LUCY WALKER

Judec`torul de pace

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHAELA ST~NCIUCU

ALCRIS

Capitolul 1

Asistenta [ef` a spitalului Inland River o privi consternat` pe Lisa.Avea pe fa]` o expresie de genul „Ce s` fac eu cu femeia asta?“.

Era o fat` frumoas`, cu un p`r negru bogat, cu ochi de un albastruprofund [i cu buze ro[ii [i umede. St`tea nemi[cat` [i p`rea atât delini[tit`, \ncât dac` n-ar fi clipit din când \n când din genele lungi [idese, ar fi putut trece drept un portret. Nu era \nalt`, dar nici scund`– de statur` potrivit`. {i era destul de t`cut`. Evident, intuise c`prezen]a ei era o problem`.

Având senza]ia c` fata vroia s-o ia [i pe ea, asistenta era pe jum`tateiritat`. Desigur, situa]ia nu-i convenea deloc.

Lisa se gândea cât de tân`r` era asistenta [ef`. 24-25 de ani,probabil. Acolo, \n spitalul acela-bungalou, singur` \n mijloculpustiet`]ii! O uimea autoritatea atât de tinerei asistente, dar fa]a nu-itr`da gândurile. Trecuse prin mult prea multe, ca s`-[i mai dezv`luieorice sentimente.

– |ntr-adev`r, p`cat! spuse \n cele din urm` asistenta [ef`,aranjându-[i sub bonet` o [uvi]` rebel` de p`r. |mi pare r`u c` e[ti \nsitua]ia asta. Dar cum naiba ai venit tocmai pân` aici, s` cau]i acul \ncarul cu fân? Cum l-ai l`sat pe [ofer s` plece f`r` tine? {tii c` o s`ajung` la Darwin.

Expresia sorei [efe se schimb`, \n timp ce se uit` peste um`rulLisei, la norul de praf care se ridicase \n urma precipitatei plec`ri ama[inii po[tei.

– Po[ta[ul mi-a spus c` m` aduce de la Goldstone. Vocea firav` aLisei suna perplex`. Mi-a spus c` aici trebuie s` cobor pentruPardalote. N-am putut ajunge altfel la Pardalote…

– Nimeni nu poate ajunge la Pardalote nici pe aici, nici pe alt` cale,decât cu permisiunea b`trânului domn Lindsay. {i el nu permitenim`nui. Dac` e[ti nepoata lui, a[a cum spui, trebuie s` [tii deja asta,nu-i a[a?

– Dar acesta este cel mai apropiat ora[. Cel pu]in a[a apare pehart`. Scrie cu litere de-o [chioap`: „Finch's Creek“…

– Un spital [i o pist` pentru ateriz`ri! Astea, draga mea, nu fac unora[.

Lisa \[i mut` privirea spre cl`direa din stinghii de lemn [i din fiera spitalului, apoi studie podeaua din lemn a verandei pe care st`teauamândou`. Se sim]i jenat`, dar n-o ar`t`.

– |mi pare r`u, spuse ea dup` un timp, privind-o din nou peasistenta [ef`. De data asta, ochii [i gura o tr`dar`, ar`tând cât devulnerabil` era \n realitate. Se aplec` s`-[i ridice bagajul, ca [i cumar fi urmat s` plece, \ns` realiz` dintr-o dat` c` nu avea unde s`mearg`.

– Exact, spuse asistenta [ef`, ghicind explica]ia ac]iunilor ei. Nu tepo]i \ntoarce, nici nu po]i merge mai departe. Va trebui s` mergem\n`untru, nu?

Lisa se uit` la ea, f`r` s`-i r`spund`.„Un chip ca un portret“, se gândi din nou asistenta [ef`. „Atât de

dr`gu]`. Nu, nu este cuvântul potrivit. Cu adev`rat frumoas`, chiardac` e plin` de praf [i \mbr`cat` cu rochia aceea atât de scurt`. |ntr-unalt timp [i \ntr-un alt loc, s-ar fi putut afla pe peretele unei galerii deart`, undeva \n Europa.“

– Bine ai venit, rosti ea cu voce tare. O s-o rog pe una din fetes`-]i dea o camer`. |ndr`znesc s` presupun c` ]i-ai dori s` faci un du[[i s` m`nânci ceva. Dup` asta, o s` ne gândim ce s` facem cu tine.

6 LUCY WALKER

– Mul]umesc, r`spunse Lisa. Se d`du deoparte, l`sând-o s` intreprima. Era un gest prin care recuno[tea importan]a gazdei sale.

De[i era iritat` din cauza situa]iei dificile \n care o pusese ultima eivizitatoare, asistenta [ef` fu pl`cut impresionat` de bunele maniereale fetei.

Ei bine, spuse ea resemnat`. |ntotdeauna am dus lips` depersonal. |]i putem g`si ceva, pân` când descoperim o solu]ie cum s`ajungi la Pardalote. Putem transmite mesaje prin intermediul sta]ieiradio. Doar c` este foarte pu]in probabil ca cineva s` le recep]ionezedin acea vale retras` [i destul de misterioas`. Nu cred s` aib` o sta]ieradio!

Intrar` \ntr-un hol mic. Dintr-un culoar de pe dreapta, se apropie\n grab` o tân`r` asistent` \ntr-o uniform` de un bleu pal.

Oh, asistent` [ef`…, \ncepu ea. Apoi se opri, v`zând-o pe Lisa, cubagaje cu tot. Expresia ei spunea:“|nc` una?!“. Uitându-se la asistenta[ef`, strânse din buze [i se ab]inu de la comentarii.

Lisa decise c` asistenta trebuia s` fie de aceea[i vârst` cu ea – probabil18 sau 19 ani.

Da, asistent` Dean?E din nou acel domn Ransome. A atât de agitat \ncât va \ncerca s`

se ridice din pat. |i spunem \ncontinuu c` trebuie s` stea lini[tit. Cuopera]ia aceea la ochi, e absolut necesar s` stea \n repaus total. E preadevreme pentru urm`toarea lui injec]ie, nu?

Asistenta [ef` se uit` la Lisa cu un nou interes.– Cel pu]in avem o slujb` pentru aceast` tân`r` domni[oar`, spuse

ea, [i \n vocea ei se distinse un ton de u[urare. O s`-l l`s`m pe domnulRansome pe mâinile ei.

– Alt vizitator \n a[teptarea unui zbor spre Rocky Creek sau spreMount Hesitant, asistent` [ef`?

– Mi-a[ fi dorit s` fie a[a. Nu, asistent` Dean. M` tem c`domni[oara Tonkin a[teapt` un soi de transport spre Pardalote.Probabil un tren-de-c`mile, sau o echip` de m`gari s`lbatici. Nu m`pot gândi la altceva care s-o duc` acolo.

JUDEC~TORUL DE PACE 7

V`zând figura pe care o f`cuse Lisa, \i p`ru r`u c` spusese asta.Nu-i pl`cea s` fie neospitalier`, dar era \ntr-adev`r greu s` conduc` unspital \n locul acela periferic, chiar [i f`r` num`rul constant devizitatori caza]i \n el. Cei mai mul]i veneau s` a[tepte avionul marfarca s`-i transporte la una din sta]iile mai \ndep`rtate din nord sau dinsud. Sau din est, la frontiera dinspre Teritoriul Nordic, a[a cum se\ntâmpla \n cazul de fa]`. De când fusese construit spitalul laintersec]ia drumurilor din Finch's Creek, devenise hotel pentruc`l`tori.

– Vino cu mine, domni[oar`… hm… Tonkin, spuse politicostân`ra asistent`. Este o camer` destul de dr`gu]`. Micu]`, s` [tii.Ultimul ei locatar a fost episcopul. A fost la Stray's Find s` inaugurezeo biseric` – una mic`, desigur, dar…

Sporov`i \ncontinuu, conducând-o pe Lisa printr-un pasaj scurtdin lemn, apoi pe un culoar pe care erau aliniate camere tot din lemn.|ntre marginea superioar` a pere]ilor [i acoperi[ul asem`n`tor uneiclapete era o distan]` menit` s` asigure aerisirea \n perioadele decanicul`. Toate u[ile erau larg deschise. Erau \ntr-adev`r camere mici,fiecare con]inea câte un pat, un scaun [i o mas` de examinare. Atât.

Asistenta Dean a[tept` ca Lisa s` intre prima.– Eu sunt Marjory, spuse ea vesel`. De fapt, sunt \ngrozitor de

bucuroas` s` te v`d. Oricine, numai s`-l supravegheze pe acelRansome! De fapt, este foarte dr`gu], dar doctorul de la Ambulan]aAerian` l-a operat ieri la ochi: pur [i simplu trebuie s` stea nemi[cat.

– M` bucur c` pot fi de ajutor. Nu m` mai simt chiar a[a o pacoste.Numele meu e Lisa.

– Ciudat, dar chiar ar`]i ca o Lisa. Nu m` \ntreba de ce, dar a[aeste. De fapt, ador`m oaspe]ii. Regiunea asta este atât de pustie! {iasistenta [ef` \i ador`, atâta timp cât nu sunt r`t`ci]i. {tii tu… genulc`rora aterizeaz` aici f`r` s` aib` nici un aranjament \n leg`tur` cumodul \n care vor merge mai departe. E[ti unul dintre c`l`torii„r`t`ci]i“? |[i \nghesui mâinile \n buzunarul [or]ului ei apretat, apoise uit` contrariat` la Lisa. |mi pare r`u… Dar tu [tii \ncotro te\ndrep]i, nu?

Lisa \[i l`s` bagajul pe podea [i se a[ez` pe marginea patului.

8 LUCY WALKER

– Da, r`spunse ea simplu.– Dar partea cu mijlocul de transport? Nimeni n-a ajuns la

Pardalote, [tii? Am o idee genial`! se a[ez` lâng` Lisa. |nsu[i domnulRansome! Bine\n]eles, când se va sim]i mai bine. Merge cu vitele sale\n direc]ia aceea, sau \n apropiere. Desigur, \n Marele Necunoscut, „\napropiere“ poate \nsemna la sute de mile dep`rtare…

Lisa zâmbi, iar Marjory deschise gura, aproape din invidie. Lisaavea cea mai frumoas` dantur` pe care o v`zuse. Zâmbetulschimbase expresia neclintit` a fe]ei ei \ntr-una foarte delicat` [iadorabil`.

– Mama mea, continu` Marjory, obi[nuia s` spun`: „Toat` lumeaiube[te persoanele care zâmbesc“. N-ar trebui s` ar`]i atât de serioas`,Lisa. Poate din cauz` c`…

– M-am r`t`cit? Nu tocmai, Marjory. O s` apar` ceva, nu? Cum ar fipacientul vostru, domnul Ransome. Mi-a dat pân` [i ceva de f`cut, \ntimp ce a[tept. Am transmis mesaje peste tot, prin intermediul sta]ieiradio, ca bunicul meu s` afle c` vin. Nu pot s` cred c` n-are sta]ieradio!

– Am auzit c` una sau dou` ferme de bovine nu au. Dar m` tem c`n-am auzit niciodat` ca cineva s` contacteze Pardalote. {tii, nici m`carpe hart` nu figureaz`. Se presupune c` toate sta]iile sunt trecute pehart`.

– Poate c` bunicul meu e o persoan` mai retras`.– Nici m`car nu-l cuno[ti?– Nu. Mama \mi vorbea foarte rar despre el. Mi-a[ dori s-o fi

\ntrebat mai multe. Dar acum e prea târziu. A murit acum trei luni.Fa]a Lisei deveni din nou neclintit`, asemenea unui tablou.

– Oh, \mi pare r`u. Bine, spuse Marjory Dean, ridicându-se [i\ndreptându-[i mai \ntâi [or]ul, apoi boneta micu]` pe care o purta pecre[tetul blond. Dac` mai z`bovesc, asistenta [ef` o s` stea cu gura pemine. O s-o trimit pe Gertie cu ni[te ceai. Cabina de du[ este \n micaanex` de pe verand`. Exist` [i un avantaj \n a avea ultima camer` depe culoar: e[ti cel mai aproape de baie. Iar \n momentul acesta, e[tisingurul nostru vizitator.

JUDEC~TORUL DE PACE 9

– Mul]umesc, spuse Lisa. S` vin s` te caut? Sau pe asistenta [ef`?Dup` ce voi fi \ngrijit de domnul Ransome, vreau s` spun. Este un om\n vârst`?

Marjory Dean râse [i ochii ei c`prui se asem`nar` cu bronzul[lefuit, plini de lumini.

– Destul de \n vârst`! remarc` ea \n glum`. |n jur de 30 de ani. Defapt, mai degrab` superb, dac` e[ti o amatoare a genului cresc`tor-de-bovine-\n-zona-periferic`. Doar c`, desigur, are ochii bandaja]i. N-o s`vezi decât o siluet` lung`. Dar este \n \ntregime aproape la fel dem`sliniu ca [i pe fa]`.

– Ce vrei s` spui?– |l po]i sp`la cu buretele, dac` vrei sau dac` ]i-o cere asistenta

[ef`. Este ca [i cum ai \ncerca s` ]ii la p`mânt un bivol s`lbatic.– Oh, nu! exclam` alarmat` Lisa. Asta ar \nsemna c` n-a[ fi

competent`. Eu am fost educatoare la o gr`dini]`, nu asistent`medical`.

Marjory st`tea \n dreptul u[ii. Ie[i, apoi \[i vâr\ din nou capul peu[` [i ochii ei ar`tau mai r`uvoitori decât pân` atunci.

– Foarte bine. Exact de asta are nevoie. Când vine vorba despredisciplin`, e \ntr-adev`r genul „gr`dini]`“. Am s`-i spun asistentei [efe.O s` fie \ncântat`.

Apoi plec` [i singurul ecou al cuvintelor ei fu zgomotul u[or alpa[ilor ei pe culoarul din lemn.

„Ce zi!“, se gândi Lisa, stând nehot`rât` pe marginea patului.Camera de oaspe]i era destul de departe de restul \nc`perilorspitalului, astfel \ncât pân` acolo nu mai ajungea nici un sunet. Afar`soarele str`lucea pe cerul alb. Copacii st`teau \mpietri]i, iar\ntinderea de tufi[uri era nemi[cat`, ca [i cum ar fi a[teptat \ndelungceva. P`rea o a[teptare \n afara timpului. Probabil c` natura asculta [ia[tepta eternitatea. Numai motorul z`ng`nea, \n cabina sa metalic`de afar`.

Dup` ce Lisa f`cu du[, Gertie, ajutorul de asistent` cu ochi mari decatifea negr` [i cu zâmbetul larg, \i aduse ceaiul [i câ]iva biscui]i

10 LUCY WALKER

proasp`t f`cu]i. |[i schimbase rochia scurt` [i pr`fuit` cu o alta, dinoland` de culoarea untului. Materialul era pu]in mai gros decâtbumbacul, \ns` cel pu]in era cel mai apropiat de alb pe care-l avea. {i\i pl`cea. Felul \n care rochia l`sa s` i se ghiceasc` formele \i ridicamoralul.

Asistenta [ef` era ocupat` \ntr-o alt` parte a spitalui, când Lisa intr`\n salonul principal. Marjory Dean nu avusese de gând, \ns` o alt`asistent` de vârsta a doua [i cu un chip frumos veni repede s-o salutepe noua sosit`.

– E[ti domni[oara Tonkin, nu-i a[a? \ntreb` ea cu un zâmbet debun venit. Marjory a spus c` te putem striga Lisa. Nu te deranjeaz`, nu?Sunt mult mai mare decât tine. Numele meu este Ann Davitt.C`s`torit`. Sunt adjuncta asistentei [efe Small. Mi se spune câteodat`[i asistenta adjunct`.

– |mi pare bine, spuse politicoas` Lisa. Asistenta [ef` a pomenitdespre un pacient care nu va fi a[a de \ncântat s` m` cunoasc`…

Sprâncenele doamnei Davitt se ridicar`, \ns` ochii [i zâmbetul eierau amuzate.

– Sun` ca [i cum ai vorbi despre un copil. Marjory ne-a spus c`ai lucrat la o gr`dini]`. M` tem c` deja i-a dat vestea cea nou` [idomnului Ransome. Iar el nu s-a amuzat. Zâmbetul ei deveni [imai larg.

– Oh, Doamne!– Nu-]i face griji, copil`. E un om cumsecade, dar m` tem c`

pân` acum nimeni n-a reu[it s`-l re]in` la pat. I-am spus c` aredou` op]iuni: o educatoare sau un jandarm. N-a prea avut deales, nu?

– Chiar a[a de tare o s`-l deranjeze?– Sigur c` nu. I-am spus c` e[ti o fat` frumoas` de la ora[, cu un

glas cald [i afectuos.– Dumnezeule! exclam` Lisa. Doar nu te refereai la mine, nu?

Ce-a spus? C` ur`[te toate femeile, indiferent de vocea lor?

JUDEC~TORUL DE PACE 11

– Nu. Chiar vrei s`-]i spun? Pacientul Ransome e un om cu o voin]`de fier. Desigur, e unul dintre cei mai mari cresc`tori de bovine dinlume. Dar pacientul este pacient, nici mai presus, nici mai prejos decâtalt` persoan` bolnav`.

– Poate ar fi mai bine s` nu [tiu.– Dar a[a vei [ti la ce s` te a[tep]i. A spus c`… Doamna Davitt f`cu

o pauz` [i se uit` la Lisa cu sprâncenele ridicate [i cu un zâmbetsarcastic, \ntrebându-se cum avea s` reac]ioneze fata la remarcelepacientului Ransome. A spus: „Atunci, ad-o disear` \n patul de lâng`mine. Acela e momentul \n care orice b`rbat are nevoie s` fie deranjat.Oricum, nu pot s` dorm \n blestematul `sta de spital.“

Lisa râse. Domna Davitt, ca [i Marjory Dean mai devreme, fu surprins`[i destul de \ncântat` de lumina [i farmecul de pe chipul fetei.

***

|n partea cea mai \ndep`rtat` a camerei toate obloanele erauridicate [i, drept urmare, aproape \n afara \nc`perii se afla patul \ncare st`tea \ntins un b`rbat \mbr`cat \n pijama de culoarea nisipului[i cu desene tropicale. Avea ochii acoperi]i cu un bandaj gros dintifon. Era atât de lung, \ncât picioarele \i atingeau grilajul de lacap`tul patului.

Lisa se gândi c` probabil era foarte \nalt stând \n picioare.Ventilatorul din suportul din apropiere agita cear[aful aruncat lacap`tul patului. B`rbatul rupea un chibrit \n buc`]ele m`runte \ntredegetele lungi ale mâinii drepte.

– Alo, spuse el f`r` s` mi[te capul, auzind pa[ii care se \ndreptauspre el. Cine vine de data asta? Tigroaica de asistent` [ef` sau cochetaDean?

– Nici una, r`spunse doamna Davitt cu o voce blând` [iconsolatoare. }i-am adus un vizitator care s` stea de vorb` cu tine.

– Oh! Mama Davitt, nu? Deci, acum mi-ai adus profesoara! Te-amavertizat c` data viitoare când cineva m` amenin]`, m` d`d`ce[te, m`

12 LUCY WALKER

lingu[e[te sau \ncearc` s` m` mituiasc`, m` ridic din pat [i plecacas`, a[a \nf`[urat la ochi cum sunt. Toate cele 178 mile.

Lisa \l privi pe pacient. Da, era foarte \nalt! Avea o gur` frumoas`[i atât cât se z`rea din din]ii s`i \n timp ce vorbea, ar`tau [i ei foartebine. Avea o b`rbie puternic` [i un gât solid. Toat` fiin]a lui emanaputere [i… bronz.

Cineva atât de zgomotos, atât de furios \n aparen]`, se putea ]inede cuvânt [i s` plece, se gândi ea. Ca [i cum i-ar fi auzit gândurile, el\ntreb`:

– Te \ntrebi de ce n-o fac, domni[oar` profesoar` Cum-te-o-chema? Ei bine, din clip` \n clip`…

– Nu sunt profesoar`, iar numele meu este Lisa. Am fost doarasistenta unei educatoare, la o gr`dini]`. A[a cum Gertie este ajutor deasistent`, mai degrab`…

El gemu.– Ajutor de asistent`! spuse el exasperat. Detest cuvântul „ajutor“.

Pân` ca pistolul acela s` se descarce [i ca tot praful acela de pu[c`s`-mi intre \n ochi, n-am avut niciodat` nevoie de ajutor.

– Nu, sigur c` nu, fu de acord doamna Davitt. {tim cu to]ii c` e[tiproprietarul unei cresc`torii de bovine, domnule Ransome. C` lucrezicu cirezi mari de vite s`lbatice [i c` te descurci de unul singur laNangardee. Acum e rândul nostru s`…

– Dumnezeule! implor` pacientul. Sunt d`d`cit din nou? Asistent`Davitt, vrei, te rog, s` m` tratezi ca pe un adult, unul de un metrunou`zeci, 32 de ani, care se ocup` de bovine? Un b`rbat carealtminteri opereaz` cu poten]ialele contracte de arend`, stabile[tedrepturile minerilor [i a[a mai departe… Lotul ocup` câteva sute demile de step` s`lbatic`. Sunt capabil s` conduc tot statul `stablestemat, dac` mi se cere…

– Da, domnule Ransome, spuse asistenta Davitt pe un ton nutocmai mângâietor. {tim cu to]ii c` e[ti un om influent. Atunci cândnu ai probleme cu vederea, desigur.

Protestul ei d`du rezultate, c`ci pacientul se opri din \nvârtitulb`]ului de chibrit [i r`mase dintr-o dat` nemi[cat.

JUDEC~TORUL DE PACE 13

– Când o s` pot vedea din nou? \ntreb` el. Din senin, Lisei \i p`rur`u pentru el. Leul fusese r`nit [i doborât la p`mânt. Ce scop maiavea s` se agite? Mai ales c` nu era sigur cum avea s` vad` de acum\nainte.

– Pentru momentul de fa]`, te voi l`sa \n compania vizitatoareitale, spuse din complezen]` doamna Davitt, reducând din nou lat`cere pseudoeroul. Lisa, \ncearc` s` nu-l la[i s`-[i mi[te capul. Unadintre granulele pe care doctorul Anderson a trebuit s` le scoat` eralocalizat` foarte aproape de pupila ochiului stâng. Praful de pu[c` afost pe punctul de a-i pune \n pericol [i ochiul drept. Singura speran]`de a se reface complet este s` stea absolut nemi[cat. Men]ine-]i tonulvocii jos [i ai grij` s` nu se agite, te rog. Altfel, va trebui s`-i d`m unalt sedativ.

– Da, sigur, \ncuviin]` \ncet Lisa.– Vorbe[te-i, dac` po]i, despre ceva interesant, dar care s` nu i[te

controverse. Nimic din ce-ar putea s`-l fac` s` \ntoarc` brusc capul.Tratamentul s`u postoperatoriu este acela[i ca \n cazul cataractei.Sunt interzise mi[c`rile bru[te.

– |n]elege, a[a cum \i \n]elege [i pe copiii de gr`dini]`, se r`stipacientul. Nu-mi spune pove[ti despre cutremure sau inunda]ii,numai despre binefaceri sau despre p`s`ri, albine [i zâne!

Doamna Davitt cl`tin` din cap spre Lisa [i apoi plec`. R`mas` cuputernica impresie c` nu trebuia s`-l sperie, Lisa se a[ez` u[or pescaunul de lâng` pat. Urm` o lini[te de câteva secunde, dup` carepacientul vorbi. De data aceasta, vocea lui era nea[teptat delini[tit`:

– E[ti acolo, Lisa? E[ti \nc` acolo, Lisa Cum-te-o-mai-chema?Inima Lisei se \mblânzi \ntr-un mod surprinz`tor. Aproape c`-l

comp`timea pe b`rbatul acela mândru [i dificil. Vocea lui sunase ca orug`minte sincer`. Ca [i cum ar fi avut nevoie ca ea s` fie acolo.

– Numele meu este Lisa Tonkin, \l ajut` ea. Sunt \nc` aici. Nu plecnic`ieri.

„Lisa Tonkin!“ Buzele lui se mi[car` ca [i cum i-ar fi repetatnumele. Urmar` alte câteva clipe de lini[te.

14 LUCY WALKER

– Nu-]i place numele meu? suger` cu blânde]e Lisa.– S`-mi plac`? Oh, da. E dr`gu]! Se \ncruntase gânditor dedesubtul

bandajului, dar acum buzele lui schi]au un zâmbet mali]ios. Pe scurt,Tonky? \ntreb` el. Îmi invoc` viziuni diabolice ale vie]ii de ora[.Honky-Tonky! Lisa, [tii ce e acela Honky-Tonky?

– Ei bine…– Sigur c` nu [tii. Ai vocea unei fete dr`gu]e [i lini[tite. Luat` cu

bini[orul. Educat` dup` toate canoanele societ`]ii, tocmai potrivit` cas` predea pre]io[ilor copii ai altora…

Era din nou sarcastic. Lisa nu-i r`spunse.– Mai e[ti acolo, Tonky? Tonul rug`tor reveni.– Cred c` e[ti un om foarte r`sf`]at, domnule Ransome, spuse

\ncet Lisa. Când [tii c` sunt aici, e[ti nepoliticos. Când crezi c` eposibil s` fi plecat, te compor]i ca un b`ie]el neajutorat.

– Asemenea elevilor t`i?– Nu predau, domnule Ransome. Ajut, doar.– Cum?– Am grij` de echipament [i de juc`rii. C`r]i de colorat [i juc`rii

Lego, genul `sta de lucruri. Le p`strez curate [i lipesc c`r]ile rupte.Câteodat` m` joc [i eu cu cei mici. Le cânt la pian, iar ei danseaz`…

– La pian? Dumnezeule! Înc` mai au obiecte din astea?! Credeamc` \n ziua de azi se poart` Beatles [i chitara.

Lisa nu r`spunse [i se f`cu din nou lini[te.– Tonky, mai e[ti acolo?– Da. Sunt aici. N-o s` plec f`r` s`-]i spun. Vezi tu, \n ciuda

lucrurilor pe care le spui, [tiu c` vrei cu adev`rat s` fiu aici…, chiardac` am lucrat la o gr`dini]`.

Buzele lui se curbar` \ntr-un zâmbet frumos. Inima Lisei tres`ri dinnou. Era ceva sfâ[ietor \n leg`tur` cu b`rbatul \nalt [i puternic,imobilizat neputincios la pat. O atingea undeva, \n adâncul sufletului.

– De ce e[ti aici, la Finch's Creek, Tonky?– Te rog, spune-mi Lisa. Îmi place mai mult.– Bine. Numele meu este Magool. James Magool Ransome.

Spune-mi Jim.

JUDEC~TORUL DE PACE 15

– Magool? se mir` Lisa.– Da. Cuvântul aborigen pentru „cap“. Mândria de a fi [ef. Cel mai

mare fiu al celui mai mare dintre fiii celui mai mare fiu… [i a[a maideparte. B`[tina[ii l-au numit pe primul Ransome care a venit din vestla grani]a Teritoriului, [i a[a a r`mas de atunci. Ca s`-]i fie mai u[or,te-a[ sf`tui s`-l prescurtezi la Jim.

Lisa râse. Fa]a ei lini[tit` se destinse \ntr-un zâmbet splendid, darMagool, alias Jim Ransome, nu putea vedea asta. {i totu[i, o sim]i \nrâsul ei.

– Câ]i ani ai, Lisa? Cât de \nalt` e[ti, cât de gras` e[ti [i ce culoareau ochii t`i?

– Nu sunt deloc gras`, spuse ea indignat`. De fapt, sunt chiarslab`… sper. Se hot`r\ s`-l p`c`leasc` pu]in. Am 19 ani, sunt \nalt`,am p`rul blond, cu bucle bogate, iar ochii mei sunt c`prui-aurii, careflexiile de lumin` ale mierii. Port \mbr`c`minte frumoas` [iscump`… Chiar \i f`cea pl`cere s`-l tachineze \n felul acela. Într-unminut, reu[ise s`-[i creioneze un portret de o frumuse]er`v`[itoare.

– Atunci, ce naiba cau]i printre tufi[urile din Finch's Creek? Pentruo fat` superb` [i bine \mbr`cat` ca tine, e un drum foarte lung pentruo slujb`. O s`-]i arzi pielea de culoarea piersicii…

– N-am venit s` caut de lucru, dac` asta crezi, spuse hot`rât` Lisa.Sunt doar \n trecere. A[tept ca bunicul meu s` trimit` dup` mine. Esteun mare cresc`tor de bovine, la fel ca [i tine. Doar c`, desigur, estefoarte ocupat. Cu toat` harababura asta cu \nsemnatul vitelor…

– Halal cresc`tor de bovine, dac` se ocup` de \nsemnatul vitelor,când are un oaspete care a[teap` s` fie luat. Ce se \ntâmpl` cusupraveghetorul lui? {i cu ajutoarele sale?

– Ei bine, spuse Lisa cu blânde]e, \ns` f`r` a se l`sa intimidat`.Poate c` [i supraveghetorul se ocup` tot cu \nsemnatul vitelor.Probabil c` face [i celelalte lucruri care trebuie f`cute \n perioada astala o cresc`torie de bovine. Probabil c` la Pardalote, lucrurile mergpu]in altfel decât \n alte p`r]i…

16 LUCY WALKER

– Pardalote!Lisa se aplec` [i-i prinse capul tocmai când acesta \ncerca s`-l

ridice. Cuvântul „Pardalote“ \i ie[ise ca o plesnitur` de bici. Îns`\nainte ca el s` se mi[te, Lisa \i prinsese capul \ntre palme [i acum i-l]inea cu fermitate.

– Nu trebuie! spuse ea. Nu trebuie s` te mi[ti a[a. Din cauzaopera]iei, vreau s` spun… Îi d`du drumul. Apoi \ntreb` tem`toare:N-ai deschis ochii, nu?

– Nu pot s`-i deschid. Pleoapele-mi sunt imobilizate de pome]i cuajutorul unor fâ[ii de fier galvanizat. Asistentele sunt rugate s`-lnumeasc` „ghips“ – conven]ia anului!

– Ce u[urare! Vreau s` spun – c` n-ai deschis ochii! Mâinile eierau \nc` pe obrajii lui, ]inându-i capul pe pern`, ca [i cum s-ar fitemut s` nu cedeze cine [tie c`rui imbold de a se mi[ca brusc. El \[iridic` mâinile, f`când ca palmele Lisei s` r`mân` prizoniere, lipite defa]a lui.

– Mâini reci! }ine-le acolo, Lisa. Dac`-mi ]ii capul \n locul meu, num` deranjeaz` c` e[ti \nalt`, blond`, frumoas` [i scump \mbr`cat`.Doare al naibii, dar asistentele acestea „binevoitoare“ nu mi-ar da nicim`car o aspirin`! Spun c` nu [i-ar mai face efectul injec]iile acelea pecare mi le fac o dat` la 4 ore! Lisa…, frumoas` [i blond` Lisa…,Pardalote ai spus?

Lisa \[i aminti acum c` asistentele spuseser` c` ferma domnuluiRansome era undeva \n apropiere de Pardalote. Ro[i toat`, gândindu-sela l`ud`rosul discurs pe care-l ]inuse despre bunicul ei. Era posibil cadomnul Ransome s`-l cunoasc`. Lisa [tia foarte pu]ine desprePardalote, cu excep]ia faptului c` mama ei tr`ise odat` acolo, fugise deacas` ca s` se c`s`toreasc` pe ascuns cu un jocheu care locuia al`turi,cineva pe care tat`l s`u \l respinsese cu vehemen]`. Tat`l Lisei murisecând ea era mic`. De atunci, bunicul Lindsay nu-i mai scriseseniciodat` mamei ei. Poate c` nici nu [tia c` murise. Apoi mai era [imisterul prin care mama ei \i l`sase mo[tenire cea de-a treia parte acresc`toriei. Avoca]ii spuseser` c` locul acela nu exista. Nu figura peHarta Pastoral` a Terenurilor de Închiriat.

JUDEC~TORUL DE PACE 17

Lisa venise \n nord ca s` afle adev`rul [i s`-[i g`seasc` bunicul,pentru c` nu avea nici fra]i, nici p`rin]i. Numai el putea \n]elege ce\nsemna ca la 19 ani s` r`mân` singur` pe lume.

}inu \n mâini capul lui Magool Ransome pân` când ro[ea]a dinobraji \i pieri \ncetul cu \ncetul. O mir` puterea mâinilor care lesus]ineau pe ale ei. Nu mai sim]ise niciodat` chipul unui b`rbat, nicimâinile unuia peste ale ei. Magool \i d`du u[or drumul, iar Lisa sea[ez` pe scaun.

– S` nu mai faci asta, bine? \l rug` ea. M` refer la \ntorsul capului,nu la ]inutul mâinilor mele, desigur…

– Deci \]i place s` fii ]inut` de mân`, Tonky? {i nu numai de c`trecopiii de gr`dini]`, nu-i a[a? Cu buclele acelea blonde [i cu ochii deculoarea mierii, a[ \ndr`zni s` spun c`-]i dau târcoale o mul]ime deb`rba]i. Desigur, cu un nume ca Tonky…

– Nu spune ce ai de gând s` spui… Honky-Tonky, domnuleRansome, rosti pe ner`suflete Lisa. Î]i pot ghici cuvintele \nainte de ami le adresa.

– Spune-mi Jim.– Vrei s` fii amuzant, dar se \ntâmpl` s` [tiu ce e Honky-Tonky.

Lisa deveni destul de indignat`. – Un loc \n care b`rba]ii care tr`iesc \n step` iau cine romantice cu

ni[te domni[oare mai mult decât atr`g`toare…– Înc` te vrei amuzant, domnule…– Jim, pe scurt. Sigur c` po]i \ncepe cu Magool [i apoi s` te apropii

u[or, cu r`bdare de celebrul Jim.– Nu te deranjeaz` numele dublu? „Celebru“ [i „Jim“?– Punct pentru tine! Gura lui Magool Ransome se curb` \ntr-un

zâmbet minunat, de genul celor instantanee [i blânde. Foarte\n[el`tor, probabil.

18 LUCY WALKER

Capitolul 2

Pa[i u[ori se auzir` de-a lungul holului, apoi \n salon. AsistentaDavitt aduse o tav` din email alb, acoperit` cu un prosop din lân`.

– Bine, bine! declar` ea, ca [i cum le-ar fi vorbit unor copii, \ns` cuinten]ii bune. Se pare c` pacientul nostru st` acum lini[tit [i docil!Pesemne c` \ngerul p`zitor te-a adus cu ma[ina po[tei, Lisa. M` tem c`e vremea pentru injec]ia domnului Ransome. Asta \l lini[te[te cuadev`rat [i-l adoarme.

– {i a[a ve]i avea [i voi câteva clipe de pauz`! pufni pacientul. Înspitalul `sta nu mai sunt [i al]i bolnavi, mam` Davitt?

