LATINITATE SI DACISM

Date istorice Originea romana Latinitatea limbii Mituri fondatoare

Limba romn provine din latina vorbit n prile de est ale Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi naionale ( italiana, franceza, spaniola, portugheza, romna ), ncepnd din secolul al X-lea ( deoarece poporul romn a fost nconjurat de popoare care vorbeau limbi din alte familii slav, maghiar, turc - i avnd o confesiune ortodox care nu utiliza latina n biseric ), vorbitorii de romn nu au mai avut, pentru mult vreme, contact cu celelalte limbi romanice i au pierdut mai ales legtura cu reperul latinei culten Balcani au rmas grupuri de populaie romanizat, vorbind dialecte romanice provenind din romna comun limba care circula ( la nord i la sud de Dunre ) n secolele al VII-lea al X-lea. Se consider c romna are patru dialecte: dacoromna ( cea pe care o desemnm de obicei prin termenul de romn, vorbit la nord de Dunre, pe un teritoriu care este, cu aproximaie, cel al Romniei de astzi ), aromna ( vorbit n anumite zne din Grecia, Macedonia, Albania i Bulgaria ), meglenoromna ( ntr-o zon la nord de Salonic, mprit ntre Grecia i Macedonia ) i istroromna Pentru varietile regionale ale dacoromnei se folosete termenul subdialect ( muntenesc, moldvenesc, bnean, criean, maramureean ).Influenele altor limbi asupra limbii romne se mpart n dou categorii1 influene vechi slav, maghiar, greac.2 influene trzii neogreac, turc

n ara Romneasc i n Moldova, limba de cultur a cancelariei i a bisericii a fost, n secolele al XIII-lea al XV-lea, slavona, folosit n scris n texte religioase, n hotrri domneti, acte juridice, scrisori, cronici. S-au pstrat texte redactate n slavon pe teritoriul romnesc, din secolul al XIV-lea ( cel mai vechi act pstrat dateaz din 1374 ). n unele dintre aceste texte apar cuvinte romneti ( nume de familie, porecle, toponime pan Arbure, Blaur vel logoft, Roman Blndul etc. ). n Transilvania, devenit parte a regatului maghiar, catolic, limba de cultur a fost din secolul al XII-lea latina ( medieval ), pstrat n inscripii i documente. Cel mai vechi text romnesc cu datare cert este o scrisoare de la 1521, a lui Neacu din Cmpulung. E foarte posibil s se fi scris romnete i nainte, dar textele nu s-au pstrat. Dup unii cercettori, cteva traduceri de texte religioase, pstrate n manuscris, ar fi fost redactate nainte de 1521. Ele au fost descoperite n sec. al XIX-lea i au fost numite ( dup loc sau dup proprietar ) Codicele Voroneean, Psaltirea Voroneean, Psaltirea Scheian, Psaltirea Hurmuzachi.n secolul al XVII-lea apar, n scrierile istoriografice ( Grigore Ureche, Miron Costin ), primele observaii despre latinitatea limbii romne, care se combin, de obicei, i cu argumente despre unitatea ei ( aceeai limb e vorbit n ri diferite ). n prefeele unor traduceri din secolele al XVII-lea al XVIII-lea se pune problema modernizrii limbii prin mprumuturi

