jurnalul asistenȚilor sociali...

JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as

Interviu cu Dna. Emilia Milutinovici

Director general al Direcţiei Generale de Asistenţă

Socială și Protecţia Copilului Timiş.

1. Sunteţi numită recent în fruntea DGASPC

Timiş. Care sunt obiectivele dumneavoastră

manageriale ca director general?

Aşa cum am precizat încă de la numirea mea in

funcţia de director general , una dintre priorităţile

mele vizează creşterea calităţii serviciilor sociale,

atragerea de noi fonduri şi dezvoltarea unor proiecte

care să răspundă nevoilor persoanelor aflate în

dificultate. De asemenea, voi pune accent pe

combaterea excluziunii sociale şi pe creşterea

calităţii vieţii persoanelor aflate în dificultate. Prin

proiectele si politicile sociale pe care le dezvoltăm la

nivelul judeţului, intenţionăm să sprijinim persoanele

aflate în dificultate prin susţinerea lor în ceea ce

priveşte dezvoltarea capacităţii individuale, astfel

încat să se descurce fără suport din partea statului,

să dobândească deprinderi de viaţa autonome, să

devină independente.

2. Ce rol au asistenţii sociali în dezvoltarea

protecţiei sociale timişene?

Consider că primordial în practicarea profesiei de

asistent social este vocaţia si dăruirea. Pe lângă

toate cunostinţele pe care le acumulezi în facultate

sau prin alte forme de pregătire profesională, îţi

trebuie dorinţa de a face bine, de a fi alături de

persoanele care iţi cer sprijinul, de a găsi soluţia

potrivită pentru problemele lor. În cadrul instituţiei pe

care o coordonez am găsit colaboratori care au

aceste calităţi şi care au un rol important în

dezvoltarea protecţiei sociale timişene prin activităţile

pe care le desfăşoară, ajutând persoanele care ni se

adresează să depăşească problemele cu care se

confruntă.

3. Care consideraţi că sunt cele mai importante

probleme sociale ale judeţului Timiş?

Serviciile sociale primare lasă de dorit. Va trebui să

dăm mai multă importanţă activităţii de prevenire prin

limitarea unor situaţii de dificultate sau

vulnerabilitate. În acest sens, la nivelul instituţiei

noastre am organizat mai multe întâlniri de lucru cu

reprezentanţii serviciilor publice de asistenţă socială

de la nivelul municipiilor si oraşelor, precum si cu

responsabilii cu probleme sociale de la nivelul

comunelor. Dorim , ca pe viitor, sa intensificăm

aceste acţiuni.

4. Deblocarea posturilor este un zvon sau devine

realitate?

Deblocarea posturilor a devenit o realitate. Este un

început bun. Posturile care s-au vacantat dupa 1

ianuarie 2013 au fost deblocate pentru personalul din

asistenţa socială, conform Hotărârii de Guvern nr.

125/2013. În schimb, au ramas blocate posturile

vacantate in intervalul aprilie 2009-decembrie

2012 ,conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului

34/2009, şi care nu au fost ocupate, conform avizelor

Consiliului Judeţean Timiş . Sperăm ca demersurile

noastre întreprinse pe lângă instituţiile abilitate ale

statului să nu rămână fără ecou şi să-şi găsească

rezolvarea în perioada imediat următoare.

5. Ştim că s-a iniţiat un contact cu conducerea

Departamentului de Asistenţă Socială de la

Universitatea de Vest. Ce perspective sunt pentru

dezvoltarea colaborării dintre DGASPC şi

universitate?

Rămânem deschişi la orice fel de colaborare în

domeniul asistenţei sociale, în special cu mediul

universitar. Vedem în acest parteneriat un cadru

optim pentru desăvârşirea formării studenţilor ca

viitori buni practicanţi prin cunoaşterea reală a

problematicii sociale, oferindu-le astfel posibilitatea

să participe activ la procesul de optimizare a

sistemului de protecţie socială. Sperăm ca împreună

să contribuim la formarea viitorilor specialişti în

asistenţă socială, să dezvoltăm proiecte care să

conducă la îmbunătăţirea şi modernizarea sistemului

de protecţie socială.

ÎN ACEST NUMĂR:

Interviu cu Dna. Emilia Milutinovici

(Director general al Direcţiei Generale de

Asistenţă Socială Timiş)

Interviu cu Dl. Victor Groza (Profesor de

onoare Grace F. Brody la Mandel School

of Applied Social Sciences - Case

Western Reserve University, USA)

Cooperare academică turco-română la

Departamentul de Asistenţă Socială

Expoziţia proiectului PIN (Punţi

Intergeneraţionale în Nădrag)

In memoriam Nicolae Danciu

Serviciile de probațiune din Timișoara -

Interviu cu Dl. Asistent Social Iosif

Csatlos - Dima

Un nou grant de cercetare la


Promoţia 2010 - 2013 de la


Un nou program de masterat la


“Management şi Supervizare în

bunăstare copilului şi a familiei” la


www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 1

Facultatea de Sociologie și Psihologie

Interviu cu Dl. Victor Groza

Profesor de onoare Grace

F. Brody la Mandel School of

Applied Social Sciences -

Case Western Reserve

University, SUA

1. Care este experiența dvs. cu asistența socială în România?

Am venit în România în 1991 pentru a lucra cu persoane cu handicap,

în cadrul proiectului USAID. Împreună cu alți trei lucrători sociali

americani am petrecut o lună într-o instituție destinată copiilor cu

probleme de handicap irecuperabile desfășurând întregul proces de

evaluare a acestora. Misiunea noastră a fost aceea de a ajuta

directorul și personalul angajat să dezvolte un program care să

răspundă mai bine nevoilor copiilor fără a fi necesare costuri de

implementare. Nici nu m-am gândit vreodată că această experiență va

conduce ulterior la 15 ani de proiecte pe teritoriul României.

