PERSOANELE DEPENDENTE DE DROGURI

ADIACONITE LAURA

ANTON BIANCA

In sens farmacologic, drogul, este o substanta utilizata sau nu in medicina, a carei folosire abuziva poate avea ca si efect dependenta fizica si psihica sau tulburari grave ale activitatii mentale, ale perceptiei si ale comportamentului.

In prezent, problema dependenţei de droguri reprezintă una dintre cele mai importante preocupări în societatea noastră.

Debutul consumului anumitor substanţe, precum tutunul şi alcoolul, se situează la vârste foarte fragede (aproximativ doisprezece ani), după cum indică rezultatele obţinute prin cercetări.

Dependenta este starea fizica/psihica, ce rezulta din interactiunea organismului cu o substanta din categoria drogurilor, care implica nevoia toxicomanului de a lua substanta in mod repetat, pentru a reinstala starea de pllacere.

Efectele consumului de droguri asupra organismului

o Efecte cauzate: se ingusteaza pupila, apar greturi, o incetinire a ritmului cardiac si o crestere a temperaturii corpului; scaderea inteligentei si vointei; slabirea memoriei; intreaga existenta este aservita nevoii de a-si administra drogul; declinul intregii personalitati; anularea responsabilitatilor familiale si profesionale; scaderea apetitului; scaderea libidoului. Pe termen lung, pot aparea tulburari intestinale, urinare, hepatita virala, pneumonii iar supradozarea poate fi fatala.

o In cazul lipsei de drog apare sevrajul care se manifesta prin secretie nazala, lacrimala, sudoripara, spasme, dureri musculare, diaree, deshidratare, crampe abdominale.

Boli ce pot aparea in urma consumului de droguri: abcese ale extremitatilor carii dentare si leziuni asociate reducerea masei musculare modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor scabie ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare bronsite purulente şi pneumonii boli cu transmitere sexuala, infectia HIV crize psihiatrice/comportament suicidar tuberculoza hepatita virala A/B/C

Serviciile oferite consumatorilor de droguri sunt:

schimb de seringi și furnizarea altor materiale sterile de injectare în centre mobile sau fixe;

distribuire prezervative în centre mobile sau fixe;

tratament substitutiv cu metadonă;

consiliere psiho-socială, informare cu privire la riscurile asociate consumului de droguri;

acompaniere sau referire către alte servicii – medicale, sociale;

consultaţii medicale/psihiatrice;

asistenţă socială în vederea obţinerii de acte de identitate, certificate de handicap etc.;

testare HIV/hepatită C;

Serviciile existente în acest moment trebuie susţinute, îmbunătăţite sau completate cu alte intervenţii, în opinia furnizorilor menţionati.

Tratarea consumatorilor de droguri

În cazul persoanelor dependente de droguri startul tratamentului poate să însemne parcurgerea unor etape: spitalizare/dezintoxicare, consilierea psihologică, recuperare psihologică şi comportamentală într-o clinică sau într-un centru staţionar, participarea la grupuri de suport pentru neconsumatori/abstinenţi.

Centrele de tratament precum: centrele staţionare, clinici de specialitate sau centrele de tip comunitate terapeutică, au ca obiectiv recuperarea psiho-comportamentală şi socială a persoanelor cu dependenţă. Accentul se pune pe consiliere psihologică, psihoterapie individuală, şedinţe de terapie de grup, şedinţe de consiliere cu membrii familiei, terapie ocupaţională, terapie prin artă.

Dezintoxicarea în cazul consumului de droguri şi a altor substanţe implică de regulă spitalizarea şi reprezintă un set de intervenţii medicale (în special administrarea de medicamente) cu scopul de a controla efectele intoxicaţiei acute şi de a diminua simptomele de sevraj.

Se actionează pentru eliminarea din organism a substanţei faţă de care pacientul este dependent şi pentru a ameliora stările neplacute de ordin fizic şi psihic ce sunt cauzate uneori de abuzul de substanţă sau alteori de sevraj. Prin programul de dezalcoolizare-dezintoxicare nu se tratează alte aspecte ale dependenţei precum: aspecte psihologice şi sociale, remedierea relaţiilor din familie şi alte situaţii legate abuz sau dependenţă.

Intervenţia asistentului social în cazul dependentei de droguri, spre deosebire de intervenţia în alte cazuri, este unică, deoarece consumatorii de droguri provin din toate mediile sociale, indiferent de rasă, religie, vârstă sau gen şi nu poate fi delimitată o anumită categorie care să fie considerată predispusă riscurilor.

Deoarece în mod normal, abuzul de substanţe este relaţionat cu alte probleme, care de multe ori sunt chiar cauza pentru care a debutat consumul, asistentul social trebuie să abordeze ambele probleme, ele fiind într-o relaţie de interdependenţă.

În intervenţia sa, la fel ca în celelalte ramuri, asistentul social trebuie să-l ajute pe beneficiar, în acest caz, pe consumatorul de droguri, să găsească în sine puterea, voinţa de a-şi depăşi problemele, oferindu-i anumite alternative.

Consilierea psihologicăSarcina terapeutului constă în asigurarea că membrii grupului menţin abstinenţa, în

timp ce le oferă oportunitatea de a experimenta suficientă anxietate şi frustrare .În acelaşi timp, un suport emoţional şi o gratificare suficiente sunt necesare pentru a evita devianţa comportamentală a pacienţilor atât în grup , cât şi în afara gmpului (separarea de gmp şi reîntoarcerea la consumul de alcool şi droguri), până în momentul în care ei pot face faţă stresului şi agenţilor anxiogeni într-o manieră constmctivă şi productivă.

