jurnalul asistenȚilor sociali …asistenta-sociala.uvt.ro/wp-content/uploads/2015/01/...penitenciar...

JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as

Interviu cu domnul Ioan Băla,

directorul Penitenciarului Timișoara

Născut în 1962 în judeţul Mureş, Chestor Dr. Ioan

Băla, directorul Penitenciarului din Timişoara este

absolvent a trei instituţii de învăţământ superior:

Academia de Poliţie din Bucureşti, Facultatea de

Drept din Cluj şi Facultatea de Sociologie si

Psihologie din Timişoara. A finalizat doctoratul în

ştiinţe penale în cadrul Facultăţii de Drept din Ti-

mişoara.

1) Ce ne puteţi spune despre pregătirea şi

experienţa necesară de care trebuie să dispună

un director de penitenciar? Cum trebuie să fie un

director de penitenciar?

B.I. Directorul unui loc de deţinere trebuie să fie

suficient calificat pentru sarcina sa prin caracterul

său, capacităţile sale administrative, o pregătire

adecvată şi experienţa sa în acest domeniu. Trebuie

să deţină cunoştinţe juridice, psihologice,

sociologice, economice, de asistenţă socială, resurse

umane, informatice, medicină şi nu în ultimul rând

agricultură.

El trebuie să-şi consacre tot timpul funcţiei sale

oficiale; aceasta nu poate fi secundară.

Trebuie să aibă o cultură generală bună şi să se

distingă prin vocaţia pentru această misiune. Ar fi

necesar să se recurgă la persoane având o formare

specializată constând dintr-o pregătire adecvată

muncii de penitenciare.

Capacitatea de a lua decizii și de a-și asuma

responsabilitățile, viziunea de ansamblu, bun

administrator, bun organizator, bun evaluator,

relaționare cu subalternii sunt deasemenea

competențe esențiale. În exercitarea profesiei,

acesta trebuie să aibă în vedere ansamblul de reguli

minime pentru tratamentul deţinuţilor.

Profesionalismul, cred eu, în această zonă socială,

este dat tocmai de aplicarea cu fermitate a legii, de

creativitatea manifestată în descoperirea şi folosirea

potenţialului constructiv al echipei, de stârnirea

curiozităţii persoanelor private de libertate pentru a-şi

dori să participe la proiectele noastre şi de motivarea

comunităţii locale să accepte că şi infractorii sunt

produşii lor şi absolut toată lumea are dreptul la o

nouă şansă.

2) Care este statutul asistentului social în

penitenciar și care sunt responsabilitățile

acestuia ?

B.I. Statutul asistentului social încă nu are

consistența și amplitudinea pe care ar trebui să o

aibă. Dat fiind faptul că majoritatea persoanelor

aflate în detenție provin din medii paupere, familii

dezorganizate, asistentul social devine garantul

continuării rolului activ al deţinutului în cadrul familiei

sale şi a comunităţii din care acesta face parte.

Relația cu familia este fundamentală pentru

recuperarea celui aflat în detenție și tocmai de aceea

se încearcă menținerea unei legături cu aceasta.

Pentru menținerea unei bune relații cu familia, legea

le dă deținuților drept de vizită conjugală și le

asigură permisiunea de a părăsi penitenciarul pentru

deplasarea în caz de deces, sau diverse evenimente

sau incidente.

Asistentul social se ocupă de rezolvarea unor

probleme ce țin de dobândirea unor drepturi, venituri,

sprijin și consiliere pentru obținerea unor pensii,

intermedierea unei colaborări cu servicii specifice din

exteriorul penitenciarului în vederea consilierii

pentru găsirea unui loc de muncă. Din păcate,

volumul de muncă pentru asistenții sociali este prea

mare în raport cu timpul, reușind cu greu să facă

față.

3) Care ar fi numărul optim de asistenţi sociali pe

care ar trebui să-l aibă penitenciarul pe care îl

conduceţi dumneavoastră pentru a acoperi

nevoile deţinuţilor?

B.I. În cadrul penitenciarului pe lângă cei 2 asistenți

sociali deja existenți ar fi nevoie de suplimentarea cu

încă 8.

ÎN ACEST NUMĂR:

Interviu cu domnul Ioan Băla, directorul

Penitenciarului Timișoara

Kolping România - Suntem responsabili,

acţionăm solidar!

In memoriam Radu Groza Director al

Direcției Generale de Muncă și Protecție

Socială a județului Timiș (1996-2005)

O N O U Ă C O N F E R I N Ț Ă A

DEPARTAMENTULUI DE ASISTENȚĂ

SOCIALĂ - Societatea civilă și Asistența

Socială - condiții, șanse și perspective în

Asistența Socială comunitară - în

România și Germania - Timișoara / UVT,

20 - 22 Noiembrie 20013

STUDII DE LICENȚĂ ÎN ASISTENȚĂ

SOCIALĂ - ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ -

63 de locuri disponibile pentru sesiunea

de înscrieri de toamnă 9-13 și 16-19

septembrie 2013

ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE

M ASTERAT “M ANAGEM ENT ȘI

SUPERVIZARE ÎN BUNĂSTAREA

COPILULUI ȘI A FAMILIEI” - 28 de locuri

disponibile pentru sesiunea de inscrieri

de toamnă 19-21 septembrie 2013


MASTERAT “ASISTENȚA SOCIALĂ

PRIVIND REINTEGRAREA SOCIALĂ ÎN

DOMENIUL JUSTIȚIEI PENALE” - 22 de

locuri disponibile pentru sesiunea de

inscrieri de toamnă 19-21 septembrie

2013


MASTERAT “PRACTICA ASISTENȚEI

SOCIALE CENTRATĂ PE VALORI” - 10

de locuri disponibile pentru sesiunea de

inscrieri de toamnă 19-21 septembrie

2013

Un nou program postunivesitar de

formare şi dezvoltare profesională

continuă la departamentul de asistenţă

socială: Post Master Certificate Program

to Promote Successful Domestic

Adoptions

www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 1

Facultatea de Sociologie și Psihologie

4) Cum apreciaţi colaborarea cu Departamentul de Asistenţă

Socială din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara?