Vara anului 1992 : O echipă a revenit la Videle pentru a

reevalua copiii. O a doua echipă a călătorit la Sasca, în Moldova.

Scala Comportamentului Adaptiv AAMD, standardizată conform

populației instituționalizate din SUA, a fost utilizată pentru a evalua 79

de copii și adulți tineri, cu vârste cuprinse între 5 si 21 de ani. În baza

rezultatelor obținute au fost făcute recomandări referitoare la

modalitățile de a ajuta copiii cu nevoi speciale.

Vara anului 1993 – Timișoara: echipele întrunite au efectuat

evaluări privind dezvoltarea copiilor și au colectat date despre familiile

care aveau copii cu dizabilități de dezvoltare (a căror geneză data din

perioada revoluției din 1989). Fiecare echipă a câte doi componenți a

intervievat 25 de familii. Rezultatele au fost împărtășite cu părinții și cu

personalul agenției care încercau să dezvolte programe de prevenire a

instituționalizării copiilor. Ca rezultat, un asistent social a fost angajat

să dezvolte și să ofere programe de sprijin informal pentru a ajuta

familiile să-și întrețină copiii în casele lor. De asemenea, a fost întrunit

un grup pentru a instrui și pentru a oferi asistență tehnică necesară

privind programele de asistență socială în întreaga țară, ca parte a

unui subcontract cu WorldVision.

Vara anului 1994: O echipă a revenit la Timișoara și a

petrecut trei săptămâni efectuând reevaluări ale copiilor. Ei au

reactualizat datele referitoare la familiile care au copii cu dizabilități de

dezvoltare. Rezultatele au fost ulterior diseminate cu părinții și cu

personalul agenției care încercau să dezvolte programe de prevenire a

instituționalizării copiilor. Ca parte a muncii lor, echipa a participat la

traininguri pentru prevenirea abuzului copiilor în comunitate.

O a doua echipă a efectuat mai multe zile de training pentru

asistenții sociali, care nu au o practică universitară specifică

domeniului asistenței sociale referitoare la evaluarea familiei și

derularea intervențiilor specifice. În urma trainingului, elevii americani

s-au asociat cu cei din sfera asistenței sociale din România și au mers

pe teren pentru a ajuta asistenții sociali integrarea evaluărilor de

familie și a planurilor de intervenție în practicile lor.

În vara lui 1995 au fost repetate trainingurile privitoare la

evaluarea familiei și la efectuarea practicilor de intervenție, des-

fășurate pe parcursul anului precedent, reunind studenți, profesori și

asistenții sociali care nu aveau în aceste direcții mai sus amintite. În

urma celor patru zile de training, la fel ca în 1994, unii studenți

americani s-au asociat cu elevii de asistență socială români și au mers

pe teren pentru a ajuta asistenții sociali să integreze evaluările de

familie și planurile de intervenție în practicile lor.

Vara anului 1996: Echipe formate din studenți la secția de

asistență socială au călătorit de-a lungul României pentru a realiza

evaluări comunitare. Echipele au ,,descins” în București, Iași, Cluj,

Timișoara și Oradea. Scopul vizitei a fost de a afla cât mai multe

despre comunitățile locale și cele active în acele comunități, precum și

tensiunile sau dificultățile care au existat în cadrul acestora. Echipele

au intervievat liderii locali din sectoarele sociale, economice, politice și

culturale. Procesul și rezultatul înregistrărilor au fost folosite pentru a

colecta date. Unul din obiectivele principale ala vizitei a fost de a

obține suficiente date pentru a dezvolta profiluri comunitare

individuale, care puteau fi utilizate pentru cercetări viitoare,

demonstrații și proiecte de formare. Un al doilea obiectiv a fost de a

identifica liderii comunității care puteau fi potențiali colaboratori cu

MSASS. În plus, față de acest efort major, în București și Timișoara au

fost ținute prelegeri cu privire la rezultatele adopțiilor copiiilor români în

Statele Unite. În Timișoara, studenții au participat la o strângerea de

fonduri pentru două agenții neguvernamentale locale.

În vara anului 1997, misiunea noastră a avizat: (1) implicarea

studenților de la medicină, a studenților de asistență socială și a

voluntarilor ARAS (ARAS fiind Asociația Română Anti-HIV/ SIDA) în

evaluări efectuate în careul comunității, și (2) colectarea pilot de date

de la informatori cheie (targetul vizat a fost de 12 persoane ajungându

-se la numărul de 17 participanți intervievați) și femeile gravide

(targetul urmărit a fost 12 din care doar 11 au fost intervievate) cu

privire la cunoștințele despre HIV, comportamentul sănătos și serviciile

de sănătate pentru persoanele infectate sau cu risc de infectare cu

HIV. Interviul a durat de la 1-1/2 la 3 ore cu încă 1 până la 2 ore de

înregistrare rezumat.




Interviul a constat într-un chestionar referitor la cunoștințele

despre HIV și trei istorii pe care participanții au fost rugați să le

completeze. Răspunsurile acestora la povești au fost folosite pentru a

testa problemele într-un mod mai amănunțit. Elevii s-au asociat

împreună: un elev a realizat interviul, timp în care celălalt elev lua note

despre proces. Fiecare echipă a avut un elev bilingv român care a

servit ca traducător pe parcursul derulării procesului de învățare a

tehnicilor de intervievare și de efectuare a evaluărilor comunitare.