Asistenta pusese tava pe m`su]a al`turat` [i acum \i masa vigurosbra]ul cu acool metilic. Lisa se uit` \n alt` direc]ie. Nu vroia s` vad`cum acul p`trunde \n bra]ul acela puternic [i bronzat, [i asta nupentru c` l-ar fi considerat ca pe un copil. Doar c` pentru un b`rbatatât de \nalt [i de puternic trebuia s` fie umilitor s` stea \ntins,\nf`[urat la ochi [i s` rabde s` fie \n]epat cu ace. Din senin, Lisadescoperi c`-[i face griji pentru demnitatea lui masculin`.

– Gata, anun]` asistenta Davitt când termin`. Era vocea uneipersoane obi[nuite s` lucreze cu adolescen]i dificili. Urm`rind fa]apacientului, Lisa v`zu cum strâmb` din gur`, nu din cauza dureriiprovocate de injec]ie, ci respingând pur [i simplu ideea de a fi d`d`cit.

– Eu una, l-a[ plesni, spuse pe nea[teptate Lisa. Cu ajutorulcuvintelor, nu cu o lovitur`. Cred c` reac]ioneaz` mai bine la genulacesta de tratament.

– Ei bine, vezi tu, Lisa, draga mea, sunt asistent`. Sunt obi[nuit` cutoate tipurile de oameni. Oh, da, domnule Ransome, oi fi tu mare [iputernic \n pustiet`]ile acelea unde se afl` ferma ta, dar aici e[ti unbiet pacient. Unul din sutele pe care-i trat`m \n decursul unui an.

– Mai degrab` a[ dormi pe spinarea unui crocodil, decât \ntr-un patde spital, se r`sti pacientul, f`r` a avea nici o preten]ie de a fi politicos.Lisa… Se opri pentru c` \i fusese greu s` rosteasc` ultimul cuvânt.

Ridicând o sprâncean`, asistenta Davitt se uit` la fat`.– Vezi? Sedativul \ncepe deja s`-[i fac` efectul. O s` adoarm` \n

aproximativ dou` minute. Atunci, vom avea cu to]ii parte de pu]in`lini[te. În camera personalului este ceai, draga mea. Gertie ]i-a maipreg`tit câteva sandvi[uri. Probabil c` te-ai s`turat deja de ele, dar numai este mult pân` la cin`. Lu`m masa de sear` mai devreme, astfel caasistenta care lucreaz` \n schimbul de noapte s` poat` veni pe la 7.

– Dar el… domnul Ransome… nu ia cina?– Oh, ba da. Asistenta de noapte \i serve[te masa pe la 9. Apoi \l

l`s`m treaz pân` \n jurul orei 12, când i se administreaz` din nousedativul, ca s`-l ]in` lini[tit pân` diminea]`, dup` ce-i sp`l`m peceilal]i pacien]i.

Bra]ele lui Magool Ransome z`ceau aproape inerte pe lâng` el.Asistenta Davitt \i aranj` dou` perne de-o parte [i de alta a capului, cas`-l \mpiedice s`-l mi[te. Trecu dou` fâ[ii late de pansament pe subperne, apoi peste pieptul lui [i \n cele din urm` le leg` pe fiecare decâte o bar` a patului. Din cap`tul patului, cobor\ \nc` dou` fâ[ii pecare le strecur` sub bra]ele lui, legându-le ca pe o curea.

– Foarte inteligent, spuse \n [oapt` Lisa.– E un dar de la Dumnezeu, \ncuviin]` asistenta Davitt. Un soi de

c`ma[` de for]` pentru partea superioar` a corpului. O s`-l \mpiedices` se \ntoarc` \n somn.

De la bra]e \n sus, Magool Ransome, pacientul cel neastâmp`rat,era literalmente legat.

20 LUCY WALKER

– S` nu-]i par` r`u pentru el, draga mea. Doarme bu[tean. Pân` laurm`, este \nc` \n stadiul postoperatoriu [i trebuie \ntr-adev`r s`-isalv`m vederea. |n]elegi? Tratamentul acesta este o necesitate.

– Da, [tiu.Lisa r`mase uitându-se la pacient. Chipul ei devenise din nou

\mpietrit, ca [i cum nu reflectase niciodat` vreo expresie. |n adânculsufletului, \l comp`timea pu]in – nu ca pe un b`rbat care trebuia s`ajung` din nou s`n`tos, ci pe Magool Ransome \nsu[i. B`rbatul acela\nalt [i sarcastic, rege al teritoriului s`u, undeva la mile dep`rtare, eraacum redus la o siluet` aproape inert`, \ntr-un pat oarecare. Pedeasupra, mai era [i obiectul de studiu al str`inilor! Cât de multtrebuia s` urasc` asta! Doar un alt trunchi doborât \n p`dure, ca altesute.

Lisa clipi. Ce gânduri ciudate \i treceau prin minte. Prima dat`, unleu r`pus la p`mânt, iar acum… un copac c`zut! Dintr-o dat`, \[i d`duseama c` doamna Davitt se uita la ea, cu sprâncenele ridicate.

– Draga mea. N-o s` te faci niciodat` asistent`, nu-i a[a? mai mult,primul sfat care i se d` unei asistente recrutate este: „Nu te \ndr`gostiniciodat` de un pacient.“ |n realitate, nu e decât o mil` deghizat`. |nplus, pacientul are, invariabil, o iubit` sau o so]ie pe undeva.|ntotdeauna, oamenii bolnavi se dovedesc a fi altfel, odat` ce se\ns`n`to[esc.

Lisa o ajut` s` aranjeze tava, apoi \nveli pacientul.– Da, spuse ea dup` o scurt` t`cere. Presupun c` trebuie s` fie

c`s`torit. Probabil, are [i copii. Doar c` nu se comport` \ntocmai ca unfamilist, nu? E prea intolerant, vreau s` spun. La urma urmelor,trebuie s` vrea s`-[i recapete vederea.

– Ei bine, a[a ai crede. Dar \n registrul nostru apare „nec`s`torit“.De[i tân`ra care l-a adus \mpreun` cu nu-[tiu-ce geolog era foarteposesiv` \n privin]a lui. L-a s`rutat de r`mas-bun [i tot tacâmul. Iar eln-a obiectat. Ei bine… acum ar face-o? Ea era o persoan` remarcabil`,foarte inteligent`, [tia multe despre accidentul lui.

P`[ir` u[or prin salon, ie[ir` afar`, \n c`ldura cople[itoare, apoistr`b`tur` pasajul acoperit care ducea \n aripa principal` a spitalului.

JUDEC~TORUL DE PACE 21

– Dar ea… aceast` persoan` remarcabil` [i inteligent`… n-aa[teptat pân` când s-a \ncheiat opera]ia? se interes` gânditoare Lisa.

– Ei bine, nu. A trebuit s` se \ntoarc` \napoi, cu cel`lalt b`rbat,desigur. Caut` minerale prin zonele acestea. I-a \mprumutat rulota cas`-l transporte pe domnul Ransome. A[a c` ea a trebuit s` plece, altfelam fi avut doi oaspe]i \n camerele de rezerv`. Tu [i cu ea.

– Tot una, spuse Lisa. Cred c` a[ fi a[teptat, dac` ar fi fost al meu.{i nu m` refer doar la domnul Ransome, ci la orice persoan` la carea[ fi ]inut [i care ar fi suferit un accident. A[ a[tepta pân` când a[ [tic` opera]ia a avut succes.

– Tu, draga mea copil`, nu locuie[ti permanent la Finch's Creek.Aici nu e nimic altceva, \n afara spitalului [i a pistei de ateriz`ri. Foarteplictisitor pentru unii.

– Dar ar fi putut r`mâne al`turi de el, ca s`-l \mpiedice s` se mi[te.Acela[i lucru pe care-l fac [i eu. Ar fi avut ceva de f`cut.

– M` tem c` nu [i domni[oara Imelda Bannister. Ei bine, cel pu]indup` felul \n care arat`. Avea propriile ei afaceri de care trebuia s` seocupe, f`r` \ndoial`. Aceasta este camera personalului, draga mea.Intr` [i f`-te comod`. Apoi, poate vei vrea s` arunci o privire \mprejur.E chiar pl`cut s` te plimbi pân` jos, la pârâu. Trebuie s` fug, s`-mitermin treaba.

***

Timpul trecu. Lisa \[i petrecuse 4 zile [i 3 nop]i ca oaspete-ajutorla Spitalul Inland River, dar nu primise \nc` nici o veste de la buniculei, sau de la cineva din Pardalote.

Din cauza prea multor sprâncene ridicare, \ncetase s` maipomeneasc` numele fermei. Mai multe persoane \i spuseser` c` loculacela nu exista. Al]ii \i spuseser` c` probabil nu era altceva decât otab`r` pe valea vreunui râu, cu o popula]ie majoritar` de papagali. Laurma urmelor, numele de Pardalote reprezenta o specie oarecare depapagali. Asistenta de noapte se hazardase \n a afirma c`, având \nvedere faptul c` numele domnului Lindsay era cunoscut mai ales de

22 LUCY WALKER

c`tre aborigenii care veneau pentru tratament, acesta era probabil unpustnic, sau un excentric care locuia \ntr-o parohie dintr-o vale dinzonele care nu figurau pe hart`.

Remarcele acestea \i erau adresate cu blânde]e Lisei, ca [i cumtoat` lumea \ncerca s-o dezam`geasc` \ncetul cu \ncetul. Dac` avea s`g`seasc` vreodat` drumul spre Pardalote, [i era posibil ca pacientulRansome s-o ajute, putea avea un [oc teribil. A[a c` trebuia s` fiepreg`tit` dinainte.

Pe de alt` parte, un b`[tina[ b`trân care suferea de un gen deparalizie, spusese c` lucrase odat` pentru [eful Lindsay. Ajutorulbolnavilor o impresiona pe Lisa. Se gândea la moartea mamei ei.Pentru prima oar`, se bucura c` murise atât de brusc, \n timp ce udagr`dina. Se uita la soarele care apunea \n spatele dealurilor de dincolode mare. Apoi c`zuse. Murise. Atât de repede.

{ocul o n`ucise pe Lisa. |n parte, acesta fusese motivul pentru carevenise \n nord, \n c`utarea bunicului ei. Nu fusese numai misterulmo[tenirii unei p`r]i dintr-o ferm` misterioas`. Ci ne\ncrederea \ntr-opierdere atât de nea[teptat`, \ngrozitorul sentiment al singur`t`]ii.

Descoperea acum un nou gen de clemen]`, aceea de a nu fibolnav. Felul \n care mama ei trecuse \n nefiin]` fusese unulbinecuvântat, la urma urmelor.

Aborigenul cel b`trân \i spusese c` Lindsay era un om bogat, aveao proprietate \ntins`, multe vite [i cai. |[i vindea animalele laWyndham. Tot de la el aflase [i c` avea o cas` mare, pe care oconstruise tat`l bunicului s`u; tat`l aborigenului lucrase pentrustr`bunicul Lisei.

– Eu n-a[ lua \n seam` spusele lui Jimmy, o sf`tui mai târziuasistenta [ef` pe Lisa. Este un om foarte b`trân. Ani de-a rândul a fostc`l`uz` prin teritoriile acestea [i are tendin]a de a asocia gre[it numelefermelor. {i nu mai are percep]ia timpului. E adev`rat, sunt persoanecare se stabilesc provizoriu pe terenul public, \n v`ile acelea periferice.Nu au \ntotdeauna contracte de \nchiriere.

Cu toate astea, era ceva \n privin]a lui Jimmy care o f`cea pe Lisas`-l cread`. {i nu era vorba de optimism. Avea dovada lucrurilor pe

JUDEC~TORUL DE PACE 23

care i le povestise mama ei, lucruri despre vestitele zile ale\nsemnatului, despre care-i pomenise [i Jimmy. Despre cum c`minulfusese construit din nuiele \mpletite [i tencuite, apoi c`ptu[it cu]es`tur` de iut`. {i cum aduseser` apoi piatr` cu piatr` ca s`consolideze pere]ii [i s` reziste atât cât vreun Lindsay avea s` colindedealurile acelea. Casa ar`ta ca [i cum ar fi f`cut parte chiar din deal.Mama ei \i spusese despre dealul abrupt de la vest, unde obi[nise s`se vad` cu jocheul de la ferma vecin`, b`rbatul care devenise tat`l Lisei[i care murise curând.

Ferma vecin`. Putea fi oare locuin]a lui Magool Ransome? Lisaspera s` nu fie a[a.

{i totu[i…De ce avea sentimentul acela ciudat ori de câte ori \l privea? De ce

fusese atât de surprins` s`-l vad` atât de neajutorat?Mama ei nu men]ionase niciodat` numele Ransome. |ns` mama ei

l`sase atât de multe lucruri nespuse. {i nef`cute.|n cea de-a [aptea zi a [ederii ei la spital, Lisa \ncepu s` se

\ngrijoreze \ntr-adev`r \n privin]a a ceea ce trebuia s` fac` \ncontinuare. Atât spitalul cât [i serviciul radio de la Goldstonetransmiseser` mesaje peste tot, \ns` nu primiser` nici un r`spuns dela domnul Lindsay.

– Desigur, e posibil ca bunicul t`u s` nu aib` o sta]ie radio, spuseasistenta [ef`, p`rându-i r`u pentru r`t`cirea lini[tit` de pe chipulLisei. Sunt câ]iva locuitori care nu prea cred \n modernizare, suntfoarte conservatori. Mai a[tept`m o zi-dou`, [i dac` nu primim nici unsemnal, \i vom cere sfatul domnului Ransome. Nu ar`ta atât de\ngrijorat`, Lisa! Ne face mare pl`cere s` te avem aici. Ne-ai fost demare ajutor – le-ai citit pacien]ilor no[tri, [i mai ales domnuluiRansome, din ziare [i din reviste. |n ceea ce-l prive[te, ai fost trimisalui Dumnezeu. Un pacient atât de dificil…

– Oricine ar fi putut face asta, spuse Lisa, fiind corect` fa]` deMarjory Dean [i de Gertie, ca [i de asistenta din tura de noapte, careadesea f`ceau treburi asem`n`toare.

24 LUCY WALKER

– Dar nu cu o voce ca a ta, remarc` asistenta [ef`. Apoi ad`ug`inten]ionat: De aceea te cere \ntotdeauna pe tine. Este un om foarteegoist, m` tem. Apropo, Elstonul mi-a transmis de diminea]` prinradio c` avionul lor va zbura la amiaz` [i ne va aduce ultimele ziare dinGoldstone. |i vei citi „Australianul“ prima dat` domnului Ransome, da?Se poart` mult mai frumos atunci când e satisf`cut \n privin]a [tirilorzilei.

Deci [i asistenta [ef` ]inea s`-i fac` pe plac pacientului-vedet`!Lisa se \ntreba câteodat` cum ar`tau ochii lui, ce culoare aveau.

Avea s`-i deschid` [i s` descopere c` p`rul ei nu era nicidecum blond[i ondulat, ci scurt [i negru, c` nu era deloc \nalt`, [i nici frumoas`.Cele câteva rochii pe care le avea erau foarte simple, \n compara]ie cuafirma]iile extravagante pe care le f`cea \n fiecare zi, \n beneficiuloarbei lui curiozit`]i.

Se \ntreba [i \n leg`tur` cu Imelda Bannister – fata care-l \nso]isedup` accident. Imelda! Ce nume minunat! Probabil c` i se potrivea,desigur. Frumoas` [i f`r` \ndoial` arogant`! Oh, \n fine! Nu asta i sepotrivea domnului Magool Ransome – Jim, pe scurt?! De fapt, [i el erala fel. Recalcitrant [i arogant. Cu excep]ia momentelor \n care otachina. Atunci era… ei bine… diferit! Câteodat`, Lisa credea c` era\ntr-adins dificil, pentru c` uneori uita [i devenea blând [i chiaramuzant.

|n ziua care urm` discu]iei cu asistenta [ef`, Ambulan]a Aerian`survol` zona Finch's Creek. |n spital se produse o mare agita]ie pentruc`, pe lâng` scoaterea bandajelor domnului Ransome, erauprogramate dou` opera]ii de extirpare a amigdalelor pentru doi copiiaborigeni. Fusese adus [i un v`car suspect de apendicit`.

Doctorul Anderson avea s` fie ocupat [i mica sal` de opera]iitrebuia dezinfectat` \n mai multe rânduri. Dup` rundele decur`]enie, Lisa nu mai r`mase s` ajute. F`cu o plimbare mai lung`.Luase decizia acesta pentru c` nu putea \ndura s` i se cear` s` fie defa]` [i s` ]in` boluri sau t`vi \n momentul \n care i se descopereauochii lui Magool Ransome. Nu vroia s`-i vad` ochii dac` se g`sea c`nu putea vedea bine.

JUDEC~TORUL DE PACE 25

Vederea distrus`! N-ar fi un simplu copac doborât la p`mânt. Ar fimult mai r`u: un copac n`p`stuit [i complet nefolositor. Pentrutotdeauna.

|n afar` de asta, Lisa nu vroia ca el s` deschid` ochii, s` vad`perfect [i s` descopere o fat` de statur` medie, cu p`rul cum nu seputea mai drept, f`r` nici o urm` de bucle. Se \ndrept` spre pârâu [iprivi uimit` apa care str`lucea \n umbra copacilor de pe mal. Judecânddup` petele de noroi, \[i d`du seama cât de mult sc`zuse nivelul apei,de când trecuse perioada umed` a anului. Curând, probabil \n câtevas`pt`mâni, albia pârâului avea s` sece de tot, cu excep]ia b`l]ilor denoroi [i a lacului mic din spatele spitalului.

Totul era atât de fierbinte [i de lini[tit. |ntr-o aparent` a[teptare.Era aproape ca [i cum pârâul, lacul, copacii col]uro[i [i neclinti]ia[teptau, asemenea ei, s` se \ntâmple ceva. S` vin` bunicul ei? S`deschid` ochii domnul Ransome? Lini[tea aceea deplin` o f`cu pe Lisas` simt` c` lucrurile acelea aveau via]` [i c` purtau masca r`bd`rii pecare le-o conferea eternitatea. Dac` ar fi putut avea-o [i ea!

Dup` un timp \ndelungat, se \ntoarse la spital. Celor doi copii lefuseser` scoase amigdalele, iar apendicul v`carului era [i el pejum`tate scos. Ochii lui Magool Ransome erau ultimii pe listapriorit`]ilor. Era \nc` bandajat.

– Sigur c` da, prostu]o! confirm` Marjory Dean. Din cauza c`ldurii,\n timpul zilei trebuie s` l`s`m obloanele deschise. Pân` aproape deapus, când lumina e mai slab`, doctorul Anderson n-o s`-i scoat`bandajele domnului Ransome.

Lisa se pref`cu a nu fi dezam`git`, ci doar foarte pu]in interesat`.– Deci, continu` Marjory, fii dr`gu]` [i cite[te-i ceva. Doctorul

Anderson a adus o mul]ime de reviste cu el. Pacientul Ransome numai este pacient – nu [tiu dac` a fost vreodat`. Din clip` \n clip` va\ncepe s`-[i desfac` pansamentele de unul singur.

– Da, desigur, spuse rapid Lisa. Presupun c` doctorul nu i-arecomandat s` urmeze \n continuare rutina cu sedativele.

– Nu, draga mea. Acela a fost tratamentul pentru primele 48 deore. Apoi, desigur, ai ap`rut ca o man` cereasc` [i ne-ai salvat pe to]i.

26 LUCY WALKER

– M` bucur c-am putut fi de folos, spuse mirat` Lisa, sperând c`Marjory avea dreptate.

Nu se putea gândi la nimic altceva ce ar fi putut spune. Din nou,fa]a ei ar`ta neclintit`. Atât de neclintit`, \ncât Marjory Dean se\ntreb`, nu pentru prima oar`, ce se petrecea \n mintea fetei.

– Apropo. Aborigenul acela b`trân, Jimmy, a spus c` trebuie s`soseasc` dou` ma[ini. Una, \n curând, iar cealalt` cu mult dup` cesoarele va apune. Cum de [tiu oamenii ace[tia ai stepei c` urmeaz`ceva, nu putem spune. Dar [tiu \ntotdeauna, [i nu se iau mereu dup`semnale de fum.

– Mi-a spus mama. E vorba de sunetele pe care le fac [i care str`batcuren]ii de aer.

– Cum nu cred \n vr`jitorii, probabil c` asta trebuie s` fie,concluzion` Marjory. Acum, m` duc s` iau masa. Când doctorulAnderson termin` opera]iile, sunt de serviciu. Cred c` voi fi prinpreajm` când i se vor scoate bandajele lui Ransome. Ar fi mai bine cacineva s` \ndep`rteze din apropierea lui toate obiectele care pot fiaruncate… preventiv doar…

Era prima oar` când Lisa nu se oferi voluntar`. {i nici nu-i citipacientului. Consider` c` cel mai bun lucru pe care-l putea facepentru propria ei lini[te sufleteasc` era s` ia masa cu asistenta Davitt[i apoi s` ias` la o plimbare. |[i salv` con[tiin]a, f`cându-le baiecopiilor c`rora li se scoseser` amigdalele [i care suportau cu stoicismdurerile din gât.

Era o lec]ie binevenit` pentru domnul Magool Ransome, se gândiLisa \n timp ce le aranja copiilor sprâncenele, zâmbindu-le \ntr-un felcare-i f`cea pe micu]i s`-i r`spund`.

O s` vin s` v` v`d \nainte s` m` culc, le promise ea. Apoi plec` \ngrab`, c`ci doctorul Anderson tocmai se \ndrepta spre salonuldomnului Ransome. Asistenta [ef` se gr`bea al`turi de el, privinddirect \nainte, dar Marjory, care participa [i ea, \ncrunt` din sprâncenespre Lisa [i-i f`cu un semn prin care o anun]` c` era timpul lui MagoolRansome – pe scurt, Jim. Lisa \l interpret`: „Mai repede!“.

JUDEC~TORUL DE PACE 27

Lisa merse [i merse. Nu [tia de cât timp. O or`? Dou`? Trebuia s`fie sigur` c` \n momentul când se \ntorcea, Magool Ransome nunumai c` nu mai era bandajat, \n cel mai r`u caz, ci [i c` dormea dus.Când reveni \n mica \nc`pere destinat` oaspe]ilor, cu gândul la pu]in`lini[te [i intimitate, descoperi cu frustrare c` \n patul ei st`tea \ntins`Marjory Dean, aproape adormit`, \n ciuda faptului c` era \mbr`cat`\nc` \n uniforma de asistent`. Cu ochii pe jum`tate deschi[i,ascunzându-[i r`utatea, Marjory o privi pe cealalt` fat`.

Ei bine? \ntreb` ea. Nu vrei s` afli nout`]ile?Bunicul a trimis vreun mesaj?Marjory se ridic` [i se pref`cu exasperat`: orice asem`nare cu

starea de somnolen]` disp`ru.– Las`-l pe bunicul t`u! Nu-mi spune c` nu vrei s` [tii despre ochii

domnului Ransome! {i despre…– Vede? \ntreb` Lisa, sperând c` vocea ei sunase natural.– Bine\n]eles c` vede! {tiu de ce ai plecat, domni[oar` Mi-e-Fric`.

Te temeai c` putea r`mâne orb pentru totdeauna.– Tu nu erai nelini[tit`? ripost` prompt Lisa. Pân` la urm`… este

pacientul t`u. Nu al meu. Eu sunt doar…– Doar fata care a stat al`turi de el [i l-a r`sf`]at, astfel \ncât s` aib`

un comportament rezonabil.Lisa se a[ez` pe pat [i se uit` la mâinile ei.– Ciudat, spuse ea, nu l-am r`sf`]at deloc. Cu asta s-a ocupat

asistenta Davitt, chiar [i tu, pu]in. eu n-am f`cut decât s`-i r`spund \nacela[i fel \n care mi-a vorbit.

– {i nu i-a pl`cut? Ca [i ]ie, dealtfel! Marjory se uit` la Lisa [i ochiiei reflectau \n continuare r`utatea. A[tepta ca cealalt` s` reac]ioneze\ntr-un fel, dar Lisa n-o privi. Fa]a ei avea din nou alura unui tablou.

– Ce culoare au ochii lui? \ntreb` ea [optit.– Cenu[ii. Oh, a fost foarte lini[tit. Cum n-a g`sit nimic prin

preajm` cu care s` poat` arunca, toat` lumea a sc`pat teaf`r`. Chiar [iImelda…

– Imelda?Genele negre ale Lisei zburar` \n sus. L`sase garda jos.

28 LUCY WALKER

– Da. A venit [i ea. Una dintre cele dou` ma[ini pe care le-aprev`zut Jimmy avea drum pe aici. Cel pu]in, ea a avut \ncredere! Saucalm, cum vrei s`-i spui. A venit \narmat` cu hainele domnuluiRansome [i s-a asigurat c` geologul care a \nso]it-o ultima oar` nu maiapare [i de data asta.

– Dar \nc` nu avea voie s` p`r`seasc` spitalul. M` refer la domnulRansome. Lisa nu mai ascundea nimic acum. O privi pe cealalt` fat`.Marjory v`zu alarmarea [i uimirea de pe fa]a Lisei.

– A[! Dac` toate corpurile str`ine au fost \ndep`rtate [i dac` toatemicile r`ni i s-au vindecat, a[a cum s-a [i \ntâmplat, atunci de ce s`-lmai re]inem pe ner`bd`torul pacient Ransome la pat, ca s` nu maivorbim de spital!

– A plecat? „Oh, nu!“, se gândi \n sufletul ei.– |mi pare r`u, Lisa, dar a plecat, o l`muri Marjory. Au plecat

amândoi. {i pacientul, [i fata.Buzele Lisei erau umezite. Ochii ei negri erau larg deschi[i, \ns`

nu-i tr`dau gândurile [i sentimentele. Fa]a ei era calm` [i lipsit` deumbre. |[i repeta \n minte iar [i iar…

Plecase f`r` s`-[i ia r`mas-bun! Oh, oare cum putuse?!Lisa a[tept` câteva clipe, \ns` Marjory r`mase t`cut`.– |mi pare r`u, feti]o! spuse ea \n cele din urm`, ridicându-se din

pat [i aranjându-[i [or]ul [i boneta \n precarele lor pozi]ii obi[nuite.To]i sunt la fel, continu` f`r` menajamente. M` refer la pacien]i. Estehazardul profesiei de asistent` medical`! Vin, fie c` te resping, fie c`-]im`nânc` din palm`, [i-i ]ii de mân`… Apoi pleac`. Câteodat` pleac`[i atât. Alteori pleac` \nso]i[i de o Imeld`… Oft`. |ntotdeauna celecare vin s`-[i ia iubi]ii din spital sunt femei frumoase.

„A plecat f`r` s`-mi spun` r`mas-bun!“, se gândi din nou Lisa.„N-a l`sat nici un mesaj… Nici m`car unul prin care s` m` ajute s`ajung la Pardalote! A plecat pur [i simplu!“

Se sim]ea ca pe vremuri, când era mic` [i mama ei se \mboln`vise[i nu-[i amintise de ziua ei. Nici atunci [i nici mai târziu.

JUDEC~TORUL DE PACE 29

Capitolul 3

Asistenta [ef`, Lisa [i Gertie st`teau la umbra verandei spitalului [iurm`reau norii de praf care pluteau printre arbu[ti. Mai devreme,Jimmy prev`zuse c` bunicul ei avea s` vin` s-o ia. Venea o alt` ma[in`.

Lisa se str`duia s` se gândesc` la altceva, \n afara autovehicululuicare se z`rea \n dep`rtare [i \n care era posibil s` fie bunicul ei.

Când, \n cele din urm`, ma[ina opri undeva, la vest de spital, ochiiLisei se m`rir`, iar ai lui Gertie se holbar`. Asistenta [ef` \[i \ndrept`boneta deja dreapt`. Nici una dintre ele nu scoase o vorb`, fiinduimite peste m`sur`. Cel care condusese trecuse prin fa]a lor [i nicim`car nu se uitase \n direc]ia lor.

|n ciuda generosului strat de praf ro[iatic, ma[ina era \ntr-ocondi]ie magnific`. Era un Dodge vechi de aproape 15 ani, dar erap`strat foarte bine, ca [i cum ar fi fost un model nou.

B`rbatul de la volan era \n vârst`, cu o figur` serioas` [i cu buzelesub]iri. Purta o p`l`rie cu borul larg, care p`rea [i ea abia scoas` dincutie. Când cobor\, cele trei v`zur` c` avea un costum negru demodat,un guler ]eap`n [i o cravat` neagr`. Avea alura unui b`rbat atentferchezuit, dar de mod` veche.

P`rea s` nu observe cele trei siluete de pe verand`. {i totu[i,evident, nu era orb. Scoase din compartimentul pentru m`nu[i o

cârp` [i [terse parbrizul. Apoi se plimb` \n jurul ma[inii, scuturândpraful. |n cele din urm`, puse cârpa la locul ei, \nchise \n t`cereportiera [i abia apoi se \ntoarse ca s` str`bat` cei 20 de yarzi pân` laverand`.

Lisa se uita \ncontinuu spre el. S` fi fost oare bunicul ei?– Bun` diminea]a, asistent` [ef`, spus el ridicându-[i p`l`ria [i

a[ezându-[i-o cu grij` \napoi. Citise cu un instinct infailibil autoritateade pe chipul femeii din centrul trioului [i-i diagnosticase corectstatutul. Sunt Henry Lindsay. |n]eleg c` nepoata mea este oaspeteledumneavoastr`?

– Bun` diminea]a, domnule Lindsay. Bine a]i venit la Finch'sCreek. Da, nepoata dumneavoastr` se afl` aici. Este un oaspetefermec`tor [i ne-a ajutat foarte mult. |[i adaptase perfect manierele [idiscursul noului venit. Tân`ra din dreapta mea, continu` ea cu odemnitate elaborat`, este nepoata dumneavoastr`, Lisa Tonkin. Nu-ia[a?

Femeile st`teau pe verand`, iar domnul Lindsay pe o treapt` maijos, a[a c` fu nevoit s`-[i ridice privirea c`tre fat`.

– Bun` diminea]a, Lisa, spuse el, f`r` a ar`ta vreo emo]ie. Semenifoarte mult cu mama ta.

Pe chipul Lisei ap`ru o grimas`. Sim]i o durere \n piept. Nu eravorba de omul acela distant [i lipsit de orice urm` de afec]iune, ci defaptul c` ar`ta a[a cum trebuia s` fi ar`tat mama ei, când fusese tân`r`.Mama ei nu-l v`zuse pe Henry Lindsay de peste 20 de ani.

– Bun`… diminea]a… Dintr-o dat` sim]i c` pierduse ceva.– {i cealalat` domni[oar`? se interes` domnul Lindsay, uitându-se

\n stânga asistentei [efe.– Ce-i cu mine? \ntreb` Gertie \nainte ca asistenta [ef` s` poat`

spune ceva. Eu sunt doar Gertie. Nu mai am nici un alt nume. Am fostadus` aici de mic` [i l`sat` \ntr-o camer` de rezerv` de pe culoarulprincipal. Bine\n]eles, spre binele meu, dac` m` \ntreba]i.

– Gertie, o \ntrerupse cu blânde]e asistenta [ef`. |i putem povestioaspetelui nostru asta mai târziu, dac` va fi necesar. Se \ntoarse sprenoul venit. Nu intra]i, domnule Lindsay?

JUDEC~TORUL DE PACE 31

– Doar atât cât nepoata mea s`-[i strâng` hainele [i ce alte bunurimai are. Am s` beau o can` de ceai, mul]umesc. F`r` zah`r [i f`r` lapte.

Lisa r`mase nemi[cat` \n locul \n care st`tea de 20 de minute. Cuexcep]ia primei \ntreb`ri, ea, nepoata lui, ar fi putut foarte bine s` nuexiste. Odat` ce urc` pe verand`, Lindsay \[i scoase din nou p`l`ria,descoperind un p`r grizonant piept`nat ca la carte [i o piele foartebronzat`. Asta fu tot ce Lisa putu s` observe, c`ci b`trânul st`teadeoparte cu o polite]e grav`, dar pedant`, ca asistenta [ef` s` intreprima. Apoi disp`ru \n umbra pasajului, ]eap`n [i formal, \n singurulcostum negru v`zut de-a lungul a nenum`ra]i ani \n nordul tropical.|[i purta seme] p`l`ria, ca [i cum ar fi fost st`pânul p`mântului. Era oapari]ie care stârnea un sentiment de uimire amestecat cu team`.

Lisa nu-[i aminti niciodat` celelalte detalii ale acelei zile. Se\nvârtise prin jur, vorbise pu]in, ca [i cum ar fi fost uluit`. Toateac]iunile ei fuseser` urmarea aceleia[i autohipnoze.

Pu]in dup` miezul zilei, Lisa se trezi \n ma[ina mare [i neagr`,afundat` \n scaunul din piele, deplasându-se constant [i \n lini[te pedrumul acoperit cu pietri[ care ducea de la spital spre marelenecunoscut. Spera c`-[i luase la revedere [i c`-i mul]umise cum secuvine asistentei [efe. Avea s`-i scrie mai târziu [i s`-i mul]umeasc` dinnou din suflet, a[a cum inten]ionase de fapt.

Acum era \n ma[in`, al`turi de bunicul ei, iar spitalul era la miledep`rtare. Domnul Lindsay nu-i adres` nepoatei sale nici un cuvânt,a[a c` Lisa r`mase [i ea t`cut`.

– Bunicule, spuse Lisa, rupând \n cele din urm` t`cerea. Unde estePardalote?

– O s` vezi unde este, atunci când o s` ajungi acolo.Trebuia s-o fi redus la t`cere, dar o nou` ambi]ie o f`cu s` se

\nc`p`]âneze. Mama ei tr`ise acolo, undeva, \n acea imens` pustietate.Poate c` mama ei c`l`torise pe drumul acela.

Pardalote nu apare pe nici o hart`, spuse ea. Nici pe hartaPastoral`, nici pe cea a Departamentului Terenurilor. Majoritateafermelor e indicat` pe hart`, nu?

Asta nu dintr-un motiv solid.

32 LUCY WALKER

Lisa fu surprins` de ciudatul r`spuns. Bunicul ei ]inea cu totdinadinsul s` fie diferit de restul lumii, poate cu excep]ia lui Jimmy.Amintindu-[i blânde]ea cu care-i vorbise b`trânului paralizat, Lisa se\mbun`. I se adresase ca unui egal. Pân` la urm`, avea totu[i cevaomenesc.

– Mama mi-a vorbit despre Goldstone, a[a c` [tiam c` e prin zon`.La Goldstone mi-au spus c` pentru Pardalote trebuie probabil s`cobor la Finch's Creek. Nimeni nu era sigur. Po[ta[ul m-a adus laspital. Am crezut c` e un ora[…

– Prostii, spuse b`trânul.– Te referi la faptul c` Finch's Creek este un spital [i nu un ora[?– M` refer la oamenii care n-au altceva de f`cut decât s` se

preocupe de Pardalote.– De ce nu e pe hart`, bunicule?– Pentru c` nu l-am pus niciodat` pe hart`. Nici tat`l meu n-a

f`cut-o, nici tat`l lui. Nu e treaba nim`nui, \n afara familiei Lindsay. Nune place s` fim deranja]i.