B.I. Reprezintă o preocupare constantă de întreprindere a acestui

aspect. Față de anii din urmă este în continuă evoluție prin

participarea unui număr de studenți în stagiile de practică, prin

implicarea conducerii Universității de Vest în creionarea Centrului

Român de Studii Penitenciare (CRSP) ce are drept obiectiv general

încurajarea schimbului de idei dintre practicieni, decidenţi politici şi

membri ai corpului academic privitoare la pedepsele privative de

libertate şi de a contribui la îmbunătăţirea pregătirii personalului

penitenciar şi la adecvarea politicilor la cerinţele tot mai complexe ale

vieţii carcerale.

5) Care este părerea dumneavoastră în ceea ce priveşte sistemul

de asistenţă socială?

B.I. Din păcate, după părăsirea penitenciarului, pentru persoana ce

s-a aflat în detenție intervin o serie de probleme, nu există structuri

care să îi ajute odată ce ei părăsesc penitenciarul. Șansa de recidivă

este foarte mare, factorul de a reveni în detenție este prolific,

ajungându-se la ipostaza de pauper, de viitor recidivist. Numărul celor

care conștientizează că familia este un element peren în evoluția lor

este în creștere. Din nefericire, asistența socială post detenție este la

nivel declarativ. Din perspectiva mea, probațiunea este o formă fără

fond din cauza costrângerilor legislative.

6) Ce schimbări consideraţi ca fiind necesare atât în cadrul

penitenciarului cât şi în ceea ce priveşte sistemul de asistenţă

socială?

B.I. Pe viitor mi-aș dori o mai bună conexiune cu structurile co-

munitare, încheierea de parteneriate diverse cu parteneri sociali.

7) Ce ne puteţi spune despre problemele cu care se confruntă

Penitenciarul Timişoara în ceea ce priveşte partea de asistenţă

socială?

B.I. Cea mai accentuată problemă în ceea ce privește partea de

asistență socială o reprezintă numărul relativ redus al asistenților

sociali în raport cu numărul peroanelor private de libertate.

Regretabilă este şi inexistenţa unei structuri sociale care să preia deţi-

nuţii puşi în libertate şi să-i sprijine în găsirea unui loc de muncă, a

unui loc de cazare, care să asigure un control instituţional discret al

acestora în vederea prevenirii recidivei. Programele noastre îi oferă

persoanei private de libertate speranţa, iar realităţile cel mai adesea

nefaste de care se loveşte la liberare îl sperie şi îl demobilizează, iar

lipsa unui suport calificat în acea etapă îl readuce cel mai adesea în

anturajul nefast din care a plecat şi fără opţiuni licite pentru sub-

zistenţă.

8) Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre programele de

asistenţă socială desfăşurate în penitenciar şi cum au fost ele

percepute de persoanele private de libertate?

B.I. Există o multitudine de programe

ce se desfășoară în cadrul

penitenciarului. Elementele de noutate

sunt consilierea și asistența religioasă.

Persoanele aflate în detenție își găsesc

încurajare în filosofia religioasă și de

aceea noi încurajăm facilitarea

excercitării dreptului la libertate

religioasă.

Programele cu privire la organizarea

educației fizice și sport, sunt programe care permit educarea

deținuților prin prisma activităților și abilităților sportive necesare în

viața cotidiană. Prin programele sportive se menține un echilibru

psihic și fizic, mizăm pe premiza mai bine sport decât medicamente.

Implicarea persoanelor aflate în detenție în diverse programe, tip

hobby, școlarizare, creație artistică presupune dezvoltarea şi

implementarea în penitenciar a activităţilor creative, creşterea

performanţei creaţiei artistice în instituţia penitenciară şi stimularea

formării printre deţinuţi a colectivelor de creaţie, dezvoltarea

personalităţii deţinutului, a capacităţilor şi aptitudinilor lui fizice la

nivelul potenţialului său la maxim, formarea personalităţii creative.

9) Orice deţinut îşi doreşte libertatea de după gardul închisorii, iar

cei de afară îşi doresc o libertate mai perfectă. Ce înseamnă, de

fapt, libertatea din perspectiva dumneavoastră?

B.I. Liberatea este necesitatea înțeleasă. După sănătate, libertatea

este cea mai importantă. Libertatea reprezintă sentimentul propriei

decizii privind propriile vise. Libertatea este aspirația firească a ființei

umane. Paradoxul închisorii, un climat de normalitate, în penitenciar

persoanele aflate în detenție se simt valorizate, sunt ascultate, sunt

ajutate, iar când părăsesc detenția aceștia se simt ai nimănui.

Asistenţii Sociali: Simona Ivascu şi Corina Iurniuc




Kolping România

Suntem responsabili, acţionăm solidar!

Organizația Kolping are o tradiție de peste 150 de ani în România. Ea

poartă numele fondatorului ei, preotul german Adolph Kolping (1813 –

1865), care a promovat ideea de asociere a tinerilor ca răspuns la

problemele generate de revoluţia industrială.

Prima asociație Kolping a fost înființată

în 1858, la București. În 1940 existau

55 de asociaţii în Banat, Transilvania

și Bucovina. Funcționarea Kolping a

fost interzisă în 1948 de către regimul

comunist, iar asociația a fost

reînființată în abia anul 1995.

De-a lungul timpului, principalele noastre proiecte și programe s-au

axat pe dezvoltare comunitară, asistență tehnică pentru organizațiile

nonguvernamentale, educație și formare, democrație participativă,

economie socială.

În centrul muncii noastre se află omul ca persoană. Prin activităţile pe

care le oferim dorim ca oamenii să-şi dezvolte aptitudinile, talentele şi

să-şi organizeze în mod responsabil viaţa. Omul, ca fiinţă socială, este

responsabil atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi. Acţiunea membrilor

noştri este orientată spre realizarea binelui comun. Pentru aceasta

promovăm asocierea şi ne bazăm pe implicarea comunităţilor locale

active.

Prin cei 2.450 de membri, cele 77 de asociaţii locale şi 4 structuri

regionale, Kolping România alcătuieşte astăzi o reţea informală de

Ong-uri. Suntem o organizaţie independentă care acţionează în mod

responsabil pentru societate.

Scopul nostru este de a oferi servicii şi ajutor pentru întrajutorare.

Kolping România este caracterizată prin diversitate: diferite

naționalități, confesiuni şi tradiţii diferite. Este o mare bogăţie cu care

am fost înzestraţi. Fiecare asociaţie îşi are particularităţile ei.