Interviul a durat de la 1-1/2 la 3 ore cu încă 1 până la 2 ore de

înregistrare rezumat.

În fiecare dimineață și seară, ne-am întâlnit

împreună pentru a procesa, rezuma ceea ce

am învățat de la comunitate, și pentru a

revizui următoarele etape ale proiectului.

Studenții au intervievat cel puțin o persoană

pe zi, de cele mai multe ori realizând două

interviuri pe zi. La sfârșitul proiectului am

făcut un rezumat pentru agenție și pentru

membrii interesați ai comunității.

Rezumatul a constat în prezentarea rezultatelor preliminare

ale interviurilor, a implicațiilor pentru planificarea programului și

prezentarea programului de dezvoltare. Aceste implicații au inclus

intervenții de lucru adecvate persoanelor fizice în cadrul comunității,

precum și intervenții de educație publică și dezvoltarea programului.

În vara anului 1999 au fost de două proiecte. În primul

proiect, elevii au pus liniile directive ale unui studiu de violență în

familie pe baza constatărilor din vara anului trecut efectuate în urma

evaluărilor violenței domestice în comunitatea Iași. Au avut loc

interviuri cu femei și informatorii cheie ai comunității medicale. Fiecare

echipă a avut un elev român bilingv care a servit ca translator în timpul

aprofundării tehnicilor de intervievare și a efectuării evaluărilor

comunitare. La sfârșitul fiecărui interviu studenții au rezumat

rezultatele obțnute. În al doilea proiect, o echipă de doi studenți

americani s-au asociat cu un asistent social român pentru a realiza

interviuri cu familii de români care au adoptat copii din România. Elevii

au completat chestionare cu fiecare familie împarte și la sfârșitul

fiecărui interviu studenții au conturat rezumativ rezultatele obțnute.

Interviurile a durat 1-3 ore, cu încă 1 până la 2 ore de înregistrare a

rezumatlor concluzionate și debriefing-ul echipei participante.

În vara anului 2000 am organizat cursuri de instruire în

Constanța și Iași, pe baza cercetării anului precedent și pe subiecte

precum competența culturală, competența de lucru cu familii adoptive,

grupuri de sprijin parentale, supervizare și managementul de caz).

Participanții au efectuat o sesiune de instruire, fiecare sesiune durând

aproximativ 2 ore.

În anul 2001 am realizat un programul de evaluare a

familiilor adoptive a copiilor români din Bistrita. Proiectul a inclus

absolvenți și colaboratori cu Fundația Inocenti/Relief România în

vederea realizării de interviuri cu aceste familii.

În anul 2002, angajații sociali instruiți în anul precedent, în

cadrul studiului privind familiile adoptive din Bistrita au acordat

asistență tehnică la dezvoltarea unui grup consultativ maternal. Acețtia

au colaborat cu Fundația Inocenti / Relief România pentru copii.

În anul 2003, angajații sociali sunt instruiți cu privire la

tehnicile de gestionare a comportamentului familiilor adoptive din

Bistrița. Aceștia au oferit asistență tehnică în evaluarea și modelarea

logică a unui program de furnizare de servicii pentru familiile cu copii

cu HIV/ SIDA. Întregul demers a avut loc în colaborare cu Fundația

Inocenti/ Relief România pentru copii în Bistrița și Alături de Voi în Iași.

În anul 2005, angajații sociali instruiți au revizuit cazurile din

Bistrița și au acordat asistență tehnică la elaborarea unui program și

servicii de terapie de familie.

2. Cum vedeți colaborarea prezentă și viitoare cu Școala de

Asistență Socială din Timișoara?

Din acest punct de vedere, în prezent lucrăm pentru a dezvolta un

program de web-based post-master certificat în adopții, care este o

colaborare între două sau mai multe universități. Ceea ce mi-aș dori să

văd în viitorul apropiat sunt programe suplimentare de studii post-

masterat, precum și studenți români recrutați pentru programul nostru

de doctorat care doresc să aibă o experiență de învățare în SUA, însă

pentru a reveni în România și pentru a-și aduce contribuția pe teritoriul

acesteia.

3. Realizând o scurtă incursiune asupra demersului profesional

exercitat în România şi, totodată, în SUA, care este în opinia

dumneavoastră “reţeta” pentru a fi un bun asistent social?

Un asistent social este o persoană a cărui chemare este aceea de a

sluji oamenilor. Chemarea sa se poate datora credinței sau motivelor

traditionale. O dată numit, un bun asistent social trebuie să fie deschis

la învățare și schimbare. El trebuie să fie dispus să ceară și să

implementeze feedback-ul. Acesta ar trebui să fie auto-motivat să

învețe și să-și caute echilibru în propria viața, în mintea, corpul si

spiritul lui. Ceea ce este cel mai important pentru un asistent social

este să caute un echilibru în viață.

4. Ce ,,ingrediente” cumpăniţi ca fiind primordiale în

vederea ,,revigorării” sistemului de asistenţă socială din ţara

noastră?

Tinerii sunt cea mai importantă speranță a țării. Ei sunt viitorii lideri. Ei

trebuie să fie expuși unei varietăți de idei și perspective pentru a-i

ajuta să crească și să se dezvolte. Ei trebuie să îmbrățișeze justiția

socială.