Mult timp dup` aceea, Lisa r`mase t`cut`. Oamenii \[i \nscriausinguri propriet`]ile pe hart`?!

Apoi se gândi la Magool Ransome, care probabil locuia undevaaproape.

– Ai vecini, bunicule? Pentru prima dat`, Lindsay se cl`tin` pu]in,ca [i cum cineva l-ar fi scuturat de mân`.

– Nu. Nu ceea ce nume[ti „vecini“.– Era un pacient la spital. Numele lui era Magool Ransome…Ma[ina se zdruncin` u[or, trecând peste câ]iva arbu[ti abia

crescu]i. Dur` câteva clipe pân` când revenir` pe drum.– N-ai de-a face cu Ransome decât [i numai dac` spun eu. Pentru

prima oar` de când p`r`siser` spitalul, b`trânul se \ntoarse [i se uit`direct la nepoata sa. Ochii lui erau de un albastru pal [i inexpresiv.

|n ciuda c`ldurii cople[itoare, Lisa sim]i fiori de ghea]`. Tat`l eimurise când ea era doar un bebelu[. Oare din cauza lui bunicul einu-i mai privea pe cei din familia Ransome ca pe ni[te vecini? Erau eisigur „cei de al`turi“? Tat`l ei provenea de acolo? Fusese jocheu, ceea

JUDEC~TORUL DE PACE 33

ce \nsemna c` \nv`]ase treburile legate de ferm` practicând la o alt`cresc`torie. A[a c` nu era rud` cu familia Ransome. Lisa se sim]eau[urat`!

Când ajunser` \n sfâr[it, Lisa descoperi c` ferma era exact a[a cum\i spusese mama ei [i cum o descrisese b`trânul Jimmy \n engleza luistricat`. Podeaua verandei era f`cut` din lemn de molid. Din`untrur`zb`tea lumina dat` de l`mpile de kerosen care atârnau de grinziletavanelor. |n soba imens` din \nc`p`toarea buc`t`rie ardea focul. Ici-colo se aflau piese de mobilier executate manual, la fel de vechi ca\ntreaga cas`. |ntr-un col] se g`sea un vas mare \n care era a[ezat unm`nunchi de lumân`ri, care erau probabil folosite la aprinsul l`mpilor.

Lisa era obosit`, ]âfnoas` [i fl`mând`. Era prea ame]it` ca s`observe detaliile c`minului, cu excep]ia faptului c` era parc` desprinsdintr-un vis care se petrecea \n urm` cu 100 de ani. Ceea ce observ`,pentru c` o surprinse, fu o femeie care treb`luia lâng` foc, agitându-seapoi ca [i cum ar fi avut [i ea un drept real asupra acelei case vechi.Era de vârsta a doua, slab`, auster` [i deloc primitoare. Din contr`,realiz` Lisa mai târziu, ea \ns`[i nu era binevenit`.

– Doamna Watson! Explic` scurt bunicul ei. Menajera mea. |]i vada ceva de mâncare [i te va conduce \n camera ta.

Lisa \ncerc` s-o salute, dar dup` o prim` privire iscoditoare,doamna Watson se \ntoarse cu fa]a la sob`.

– U[a de la dreapta, spuse ea, f`r` s` se \ntoarc` spre fat`. Ia-]i olumânare ca s` aprinzi lampa. Po]i face du[ \n cabina din spateleverandei… prin u[a din mijloc.

Acesta fu singurul ceremonial de bun venit care-i fu oferit la sosirea\n casa mamei ei. |ndreptându-se spre u[a care-i fusese indicat`, Lisaauzi totu[i ceva care-i ridic` moralul.

– Cu toat` t`r`[enia cu spitalul, acel domn Ransome a venit prinzon` azi, spuse doamna Watson. |i recunosc murgul. E cel pe care l-ac`l`rit sezonul trecut la cursele de la Wyndham. Ce caut` acolo sus, lanici o zi dup` \ntoarcerea de la Finch's Creek?

|nchizând cu grij` \n urma ei u[a de plas`, Lisa auzi r`spunsuldirect al bunicului ei.

34 LUCY WALKER

– Dac` e Jim Ransome, colind` dealurile din vest ale propriet`]iilui. Asta cu siguran]`. Timpul ne va spune ce caut` acolo. Pân` atunci,ne vom vedea de treburile noastre.

Jim Ransome! Un timp \ndelungat, Lisa auzi muzica amintirilor ei…„Spune-mi Jim, pe scurt, Lisa…“Deci ferma Ransome, Nangardee, era \ntr-adev`r vecin` cu

Pardalote! Magool Ransome – Jim – c`l`rea din când \n când lafrontiera de sus dintre cele dou` propriet`]i!

Lisei i se p`ru c` i se deschisese u[a c`tre Rai.

***

De diminea]`, Lisa se simi]i incomparabil mai bine. Prin fereastramic` [i p`trat` \l z`ri pe bunicul ei, \mbr`cat \n haine de fermier, cunelipsita lui p`l`rie, \ndreptându-se spre c`rarea pietruit`. Mergeaprintre g`ini [i pui, ca [i cum ele n-ar fi existat. Câteva minute maitârziu, \l v`zu c`l`rind cel mai frumos cal pe care-l v`zuse. |n via]a einu mai v`zuse un om care s` stea atât de drept \n [a.

Pentru tot restul lumii, prin fereastra aceea dintr-un perete gros de18 inci, era ca [i cum ar fi privit gospod`ria unei ferme obi[nuite,dintr-o zon` mult mai locuit`. Un râu curgea \n josul câmpului\ngr`dit [i copaci mari [i boga]i se ridicau \n vale, puternici spre cer.Al`turi de cas` era o gr`din` de zarzavaturi, iar \ntr-un teren\mprejmuit cu sârm` p`[tea o vac`. Era ca \ntr-un vis, c`ci Lisa [tia c`era \n inima unui teritoriu s`lbatic. |n mijlocul pustiet`]ii. La sud, c`tregrani]a cu Teritoriul, \ncepea de[ertul. {i cu toate astea, aici era unparadis verde.

Ciudat, dar nu se mai temea. {i nu se mai sim]ea tocmai singur`…\n pofida indiferen]ei menajerei. Exista cu adev`rat un vecin!

|n afar` de asta, putea fi incitant s` exploreze valea.Magool Ransome locuia acolo, \n partea vestic`. Era sigur` de asta,

fiindc` auzise ce spusese menajera. Ea, Lisa, avea ceva de discutat cu

JUDEC~TORUL DE PACE 35

el, dac` avea s`-l \ntâlneasc` din \ntâmplare, \n plimb`rile ei princheile acelea abrupte. |i aprinsese ]ig`rile, \i citise, \i permisese s-otachineze [i fusese de ajutor.

Apoi, el plecase pur [i simplu f`r` s`-[i ia r`mas-bun. Nu l`sase niciun mesaj. Plecase.

Ei bine… desigur, exista Imelda!

***

Lisa g`si drumul spre cabina du[ului. Traversând sufrageria, sesim]i din nou pu]in incomod. Dar era goal`, singurul semn de via]`era flac`ra pl`pând` care mocnea \n sob`. Când se \ntoarse \n cameraei, \mbr`c` cele mai b`rb`te[ti haine pe care le avea – o c`ma[` alb`,pantaloni scur]i de culoarea nisipului [i [osete lungi, de aceea[iculoare. Se machie ca s` se protejeze de c`ldur`. Avea sentimentul c`machiajul de efect nu-i prea surâdea doamnei Watson.

Lisa vroia s` fie de ajutor \n cas`, dar cel mai mult vroia s` ias` afar`[i s` inspecteze exteriorul acelei case vechi [i lucrurile din imediata eiapropiere.

Când reveni \n sufragerie, v`zu un tân`r bronzat care st`tea lamasa mare din lemn din centrul \nc`perii. Seara trecut` nu-l v`zuse.Picioarele lui lungi st`teau dep`rtate sub mas`, erau \mbr`cate \ntr-opereche de pantaloni strâm]i kaki. Purta, la fel ca bunicul ei, cizme cutocuri de fermier. Mânca cereale dintr-un bol [i citea ziarul \ntins pemas`. La cel`lalt cap`t al mesei era p`l`ria lui.

|[i ridic` \ncet privirea când Lisa intr`. Câteva secunde, ea st`tu \npicioare, iar el r`mase pe scaun, uitându-se unul la altul. Apoi, \[iapropie \n sil` picioarele, \mpinse \napoi scaunul [i se ridic`. |[i puseo mân` pe sp`tarul scaunului [i cealalt` pe mas`. Era un mod lene[,dar nu lipsit de gra]ie, de a se ridica.

– Ei bine! spuse el. Se uit` la ea \ncet, meditativ, ca [i cum ar fievaluat-o pozitiv sau ca pe o b`taie de cap.

36 LUCY WALKER

Lisa nu spuse nimic. Ar`ta din nou asemenea unui tablou mut.B`rbatul deschise mai larg ochii [i \ncepu s` manifeste un adev`ratinteres. Nu era suficient de \nalt`, \ncât s` treac` drept o frumuse]e.Era \mbr`cat` simplu [i avea gesturi naturale.

„De ce arat` a[a? Ca [i cum ar a[tepta ceva? Ce?“, se \ntreb` ea.– Deci! \ncepu el. Interesant, la urma urmelor! Asta dac` po]i vorbi

la fel de bine cum ar`]i.Lisa se gândi c` se comporta deliberat grosolan. Nu avea s` fac`

nici o „mi[care“, pân` când ea, str`ina, nu-[i ar`ta adev`rata fa]`.– Mul]umesc, spuse Lisa f`r` s`-i zâmbeasc`. Am trecut de faza cu

\nsemnatul? Nu a[teptai pe cineva ca mine?– Cam a[a ceva. Trase cu vârful cizmei un scaun. Ia loc, o invit`.

Vrei s` m`nânci ceva? |n vasul de pe marginea sobei e ceai.|ntotdeauna se g`se[te acolo. Chiar [i noaptea. |]i place ceaiul fierttare? A[a \l bem noi pe aici.

Lisa se deplas` precaut` spre mas` [i se a[ez`. Observ` c` aveaochii alba[tri, asemenea majorit`]ii celor din nord. Era un albastrup`lit de soare, ca al bunicului ei. Erau gânditori, chiar blânzi, [i totu[inu spuneau nimic.

Un moment, Lisa crezu c` avea s`-i spun` „Ia-]i un bol [i o lingur`,sau dac` vrei, m`nânc` direct de pe mas`“. P`rea genul care s` aib`astfel de maniere. |n fa]a ei nu era nimic altceva, \n afara unui bol deculoarea p`mântului [i o cutie mare cu cereale. P`l`ria uzat`, dar plin`de personalitate st`tea la loc de cinste, \n capul mesei.

Lisa se \n[elase. Tân`rul \[i \mpinse scaunul [i se ridic` din nou. Se\ndrept` agale spre dulapul enorm din \nc`pere [i-i aduse un bol, olingur`, o farfurie mic` [i un cu]it. O can` [i o farfurioar`. Le aranj`aproape cu grij` \n fa]a Lisei.

Oare-[i râdea de ea? N-avea nici cea mai mic` idee.Ocoli scaunul ei [i a[ez` din nou, apoi \i d`du cutia cu cereale [i

bolul cu zah`r.– Chiflele sunt sub [tergarul de pe c`minul sobei. |n cealalt` parte,

ai ceai. Dac` vrei ou` cu [unc`, trebuie s` te treze[ti la 5:30. Atunci e

JUDEC~TORUL DE PACE 37

ora micului dejun la Pardalote. Acum, m` tem c` nu po]i lua decât ogustare. Nu era nici t`ios, nici politicos. Nu f`cea decât s`-i expun`faptele.

– Nu vreau decât atât, mul]umesc, spuse Lisa punându-[i câtevacereale.

– Laptele este \n…Se r`zgândi [i nu-i spuse de unde putea s`-[i ia singur` lapte. Se

ridic` \nc` o dat`, se duse pân` \n fundul verandei [i se \ntoarse cu unulcior mare. |l a[ez` hot`rât pe mas`, la \ndemâna ei. Apoi, se \ntoarseprecaut la locul [i la ziarul lui. Era unul din ziarele pe care le aduseseseara trecut` bunicul ei.

Lisa mânc` \n t`cere. Credea c` \n]elegea ce se petrece \n minteatân`rului. Se \mpotrivise venirii ei la Pardalote, dar acum, c` venisetotu[i, nu o g`sise a[a o catastrof`.

El \ntoarse o pagin` a ziarului. Lisa \[i \mpinse scaunul [i se duses`-[i toarne o can` de ceai pe care o \nc`lzi cu pu]in` ap` fierbintedin vasul de al`turi. Se \ntoarse la mas` [i se a[ez` din nou. El seuit` la ea, studiind-o iar din cap pân`-n picioare. Aproape c`zâmbea.

– Numele meu e Lisa Tonkin.– {tiu. Eu sunt Ton Watson.– Ei bine… acum, c-am spart ghea]a…– Nici vorb` de ghea]` aici, Lisa. Nimic altceva, \n afara unei c`lduri

z`pu[itoare. Nu avem frigidere sau alte lucruri de genul `sta laPardalote. Dac` vrei un trai u[or, cred c` va trebui s` te \ntorci deunde ai venit.

– Nu vreau un trai u[or. Lisa \i zâmbi. Era un simplu surâs, dar\nl`tur` barierele. Dac` Tom Watson ar fi v`zut vreodat` o gr`din` cuflori, acum ar fi crezut c` fa]a ei sem`na cu una. Vezi tu…, continu`ea, vreau s` stau o vreme la Pardalote, asta-i tot. A fost c`minul mameimele…

Tom Watson c`ut` \n buzunarul de la c`ma[` cele necesare pentruo ]igaret`. Apoi rul` u[or tutunul \n foi]a argintie. „Cânt`re[te pe

38 LUCY WALKER

\ndelete“, se gândi Lisa. Mama ei \i spusese c` oamenii care tr`iau \ninima stepei, \n adev`rata pustitate, f`ceau a[a. |[i luau timpulnecesar.

– Vom vedea, spuse el când ajunse \n final la o concluzie. Lisa se\ntreb` pe cine inclusese Tom când spusese „vom“.

– E[ti fiul doamnei Watson? \ntreb` ea dup` ce lu` dou` \nghi]ituride ceai.

– A[a este.– Am cunoscut-o asear`. Eram \ngrozitor de obosit` [i plin` din

cap pân`-n picioare de praf. Presupun c` nu i-am l`sat o impresie preabun`… Lini[te. Vreau s` spun, nici nu se poate, dup` o zi \ntreag` dec`l`torit…

Tom \[i aprinse ]igara la fel de tacticos [i de \ncet cum o r`sucise.Ochii lui \i fixar` pe ai ei, apoi, ca [i cum ar fi l`sat o frac]iune desecund` garda jos, \i zâmbi. Fu doar o lic`rire, o scurt` sc`p`rare.Disp`ru la fel de repede cum se ivise.

Mama se ocup` acum de l`pt`rie, spuse el.L`pt`rie?Da. La Pardalote nu exist` lapte praf sau mâncare congelat`. Totul

este proasp`t, rod al p`mântului.Minunat! zâmbi Lisa.Tom Watson reac]ion` gânditor la zâmbetul fetei. Chipul Lisei

\nflorise din interior, devenind de-a dreptul \ncânt`tor, crestând,f`r` ca ea s`-[i dea seama, armura tân`rului. Doamna Watson intr`\n \nc`pere. Ducea o g`leat` cu lapte [i o can` cu smântân`. R`maseneclintit`, uitându-se la cei doi care st`teau la masa veche [i solid`.Avea o expresie gânditoare, nu atât de neprimitoare ca searatrecut`.

– Tu ai schimbat caii din ]arc, Tom? \ntreb` ea.– Acum o jum`tate de or`, r`spunse el, tr`gând din nou din ]igar`.

Urm`torul lucru care trebuie f`cut e s` prindem cei doi cai pe carei-am castrat ca s` trimitem dup` b`trân. E posibil c` McPhee s`-i vreamâine.

JUDEC~TORUL DE PACE 39

– Atunci ar fi mai bine s` te apuci de treab`, nu?– La momentul potrivit, spuse \ncet Tom. Continu` s` fumeze,

privind la Lisa [i „gândind pe \ndelete“. Doamna Watson se duse lâng`sob` [i turn` laptele din g`leat` \ntr-un recipient de la margineaacesteia. Lisa se ridic`.

– M` tem c` \nc` n-am spus „bun` diminea]a“, se scuz` ea. Trebuies` fi dormit prea mult. Sau cel pu]in, n-am realizat c` toat` lumea s-atrezit atât de devreme la Pardalote.

– Oricine lucreaz` pentru p`mânt se treze[te devreme, replic`\ncet doamna Watson, f`r` s` se \ntoarc`.

– Sper s` v` pot ajuta…, \ncepu Lisa, \ndreptându-se stângacespre sob`. Era o sufragerie imens`, a[a c` exerci]iul acesta necesit`ceva pa[i.

– Po]i \ncepe de mâine, probabil, \ncuviin]` doamna Watson. Puseg`leata jos [i \mpinse recipientul cu lapte \n sob`. Ne[tiind ce s` fac`,Lisa ridic` g`leata.

– Pot s` iau eu asta pentru dumneavoastr`, se oferi ea. Undetrebuie pus`?

– Trebuie op`rit`. Doamna Watson se \ntoarse [i o privi meditativ.Acum d`dea dovad` de bun`voin]`?

– |n l`pt`rie? se interes` Lisa. Era doar foarte ner`bd`toare s`viziteze locul acela [i s` op`reasc` toate g`le]ile pe care le g`seaacolo, orice, numai s` fie de folos [i s` scape de „cercet`torii“Watson: mama [i fiul. Vroia s` le fac` pe plac, dac` era posibil, dar nuera sigur` cum.

– Ce-ai face \ntr-un loc asem`n`tor unei l`pt`rii? \ntreb` surprins`doamna Watson.

– Mi-a spus mama, izbucni Lisa. |n ochii menajerei str`fulger` olumin` stranie.

– Mama ta n-a avut nici o grij` la Pardalote, afirm` hot`rât`doamna Watson. A plecat [i a fost renegat` de c`tre tat`l ei…

– Mama a murit, [opti Lisa.Fa]a menajerei fu traversat` de o umbr` de triste]e, imediat mascat`.

40 LUCY WALKER

– Asta nu schimb` cu nimic lucrurile, spuse ea cu mai mult`blânde]e. Privirea \i alunec` nervos spre fiul ei, care st`tea \nc` lamas`. El nu-[i ridicase ochii. Tom, spuse ea, recâ[tigându-[i calmul.Du-o pe Lisa la l`pt`rie. M` gândesc c` i-ar face pl`cere s-o viziteze.Ar fi bine s`-i ar`]i unde sunt p`strate lucrurile. |n boiler mai esteap` pentru op`rit. Poate c` pân` la urm`, ne poate da o mân` deajutor. O va ]ine ocupat`. Pardalote este un loc singuratic pentru otân`r`.

Urmar` alte câteva mesaje de la mam` c`tre fiu. Acum Tom p`readispus s` abandoneze ziarul [i se ar`t` chiar interesat s-o conduc` peLisa \n lumea de afar`.

– Hai, Lisa. Pe aici. Expresia lui, ca [i a menajerei, se \mblânzisevizibil. A[tept` ca ea s` ias` prima. Când trecu pe lâng` el, \i lu` g`leatadin mân`. Lisa zâmbi recunosc`toare, dar f`r` s` exagereze, astfel cael s` nu \n]eleag` gre[it. Vroia doar s` fie prietenoas`.

Când ie[i pe verand`, Lisa avu instantaneu pl`cuta senza]ie despa]iu. Acum putea testa imaginile pe care mama ei i le descrisese. Laest era „ p`mântul r`s`ritului“, iar la vest – „p`mântul asfin]itului“. Deacolo venise tat`l ei. Acolo locuia Magool Ransome! Atât de aproape!Poate c`…

Ah! Dar exista cineva pe nume Imelda. Dac` Imelda putuse s`-l ia,putea s`-l [i ]in`, s`-l p`streze.

Prima zi trecu f`r` ca sentimentele Lisei s` fie v`t`mate [i f`r` preamulte incidente verbale cu domnul Lindsay. Din fericire, nu intrase \nnici un coflict cu acel fermier puternic, Tom Watson. |ntre ei era unfel de acceptare suspendat`.

De fapt, dup` un prânz cu carne rece de vac` [i salate \mbietoare,atitudinea lui Tom se \mbun`t`]ise vizibil. Fusese re]inut destul demult \n „biroul“ din spatele verandei, la o conferin]` cu mama lui. |ntimp ce se petrecea asta, Lisa sp`lase vasele [i le pusese cu grij` lalocul lor. Sim]ea c` \n ceea ce-o privea pe doamna Watson, acest` mic`\ncercare putea fi un test.

Spre dezam`girea ei, bunicul nu veni acas` \n noaptea aceea.

JUDEC~TORUL DE PACE 41

– |l a[tept`m, spuse cu oarecare re]inere doamna Watson.– E plecat la Tab`ra 1, interveni Tom. Probabil c` va r`mâne acolo

câteva zile ca s` verifice magaziile. Dac` se duce [i la Knob Hill, o s`lipseasc` mai mult. I-au sosit acolo câ]iva muncitori noi.

– Nu se simte atât de bine zilele astea, spuse mama lui Tom.– Ac]ioneaz` dup` propria lui lege. |ntotdeauna a f`cut-o. Din

nou, Tom expunea faptele, cu obi[nuitul s`u ton neutru.Lisa se str`dui s` nu se simt` r`nit` c`, de[i abia o adusese la ferm`,

bunicul ei plecase pur [i simplu la munc`, f`r` s`-i spun` nici uncuvânt. Ca [i cum ar fi \ncetat s` existe acum, c` o salvase de la Finch'sCreek.

„Poate cu timpul, am s`-i câ[tig afec]iunea“, se gândi ea plin` desperan]`.

Dup` cin`, \n seara aceea, Tom o scoase din nou afar` pe Lisa,ca s` poat` vedea ferma \n lumina difuz` a nop]ii. Era o priveli[teminunat` – umbrele copacilor abia r`zbeau prin argintiullacurilor.

– Nu-i de mirare c` nimeni nu [tie cum s` ajung` la Pardalote,spuse ea. Pur [i simplu, nu-l po]i vedea, nu-i a[a? Nici m`car din aer,m` refer. Statul face multe survol`ri cu aeroplanul, nu?

– N-am v`zut decât de dou` ori un avion venind. {i era la o\n`l]ime foarte mare. Câteodat` se vede drumul spre est sau spre vest.

– De ce nu [i spre nord sau spre sud?– La nord nu sunt decât albii secate de râuri, teritoriul cheilor –

pustiu, cu excep]ia câtorva p`[uni pentru vite c`tre Wyndham. Eu unteren plin de denivel`ri. Iar din sud ai venit tu. Apoi, urmeaz` de[ertul.

– A[a c` nu vine nimeni \n direc]ia asta?– N-ar [ti cum s` ajung`, decât dac` li s-ar ar`ta, spuse Tom râzând

scurt. Doar cei din familia Ransome, din valea din vest, mai aducstr`ini. B`trânul face asta foarte rar. A adus câ]iva oameni noi la KnobHill… se opri brusc.

„Acum [tiu sigur – cea mai apropiat` ferm` de Pardalote esteproprietatea lui Magool Ransome!“ Lisa se \nveseli. „|ntr-o zi, dac` voir`mâne aici suficient…“

42 LUCY WALKER

Apoi \[i aminti de cineva pe nume Imelda. Ce n-ar fi dat s` [tie cineera cu adev`rat Imelda! Cu ce drept \l luase atât de nea[teptat dinspital pe domnul James Magool Ransome?

B`trânul nu se \ntoarse acas` nici \n urm`toarele dou` zile [i nop]i.Lisa discutase foarte pu]in cu doamna Watson. Asta pentru c`menajera, nu neprietenoas`, dar \nc` precaut`, p`rea s` n-o preaobserve pe noua venit`. Totu[i, când \i vorbea fiului ei despre b`trân,din vocea ei transp`rea un ton de \ngrijorare.

{i Tom era adesea t`cut, \ns` amabil. |n cea de-a doua zi \i \n[eu`un cal de povar` care putea fi strunit mai u[or [i o duse la o plimbarec`lare. Lisa era aproape novice \n ceea ce privea echita]ia, dar dup`primele 10 minute [tiu c` avea s`-i plac` la nebunie. Tom o duse pecheile din est, ca s` poat` vedea bovinele p`scând pe versant. |ntr-un]arc \ndep`rtat se z`rea o herghelie de cai.

Când \[i strunir` caii spre drumul de \ntoarcere, Lisa v`zu o dâr`de fum \n partea vestic` a peisajului. Pe m`sur` ce se uit`, dâra devenio coloan` de fum \n toat` regula.

– B`[tina[ii \[i trimit semnale? se interes` ea, f`r` s` se a[tepte s`fie luat` \n serios. Dâra de fum sem`na mai mult cu una care ie[ea dinhornul unei case.

Cu ochi mici, de sub borul larg al p`l`riei sale, Tom Watson studiefumul. Umbra l`sat` de p`l`rie era atât de \ntunecat`, \ncât ochii luip`reau dou` puncte str`lucitoare.

– Nu, spuse el, dar nu-i explic`. Restul drumului spre cas` \l f`cur`\n t`cere.

Acum Lisa [tia \nc` ceva, unde se afla cu exactitate Nangardee,c`minul lui Magool Ransome. Nu-[i d`dea seama cum de era atât desigur`, dac` nu din cauza tonului ciudat al vocii lui Tom.

– Bunicul t`u s-a \ntors, o anun]` Tom când traversar` p`[uneafermei lor.

– Parc` ai fi Jimmy. Lisa nu-l prea crezu. |i pl`cea s` prezic`…– Las`-l pe Jimmy! Calul lui Old-fella pa[te lini[tit lâng` copacul

acela uria[. Nimeni altcineva nu-l c`l`re[te pe Challenger. A[a c` dac`el este prin zon`, la fel st` treaba [i cu bunicul t`u.

JUDEC~TORUL DE PACE 43

Lisa se sim]i u[urat̀ , dar pu]in intimidat̀ de lipsa de menajament a lui Tom.– De ce-i spui bunicului „Old-fella“?– A[a \i spun aborigenii. Pe aici \nseamn` „{eful“ – cel care

stabile[te legea, \n englez`. A[a cum c`petenia lor de trib este cel maiimportant om. |naintea lui, tat`l s`u a fost „Old-fella“. {i \nainte,bunicul lui. Au nume aborigene diferite, dar care desigur \nseamn`acela[i lucru.

– |n]eleg.Un nume aborigen ca „Magool“, de exemplu? {i cuvântul acela

\nsemna tot „[ef“. |nsu[i Magool \i spusese.Tom se aplec` \n [a [i deschise poarta, iar dup` ce intrar`, se

aplec` din nou ca s-o \nchid`. Apoi se \ndrept` [i-[i ridic` seme]capul, privind direct spre prima cea]` ro[iatic` de apus care se ivise\n spatele dealurilor vestice. Ochii lui se mic[orar` pe m`sur` ceasfin]itul cobora. Lisa v`zu felul ciudat \n care f`lcile lui se \ncle[tar`.

Tom urm`rea silueta unui om c`lare. Omul acela p`rea foartedeparte. Atât de singur, acolo sus! El [i calul s`u p`reau nemi[ca]i,uitându-se \n josul v`ii Pardalote. Oare se uita la ei?

Lisa st`tea neclintit`, legat` parc` de aceea[i vraj` care f`cea ca fa]aei s` semene unei picturi. C`l`re]ul din dep`rtare era o pat`\ntunecat` \n flac`ra vie a cerului vestic. Lisa sim]i o durere brusc` \ninim`, c`ci \i amintea de un b`rbat \nalt [i puternic, z`când inert lapat, care devenea atât de vulnerabil la o simpl` \n]ep`tur` de ac. Acumnu era decât o siluet` neagr` [i solitar`, pe fundalul stacojiu alapusului de soare.

Magool Ransome. Trebuia s` fie el. Din regatul s`u de pe culmeaacelor dealuri, se uita acum la ea [i la fermierul care o \nso]ea. Oare orecuno[tea?

Tom se \ntoarse spre Lisa.– Ce se \ntâmpl` cu tine, Lisa?– Apusul. Dac` nu l-ai vedea, n-ai putea crede c` e atât de frumos,

nu-i a[a, Tom? Ochii ei coborâr` de pe dealurile \ndep`rtate ca s`-i\ntâlneasc` pe ai lui. Dar tu la ce te uitai, Tom?

44 LUCY WALKER

– Cred c` z`risem un vultur. Ridic` frâul [i-[i \nghionti cu cizmacalul. Asta e ora la care po]i vedea astfel de vie]uitoare. Sunt p`s`rir`pitoare, survoleaz` dealurile \n c`utarea victimei.

– Vulturii? \ntreb` nedumerit` Lisa.– P`streaz` distan]a de culmile dealurilor, Lisa. Vulturii pot fi foarte

periculo[i. O privi drept \n ochi. Mai ales cei care urm`resc p`s`riletinere, o preveni el. Vâneaz` singuri. P`streaz` o parte din prad`pentru nevoile viitoare, apoi caut` din nou. Sunt genul `sta de p`s`ri.

Lisa clipi. Oare Tom vorbea cu dublu \n]eles?C`l`rir` pân` la grajduri. Tom \i lu` frâul [i-l atârn` de una dintre

bârnele din lemn, apoi o ajut` s` descalece. Alunecând din [a \nbra]ele lui, Tom o re]inu o secund` mai mult.

– Fii atent` la vulturi, spuse el, glumind pe jum`tate. Zâmbi cumali]iozitate [i schimb` subiectul. Poate c` Old-fella te a[teapt` acas`.S` nu fii prea dur` cu el, Lisa. Nu te alia cu du[manii lui, pentru c` aremul]i, [i sunt de asemenea antreprenori.

Se uit` uluit` la Tom. Nu putea s` cread` c` vrusese s` spun` ceeace credea ea. |l v`zuse [i el pe Magool Ransome de culmea dealului!Acum era sigur`.

– Eu s` fiu dur` cu Old-fella?! Poate cel`lalt…– Ei bine, du-te s`-l vezi. Joac`-]i c`r]ile inteligent. El va fi cel care

va dori favoruri. Accept` asta pentru c` ]i-o spun eu. Ai putea avea decâ[tigat. Nu po]i [ti niciodat`, nu? |n locul t`u, a[ sta aproape de masade joc. {i a[ juca de acolo.

Lisa era atât de nedumerit`, \ncât nu-[i mai aminti apoi cum seeliberase din bra]ele lui Tom [i cum p`r`sise grajdul.

Un minut mai târziu, uit` complet de el. |n cas` se aprinseser`luminile [i prin fereastra mare \l z`ri pe bunicul s`u stând \ntr-unfotoliu. Fa]a lui nu mai exprima obi[nuita arogan]`, ci ar`ta obosit`,b`trân`, poate chiar pu]in trist`.

Când Lisa intr` \n cas`, Lindsay se uit` spre u[`. V`zu o fat` cuobrajii str`lucitori [i cu ochii plini de lumin`.

Oh, bunicule! M` bucur atât de mult s` te v`d! F`cu o pauz`,tânjind dup` un bun venit, [i temându-se \n acela[i timp s` nu spun`ceva nepotrivit. Te-ai \ntors acas`!

JUDEC~TORUL DE PACE 45

B`trânul \[i vâr\ mâna \n c`ma[` [i ap`s` \n dreptul inimii. Ea crezuc` se crispase din cauza unei dureri bru[te [i alerg` lâng` el.

Bunicule! Te sim]i bine?Sigur c` m` simt bine, ripost` el. Pu]in obosit, asta-i tot. |n general,

nu sunt niciodat` obosit. Mâna lui liber` se leg`na \n l`turi, jucându-secu urechile unui câine ciob`nesc australian negru cu pete cafenii.

Ce câine frumos! exclam` Lisa, a[ezându-se pe podea lâng` animal.Pot s`-l mângâi? O s` m` lase?

Da, dac` spun eu. B`trânul p`rea \nduio[at de aten]ia imediat` pecare Lisa o manifestase fa]` de câine. A[a, Sept, se adres` el animalului.Las-o pe domni[oara s` te mângâie.

Sept? Ce nume ciudat…Deloc. E al [aptelea \n linia descenden]ilor. To]i n`scu]i [i crescu]i

la Pardalote. Uit`-te la perni]ele labelor lui. Sunt foarte dure, poatec`lca oriunde. La fel de bun ca un dingo.

Câinele o privi tolerant pe Lisa, \n timp ce ea \i ridic` o lab` [i-imas` perni]a. Ochii lui erau prieteno[i.

– A[a [i trebuie, spuse ea ferm. Câinii ciob`ne[ti australieni suntpe jum`tate descenden]ii câinilor dingo, nu?

– Deci m`car atâta [tii! R`ceala [i asprimea din glasul b`trânuluidisp`rur` \ntrucâtva. Lisa [tia din instinct c` iubea foarte mult acelcâine. |i permisese s` se apropie pu]in mai mult de el, pentru c` [i ea\l admira pe Sept.

– Desigur. Cred c` am \nv`]at la [coal`. |l mas` blând sub b`rbie,urm`rindu-l [i a[teptând s` dea fericit din coad`, \n semn de aprobare.Ador lucrurile frumoase, ad`ug` ea. Sept este un câine frumos.

– Atunci, ce zici de `sta? B`trânul scoase mâna din c`ma[` [i-oduse la buzunar. Scoase \n palm` o piatr` str`lucitoare cu [ase fa]ete,de form` piramidal`. Avea o culoare mov-alb`strie care \n adâncime sestingea \ntr-un bleu-alburiu.

– Oh, dar e superb! exclam` ea cu ochi str`lucitori. E un cristal,nu-i a[a? E natural, nu? Ochii ei priveau minuna]i piatra. {ase fa]eteperfect egale [i un vârf perfect piramidal! E un miracol, nu-i a[a?

46 LUCY WALKER

– Ei bine, ce este? Nume[te-l, \i ceru el.– N-am idee, m`rturisi ea. Lisa cl`tin` din cap. Ar fi vrut s`-i fac` pe

plac bunicului ei, [tiind.– Beril, spuse el. A[a se nume[te; e foarte valoros. Pe dealurile

astea sunt o mul]ime de astfel de pietre, de[i pân` acum n-a fostdescoperit unul atât de mare.

– Pe dealurile acestea? \ntreb` Lisa, ne\ncrez`toare. Nu apuc` s`aud` r`spunsul, c`ci doamna Watson intr` gr`bit` \n \nc`pere. Femeiaavea acum o cu totul alt` \nf`]i[are, c`ci era agitat` [i preocupat`.