Asociațiile din Banat oferă sprijin pentru familiile și persoane aflate în

dificultate. Deținem cantine sociale, centre de zi pentru copii și tineri,

organizăm tabere pentru copii din familii defavorizate, colaborăm cu

diferiți parteneri la nivel local, regional și european. Am investit în

formare, organizând cursuri de tâmplărie pentru deţinuţii din

Penitenciarul Timişoara, cursuri în agricultură pentru tinerii defavorizați

din mediul rural, cursuri de calificare pentru șomeri.

În cadrul Centrului de Zi ”Pot şi Eu!” din Blaj, 60 de copii cu nevoi

speciale au fost implicați în activități de terapie ocupațională, au

participat la un program integrat de inserție socială. Părinţii au

beneficiat de consiliere și grupuri de suport din partea unei echipe

multidisciplinare. Tot în Blaj a fost creat „Puzzle Club” – un program

alternativ de integrare pentru 40 copii rromi şi români. În comuna

Ploscuțeni, județul Vrancea, funcționează un Centru de Îngrijire la

Domiciliu, care deservește 60 de beneficiari. Ministerul Federal

German pentru Cooperare Economica şi Dezvoltare ne-a ajutat să

dezvoltăm o serie de proiecte în domeniul economiei sociale: brutărie

în Fărăoani, salon de coafură în Jidvei, atelier de cizmărie în

Frumoasa, ateliere de tâmplărie în Hodac și Pecica, prestări servicii în

agricultură: Blaj, Comăna de Jos și Alba Iulia, atelier service-auto în

Bacău.

Asociaţiile şi comunităţiile sunt adevărate centre de cristalizare pentru

ceea ce se dorește a fi societatea civilă. În astfel de structuri,

veritabile şcoli ale democraţiei, se formează politicienii responsabili de

mâine.

Pe zi ce trece observăm multiplele obstacole din jurul nostru,

problemele devin complexe, situaţiile sunt tot mai dificile şi alambicate.

Noi avem nevoie de răspunsuri şi reacţii imediate, care să fie la fel de

complexe. Toate acestea solicită o pregătire profundă, pe multiple

planuri. Anual, în cadrul reţelei Kolping au loc zeci de acțiuni de

formare, seminarii, cursuri, activități la care participă sute de persoane.

Kolping investește în oameni. Dorim să contribuim la schimbarea

modului în care decurge formarea profesională astăzi în România. De

aceea am înființat două Centre de Formare Profesională, care oferă

posibilitatea de calificare şi perfecţionare în domeniul hotelier, al

pensiunilor turistice şi agro-turistice. Conceptul nostru se bazează pe

exersarea deprinderilor practice într-un complex modern, complet

dotat și utilat. Organizăm stagii de practică în cadrul Hotelului

Kolping*** din Brașov și a Pensiunii Kolping*** din Caransebeș.

Autofinanțarea asociației este asigurată prin mai multe activități

economice în domeniul turismului (hotel, pensiune, case de vacanță).

O parte din veniturile acestor locații le investim în proiecte sociale,

programe de formare profesională, campanii la nivel comunitar.

Kolping Romania este parte a Kolping Europa şi a Organizaţiei

Internaţionale Kolping cu sediul în Koeln/Germania. Organizaţia

Internaţională Kolping este răspândită în 62 de ţări ale lumii, având

peste 500.000 de membri.

Suntem o rețea de solidaritate și oferim oportunități pentru formare și

dezvoltarea comunitară. Încurajăm participarea, convinși că: “Putem

înfăptui multe, când vrem să aibă trăinicie. Putem realiza lucruri mari,

când cei pricepuţi se asociază.” (Adolph Kolping, 1813 – 1865).

Asistent Social Monica Munteanu




In memoriam Radu Groza

Director al Direcției Generale de Muncă și

Protecție Socială a județului Timiș

(1996-2005)

Radu Groza s-a născut în

Timișoara, în data de 6 iunie 1953.

A absolvit Facultatea de Mecanică

din Timişoara şi a lucrat 15 ani la

A.E.M. Timișoara. După 1990, a

fost director de producție la

Romacost.

În anul 1996, în urma unui examen,

ocupă postul de director al Direcţiei

de Muncă și Protecție Socială a

județului Timiș.

În aprilie 2005, în urma presiunilor politice ale momentului, își dă

demisia din această funcție și ocupă postul de inspector de muncă la

Institutul Teritorial de Muncă Timiș.

După doi ani, în ianuarie 2006, se retrage din activitate datorită

problemelor de sănătate, iar la scurt timp, în septembrie 2008, pleacă

pentru totdeauna de lângă noi, după o luptă grea cu o boală

necruțătoare.

A fost un tată și un soț deosebit, o persoană specială pentru toți cei

care au avut privilegiul de a lucra cu el.

Și-a completat studiile cu un masterat în domeniul sănătății și

securității muncii și de asemenea prin cursuri postuniversitare ale

Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie,

secția de Asistență Socială. S-a implicat foarte mult în acest domeniu

al asistenței sociale, care în ultimii ani de muncă l-a atras și l-a îndrăgit

din perspectiva muncii de asistent social.

Autobiografie

M-am născut în data de 6 iunie 1953, la Timişoara.

Tatăl meu, Pavel Groza, de meserie subinginer

electromecanic, absolvent al Politehnicii din Timişoara, era originar din

Chevereşul Mare, judeţul Timiş, iar mama, Elisabeta Groza, contabilă,

era din Botoşani.

Am fost singurul copil la părinţi.

În anul 1955, părinţii mei au beneficiat de un credit primit de

la stat pentru construirea unei case şi de un teren gratuit primit de la

Primăria Timişoara, situat în strada Ciprian Porumbescu nr.13.

În anul 1958, casa a fost terminată “în roşu” şi ne-am mutat în

ea, împreună cu bunica mea, mama lui tata, care a locuit cu noi până

în 1969, când a decedat.

Înainte de a ne muta în casa noastră, unde locuiesc şi în

prezent, am locuit într-un imobil din Piaţa Maria, unde împărţeam

împreună cu încă două familii acelaşi apartament.

În acea perioadă părinţii mei au lucrat la C.F.R., în meseriile

pe care le-am amintit.