5. De pe meleagurile de peste ocean pe care vă aflaţi, ce le-aţi

spune viitorilor şi actualilor colegi de breaslă, precum şi celor

aflaţi în fruntea sistemului de asistenţă socială din România?

Una dintre cele mai mari probleme pentru asistenții sociali activi în

câmpul muncii, din România, este lipsa lor de susținere pentru

comunitatea LGBT. Atunci când vine vorba de drepturile

homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor și transgenderi, România

rămâne gaura neagră a Europei. Lucrătorii sociali români trebuie să

ajute la intrarea în epoca modernă și să se înscrie în lupta împotriva

homofobiei și a discriminării, de altfel foarte agresive pe teritoriul

românesc.

A consemnat Elena Bădescu

Cooperare academică turco-română

la Departamentul de Asistență Socială

İn perioada 20-25 mai 2013, Facultatea de Sociologie și Psihologie,

Departamentul de Asistență Socială a avut onoarea de a primi vizita

partenerului nostru Erasmus, ÇANAKKALE ONSEKIZ MART

UNIVERSITY, Turcia, în persoana Psih. Prof. Dr. Ercan

KOCAYÖRÜK, Faculty of Education, Educational Sciences

(Psycholgical Counseling and Guidance) din cadrul centrului

universitar sus-menționat.

Vizita s-a materializat în cele 10 ore de curs și de seminar pe care

Ercan KOCAYÖRÜK le-a ținut studenților din cadrul Depatamentului

de Asistență Socială, anii 1 și 2 Formare Inițială, în cadrul Programului

Bilateal Erasmus Teaching Staff Exchange Program.

Depatamentele din cadrul Facultății de Sociologie și Psihologie au

avut ocazia de a consolida vechile relații academice cu Universitatea

Canakkkale precum și de a pune bazele unor programe și cooperări

academice viitoare.

Asist. univ. dr. Elisabeta Zelinka

Expoziția proiectului PIN

(Punţi Intergeneraţionale în Nădrag)

În data de 16 mai 2013 a avut loc expoziţia proiectului de dezvoltare

comunitară PIN (Punţi Intergeneraţionale în Nădrag), desfăşurat sub

coordonarea Doamnelor Prof. Univ. Dr.

Ana Muntean de la Universitatea de Vest

din Timişoara şi a Prof. Univ. Dr. Juliane

Sagebiel de la Hochshule Munchen, cu

ajutorul studenţilor de la Departamentul

de Asistenţă socială şi a elevilor de la

Liceul Traian Grozăvescu din Nădrag.

Expoziţia a fost constituită din materialele adunate de-a lungul

proiectului prin interviurile realizate, poveştile de viaţă ale vârstnicilor,

fotografii şi artefacte realizate de membrii comunităţii. În cadrul

expoziţiei a avut loc prezentarea proiectului, urmat de un program

artistic oferit de elevii Liceului Traian Grozăvescu din Nădrag (dansuri

populare, sceneta “Domnul Goe”) şi un moment muzical (piesa “We

are the world – Michael Jackson”) realizat de studenţii

Departamentului de Asistenţă Socială din cadrul Universităţii.

Invitaţi de onoare la eveniment au fost Consulul German în Timişoara,

Excelenţa Sa Domnul Klaus Cristian Olasz, Domnul Primar al comunei

Nădrag, Liviu Muntean şi Doamna Directoare a Liceului Traian

Grozavescu din Nădrag, Monica Mărcuţ.

Cu această ocazie, partenerii celor două universităţi din Timişoara şi

Munchen au pus bazele unei conferinţe romano-germane pe tema

Asistenţei Sociale Comunitare, care se va desfăşura în zilele de 21 şi

22 noiembrie a.c. la Universitatea de Vest din Timişoara.

Andreea Gocan și Ionut Gomboșanu




In memoriam Nicolae Danciu

17.04.1934 - 17.11.2012

Fostul Preşedinte al Asociaţiei Handicapaţilor Locomotori din

Timişoara s-a născut la data de 17.04.1934. Condiţiile materiale

nesatisfăcătoare din copilăria sa (locuinţă insalubră, fără un confort

minim, alimentaţie de cele mai multe ori insuficientă, etc.) au sporit şi

accentuat handicapul locomotor şi insuficienţa cardio-respiratorie, care

spre capătul vieţii Domniei Sale s-au accentuat.

A urmat studiile gimnaziale la Liceul Comercial din Timişoara, apoi s-a

înscris la şcoala profesională, de pe lângă Fabrica Industria Lânii

Timişoara. Întrucât s-a ivit posibilitatea să studieze şi la liceu, a urmat

cursurile Liceului C. D. Loga Timişoara. Datorită handicapului

locomotor de care suferea, a fost scutit de stagiul militar şi s-a angajat

la „Industria Lânii”. Pentru că starea de sănătate nu i-a permis să

lucreze ca muncitor, a fost acceptat în cadrul serviciului administrativ.

A dat admitere la Facultatea de Ştiinţe Economice Bucureşti, pe care

a absolvit-o cu succes.După absolvire, a revenit în calitate de

economist la „Industria Lânii”. Schimbând locul de muncă, a mai fost

încadrat la Garda Financiară, O.J.T; a mai predat în cadrul Facultăţii

de Ştiinţe Economice din Timişoara, fiind remunerat în regimul asociat

la plata cu ora.

A fost un soţ cu un spirit de familie dezvoltat. Soţia lui, Doina Danciu,

care la rândul ei a trăit cu grave probleme de sănătate şi dizabilităţi

locomotorii, a urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii

Timişoara şi l-a susţinut şi completat. Ei au construit împreună, în cei

42 de ani de viaţă, un cămin bazat pe valorile familiale cele mai

ridicate.