– S` nu-mi spui c`-]i faci griji, Old-fella! \l mustr` ea. Nu vezi c`…– Prostii, baliverne! o \ntrerupse b`trânul, reluându-[i vechiul

comportament. Fiul t`u o s` vin` \n câteva minute, doamn` Watson.Du-te [i \ngrije[te-te de el. Probabil c`, dac` \i cunosc apetitul, va vreas` m`nânce…

Lisa se uit` surprins` pe rând la cei doi. Cât de diferi]i erau dinsenin! {i cine [i-ar fi imaginat-o pe doamna Watson f`cându-[i grijipentru cineva? Ce d`dea [i mai mult de gândit: ce-l f`cuse pe buniculei s`-[i schimbe atitudinea fa]` de ea, nepoata lui? Oare se \ntâmplasevreun miracol acolo, pe dealuri, sau oriunde fusese el plecat?

B`trânul \[i ]inea din nou mâna \n c`ma[`, masându-[i u[or zonadin dreptul inimii. Avea ochii \nchi[i, dar buzele lui schi]au un zâmbetu[or satisf`cut, ca [i cum i-ar fi pl`cut s`-i vorbeasc` atât de asprudoamnei Watson.

|nc` \ngenuncheat` al`turi de câine, Lisa se uit` anxioas` lamenajer`. La rândul ei, femeia se uita la b`trân, mai \ntâi cu\ngrijorare, apoi cu exasperare. Se \ntoarse cu fa]a la sob`, \ncercânds` ascund` c` ceva o nelini[tea. Cuvintele t`ioase ale bunicului?

Lisa se uit` \n ochii aurii ai lui Sept [i cl`tin` \ncet din cap. Câineleb`tu u[or din coad` pe podea. Lisa \[i ridic` privirea. B`trânul \i urm`risecu un ochi. Mâna lui liber` mângâia piatra pre]ioas`. Când v`zu c` Lisa\[i \ndreapt` privirea spre el, \nchise repede ochii [i-[i sprijini capul desp`tarul scaunului, pref`cându-se din nou a fi palid [i obosit.

Oare cât de vicleni puteau fi cu to]ii \n locul acela? F`ceau to]iacela[i joc?

JUDEC~TORUL DE PACE 47

Capitolul 4

Diminea]a urm`toare, \n timp ce se \mbr`ca, Lisa auzi vocile unorb`rba]i care veneau de pe verand`. Se trezise foarte devreme [i sesim]ea mai fericit` \n ziua aceasta, c`ci bunicul ei \[i recuperase searatrecut` energia. Fusese din nou ar]`gos [i concis, dar distant. |nrealitate, Lisa se sim]ea u[urat`. B`trânul era din nou \n form`. Ciudat,dar Lisa se considera salvat` de la o anumit` anxietate pe care o g`seainexplicabil`. Când se trezise, se gândise c` ar fi fost o idee minunat`s` fac` o list` cu lucrurile bune [i rele care i se \ntâmplaser` [i s` lecompare. V`zuse la est „p`mântul r`s`ritului“ [i fusese splendid.V`zuse o coloan` de fum ridicându-se \n spatele dealurilor de vizavi –de pe „p`mântul asfin]itului“. Asta fusese [i mai frumos. Mama ei \ivorbise cel mai mult despre „p`mântul asfin]itului“. Acolo locuise tat`lei. Lisa aproape c` putea auzi vocea mamei ei. Odat`, cândva, avea s`mearg` s` descopere singur` ]inutul acela.

Dar ce fusese cu cina de seara trecut`? Ei bine, lucrurile numerseser` prea r`u. Tom \i zâmbise \n treac`t de câteva ori. Old-fellase comportase excat la fel ca atunci când \l cunoscuse la Finch's Creek,dar p`ruse s` se simt` bine [i nu ar`tase palid [i obosit, ca \nainte demas`. Lisa descoperise c` el putea s` iubeasc` unele lucruri. Superba

lui piatr` de beril [i ciob`nescul australian, de exemplu. Poate c` dac`se str`duia \n continuare…, avea s-o iubeasc` [i pe ea… Dac` nuiubire, atunci poate recunoa[tere?

Vocile de afar` se auzir` \n continuare, a[a c` Lisa scoase capul pefereastr` ca s` vad` cine era. Pe marginea verandei st`teau trei b`rba]i:bunicul ei, Tom [i un alt fermier.

– N-ai dus-o \n partea de vest? \l \ntreb` bunicul ei pe Tom.– Nu. Am dus-o \n josul v`ii, pe drumul Jinga, c`tre est. Destul de

departe, având \n vedere c` nu [tie s` c`l`reasc`… \nc`.„Ei bine, e adev`rat“, recunoscu Lisa lamentându-se, [tiind c` vorbeau

despre ea. „Totu[i, cu pu]in` r`bdare… cine [tie? Poate c` Tom…“– }ine-o la distan]` de dealurile din vest. Am mai dat ordinele astea

[i \nainte. E o zon` periculoas` din mai multe motive. Po]i s`-i dai Liseib`trâna iap` Nellie. Am s-o trimit pe Nellie \n ceva timp. Sam, aici defa]`, duce azi ceilal]i cai la p`scut \n afara propriet`]ii. |ntre timp, dac`nepoata mea hoin`re[te prea departe, avertizeaz-o \n privin]alocurilor periculoase. Ai \n]eles, Tom?

Lisei i se p`ru un discurs foarte lung pentru bunicul ei, dar sesizaseo oarecare blânde]e \n el. |n spatele tonului indiferent [i rece, doreaceva cu adev`rat intresant pentru ea. Avea s` trimit` dup` un callini[tit [i b`trân pe care s`-l c`l`reasc` ea! Interdic]iile bunicului s`u \nleg`tur` cu „locurile periculoase“ puteau avea de-a face cu remarca luiTom despre vulturi. Oare vulturii ace[tia din nordul \ndep`rtat eraupericulo[i pentru oameni? Nu auzise niciodat` de a[a ceva. De fapt, \[if`cuse impresia c` pur [i simplu Tom nu vroia ca ea s` mearg` acolo.Poate din cauz` c` propria ei mam` \[i g`sise acolo un iubit. Tom\mp`rt`[ea poate sentimentele bunicului ei. |n direc]ia aceea, spredealurile din vest, b`trânul \[i pierduse fiica.

Dar pentru Lisa \nsemna ceva! De acolo, de pe „p`mântul asfin]itului“,venise tat`l ei! Se \ntoarse la mas` [i-[i termin` de piept`nat p`rul.Apoi, se privi \n oglind`. Ce v`zuse cu o zi \n urm` Tom la chipulacela? Când o ridicase din [a [i o ]inuse pu]in mai mult \n bra]e?

De afar`, se auzi vocea lui Tom:

JUDEC~TORUL DE PACE 49

– Bine, Old-fella!Ciudat c` tân`rul i se adresase \n fa]` \n felul acela! To]i faceau la

fel? Chiar [i doamna Watson?|n buc`t`rie, doamna Watson frigea fripturi [i f`cea ou` pr`jite. |n

jurul mesei, fiecare citind câte un ziar din cele aduse de b`trânulLindsay, st`teau patru b`rba]i. Ochii Lisei se m`rir`. Pân` la urm`,Pardalote era un loc populat!

To]i cei patru purtau haine de lucru kaki [i cizme de c`l`rie, cutocuri \nalte. |n capul cel mai \ndep`rtat al mesei st`teau aliniatep`l`riile pr`fuite de cowboy. B`rba]ii aceia erau cresc`tori de vite.Când Lisa intr`, \[i ridicar` \ncet privirile, apoi reveniser` to]i asupraziarelor, ca [i cum ar fi v`zut o fantom`. Lisa se duse lâng` sob`, acolounde menajera treb`luia din greu.

– V` pot fi de ajutor? \ntreb` precaut` Lisa.Doamna Watson nu se uit` \n direc]ia ei [i nici nu-i r`spunse

imediat.– Ei bine… po]i \ncerca. Pune \n fiecare farfurie câte o friptur` [i

câte patru ou`. Pentru uria[ul de lâng` fereastr`, [ase ou`. Dup` cetremin`, po]i s` cure]i. Old-fella [i Tom au mâncat deja. Ca [i buniculLisei, doamna Watson revenise \n diminea]a aceea la normal.

– Mul]umesc pentru c` m` l`sa]i s` fiu de ajutor, spuse ea, cu slabasperan]` de a p`trunde pu]in prin carapacea menajerei.

– Dup` ce pleac` oamenii, \]i po]i prepara [i tu micul dejun, spusedoamna Watson cu vocea ei lipsit` de expresivitate. Dup` ce termini,ar fi bine s` ie[i, azi. Uit`-te prin \mprejurimile fermei, plimb`-te.

– Desigur. Mi-ar face pl`cere. Cu dou` farfurii cu mâncare fierbinte\ntr-o mân`, Lisa se aplec` s` ia co[ul cu pâine. Sunt atât de multe dev`zut…

Doamna Watson se opri din pr`jitul ou`lor [i se uit` cu aten]ie lafat`. Bunele inten]ii ale Lisei [i fericirea pe care o sim]ise mai devreme\ncepeau \ncetul cu \ncetul s` se spulbere.

– S` nu te duci departe, o sf`tui menajera. Unele drumuri suntanevoioase. Oamenii pleac` la \nsemnat. {i Tom. Or s` lipseasc` vreocâteva zile.

50 LUCY WALKER

– Oh… bine… Mul]umesc de \n[tiin]are…– Ia-]i mâncare \ntr-un co[ [i ]ine-te departe din drumul meu. E

mai bine a[a. Ai s` vezi!Deci Tom pleca la \nsemnatul vitelor! Se \ntreba unde era.

Presupunea c` bunicul ei plecase deja, dar nu avea curajul s` \ntrebe.Urm`toarele câteva zile, avea s` r`mân` singur` cu domna Watson!

Da, \ntr-adev`r, avea s` fac` o plimbare!Duse farfuriile la mas`. B`rba]ii se pref`ceau doar c` citesc. Când

Lisa se \ntoarse spre ei, \[i \ngropar` din nou capetele \n spateleziarelor. Puse co[ul cu pâine \n mijlocul mesei [i a[ez` cele dou`farfurii \n fa]a a doi dintre ei.

– Bun` diminea]a toturor, spuse ea cât putu de senin`. Eu suntLisa. Lisa Tonkin.

De data aceasta, b`rba]ii se uitar` la ea. Erau foarte bronza]i, a[acum Lisa nu mai v`zuse vreodat`. Erau slabi [i vânjo[i, cu fe]e ridate.Oamenii ace[tia locuiser` dintotdeauna \n step`. Probabil c` nu-lp`r`siser` niciodat`. Lisa zâmbi din nou, de aceast` dat` datorit`mir`rii timide din ochii lor.

Fe]ele lor se crispar` pu]in, ca [i cum ar fi vrut s`-i zâmbeasc` [i ei,dar erau atât de neobi[nui]i cu exerci]iul acela, \ncât mu[chii obrajilorlor nu se clintir`. Renun]ar` [i se \ntinser` dup` chifle.

– M` \ntorc imediat cu celelalte farfurii, promise ea.Când micul dejun se termin`, Lisa proced` cum i se spusese. |[i

g`ti ceva de mâncare, \n timp ce menajera era plecat` la l`pt`rie. Apoisp`l` vasele, cur`]` masa de lemn [i se asigur` c` gr`tarul [i tigaia depr`jit nu au nici o pat`, astfel \ncât nici zece doamne Watson s` nu leg`seasc` vreun cusur.

M`tur` podeaua buc`t`riei [i apoi cur`]` [i \n camera ei, dar nu seapropie de birou, de camera bunicului ei sau de cele care apar]ineaudoamnei Watson [i fiului ei. Era mult prea nervoas` ca s` seaventureze \n direc]iile acelea.

Dealtfel, o enervase [i faptul c` doamna Watson aproape c` ogonise, refuzâdu-i orice ajutor la l`pt`rie. Se descurcase cu adev`ratde minune la buc`t`rie. Nu trecuse mult de când r`s`rise soarele [ideja c`ldura \nv`luise dealurile.

JUDEC~TORUL DE PACE 51

Dac` avea s` fac` o plimbare, a[a cum i se sugerase, atunci ar fi fostcu atât mai bine cu cât pleca mai devreme. Cu alte cuvinte, aveapermisiunea s` evadeze. O plimbare \nsemna s` exploreze, [i erau atâtde multe de v`zut!

Da, avea s` fac` acea plimbare [i s`-[i ia prânzul!Lisa \[i preg`ti câteva sandvi[uri pe care le a[ez` \ntr-un co[ule]. |[i

pusese p`l`ria de soare din bumbac [i pantalonii scur]i. Se sim]eapreg`tit` pentru excursie [i era foarte fericit`. Nu avea de la cine s`-[iia r`mas-bun. Se p`rea c` doamna Watson nu se \ntorsese la ferm`.Era posibil s` se fi dus la oricare dintre casele r`spândite de-a lungulgardurilor care \ngr`deau ]arcurile. Peste tot domnea lini[tea. Nu eranimeni acas`.

Cu capul sus [i cu un um`r pu]in aplecat din cauza mânc`rii [i aapei, Lisa porni s`-[i descopere lumea – lumea pe care o cunoscuser`,cu mult timp \n urm`, p`rin]ii ei.

Când ajunse \n col]ul cel mai \ndep`rtat al cur]ii fermei, Lisa\ntoarse capul ca s` vad` \nc` o dat` cum ar`ta casa, cu verandele eilargi. Totul era atât de frumos \n felul s`u nemi[cat, adormit [i sc`ldatde soare; visul de a-[i g`si c`minul pierdut devenise realitate.

Apoi, \n timp ce se uita, v`zu un chip la una dintre ferestre.Pân` la urm`, doamna Watson nu plecase! Urm`rea plecarea Lisei.Dar de ce?

Neputând g`si r`spunsul acestei \ntreb`ri, Lisa se \ntoarse spregardul din lemn al fermei [i se c`]`r`. Nu mai era nici un cal.Ciob`nescul australian era cu bunicul ei. Plecaser` to]i. Lumea caseibunicului [i a mamei ei st`tea neclintit` \n absolut` lini[te, sub cerulalb [i fierbinte, ca [i cum, asemenea fe]ei de la geam, urm`rea \n t`cerecum ultimul vl`star al familiei Lindsay pornea s`-[i vad` regatul.

Acum Lisa nu mai era atât de sigur` c` era fericit`. Stepa putea fi\nfrico[`toare \n condi]iile acestea, \n a[teptare, nemi[cat` [i t`cut`,apar]inând nim`nui, nici unui Lindsay, ci poate doar timpului [i ei\ns`[i.

Lisa se \ndrepta spre nord, dar picioarele o purtau, imperceptibil\n partea vestic` a v`ii, ca [i cum ceva care nu ]inea de ea o conducea

52 LUCY WALKER

\n direc]ia aceea. Acolo erau copaci. Poate [i p`s`ri. |n spatele aceluideal se ridicase cu o zi \n urm` o coloan` de fum, dintr-un horn. Asta\nsemna oameni!

Acolo, pe „p`mântul asfin]itului“, erau oameni! |ncetul cu \ncetul,fericirea o cuprinse din nou.

Lisa se trezi privind o c`rare \ngust` care se pierdea printre copaci[i delu[oare, \ndreptându-se \n susul cheii. Undeva acolo, c`rareadisp`rea \n spatele unor blocuri de roci stâncoase. Apoi, mai sus,reap`rea deasupra lor. Lisa porni la drum. Ajunse \ntr-un soi deplatform` natural` \ntre doi pere]i uria[i de stânc`. R`mase neclintit`[i se uit` \n josul urm`toarei v`i, unde era mai mult` verdea]`, iarpantele erau mai line. Lâng` spinarea \ndep`rtat` a dealului se g`seao ferm`, din hornul c`reia se ridica, printre crengile copacilor, ocoloan` de fum. Era un alt Pardalote, vechi [i frumos; pentru maimult` r`coare, partea dinapoi era construit` \n stânc`. Un singur lucruera diferit. Lisa \[i ]inu respira]ia, privind [i privind…

|n fa]a verandei principale erau dou` vehicule: un Land-Roverpr`fuit [i o ma[in` frumoas` [i modern` de teren.

Soarele fierbinte str`lucea direct pe capota acelei ma[ini. Diferiteleei detalii str`luceau ca [i cum ar fi fost l`mpi cu arc electric. Trebuias` fi fost cur`]at` de curând de praful care invada orice se aventura s`c`l`toreasc` prin ]inuturile acelea. Poate c` ma[ina apar]inea cuiva!Sau venise acolo ca s` r`mân`? Conta, pentru c` dou` siluete sesprijineau de spatele automobilului. Lisa nu putea vedea prea binecine erau, dar credea c` erau un b`rbat [i o fat`. Din cauza dep`rt`rii,totul \n valea aceea era minuscul. Chiar [i ferma p`rea o c`su]` dep`pu[i. Urma de praf \nsemna un câine care alerga pe c`rarea pietruit`spre cei doi de lâng` ma[in`.

Lisa se uit` \ndelung. Era ca [i cum ar fi privit un loc fantastic – ojuc`rie construit` din piese – atât de frumoas` [i de atât de neatins.

Nangardee! Ferma lui Magool Ransome! Trebuia s` fie! Pentru c`tat`l ei provenise de acolo, Lisa credea c` se uita la propria ei cas`. Oparte din ea se tr`gea de acolo, la fel cum cealalt` venea dinPardalote.

JUDEC~TORUL DE PACE 53

Coloana de fum care se ridica \n spirale, purtat` de vânt. Da. Acestaera locul din care venise fumul pe care-l v`zuse cu o zi \n urm`, cândc`l`rise cu Tom.

Lisa se sim]ea de parc` ar fi asistat la ceva magic. Totul era multprea departe, iar ea nu fusese invitat` la petrecere. Nici la Pardalote nufusese invitat`! |n]elegea c` doamna Watson trebuia s` supravegheze„intrusa“. Cea al c`rui loc nu era acolo.

Un minut mai târziu, Lisa-[i uit` sup`rarea. |[i aminti ceva. C`rareape care ajunsese acolo se continua \n sus. Trebuia s` duc` undeva.Porni din nou, urcând cu atâta \nver[unare, \ncât se tot \mpiedica [ialuneca. Un instinct magic \i spunea c` ducea \ntr-un loc important.

Drumul \nconjura ni[te roci, terminându-se \ntre doi pere]istânco[i masivi care se deschideau spre cer. Lisa p`trunse \n loculacela ciudat, asem`n`tor unui cuib de vultur. Apoi r`mase ca\mpietrit`, neputându-se s`tura de priveli[tea ce se dezv`luia ochilorei. |n fa]a ei, chiar \n mijlocul deschiderii, era o banchet` din lemnidentic` celei din buc`t`ria de la Pardalote. Putea fi chiar una de acolo.|n fa]a banchetei era un telescop fixat pe un stand, cu luneta\ndreptat` \n jos, \n exterior, spre zonele \ndep`rtate din spateleacelui deal.

Aproape pe vârfuri, Lisa se apropie de banchet`. Ochii ei mari [ine\ncrez`tori erau fixa]i pe telescop. Nu era tocmai pr`fuit; trebuia s`fi fost folosit nu demult. Dar de c`tre cine?

|nc` tem`toare, se a[ez` u[or pe banchet`, ca [i cum Dumnezeu arfi v`zut-o f`când ceva r`u. Se apropie de ocularul telescopului.

Trebui s` regleze mai \ntâi imaginea [i s` [tearg` lentila cu batista.Apoi, ca o imagine dintr-o lantern` magic`, \ncetul cu \ncetul, valea dejos \ncepu s` se vad`. Acum o putea vedea \n detaliu. Mai \ntâi ap`ruhornul fumegând. Apoi, pe m`sur` ce aplec` luneta – acoperi[ul,veranda [i apoi limuzina str`lucitoare cu cei doi oameni care st`teaulâng` ea. Lisa ]inu telescopul pe loc, la fel [i respira]ia.

B`rbatul era Magool Ransome! Vorbea [i zâmbea unei persoanecare ar`ta minunat [i care putea fi Imelda! Oare a[a era? Ea se sprijineade capota ma[inii, gesticulând gra]ios, \ns` destul de energic, ca [i

54 LUCY WALKER

cum ar fi demonstrat ceva. Chiar [i de la distan]a aceea, Lisa era sigur`c` era frumoas`. Silueta ei era superb`, chiar [i \n rochia aceea simpl`,dar perfect croit`. Efectul era de necontestat.

Magool Ransome nu p`rea tocmai la fel ca \n pijama [i cubandajele \n jurul ochilor. Dar era foarte \nalt. P`rul lui negru [i parteade jos a chipului s`u erau acelea[i, la fel [i umerii, bra]ele cu mâinileag`]ate de cureaua de la pantalonii kaki. Negre[it, era MagoolRansome – pacientul cel ner`bd`tor! Comportamentul lui erainconfundabil, c`ci \i zâmbea frumoasei femei de lâng` el, tachinând-o,râzând pu]in, [i având totu[i aerul acela de st`pân al universului. Otachina pe femeia aceea matur`, la fel cum o tachinase [i pe Lisa. La felca \nainte, era st`pân pe situa]ie.

El fusese c`l`re]ul singuratic pe care-l z`rise ieri, la apus, peculmea dealului! El vizitase Pardalote. Era sigur` de asta! O v`zusec`l`rind al`turi de Tom! Fusese atât de aproape de ea!

Marjory Dean spusese c` ochii lui erau cenu[ii, migdala]i. Lisa nuputea distinge culoarea, dar \[i d`dea seama c` proprietarul lor sesim]ea bine al`turi de fata care se sprijinea de ma[ina din fa]a lui.

|ntre timp, inima Lisei b`tea foarte repede. Era prea emo]ionat` cas` con[tientizeze asta.

Ar fi putut r`mâne o ve[nicie s` priveasc`, \ns` timpul trecuse [iera mai bine s` se \ntoarc`. Drumul spre cas` era lung [i \ntortocheat[i nici m`car nu mâncase prânzul pe care-l adusese cu ea.

Ce n-ar fi dat s` fi [tiut de ce st`teau cei doi lâng` ma[in`! Oarepleca Imelda undeva? Lisa spera s` fie a[a. Departe, foarte departe!Dac` Imelda ar fi fost o persoan` cu adev`rat dr`gu]`, i-ar fi spus luiMagool Ransome c` nu era politicos din partea lui s` p`r`seasc`spitalul f`r` s`-[i ia r`mas-bun de la toat` lumea. |n cazul \n carecineva nu era de fa]`, dac` nu putea s` a[tepte, un bile]el cu câtevacuvinte ar fi fost foarte potrivit.

Lisa fusese cea care avusese grij` de el [i care se ocupase de cele maimici necesit`]i \n cele opt zile \n care fusese bandajat la ochi. Nu Imelda.

Lisa \[i lu` mâinile de pe telescop [i se ridic`. Acum se sim]ea pu]intrist`, ca [i cum o mân` i-ar fi ap`sat inima. Se \ntoarse \ncet cu spatelela valea lui Magool Ransome, spre pere]ii stânco[i.

JUDEC~TORUL DE PACE 55

„Probabil c` a uitat deja c` am existat vreodat`! Probabil c` num-a recunoscut ieri. Cum pot fi atât de proast`?!“

Pentru ziua aceea, Lisa \[i pierduse gustul pentru aventuri. Hot`r\c` cel mai bine era s` mearg` acas`. Nu-[i d`dea seama c` decisesedeja s` se \ntoarc` a doua zi. Uitase c` de fapt i se interzisese s` calcepe teritoriul lui Ransome. Gândindu-se la el, inima ei tres`lt` din nou.Locuiau atât de aproape, \ncât cu greu Lisa se putea concentra laaltceva. Poate aveau s` se \ntâlneasc` \ntr-o zi – cu sau f`r` Imelda? –Lisa nu putea r`spunde la \ntrebarea aceea. {i nici nu \ncerc`.

Cufundat` \n gândurile ei, nu numai c` uit` s` m`nânce, dar nicinu-[i d`du seama cum ajunsese acas`. Se \nserase.

Doamna Watson ie[ise din cas` [i se \ndrepta spre gr`dina dezarzavaturi. Când o z`ri pe Lisa venind pr`fuit`, cu p`rul zbârlit [i[chiop`tând u[or, se opri [i a[tept` pân` când fata ajunse maiaproape.

– {chiop`tezi? \ntreb` ea. E[ti obosit`? Trebuie s` fi mers preadeparte. Ai lipsit toat` ziua! La Pardalote nu avem timp liber ca s` ne\ngrijim de r`ni]i, [tii?

– Am o pietricic` \n pantof, asta-i tot, spuse ea simplu. Avusese ozi incitant` [i vorbele neprimitoare ale doamnei Watson fur` ca un du[rece. N-am sim]it-o decât acum un minut, explic` ea. A[teptam s`ajung pe verand` ca s-o scot. E mai u[or… dac` stau jos…

– Aici, \n nord, nimeni nu face nimic cum e mai u[or. Va trebui s`te obi[nuie[ti cu asta, Lisa, dac` ai de gând s` r`mâi mai mult. M` temc` aici via]a e grea.

– Sper s` \nv`] repede s`-i fac fa]`, spuse Lisa cu demnitate. Cusiguran]`, voi \ncerca.

Lisa ajunse [i se a[ez` pe verand`, nu numai ca s`-[i scuturepantoful, ci [i ca s` se odihneasc`. Era mai obosit` decât crezuse.

– Oamenii n-or s` se \ntoarc` la cin`, spuse doamna Watson,uitându-se nedumerit` la Lisa. Totu[i, Old-fella ar trebui s` se \ntoarc`.Cu el, nu [tii niciodat`. Cum spune Tom, ac]ioneaz` dup` propria luilege. Se opri, apoi ad`ug`: Ai face bine s` iei cina, cu toate c` e târziu. Eu\l a[tept pe Old-fella – \n cazul \n care vine. Am s` aprind lumina \n curte.

56 LUCY WALKER

– Da, desigur, fu de acord Lisa. De fapt, se sim]ea u[urat` c` nutrebuia s` ia cina doar cu femeia aceea ciudat`. {i totu[i, ar fi preferats`-l a[tepte pe bunicul ei. |i p`rea r`u c` ajunsese atât de târziu acas`.E ceva ce n-ar trebui s` ating? A[ putea face o gre[eal`…

– Focul este aprins. Doamna Watson ie[i pe verand` ca s` aprind`luminile. Tom s-a purtat cum se cuvine cu tine, când a]i fost pleca]i?\ntreb` ea cu ochi curio[i. Pe nea[teptate, Lisei \i p`ru r`u pentrucealalt` femeie. Se luptase practic cu ea \ns`[i pân` s`-i adreseze\ntrebarea aceea.

– Sigur c` da. Lisa se str`dui s` zâmbeasc`. A fost un gest foartefrumos din partea lui s` m` duc` la o plimbare. A fost foarte amabil.{i foarte atent – m-am sim]it foarte bine…

– |n regul`. Ar fi bine s` ai grij` cu Tom. Pare s` te plac`. {tii, \nultimii zece ani, el a fost cel care a fost al`turi de Old-fella. Estesupraveghetorul. |n]elegi ce \nseamn` asta? Acum, Tom [tie mai binedecât Old-fella ce se \ntâmpl` cu vitele. Pentru ceea ce a f`cut pentruferma asta, el… Se \ntrerupse, strângând din buze ca s` se \mpiedices` mai spun` ceva. Intr` \n cas`. E un compliment c` Tom te place,Lisa. |n general, nu prea ia fetele \n serios. E mai bine s` [tii asta.

Tot ce-i spusese era destul de ciudat pentru Lisa. Se bucura c` Tomo pl`cea, dar nu avea idee ce era \n mintea doamnei Watson, nici dece-i vorbise a[a. Aproape c-o avertizase…

Cu excep]ia luminilor aurii de pe c`rare, afar` era \ntuneric. Lunanu r`s`rise \nc`. |n acea lumin` firav`, Lisa o v`zu pe doamna Watsonplimbându-se de colo-colo pe verand`. Din când \n când, se oprea [ise apleca \ntr-o parte, ca [i cum ar fi ascultat. Doamna Watson \la[tepta pe bunicul Lisei cu o anxietate curioas`. Lisa cl`tin`nedumerit` din cap. Poate c` oamenii din nord erau diferi]i.

Lisa realiza c` era ceva foarte personal \n privin]a atitudiniidoamnei Watson. Pu]in jenat` c` asistase f`r` s` vrea, Lisa se \ntoarsela buc`t`rie. Se a[ez` la mas` [i d`du deoparte cu furculi]a cartofii.Niciodat` nu-i pl`cuser` preg`ti]i \n felul acela. {i totu[i, cu câtevaminute \n urm`, fusese atât de fl`mând`…

U[a se deschise [i doamna Watson intr`. Lisa putea vedea clar\ngrijorarea de pe chipul ei.

JUDEC~TORUL DE PACE 57

– Cum ai putut s` m`nânci atât de calm`, la ora asta, \n timp cebunicul t`u… \ncepu doamna Watson. Apoi se opri brusc. Urm` opauz` lung`. Foarte bine, atunci, continu`… spuse pe un ton maiechilibrat. La urma urmelor, nu e problema ta, nu? Tu [i mama ta nuv-a]i gândit niciodat` la el, \n ace[ti 20 de ani…

Lisa l`s` jos furculi]a [i cu]itul.– N-am [tiut de el, spuse ea. Vreau s` spun, eu n-am [tiut de el, cu

excep]ia faptului c` tr`ia undeva \n pustietate… Se opri.– Asear` ai putut vedea c` e foarte obosit, continu` doamna

Watson. |i spun mereu: „Stai prea mult acolo, zilele astea. |ntoarce-te\nainte s` se \ntunece.“ C`ldur` cople[itoare ziua, iar noapteatemperaturi foarte sc`zute. Pentru un om tân`r, nu \nseamn` nimic.I-am spus lui McPhee de la tab`ra extern` s`-l supravegheze… Seopri, dându-[i seama c` rostise cu voce tare gândurile ei furioase. Se\ntoarse \n grab`. Continu`-]i cina, Lisa, [i du-te la culcare, suger` eamai lini[tit`. La urma urmelor, nu are nici o leg`tur` cu tine. De ce aivenit…? Se \ntrerupse din nou, ascultând.

„Ascult` dac` se \ntoarce Old-fella“, se gândi Lisa, comp`timind-o.„Deci \i pas`! |i pas` [i de altcineva, \n afar` de Tom!“

– Asear`, la mas`, bunicul p`rea s` se simt` bine, spuse Lisagânditoare, \ngrijorat` [i ea.

Doamna Watson nu-i r`spunse. St`tea \n picioare, nemi[cat`.Asculta ni[te sunete care veneau de afar`. Lisa aplec` [i ea capul. Puteaauzi ceva… tropotul vag al copitelor unui cal care se apropia din ce\n ce mai mult.

– Tom? \ntreb` ea \nviorându-se. Sau, mai bine, chiar Old-fella?– Nu e calul lui Tom [i nici Challenger. Ascultar` din nou.– Cum pute]i fi atât de sigur`? \ntreb` Lisa, \ncercând s-o calmeze.

E atât de departe…– M-am n`scut printre cai, spuse sec doamna Watson. Nu se

mi[case deloc. Lisa st`tea [i ea neclintit`, concentrându-se.Trop`itul venea din ce \n ce mai aproape. Acum se auzea destul de

clar. O pauz`, dup` care urm` zgomotul unui cal care ateriza dup` os`ritur`. C`l`re]ul nu a[teptase s` deschid` poarta. S`rise peste gard.Ce bine c` aprinseser` luminile din curte!

58 LUCY WALKER

Câteva minute mai târziu, pe verand` se auzir` pa[i. Ochii lorfixar` u[a. Old-fella n-ar fi c`l`rit niciodat` \n felul acela! Era pesteputerile lui, la vârsta aceea. {i pa[ii aceia! Dar Tom…

Cineva travers` veranda [i u[a de deschise.Intr` un b`rbat. Nu adres` nici o \ntrebare. Se opri \n fa]a u[ii. Nu

se uit` la doamna Watson, ci la fata care st`tea la mas`. Un lungmoment, Lisa crezu c` viseaz`, sau c` a \nnebunit. Trecuse atât depu]in timp de când \l v`zuse \ntr-o alt` vale, stând de vorb` cu o fat`frumoas`, lâng` o ma[in` str`lucitoare. |n fa]a ei era chiar MagoolRansome!

|n ciuda sosirii lui inopinate, zâmbea. Era real. Pân` la urm`, nuera sup`rat` pe el.

– Bun` seara, doamn` Watson, spuse Magool, sco]ându-[i p`l`ria[i [tergându-[i sprâncenele cu mâneca.

Doamna Watson se \ntoarse cu spatele la el. Magool se uit` la Lisa.Privind-o doar pe ea, \n col]urile ochilor lui ap`rur` riduri.

– Bun` seara [i ]ie, spuse Magool cu o curtoazie ironic`. |nzâmbetul lui era ceva u[or sardonic.

Lisa spera ca el s` n-o fi recunoscut. Se descrisese ca fiind \nalt`,cu bucle aurii. Asta se \ntâmplase când el fusese bandajat la ochi, laFinch's Creek. Se distrase inventându-[i o alt` \nf`]i[are, ca s`-lpedepseasc` pentru arogan]a lui. Acum totul avea s` se \ntoarc`\mpotriva ei, a[a c` zâmbetul pe care-l afi[` era doar pe jum`tateluminos.

|n mijlocul gândurilor care o str`fulgerau, realiz` c` ceva era \ntr-adev`r \n neregul`. Era o anume urgen]` \n vizita lui intempestiv`.

– Bunicul…? \ntreb` ea. Din cauza lui ai venit? Ce s-a \ntâmplat?Magool travers` \nc`perea [i-[i puse p`l`ria pe mas`, la fel ca Tom

[i ca ceilal]i fermieri. Scoase un scaun cu vârful cizmei [i se a[ez` \nfa]a Lisei, uitându-se direct la ea.

– Da, [opti el cu grij`, ca [i cum n-ar fi vrut s-o alarmeze. Bunicult`u – domni[oar` Lisa Tonkin – a avut un accident u[or. Sau a[a pare.Oricum, nu-]i face griji. Cel pu]in momentan.

Confuz` [i \ngrijorat`, Lisa t`cea.

JUDEC~TORUL DE PACE 59

– Unde? Poftim? s`ri doamna Watson, apropiindu-se de mas`. Deunde [tii tocmai tu?

Magool se ridic` din nou [i-i trase [i ei un scaun, \ns` menajera \iignor` gestul.

– M-a anun]at Jabberdee, spuse el. |l [tii pe Jabberdee? Face partedin acela[i trib cu oamenii vo[tri din est…

– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntrerupse t`ios doamna Watson.Lisa realiz` cu team`, dar \n acela[i timp cu certitudine, c` femeia \[i

f`cuse cu adev`rat griji pentru b`trân. Undeva, \n str`fundul inimii carep`rea din piatr`, ea p`stra o afec]iune deosebit` pentru st`pânul ei.