De fapt şi “strada copilăriei” mele, Alexandru Odobescu

(ultima parte) era integral locuită de C.F.R.-işti, familii care, ca şi

familia mea, îşi construiseră o casă, în aceleaşi condiţii, sau locuiau în

blocuri construite pentru angajaţii C.F.R.-ului.

Copilaria mea nu a fost una deosebit de fericită din punct de

vedere material.

După revoluţia din Ungaria, toţi angajaţii C.F.R.-ului care

avuseseră anterior probleme de ordin politic (tata fusese închis 9 luni

în penitenciarul Timişoara) au fost daţi afară din servici.

Astfel, tata a fost nevoit să-şi caute de lucru, în condiţiile în

care faptul că era în situaţia în care era el, nu reprezenta un avantaj. A

lucrat mult timp ca şi muncitor necalificat, administrator, maistru, etc.

pe unde a fost acceptat să se angajeze, până în anii „60 când meseria

de subinginer a fost recunoscută, iar el a putut să obţină un

angajament mai bun.

Au fost mulţi ani cu venituri modeste, chiar atunci când era

mai mare nevoie pentru casă, dar amândoi părinţii mei au avut un

singur obiectiv: casa şi cei care o locuiau, şi toate au fost atunci mai

uşor de suportat.

Părinţii mei au fost amândoi membrii ai Partidului Social

Democrat Român, condus de Titel Petrescu. După fuziunea cu

Partidul Comunist Român, doar mama a intrat în noul partid, P.M.R.,

tata având deja perioada de detenţie. Ulterior şi mama a fost exclusă,

acest fapt anulându-i orice posibilitate de promovare până când a ieşit

la pensie, fapt ce a contribuit de asemenea la existenţa acelei

perioade grele (financiar) din viaţa familie mele.

Şcoala generală am făcut-o în cartier, pe strada Corbului nr.

9, într-o şcoală care în acest moment nu mai este. Imobilele însă

există şi fac parte din actualul Colegiu Economic. Am învăţat bine în

şcoala generală, obţinând aproape în fiecare an premiul 1.

Am participat şi la olimpiadele de matematică, dar nu am

reuşit să depăşesc faza judeţeană şi să ajung la cea naţională. Am

regretat mult timp faptul că în acea perioadă nu a fost cineva care să

se ocupe mai mult de mine, pentru că mi-am dorit foarte mult să

depăşesc limita la care ajunsesem atunci doar prin străduinţa mea.

În 1968 am intrat la liceu, actualul Colegiu Naţional

Bănăţean. Rezultatele mele la învăţătură nu au mai fost atât de bune

ca în şcoala generală. Cu toate acestea, participând la olimpiadele de




fizică am reuşit să ajung, din nou, până în fazele judeţene.

În anul 1972 am participat la concursul de admitere organizat

de Institutul Politehnic Traian Vuia din Timişoara, la Facultatea de

Mecanică, Secţia Ingineri T.C.M.

Am reuşit în sesiunea din vară, iar faptul că am fost pe locul 7

a contribuit, cred, la alegerea mea în funcţia de secretar de an al

A.S.C. (Asociaţia Studenţilor Comunişti).

Tot în anul 1 am fost propus pentru a intra în P.C.R. dar

datorită verificărilor care trebuiau făcute în ceea ce privea activitatea

tatei, primirea în partid a avut loc în luna decembrie a anului 1973.

Nu am fost obligat să intru în P.C.R. şi nici nu aş fi avut

neplăceri dacă nu aş fi făcut-o. La facultatea de mecanică se putea

refuza acest lucru, fără a avea urmări asupra situaţiei şcolare.

Copilăria mea, şi chiar şi adolescenţa, trăite în condiţii mai

grele şi pe o stradă realmente muncitorească, m-au format ca om cu o

concepţie “de stânga”, care, deşi modificată în bună măsură faţă de

vremea studenţiei, o am şi acum. Şi desigur nu o voi schimba-o

niciodată.

Ştiam de la unchiul meu ce se întâmplase la Canal la Poarta

Albă şi în Delta la Periprava, aveam corespondenţa dintre el şi tata,

discutam cu el ore întregi de-alungul anilor, despre ororile petrecute în

acele locuri. Cu toate acestea, eu am rămas un susţinător al ideilor de

stânga, social democrate, făcând distincţie între principii şi cei care

susţin, pe moment, că le promovează.

După terminarea facultăţii am fost repartizat la A.E.M.

Timişoara, iar aici în secţia Sculărie.

Am lucrat în secţia Sculărie până în ianuarie 1990,

parcurgând toate treptele, de la inginer stagiar la şef de secţie.

A fost perioada care, din punct de vedere profesional al

meseriei mele de inginer, a fost cea mai bună din toată activitatea

depusă de mine.

Am avut ocazia de a lucra într-o intreprindere în care “munca

de partid” era complet separată de producţie. Cei care eram angrenaţi

în producţie nu aveam nicio tangenţă cu altceva. Doar participarea la

şedinţe.

Două brevete de inventator, certificate de inovator şi proiecte

de scule sunt o dovadă că am fost inginer.

Am lucrat ca şi cadru didactic asociat pe lângă catedra de

Tehnologie Mecanică a Facultăţii de Mecanică din Timişoara în

perioada 1983-1987. În calitate de asistent, efectuam lucrări de

laborator cu studenţii la disciplinele de aşchiere şi control dimensional.

În 1982 a decedat mama, iar după un an tata.

Veniturile salariale bune pe care le-am obţinut la A.E.M.,

comparativ cu ceea ce se câştiga în alte intreprinderi, mi-au permis să

continui munca părinţilor mei la casă.

Cu soția mea, Ana, am un băiat, Vlad Mircea.

În 20 Decembrie 1989 am fost, împreună cu un alt coleg,

singurii conducători de la A.E.M. care am mers cu coloana de

muncitori până la miting-ul din centru. Atunci, împreună cu Ana, alături

de care mergeam pe străzi, credeam că noi facem istoria. Acum nu

mai sunt convins de asta. A fost însă, pentru moment, înălţător.

În ianuarie 1990, o parte din colegii mei din Secţia Sculărie,

cu care am parcurs cu frică totuşi, străzile oraşului cu doar două

săptămâni înante, au făcut o adunare în care au stabilit că ei nu mai

vor ca eu să fiu şeful lor. Nu mi-au reproşat nimic din punct de vedere

profesional, dar nu-şi mai doreau să fiu eu şeful lor de secţie. Drept

urmare, m-au propus pentru postul de inginer şef.

