la psiholog

4
La psiholog „De unde această nefericire? Ce formă? Ce culoare?“ - interviu cu Valentin Radu ARSENE Ce mai reprezintă traumele în societatea de azi? În trecut, existau mai multe războaie, foamete, molime etc. şi alte nenumărate situaţii cu potenţial traumatizant. Aparent, societatea modernă ne oferă o protecţie împotriva traumelor. Oare chiar aşa este? Este o întrebare foarte bună, pe care am auzit-o des şi care pleacă de la nişte idei pe care aş vrea să le nuanţez. În primul rînd, vreau să subliniez că trauma este o experienţă care ameninţă existenţa şi că omul este o fiinţă complexă, multinivelară. Omul nu există doar la nivelul nevoilor de bază (conform piramidei lui Maslow), cum ar fi hrana, siguranţa sau integritata fizică etc. Specific omului este Eul, ca un construct psihologic, iar dezorganizarea lui prin traumatizare echivalează cu moartea psihologică, ce poate duce chiar la moartea fizică. Oamenii pot fi traumatizaţi şi în nevoia lor de dragoste, apartenenţă şi coerenţă morală, în nevoia de a se simţi fiinţe demne de respectul celorlalţi şi chiar în nevoia de a simţi sens şi împlinire existenţială. Dacă traumele care vizează nevoile de bază se pot întîlni la toate mamiferele (cele mai multe nu rămîn traumatizate), traumele nevoilor superioare sînt specifice oamenilor pentru că au în vedere particularităţile psihicului uman şi ale conştiinţei. Prin urmare, complexitatea fiinţei umane, care o face unică în lume şi atît de minunată, este şi aspectul care o face vulnerabilă şi expusă potenţialului traumatizant într-un mod nemaiîntîlnit în evoluţia vieţii. Dacă luăm în calcul războaiele, epidemiile, sărăcia extremă, putem spune doar cu jumătate de gură că lumea de azi este mai sigură, pentru că nu este ca şi cum aceste lucruri ar fi dispărut. Realitatea ameninţătoare a războiului este încă prezentă chiar şi pentru Europa. Epidemiile de Ebola, de gripă aviară, SIDA şi altele ne bîntuie lumea modernă. Sărăcia o putem întîlni doar ieşind pe stradă, mulţi dintre noi trăim „la limită“, cu această umbră planînd deasupra noastră. Ideea că lumea de azi este mai protectivă pentru oameni este doar parţial adevărată pentru că securitatea şi pericolele evoluează împreună. Un exemplu ar fi dezvoltarea canalelor media, a interconectivităţii virtuale cu o calitate foarte mare a transmisiei, care poate traumatiza la distanţă. Vizualizarea la înaltă calitate a ororilor din lumea întreagă reprezintă un potenţial traumatizant pentru privitorul de la distanţă. Dezvoltarea tehnologiei în sensul topirii graniţelor perceptive dintre realitatea privitorului şi cea redată pe un suport media predispune la traumatizare vicariantă, indirectă. Există traume majore şi traume minore? Şi, mai ales, cum le identifică psihoterapeutul? Sînt considerate traume majore cele care ameninţă direct viaţa sau integritatea corporală, cum ar fi accidentele rutiere, războaiele, bolile grave, dezastrele naturale, şi cele care implică agresiune fizică, tîlhărie, viol sau violenţă domestică. Specific acestor traume este faptul

