poporului roman i a limbii romne. Temelia limbii i a poporului romn o reprezint conceptele de latinitate i dacism. LATINITATEA este un curent aprut n lingvistica i n filologia romneasc n secolul XIX, care a demonstrat caracterul latin al limbii romne. El a atras prin prestigiul istoric al imperiului roman, prin puterea i calitile politico-militare ale romanilor. DACISMUL este un curent in istoriografia autohton, afirmat la inceputulsecolului al XX-lea prin mitizarea contribuiei dacilor la formarea poporului romn i in general la istoria universal. El a atras prin misterul unei civilizaii mai putin cunoscute i fascinaia arhaicului.

Bibliografie Grigore Ureche Letopisetul Tarii Moldovei Miron Costin Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc Gheorghe incai Hronica romnilor i a mai multor neamuri... Stolnicul Constantin Cantacuzino Istoria rii romneti Dimitrie Cantemir Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor Mihai Eminescu ,,Memento mori" G. Cobuc ,,Decebal ctre popor M. Eliade ,,De la Zalmoxis la Gengis Han" Vasile Prvan ,,Getica Manualul Limba si literature romana clasa a XI-aEDITURA:ART Bogdan Petriceicu Hadeu - studiul Pierit-au dacii? , publicat n Foia de istorie i literatur, 1860 Piru Alexandru Istoria literaturii romane de la inceput pana azi Russu Ion Etnogeneza romanilor http://ro.wikipedia.org/ www.google.ro/ pentru imagini http://cuvantultinerilor.ro/

Acest material a fost descarcat de pe http://cuvantultinerilor.ro