A fost o mare dezamăgire pentru mine. Atunci ceva s-a

schimbat în gândirea mea despre oameni. Ulterior am considerat-o o

bună experienţă de viaţă.

În prima parte a anului 1990 au continuat marşurile pe străzi

ale muncitorilor. Am participat şi eu la câteva dintre ele, dar am

considerat că nu acesta este drumul firesc pe care trebuie să merg.

Prin urmare, am decis să mă înscriu într-un partid politic, pentru a

putea lupta în condiţii normale pentru ceea ce consideram eu că este

bine.

M-am înscris înainte de alegerile din mai 1990, în Partidul

Social Democrat Român, al cărui preşedinte era atunci Domnul Sergiu

Cunescu.




Am considerat că este curentul european cel mai apropiat de

gândirea mea despre societate. Consider că am făcut atunci alegerea

cea mai bună, deşi P.S.D.R.-ul era şi a şi rămas până la sfârşit, un

partid mic, cu majoritatea membrilor entuziaşti, dar nu prea conştienţi

de realităţile de atunci ale României. Aşa cum eram şi eu de fapt.

Prin P.S.D.R. am avut marele noroc de a cunoaşte câte ceva

despre Germania, despre Partidul Social Democrat German (S.P.D.),

despre sindicatele germane. “Şcolarizarea” mea de către S.P.D., în

România sau în Germania, a avut o influenţă importantă asupra

formării mele ca social democrat. Perioada cât am condus Direcţia de

Muncă a judeţului Timiş mi-a dat posibilitatea de a aplica, în măsura în

care am avut priceperea, ceea ce am învăţat de la S.P.D.

Datorită activităţii mele în P.S.D.R., am fost o perioadă

preşedintele organizaţiei judeţene, după alegerile din 1996, am ocupat

funcţia de director al Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială

a judeţului Timiţ, post pe care l-am deţinut până în anul 2005 când, la

solicitarea noilor autorităţi, am renunţat.

Am plecat fără niciun resentiment, am plecat, de fapt, aşa

cum şi venisem: în urma unor alegeri parlamentare.

Activitatea de la direcţia de muncă m-a apropiat de cea de

asistenţă socială.

Și-a completat studiile cu un masterat în domeniul sănătății și

securității muncii și de asemenea prin cursuri postuniversitare ale

Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie,

secția de Asistență Socială. S-a implicat foarte mult în acest domeniu

al asistenței sociale, care în ultimii ani de muncă l-a atras și l-a îndrăgit

din perspectiva muncii de asistent social.

O NOUĂ CONFERINȚĂ A DEPARTAMENTULUI DE

ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Societatea civilă și Asistența Socială -

condiții, șanse și perspective în Asistența Socială

comunitară - în România și Germania

Timișoara / UVT, 20 - 22 Noiembrie 20013

România a devenit membrӑ a Uniunii Europene deja din 2007. Ţara

mai trece încӑ printr-un proces de tranziţie dinspre o societate

socialistӑ spre o societate democraticӑ şi civilӑ. Procesul schimbӑrilor

afecteazӑ toate sectoarele societӑţii – dezvoltarea economicӑ, socialӑ,

culturalӑ, din punctul de vedere al vieţii cotidiene, precum şi al

provocӑrilor de zi cu zi cu care se confruntӑ oamenii. Pentru

construirea unor structuri democratice la nivel local sunt necesare

politici sociale, precum şi un sprijin profesional adecvat. In aceste

condiţii, Asistenţa Socialӑ, ca instrument de implementare al politicilor

sociale, este o condiţie necesarӑ pentru a crea şi susţine schimbӑrile

şi bunӑstarea populaţiei. Asistenţa Socialӑ comunitarӑ sprijinӑ şi

acompaniaza procesul de schimbare la nivel local. Asistenţa Socialӑ

Comunitarӑ este chematӑ sӑ identifice dificultӑţile la diferite nivele

(individual, grup, comunitate) şi sӑ iniţieze acţiuni locale cu membrii

comunitӑţilor, ceea ce reprezintӑ o serioasӑ provocare pentru

Asistenţa Socialӑ din România.

Conferinţa intenţioneazӑ sӑ punӑ în discuţie câteva aspecte istorice,

politice şi sociale specifice proceselor de schimbare socialӑ şi aflate în

domeniul de interes al Asistenţei Sociale. Conferinţa va evidenţia rolul

Asistenţei Sociale în acest proces, din punct de vedere ştiinţific, al

formӑrii şi educaţiei, precum şi al practicii profesionale.

Organizarea acestei conferinţe va crea, pentru vorbitorii români şi

germani, oportunitatea de a-şi confrunta experinţele şi a dezbate

împreunӑ relevanţa experienţei şi a cunoştinţelor care s-au acumulat

pentru dezvoltarea viitoare. Ei vor putea compara condiţiile,

standardele şi provocӑrile specifice celor douӑ ţӑri. Conferinţa

urmӑreşte iniţierea unei reţele româno-germane de experţi în

dezvoltarea comunitarӑ.

Tematicile conferinţei sunt:

- Istoricul dezvoltӑrii Asistenţei Sociale în Germania, România

şi în Europa

- Istoricul şi condiţiile dezvoltӑrii societӑţii civile

- Politici sociale

- Asistenţa Socialӑ Comunitarӑ

- Implicaţiile pentru profesia de asistent social

Prof. Juliane Sagebiel; Conf.dr. Cosmin Goian; Prof. Ana Muntean




STUDII DE LICENȚĂ ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ -

ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ - 63 de locuri

disponibile pentru sesiunea de înscrieri de

toamnă 9-13 și 16-19 septembrie 2013

Departamentul de Asistenţă Socială al Facultăţii de Sociologie şi

Psihologie beneficiază din anul 2005 de acreditarea ministerială

privind forma de învăţamânt la distanţă, reprezentând la acea ora

prima şi singura catedră universitară de profil care oferea un astfel de

program. După o primă etapă de veritabil pionerat, în care ne bazam

destul de mult pe forma sincronă a actului didactic (cu interacţiunea

directă profesor-student), etapa actuală înclină balanţa în favoarea

utilizării platformei virtuale (online) ca instrument didactic preferenţial

(platforma MOODLE, foto), respectându-se astfel standardele naţion-

ale în vigoare. Cu mintea „setată‟ dialogului virtual, ne deschidem din

ce în ce mai mult actului asincron de predare: postăm materiale didac-

tice destinate studiului individual (S.I.), stabilim teme de control (T.C.-

uri), citim referatele trimise de studenţi, le notăm, transmiţând

comentariile necesare, stabilim alte tipuri de interacţiuni didactice, re-

spectiv de comunicare. În plus, prin oferirea activităţilor tutoriale (A.T.)