Integrat social prin muncă, devotament profesional, cu iubire şi

înţelegere pentru oameni, după pensionare, a activat în cadrul

Consiliului Seniorilor de pe lângă Primăria Municipiului Timişoara şi în

mod deosebit, la Asociaţia Handicapaţilor Locomotori, al cărei

preşedinte a fost mai bine de 20 de ani.

În această perioada s-a preocupat de contactarea şi dezvoltarea

relaţiilor de prietenie şi colaborarea pe diverse teme cu asociaţii

similare din: Elveţia, Olanda, Danemarca, Franţa Germania, relaţii

care au condus la vizite reciproce şi ajutor material, constând, printre

altele, donarea din partea Olandei a unui microbuz iar Elveţia a donat,

de mai multe ori, ajutoare materiale, cărucioare, bastoane, cadre de

mers, etc.; înfiinţarea în cadrul asociaţiei a unui cabinet medical, care,

la un moment dat, a fost deservit de 8 medici.

Domnul Nicolae Danciu a contribuit la înfiinţarea unei societăti

comerciale, de tip SRL, având asociat unic AHL, unde au lucrat mai

multe persoane cu handicap locomotor. A iniţiat proiecte europene

pentru amenajarea unor locaţii de agrement destinate membrilor AHL.

A organizat nenumărate excursii în ţară şi străinătate. A implicat AHL

în participarea la diferite congrese şi seminarii, pe teme de interes

legislativ şi organizatoric, privind promovarea unei noi politici în

domeniu. AHL, sub conducerea domnului Nicolae Constantin Danciu a

avut colaborări şi parteneriate cu Departamentul de Asistenţă Socială

din Universitatea de Vest, cu asociaţii, fundaţii şi instituţii ale statului,

cum ar fi: Primăria Municipiului Timişoara, Inspectoratul de Stat în

Construcţii, etc.

În permanenţă, a avut o grijă deosebită în sprijinirea copiilor, tinerilor şi

a persoanelor adulte, dependente de fotoliul rulant, în implicarea lor în

programe de integrare, cum ar fi: prin muzică (Corala Suis Generis),

prin activităţi sportive (campionat de şah şi table şi alte discipline

sportive), proiecte finanţate de Primăria Timişoara.

În cadrul AHL a organizat diferite evenimente cum ar fi: serbări de

Crăciun, Paşti, 1 Iunie, zile de naştere, diferite întâlniri de informare pe

diverse teme.

A fost alături de problemele persoanelor cu dizabilități din Timișoara,

prin îmbunătăţirea calităţii vieţii sociale a acestora, până la sfârşitul

vieţii, fiind un model demn de urmat!




Serviciile de probațiune din Timișoara

Interviu cu Dl. Asistent Social Iosif Csatlos - Dima

Consilier de probaţiune în cadrul

serviciului de specialitate de pe lângă Tribunalul Timiş

1. Ce ne puteți spune despre istoricul probațiunii în Romania?

Ideea implementării probațiunii în Romania a apărut la sfârșitul anilor

90, iar primele inițiative, adica Centrele Experimentale de Probațiune,

au fost înființate prin parteneriate între ONG-uri și Ministerul Justiției,

începând cu Centrul Experimental de Probațiune de la Arad apoi s-au

extins în zece locații din țară, inclusiv în Timișoara. Discutând despre

Timișoara, în anul 1999 la inițiativa Asociației Umanitare Sfinții Petru și

Pavel, având-o ca director executiv pe Doamna Mihaela Tomiță, au

fost cooptate în Centrul Experimental de Probațiune în mod special

persoanele cu studii post-universitare în educație socială, studenți de

la studiile post-universitare de economie socială și personalul

serviciului de reintegrare de la penitenciar. Din 2001 aceste centre

experimentale au fost preluate de către Ministerul Justiției și apoi

sistemul de probațiune s-a extins la nivel național, existând câte un

serviciu de probațiune în fiecare județ din țară. Dacă la început, în

stadiul experimental, probațiunea se ocupa doar de minori și tineri,

ulterior aria de competență s-a extins, astfel încât în prezent ne

ocupăm de toate categoriile de vârstă și toate categoriile de infracțiuni.

2. Ne puteți spune câte ceva despre specificul activităților și aici

mă refer cu precădere la referatul de evaluare pentru persoanele

inculpate? Mai concret ce înseamnă munca unui consilier de

probațiune, din perspectiva unui asistent social?

Probațiunea a mai fost definită și îmi place s-o definesc ca și asistența

socială în justiție pentru că aduce componenta socială în actul de

justiție, prin acele referate de evaluare care, de fapt, reprezintă, sau

așa îmi place mie să cred, un fel de anchtete sociale mai complexe și

mai complete, deoarece pe lângă informațiile cuprinse într-o anchetă

socială, cum ar fi familia, membrii acesteia, veniturile, locuința, starea

de sănătate, situația socială, cuprinde informații privind anturajul,

mediul social, factori care au determinat comiterea infracțiunii, inițiativa

comiterii fapte penale, atitudinea actuală față de fapta comisă, facându

-se un bilanț al factorilor favorizanți și factorilor inhibitori față de

comportamentul infracțional, finalizându-se cu concluzii privind

perspective de reintegrare socială a persoanelor în cauză.

3. Ați putea puncta câteva aspecte referitoare la asistența și

consilierea persoanelor condamnate?