– V` rog, lua]i loc, doamn` Watson. O s` v` fie mai u[or. Din câte[tiu, \nc` nu exist` o cauz` real` pentru care s` v` alarma]i.

Doamna Watson se a[ez` [i-i ceru lui Magool s` continue. Lisast`tea neclintit`, fixându-l cu ochi mari.

– |n diminea]a asta, Jabberdee l-a g`sit pe Challenger r`t`cit pedealul de lâng` cea de-a patra tab`r` exterioar`. S-a luat dup` urmelecalului [i l-a g`sit pe Old-fella \ntins pe spate pe una dintre stânci.Aparent, era incapabil sau nu vroia s` se mi[te. Era con[tient [i la felde ]âfnos [i de dictator ca de obicei. Nici o fractur`. Jabberdee i-a l`satmâncare [i a venit la tab`ra noastr` de \nsemnat. De acolo, au trimisun mesaj radio la Nangardee. Magool f`cu o pauz`, l`sându-le pedoamna Watson [i pe Lisa s` asimileze tot ce se petrecuse. Zâmbetullui disp`ruse, acum era doar autoritar. Discursul lui fusese un amestecde cuvinte rostite când pe ner`suflate, când t`r`g`nat. Scoase dinbuzunar tutun [i hârtie [i \ncepu s` r`suceasc` o ]igar`. Se uit` la Lisa.

– Le-am dat oamenilor mei instruc]iuni s` trimit` o echip` de salvare[i s`-l aduc`. Fie c` Old-fella vrea, fie c` nu. Termin` de r`sucit ]igara,apoi ad`ug`: cu alte cuvinte, cu sau f`r` cooperarea lui. Am destul`\ncredere \n experien]a lui Jabberdee de vraci, \ncât s` cred c` se\ntâmpl` ceva cu Old-fella. De[i, probabil c` nu e nimic dezastruos.

– Pari foarte dur, spuse Lisa preocupat`.– Nu dur, poate hot`rât.– De ce nu te-ai dus s`-l iei chiar tu? \ntreb` furioas` doamna

Watson. Uitase c` \n urm` cu cinci minute, Magool nu fusese binevenitla Pardalote. Ai fi putut…

El o \ntrerupse scurt, dar politicos.

60 LUCY WALKER

– Am f`cut ceea ce trebuia, \n cel mai potivit [i mai expeditiv mod.V` rog s` \n]elege]i. Eram la ferm` când mesajul a ajuns, pu]in dup`ora 14. Am aranjat ca oameni de \ncredere s`-l aduc` aici pe b`trân,unde \i este locul. Eu \nsumi sunt aici, nu acolo. Doamn` Watson,uita]i c` numai cineva cu autoritate sau o rud` poate chemaAmbulan]a Aerian`. |nc`p`]ânat cum este, Old-fella nu are o sta]ieradio aici. Trebuie s` te bazezi pe McPhee, care e la prea multe miledistan]`.

– Dac` bunicul meu este bolnav, cum putem chema Ambulan]aAerian`? \ntreb` repede Lisa.

– Am f`cut asta deja, de la Nangardee. Am venit s` v` spun ce s-a\ntâmplat [i s` repar semnalul luminos din valea voastr`, astfel cadoctorul Anderson s` poat` vedea s` aterizeze. Asta, dac` se decide s`vin` \n noaptea asta.

– Cât` impertinen]`! exclam` doamna Watson, ridicându-se. Dac`Old-fella p`rea ca de obicei, atunci probabil c` nu are nimic. Ai preluatcontrolul pentru c` este \n vârst` [i crezi c` po]i prelua [i Pardalote.Doar asta ]i-ai dorit dintotdeauna, nu? Tom este supraveghetorul. Elva ridica probleme, când va ajunge. La fel [i Old-fella. N-o s` le plac`s` se amestece altcineva. Mai ales de la Nangardee.

– A avertiza \nseamn` a permite defensiva, spuse cu blânde]eMagool. |n cazul acesta, am s`-i spun doctorului Anderson s` fac`ni[te sedative subcutanat capabile s`-l lini[teasc` pe Old-fella. |n genulcelor pe care \i pl`cea Lisei Tonkin s` le administreze la Finch's Creek.

Ochii lui \i fixar` pe ai ei [i-i zâmbi. Avea ochi autoritari, cenu[ii,deloc migdala]i, a[a cum spusese Marjory Dean. Erau limpezi, slav`Domnului! Nu aveau nici m`car o cicatrice.

Un minut, gândurile Lisei zburar` vinovate de la accidentul lui Old-fella la pacientul cel ner`bd`tor \n rolul proprietarului unei ferme.Cineva care putea da cu u[urin]` [i cruzime la o parte oameni cabunicul ei [i ca doamna Watson.

– S`-]i fac un ceai? A[ putea, eventual, s`-]i preg`tesc ceva demâncare? spuse ea, s`rind \n picioare, ner`bd`toare s` scape mairepede de stânjeneal` [i s`-i arate recuno[tin]` pentru ve[tile aduse.Doamna Watson fu scandalizat` de sugestia Lisei.

JUDEC~TORUL DE PACE 61

– Voi face eu asta, dac` va trebui, spuse ea scurt. Voi…– E \n regul`, mul]umesc, r`spunse Magool. Am mâncat deja. Dac`

\mi permite]i, m` voi duce s` repar semnalul luminos. Repet, pentrucazul \n care va fi necesar s` vin` imediat.

– Nu este nici unul dintre oamenii no[tri, spuse doamna Watson.Au plecat cu to]ii la \nsemnat.

– |l am pe Jabberdee, \mpreun` cu veri[oara lui, Nooma, dinpartea voastr`. Am mai chemat câ]iva oameni din step` din parteavoastr` de est. Când am intrat, i-am l`sat s` pun` semne.

Când se uit` la Lisa, \n ochii lui se z`ri un zâmbet abia ghicit.Ce-ai f`cut? \ntreb` doamna Watson. Oamenii aceia sunt aborigenii

no[tri. Nu primesc ordine decât de la…De la cineva ca Jabberdee? Este cineva despre care [tiu c` ]ine la

Old-fella, spuse el pe acela[i ton blând. |[i \mpinse scaunul, \[i lu`p`l`ria [i se ridic` \n picioare, apoi se \ndrept` spre u[`. Ar fi bine s`preg`ti]i camera lui Old-fella, \n cazul \n care are nevoie de odihn` lapat, \i aminti. {i ceva de mâncare pentru doctorul Anderson. Dac` vine\n noapeta asta, s-ar putea s` aib` un copilot. Depinde când o s` vin`.De lâng` u[`, \[i mai \ntoarse o dat` privirea \napoi.

|n leg`tur` cu doctorul Anderson…, \ncepu Lisa.Având \n vedere \ntreaga ta experien]` din spital, domni[oar`

Tonkin, sunt sigur c` vei [ti ce s` faci cu el când o s` vin`, spuse ironicMagool. Desigur, nu poate fi vorba de bandaje la ochi, dar f`r`\ndoial` va fi nevoie de sedative.

Ne vedem afar`…, spuse Lisa cu o hot`râre brusc`. Doamn`Watson, v` rog s` m` scuza]i. Nu va dura mult.

M`car o dat`, Lisa se decise s`-[i apere demnitatea. MagoolRansome l`sase prea multe lucruri nespuse. El ]inu u[a, a[teptând caea s` ias`. Afar` era acum destul de \ntuneric. Soarele disp`ruse \nspatele dealului. Magool arunc` \n pietri[ mucul de ]igar`, s`rind depe verand` [i l`sând-o pe Lisa sus.

– Ei bine? Ai de gând s` mergi \n vale, c`l`uzindu-te dup` te mirice [i jucându-te de-a detectivul de noapte, Lisa? Sau ai s`-l a[tep]i aicipe bunicul t`u? Poate ai putea s`-i ar`]i pu]in` bun`tate iubitoare –oricum e foarte posibil s` se prefac` a nu avea timp pentru a[a ceva.

62 LUCY WALKER

– Am s`-l a[tept aici, bine\n]eles. Te rog, nu m` \n]elege gre[it. Nuvreau decât s` te \ntreb cum m-ai recunoscut. Nu sunt atât de \nalt`precum am spus. {i p`rul meu este negru, nu blond, f`r` bucle…

– Nu ]i-am spus la Finch's Creek? \ntreb` el mirat, dar amuzat.Cred c-am omis. Asistenta [ef`, asistenta Davitt, asistenta Dean, chiar[i Gertie – toate mi-au descris felul \n care ar`]i, la diferite intervale detimp, desigur.

– Nu m-am gândit la asta! Cât` prostie! De ce ]i-ar fi spus despre mine?– Desigur, le-am \ntrebat.– Oh!Lisa era dezolat`. De ce trebuise s` vrea s` [tie de la al]ii cum ar`ta

ea?! |i vedea profilul \n lumina difuz` a r`s`ritului de lun`. Faptul c`-iprivea capul u[or aplecat atingea \ntr-un mod curios corzile inimii ei.Avea de-a face cu trecutul \n care-l v`zuse neajutorat, \n primele ziledup` opera]ie, când i se f`cuser` injec]ii. Un b`rbat uria[, puternic,ner`bd`tor, cu o voin]` de fier, ca domnul Proprietar-de-Ferm`-Ransome, nu erau meni]i s` fie neajutora]i.

– Apoi, e vocea ta…, spuse el, uitându-se din nou la ea. Chiar dac`nu te-a[ fi recunoscut mai devreme, ]i-a[ fi cunoscut vocea.

Lisa spuse din nou „Oh!“, pe un ton de mirare amestecat` cuteam`.

– Sper c` vocea mea e \n regul`. Ascun[i \n umbr`, ochii ei erauplini de curiozitate [i de nervozitate.

– Cu atâtea ordine date, cine nu [i-ar aminti vocea?! spuse el -uitându-se piezi[. Scoase chibriturile din buzunar [i-[i aprinse \nc` o]igar`. |n flac`ra chibritului, Lisa v`zu ovalul fe]ei lui [i lic`rirea dinochii lui. Odat` ce-ai fost profesoar`, a[a vei r`mâne \ntotdeauna!\ncheie el.

Lisa \[i \ndrept` spatele.– Am fost ajutor, nu profesoar`, \i aminti ea ferm. Mi-ar fi pl`cut s`

fi fost profesoar`. Dar n-aveam calificarea necesar`.– Se pare c`-mi aduc aminte c` mi-ai mai spus asta, remarc` el senin.– Scuz`-m`, eu intru. Dintr-o dat`, Lisa sim]i nevoia s` plece. S-ar

putea ca doamna Watson s` aib` nevoie de mine. |n plus, dac` \ntr-adev`r ai venit s`-l aju]i pe bunicul…

JUDEC~TORUL DE PACE 63

– O clip`, Lisa. Te rog. Nu ne putem gr`bi \ntr-o situa]ie ca asta.Distan]a, timpul [i l`sarea nop]ii vor \mpiedica aducerea bunicului t`ucât`va vreme. A[a c` s` fim calmi, de dragul tuturor.

Se \ntorsese \ntr-o parte, dar nu cu spatele. St`tea pe c`rareapietruit`, imediat sub verand`, ra]ionând foarte logic. Lisa trebuia s`recunoasc` asta. R`s`ritul lunii era acum mai aproape, iar cerul eramai luminos. V`zu c` el \[i aranjase p`l`ria pe cap.

– Preg`tirile pe care le facem aici sunt pentru cazul \n care \l aducpe Old-fella \n noaptea asta. Dar nu avem nici o certitudine. De fapt,terenul dintre cea de-a patra tab`r` de la Knob's Hill [i ferm` este unulextrem de dificil.

– Dar doctorul va veni?– Nu pân` nu va primi un nou apel din partea mea. Semnalele

luminoase vor fi reparate \ndat`, dar nu vor fi aprinse pân` nu voispune eu. Nu i-am explicat asta doamnei Watson pentru c` am sim]itc` trebuia s` digere [i s` accepte prezen]a mea aici. |nainte s` se apucede treab`, avea nevoie de timp pentru procesul digestiv.

– Nu avem instalat` o sta]ie radio [i…– {i McPhee e prea departe, oricum, inaccesibil pe timpul nop]ii.

Da, m-am gândit la toate astea. Am o echip` de exper]i din sud carelucreaz` la ni[te mine, pe dealul de lâng` Nangardee. Au o ma[in` cuo sta]ie de emisie-recep]ie [i pot s` p`streze contactul cu fermaNangardee. Imediat ce Jabberdee ne d` de veste c` \l aduc aici pe Old-fella, am s` transmit un mesaj. Am men]ionat pân` acum c` e \n toatemin]ile, n-are nici o fractur` [i c` e la fel de \nc`p`]ânat ca \nainte?|nc` nu e \n pericol.

De data aceasta, Lisa se sim]ea ru[inat`, nu numai pentrunervozitatea ei, ci pentru c` ea [i doamna Watson se ar`taser` atât depu]in ospitaliere \n fa]a complicatei organiz`ri pe care Magool oaranjase atât de rapid.

Dup` ce te ocupi de semnalele acelea, trebuie s` intri \n cas`,insist` ea. Nu po]i r`mâne afar` toat` nopatea. Temperaturile scad…

Se deplasase la umbra unui copac [i acum desf`cea frâiele calului.Râsul lui era un ecou jos [i sâcâitor al zilelor sale bune de la spital.

{i eu m` gândisem tot a[a, spuse el.

64 LUCY WALKER

Lisa fu luat` din nou prin surprindere. |n timp ce-i f`cuse invita]ia,se str`duise s` fie conving`toare [i nu fusese necesar. Nu era ceva ceel nu pl`nuise, chiar dac` \nsemna s`-[i petreac` o noapte subacoperi[ul de la Pardalote. Asta \n ciuda atitudinii doamnei Watson!Ce fel de b`rbat era el \n realitate?

Cu o mi[care de avânt, Magool \nc`lec`. |n umbra fe]ei luibronzate se z`rir` din]ii albi. Zâmbea din nou, probabil din cauzasl`biciunii femeii, c`ci \i ghicise stânjeneala.

Drag` Lisa, spuse cu un ton u[or ironic. Ca s` m` asigur dac`primesc vreun mesaj de la ma[ina de pe cealalt` parte a dealului, saude la Nangardee, [i eu am o sta]ie de emisie-recep]ie. Chiar aici, lâng`[a. Vezi? Nu am omis nimic. Ai putea s`-i spui [i doamnei Watsondespre ultimele descoperiri ale [tiin]ei, ca o feti]` cuminte. N-o s`-iplac`, dar \n timp, o s-o scuteasc` s`-[i mai fac` atâtea griji. Cusemnale de fum [i cu sta]ii radio, Old-fella nu este atât de departe.Spune-i c` e pe mâini bune.

Lovi frâul de grumazul calului [i un minut mai târziu nu mai eradecât o siluet` \ntunecat` \n luminile cur]ii, care galopa \n josul v`ii.Lisa \l urm`ri plecând, ascultând fiecare b`taie de copite, pân` cândnu mai distinse nici un sunet \n lini[tea v`ii.

Magool Ransome era o enigm`. Trebuia s` se obi[nuiasc` mairepede cu asta. Cât de u[or era s` trateze cu o persoan` deschis` [idirect`, ca Tom Watson! Dac` Tom ar fi fost acolo, ar fi preluat elcontrolul [i ea ar fi [tiut ce s` fac` [i cum, astfel \ncât s` n-o supere pemama lui. Tom ar fi fost direct, nu s-ar fi folosit de menajamente: totular fi fost simplu! N-ar fi existat nici o \ncurc`tur`!

|ntre timp, trebuia s` mearg` [i s-o previn` pe doamna Watson \nprivin]a posibilei \ntoarceri a lui Magool Ransome.

Doamna Watson se hot`râse c` era cazul s` ia cina. |nsemna s` aib`ceva de f`cut.

{i? \ntreb` ea, stând jos, f`r` s` se uite la Lisa. Despre ce-a]i vorbitafar`? Ce planuri a]i putut face tu [i b`rbatul acela de la Nangardee?Nu [tii c` bunicul t`u nu are de-a face cu oamenii de acolo? N-a maiavut \ncredere \n ei de mai bine de 20 de ani. Nu c` ar fi pomenit deasta. Dar pur [i simplu, [tiu. Atac` mâncarea din farfurie de parc` i-ar

JUDEC~TORUL DE PACE 65

fi fost de asemenea du[man. Era evident c` nu-i era foame. Lisa seduse lâng` sob` [i scormoni c`rbunii. Apoi puse \n ulciorul de al`turicâteva frunze de ceai.

|n seara aceasta n-a fost un vecin pe care s` nu te po]i baza, explic`ea \n [oapt`. Sunt sigur` de asta. A f`cut \ngrozitor de multe ca Old-fella s` ajung` acas` \n siguran]` [i s` primeasc` \ngrijirile necesare…

Te referi la faptul ca l-a l`sat s` fie adus de o [leaht` de fermieri [ide aborigeni?! |n timp ce el a c`l`rit pân` aici? Ar fi trebuit s` fie pedeal, f`când ceva pentru b`trân. Z`ng`nea furculi]a de farfurie. A datbuzna \n`untru f`r` s` bat` la u[`…, continu` ea. Ce maniere…

Am sentimentul c` domnul Ransome s-a gândit c` se putea s` nudeschidem u[a, odat` ce vedem cine e. |n momentul acela, poate c`bunicul era mai important pentru el decât sentimentele noastre.

A[ fi pus z`brele [i a[ fi z`vorât u[a, dac` a[ fi [tiut cine e, declar`ilogic doamna Watson.

|n ciuda \ngrijor`rii [i a \ncord`rii momentului, Lisa nu se putuab]ine s` nu zâmbeasc` u[or \n timp ce menajera continua cu n`duf.Totul era atât de lipsit de logic`! Dac` Magool Ransome n-ar fi putut intra,n-ar fi [tiut ce se \ntâmplase cu Old-fella, nici de ce nu venise la cin`.

Ceaiul nu fierse mult` vreme, dar Lisa consider` c` vederealichidului \ntr-o can` avea s-o lini[teasc` pe doamna Watson. |ns`[iasupra ei avea acela[i efect. Turn` ceai \n dou` c`ni [i apoi le aduse lamas`. Cum s` anun]e c` era posibil s` aib` un oaspete \n noapteaaceea? {i c` acel oaspete era b`rbatul nepoftit de la Nangardee?

Lisa sorbi din ceai. Dup` un minut, l`s` cana jos [i-[i a[ez` coatelepe mas` [i fa]a \ntre mâini. Se hot`r\ s`-i spun` doamnei Watson \nmaniera caracteristic` lui Tom Watson. S` enun]e pur [i simpluproblema. Era, probabil, unica modalitate.

– Dat fiind faptul c` nu avem o camer` liber`, decât dac` folosimcamera lui Tom, suger` ea, cred c` ar fi bine s` improviz`m un pat aici.Probabil c` vom avea un musafir.

– Te referi la doctorul Anderson? tres`ri doamna Watson– Dumnezeule! Am uitat de doctor! |ngrozitor! Se poate s` nu

piloteze el avionul, a[a a spus domnul Ransome. S-ar putea s` aib` uncopilot. Asta ar \nsemna trei paturi. Avem trei?

66 LUCY WALKER

– |ntrebi dac` Old-fella are trei paturi? Nu mi s-a spus c` ai de]ineceva aici, Lisa. A[a c` nu exist` nici o ocazie pentru „avem“. Oricum,de ce trei? Chiar [i cu un copilot, e pu]in probabil ca doctorul s`ocupe dou` paturi deodat`.

Lisa sorbi din nou din ceai. Ceva \i spunea c` pân` la urm`,lucrurile erau tot ame]ite.

– M` gândeam la domnul Ransome, spuse ea, f`când un efort s`par` non[alant`. Cu greu ne putem a[tepta s` doarm` pe podea… Eibine, cel pu]in dup` tot ce a f`cut.

– Domnul Ransome?! Te referi la b`rbatul acela de la Nangardee?!strig` ea. S` doarm` aici?! Sub acoperi[ul meu… Se opri, \nghi]indgreu. Dac` ar [ti, Old-fella ar muri mai degrab`, decât s` trec` pragulcasei. N-o s` permit` una ca asta.

– Old-fella ar putea fi foarte bolnav \n momentul \n care va fi adus\n pragul casei, \i aminti cu blânde]e Lisa. |n orice caz, nu [tim ce s-arfi putut \ntâmpla cu el, dac` n-ar fi fost b`rbatul acela de la Nangardee.

Indiferent de vrusese s` spun` doamna Watson, nu mai scoase uncuvânt. |[i \mpreun` buzele, ca [i cum [i-ar fi \nghi]it vorbele. Se uit`suspicioas` [i agitat` la Lisa.

Lisa \[i b`u ceaiul f`r` s` se gr`beasc`, urm`rind \n acest timp u[a.|ntr-un fel ira]ional, spera, dorea ca aceasta s` se deschid` [i s` intremiraculos Magool \mpreun` cu bunicul ei.

Lini[tea era \ndelung` [i ap`s`toare, a[a c` dup` câteva minute, seuit` la doamna Watson. Celalt` femeie se oprise din mâncat; \[i ]ineamâinile \n poal`, nemi[cate. Se uita \n cap`tul \ndep`rtat al mesei,acolo unde era preg`tit locul lui Old-fella, ca pentru cin`. Chipul eiera umbrit. |n spatele fa]adei de paznic intransigent [i gelos, doamnaWatson avea inim`.

Pentru prima dat` de când Magool Ransome le d`duse\nfrico[`toarea veste, ea \ns`[i vroia s` se relaxeze. Avusese o zi plin`!F`cuse un drum lung, atât cu gândul, cât [i cu picioarele.

JUDEC~TORUL DE PACE 67

Capitolul 5

|n seara aceea, minutele trecur` greu; la fel [i orele. DoamnaWatson preg`ti de mâncare de parc` ar fi avut un batalion \ntreg deoaspe]i.

– Paturile… \i aminti Lisa. N-ar trebui…?– Nu facem nimic pân` nu vedem cine vine. Dac` Old-fella ajunge

primul, atunci va decide el. Este ferma lui.Lisa se sim]i, nu pentru prima oar`, pus` la punct.– Ei bine, suger` ea, m` l`sa]i, v` rog, s` v` ajut la g`tit? Mi-ar face

mare pl`cere. {i m` pricep. M-a \nv`]at mama. Se opri. DoamnaWatson se uit` lung la ea pe deasupra mesei pe care erau \ntinsemormane de aluat. Lisa spusese din nou ceva nepotrivit. Ca de obicei,menajera era deliberat lipsit` de amabilitate.

Nu, nu era chiar a[a. Se preocupase foarte mult din cauz` c` Old-fella era \n pustietate [i c` p`]ise ceva. {i Lisa era foarte \ngrijorat`. Dartrebuia s` fac` tot ce putea s` ascund` asta. Era evident c` nu \i erapermis s`-i pese de bunicul ei sau s-o men]ioneze pe mama ei.

Orele nop]ii treceau una dup` alta. Afar` nu se auzea nimic, doarp`s`ri ciripind, din când \n când. Lini[tea aproape c` ]ipa, era atât dematerial`.

Tocmai când Lisa se gândea la asta, o v`zu pe doamna Watson\ndreptându-[i ]inuta [i \ntorcând capul ca s` asculte. Se ridic` [i ea [iascult`. |n dep`rtare, se distingea un nou sunet. De fapt, era zgomotulunor copite care veneau din vale.

Nici una dintre ele nu vorbi pân` când zgomotul nu se apropie.Doamna Watson l`s` umerii \n jos dezam`git`, apoi \ncepu s` strâng`nervoas` instrumentele de g`tit, lovindu-le unele de altele, \n semn deprotest. Oricine ar fi fost cel care venea din vale, era evident c` nu erade acord. Mai pu]in obi[nuit` s` recunoasc` zgomotele \n lini[tea dinnord, Lisa [tia c` musafirul n-avea s` fie binevenit.

|ncerc` s`-[i ascund` speran]a c` acel c`l`re] era Magool Ransomecare se \ntorcea la ferm`. Avea s`-i ]in` companie! {i se putea s` aduc`ve[ti noi.

Lisa se duse lâng` u[`. De dragul bunelor maniere, se gândi ea, [inu din alte motive, nu-l putea l`sa s` intre nepoftit a doua oar` \naceea[i noapte. Ajunse la u[` \n acela[i moment \n care Magool veni depe verand`. R`maser` [i se uitar` unul la cel`lalt prin plasa de la u[`.

– Vreo veste? \ntreb` Lisa, \ncercând s` sune impersonal \n timpce-i deschise u[a.

– Da, spuse el scurt [i intr`. Se uit` la fa]a ostil` a doamnei Watson.Situa]ia este la fel ca \nainte. M` tem c` nu-l vor putea aduce \nnoaptea asta la ferm`. {ti]i, nu e tocmai dispus s` vin`. {i cheile sunt\ntunecoase [i \n[el`toare \n p`r]ile acelea.

– Dar se simte bine? insist` cu anxietate Lisa. Te rog, intr` [i ia loc.O s`-]i preg`tesc o sup`…

– Da, e bine, spuse obosit Magool. Se duse lâng` mas` [i-[i pusep`l`ria \n cap`tul cel mai \ndep`rtat, la fel ca mai \nainte.

„Se face comod“, se gândi u[urat` Lisa. „A[a [i trebuie…, luând \nconsiderare…“ Repet` \ntrebarea cu voce tare.

– Dar bunicul se simte bine? De unde [tii, domnule… hm…– Magool, spuse el uitându-se la ea [i zâmbindu-i. Jim, pe scurt.

Am mai men]ionat asta, nu-i a[a? Nu exista nici un „domn“ la Finch'sCreek, \]i aminte[ti?

Doamna Watson se uita când la unul, când la altul, speriat` [isuspicioas`.

JUDEC~TORUL DE PACE 69

– De unde [tii c` se simte bine? repet` Lisa, ne[tiind cum altfel s`-ir`spund`. Ochii ei erau \ntuneca]i, iar fa]a avea aerul acela de neatins,care-i ascundea vulnerabilitatea.

– Sta]ia de emisie-recep]ie, copil`. Credeam c` am men]ionat maidevreme ultimele descoperiri ale [tiin]ei. Nu?

– Vrei s` spui c` ai putut contacta pe cineva de sus, de pe deal, deaici, din vale?

Ne\nduplecat`, Doamna Watson asculta; \n adâncul sufletului, \[idorea s` afle ve[tile. |ns` nu putea trece peste faptul c` cei doi secuno[teau dinainte, de altundeva.

Magool st`tea pe acela[i scaun ca mai devreme. Scoase dinbuzunarul de la [old o cutiu]` dreptunghiular` pe care o a[ez` pemas`.

– Aici este, spuse el. |ncearc`-l [i tu, Lisa… O privi [i, de data asta,ea v`zu \n ochii lui adev`rata oboseal`, ca un nor greoi. Mi-ar facepl`cere cana aceea de ceai, ad`ug` el. Am visat, sau chiar ai pomenitde a[a ceva?

Lisa avu remu[c`ri, \ns` \ndr`zni s` nu le arate. De-abia se st`pâneas` nu ia sta]ia de emisie-recep]ie [i s` \ncerce s` afle de una singur`ceva. |n schimb, se duse lâng` foc [i lu` ceainicul.

Doamna Watson se mut` \n cap`tul mesei [i r`mase s`-l priveasc`pe oaspetele nepoftit care st`tea jos. Magool vru s` se ridice, dar ea \lopri.

– Po]i s` stai \n continuare. Eu prefer s` stau \n picioare. Vreau s`[tiu ce nout`]i ai adus.

– V-am spus, doamn` Watson, \ncepu Magool cu blânde]e. Totul ela fel ca \nainte. Old-fella se odihne[te la cheile de lâng` tab`ra a patra.Jabberdee [i tovar`[ii lui sunt acolo [i au grij` de el. Nu putea fi pemâini mai bune. Nu au raportat nimic serios, \n afara \nc`p`]ân`rii luiOld-fella. Sau poate fi…? Se opri, l`sând \ntrebarea \n aer.

|n \nc`pere se f`cu brusc lini[te.Se putea oare ca el s`-l cunoasc` pe Old-fella chiar mai bine decât

Jabberdee? Lisa turn` ceai \n c`ni [i le aduse pe mas`. Doamna Watsonse mi[c` \n sfâr[it [i aduse o tav` cu biscui]i fierbin]i.

70 LUCY WALKER

– Sau poate fi ce? \ntreb` ea plictisit`. Ce vroiai s` spui? Nu mai erafurioas`, nici neprimitoare.

Lisa ghici cuvintele nespuse dintre cei doi. Un cal b`trân de curser`mâne \n joc, st`pân [i legiuitor al ]arcului s`u; apoi, \ntr-o zi, sose[teun fermier [i anun]`: „Arm`sarul cel b`trân s-a pr`bu[it la p`mânt!“.

|n astfel de cazuri, proprietarul fermei \[i scoate \ncet arma [i se\ndreapt` cu trist` deliberare spre ]arc.

Singurul zgomot din buc`t`rie era mocnitul c`rbunilor din sob`.Câteva minute, nici unul dintre ei nu se uit` la ceilal]i. DoamnaWatson st`tea pe scaunul ei, \n capul mesei.

– Beau [i eu o can` de ceai, mul]umesc, Lisa, spuse ea. Toat`vr`jm`[ia, furia [i antipatia din vocea ei disp`ruser`. Avea un ton sec`tuit.

Magool \[i lu` cana de ceai.– A[a c`, vede]i? spuse el cu gravitate. Pân` când nu-l consult` un

doctor, nu putem [ti sigur. |ntre timp, cel mai bine e s` fim preg`ti]i.S` nu uit`m, \ns`, c` e foarte posibil ca Old-fella s` nu fie decâtextenuat. Se odihne[te \n felul lui. {i, ca de obicei, respinge oriceinterven]ie. Magool \[i schimb` privirea de la chipul t`cut al Lisei ladoamna Watson. Pur [i simplu nu putem risca, nu-i a[a? Pân` când nedovede[te c` nu e a[a, trebuie s`-l trat`m ca pe o persoan`accidentat`. Dac` totul e \n regul`, Old-fella nu va pierde timpul.Biscui]ii ace[tia sunt cei mai delicio[i pe care i-am gustat vreodat`,doamn` Watson. Va trebui s` recomand re]eta lor la Nangardee.Bine\n]eles, dac` sunte]i amabil` s` mi-o da]i.

Menajera nu r`spunse. Era posibil s` nu fi auzit ultimele luicuvinte. Ochii ei erau pironi]i asupra cutiei de pe mas`. Mu[cânddintr-un biscuit, Lisa ar`ta de asemenea ca [i cum aceasta ar fi fostsâmburele anxiet`]ii lor. Obiectul acela [tia toate secretele \n leg`tur`cu se petrecea pe deal. Putea auzi totul, indiferent de distan]`. Magoollu` cutia \n mân` [i-i d`du drumul.

– Vre]i s` auzi]i cum fac leg`tura, doamn` Watson? \ntreb` el.Ea aproape c`-i r`spunse: „Nu. Ultimele descoperiri ale [tiin]ei nu

sunt pentru oamenii din Pardalote. Old-fella nici n-ar vrea s` aud` dea[a ceva.“

Magool v`zu dilema ei [i \n]elese. A[tept` \n t`cere. Lisa vorbi \nnumele ei:

JUDEC~TORUL DE PACE 71

– Te rog, Magool. Da, am vrea s` faci asta. Am putea afla ceva nou.Poate chiar ve[ti bune…

– Aici NS215. PS219?– Da, sunt eu, Nellie, rosti Magool \n cutiu]`. Ferma s-a \nchis pe

timpul nop]ii?– Da. Am r`mas doar eu. Sunt pe recep]ie pân` la ora 1. Am f`cut

un tablou de sarcini, astfel ca cineva s` fie \n permanen]` la sta]ia radio.– Bravo. Ai mai auzit ceva de la tab`ra de pe deal, de când am

telefonat ultima oar`?– Nu. N-a sunat decât Imelda s` se asigure c` liniile telefonice sunt

deschise.Concentrat` asupra cutiu]ei metalice, Lisa se sperie la auzul

numelui Imeldei. |n realitate, sim]i un junghi. Mai v`zuse \nainte cumse utilizau sta]iile de emisie-recep]ie. Le foloseau [oferii de taxi ca s`contacteze baza, sau la inginerii constructori care d`deau instruc]iunioamenilor afla]i pe schele. Dar nu visase vreodat` la un obiect atât demic, ca sta]ia de emisie-recep]ie de m`rimea unui buzunar din mânalui Magool. De fapt, cel mai ciudat era c` acea cutie minuscul` puteaavea un efect atât de bine conturat asupra ei, din simplul motiv c` dinel r`sunase numele „Imelda“.

– Da! spunea Magool. A[ fi sunat-o eu \nsumi pe Imelda, dar deaici nu pot stabili o leg`tur` clar` dincolo de deal. Sper s` nu sesupere prea r`u dac` a[teapt` câteva ore. Dac` te sun` din nou,mul]ume[te-i c`-mi ]ine locul. {i Nellie? Nu uita s`-i transmi]i toat`dragostea mea, da? Va [ti ea ce vreau s` spun. E o parol`.

– N-o s` se supere c`-]i ]ine locul, r`spunse vocea din cutiu]`. Arface orice pentru tine, [efule, dar`mite s`-[i rateze micul dejun laferm`, mâine diminea]`. Imelda este o cerceta[` foarte bun`, dac`lu`m tot \n considerare. Terminat.

– Venind din partea ta, Nellie, este vorba de un duh a nop]ii. Deacord, este o bun` cerceta[`. Va ]ine totul sub supraveghere. Terminatpentru acum. Noapte bun`.

– Terminat. Noapte bun`, [efule.Doamna Watson r`m`sese \ncremenit`; ochii ei nu p`r`siser` nici

o clip` radioul. Se uita ca [i cum v`zuse pentru prima oar` AuroraBoreal` [i trebuia s` recunoasc` existen]a unui asemenea fenomen.

72 LUCY WALKER

– Trebuie s` preg`tim un pat…, spuse Lisa.Doamna Watson scutur` din cap [i reveni \n regatul buc`t`riei de

la Pardalote.– Da, desigur. Vocea ei era monoton`, ca [i cum ar fi cedat, f`r` ca

totu[i s` \n]eleag` de ce. Canapeaua aceea de acolo. Se poate montaca pat. Acum, n-o s` avem nevoie de altele…

Lisa vru s` sugereze camera lui Tom. O canapea \n buc`t`ria-sufragerie i se p`rea prea pu]in ospitalier pentru un vecin care lef`cuse un bine. Dar nu avea curajul s` ia o astfel de decizie.

|ntr-un mod misterios, Magool sim]i problema. Strânse sta]ia deemisie-recep]ie [i se uit` la Lisa. Avea caracteristicul s`u zâmbetironic.

– Mi-ar pl`cea s` dorm pe canapea, spuse el. Mai ales pe una dintr-ocamer` luminat` de foc. Mi s-a spus c` valoreaz` foarte mult \nmagazinele coloniale de antichit`]i. Voi avea pl`cuta senza]ie de adormi pe o comoar`.