şi a celor asistate (A.A.) - precum efectuarea stagiilor de practică -

dăm şansa studenţilor să ne cunoască personal, să se cunoască între

ei, să guste inclusiv procesarea unor informaţii în regim face-to-face.

Munca noastră e destinată în primul rând acelora care doresc

formarea în profesia de asistent social la standarde europene.

(Menţionăm că absolvenţii noştri se bucurau de recunoaşterea

internaţională a diplomei şi inainte de aderarea învăţământului nostru

în sistemul Bologna, reprezentându-ne cu cinste la ora actuală în

M. Britanie şi Canada).

În al doilea rand, ne deschidem porţile on-line tinerilor, indiferent de

vârstă, care nu au avut sau nu au şansa formării universitare în regim

tradiţional: au un loc de muncă, se află în căutarea unuia, au obligaţii

familiale concrete, trăiesc departe de un centru universitar de profil,

doresc să urmeze simultan două studii universitare sau nu îşi permit

efectiv stabilirea temporară în mica Vienă. Nu în ultimul rând, ne bu-

curăm să colonizăm didactic “continentul virtual” (dupa expresia S.

Sale Benedict al XVI-lea, papă emerit), alături de cei pentru care ex-

perienţele de învăţare online reprezintă o adevărată pasiune.

Pentru membrii diasporei oportunitatea studiilor universitare la o

universitate din ţară nu este de neglijat. Într-o profesie în care

exprimarea şi gestionarea trăirilor interioare sunt importante,

posibilitatea de a te forma profesional în limba maternă, respective în

limba care ţi-a marcat profund copilăria pentru cei aparţinând altor

minorităţi etnice, poate fi o reală binecuvantare.

E important să menţionăm inclusiv valoarea mai redusă a taxei de

studiu comparativ cu cele practicate în alte universităţi europene.

Coordonator ID,

Lect. univ. dr. Carmen Bărbat

Asemănările dintre Programul de Învăţământ la Zi şi

Programul de Învăţământ la Distanţă

1. Ambele tipuri de programe au durata de 3 ani.

2. Specializarea obţinută ca urmare a frecventării oricăruia dintre cele

două programe este „Asistenţă Socială”.

3. Diploma de licenţă eliberată ca urmare a promovării examenului de

licenţă la Învăţământ la Distanţă are aceeaşi valoare cu diploma de

licenţă eliberată ca urmare a promovării examenului de licenţă la

Învăţământ la ZI.

Diferenţele principale între Programul de Învăţământ la Zi şi

Programul de Învăţământ la Distanţă

Programul de Învăţământ la Zi presupune frecvenţă zilnică

(în conformitate cu orarul activităţilor didactice).

Programul de Învăţământ la Distanţă presupune comunicarea

on-line cu Tutorii şi Profesori Coordonatori de disciplină şi prezenţa

studentului la şcoală în perioadele de evaluare (sesiunile de examene

de la finalul celor două semestre sau, după caz, sesiunile de restanţe).

În cazul în care studentul nu poate fi prezent fizic la evaluare, dar

anunţă titularul de disciplină despre acest aspect, evaluarea se poate

de asemenea realiza on-line. Comunicarea dintre studenţi şi profesori,

furnizarea materialelor de curs, postarea temelor de lucru şi evaluarea

se realizează prin intermediul unei platforme performante de

e-learning, la care studentul primeşte un user-name şi o parolă de

acces imediat după înmatricularea în cadrul programului de studiu.




ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE MASTERAT

“MANAGEMENT ȘI SUPERVIZARE ÎN BUNĂSTAREA

COPILULUI ȘI A FAMILIEI” - 28 de locuri

disponibile pentru sesiunea de inscrieri de

toamnă 19-21 septembrie 2013

Programul a fost evaluat în zilele de 16 și 17 mai a.c. de experții

Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior și

își propune să formeze competențe specifice managementului și

supervizării în domeniul protecției sociale a copilului și adulților.

Masteratul se adresează absolvenților unei forme de învățământ

superior fiind disponibile 40 de locuri iar înscrierile se realizează în

perioada 15-19 iulie 2013.

Absolvenţii programului masteral Management şi supervizare în

bunăstarea copilului şi a familiei vor avea posibilitatea de a lucra în

una sau mai multe dintre următoarele specializări recunoscute de

către Clasificarea Ocupaţiilor din România):

Asistent social nivel superior (244601);

Manager (112029);

Șef birou/serviciu administrativ (121966);

Cercetător în asistenţă socială (263510);

Asistent de cercetare în asistenţa socială (258208);

Consilier institutii publice (111010);

Consilier în domeniul adicţiilor (263502);

Specialist în evaluarea vocaţională a persoanelor cu dizabilităţi

(cod 263506);

Consilier orientare privind cariera (241208);

Manager inteprindere socială (112036).

Pe lângă acestea, absolvenţii programului masteral mai pot beneficia

de angajări pe anumite poziţii nespecificate în COR, precum:

coordonator departament social în cadrul unor instituţii de cult; director

agenţie de asistenţă socială; şef de serviciu social; manager de

proiect; supervizor, s.a.m.d.

Planul de învățământ este adaptat specializării iar cursurile de vor

desfășura pe durata a patru semestre și vor fi susținute de cadre

didactice universitare cu expertiză națională și internațională în

domeniu.