Nu am făcut referire, încă, la componenta de supraveghere a

persoanelor condamnate cu suspendare sub supravegherea executării

pedepsei, aceasta fiind o a doua arie destul de largă din activitatea

noastră și, așa cum am specificat constă în monitorizarea respectării

măsurilor și obligațiilor impuse de instanța de judecată pe seama

persoanelor condamnate cu suspendarea sub supravegherea

pedepsei cu închisoarea. La solicitarea acestei categorii de persoane

din evidenţa serviciului de probaţiune, serviciul acordă direct sau prin

partenerii comunitari, asistenţă şi consiliere pentru rezolvarea nevoilor

identificate. Această asistenţă poate consta de exemplu în susţinerea

persoanei condamnate pentru a se reînscrie la şcoală, pentru a găsi

un loc de muncă, pentru a-şi schimba comportamentul, atitudinea şi

poate avea loc atât prin şedinţe de consiliere individuale, programe de

consiliere individuale cât şi de grup. În prezent Serviciile de Probaţiune

derulează mai multe programe acreditate de la nivel naţional, nu toate

programele sunt derulate şi în cadrul Serviciului de Probaţiune de pe

lângă Tribunalul Timiş, deoarece acesta nu a fost încă format pentru a

derula toate tipurile de programe, însă derulăm programul de

consiliere individuală one to one, dezvoltarea abilităţilor sociale la

minori, la majori, SGS - Stop, gândeşte şi schimbă, precum şi un

program privind reintegrarea foştilor deţiunţi, prescurtat RRR –

reducerea riscului de recidivă, derulat în parteneriat cu Serviciul de

Reintegrare Socială din Penitenciar, în vederea pregătirii spre liberare

a persoanelor condamnate şi reintegrarea acestora în comunitate.

Totodată, în prezent, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul

Timiş, a fost selectat să dezvolte şi să piloteze un program numit Drink

& Drive, care se adresează persoanelor care au comis infracţiune

legată de conducere sub influenţa alcoolului, în general.

4. Ce pregătire au cei care lucrează în cadrul Serviciului de

Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş şi mai concret ce abilităţi

sunt, în fapt, necesare?

Condiţia de bază pentru a accede în sistemul de probaţiune este să fii

licenţiat, fără a implica masterat sau studii post universitare, într-unul

din următoarele domenii: asistenţă socială, ca să încep cu ce mi-e mai

aproape de suflet, psihologie, sociologie, pedagogie şi drept. A existat

o scurtă perioadă în care erau eligibili absolvenţii de medicină sau

teologie dar s-a eliminat această posibilitate. Ca şi abilitaţi, ma tem că

nu voi reuşi să cuprin instantaneu toată gama de abilităţi necesare dar

cred că este nevoie de multă empatie, capacitate de empatiza,




bineînţeles, atitudine nediscriminatorie, o abordare cât mai obiectivă a

problemelor cu care se confruntă persoanele evaluate sau cei aflaţi în

evidenţă şi, aş zice un fel de verticalitate, incoruptibilitate, imagine

pozitivă, de model, conduită, faţă de persoanele cu care lucrăm şi pe

care încercăm să le aducem pe calea cea bună.

5. Pentru că foarte mulţi tineri asistenţi sociali sau studenţi ar

dori să afle mai multe, ce posibilităţi de angajare în sistem există

la momentul de faţă, care e numărul de posturi aprobat în cadrul

Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş?

În prezent numărul de consilieri de probaţiune este relativ redus chiar

şi faţă de nevoia actuală de intervenţie şi de a derula în condiţii optime

activităţiile serviciului . Atât serviciile de probaţiune cât şi consilierii de

probaţiune sunt supraîncărcaţe şi acest lucru este dovedit şi de date

de ordin statistic în sensul că norma noastră este de 3 – 4 ori mai

intensă decât nivelul optim la nivel european, de aceea este nevoie

acută şi imediată de lărgirea serviciilor de probaţiune cu atât mai mult

cu cât implementarea noului Cod Penal şi noului Cod de Procedură

Penală sunt imposibile, după părerea mea, fără această lărgire, cel

puţin în raport de Strategia elaborată de Ministerul Justiţiei, pentru

perioada 2000 – 2016 când, spre exemplu, la nivelul serviciilor de

probaţiune, sunt în jur de 300 de consilieri, ar trebui să fim peste 1000

de consilieri de probaţiune iar la nivelul serviciului din Timiş, în raport

de strategia menţionată ar trebui să fie 25 de consilieri de probaţiune

în 2016, aceasta pentru a face faţă la sarcinile minim necesare,

raportate la activităţi şi atribuţiuni, spre exemplu acompanierea

minorului la final de săptămână sau acompaniamentul educativ zilnic.

Dacă în prezent suntem 9 consilieri, în cadrul Serviciului de

Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, din punct de vedere fizic este

imposibil să supraveghezi simultan, să acompaniezi spre exemplu 10

copii din judeţ. Aşadar nu e posibilă implemen tarea Codului Penal şi a

Codului de Procedură Penală, fără lărgirea sistemului de probaţiune.

Cum percep instanţele relaţia cu Serviciul de Probaţiune?