Doamna Watson nu [tiu cum s` ia vorbele lui. Dintr-o dat`, Lisei \ip`ru r`u pentru ea. Prezen]a lui Magool Ransome la Pardalote o sfâ[iane\ndur`tor pe doamna Watson \n dou` persoane. Una care era \nsecret u[urat` c` vecinul cu mintea \ntreag` [i cu ultima descoprire a[tiin]ei avea grij` de Old-fella. Cealalt` \l respingea pe intrus pentru c`era cine era: du[manul de dincolo de deal.

Dup` o jum`tate de or`, Lisa preg`ti canapeaua, \i ar`t` lui Magoolunde era du[ul, \i d`du o pijama de-a lui Tom [i-i oferi \nc` o can` deceai. F`cu toate astea cu delicate]e, \ncercând s` nu aduc` un afrontpreten]iilor doamnei Watson la suzeranitatea asupra fermeib`trânului.

|[i spuser` rapid [i formal „noapte bun`“. Doamna Watson se\nchisese deja \n cochilia ei. Magool ar`ta de parc` abia putea ascundeiritantul fapt c` \i f`cea pl`cere s` se amuze pe seama Lisei.

Exista, totu[i, o compensare. Lisa decise c` Magool nu putea s`arate a[a – s` etaleze o \ntreag` serie de bune maniere [i \n acela[itimp s` fie atât de aproape de a o tachina – dac` n-ar fi fost sigur c`b`trânul se sim]ea bine. Nu putea fi atât de lipsit de suflet.

JUDEC~TORUL DE PACE 73

***

Diminea]a, toat` lumea din vale ar`ta schimbat`.Magool se trezise primul, f`cuse du[ [i preg`tise ceai pentru to]i,

inclusiv pentru doamna Watson. Aflase deja prin sta]ia radio c` \laduceau pe Old-fella. Aveau s` soseasc` \n aproximativ 2 ore. Nuintrevenise nici o schimbare.

– Doamn` Watson, ajutorul meu de la tab`r` a preluat ini]iativa [ia chemat Ambulan]a Aerian`, anun]` Magool \n timp ce serveau ceaiul.V` pute]i preg`ti pentru o invazie \n mijlocul dimine]ii?

Doamna Watson se ridic` de la mas` [i cercet` stadiul \n care seg`sea flac`ra din sob`.

– Da, atât timp cât nu vor demola casa, spuse ea aproape f`r`bun`voin]`, apoi se \ntoarse cu spatele. Pentru ea, absen]a unor ve[tiproaste despre Old-fella \nsemna ve[ti bune. Din comportamentul eireie[ea credin]a c` cei de la Nangardee aveau s` soseasc` [i s` plececât de repede cu putin]`. Avea s` se \ngrijeasc` personal s` fie a[a.

Lisa \ncerca s` fie vesel`.– Ce bine c` a]i g`tit asear`, doamn` Watson. Vreau s` spun…

pr`jiturile [i biscui]ii. {i supa. Or s` le plac` la nebunie. Mai ales luiTom. Sunt convins` c` Tom trebuie s` fi auzit ceva [i c` va veni acas`.Am un presentiment…

– Cum s` fi auzit ve[tile? \ntreb` doamna Watson. Nu are o sta]iede emisie-recep]ie ca aceea pe care domnul Ransome a fost atât dener`bd`tor s` ne-o arate asear`. Old-fella n-ar permite…

– Sesizez o not` de triumf? \ntreb` Magool, tachinând-o cublânde]e pe menajer`. F`r` \ndoial`, ca to]ii supraveghetorii de seam`,Tom \[i vede de treaba lui, la \nsemnat. Nu cred s`-l preocupe\ntoarcerile acas` \n importanta perioad` a \nsemnatului. Mai \ntâipriorit`]ile, nu?

– |n majoritatea timpului, ai dreptate, domnule Ransome, spuset`ios doamna Watson. Pe Tom \l preocup` orice accident care-limplic` pe Old-fella. Este treaba lui. |n afar` de asta…, repet` ea

74 LUCY WALKER

inten]ionat, \n momentul acesta mai avem un musafir. Lisa. Astaschimb` lucrurile, nu? Tom este de acord cu Lisa. A dus-o la oplimbare c`lare. Po]i vedea [i tu c` ea sper` s` fi auzit ve[tile [i s` se\ntoarc` acas`. Tom nu se ocup` numai de vite, \nsemn`ri [i vânz`ri.Te asigur, domnule Ransome.

Ochii Lisei se m`riser`, apoi deveniser` din nou reci [i de neatins.Era aceea[i expresie de a[teptare care \ngrijorase [i \n acela[i timpvr`jise pe toat` lumea la Finch's Creek. Lisa st`tea ca \mpietrit`;\ntr-un fel foarte delicat, [i fa]a ei era la fel de \mpietrit`. Magool oprivi gânditor.

– Deci Tom, supraveghetorul, \ncepu el \n [opat`, are pe cineva lainim`? asta vre]i s`-mi spune]i, doamn` Watson?

Lisa nu vorbi. Se gândi c` [i Magool Ransome avea pe cineva lainim`. Erau chit, dac` ajutorul lui de tab`r`, c`ruia i se adresase lafeminin, fusese gata s` r`mân` pe deal jum`tate din ziua care trecuse[i majoritatea nop]ii ca s`-l ajute. Acea „ea“ trebuia s` fie Imelda. Nuf`cea decât s`-[i continue rolul pe care-l \ncepuse când \l luase peMagool de la Finch's Creek. Din cauza Imeldei, Magool \ncetase s` maifie un pacient [i plecase. Nici m`car nu-[i luase r`mas-bun…

Magool puse cana pe mas` [i \ncepu s` caute \n buzunar tutunul[i foi]a pentru ]ig`ri.

– De ce e[ti atât de t`cut`, Lisa? \ntreb` el [optit.– Am fost t`cut`? |[i ridic` perplex` privirea.– Cam a[a ceva. Nu erai cu noi. Visai la tropote de copite venind

din vale… la Tom \ntorcându-se de la \nsemnat?– Ah, da, se poate. Lisa nu gândea foarte limpede. Se \ntreb` la ce

se gândise \n realitate. Ceva \n leg`tur` cu Tom care auzise ve[tile.Imelda. Oamenii din Finch's Creek care se ajutau unii pe ceilal]i.Cineva care plecase pur [i simplu. Cineva pe nume Imelda. Ochii Liseifur` \nce]o[a]i de viziuni imaginare ale reputatei frumuse]i a Imeldei.Cineva spusese c` era r`pitoare.

Dar, desigur, nu-i putea spune asta lui Magool. Gândurile eraulucruri foarte intime, chiar [i atunci când erau \ncurcate. A[a c` Lisaclipi [i-l privi \n ochii cenu[ii.

JUDEC~TORUL DE PACE 75

Doamna Watson veni la mas` [i lu` ceainicul. Se uit` cu aten]ie lacei doi. {i ea se gândea la ceva.

„Asta ca s`-i \n[tiin]ez c` Tom se gânde[te foarte mult la Lisa. Cucât vine mai repede, cu atât mai bine. Dac` a[ avea o cutie din aceea,a[ lua leg`tura cu McPhee. L-ar anun]a pe Tom ce se \ntâmpl` aici.B`rbatul acela de la Nangardee st` chiar pe scaunul lui Tom! Lisa \lface s` se simt` binevenit! Ar fi trebuit s`-i spun` s` se a[eze pe altscaun. Porc`rii sau nu, am s`-i spun lui Old-fella s` cumpere unradio…“ Gândurile ei se \ntrerupser`. „Ah! Dar dac` este cu adev`ratbolnav?! Ce s-ar \ntâmpla atunci?“

Fa]a ei ar`ta obosit`, ca [i cum n-ar fi dormit bine. Nu era nimenis`-i vad` expresia, doar fl`c`rile din sob`. St`tea cu spatele la ceidoi.

– Ei bine, m` scuza]i. Doamn` Watson? Lisa? Hot`rându-se rapid,Magool se ridic` [i-[i recuper` p`l`ria. Sunt multe de f`cut \n vale. Pots` le spun s` sting` semnalele luminoase. F`cu o pauz` de o frac]iunede secund`. V` mul]umesc pentru g`zduire.Se \ndrept` spre u[` f`r`s` se uite \napoi, o deschise, \[i aranj` p`l`ria pe cap [i ie[i.

„Pleac` din nou!“, se gândi Lisa. Oare de ce o interesa?Ascult` cum cizmele lovir` veranda, apoi urm` o bufnitur`, când

s`ri pe c`rarea pietruit`. Pleca din nou!Lisa se ridic` de la mas`. Erau multe de f`cut. Nu trebuia s`

leneveasc`, s` viseze cu ochii deschi[i! A[ternuturile trebuia strânse depe canapea, iar camera cur`]it`. Totul trebuia s` fie pus la punctpentru sosirea lui Old-fella. Se \ndoia c` el avea s` observe.

{i pentru Tom, dac` primise ve[tile. |ntr-un cuvânt, un c`min curat[i primitor era un lucru bun. I se spusese c` to]i b`rba]ii eraurecunosc`tori pentru o primire cum se cuvenea, vesel`, dac` toatelucrurile care trebuiau f`cute erau f`cute.

Apoi, era Imelda, desigur, dac` venea [i ea. Presupunând asta…Nici o Imelda n-avea s` g`seasc` la ferma Pardalote vreun fir de praf,sau vreun lucru nelalocul lui!

De ce-[i f`cea griji pentru Imelda?! Era probabil la mile dep`rtare!El plecase din nou! Pur [i simplu.

76 LUCY WALKER

***

La 11:30, lini[tea v`ii fu tulburat` din nou. Un fermier str`in seapropie – un om de la Nangardee.

– Ceilal]i oameni \l aduc imediat pe Old-fella. Unde este [eful?– Te referi la b`rbatul acela de la Nangardee? \ntreb` cu r`ceal`

doamna Watson. Este…– Cum se simte bunicul? \ntreb` \n grab` Lisa. V` rog, domnule…

hm…– Bob, domni[oar`. Oarecum, b`trânul e destul de bine. Are

acela[i temperament autoritar. Nu merge. Nici m`car un pas. S-arputea s` nu fie decât pur` \nc`p`]ânare. De ce? Ei bine, nu vrea s` nespun`. Pur [i simplu nu se ridic` \n picioare s` mearg`.

– Foarte frumos din partea dumneavoastr` c` a]i venit s` neanun]a]i, spuse Lisa. Nu poate fi prea grav, nu? Prea bolnav, vreau s`spun.

– Ei bine, a[a se comport`, \n]elege]i ce vreau s` spun. E un semnbun c` protesteaz` vehement [i \njur` de mama focului când \l punems` se a[eze \n pozi]iile cele mai bune ca s` poat` fi transportat princhei. Demonstreaz` c`, oricum, nu e pe moarte. Cu siguran]`.

– |mi iau p`l`ria [i vin [i eu, spuse doamna Watson.– Exact asta nu pute]i face, cucoan`, spuse fermierul. |mi cer scuze

c` dau ordine la dumneavoastr` acas`. Dar trebuie s`-l aducem singuriaici, altfel ceilal]i or s` ajung` \naintea noastr` la Nangardee. Având \nvedere c` presupun c` vom trece mai \ntâi pe aici. S-ar isca dispute, arinterveni oarecare pumni. Dac` m` \ntreba]i pe mine, prea mul]i secred [efi. Am venit doar ca s` v` spun c` Old-fella Lindsay e pe drum.Dac` vine [eful Ransome, sunte]i bune s`-i spune]i c` totul e \n regul`?

Se uit` la Lisa. Pielea lui bronzat` p`rea aspr`, \ns` \n ochii luilic`rea un zâmbet mali]ios.

– Fiind nepoata lui Old-fella, \i vei spune tu lui Magool, da? Sigur?Nu vreau s` m` fac` buc`]i, cum poate, dac` vrea. Magool este foartedeosebit. {i \n multe alte feluri, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.

JUDEC~TORUL DE PACE 77

– Da, sigur c` am s`-l anun], spuse Lisa, zâmbind pentru primaoar` \n diminea]a aceea. Aici, totul este preg`tit. Magool are o sta]ie deemisie-recep]ie; poate reu[i]i s`-l contacta]i a[a…

– {i s` recepteze mesajul Domni[oara-{ef`, de la Nanagardee?! S`\mpr`[tie praful cu limuzina aceea a ei? Ar \nsemna s` fie [i mai mul]i [efi.Nu c` n-ar veni oricum aici, suficient de repede. A[a e ea. Trebuie s` fieprima la locul faptei. Ei bine, de data asta am \nvins-o. Pe deplin [i cinstit.

Lisa nu prea \n]elese ce vrusese s` spun` cu ultimele cuvinte –aproape c` asista la o \ntrecere. |ntr-o clipit`, fermierul \nc`lec` [i disp`ru.

– Cum s`-i d`m mesajul lui Magool? se \ntreb` neajutorat` Lisa.– Foarte bine dac` nu putem, spuse scurt doamna Watson. Eu am

s`-l \ngrijesc pe Old-fella pân` când vine doctorul. Nu e prima dat`când ]in locul unei asistente medicale la ferm`. Nu mai avem nevoiede oamenii aceia de la Nangardee.

– Oh… dar… protest` Lisa. Au fost foarte amabili. Mai alesb`rbatul acesta [i cei care-l aduc pe bunicul. Ce ne-am fi f`cut f`r` ei?Oh… Se \ntrerupse pentru c` menajera intrase \n`untru \n timp ce eacontinua s` vorbeasc`. „Dac` a[ putea s` m` \ntâlnesc cu bunicul!“ \[ispuse ea. „De ce nu? Chiar [i pe jos… doar c` a[ sup`ra pe toat`lumea. Mai ales pe doamna Watson.“

Ce situa]ie ridicol`!Se uit` \n josul v`ii [i-[i uit` imediat iritarea. |ntre capetele celor

doi pere]i din fundul v`ii, o pat` m`runt` devenea mai mare cu fiecaresecund`. Lumina prinse aripile sale, acolo sus, [i ceva str`luciasemenea unei oglinzi. |n lumina soarelui se sc`lda un avion.

Dedesubt, \n largul v`ii, se apropia un nor de praf. Venea un altc`l`re], de data aceasta dinspre nord. Trebuia s` fie Magool. Cu aceasta]ie de emisie-recep]ie, aflase probabil c` doctorul trebuia s` soseasc`.

Dintr-o dat`, totul era \n ordine. Old-fella era \n drum spre cas`,unde-l a[tepta, dup` cum spusese Magool, bun`tatea lor iubitoare;Ambulan]a Aerian` sosea [i ea. La fel [i Magool. Pân` la urm`, totulmergea bine \n lumea aceea stranie.

Lisa vru s` fug` s`-i dea de [tire doamnei Watson. Apoi se opri [ise uit`, c`ci \i atrase aten]ia o mi[care \n col]ul opus al v`ii. Din

78 LUCY WALKER

direc]ia aceea venise cu bunicul ei de la Finch's Creek. Se apropia \nc`un nor de praf. Fiind un nor mare [i deplasându-se repede, nu puteafi un alt c`l`re]. Era o ma[in`!

Ajutorul-rival al fermierului de la Nangardee? |nc` unul din cei„prea mul]i [efi“? Sau poate buna-cerceta[` ridicând praful cu limuzinaei de vedet`?

Din clip` \n clip`, cl`re]ul din nord [i ma[ina din sud aveau s` se\ntâlneasc` pe c`rarea pietruit` din curtea fermei.

Lisa nu putu suporta s` vad`. Intr`. Mai degrab` ar fi trecut printr-uncutremur, decât s` vad` cum Magool Ransome o s`rut` pe Imelda.

|n scurt timp, Ambulan]a Aerian` ateriz`.Lisa se duse la toalet` [i \ncepu s`-[i aranjeze p`rul [i fa]a, f`r`

s`-[i dea prea bine seama ce f`cea, sau de ce. |[i l`s` mânile pe mas`[i se privi \n oglind`.

„Nu fac asta pentru mine. Nici pentru doctorul Anderson. Nu-[i vaaminti c` m-a v`zut la Finch's Creek. Nu e nici pentru bunicul meu. Eln-o s` observe inten]ionat. Cu siguran]`, nu pentru Magool Ransome,e de la sine \n]eles. Dar Imelda… dac` este ea?“ Ei bine, Marjory Deanspusese c` era frumoas`. Confruntarea a dou` fete era \ntotdeunadur`, chiar dac` ambele \ncercau s` mascheze asta. Desigur, ea nuputea câ[tiga un duel al \nf`]i[`rii. Nu-[i dorea decât s` treac` descrutin f`r` s` se simt` stânjenit`. S` fie m`car considerat` concurent`!Nu s` se simt` m`runt`! La naiba! Ce importan]` avea, oricum?!

Lisa \[i piept`n` p`rul [i-[i examin` machiajul natural. Nu eranimic evident. Ar fi fost o gre[eal` fatal`. Toat` lumea s-ar fi \ntrebatde ce. |[i schimb` tricoul, dar nu [i pantalonii scur]i [i \n loculpapucilor, \nc`l]` sandalele.

Se sim]ea mai bine. Era preg`tit` pentru \nfruntarea cu Imelda.Se \ntoarse \n buc`t`rie. Doamna Watson agita deja focul [i

reumplea ceainicul.– Afar` sunt atât de mul]i oameni! spuse Lisa. A sosit o ma[in`. {i

cred c` [i Magool Ransome, pe calul s`u. A]i auzit când a aterizatavionul? S` m` duc s` v`d?

T`cere. Lisei \i pieri pu]in din elan.

JUDEC~TORUL DE PACE 79

– Atunci, s` scot c`ni [i farfurii? {i câteva din pr`jiturile [i biscui]iipe care i-a]i f`cut ieri? \ncerc` ea din nou.

– Da, f` asta. Nu atinge pr`jiturile pe care le-am pus pe farfuriaalbastr` special pentru Old-fella.

– A]i f`cut unele speciale? Oh, m` bucur atât de mult. Va aveanevoie s` se simt` ca acas`.

– |l aduc acum din vest. Jum`tate din tribul zonei e cu el. E ciudat c`to]i ace[ti oameni au reu[it s` ajung` \n acela[i timp. E ceva straniu \n asta.

– Nu e straniu. Poate c`… e sta]ia aceea radio. Magool Ransomeeste un bun organizator, nu-i a[a?

Doamna Watson se \ntoarse [i o privi cu r`ceal`.– Nu men]iona numele `sta \n prezen]a bunicului t`u, o sf`tui ea.

O s`-l \nfurii.– Dar… \ncepu ea nedumerit`. V` trebui s` afle, nu? Bunicul va

trebui s` afle cum a fost salvat. Magool a fost cu adev`rat minunat. Af`cut atât de multe…

– Nu [tii ce vorbe[ti, Lisa! Nimeni de la Nangardee n-a f`cutvreodat` ceva, dac` n-a avut un motiv. Ceva de câ[tigat din asta.Ransome \ncearc` de mult s` se amestece \n afacerile Pardalote. Puneceva la cale, \n folosul s`u propriu. Sunt sigur` de asta. Desigur, Old-fella nu spune nimic. Dar a[a procedeaz` el \n orice privin]`.

– Dar…– Nu m` contrazice, Lisa. {i nu-mi pune \ntreb`ri. F` doar ce-]i

spun. Dac` vrei s` vorbe[ti cu cineva, ar fi bine s` fie Tom. Tom estesupraveghetorul [i [tie cum e cel mai bine pentru Pardalote. Zileleastea, Old-fella nu mai e atât de sigur pe el. Tom e demn de \ncredere.Trebuie s` te bazezi pe el, Lisa.

Lisa fu atât de surprins`, \ncât nu [tiu ce s` r`spund`. Se f`culini[te, nu se auzi decât zgomotul pe care-l f`cu \n clipa când a[ez` ocan` pe farfuria ei.

Ridic` brusc capul. De afar` se auzir` mai multe voci. Trebuia s` fieo adev`rat` delega]ie de oameni ai stepei!

– Au sosit, spuse Lisa, uitându-se plin` de speran]` la doamnaWatson. Ar fi dat orice s` fug` afar` [i s`-[i \ntâmpine bunicul. Cumva,[tia c` un asemenea gest i-ar fi displ`cut menajerei.

80 LUCY WALKER

– V` rog, doamn` Watson, putem ie[i pe verand`? El o s` nea[tepte… cel pu]in pe dumneavoastr`, sunt sigur`. A[teapt` cuner`bdare s` bea ceaiul special preg`tit de dumneavoastr`. {i acelepr`jituri.

Doamna Watson \[i scoase [or]ul. Lisa observ` cât de frumos erapiept`nat` menajera \n diminea]a aceea. Nici m`car o [uvi]` nelaloculei. Nu se rujase, dar \[i d`duse cu pu]in` pudr`.

„|ntr-adev`r, vrea s`-i fac` bunicului o primire c`lduroas`. Nu maipare atât de dur`. |n ciuda aparen]elor, are totu[i inim`.“

– Ai grij` ca ceaiul s` fiarb` \n continuare, spuse doamna Watson.{i uit`-te la biscui]ii din cuptor. Am f`cut o serie nou`… Se \ndrept`spre u[` \n timp ce vorbea, a[a c` nici ea, nici Lisa nu auzir` pa[ii. |ndreptul u[ii se z`rir` umbrele a dou` siluete.

Mai politicos decât ziua trecut`, Magool b`tu la u[`. Apoi, odeschise neinvitat. Se d`du la o parte, l`sând s` intre persoana care-l\nso]ea.

– Putem intra? \ntreb` el. Nici Lisa, nici menajera nu-i r`spunser`,fiind absorbite pe de-a-ntregul de femeia care-l \nso]ea.

Lisa se str`duia din greu s` nu fac` ochii mari. Maniera ei de a-[iascunde surprinderea era ca fa]a ei s` devin` ca de piatr`, asemeneaunui tablou. Era pierdut`… se gândea. Ochii ei alba[tri ca mareaerau lumino[i [i \ntreb`tori [i totu[i nu spuneau nimic… \ntrebaudoar.

– Domni[oara Imelda Bannister, spuse Magool. Doamna Watson,menajera de la Pardalote, Imelda. Iar aceast` fat` t`cut` de la mas`este domni[oara Lisa…

– Nu-mi spune, \l \ntrerupse Imelda. Las`-m` s` m` gândesc…!A[a cum spusese Marjory Dean, era r`pitor de frumoas`, \ntr-un

stil potrivit stepei. Purta o c`ma[` superb` simpl`, dar croit` perfect,de culoarea nisipului [i pantaloni kaki. Pe p`rul castaniu [i str`lucitorst`tea o p`l`rie de cowboy \ntr-o versiune modern`. Avea fa]a oval`,de un bronz sidefat, [i luminat` datorit` zâmbetului profesional. Ochiiei erau ame]itori, de culoarea alunei.

Inima Lisei se opri. De ce se deranjase s`-[i fac` piept`n`tura aceea[i s`-[i aplice modestul machiaj?

JUDEC~TORUL DE PACE 81

– Nu-mi spune, Jim…, \l implor` din nou Imelda, f`când un gestdin mân`. Este…? Las`-m` s` v`d. Ce-au spus despre ea? O s`-miamintesc \ndat`.

Lisa st`tea pur [i simplu [i se uita.– Draga mea fat`, spuse Imelda, ca [i cum ar fi consolat un copil.

La ce Dumnezeu te ui]i? Nu sunt o fantasm`, s` [tii. E[ti destul deinteresat` de mine, nu-i a[a?

Doamna Watson ie[i dispre]uitoare pe verand`. Era evident c` nuaproba compania. Se dusese s`-l \ntâmpine de una singur` pe b`trân.Nepoata lui nu era dorit` \n momentul acela.

– |mi pare r`u, spuse Lisa. O frac]iune de secund`, ochii ei p`rur`pierdu]i. |n afara lui Magool, care deschisese u[a pentru doamnaWatson, nu p`rea s` deranjeze pe nimeni faptul c` menajera plecasef`r` s` le spun` ceva musafirilor.

Imelda se a[ez` la mas` cu familiaritate, dar totu[i gra]ios. Sesim]ea ca acas`. Lisa a[tepta ca Magool s` spun` sau s` fac` ceva.

– Ei bine, iat`-ne, Lisa, spuse el, aproape prea familiar ca s` fieadev`rat. Ai cunoscut-o pe Imelda, nu? Imelda Bannister? A venit laspital la Finch's Creek [i le-a cunoscut pe toate asistentele…

– Nu, spuse \ncet Lisa. Trebuie s` fi fost plecat`.Frumoasele sprâncene ale Imeldei se ridicar`.Plecat`? \ntreb` ea ne\ncrez`toare. Unde te-ai fi putut duce, la

Finch's Creek?La plimbare, a[ \ndr`zni s` spun, suger` Magool, privind-o pe Lisa

cu acel zâmbet amuzat. Ea este Lisa de la Pardalote, Imelda – dac` asta\ncercai s`-]i aduci aminte. Este foarte pasionat` de plimb`ri. Nu seafl` la ferm` decât de foarte pu]in timp, dar sunt convins c` deja s-aplimbat \n estul, sudul, nordul v`ii, ca [i \n vest…

Subliniase cuvântul „vest“, iar Lisa sesizase. Dar nu avea de undes` [tie… sau era posibil?

Ochii ei lansar` \ntrebarea, \ns` el era ocupat s` caute tutunul [ifoi]a pentru ]ig`ri. Nu se mai uita nici la subiectul remarcelor salebatjocoritoare, nici la Imelda.

Privirea Lisei reveni asupra Imeldei. Musafira luase lene[` unbiscuit de pe farfurie [i-l ron]`ia.

82 LUCY WALKER

„Aceasta este buc`t`ria doamnei Watson“, ar fi vrut Lisa s`-i spun`.„Ai grij` cum te por]i!“

– Cerule! exclam` Imelda \ntre dou` \nghi]ituri. De ce trebuie s`te ui]i \n felul `sta?! Sunt doar un musafir obi[nuit, [tii? |ntotdeauna epl`cut s` vizitezi [i alte ferme izolate. Nu-i a[a, Jim, dragule? Se uit` \nsus, la Jim, \ntr-un fel foarte prietenos. Are un mulaj pe fa]`, sau ceva\n genul `sta, Jim? |i e greu s` vorbeasc`? E destul de dr`gu]`, [tii?

Lisa avea \nf`]i[area aceea a unui tablou, dar nu-[i d`dea seama.Ridicându-[i capul de la ritualul de r`sucire a ]ig`rii, Magool o observ`cu interes.

– Nu este un mulaj, r`spunse Lisa \n locul lui, cu destul` blânde]e.Câteodat`, râd. {i am [i plâns uneori… destul de mult. Presupun c`atunci mu[chii mei trebuie s` fi lucrat.

– Bravo ]ie, râse Imelda. Se \ntoarse spre Magool. Mi-am amintit!spuse ea \ncântat`. Acum [tiu. Aceasta e fata pe care n-a venit nimenis-o ia de la Finch's Creek. Cerule!

Magool umezi foi]a de ]igar`, trecând-o \ncet prin dreptul buzelor.Se uit` la Lisa [i zâmbi cu adev`rat, aproape ca un conspirator. Doarc` nu putea fi.

Un zâmbet glacial, abia z`rit, ap`ru drept r`spuns.Evident, pân` la urm`, cineva a venit dup` ea, spuse el. Lisa, doar

n-ai f`cut din \ntâmplare o plimbare pân` aici, nu? {tiu c` te pricepi laescalad`ri…

B`rbia Lisei se ridic` scurt. Mândria ei, deja r`nit` de cuvinteleImeldei, \i veni cu promptitudine \n ajutor.

N-am f`cut nici o plimbare, domnule Ransome, spuse ea cugravitate, cu acee[i expresie ca de piatr`. Bunicul a venit s` m` ia dela Finch's Creek. |ntotdeauna am fost sigur` c` o s` fac` asta… cândva [ti exact unde m` aflu.

Dumnezeule, Jim! exclam` Imelda. Sun` ca un text dintr-o carte,sau ceva de genul `sta!

Ochii Lisei se \ntoarser` asupra Imeldei. Cât de perfect era\mbr`cat`, chiar [i pentru regiunea aceea de step`! Hainele erau maimult decât potrivite. Fa]a ei avea un bronz str`lucitor, iar culoarea dinobrajii ei era natural`. P`rul care se z`rea sub p`l`ria modern` era de

JUDEC~TORUL DE PACE 83

un castaniu-ro[cat str`lucitor. Nu tocmai natural. Dar toat` lumeaf`cea câte ceva ca s` aib` p`rul str`lucitor. Lisa \i iert` Imeldei acelartificiu, dar nu [i vorbele „fata pe care n-a venit nimeni s-o ia“. Or`niser` profund.

Imelda se uit` din nou la Lisa cu un soi de curiozitate amuzat`.Râse.

– Chiar pare de pe alt` lume, Jim. Destul de naiv`, dar dulce. Nucumva a venit de la vreun orfelinat?

– A[a e, Lisa? \ntreb` el, cu acela[i zâmbet. Lisa crezu, sau vis`, c`\n el era promisiunea unui ajutor. Totu[i…?

Ei bine! Oricum, era un vis frumos.Cl`tin` din cap atât de u[or, \ncât numai Magool Ransome observ`

c` alunga o fantezie sâcâitoare.– Nu, spuse ea cu voce tare. }i-am spus exact cine sunt, când erai

pacient la Finch's Creek, domnule Ransome. Atunci, tu erai cel carepunea \ntreb`rile.

– Ai dreptate. |mi aduc aminte clar! Ai fost profesoar` la ogr`dini]`! Asta e! Am dreptate, nu-i a[a?

– Nu, spuse \ncet Lisa. Puteau juca jocul acela \n doi, se gândi ea.Era \nc` o dat` pacientul cel \nd`r`tnic. Da data asta, \i erau bandajateinima [i mintea, nu ochii.

– Am fost ajutor la o gr`dini]`. Decupam ilustra]ii pentru copii. M`jucam cu ei; \n general, ajutam s` fie amuza]i. A[a cum se face [ipentru pacien]i, \n unele spitale…

– Bravo, Lisa, râse Magool. Am cerut-o, nu-i a[a?– Cu siguran]`, Jim drag`. Ai meritat-o! spuse Imelda. Biscui]ii

ace[tia sunt delicio[i. Se sup`r` cineva dac` mai iau unul? Desigur,sunt \ngrozitori pentru siluet`…

– Te rog, mai ia unul, spuse Lisa. Voi preg`ti [i ceai.– Po]i g`ti la fel de bine cum ar`]i, nu-i a[a? Imelda se uit` cu

sprâncenele ridicate la cealalt` fat`.– Da. Dar biscui]ii [i pr`jiturile acelea sunt f`cute de doamna

Watson. Oh! Dumnezeule…! Zbur` lâng` cuptor, lu` o cârp` [ideschise u[a. Scoase o tav` cu biscui]i ar[i [i se uit` la ei ca [i cum i-arfi venit s` plâng`. Doamna Watson n-o s` mi-o ierte niciodat`…

84 LUCY WALKER

– F` al]ii, o sf`tui Imelda. Draga mea, pocita aceea n-o s` se\ntoarc` prea curând, dac` s-a dus s` se al`ture alaiului de bun venit.Apropo, ce se \ntâmpl` cu ea? Nu s-a str`duit deloc s` fie amabil`. Jim!Stai jos. M` \ngrijoreaz` când faci umbr` peste um`rul meu. {tii c`sunt supersti]ioas`…

Chiar dac` auzise, Magool nu-i r`spunse. Se duse lâng` Lisa [i-i lu`tava din mâini.

Arunc eu astea afar`, spuse el. {i la naiba cu f`cutul altora! DoamaWatson va fi atât de agitat` [i de alrmat` când se va \ntoarce cu bunicult`u, \ncât biscui]ii, proaspe]i sau ar[i, n-au s-o mai intereseze.

Mul]umesc, spuse Lisa recunosc`toare. Cred c` ar fi bine s` umpluceainicul mai \ntâi. Bunicul meu ar crede c` ospitalitatea de laPardalote ar fi foarte s`r`c`cioas`, dac` nu v-a[ oferi nimic r`coritor.

Imelda se ridic`.Mul]umesc, dar nu. F`r` ceai. N-am venit decât s`-i dau un mesaj

lui Jim. N-are nici o leg`tur` cu b`trânul, pierdut sau g`sit. Un mesajfoarte personal! De asta mi-am permis s` intervin. E[ti prea tân`r` s`\n]elegi c` mesajele personale se \nmâneaz`, \n general, pe loc, Lisa?

Lisa cl`tin` din cap. |[i imagina c` acea c`ma[` pe care pe vremurio purtase la [coal` [i pantalonii scur]i o f`ceau s` arate mai tân`r`decât era. |n felul ei amuzat [i protector, Imelda \i vorbea totu[i desus.

|n]eleg, spuse ea.Atunci, nu-i men]iona b`trânului despre vizita mea. Doar dac` nu

cumva draga de menajer` ajunge \nainte. E ca un animal de cas`. Eibine, eu voi pleca. Voi discuta cu Jim afar`, cu sau f`r` tava de biscui]iar[i.

Fluturând din mân` [i zâmbind, ie[i pe verand`. {i plecar`.Nu pentru prima oar` \n diminea]a aceea, Lisa r`mase pe loc [i

inspir` adânc. Apoi expir` u[or.G`l`gia f`cut` de oamenii stepei se \nte]i brusc.„Bunicul sose[te acum!“, se gândi Lisa. |[i ap`s` cu mâinile obrajii.

„|ngerule P`zitor, te rog, f` s` fie \ncântat s` m` vad`. {i \]i mul]umesc,Magool – Jim, pe scurt – pentru c` ai scos biscui]ii ar[i [i i-ai ascuns.“

JUDEC~TORUL DE PACE 85

Capitolul 6

Lisa ie[i pe verand`. La o dep`rtare de 100 de yarzi era un cerc deoameni care o uimi. Uit` de Imelda. Oare de unde veniser` cu to]ii?!Pardalote fusese un loc pustiu.

O mul]ime de aborigeni, b`rba]i, femei [i copii, st`teau la umbraunui copac. Lâng` ei, trei fermieri [i un aborigen coborau o targ`.Doamna Watson [i Magool Ransome, acum [i Imelda, se oprir`deasupra siluetei care st`tea proptit` de perna de r`murele [i frunze.To]i, [i cei de la umbra copacului [i cei din jurul b`trânului, vorbeauplini de exaltare.

Lisa tânjea s` sar` de pe verand` [i s` alerge la ei. Olds-fella erabunicul ei. Dac` \i apar]inea cuiva, aceea era ea. Totu[i, se temea s`n-o supere pe doamna Watson \ncât s` i[te un conflict irevocabil.Decise f`r` tragere de inim` c` atitudinea posesiv` a menajerei fa]` detot ce ]inea de Pardalote era \ndrept`]it`. Era c`minul ei, [i \l\ntre]inuse pentru b`trân ani \ntregi. Lisa era str`ina.