Upload: contscribd11

Post on 18-Dec-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

asr

TRANSCRIPT

La psihologDe unde aceast nefericire? Ce form? Ce culoare? - interviu cu Valentin Radu ARSENECe mai reprezint traumele n societatea de azi? n trecut, existau mai multe rzboaie, foamete, molime etc. i alte nenumrate situaii cu potenial traumatizant. Aparent, societatea modern ne ofer o protecie mpotriva traumelor. Oare chiar aa este?Este o ntrebare foarte bun, pe care am auzit-o des i care pleac de la nite idei pe care a vrea s le nuanez. n primul rnd, vreau s subliniez c trauma este o experien care amenin existena i c omul este o fiin complex, multinivelar. Omul nu exist doar la nivelul nevoilor de baz (conform piramidei lui Maslow), cum ar fi hrana, sigurana sau integritata fizic etc. Specific omului este Eul, ca un construct psihologic, iar dezorganizarea lui prin traumatizare echivaleaz cu moartea psihologic, ce poate duce chiar la moartea fizic. Oamenii pot fi traumatizai i n nevoia lor de dragoste, apartenen i coeren moral, n nevoia de a se simi fiine demne de respectul celorlali i chiar n nevoia de a simi sens i mplinire existenial. Dac traumele care vizeaz nevoile de baz se pot ntlni la toate mamiferele (cele mai multe nu rmn traumatizate), traumele nevoilor superioare snt specifice oamenilor pentru c au n vedere particularitile psihicului uman i ale contiinei. Prin urmare, complexitatea fiinei umane, care o face unic n lume i att de minunat, este i aspectul care o face vulnerabil i expus potenialului traumatizant ntr-un mod nemaintlnit n evoluia vieii.Dac lum n calcul rzboaiele, epidemiile, srcia extrem, putem spune doar cu jumtate de gur c lumea de azi este mai sigur, pentru c nu este ca i cum aceste lucruri ar fi disprut. Realitatea amenintoare a rzboiului este nc prezent chiar i pentru Europa. Epidemiile de Ebola, de grip aviar, SIDA i altele ne bntuie lumea modern. Srcia o putem ntlni doar ieind pe strad, muli dintre noi trim la limit, cu aceast umbr plannd deasupra noastr. Ideea c lumea de azi este mai protectiv pentru oameni este doar parial adevrat pentru c securitatea i pericolele evolueaz mpreun. Un exemplu ar fi dezvoltarea canalelor media, a interconectivitii virtuale cu o calitate foarte mare a transmisiei, care poate traumatiza la distan.Vizualizarea la nalt calitate a ororilor din lumea ntreag reprezint un potenial traumatizant pentru privitorul de la distan. Dezvoltarea tehnologiei n sensul topirii granielor perceptive dintre realitatea privitorului i cea redat pe un suport media predispune la traumatizare vicariant, indirect.Exist traume majore i traume minore? i, mai ales, cum le identific psihoterapeutul?Snt considerate traume majore cele care amenin direct viaa sau integritatea corporal, cum ar fi accidentele rutiere, rzboaiele, bolile grave, dezastrele naturale, i cele care implic agresiune fizic, tlhrie, viol sau violen domestic. Specific acestor traume este faptul c ele au caracter de eveniment neobinuit cu un anumit grad de spontaneitate, snt clare i pot fi localizate n timp. Cnd ntreb oamenii dac au suferit vreo traum, cei mai muli rspund nu, pentru c au n vedere doar situaiile prezentate mai sus. Acestea snt genul de evenimente pe care majoritatea le identific a fi traumatice.Traumele aa-zis minore snt traume de relaie i traume de pierdere.Snt mai insidioase, mai greu de identificat pentru c par evenimente ale vieii fireti, dar rnile emoionale pe care le las n urm pot fi foarte profunde i pot afecta major i pe termen lung viaa omului.Situaiile de umilire ntre frai sau hruirea la coal, pierderea prietenilor sau a animalului preferat snt experiene traumatizante pentru copii. De asemenea, pierderea unui printe prin deces sau divor este o traum important. i pentru aduli, divorul poate fi o experien traumatizant. O alt traum cu grad nalt de stres este pierderea locului de munc i perioadele de omaj prelungit.Un tip special de traume snt cele ale relaiei de ataament. Aceste relaii snt foarte importante pentru dezvoltarea i buna funcionare a oamenilor. Principala relaie de ataament este cea dintre mam i copil, n care viaa copilului depinde de mam. Nevoile copilului snt de hran, protecie, ngrijire, nclzire, contact corporal, de a fi vzut, neles, susinut i ncurajat. Dar snt situaii de via n care mama nu poate susine nevoile copilului pentru c este fie la rndul ei traumatizat i indisponibil afectiv n mod real pentru copil, fie resursele ei snt ndreptate ctre supravieuirea sa. Un exemplu tipic pentru trauma de ataament este cel n care mama este deprimat din diferite motive (abuzuri n cuplu, abandonul de ctre partener, boli, pierderi, traume anterioare). Aceste relaii snt de-seori ncrcate de vinovaie din partea mamei, care ncearc s compenseze prin ngrijire excesiv lipsa implicrii afective. Efectul este c mamele vor deveni intruzive, vor manipula mai mult dect vor ngriji, fiind mai absorbite de propriile anxieti i nevoi de linitire interioar dect s rmn n contact i deschise ctre nevoile copilului.Principalele simptome care indic faptul c ne confruntm cu o traum snt: hipervigilen permanent, anxietate extrem i panic, sentiment constant de neajutorare i neputin, lips de speran, amorire afectiv, gnduri i imagini intruzive legate de traum, comportamente puternice de evitare, senzaie de derealizare, disociere, somatizri, halucinaii i pierderea capacitii de ataament (de a stabili i pstra relaii).Cu toii avem n via momente dificile? Cnd ar trebui s apelm la un specialist?n