Exemplificam in continuare, o parte din discipline studiate în cei 2 ani

de studiu:

- Managementul serviciilor sociale și de sănătate;

- Diverse orientări teoretice în supervizare;

- Forme specifice de violență împotriva copilului / Abuzul și

neglijarea copilului;

- Adopția copiilor ca măsură de protecție socială;

- Dezvoltare personală;

- Psihologia dezvoltării umane;

- Migrația și abandonul copiilor;

- Managementul stresului organizațional;

- Psiho-dinamica supervizării;

- Metode de lucru în interacțiunea părinte-copil, prin metoda VIT

(Video Interaction Training);

- Cunoștințe privind violența trauma și reziliența;

- Managementul conflictului.

Masteratul este condus de Prof.univ.dr. Ana Muntean în calitate de

director și de Conf.univ.dr. Cosmin Goian ca și director adjunct.

Persoanele interesate de informații suplimentare pot telefona la

0256592373; 0744810318 sau să acceseze site-ul

http://www.socio.uvt.ro/as/

Conf. univ. dr. Cosmin Goian




http://www.socio.uvt.ro/as/


“ASISTENȚA SOCIALĂ PRIVIND REINTEGRAREA

SOCIALĂ ÎN DOMENIUL JUSTIȚIEI PENALE” -

22 de locuri disponibile pentru sesiunea de inscrieri de toamnă 19-21 septembrie 2013

Programul Asistenţa Socială privind Reintegrarea Socială în domeniul

Justiţiei Penale are ca obiect principal formarea continuă a angajaţilor din

partea de vest a ţării care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de

probaţiune de pe lângă tribunale sau în centrele de prevenire, evaluare şi

consiliere anti-drog, a tuturor specialiştilor angrenaţi în munca cu infractorii

şi victimele acestora (poliţie, penitenciar, instanţe de judecată, servicii

sociale şi altele). Prin intermediul acestui program vor fi specializaţi

profesionişti care vor oferi servicii în domeniul asistenţei consumatorilor de

droguri, victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei domestice, atât

în instituţii publice cât şi în organizaţii neguvernamentale.

Programul se adreseaz-ă absolvenţilor facultăţilor de Asistenţă Socială

dar este deschis şi altora, absolvenţi ai domeniilor Drept, Medicina,

Teologie şi altele. Programul răspunde nevoii de formare a Serviciilor

de Probţiune din cadrul Ministerului Justiţiei din Romania.

Competente formate prin programul de Master: Asistenta Social

privind Reintegrarea Sociala in Domeniul Justitiei Penale:

1.Recunoaşterea situaţiilor care necesită intervenţie

specializată

2.Demonstrarea unei atitudini de toleranţă şi sprijin faţă

de persoanele aflate în dificultate

3.Monitorizarea şi evaluarea procesului de intervenţie de la

nivel individual, de grup sau comunitar

4.Elaborarea de planuri de intervenţie specifice în

asistarea persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate

5.Utilizarea cunoştinţelor de bază în identificarea, analiza şi

evaluarea riscurilor sociale de la nivel comunitar

Programul își propune să ofere masteranzilor formare teoretică

aprofundată şi pregătire profesională specifică în domenii de

intervenție socială, cercetare și consultanță ce vizează siguranța

socială, reintegrarea socială a infractorilor, rezolvarea alternativă a

conflictelor prin mediere. Programul urmărește prin oferta sa

educațională valorificarea complementară a tuturor perspectivelor

(asistență socială, psihologie, sociologie, drept) care concura la

construirea specializării în această arie problematică complexă cum

este infracționalitatea și reacția socială față de victimă, infractor și

infracțiune. Programul propune prin modulele de specializare,

dezvoltarea competențelor (cunoștințe, deprinderi valori) în acord cu

cele mai bune practici și rezultate din cercetari de actualitate, din ariile

profesionale vizate: asistența socială, probațiune și mediere.

Conf. univ. dr. Teodor Mircea Alexiu


“PRACTICA ASISTENȚEI SOCIALE CENTRATĂ PE

VALORI” - 10 de locuri disponibile

pentru sesiunea de inscrieri de toamnă 19-21 septembrie 2013

Misiunea şi obiectivele programului:

• Formarea de profesionişti capabili să ofere servicii de asistenţă

socială adaptate nevoilor şi particularităţilor spirituale ale beneficiarilor.

• Dezvoltarea de competenţe profesionale în domeniul asistenţei

sociale şi teologiei, dar şi în alte domenii înrudite (sociologie,

psihologie).

Activitatea didactică: Cu precădere în

zilele de vineri după-masă şi sâmbătă

dimineaţă.

Admitere:

• Înscrierile au loc în perioadele 15-

19 iulie şi 19-21 septembrie 2013. Nota

de admitere constă în media obţinută

de candidat la examenul de licenţă.

Taxe: Taxa de înscriere, 100 RON; taxa de înmatriculare, 150 RON;

taxa de studiu (pentru locurile cu taxă), 3.000 lei / an – plătibilă în rate.

Burse de studiu: Pe lângă locurile fără taxă, masteratul beneficiază

de un fond de burse (acoperind integral sau parţial taxa de studiu)

oferite studenţilor la învăţământ cu taxă, pe criterii sociale, prin

intermediul Centrului Areopagus(www.areopagus.ro).

Disciplinele studiate includ: Asistenţa socială a familiei; Consiliere

socială şi spirituală; Valori religioase şi profesionale; Psihologie

socială şi spirituală aplicată;Metode în asistenţa socială; Concepţiile

sociale ale unor texte religioase majore; Teologie socială; Protecţia

drepturilor copilului în România; Asistenţa socială a persoanelor

vârstnice; Teologie socială; Reconciliere socială; Abuzul de substanţe;

Sociologia religiei; etc.

Posibilităţi de absorbţie: Datorită caracterului interdisciplinar al

programului, absolvenţii vor beneficia de o gamă deosebit de largă de

posibilităţi de încadrare în muncă – atât în instituţii de stat (primării,

şcoli, penitenciare) cât şi în ONG-uri sau instituţii religioase.

Corpul didactic – Titulari ai Catedrei de Asistenţă Socială a UVT, cât

şi alte cadre didactice din ţară şi străinătate.

Director de program: Conf.Univ. Dr. Neagoe Alexandru, prodecan.

Detalii:pe www.valori.socio.uvt.ro sau la 0722-605511.

Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe




http://www.areopagus.ro/

http://www.valori.socio.uvt.ro

Un nou program postunivesitar de formare şi

dezvoltare profesională continuă la

departamentul de asistenţă socială:

Post Master Certificate Program to Promote

Successful Domestic Adoptions

Inscrieri între 16-28 septembrie 2013, 30 de locuri disponibile.