„Deci [i Imelda e acolo! De ce ar fi ea, iar eu nu?!“Dar degeaba se gândea la asta. Dac` ar fi fost genul Imeldei, n-ar fi

stat pironit` pe verand`, ca o p`pu[` de cear`!

Magool Ransome \ntoarse capul [i se uit` spre cas`. Se desprinsedin grup [i veni spre Lisa. |n afar` de \n`l]imea [i de bronzul s`u,zâmbetul lui abia schi]at era lucrul cel mai vizibil pe m`sur` ce seapropia.

– Totul e \n regul`, Lisa, spuse el. Old-fella are o min` s`n`toas`,iar vocabularul lui frizeaz` grotescul. Acum e[ti lini[tit`?

– Da. Mul]umesc pentru c` ai venit s`-mi spui. A[ vrea s` merg [ieu la el, dar… ei bine, nu sunt sigur`…

– |l d`d`cesc deja prea mul]i oameni? Aerele de proprietar` aledoamnei Watson? Ai dreptate. |n afar` de asta… Se opri [i se uit` unminut la ea. Sunt sigur c` cea mai bun` primire pe care i-o po]i face es` te vad` a[teptându-l r`bd`toare aici, Lisa, spuse el pe nea[teptate.Se uit` \n dep`rtare, \ncruntându-se.

– Presupun c` doctorul o s` [tie de ce bunicul s-a a[ezat [i nu semai ridic`. Trebuie s` existe un motiv, nu-i a[a?

– Desigur c` o s` [tie, spuse el. E obi[nuit cu ciud`]eniileoamenilor din step`. Bunicul t`u a fost a[a de când l-am cunoscut. Pevremea aceea eram un pu[ti care se c`]`ra \n copaci. Este un omindependent, care ac]ioneaz` dup` propiile lui legi… Se \ntrerupse.|mi pare r`u, Lisa, spuse el dup` un moment de ezitare, retrag toatecriticile. Po]i considera c` nu le-am f`cut?

– Sigur c` da.– Vorbind despre c`]`rat \n pomi [i despre doctorii de la

Ambulan]a Aerian`… Magool privi \n josul v`ii, iat` c` vine.Lisa \[i umbri ochii. Trei indivizi se \ndreptau spre cas`, fiecare

l`sând \n urma sa câte un nor de praf. Magool se uit` din nou la Lisa.F`cuse o mi[care ca [i cum ar fi vrut s` coboare de pe verand`, dar elcl`tin` din cap.

– Nu, spuse el. A[teapt` aici, Lisa. E mai bine a[a. Cred c` [tii asta.– Da, r`spunse ea f`r` tragere de inim`. Cred c` [tiu.B`rba]ii ridicaser` targa b`trânului. |l aduceau \n cas`. Sem`na cu

un mar[ triumfal. Aborigenii p`r`sir` umbra copacului [i se al`turar`alaiului. Imelda mergea spre ma[ina ei. Era pr`fuit`, dar \nc`str`lucitoare. Pe capot` se z`rea o anten`, desigur, radioul ei.

JUDEC~TORUL DE PACE 87

Cei care-l purtau pe Old-fella ajunser` la marginea verandei.Printre cei care ]ineau targa, Lisa z`ri fa]a b`trânului. Avea o min`palid`, pu]in cenu[ie. |n spatele grupului, obosit [i impun`tor, veneaSept, câinele lui.

Toat` lumea amu]i. |n felul lor telepatic, caracteristic stepei,fiecare [tia c` aceasta era o ceremonie special`. Fata de pe verand`, cufa]a ei frumoas` [i lini[tit` [i cu ochii aten]i, era nepoata lui Old-fella.Era sângele lui. Oare avea s` se arate \ncântat s-o vad`? Se stinsese \nsfâr[it vechea vrajb` dintre el [i fiica lui, mama Lisei?

P`ru c` toat` lumea \[i ]ine respira]ia, \n timp ce bolnavul [i tân`rafat` se privir`. Amândoi uitaser` c` nu erau singuri.

Câinele st`tea nemi[cat, cu urechile ciulite. Doamna Watsonurm`rea [i ea scena. Nimeni nu putea citi expresia din ochii ei.

– Bunicule? \ncepu Lisa. Vocea ei, \ntotdeauna blând`, cu greu seputea auzi.

Old-fella se uit` \n continuare la ea, cu buzele strânse, cu ochiidistan]i, ca prima oar` când se v`zuser`, la Finch's Creek. Apoi, destulde brusc, i se \ntâmpl` ceva. Trecuse un nor prin fa]a soarelui, saufusese o umbr` \n ochii lui? Fermierii st`teau ca \mpietri]i. Aborigeniiinspirar` din nou, aproape la unison. Ochii lor mari [i negri se uitauplini de speran]` când la b`trân, când la Lisa.

Umbra din ochii bunicului disp`ru [i \n locul ei lic`ri o lumin`.Buzele i se zb`teau s` zâmbeasc`. Lisa cobor\ de pe verand` [i seapropie de el. El ridic` o mân`. Lisa o prinse [i o strânse cu putere.Avea lacrimi \n ochi. |ntre mâinile lor strânse se spuser` mii de lucruri.Aborigenii [i Sept [tiau acele lucruri. Fe]ele se destinser` spontan \nzâmbete satisf`cute; cei mai \n vârst` \[i \ncuviin]au unii altora,atot[tiutori. Sept d`du din coad` [i se a[ez` s`-[i scarpine urechea.Ridicându-[i privirea, Lisa \ntâlni ochii doamnei Watson, de dincolo detarg`.

F`r` vreun cuvânt, \ncheiar` un armisti]iu, cel pu]in temporar.– Doamna Watson a organizat o primire grandioas` pentru tine,

bunicule, spuse Lisa. N-am mai v`zut vreodat` astfel de biscui]i [ipr`jituri. Avem [i smântân` [i cea mai bun` friptur`. Tom le-a trimis.

88 LUCY WALKER

– |ntotdeauna te-ai gândit la stomac, nu-i a[a, Lisa? morm`ib`trânul. Ei bine, intr` [i \ncepe s` pui masa. N-am mâncat de dou`zile. Ai grij` s`-l hr`ne[ti [i pe Sept.

Chiar [i fermierii ar`tau surprin[i. B`trânul nu explodase pe loc [i,mai important, era interesat de mâncare. Trebuia s` se simt` mai bine.

Lisa f`cu ce i se spusese [i intr` \n cas`. Era lini[tit` pentru c` erasigur` c` bunicul ei \i comunicase o \n]elegere. |ntre ei nu avea s` fienici un r`zboi, \n nici un caz unul pentru spa]iul de respirat. Erarecunosc`tor c` nu-[i frânsese mâinile, n`pustindu-se asupra lui cu\ntreb`ri despre boli [i despre s`n`tate. Lisa [tia din instinct c`mândria bunicului ei \n privin]a s`n`t`]ii avusese de suferit. Pentru unom \n vârst`, s` fie adus acas` pe o targ` fusese un lucru absolut lipsitde demnitate.

Dup` ce Imelda plecase, spunându-i acele lucruri importante,Magool Ransome se \ntoarse [i intr` \n sufragerie cu doctorulAnderson. Apoi, se \nchiser` amândoi \mpreun` cu pacientul, \ncamera b`trânului.

F`r` s`-[i spun` vreun cuvânt, Doamna Watson [i Lisa \ncepur` s`\mpart` oaspe]ilor mâncare.

Parc` ironic, atmosfera de la Pardalote p`rea festiv`. |n ciudafaptului c` st`pânul s`u fusese adus acas` \n condi]ii de urgen]`.

Lisa vedea altfel lucrurile. |l aduseser` \n via]`!Era atât de ocupat` s` \mpart` farfurii [i s` reumple c`ni, s`-[i fac`

loc prin norii de fum de ]igar`, \ncât nu avu timp s` se \ntrebe ce sepetrecea \n spatele u[ii \nchise din cap`tul culoarului. Intuitiv, \[ipusese toat` \ncrederea \n \n]elepciunea oamenilor stepei. Ei [tiautotul. De data asta, n-avea nici o leg`tur` cu semnalele de fum. Erauveseli, vorb`re]i [i ferici]i, a[a c` totul trebuia s` fie \n regul` cu b`trânul.

{i Sept ar fi [tiut dac` ar fi fost vreun pericol. Se culcase f`r` nici ogrij` cu nasul \ntre labele din fa]`.

Dup` ce terminar` de mâncat, fermierii ie[ir` pe verand`.Lisa r`mase singur` cu doamna Watson \n buc`t`rie. |[i dorea

foarte mult s`-i spun` ceva femeii mai \n vârst`, dar aceasta se\nchisese din nou \n cochilia ei [i nici m`car nu se uita \n direc]ia Lisei.

Pu]in mai târziu, Magool Ransome intr` \n buc`t`rie.

JUDEC~TORUL DE PACE 89

– Totul e bine, spuse el scurt. Old-fella a ame]it. Se pare c` are ofobie \n privin]a ame]elilor. Doctorul Anderson a spus c` \nregistr`rilede la spital arat` c` tat`l lui a murit din cauza unui atac declan[at deo ame]eal` acut`. Magool se uit` de la Lisa la fa]a doamnei Watson,apoi din nou la Lisa. Bunicul t`u nu prezint` o tensiune \ngrijor`toare.Este doar pu]in deasupra nivelului normal. Doctorul spune c` vatrebui ]inut sub observa]ie o vreme. De fapt, a f`cut un atac de panic`.Cred c` ar fi bine s` te duci s` vorbe[ti cu doctorul Anderson. |]i va dael instruc]iunile.

Lisa porni spre u[`, apoi se opri. Se \ntoarse [i v`zu c` doamnaWatson se albise la fa]`. Ochii ei negri aproape c` str`luceau de furie,nu de team`. |[i scoase [or]ul. Era de competen]a ei s` discute cudoctorul tratamentul lui Old-fella! Chipul ei spunea asta.

– Duce]i-v` dumneavoastr`, doamn` Watson, spuse \ncet Lisa. |lcunoa[te]i pe bunicul mai bine decât mine. Ave]i mai mult`experien]`…

|nainte s` termine de vorbit, doamna Watson azvârli [or]ul pesp`tarul unui scaun [i disp`ru pe u[`. |n buc`t`rie se l`s` t`cerea.

– De ce ai f`cut asta, Lisa? \ntreb` curios Magool. |n momentulacesta, bunicul t`u are nevoie de prieteni [i de rude. Tu \ntruchipezitotul \ntr-o singur` persoan`. |n ciuda fa]adei, este un om b`trânfoarte speriat.

– A cerut s` vin eu? Special? Ochii ei de un albastru \nchis p`reauf`r` fund. Fa]a ei era lini[tit`, r`bd`toare [i ascult`toare.

– Nu, spuse el, cânt`rindu-[i fiecare cuvânt. N-a cerut pe nimeni.Nu este genul de om care s` cear` vreunei fiin]e s` fac` ceva pentruel. {tii asta? Nu \nseamn` c` nu are nici o nevoie [i nici un sentiment.Este foarte \nc`p`]ânat, atât. Cel care a cerut s` vii tu, din moment cee[ti rud`, a fost doctorul Anderson.

– Doamna Watson va urma \ndeaproape instruc]iunile doctorului,spuse Lisa f`r` nici un fel de intona]ie. A[a e ea. Totul este f`cut ca lacarte. E o perfec]ionist` \n privin]a lucrurilor practice.

90 LUCY WALKER

– Crezi c` va fi mai bun` pentru Old-fella decât tine, nepoata lui?– Da.– |n]eleg. Te superi dac`-i duc doctorului Anderson ceva de

mâncare? A \ntâmpinat greut`]i ca s` ajung` aici. A fost o aterizaredificil`. Mai adaug` [i faptul c` munce[te din greu s`-l ]in` pe b`trândisciplinat. Magool se uit` la Lisa. Nu e deloc o treab` u[oar`…,\ncheie el. Nu reac]ioneaz` bine când vine vorba s` fac` ce i se spune.

– Am s` fac ceai proasp`t, spuse Lisa, evitând ochii lui. Cum puteas` explice drepturile doamnei Watson? Am f`cut mai devreme [i câtevasandvi[uri pentru doctor.

– Deci \ntre timp ai f`cut ceva folositor? Era mai mult o afirma]iedecât o \ntrebare. Lisa era cu spatele la el, punând frunze \n ceainic.Mâinile ei r`maser` nemi[cate un minut lung.

– Da, spuse ea. Nu avu curajul s`-i spun` c` [i doamna Watsonavea propriile ei sentimente [i drepturi. Cuvântul chinezesc pentru„r`zboi“ era o pictogram` cu dou` femei \n buc`t`rie.

– M` scuzi câteva minute, Lisa? Trebuie s` verific ceva la sta]iaradio. Dac` Imelda poate primi un telefon, voi [ti cât de departe aajuns. A plecat destul de brusc. Vroiam s-o v`d pentru ceva foarteimportant. Trebuia s`-mi dea r`spunsul \ntr-o chestiune de foartemare importan]` pentru mine.

– Poate c` nu [tia c` era important…, spuse Lisa, inten]ionânds`-i g`seasc` o scuz` amabil` Imeldei.

– Oh, ba da, Lisa. Se mi[case ca [i când ar fi vrut s` mearg` la u[`.Intui]ia feminin` func]ioneaz` de fiecare dat` când doi oameni segândesc la o aventur` obi[nuit`. Crezi \n intui]ia feminin`?

Lisa se \ntoarse. Magool se oprise, ca [i cum ar fi deliberat.Devenise \ngândurat.

– Da, spuse ea. Cred. Probabil [i Imelda crede.– A[a am zis [i eu. Câteodat`, Imelda poate fi foarte obositoare. M`

tem c` Old-fella a c`zut din gra]ie \ntr-un moment nepotrivit pentrumine. Trebuie s` plec. M` voi \ntoarce mai târziu ca s` v` ajut.

JUDEC~TORUL DE PACE 91

Ajungând \n acela[i timp \n dreptul u[ii de la buc`t`rie, doamnaWatson nimeri fa]` \n fa]` cu Magool. Str`lucea de satisfac]ie [i se\mp`unase cu un aer important. Era o cu totul alt` persoan`. Lisa sim]io urm` de invidie. De fapt, \i venea s` plâng`. Old-fella \i apar]ineadoamnei Watson, \n timp ce ea, nepoata lui, era prizonier` \nbuc`t`rie, ocupându-se de rutina preg`tirii ceaiului. Magool \iapar]inea Imeldei. Trebuia s` alerge la ea ca s` clarifice acea „aventur`obi[nuit`“? Ce putea fi mai obi[nuit decât dragostea [i c`s`toria? Astatrebuia s` fie. Petreceau atât de mult timp \mpreun`! Era atât deevident c` \ntre ei era ceva! Toat` lumea apar]inea cuiva. Oh, ei bine!Visul cu ochii deschi[i al Lisei fusese spulberat ca un balon de s`pun.Din vina ei, pentru c` era atât de naiv`! Doamna Watson avusese grij`de b`trân ani de-a rândul. Cât despre Magool, trebuia s` recunoasc`,Imelda era absolut ame]itoare.

– Totul e \n regul`? \ntreb` Magool.– Da, mul]umesc. Am venit s`-i preg`tesc lui Old-fella un ceai

special. |i place \ntr-un anumit fel. Nici prea tare, nici prea slab [i cuo pic`tur` de mu[tar.

– Sunt sigur c` o s` i-l face]i perfect, spuse sec Magool. Acum, dac`nu v` sup`ra]i, trebuie s` m` ocup de ni[te afaceri urgente. Nimic \nleg`tur` cu Old-fella, v` asigur. E o chestiune personal`.

Afar` se auzir` pa[i traversând veranda. |n cadrul u[ii se ivi unuldintre fermierii care-l aduseser` pe b`trân.

– Am un mesaj pentru tine, [efule. Manierele lui p`reau prea\ndr`zne]e. Domni[oara Bannister a spus s` v` anun] c` a luat cu ea laNangardee doi dintre oamenii no[tri [i c` v` vede]i acolo. Curând,sper` ea. Cel pu]in a[a mi-a spus. Se opri [i zâmbi mali]ios. Se pare c`are ceva personal de discutat cu tine [i nu poate prin sta]ia de emisie-recep]ie. A spus c` e dispus` s` a[tepte pân` când termini treaba aici.V`zând expresia lui Magool, zâmbetul \i pieri, sim]indu-se dintr-o dat`stânjenit. Magool \l fixa cu o privire ca de ghea]`.

92 LUCY WALKER

– Doamn` Watson! spuse fermierul, \ntr-o \ncercare nereu[it` dea-[i masca remarcele lipsite de tact. Ve]i fi bucuroas` s` auzi]i c` Tomse \ndreapt` spre cas`. A[a mi-a spus Jabberdee. Se pare c` Tom a aflatve[tile [i va ajunge curând. Cred c` Jabberdee [i oamenii lui vor pleca.Tom n-o s` fie prea fericit s`-i vad` doftoricind pe teritoriul lui…

Expresia de pe chipul lui Magool deveni de nedescifrat.Fermierul nu reu[ise s` se revan[eze, dar se str`duise. Doamna

Watson decise c` era momentul s` pun` piciorul \n prag cu „str`inii“de la Nangardee.

– Vezi, domnule Ransome? spuse ea, ar`tând mul]umit` de sine.Mai bine ai fi \nso]it-o pe domni[oara Bannister. Pare s` aib` preten]iiserioase de la tine. E[ti de acord, Lisa, nu?

|ncremenit` \n acela[i loc, \n fa]a sobei, Lisa nu [tiu ce s` spun`.Doamna Watson v`zu nedumerirea ei [i rupse tot ea t`cerea.

– Mul]umim pentru ajutorul t`u, domnule Ransome. Nu te maire]inem din treburile tale. Avem nevoie de un b`rbat \n cas`, desigur,dar Lisa [i cu mine \l vom avea pe Tom, acum. Am sperat s` vin`. Lisal-a a[teptat \n buc`t`rie, pentru orice eventualitate. Nu-i a[a, Lisa?

Lisa era uluit`. Toate astea erau nout`]i pentru ea. Se uita când launul, când la cel`lalt. Pe fa]a doamnei Watson se \ntip`rise un aervictorios; chipul lui Magool era ilizibil.

– Voi fi foarte bucuroas` s`-l v`d acas` pe Tom, spuse ea \n celedin urm`. Avem nevoie de el. O s` te scuteasc` pe tine, Magool… |ipieri glasul. Ar fi vrut s` spun` altceva, c`ci inima ei sim]ea altfel. Darcuvintele doamnei Watson [i implica]iile lor o reduceau la t`cere. Defapt, n-o mai auzise pân` atunci pe doamna Watson spunând o fraz`atât de elaborat`. {i oricum, ce importan]` mai avea? S`-l a[tepte peTom era mai bine decât s` nu a[tepte pe nimeni. Tom era bun. Asta\nsemna ceva.

– Mul]umesc, Magool, pentru tot ce-ai f`cut…, bâigui ea,privindu-l. Te rog… Ai spus c` ai vrea \nc` o can` de ceai? Nu vrei s`a[tep]i? Am s`-l fac repede [i n-o s` te re]in mult. Promit…

JUDEC~TORUL DE PACE 93

– Nu-]i face griji, Lisa, spuse Magool, u[or ironic. Se \ntoarse lamas`. Acum, c` m` gândesc mai bine, Nangardee o s` fie tot acolo [ipeste o or`. Cu siguran]`, am s` beau un ceai. Doamn` Watson,crede]i c` doctorul Anderson o s` se supere dac`-[i \mpartesandvi[urile cu mine?

– Probabil c` nu. Fusese luat` prin surprindere de schimbarea deatitudine [i de inten]ie a lui Magool.

– Ca [i ceaiul pe care numai dumneavoastr` \l pute]i prepara cas`-i face]i lui Old-fella pe plac, continu` el cu fermitate, reu[ind totu[is` insinueze c` „punea ceva la cale“. Cred c` sandvi[urile acelea au osavoare deosebit`. E doar o b`nuial`…

Doamna Watson era total derutat`. |[i studie suspicioas`musafirul.

Te rog, serve[te ceaiul [i prânzul, spuse ea scurt. Nu uita demesajul domni[oarei Bannister, nu c` ar fi posibil. Mi s-a spus c`ocup` un loc special \n schema ta de afaceri.

Destul de corect. Informatorul t`u are dreptate. Cât timp fierbeceaiul, m` duc s` transmit un mesaj. Desigur, codificat. |mi placeceaiul fierbinte, tare [i f`r` zah`r, Lisa. Se \ndrept` din nou spre u[`,apoi se opri.

Apropo, doamn` Watson, ad`ug` el, \n cazul \n care v` face]i grijipentru confortul lui Tom, \mi voi muta calul din drumul s`u. Propabilc` l-am priponit chiar pe locul lui. P`mântul pare s` fi fost camb`t`torit \n ultima vreme. Nu poate fi vorba de Challenger, a[a c`presupun c` trebuie s` fie datorit` vizitelor dese f`cute de Tom \ntimpul \nsemnatului?

Se \ntoarse spre fermierul care st`tea sprijinit de clan]a u[ii,fascinat de ultimele cinci minute ale conversa]iei.

– Sam! spuse t`ios Magool. Fermierul \[i \ndrept` ]inuta [i plecar`\mpreun`.

Departe, \n josul v`ii, un nor de praf care se ridica \n urma unuic`l`re] singuratic vestea c` Tom Watson se \ntorcea acas`. C`l`realini[tit, f`r` s` se gr`beasc`, aproape la pas.

94 LUCY WALKER

Acas` \l a[tepta o fat`, iar b`trânul era imobilizat la pat! Nu avea dece s` fie prea ner`bd`tor. Avea suficient timp la dispozi]ie. Nu credea\n for]atul norocului. |nv`]ase to]i caii pe care-i c`l`rise s` mearg`\ncet. La fel proceda [i cu vitele, când se apropiau de ap`. F`r`ambuscade, f`r` \nc`ier`ri de coarne.

Iar Lisa era o fat` atât de frumoas`!

***

U[a camerei lui Old-fella era \ntredeschis` [i Lisa o \mpinse u[or,de team` s` nu-l trezeasc`, dac` dormea. Din pat, el urm`ri cum sedeschide u[a milimetru cu milimetru. Fa]a lui era \n umbr`, a[a c` Lisanu v`zu c` \n clipa \n care \i z`ri chipul blând [i prietenos, mai \ntâi \ilic`rir` ochii, apoi \i \nchise deliberat pe jum`tate.

– Bunicule?– Ei bine, intr`, dac` tot ai venit. Nu fi atât de \nceat`. |nchide u[a

dup` tine. Mama ta nu te-a \nv`]at s` \nchizi u[a când intri \n cameraunui bolnav?

– Nu [i pe c`lduri tropicale, bunicule, spuse ea venind al`turi deel. |n afar` de asta, s` [tii c` nu e[ti foarte bolnav. Chiar deloc, dac` aigrij`. A[a a spus doctorul Anderson. La fel [i aborigenii din est dePardalote. Ei [tiu, nu-i a[a?

Ochii lui se aprinser` din nou.– Aborigenii au spus c` nu sunt prea bolnav, nu? A[! Ei bine, ei

trebuie s` [tie. Niciodat` n-am [tiut ceva ce ei s` nu [tie deja. Voidiscuta serios cu ei când o s` m` ridic din patul `sta [i când o s` scapdin mâinile b`trânei mame Watson.

– }ine foarte mult la tine, bunicule. De fapt, n-am venit maidevreme la tine pentru c` [tiam c` vroia s` fie prima care s` aib` grij`de tine. Era nelini[tit`, [tii? Se a[ez` pe marginea patului [i se aplec`s`-i aranjeze cear[aful pân` sub b`rbie.

JUDEC~TORUL DE PACE 95

– Nu te agita pe lâng` mine, feti]o, spuse ar]`gos b`trânul.Presupun c` ai \nv`]at abera]iile astea la spital…

– Da. {i cum s` fac un fotoliu din perne. E mult mai confortabildecât s` stai \ntins cu dou` perne sub cap. Vrei s`-]i ar`t?

Nu a[tept` permisiunea lui. Se ridic` \n picioare, c`utând dinpriviri mai multe perne. Old-fella o urm`ri \n t`cere, ochii lui ageri [istin[i m`surând fiecare detaliu al \nf`]i[`rii ei. Chipul, p`rul, trupul eitân`r [i suplu. P`rea atât de determinat`.

– Exact ca mama ta, spuse el caustic. Trebuie s` fie ca tine. Nu-ia[a?

– Dac` e vorba de confortul t`u, da. Scuz`-m` un minut. Cred c`[tiu de unde pot lua mai multe perne.

– Plute[te ca un fulg… bolborosi el moroc`nos, f`r` s` se adresezecuiva anume. La fel ca mama ei. {i ca mama mamei ei… Se \ntrerupse,apoi ad`ug`, ca [i cum ar fi fost obligat s` continue [irul dedezaprob`ri. E mult mai bine decât când se fâ]âie pe aici femeia aceea,Watson, sau când Tom trosne[te \ncoace [i-ncolo pe culoare, la oriceor` din zi [i din noapte.

Totu[i, aceste ultime reflec]ii nu fuseser` spuse, \n mintea lui, nicicu furie, nici cu antipatie. |n inima lui se ascundea o recuno[tin]`timid`, dar \n acela[i timp prea mult` \nc`p`]ânare [i mândrie ca s`admit` asta. Ei bine, cel pu]in, nu cu voce tare. Nu vroia s` aud`despre astfel de virtu]i pe care le avea sau nu.

|ntotdeauna fusese a[a [i a[a avea s` fie pân` la sfâr[it.Luând pernele din dulapul de pe hol, Lisa se gândi din nou cum

fiecare apar]inea cuiva. Dar acum Tom venea acas`! Era surprins` câtde bucuroas` se sim]ea dintr-o dat`. Nu mai trebuia s` fie ea ceasingur`! Avea pe cineva!

96 LUCY WALKER

Capitolul 7

– De unde ai luat toate pernele alea? se interes` el \mbufnat. |l daupe Sept pentru corcitura de dingo a lui McPhee, dac` doamna Watson]i-a dat cheile de la magazie!

– Nu, nu mi le-a dat, bunicule. |n afar` de asta, n-a[ fi avut timp s`m` duc pân` la magazie [i s` m` \ntorc.

B`trânul \[i sim]i un moment inima \nmuiat`, \ns` nu era preg`tits` cedeze \nc` \n fa]a nepoatei sale.

– Doar nu te a[tep]i ca adun`tura aceea de la Nangardee s` [tie s`fac` ceva, ca s` nu mai vorbesc de o targ` decent`?! La nimereal`, `stae stilul lor! Orice e \ndeajuns de bun. Ca femeile… ele suntcontrariul. S`-]i spun ceva, fata mea. Când vreau ca o femeie s` fac`ceva, \i spun s` fac` exact opusul. Fiind contra, ea face exact cumvreau eu. Fii istea]` cu ei, a[a cum ai fi cu un dingo. F`-i s` guste dinpropriul lor medicament. A[a trebuie s` te por]i cu ei…

Se ambalase din nou \n v`lm`[agul furiei, a[a c` Lisa profit` depreocuparea lui [i-i ridic` bra]ele, tr`gându-l mai \n fa]` [i a[ezândpernele.

– Acum las`-te pe spate [i spune-mi cum te sim]i. Zâmbi.– La naiba…, \ncepu el. Apoi se opri. Partea lui superioar` se

rezem` \ntr-un fotoliu din perne. {i era o senza]ie pl`cut`. Nu-i tocmai

r`u, având \n vedere…, recunoscu el. Ai crezut c` m` p`c`le[ti,tr`gându-m` a[a? Ei bine, pentru [ederea ta lini[tit` aici, s` [tii c` nuai reu[it. Nimeni nu m` p`c`le[te. M` auzi?

Lisa st`tea pe marginea patului. Ar fi vrut s`-i mângâie mâna, darse gândi c` ar fi mers prea departe, prea repede.

– Nu e la nimereal`? \ntreb` ea solemn.– Uit`-te la mine, Lisa! N-am s` accept prostii privitor la ce cred eu

despre cei de la Nangardee sau despre femei. Am propria mea opinie[i r`mân la ea.

– Dar bunicule, au fost de mare ajutor. Magool Ransome a venitpân` aici…

– Cine? tun` el.– Magool. Locuie[ti atât de aproape de el, trebuie s`-l cuno[ti bine.– Te referi la Jim Ransome? Cum de \ndr`zne[te s`-[i spun`

„Magool“? {tii ce \nseamn` numele `sta? |nseamn` „[ef“. Este uncuvânt aborigen [i n-am s` permit s` fie rostit pe aici. Eu sunt [eful.Acum 100 de ani, cei din familia Lindsay i-au \nvins pe Ransome. Ni[teparveni]i [i ni[te str`ini, asta sunt.

– Da, bunicule. Am s` ]in minte. Dar dac` am s`-l mai \ntâlnescvreodat`, n-o s` te superi dac` am s`-i mul]umesc pentru ajutor, nu-ia[a?

– S`-i mul]ume[ti?! Uit`-te la mine, tân`r` domni[oar`! Nu [tiinimic despre afacerile din nord-vest. Dac` ai avea pe umeri capul unuib`rbat, m-a[ fi deranjat s`-]i explic. Dar nu ai, a[a c` n-am s-o fac. Aavut parte de concesiuni, dar nu mai departe de atât. Cel pu]in, \nmomentul acesta. Exist` o limit`. |n]elegi asta? Nici un inci maideparte. |nc` nu sunt pe moarte…

– Nimeni nu crede c` e[ti pe moarte, bunicule, spuse Lisa cublânde]e. Aborigenii sunt p`trun[i de spiritul de s`rb`toare. Sept s-aculcat. Doamna Watson [i cu mine, [i doctorul, suntem de acord cuopinia colectiv`. {i noi suntem fericite.

– Atunci, ce naiba e \n neregul` cu mine?!– O u[oar` ame]eal`. E un clopo]el care sun` \n mintea ta [i-]i

spune: „Ar fi bine s` am pe cineva \n preajm` cu care s` vorbesc. Ar fi

98 LUCY WALKER

bine dac` m-a[ odihni pu]in, din când \n când [i s` m` bucur pu]in deaten]ia unei femei.“ Mesajul te-a sup`rat atât de r`u, \ncât te-ai a[ezat[i nu te-ai mai ridicat, doar ca s` le ar`]i tuturor c` nimeni [i nimic, nicim`car clopo]elul din con[tiin]a ta, nu-]i d` sfaturi.

B`trânul se l`s` pe spate \n fotoliul de perne [i se uit` la nepoata sa.– Din prima clip` \n care te-am v`zut, mi-am spus: „E perseverent`.

Tipul obi[nuit – vorb`rea]` – dac` \i dau, fie [i pe jum`tate, ocazia.“A[a c` nu ]i-am dat ocazia. Nu?

Lisa râse, strângându-[i genunchii [i leg`nându-[i trupul suplu [itân`r.

– Nu, nu mi-ai dat nici m`car un sfert de ocazie. {tii ce am spus eu,bunicule? Am zis: „E clar c` nu-i place s` vorbeasc`. Ar fi mai bines`-mi v`d o vreme de treburile mele. Asta, pân` când ajung s`-l cunoscmai bine“.

– Uit`-te aici, tân`r` domni[oar`…, \ncepu el. Apoi, peste capulLisei, o v`zu pe doamna Watson intrând. }inea o tav` cu un bol dincare ie[ea abur.

– Ceaiul t`u preferat! A[a cum \]i place… \ntotdeauna ]i-lpreg`tesc, atunci când e[ti pu]in obosit…

– Eu, obosit?! morm`i el. Vorbe[ti prostii, femeie! N-am fost \nvia]a mea „obosit“!

– Nu, fu de acord doamna Watson. A[ez` tava pe scaunul delâng` pat. Nu ceea ce se cheam` cu adev`rat „obosit“. Nici m`car odat` \n ace[ti 15 ani. Pur [i simplu, bei din când \n când ceaiul acestaspecial.

Lisa se ridic` de pe pat [i apoi ie[i din camer`. Dintr-o dat`, era atâtde fericit`, \ncât aproape alunec`, alergând pe culoar. |mpinse u[a dela buc`t`rie [i se n`pusti \nainte, spre un viitor minunat, se gândi ea..

|n realitate, fu direct \n bra]ele lui Tom Watson.– Oh! |ncet! spuse el. O prinsese, iar acum o ]inea strâns \n bra]e.

Ea se uit` fix la el, surprins`.– Tom!– Bun`, Lisa! Nu [tiam c` po]i zâmbi atât de frumos. E[ti o fat`

foarte frumoas`, Lisa. Se uit` la ea; era acela[i om al stepei care vorbea

JUDEC~TORUL DE PACE 99

t`r`g`nat [i ale c`rui expresii erau pe jum`tate subtile, pe jum`tateascunse. Era mai mult decât interesat s` p`streze aproape de el trupultinerei fete.

– Oh, Tom! spuse Lisa, eliberându-se u[or. |mi pare atât de r`u c`m-am n`pustit a[a. Foarte ne\ndemânatic`! Dar m` bucur s` te v`d.

– Te bucuri?– Da. Sunt \ncântat`. Acum avem un b`rbat \n cas`, care s` ne ajute

s` avem grij` de Old-fella. Vrei s`-]i spun ceva? M` \ntrebam cumaveam s` reu[im, eu [i cu mama ta, s`-i facem baie. Era o adev`rat`dilem`, te asigur!

Tom râse, ar`tându-[i din]ii frumo[i [i puternici. Dintr-o dat`, ar`tabine, chiar [i cu uniforma pr`fuit` [i p`tat` de la lucru.

– Dac` n-a[ fi venit eu s` rezolv partea asta, mama s-ar fi descurcat,nu-]i face griji, spuse el. N-am \ntâlnit niciodat` ceva c`ruia s` nu-ipoat` face fa]`. Chiar [i lui Old-fella. De[i el n-ar mul]umi nim`nuicare ar spune asta.

– Trebuie s`-]i fie foame… Lisa se \ndrept` spre sob`.– Nu atât de repede, Lisa. Ca [i b`trânul [i ca [i mama, voi mânca

atunci când voi fi gata. Vreau s` [tiu ceva…– Da?– Ce-a c`utat individul `la, Ransome, la Pardalote? N-a fost nevoie

mult timp de el, nu? Am auzit c` a [i dormit aici…– El a organizat totul. Opera]iunea de salvare a bunicului meu.

Presupun c`-i putem spune „salvare“?Tom evit` s` r`spund`.– Ar`]i diferit, Lisa, spuse el, privind-o atent. Sclipitoare [i fericit`.

De ce? Nu cred c` e vorba despre conversa]ia plin` de entuziasm a luiOld-fella. Sau a mamei…

Lisa \[i \ndep`rt` din ochi o [uvi]` rebel` de p`r [i-[i ridic` mândr` b`rbia.– Sunt fericit` pentru c` acum toat` lumea e acas` la Pardalote. Eu.