Limba romana in viziunile marilor cronicari moldoveni. Curentul umanist este miscarea social-culturala inspirata de conceptia ca omul , fiind o fiinta superioara ,se poate perfectiona prin cultura prin cultura, prin arta. In Tarile Romane, curentul umanist se dezvolta incepand cu secolul al XVII-lea, cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si latin, ca Udriste Nasturel, Varlaam, Simion Stefan, Dosoftei, Nicolae Milescu. Activitatea si scrierile marilor cronicari au determinat aparitia unui specific romanesc, cum ar fi elogiul adus Tarilor Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului si a latinitatii limbii romane. Ei au pus bazele istoriografiei nationale , contribuind la tiparirea primelor carti de cult religios in limba slavona. Activitatea cronicarilor ajunge la stralucire in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, iar Letopisetele lor realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. In conceptia cronicarilor ,istoria era purtatoare de valori educative, iar operrele lor constituie si un act de mare patriotism, prima intentie a lor fiind aceea a recuperarii trecutului san u se uite lucrurile si cursul tarii si sa nu se piarda in negura vremii(Miron Costin). Stramosul comun al acestor limbi a fost latina vulgara sau populara(vulgarus= popor), vorbita de cuceritori, limba cuceritorilor, limba militarilor, a administratiei imperiale, limba veteranilor, pe care ii lasau in provincii legiunile, si a colonistilor, limba stapanilor intr-un cuvant-- , aureolata de autoritate si putere