Statutul serviciului de probaţiune şi, impicit, al consilierului de

probaţiune şi recunoaşterea acestora din partea instanţei a suferit o

modificare în sensul că atât instanţele cât şi partenerii comunitari

recunosc din ce în ce mai mult rolul şi importanţa activităţii noastre

precum şi obstacolele comune de care ne lovim atât noi cât şi

personalul instanţelor de exemplu privind limitarea drastică a

resurselor pe care le avem la dispoziţie pentru desfăşurarea activităţii

noastre. De asemenea întâmpinăm prejudecăţi comune, imagine

comună a justiţiei care nu întotdeauna este cea mai favorabilă şi cea

mai realistă, în comunitate. Relaţiile noastre profesionale au evoluat şi

din ce în ce mai mult magistraţii apelează la solicitarea referatului de

evaluare, ne trimit în supraveghere persoanele condamnate şi,

bineînţeles, după implementarea noului Cod Penal, această practică la

aprecierea instanţei de judecată va deveni obligativitate.

Acest lucru, ca şi rolul referatelor de evaluare în cauzele curente,

consider că reprezintă o recunoaştere a activităţii noastre de-alungul

anilor.

Ce mesaj adresaţi asistenţilor sociali din Timiş?

Atât pentru cei care mă cunosc cât şi pentru cei care nu mă cunosc,

peste calitatea mea actuală de consilier de probaţiune, am rămas

mândru de faptul că am absolvit asistenţă socială, în Timişoara şi

rămân la fel de implicat şi devotat cauzelor asistenţilor sociali, îi

încurajez să se îndrepte către serviciile de probaţiune în cazul în care

consideră că au abilităţile necesare de a lucra cu infractorii şi au

scopul comun de a lucra pentru o societate mai bună. La fel, am

încurajat asistenţii sociali să se îndrepte spre organismul nostru

profesional, Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România,

pentru că astfel vom putea probabil obţine o mai bună recunoaştere a

valorilor activităţii noastre şi o reputaţie răsplătită pe măsură de către

factorii de decizie.

Au consemnat Claudiu Roman şi Nicoleta Constantin

Un nou grant de cercetare


Improving Procedures For Collecting Information On Mobile Workers

IMPRO MOBIL Ref No. VS/2-12/0284.

IMPRO MOBIL ("Îmbunătățirea procedurilor pentru colectarea

informațiilor privind lucrătorii migranţi”) este un proiect finanţat de

Comisia Europeană ce vizează colectarea datelor despre migranţii din

patru state europene, pentru a evidenţia aspecte cheie precum:

amploarea şi caracteristicile fluxului de lucrători migranţi, şi, de

asemenea, cele mai potrivite metodologii pentru înregistrarea acestor

informaţii.

Iniţiatorul proiectului este ISTITUTO NAZIONALE PREVIDENZA

SOCIALE (INPS), din Italia, în parteneriat cu trei instituţii din Marea

Britanie, Polonia şi România (prin Universitatea de Vest).

Obiectivele proiectului vizează: schimb de informatii între instituţiile

competente, din ţările partenere; realizarea unor cercetări cantitative

pentru obţinerea de informaţii privind caracteristicile lucrătorilor

migranţi; furnizarea de informaţii cu privire la simulari în vederea

accesării de prestaţii sociale; orientări şi sugestii cu privire la

îmbunătăţirea procedurilor administrative pentru colectarea

informaţiilor.




Fazele proiectului sunt:

Schimbul de informaţii şi baze de

date dintre parteneri în conformitate

cu obiectivele stabilite;

Analiza prin activităţi de cercetare a

caracteristicilor fluxului de migranţi;

Diseminarea şi compararea

informaţiilor.

Proiectul are o durată de 15 luni,

perioadă în care au avut loc întâlniri în

Roma, Varşovia, urmând ca în luna

iunie a.c. să aibă loc o întâlnire la

Londra, pentru discutarea orientărilor şi

sugestiilor cu privirea la îmbunătăţirea metodologiilor de cercetare. În

luna ianuarie 2014 rezultatele proiectului vor fi prezentate la sediul

Comisiei Europene din Bruxelles.

În ceea ce priveşte experienţa României în fenomenul migraţiei, până

în 2004 numărul de imigranţi era relativ scăzut, majoritatea imigranţilor

provenind din Siria, Iordania, Iran, Egipt, China şi Turcia. Marea parte

a străinilor, preponderent bărbaţi, se află în România cu scopul de a

desfăşura activităţi comerciale. Alături de imigranţii din China şi Turcia,

imigranţii din Republica Moldova constituiau una dintre principalele trei

comunităţi de străini în România.

Datele disponibile la sfârşitul anului 2010 ne arată că imigraţia legală

deţine o cotă de 0,3% din totalul populaţiei ţării (total imigranţi non-UE/

total populaţie). Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, în 2013-

2015, numărul de imigranţi este posibil să crească până la 200.000 -

300.000 imigranţi, ceea ar însemna 1% - 1,4% din populaţia României.

Manager de Proiect

Conf.univ.dr. Cosmin Goian

Promoția 2010 - 2013 de la


Marți 28 mai a.c., în Aula Magna a Universității de Vest își vor încheia

studiile în cadrul unui curs festiv, cei 81 de studenți din anul al III lea

de la formele zi și învățământ la distanță de la specializarea asistență

socială.

Promoția 2010 – 2013, este o

generație cu particularități și activități

practice mai deosebite. Pe parcursul

celor trei ani am avut ocazia să ne

implicăm ca studenți practicanți,

voluntari sau beneficiari în diferite

programe de tip POSDRU ale FONDULUI SOCIAL EUROPEAN: de

exemplu: „CENTRELE DE INCLUZIUNE SOCIALĂ”; „PRACTICĂ SĂ

INVEȚI, ÎNVAȚĂ SĂ PRACTICI”; „COMPETENȚELE

ABSOLVENȚILOR, ȘI NEVOILE ANGAJATORILOR. O CERCETARE

– ACȚIUNE PENTRU INTEGRAREA PE PIAȚA MUNCII”.