Realizat în parteneriat cu Case Western Reserve University din

SUA acest program postuniversitar de formare şi dezvoltare

profesională continuă se va intitula: „Post Master Certificate

Program to Promote Successful Domestic Adoptions” (program

postmasteral de promovare a adoptiilor nationale de succes) şi va

avea durata de un semestru de pregătire teoretică şi un semestru

de supervizare ( pregătire practică).

Candidații pot fi absolvenţi de masterate ȋn asistenţă socială sau

psihologie, drept sau medicină, ȋn acord cu legislaţia din România. Ei

sunt motivaţi de a obţine o calificare superioară ȋn adopţii. Ei trebuie

să ȋnţeleagă engleza şi (scrisă şi vorbită), cel puţin grupul participant

la supervizare.

MISIUNEA acestui program constă în desfăşurarea unei activităţi

didactice de o calitate ridicată astfel încât să se satisfacă cerinţele de

perfecţionare în domeniul asistenţei sociale ȋn adopţie.

Cursul se adresează tuturor absolvenţilor din învăţământul universitar

ȋn domeniul socio-uman, tuturor absolvenţilor universitari care au

activităţi sau sunt implicaţi în domeniul adopţiilor sau care doresc

această formă de perfecţionare.

Misiunea cursului se poate rezuma la lărgirea pregătirii profesionale şi

calificarea necesară consilierii ȋn adopţie, punând accent pe adopţia

naţională.

Obiectivele strategice urmărite sunt:

Pregătirea de asistenţi sociali specializaţi ȋn adopţie

(cf. Standardele ocupaţionale) ;

Perfecţionarea şi calificarea actualilor asistenţi

sociali ȋn adopţie, ȋn domeniul consilierii;

Însuşirea cunoştinţelor teoretice care să asigure

exercitarea cu profesionalism a consilierii ȋn adopţie;

Formarea abilităţilor de consiliere ȋn adopţie;

Stimularea interesului pentru autoperfecţionare şi

competitivitate;

Formarea capacităţilor specifice muncii în echipă.

Subiectele programului de formare:

Practica bazată pe dovezi ȋn adopţie, inclusiv

crearea unor servicii post-adopţie

Cum să vorbeşti cu copilul aflat la diferite vârste

despre adopţie

Să ȋnţelegem modul ȋn care genetica şi părinţii

biologici afectează evoluţia copilului adoptat

Modele de intervenţie cu aşteptările părinţilor

Intervenţii cu părinţi adoptivi şi copii adoptaţi ȋn

vârstă de: 0-5 ani; 6-12 ani; 12-18 ani; 18 şi peste 18 ani;

Căutarea familiei biologice: probleme clinice şi

logistice

Strategii specifice de recrutare a copiilor de vârste

mai mari

Pregătirea pentru adopţie a părinţilor şi copiilor cu

vârste ȋntre: 0-5 ani; 6-12 ani; 12-16 ani;

Impactul alcoolismului părinţilor asupra comporta-

mentului copilului adoptat şi intervenţiile specifice

Impactul Traumei copiilor adoptaţi şi a familiilor

adoptive şi intervenţiile necesare

Potrivirea caracteristicilor copilului cu aşteptările

părinţilor;

Probleme medicale şi psihosociale ȋn cazul copiilor

adoptaţi din instituţii şi servicii de protecţie socială şi

medicală;

Adoptarea copiilor cu dizabilităţi;

Sprijin şi servicii post-adopţie

Asistenţa maternală şi adopţia

Lucrul cu copiii adoptaţi pe tema ataşamentului;

Subiecte specifice ȋn lucrul cu populaţii vulnerabile

cum ar fi copiii

Comunicarea deschisă ȋntre membrii familiei

adoptive

Fundamentul genealogic, formarea identităţii şi

povestea vieţii ȋn lucrul cu persoanele adoptate.




DIPLOME:

Vor fi acordate două tipuri de certificate:

Un Certificat de participare la componenta educaţionala a

formării; fiecare modul de formare va fi recunoscut printr-un astfel de

certificat; 10 module de formare de câte 3 ore vor fi furnizate

participanţilor, ȋn număr de până la 30;

Un certificat post-masteral ȋn Consiliere ȋn Adoptii, care va fi oferit

celor aproximativ 10 participanţi selectaţi din rândurile celor 30 de

participanţi la partea teoretică a programului. Cei 10 vor beneficia pe

perioada a 6 luni de zile de o supervizare vizâand transferul de

cunoştinţe şi deprinderi. Acest certificat va fi eliberat ȋn limba română

de către Universitatea de Vest din Timişoara şi ȋn limba engleză de

către Case Western Reserve University, Cleveland, OH, USA.

Locul de desfăşurare şi condiţiile materiale disponibile:

FORMAREA va avea loc prin video-conferinţe ȋn spaţiile Universităţii

de Vest echipate cu aparatura necesară, unde se vor grupa

participaţii.

Orarul posibil va fi ȋntre 15,00-18,00, p.m., adică ora 9,00-12,00 pe

Coasta de Est a Statelor Unite.

Grupul de supervizare va fi organizat ȋntr-un orar acceptabil pentru

participant. SuperviZarea se va realiza tot prin video-conferinţă, pe

SKYPE sau Adobe Connect.

Programul de formare va fi de asemenea acreditat de Colegiul

Asistenţilor Sociali.

Persoane de contact din partea UVT:

Roxana Ungureanu, asistent social, coordonator de program Tel:

0746544449;

e-mail: [email protected]

Prof.dr. Ana Muntean Telefon : 0726264874, E-mail:

[email protected]

Selecție din subiectele lunii octombrie în

Jurnalul Asistenților Sociali

Interviu cu dna. Maria Stoianov - director executiv

al Direcției de Asistență Socială Comunitară

Timișoara

Conferința anuala a Supervizorilor de Practică

Proiectele Serviciului de Ajutor Maltez din

Timișoara

Gala Asistenților Sociali din județul Timiș

Voluntariatul in programele sociale din Timișoara

Noutăți de la Colegiul Asistenților Sociali




jurnalul asistenȚilor sociali …asistenta-sociala.uvt.ro/wp-content/uploads/2015/01/...penitenciar...

Documents