Originea romanaActivitatea si scrierile marilor cronicari au determinat aparitia unui specific romanesc, cum ar fi elogiul adus Tarilor Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului si a latinitatii limbii romane. Ei au pus bazele istoriografiei nationale , contribuind la tiparirea primelor carti de cult religios in limba slavona. Activitatea cronicarilor ajunge la stralucire in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, iar Letopisetele lor realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. In conceptia cronicarilor ,istoria era purtatoare de valori educative, iar operrele lor constituie si un act de mare patriotism, prima intentie a lor fiind aceea a recuperarii trecutului san u se uite lucrurile si cursul tarii si sa nu se piarda in negura vremii(Miron Costin).Originea romana a poporului si latinitatea limbii romane au fost sustinute cu argumente istorice si lingvistice , referindu-si la structura vocabularului,care cuprinde elemente ale vecinilor de primprejur, afirmand ca de la Ram ne tragem, si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Ureche exemplifica afirmatia cu cateva elemente concrete:de la ramleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis, gaina, ei zic galena ,si alte multe din limba latineasca.Referindu-se la originea latineasca a poporului, cronicarul remarca faptul ca pe aceste meleaguri au lacuit ostile Ramului si au iernatu de multe ori, ca s-au batut cu scitii si tatarii, pentru ca aceasta tara se afla in calea raotatilor.Fraza lui Miron Costin influentata de coontructia latineasca, se distinge prin claritate, precizie si naturalete.Nicaieri nu se vede dorinta de a-si infrumuseta stilul, dar pretutindeni e vadita tendinta de a comunica gandul cat mai exact, precum introducerea sa din cartea De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stamosii lor:"Inceputul tarilor acestora si neamului moldovenesc si muntenesc si cati sunt si in tarile unguresti cu acest nume, romani si pana astazi, de unde sunt si de ce semintie, de cand si cum au descalecat aceste parti de pamint, a scrie, multa vreme in cumpana au statut sufletul nostru.Sa inceapa osteneala aceasta, dupa atata veci de la descalecatul tarilor cel dintii de Traian imparatul Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute, se sparie gandul.A lasa iarasi nescris cu mare ocara, infundat neamul acesta de o sama de scriitori este inimii durere.Biruit-au gindul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie sunt locuitorii tarii noastre, Moldovei si Tarii Muntenesti si rominii din tariile unguresti: cum s-au pomenit mai sus, ca toti un neam si o data descalecati sunt..." Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace" Fost-au gindul mieu, iubite cititoriule, sa fac letopisetul tarii noastre Moldovei din descalecatul ei cel dintai, carele au fostu de Traian-imparatul si urdzisam si incepatura letopisetului. Ce sosira asupra noastra cumplite acestea vremi de amu, de nu stam de scrisori, ce de griji si suspinuri. Si la acestu fel de scrisoare gindu slobod si fara valuri trebuieste. Iara noi pravim cumplite vremi si cumpana mare pamantului nostru si noua. Deci primeste, in ceasta data, atata din truda noastra, cat sa nu sa uite lucrurile si cursul tarii, de unde au parasit a scrie raposatul Ureche vornicul.Afla-vei de la Dragos-voda, din descalecatul tarii cel al doile, la letopisetul lui, pre randul sau scrise domniile tarii, pana la Aron-voda. Iara de la Aronu-voda incoace incepe acesta letopiset, carea ti l-am scris noi, nu cum s-ari cade, de-amanuntul toate. Ca letopisetele cele streine lucrurile numai ce-s mai insamnate, cum sintu razboaiele, schimbarile, scriu a tarilor megiiase, iara cele ce sa lucreadza in casa altuia de-amanuntul, adeca lucruri de casa, n-au scris. Si de locu letopiseta, de muldovanu scrisa, nu sa afla. Iara tot vei afla pre randu toate.Si priimeste aceasta data aceasta putina truda a noastra, care amu facut, sa nu sa treaca cumva cu uitarea de unde este parasit, cu aceasta fagaduinta ca si letopiset intreg sa astepti de la noi de om avea dzile si nu va hi pus preavecinicul sfat puternicului Dumnedzau tarii acestiia tenchiu si soroc de sfarsire".Superior din punct de vedere literar cronicii lui Miron Costin este Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat de Ion Neculce.In fruntea acestui letopiset sunt asezate O sama de cuvinte, un sir de legende transmise de traditia orala, de continut anecdotic, ilustrand fapte ale eroilor istorici,voievozi, boieri si tarani, de un interes niciodata epuizat, adevarata mina de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu.Cronica insasi, raportand evenimente reale, e presarata cu numeroase anecdote, cu caracterizari si portrete, tablouri si descrieri care apartin, mai mult decat istoriei propriu-zise, literaturii.Descriptio Moldaviae scrisa de Dimitrie Cantemir, in limba latina, cuprinde trei parti:Prima parte este consacrata descrierii geografice a Moldovei, a muntilor, a apelor si a campiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima harta a Moldovei. A prezentat flora si fauna, targurile si capitalele tarii de-a lungul timpului. In partea a doua a lucrarii este infatisata organizarea politica si administrativa a tarii. S-au facut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari. In ultima parte a lucrarii exista informatii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la inceput au fost latinesti, dupa pilda tuturor celorlalte popoare a caror limba inca e alcatuita din limba cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti . Lucrarea prezinta interes nu numai pentru descrierea geografica sau politica bine documentata, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru carturar care a cuprins in sfera cercetarilor sale etnografia si folclorul.Aparuta n sec al XVIII lea, Scoala Ardeleana avea drept scop afirmarea drepturilor politice ale poporului romn din Transilvania. Patrunsi de ideile iluministe, reprezentanti acesteia,Samuil Micu,Gheorghe Sincai,Petru Maiorsi Budai Deleanu, priveau instructia , prin scoala sau prin intermediul cartii, ca un mijloc de luminare si de progres, modul prin care se ajungea la constiinta de sine, la descoperirea valorilor umane, deci a drepturilor lor, n primul rnd, ca oameni. Opera de cultura a reprezentantilor Scolii Ardelene prefigureaza, prin tematicaei, unitatea romneasca si originea pur romana a poporului romn.Dintre istoricii Scolii Ardelene,Petru Maioreste teoreticianul intransigent al radacinii pur romane a poporului nostru. El este acela care acorda cel mai mult spatiu discutarii puritatii neamului nostru si face cea mai lunga demonstratie a acestei probleme n opera cu caracter polemic Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia.Gheorge Asachi a prefigurat mitul etnogenezei romnilor n balada Traian si Dochia, ca si n poezia La patrie, integrata volumului Poesie, unde, scriitorul i prezinta pe romni ca mostenitorii Romei si ai Daciei : O, romni, romni ai Daciei, ce purtati un mndru semn/ De-origina, istoria acum fie-ni ndemn! / n vechime maica Roma, ce-a fost doamna-n toata lume, / Ne-a lasat legi si pamnturi, vorba sa si naltul nume. / Oare darul ce de timpuri si barbari s-a pastrat,/ Cnd senina soarta luce, fi-va astazi defaimat? / Nu, prin muze s-a virtutei dorul dulce si fierbinte, / n noi lumea sa cunoasca stranepoti romanei ginte. LATINITAEA LIMBII

Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format civilizatia noastra. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, raspandirea crestinismului, ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est european .In Dacia locuia populatia unitara si omogena sub raport etnic si lingvistic: tracii si geto-dacii. Ei au fost integrati in formatiile provinciale, ocrotiti si supusi procesului de romanizare. Romanizarea a prins radacini durabile la populatia bastinasa, prin inlocuirea limbii si culturii, a numelor proprii si a credintelor, a organizarii social-economice constituind un fenomen de masa cu valori formative esentiale in etnogeneza poporului roman.Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea si ocupatia romana au insemnat o cotitura a destinului istoric al vechiului popor de plugari, pastori si mestesugari rurali. Ca provincie romana, Tracia cunoaste o perioada de glorie in timpul lui Traian. Noile forme de viata romana stabilite pe vechile temelii ale asezarilor geto-dacice au cunoscut o intensitate exceptionala de ale carei dimensiuni ne putem da seama din marele numar de orase si sate, castre si asezari marunte, de drumuri si cladiri publice, cariere, mine si variate alte inteprinderi si exploatari, produse ale unui urias proces de munca sustinut cu darzenie, intr-un efort colectiv innoitor de tara. Toponomia indigena a teritoriilor trace a fost preluata aproape integral de ocupantii romani, conservata cu amplificari si adaosuri, in mare parte romanizata.Toate acestea dovedesc faptul ca la baza formarii poporului roman a stat un proces indelungat si neintrerupt, inceput din perioada existentei regatului dac, continuat dupa 106 sub influenta romana, iar dupa 271 influentat de migratori. In concluzie, romanii sunt unici, avand un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce ii inconjoara.

MITURI FONDATOARE

Mitul "Dochia siTraian" reprezinta o alta varianta a legendei legate de numele Dochiei. Dupa cum spunea renumitul critic literar George Calinescu, acest mit este "rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman". "Dochia siTraian" povesteste despre formarea poporului roman: unirea dacilor cu romanii. In aceasta legenda, Dochia este frumoasa fata a conducatorului dacilor, Decebal. Dupa ce romanii au cucerit Dacia, Traian a dorit sa o ia de sotie pe fata regelui dac pentru ca dorea ca exemplul sau sa fie urmat de cat mai multi romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Nefiind de acord cu propunerea liderului romanilor, Dochia s-a refugiat in munti. Pentru caTraiannu s-a resemnat si a urmarit-o, fata a cerut ajutorul zeului dacilor Zamolxis, rugandu-l sa o transforme mai degraba in stana de piatra decat sa ajunga pe mana cotropitorilor. Zeul i-a indeplinit dorinta si a transformat-o in stana de piatra impreuna cu turma de oi care o insotea.Pastoritul reprezinta o parte importanta a vietii romanilor, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. Majoritatea produselor facute pe baza de lapte sunt provenite de la oi. Lana se toarce si se fac din ea haine, paturi si carpete. Mielul este mancarea traditionala de Paste a romanilor. Modul de viata al pastorilor este surprins intr-un alt mit al poporului roman: "Miorita".

ConcluzieLimba romana provine din limba latina vorbita in partile de est ale ImpeiuluiRoman, dar nu continua direct limba latina clasica , ci latina populara.Ea face parte parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale sau chiar au disparutIn timp limbile se modifica iar cand se acumuleaza modificari ale limbii, astfel incat varianta de origine nu mai e inteleasa de vorbitori, se poate vorbi de o limba noua.Deci limba romana vorbita azi este rezultatul modificarii, limbii latine vulgare in decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce va suferi moificari si in anii ce vor urma dar originea sa va ramane intotdeauna LIMBA LATINA POPULARA.