Considerăm că formarea noastră ca viitori asistenți sociali s-a realizat

prin parcurgerea activităților didactice desfășurate de profesorii de la

departamentul de Asistență Socială. Sub îndrumarea acestora am

parcurs cursuri utile din zona protecției și politicilor sociale, psihologiei,

sociologiei, comunicării, dezvoltării comunitare, legislației, cercetării,

asistenței sociale a diferitelor categorii de beneficiari, ș.a.m.d.

Din perspectiva abilităților, absolvenții, și-au însușit deprinderi privind:

interacțiunile umane, managementul conflictelor, atitudinea pozitivă,

etc. Cunoștințele și abilitățile însușite sunt asociate de valorile

profesionale ale absolvenților ca viitori asistenți sociali:

individualizarea, atitudinea de a nu judeca, confidențialitatea,

autodeterminarea.

Formarea noastra ca viitori asistenți sociali, nu se oprește aici, dupa

absolvirea celor trei ani de studii, vor urma pentru mulți dintre noi

cursuri în cadrul programelor masterale, chiar și parcurgerea unor

programe de doctorat și multe alte activitati de formare continuă.

Considerăm că asistența socială, este un domeniu în plină

ascensiune, iar specialiștii trebuie să-și imbogățească în permanență

cunoștințele și să caute în mod consecvent să-și ridice standardele de

calitate în exercitarea profesiei.

Credem că prin noua noastra calitate, de absolvenți ai

departamentului de asistență socială, vom reuși să contribuim la

îmbunătățirea calității vieții pentru diversele categorii de indivizi,

grupuri și comunități aflate în nevoie.

În numele anului III – Șteică Raluca - Amalia




Un nou program de masterat


“Management și Supervizare

în bunăstarea copilului și a familiei”

Programul a fost evaluat în zilele de 16 și 17 mai a.c. de experții

Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior și

își propune să formeze competențe specifice managementului și

supervizării în domeniul protecției sociale a copilului și adulților.

Masteratul se adresează absolvenților unei forme de învățământ

superior fiind disponibile 40 de locuri iar înscrierile se realizează în

perioada 15-19 iulie 2013.

Absolvenţii programului masteral Management şi supervizare în

bunăstarea copilului şi a familiei vor avea posibilitatea de a lucra în

una sau mai multe dintre următoarele specializări recunoscute de

către Clasificarea Ocupaţiilor din România):

Asistent social nivel superior (244601);

Manager (112029);

Șef birou/serviciu administrativ (121966);

Cercetător în asistenţă socială (263510);

Asistent de cercetare în asistenţa socială (258208);

Consilier institutii publice (111010);

Consilier în domeniul adicţiilor (263502);

Specialist în evaluarea vocaţională a persoanelor cu dizabilităţi

(cod 263506);

Consilier orientare privind cariera (241208);

Manager inteprindere socială (112036).

Pe lângă acestea, absolvenţii programului masteral mai pot beneficia

de angajări pe anumite poziţii nespecificate în COR, precum:

coordonator departament social în cadrul unor instituţii de cult; director

agenţie de asistenţă socială; şef de serviciu social; manager de

proiect; supervizor, s.a.m.d.

Planul de învățământ este adaptat specializării iar cursurile de vor

desfășura pe durata a patru semestre și vor fi susținute de cadre

didactice universitare cu expertiză națională și internațională în

domeniu.

Exemplificam in continuare, o parte din discipline studiate în cei 2 ani

de studiu:

- Managementul serviciilor sociale și de sănătate;

- Diverse orientări teoretice în supervizare;

- Forme specifice de violență împotriva copilului / Abuzul și

neglijarea copilului;

- Adopția copiilor ca măsură de protecție socială;

- Dezvoltare personală;

- Psihologia dezvoltării umane;

- Migrația și abandonul copiilor;

- Managementul stresului organizațional;

- Psiho-dinamica supervizării;

- Metode de lucru în interacțiunea părinte-copil, prin metoda VIT

(Video Interaction Training);

- Cunoștințe privind violența trauma și reziliența;

- Managementul conflictului.

Masteratul este condus de Prof.univ.dr. Ana Muntean în calitate de

director și de Conf.univ.dr. Cosmin Goian ca și director adjunct.

Persoanele interesate de informații suplimentare pot telefona la

0256592373; 0744810318 sau să acceseze site-ul

http://www.socio.uvt.ro/as/




http://www.socio.uvt.ro/as/

Selecție din subiectele lunii iunie în

Jurnalul Asistenților Sociali

Interviu cu Dl. Herbert Grun (Director executiv al

Federaţiei Caritas a Diecezei Timişoara)

In memoriam Dr. Eugen Goagă

Anunţarea conferinţei româno-germane de

dezvoltare comunitară din 21 - 22 noiembrie 2013

Descrierea masteratului SRSS

“Asistenţa Socială provind reintegrarea socială

în domeniul justiţiei penale”

Absolvenţi ai Departamentului de Asistenţă

Socială la studii în Europa

(interviuri din Germania şi Italia)

Bune practici în activitățile de voluntariat din Timișoara

Asistența Socială în mediul rural din Județul Timiș

(interviuri și prezentări de proiecte)

Trei proiecte noi la Departamentul de Asistenţă

Socială finanţate de Consiliul Judeţean Timiş

Echipa de redacție

Dănuț Bălăuță

Dorina Cazac

Liana Cioc

Cristina Dîrlă

Luiza Vlaicu




jurnalul asistenȚilor sociali...

Documents