În cazul persoanelor care doresc să pună stop dependenţei, consilierul poate oferi răspunsuri la diverse întrebări despre dependenţă (cauze, factori favorizanţi, efecte, consecinţe, tratament) îndrumare, recomandare şi sprijin pentru găsirea soluţiei sau metodei potrivite pentru startul unui program de recuperare.

În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică se urmăreşte ca persoana consiliată să-şi dezvolte motivaţie puternică şi o strategie pentru atingerea obiectivului propus: ieşirea din

cercul dependenţei şi prevenirea reluării consumului.

Centre de tratament.

Centrele de tratament precum: centrele staţionare, clinici de specialitate sau centrele de tip comunitate terapeutică, au ca obiectiv recuperarea psiho-comportamentală şi socială a persoanelor cu dependenţă.

Accentul se pune pe consiliere psihologică, psihoterapie individuală, şedinţe de terapie de grup, şedinţe de consiliere cu membrii familiei, terapie ocupaţională, terapie prin artă.

În funcţie de specificul şi metoda fiecărui centru, programul de recuperare poate să aibă o durată de la câteva săptămâni la câteva luni. Se propune ca obiectiv responsabilizarea persoanei, îmbunătăţirea abilităţilor de a comunica şi relaţiona eficient cu ceilalţi, de a-şi (re)dobândi statutul de persoană liberă să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi în plan personal, familial şi social/profesional.

Grupuri de sprijin (de suport).

Un grup de suport/sprijin pentru dependenţi în recuperare este un cadru care oferă membrilor acestuia posibilitatea de a se menţine neconsumatori sau abstinenţi. În cadrul şedinţelor de grup, membrii grupului pot împărtăşi experiențe similare de viaţă, din perioada consumului sau cea de după oprirea lui, îşi pot oferi ascultare, înţelegere, se pot încuraja şi motiva reciproc pentru a menţine un stil de viaţă sănătos fără episoade de consum/dependenţă. Un grup de suport nu este un grup de terapie. Grupul de suport se axează în principal pe sprijinul şi ajutorul reciproc. Cele mai cunoscute grupuri de suport pentru dependenţi sunt cele ale Alcoolicilor Anonimi, Gamblerilor Anonimi, etc.

Conform studiilor si statisticilor oficiale din 2012, din cei 17.000 de consumatori de droguri injectabile care traiesc in Bucuresti, aproape 80% au hepatita C, iar 390 au fost diagnosticati cu HIV. 31% dintre cazurile de infectie cu HIV diagnosticate in 2012 la nivel national s-au infectat prin consum de droguri injectabile. In Bucuresti, serviciile sunt insuficiente fata de nevoi: 1.000 de locuri in tratamentul de lunga durata al dependentei si 3.000 de consumatori inclusi in programele stradale de prevenire HIV.

Art. 22- Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

(2) Persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naţional poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea acordului de includere în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri se face prin semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.

 

(3) Stabilirea programului psihologic şi social individualizat se face de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, pe baza evaluării psihologice şi sociale şi în concordanţă cu rezultatele examinării medicale solicitate unei unităţi medicale, conform criteriilor prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

 

(5) Unităţile medicale în care se desfăşoară programe terapeutice pentru consumatorii dependenţi transmit centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog datele necesare în vederea menţinerii continuităţii programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, pe baza unui raport medical.

 

(6) Programul terapeutic şi programul psihologic şi social se desfăşoară integrat, astfel încât consumatorul şi consumatorul dependent să poată beneficia de o asistenţă medicală, psihologică şi socială concomitentă şi continuă, cu respectarea drepturilor omului şi a drepturilor pacientului, potrivit legii.

Art. 23.

(1) Programele psihologice şi sociale se elaborează de către Agenţia Naţională Antidrog în colaborare, după caz, cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Justiţiei şi se pot derula în centre autorizate şi/sau acreditate în acest sens, cu regim deschis sau închis, publice, private sau mixte.

(2) Programele terapeutice se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi se desfăşoară în centre stabilite în acest scop, cu regim deschis sau închis, publice, private sau mixte.

(3) Cheltuielile ocazionate de efectuarea evaluării consumatorului şi de derularea programelor psihologice şi sociale sunt suportate de la bugetul de stat prin bugetul Agenţiei Naţionale Antidrog şi, în funcţie de posibilităţile materiale, de către persoana în cauză, de familie sau de un organism privat, în condiţiile stabilite printr-un ordin comun al ministrului afacerilor interne, al ministrului sănătăţii şi al ministrului finanţelor publice.

(4) Cheltuielile ocazionate de aplicarea programului terapeutic individualizat pentru persoanele asigurate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt suportate de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru afecţiunile ce decurg din consumul de droguri şi prin programele de sănătate ale Ministerului Sănătăţii şi programele de profilaxie ale Agenţiei Naţionale Antidrog.

Institutii care se ocupa de persoanele toxicomane

ALIAT – Alianta pentru Lupta Impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor este o organizatie non-guvernamentală, o asociație de profesioniști în sănătate mintală, una din primele organizatii profesionale care activează în domeniul adicțiilor din România, fondată în 1993. Conform statutului, ALIAT este o asociatie apolitica si non-profit, cu statut de persoana juridică de sine statatoare.

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Sector 3 București (C.P.E.C.A. Sector 3 București) este structura teritorială a Agenţiei Naţionale Antidrog înfiinţată prin H.G. nr. 1489 / 2002, modificată şi completată prin H.G. nr. 1873 / 2007 şi face parte din Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog II Bucureşti (C.R.P.E.C.A. II)