general, oamenii solicit servicii psihologice atunci cnd suferina resimit datorat neputinei de a crete i de a se schimba, imposibilitii de a gsi soluii sau pierderilor ce pot surveni n decursul vieii devine prea greu de dus. Suferina este principalul semnal c nu sntem pe drumul potrivit, dar i rezervorul motivaional pentru schimbare. Aceast situaie va solicita o terapie reactiv, ca rspuns la starea profund de nemulumire.Alt situaie este cea n care oamenii decid proactiv i solicit asistare psihologic pentru un plus de autocunoatere, dezvoltare personal sau pentru a menine o stare de igien psiho-relaional n viaa de zi cu zi. Descrcarea din mers a balastului stresant la care este supus omul modern, repoziionarea i stimularea adaptrii la schimbrile tot mai rapide pe care le presupune un stil de via performant snt tot attea motive de a vizita psihologul.Un tip special de solicitare a terapiei snt situaiile de criz: tentativele de suicid, situaii posttraumatice recente sau alte situaii n care oamenii i pun viaa n pericol contient sau nu.Se spune c o cauz frecvent a afeciunilor psihice care apar la vrsta adult se gsete n traume survenite n timpul copilriei. E un adevr aici? De ce?Aa este. Cel mai probabil, adulii care dezvolt o afeciune psihic au un istoric traumatizat, dac simptomele pe care le manifest nu indic o cauz real recent. Snt situaii chiar de transmitere transgeneraional (de la prini sau chiar bunici la copii i nepoi) a efectelor traumelor. Aceast transmitere nu mai este un mister pentru specialiti, recent fiind pus n eviden i mecanismul neuronal (neuronii oglind), i cel biologic de transmitere. Psihologic, de exemplu, o mam abuzat n copilrie va dezvolta, cel mai probabil, fie o structur de victim, fie una de agresor, ca form de supravieuire care se va rsfrnge nemijlocit asupra copilului.n popor este o vorb care descrie aceast situaie: a nnebunit de durere. Cnd durerea este pur i simplu copleitoare sau prea mare pentru a-i face fa prin mecanismele i resursele de care omul dispune, apare fenomenul traumatizrii ca proces natural de a supravieui unei situaii extreme. Efectele traumelor pot merge de la perturbari funcionale uoare pn la stri psihotice similare nebuniei.Trecutul se reviziteaz prin ceea ce ne-a lsat la nivel de amintiri i emoii i pe care le crm n prezent. Altfel spus, explorarea trecutului este relevant terapeutic doar prin prisma problemelor cu care ne confruntm n prezent. Principalul efect al traumei este c, pentru a supravieui la ceva ce pare copleitor, o parte din psihic care duce toat durerea traumei se rupe i se ngroap n incontient, iar incontientul nu cunoate noiunea de timp. Acesta este mecanismul prin care trauma rmne permanent prezent i este retrit ca i cnd ar fi azi. Amintirea abuzului i suferina unei fetie de opt ani va rmne mereu la acea vrst i va fi retrit experienial ca atunci, chiar dac ntre timp fetia a devenit o femeie adult. Partea traumatizat nu crete i nu se dezvolt, ci rmne ncremenit n timp, i de aceea a aduga perspectiva timpului care curge este necesar, iar asta nseamn s fie procesat la nivel contient. Prin urmare, ar fi mai corect s spunem c revizitm prezentul dureros pentru a-l vindeca i a-l lsa s devin trecut.Muli oameni snt nefericii fr o cauz anume. Ce se ascunde n spatele acestei nefericiri?Primul pas ar fi s definim ceea ce pare nedefinit. De unde aceast nefericire? Ce form? Ce culoare? n relaie cu ce sau cu cine apare? Cnd nu apare? De cnd? Cu ce ritmicitate? Ce efecte are n viaa clientului? Ce beneficii? .a.m.d. Terapeutul va explora mpreun cu clientul i i va ghida atenia ctre emoii, gnduri i credine evitate sau distorsionate. Le vor supune unei analize critice i, n msura n care clientul poate, el i va defini tristeea prin nglobarea acestor noi descoperiri despre sine. Cnd aceast nefericire-tristee prinde form, se va face un pas natural ctre anumite experiene cauzale. Acest pas vine cu o senzaie de uurare pentru c omul constat c el nu este pur i simplu ru sau defect, ci c exist o cauz i o evoluie care au dus la starea cu care se confrunt astzi.Snt romnii mai traumatizai ca alte naii?Poate c sntem mai traumatizai dect anumite naii i mai puin dect altele. E greu de evaluat. Cred ns c exist un specific al traumelor istorice i al formelor de a face fa consecinelor (scheme compensatorii) care influeneaz major profilul psihologic al poporului romn i, din pcate, responsabilizarea fa de ceea ce trim nu este una dintre ele.Romnia este nc o ar cu o societate srac dac avem ca reper rile avansate, dar care, din fericire, se dezvolt i n care continu s apar organizaii profesionale ce susin proiecte de asistare psihologic gratuit pentru persoane defavorizate. Cele mai multe snt niate pe cte un tip de problematici: alcolism, dependene, violen domestic, copii abuzai, autism .a.m.d, sau pur i simplu asistarea i terapia traumelor n sens larg, cum este cazul ISTT (Institutul pentru Studiul i Tratamentul Traumei), din care fac parte. Mai snt muli pai pn cnd vom putea considera c societatea romneasc are la dispoziie i poate beneficia de serviciile psihologice de care are nevoie, pn cnd asigurrile de sntate vor accepta s acopere fie i parial terapia psihologic, dar avnd n vedere punctul din care am plecat dup perioada comunist, n care nvmntul de profil fusese desfiinat, snt remarcabile progresul i creterea semnificativ ale acestui domeniu.Valentin Radu Arseneeste psihoterapeut, membru al ISTT (Institutul pentru Studiul i Tratamentul Traumei).a consemnat Adina POPESCU