{i tu, Tom. Suntem cu to]ii aici, [i totul va fi bine. Nu-i a[a? La \nceput,când am venit, eram emo]ionat`…

{uvi]a \i alunec` din nou. Tom i-o aranj` la loc cu vârful degetului.– Atunci, n-are nici o leg`tur` cu prezen]a lui Ransome aici? L-ai

cunoscut la spitalul din Finch's Creek, nu?

100 LUCY WALKER

– Era unul dintre pacien]i, spuse demn` Lisa. |n afar` de asta,…– O avea pe Imelda Bannister care s` se agite pentru el. Asta vroiai

s` spui? A venit dup` el [i aici. De la Nangardee?– Tom. E[ti ca aborigenii; [i ca Sept. {tii totul dinainte. Semnale de fum?– Poate. Nu spun. Deci cei doi s-au \ntors la Nangardee, nu? Ei

bine, le urez noroc. Aici nu sunt bineveni]i.Lisa se eliber` de mâna care o ]inea.– Hai s`-i l`s`m. Cine ar fi crezut c` putem vorbi atât de mult

despre atât de pu]ini oameni care se afl` la atâtea mile dep`rtare? |nplus, de data asta, el s-a dus dup` ea. Tom, ai spus c` vei mânca atuncicând vei vrea. Acum e momentul?

– Dup` ce fac du[. Se \ndrept` spre u[`, apoi se uit` la Lisa. {i ease \ntorsese, astfel c` ochii lor se \ntâlnir`. Zâmbir`.

– Tom, m` bucur atât de mult c` e[ti acas`. Am mai spus asta,nu-i a[a? |mi era fric` s` nu fiu singur`.

– S`-]i spun ceva, Lisa. {i eu m` bucur c` sunt acas`.Restul zilei trecu \ntr-o avalan[` de activit`]i, majoritatea

\mplicându-l pe Old-fella, concentrându-se asupra nevoilor [iprotestelor lui. Erau momente \n care, de[i vocifera din to]i r`runchii,Lisa sim]ea \n str`fundul ochilor [i al glasului lui ceva demn de mil`.

„Se teme c` ar putea fi cu adev`rat bolnav. Poate c` pentru primaoar` \n via]a lui se teme de ceva“, se gândi Lisa. {tia c` doamna Watsonera con[tient` de \ndoiala din inima b`trânului. De data asta,menajera era plin` de tact \n tot ce-i spunea atât bolnavului, cât [iLisei. Acum, c` avea de cine s` se \ngijeasc`, era o cu totul alt`persoan`. |ntr-un fel, asta o \nduio[a pe Lisa. B`trânul avea s`-[i revin`din criza de tensiune. Credea asta pentru c` ajunsese s` cread` \nb`[tina[i [i \n ciob`nescul australian.

Când Lisa intr` \n cas`, Tom disp`ruse. Cinci minute mai târziu, \ntimp ce cur`]a cartofii pentru masa de sear`, auzi copite galopând,pierzându-se \n dep`rtare, \n nordul v`ii.

Trebuia s` fie Tom! Unde se ducea? Doar nu se \ntorcea la\nsemnat! F`r` m`car s`-[i ia r`mas-bun! Cum r`mânea cu baia luiOld-fella? Nu se putea s` fie [i el tot un r`t`citor!

JUDEC~TORUL DE PACE 101

Oh, cum [i-ar fi dorit s` [tie ce ar fi vrut doamna Watson s`preg`teasc` pentru cin`! {i câte por]ii. Oare ce putea sau ce vroia Old-fella s` m`nânce?

***

– L-am sp`lat pe Old-fella pe mâini [i pe fa]`, spuse doamna Watson.|i face foarte bine s` fie r`corit o dat` la câteva ore, mai ales seara…

– {tiu, fu de acord Lisa. {i noi f`ceam asta la Finch's Creek. Amv`zut cât de bine se sim]eau pacien]ii…

– La Finch's Creek?! Dumnezeule! Ai stat acolo pu]in mai mult deo s`pt`mân` [i erai deja asistent`?!

Ro[ie \n obraji, Lisa se \ntoarse la cartofi.– Vroiam s` spun c` ajutam pu]in, se scuz` ea. Le f`ceam baie

copiilor. Duceau lips` de personal…– Nu trebuie s`-mi dai explica]ii, Lisa. Sunt lucruri care te privesc.

M` bucur s` aud c` ai fost de ajutor. A fost dr`gu] din partea ta.– Atunci, ce pot face ca s` v` ajut cu cina? Lisa era pu]in derutat`

de indulgen]a pe care doamna Watson o ar`ta fa]` de ea.– Ia-]i ceva de mâncare, ca o fat` cuminte. Eu decid singur` când [i ce

servesc la mas`. }i-am mai spus asta! Nu-]i aminte[ti nimic, Lisa? Nu enevoie de atâ]ia cartofi, s` [tii. Tom n-o s` ia pân` la urm` masa cu noi.De mâncarea b`trânului m` ocup eu. Ca \ntotdeauna. {tiu ce-i place…

– Desigur! \ncuviin]` Lisa. Nu \ndr`zni s` \ntrebe de ce plecaseTom. O astfel de \ntrebare putea spulbera momentul acela de\n]elegere dintre ele.

– A[ vrea s`-l v`d pe bunicul \n seara asta, spuse ea cu precau]ie.– Po]i s` arunci mai târziu o privire. Trebuie s` faci asta, sigur.

Probabil c` a[teapt` de la tine curtoazia unui „noapte bun`“. Dar s` nuvorbe[ti, dac` nu te superi. Oamenii cu tensiune ridicat` ar trebui s`nu vorbeasc`. Trebuie s` ne \ngrijim amândou` de asta.

– Oh, da. Sigur. N-am s`-l deranjez, doamn` Watson. Promit. Sperc` nu l-am agitat mai devreme…

– Ei bine, dac` m` gândesc, e[ti mai degrab` t`cut`, trebuie s`recunosc, spuse ea pe un ton mai prietenos. Lisa realiz` c` doamna

102 LUCY WALKER

Watson chiar se gândea, cânt`rea cum era mai bine pentru Old-fella.Nu e[ti o persoan` tocmai captivant`, Lisa. Cu atât mai bine, cândavem un bolnav \n cas`. F`cu o pauz` [i o studie pe fata care scoteacartofii din bol [i-i a[eza pe prosop. Nu, nu e[ti captivant`, slav`Domnului! repet` ea. Ca Imelda Bannister. |n compara]ie cu ea, e[tila fel de t`cut` ca un [oricel. Desigur, ea e sclipitoare. Atr`g`toare,dac` te dai \n vânt dup` genul `sta de persoan`. Dar eu nu m` dau. Arfi avut un efect foarte nociv asupra lui Old-fella. M` bucur c` a plecat.

– Da, e sclipitoare, \ncuviin]` Lisa.– M` bucur c` Ransome s-a dus dup` ea. Fac o pereche de pomin`.

Totul e bine când se termin` cu bine. Ce crezi?– Da… a[a cred…– Eu nu cred, eu [tiu. Apreciaz` o astfel de companie exotic`,

pentru c` de asta are nevoie. Sunt la fel. A[a mi se pare. Se potrivescde minune. Atâta timp cât p`streaz` distan]a de Pardalote.

Fa]a Lisei era \nc` \mpietrit`. Ochii ei \ngândura]i erau sumbri, dardoamna Watson nu v`zu asta, c`ci Lisa se aplec` asupra cartofilor.Doamna Watson nu mai fusese nicicând atât de vorb`rea]`. Lucrulacesta, \n sine, reprezenta o surpriz`. Suna ca [i cum ar fi avut un scopprietenesc, ca [i cum ar fi vrut s`-i dea Lisei un sfat.

– Ei bine, spuse menajera cu senin`tate, unde am pus cârpa aceea?Oh, iat-o! Am s` [terg pu]in praful \n camera lui Old-fella. Trebuies`-i fac [i patul din nou. Ca s` se simt` confortabil \n timpul nop]ii.Spunând asta, disp`ru pe u[`.

Mâinile Lisei se oprir` din treb`luit. |[i trecu o mân` de-a lungulfrun]ii, \ndep`rtându-[i [uvi]ele neastâmp`rate de p`r.

Cum se schimbase totul! Doamna Watson f`cea conversa]ie, erafericit` pentru c` \l avea pe Old-fella imobilizat \n camera sa [i-ipermitea s` aib` grij` de el. Lisa spera c` o parte din acea fericire sedatora [i faptului c` [tia c` ea nu \ncerca s`-i submineze autoritatea,sau s` i-l ia pe Old-fella pentru c` \i era rud`.

Plecarea lui Tom fusese totu[i atât de nea[teptat`! De ce nupomenise nimeni nimic despre asta? Probabil c` Old-fella \i spusese \ncuvinte dure c` \nsemnatul era mai important. Dar Tom nu l`sase niciun mesaj. Doamna Watson nu p`rea deloc dezam`git`.

JUDEC~TORUL DE PACE 103

Totul p`rea atât de t`cut acum. Atât de pu]in \n urm`, casa fuseseatât de plin` de via]` [i de fericire. Fusese invadat` de oameni carevorbiser` [i râseser`, nimeni nu-[i f`cuse griji pentru bunicul ei.Acum, ferma era aproape pustie. Chiar [i bunicul ei era oarecum p`zit.|n sensul pozitiv, desigur! Cât de [ov`itoare se sim]ea \n ziua aceea!

Mai târziu, \n seara aceea, Lisa se duse la u[a lui Old-fella, ca s`-iureze „noapte bun`“. Promisese s` nu intre, a[a c`-i f`cu un semn cumâna [i-i zâmbi. Lumina din`untru se reflect` \n ochii ei, f`cându-i s`str`luceasc` asemenea frumosului beril al b`trânului. Lisa nu-[id`duse seama, dar, uitându-se la bunicul ei, \[i aminti, pe nea[teptate[i f`r` nici un motiv, c` era acolo, la Pardalote, nu numai pentruinteresul lui sau ca s` \ngrijeasc` de el.

Fusese vorba [i despre acea ciudat` „a treia parte“, men]ionat` \ntestamentul mamei ei. N-avea idee de ce se gândea acum la asta, dar oafect`. Se hot`r\ s` nu se mai gândeasc` niciodat` la asta, dac` seputea. Avocatul \naintase un dosar la Administra]ia Public` [i cu to]iifuseser` sceptici \n privin]a existen]ei vreunei a treia p`r]i. Spuseser`c` probabil mama ei se gândise c` \ntr-o zi avea s` mo[teneasc` ceva[i c` aveau s` cerceteze problema mai \ndeaproape.

Totul se terminase acum. Dac` se putea s` r`mân` la Pardalote,avea s-o fac` pentru binele bunicului ei, [i nu din interes propriu.

Flutur` din nou din mân`.– Noapte bun`, bunicule, [opti ea. Somn u[or.Old-fella \[i ridic` mâna [i-i f`cu [i el semn. {i el avea ceva anume

\n ochi. Era aproape ca o conspira]ie. Dintr-o dat`, chipul lui \mpov`ratde p`r alb, deveni diabolic, ca [i cum ar fi avut un secret comun. P`reafoarte \ncântat de acel secret. Totul era foarte straniu, dar pl`cut.

– Noapte bun`, copil`, spuse el cu glas aspru.Lisa uit` c` bunicul ei trebuia s`-l fi trimis pe Tom, luându-i o

companie agreabil`. Era ceva \ntre ei!Avea s` aib` grij` s` fac` tot ce-i st`tea \n putin]` ca s` le fac` pe

plac doamnei Watson [i lui Old-fella. |n felul acesta, \n c`min aveau s`domneasc` lini[tea, pacea [i bun`tatea.

104 LUCY WALKER

Capitolul 8

Trecuser` câteva zile de când Old-fella fusese adus acas` de c`treoamenii de la Nangardee. Se sim]ea mult mai bine, era chiar plin devia]`, cu excep]ia momentelor \n care-[i amintea s` pozeze \n ipostazade invalid. Temporar, s`n`tatea [ubred` p`rea s` aib` farmecul ei.Descoperise c` i se acorda aten]ie mai u[or decât atunci când d`deaordine.

– V` rog, doamn` Watson, spuse \ntr-o zi Lisa, l`sa]i-m` s` fac eupatul bunicului \n locul dumneavoastr`. {i s`-i cur`] \n camer`. E omunc` grea…

– De când [tie o fat` de la ora[ la fel de multe despre munca greaca cineva care toat` via]a a tr`it \n inima stepei? \ntreb` doamnaWatson, mai mult sau mai pu]in vesel`.

– Cred c` m-am gândit mai simplu, recunoscu ea. M-am gândit c`v-ar prinde bine o schimbare. M` refer s` varia]i pu]in sarcinile…

– Vrei s` spui c` vrei s`-]i variez \ndatoririle? Ceea ce dore[ti esteo zi liber`, presupun. Ca fermierii din sud. Ei nu lucreaz` niciodat`[apte zile pe s`pt`mân`. Nu l-am auzit niciodat` pe Tom s` nu…

– De ce nu v` lua]i dumneavoastr` o zi liber` [i s` fi]i ca un sudist?De ce nu? M` descurc aici. |n afar` de asta, Tom mi-a spus c`obi[nuia]i s` c`l`ri]i s`pt`mânal pân` la taberele-satelit.

– Tom vorbe[te prea mult, spuse scurt doamna Watson. |n plus,Old-fella are nevoie de mine. Nu de tine, nici de Tom, nici dealtcineva. Are nevoie de mine. Eu \l \n]eleg.

– Da, v` cred, fu de acord Lisa. |i sunte]i foarte util`. Ar fi vrut s`adauge: „Ca nepoat` a lui, v` sunt recunosc`toare“, dar [tia c` ar fiiritat-o.

Continu` s` spele vasele de la micul dejun. Apoi, când doamnaWatson fugi s` r`spund` la clopo]elul b`trânului, strânse prosoapele[i [or]ul menajerei [i le duse la sp`l`torie.

|n dep`rtare o z`ri pe Nooma, o aborigen`, \ntorcând rufele pesârma de uscat. O \ntâlnise pe Nooma \n urm` cu trei zile, lasp`l`torie. De atunci, cele dou` fete schimbau zâmbete [i-[i f`ceau cumâna de fiecare dat` când se vedeau. Deveniser` din ce \n ce maiapropiate. De fapt, dac` n-ar fi fost Nooma, Lisa ar fi fost din nousingur`. Cu excep]ia unor sc`p`ri, doamna Watson nu era \ntotdeaunavorb`rea]`.

Cât despre bunicul ei? Câteodat`, vroia ca Lisa s`-i vorbeasc`, darde cele mai multe ori o gonea: „Pleac`. La Pardalote se g`se[te delucru pentru mâini lene[e. |ntotdeauna a fost a[a. Azi am tensiunearidicat`.“

Lisa [tia foarte bine c` tensiunea lui era \n limitele normale, la fel[i el.

La rândul ei, Lisa se mul]umea cu semnul din mân` pe careb`trânul i-l f`cea \n fiecare sear`, când se oprea la u[a lui ca s`-i ureze„noapte bun`“.

O dat` sau de dou` ori, surprinsese \n ochii lui o lic`rire brusc`,dup` ce era inten]ionat t`ios cu ea. Inima ei tres`rea de fiecare dat`când vedea lic`rirea aceea, c`ci era sigur` c` f`cea un anumit joc altest`rii. Nu avea s` fie câ[tigat \ntr-o zi [i o anun]a.

„Destul de corect“, se gândi ea. „Dar putem face amândoi acela[ijoc! Ne vom juca de-a [oarecele [i pisica. Cu siguran]`, suntem deacela[i sânge.“

Diminea]a care urm` conversa]iei despre variatul sarcinilor, Old-fella trimise dup` Lisa.

106 LUCY WALKER

Bun` diminea]a, bunicule! Lisa afi[ase cel mai frumos zâmbet al ei.Doamna Watson mi-a transmis c` vroiai s` m` vezi. |n general, nutrebuie s` te deranjez \nainte de ora zece. Pân` atunci, simt c`…

Las` ce crezi, Lisa. Femeii aceleia sâcâitoare [i enervante nu-i pas`ce simte nimeni…

Bunicule, te \n[eli, spuse cu blânde]e, dar ferm Lisa. Atunci cândsuni atât de tare din clopo]el, doamna Watson aproape c` alearg`. |laud [i p`s`rile din vale.

A fost f`cut ca s` fie auzit de p`s`ri [i de vite. Cele mai buneclopote sunt cele de la Condamine. Au fost f`cute de c`tre un artist.Sunt foarte melodioase. Vitele ar cânta [i ele, dac` ar putea. Fermierii[i p`s`rile o fac.

Da, bunicule. Dar [i f`r` clopo]el, doamna Watson nu este ofemeie „sâcâitoare [i enervant`“. |]i este devotat`! {i este foarte bun`.Sper c` [tie c` tu n-ai inten]ia…

Nu-mi spune mie ce inten]ii am, tân`r` domni[oar`, [i nu daordine aici \n leg`tur` cu clopotele sau cu adjectivele pe care le aleg.Am mai spus-o [i \nainte. Femeile sunt \ntotdeauna contra. Absoluttoate. Eu dau ordinele aici. M` auzi?

Da, bunicule, spuse Lisa cu sfial`, dar numai ca s`-l \mpace.Bine. Atunci, am s`-]i dau un ordin. Ie[i la aer proasp`t. S` n-aud

comentarii legate de c`ldur`. O tân`r` ca tine trebuie ias` afar`…Dar…Lini[te. F` ce ]i s-a spus. |nva]` s` fii activ`. |nva]` s` parcurgi

distan]e, a[a cum merg eu, câte 20 de mile pe zi, dac` a[a vreau.|nt`re[te-te! Asta e ideea. Dac` ai de gând s` r`mâi mult` vreme peaici, ar fi bine s` fii dur`. Via]a e grea \n step`.

Ochii lui alba[tri ca de ghea]` o urm`reau, dar Lisa credea c` \ndiminea]a aceea era de fapt mai mult precau]ie decât r`ceal` \n ei.Urechile ei auziser`, iar inima re]inuse fraza „dac` ai de gând s` r`mâimult` vreme pe aici“.

„Oare ce pune bunicul la cale \n diminea]a asta? Doamna Watsoni-a spus pove[ti despre mine, cu blânde]e, sper. Dintr-un motivanume, se potrive[te jurnalului lui de ordine din ziua asta.“

Ei bine, ce ai de spus \n ap`rarea ta? o chestion` el.

JUDEC~TORUL DE PACE 107

Mi-ar face pl`cere s` ies [i s` m` \nt`resc, bunicule. Mi-ar pl`cea s`fac o plimbare mai lung`, de[i nu cred c` ar trebui s` m` avânt la 20de mile, \nainte s` m` antrenez. |ndat` ce termini cu mine, \mi iaup`l`ria, ceva de mâncat [i de b`ut [i plec.

Old-fella f`cu tot posibilul s` nu par` speriat. Nu se a[teptase ca eas` r`spund` provoc`rii. Ochii de acel albastru profund ai Lisei se uitau\n ochii lui [i zâmbeau, topind \ncetul cu \ncetul ghea]a din privireab`trânului. O lu` de mân`.

– Bravo ]ie! V`d c` ai ceva sânge de Lindsay, \n ciuda jocheului dela Nangardee care a luat-o pe mama ta. E adev`rat, a avutconsim]`mântul ei, altfel n-ar fi plecat.

– Dac` n-ar fi plecat, n-a[ fi aici, bunicule.– Da… ei bine, ai dreptate… Nu ]i-a cerut nimeni s` vii! \ncheie

el, revenind la vechea lui atitudine.– Dar te bucuri c` acum sunt aici…– S` m` bucur?! Aproape c` se scutur`. Prostul de Tom! Se uit` din

nou la ea, de data asta luându-[i la revedere din priviri. Du-te, ia-]ilucrurile [i pleac`, feti]o. Petrece o zi \n natur`. Evadeaz` din casab`trânei `steia.

– Da, bunicule. {i mul]umesc. |nc` n-am explorat Pardalote. O s`ai grij` de tine?

– S` am grij` de mine?! explod` el. S-ar crede c` e cineva bolnav \ncas`. Tom \mi spunea \ncontinuu asta. L-am trimis instantaneu \napoi.Tom \[i num`r` banii \nainte s`-i fi câ[tigat. Crede c` nu-mi dau seamade jocul lui. Ca [i tine, Lisa. Crezi c` nu [tiu ce joc faci. Ei bine, [tiu.A[teapt` [i-ai s` vezi. Am pl`nuit totul. Vei avea parte de o surpriz`,fata mea. Acum, vrei s` pleci de aici [i s` m` la[i s` fac un du[?

– Da, bunicule, plec. U[oar` ca o pas`re, se aplec` [i-l s`rut` pefrunte. Poftim! spuse ea. De când vroiam s` fac asta! Surprinse privirealui uluit`. Apoi zbur`. Old-fella era ultimul om de pe p`mânt care ar fisuportat s` vad` o femeie „contra“ \nl`crimat`.

***

108 LUCY WALKER

Lisa urc` din nou \n cheile vestice. Traversând valea, jum`tate dinea spera ca bunicul s` n-o \ntrebe mai târziu unde fusese \n ziua aceea.Acea parte din ea se temea de explozia lui de furie. Cealalt` jum`tatespera s-o \ntrebe. I-ar fi pl`cut s` spun` adev`rul. Atunci, lucrurile s-arfi a[ezat cu adev`rat. El \nsu[i ar fi obligat s`-i explice. De ce, deexemplu, exista o lege nerostit` care-i interzicea aproape s` manifesteorice fel de interes fa]` de partea vestic`? Nu mai era nici un jocheufugar care s` a[tepte s` fie urmat de o alt` Lindsay. Asta era ocertitudine. Poate c` bunicul ei o chinuia doar. O pedepsea pentrugre[eala mamei ei. Dar acum nu mai exista nici un jocheu! Acolo nuera decât Magool Ransome.

Iar Magool o avea pe Imelda. Oare se logodiser` deja? Cum segr`bise s` mearg` dup` ea, la Nangardee!

La fel ca aborigenii, bunicul trebuia s` [tie. A[a c` de ce s` [i fac`griji pentru Lisa – „fata pe care n-a venit nimeni s-o ia“? Bunicul i-arspune [i care erau concesiile pe care i le f`cuse lui Magool, b`rbatulcu care nu vroia s` aib` de-a face. De unde paradoxul?

Când \ncepu s` escaladeze cheile, se gândi la alte lucruri. Oaretelescopul era acolo \n ziua aceea? Dac` nu, cine-l mutase? Ce avea s`vad` \n vale, la ferm`? Oare Magool avea s` fie acolo? Chiar [i Imelda?

Când ajunse \n vârf, se apropie \ncet de locul cu pricina. Avea s`fie dezam`git` dac` nu-l g`sea acolo. Dar era! Telescopul se g`sea \nacela[i loc.

Lisa l`s` jos geanta cu mâncare [i se a[ez` \n grab`. |i lu` mai mults` potriveasc` lentila, dar asta pentru c` era atât de pripit`. Apoi,dintr-o dat`, z`ri ferma Nangardee. St`tea acolo nemi[cat`, dormind\n valea de basm. Totul era atât de static! |n ziua aceea, MagoolRansome nu era acolo. Nici urm` de Imelda. Nu era nici un fermier [inici un cal. Nimic…

Apoi, din senin, sesiz` o mi[care \n apropiere. Lisa regl` luneta.Era un tân`r aborigen \n gr`dina din spate. Dar \n rest, nici un altsemn de via]`. Lumea din valea de jos era una de vis.

Lisei \i venea s` plâng`, \ns` [tia c` ar fi fost un gest patetic. Seplimbase, escaladase, apoi, nimic! Nimeni!

JUDEC~TORUL DE PACE 109

Unde se duseser` cu to]ii? Oare Magool se dusese cu Imelda la\nsemnat? C`l`rea ea la fel de bine pe cât conducea?

Când ea plecase f`r` el, Magool p`r`sise \n grab` Pardalote. OareImelda f`cuse asta doar ca s`-l chinuiasc`? Poate c` era foarte\ndr`gostit. Doamna Watson spusese c` Imelda era o persoan`captivant`, iar ea, Lisa, p`rea doar un [oarece.

Mult mai sus, pe dealul de vizavi, Lisa v`zu nori de praf ridicându-se\n aer. Presupuse c` erau urmarea cirezilor de vite. Poate c` acolo erauMagool [i Imelda.

Cobor\ luneta telescopului [i abandon` banca. Se \ntoarse spredeschiderea care ducea pe drumul spre acolo. Pu]in mai jos, v`zuse oscobitur` \n coasta dealului. Avea s-o exploreze. Era posibil s`g`seasc` una dintre mult c`utatele picturi rupestre preistorice. Lucruride genul acela se g`seau din \ntâmplare.

Urm` drumul \napoi, apoi se c`]`r` câ]iva pa[i pe panta abrupt` adealului, pân` intr` cu grij` \n gura pe[terii. Ochii i se m`rir` deuimire.

Nu erau picturi rupestre, ci o comoar`. |ntregul acoperi[ al pe[teriiera \ncrustat cu cristale micu]e [i str`lucitoare, de form` hexagonal`.Nu erau ca superbul beril al lui Old-fella, dar erau minunate \ndeosebirea [i \n micimea lor. Unele erau de un verde pal [i sticlos,altele albastru-deschis. Altele erau de un alb-argintiu. Ca [i berilul luiOld-fella, aveau câte [ase fa]ete perfecte [i vârfuri piramidale. Lisa \[id`du seama c` unele dintre c`zuser` pe jos. Le lu` afar` ca s` poat`observa mai bine str`lucirea lor.

|ntorcându-se \n pe[ter`, v`zu ceva ce nu observase \nainte.|ntr-o parte, lâng` peretele de stânc`, era un târn`cop. Sprijinit deperete, mai departe, era un ciocan mai mic cu o coad` ca detârn`cop. Lisa era sigur` c` v`zuse poza unei astfel de unelte \ntr-orevist` sau \ntr-o carte. Se numea „ciocanul geologilor“. Geologiierau cei care avea de-a face cu pietrele pre]ioase, mineralele, chiar[i cu petrolul.

110 LUCY WALKER

Uneltele acelea erau ale lui Old-fella. Era sigur`. Bancheta de peplatou era una din cele din buc`t`ria de la Pardalote. Mânereleuneltelor spuneau aceea[i poveste.

Lisa privea uluit`.De ce Old-fella ]inea sub supraveghere Nangardee? Pentru c`

spera s` g`seasc` \n pe[tera aceea mai multe pietre asem`n`toarepre]iosului s`u beril? {i, din moment ce nu avea \ncredere \nRansome, se asigura ca ei s` nu-i descopere comoara din pe[ter`?

Un nou gând o \nfrigur` [i se sim]i trist` pentru bunicul ei. Pân` laistoria cu ame]eala, când \ncepuse s` se team` c` era bolnav, se ]inusela distan]`. {i foarte singur.

Era posibil ca telescopul care supraveghea Nangardee s` fi fostmodalitatea intermediar` a unui b`trân de a-[i g`si companie. Vroia s`[tie ce puneau la cale vecinii s`i, doar pentru companie. De un lucruLisa era sigur`. Acum nu-i mai putea spune lui Old-fella unde fusese laplimbare. Nu putea pomeni de telescop sau de pe[ter`. Mândria lui arsuferi o lovitur` prea mare.

|n noaptea aceea, Lisa abia se a[ezase \n pat, când auzi o b`taie \ngeam. Prima dat` crezu c` erau crengile copacului de afar` pe care lesufla vântul. Apoi b`t`ile devenir` mai insistente [i-[i d`du seama c`cineva \ncerca s`-i atrag` aten]ia.

– Tu e[ti, Lisa? Era vocea lui Tom.– Tom? Tu e[ti?Lisa nu [tia dac` se sim]ea u[urat` sau bucuroas`. Fusese singur`.

Acum putea s` recunoasc`. Mai ales c` b`trânul se culcase f`r` s`-ispun` „noapte bun`“.

|mbrac`-te [i vino afar`. Vreau s` vorbesc cu tine.Da, vin. A[teapt`, te rog…Gr`be[te-te. Diminea]` n-o s` mai fiu aici. M` \ntorc la tab`ra de

\nsemnat. Am c`l`rit 10 mile ca s` te v`d.D`-mi câteva minute, Tom. Ne \ntâlnim pe veranda din fa]`.Cineva c`l`rise 10 mile ca s-o vad`! Cuiva pe lumea aceea \i p`sa

atât de mult de ea!

JUDEC~TORUL DE PACE 111

Se strecur` pe vârfuri pân` pe verand`. Tom se sprijinea de unstâlp, o siluet` \ntunecat` cu o ]igar` aprins` \n mân`. C`utând \numbr`, Lisa v`zu c` \nc` purta p`l`ria. |n timp ce ridic` ]igara [i trasedin din ea, ochii \i str`lucir` pe \ntunecimea chipului. |[i \ndrept`]inuta.

– Bravo, spuse el. Vocea lui spart` avu un farmec nea[teptatpentru Lisa. Hai s` st`m pe banc`.

Lisa lu` loc, iar Tom se a[ez` lâng` ea, \ntinzându-[i picioarelelungi. P`rea oarecum ciudat c` l`sase un spa]iu \ntre el [i Lisa. Earealiza situa]ia stranie, dar n-o \n]elegea.

Cu o mi[care scurt` din degete, Tom arunc` mucul de ]igar`.– Ai f`cut un drum lung, Tom, se aventur` Lisa. {i pe \ntuneric!

Chiar au fost 10 mile?– Pentru mine n-a fost lung [i da, au fost 10 mile, r`spunse Tom

\ncet.– M` bucur c` ai venit.– Un b`rbat ca mine nu are ocazia s` vad` o fat` decât când se

duce dup` marf`, de cel mult trei ori pe an. Singurele locuri \n care[tiu c` sunt fete sunt Wyndham [i Darwin. Am s` merg acolocurând.

Lisa \[i \mbr`]i[` genunchii.– E foarte frumos c` ai vrut special s` vezi acest` fat`, spuse ea

fericit`. {tii, la \nceput am crezut c` n-o s`-]i plac` deloc s` m` afluaici. |]i aminte[ti acea prim` diminea]`? |n buc`t`rie?

– |mi amintesc.Urm` o t`cere prelungit`, pe care Lisa o \ntrerupse:– Desigur, n-aveai de unde s` [tii ce fel de persoan` sunt, spuse ea.

Puteam fi…– Nu a[teptam pe nimeni. Old-fella n-a spus de ce pleac` la Finch's

Creek.– Atunci, am fost un [oc? Oh, a[ fi vrut s` fi [tiut…– {tiam c` vine cineva, de[i Old-fella n-a spus. |ntotdeauna [tiu.– De unde?

112 LUCY WALKER

– De la unul din oamenii de la tab`r`. Are o sta]ie radio veche. De[iOld-fella nu vrea s` aib` obiecte de genul ̀ sta, câteodat` \i place s` aflenout`]i de la Mc Phee. Niciodat` nu spune. Old-fella e genul de omcare p`streaz` informa]iile pentru sine.

– Cineva de la tab`r` a recep]ionat mesajele pe care le-am trimisde la spital?

– Cam a[a ceva. Când \i convine, McPhee se comport` la fel cab`trânul. Dar noi am [tiut c` pleac` s` aduc` pe cineva special. Am[tiut pentru c` a luat Dodgeul, \n locul Land Roverului. {i s-a \mbr`cata[a cum o face o dat` la zece ani. N-am [tiut despre cine e vorba.McPhee nu ne-a spus.

– Dar Land Roverul ar fi fost mai potrivit pentru terenul acela…– Da, dar nu era special. Nu este atât de confortabil.– Tom, vrei s` spui c` atunci când a venit dup` mine, bunicul a

considerat o ocazie \ndeajuns de important` ca s` \mbrace hainele des`rb`toare? Contam atât de mult pentru el?

– Cam a[a.– E greu de crezut, spuse Lisa nedumerit`.Urm` o alt` pauz`, dar de data asta \ncepu Tom:Mama a aflat mai târziu. Cred c` i-a spus McPhee. Mi-am dat seama

din comportamentul ei. Era \ngrijorat`. Nu [tia cum o s` fii.Tom, te rog… N-am avut inten]ia s` vin aici [i s` v` sup`r pe to]i.

N-am avut nici cea mai mic` idee. Vroiam s`-mi g`sesc bunicul. Doaratât.

Mama e \n regul` acum. S-a \mbunat.Dar tu te-ai sup`rat?Aveam de gând s` m` sup`r. Recunosc, Lisa. Dar n-am f`cut-o.

Când te-am v`zut [i te-am auzit vorbind atât de blând… Apoi,alalt`ieri, când ai venit alergând \n buc`t`rie, am v`zut cum \]istr`luceau ochii. Ar`tai [i mai frumoas`. {i ai nimerit direct \n bra]elemele. Mi-a pl`cut.

Lisa era surprins`. Cât de mult se schimbase Tom de la prima lor\ntâlnire!

JUDEC~TORUL DE PACE 113

Inima ei \ncepu s` bat` pu]in mai tare. Cineva dorise s-o vad`\ndeajuns de mult \ncât s` str`bat` 10 mile! Era minunat. Iar acumspusese ceva despre ochii ei str`lucitori. Pân` la urm`, nu era genul[oricel. Nu pentru Tom. Nu mai era nici „fata pe care n-a venit nimenis-o ia“. Old-fella \mbr`case cel mai bun costum al s`u [i luase cea maibun` ma[in`!

Gândul c` lui Tom [i lui Old-fella le p`sa suficient \ncât f`cuser`lucrurile acelea o \n`l]ar` \n al nou`lea cer.

Lisa nu [tia cum s`-i mul]umeasc` lui Tom, sau dac` trebuia s`-ispun` ceva. Se sim]ea fericit`, dar pu]in stânjenit`. Tom se sprijinisede sp`tarul b`ncii [i-[i r`sucea o alt` ]igar`.

Spune-mi despre p`[unile din nord, Tom, \ncepu ea, ca s`\ntrerup` lini[tea care devenise, ca [i spa]iul dintre ei, pu]in ciudat`.Sunt numai copaci [i p`duri?

Nicidecum! Sunt zone a c`ror vegeta]ie e alc`tuit` \n majoritate dinarbu[ti. La nord de acolo se \ntinde cel mai denivelat teren din lume.Dune de nisip r`sar la tot locul. {i creste muntoase.

Vorbe[ti ca [i cum ]i-ar pl`cea. Chiar dac` e denivelat.Este incitant. Ca [i cum ai fi singur pe lume. Continui s` conduci,

dar nu ajungi niciodat` la orizont. Dunele \ncearc` s` te \nsp`imânte,dar nu reu[esc. Asta pentru c`, \ntr-un fel, [i tu e[ti una dintre ele. Num` pricep la descrieri, Lisa. Trebuie s` vezi cu ochii t`i.

Lisa \[i strânse din nou genunchii.– Oh, Tom. Mi-ar face pl`cere. Crezi c` voi putea?– Nu v`d de ce nu. Voi trece pe acolo cu camioneta, ca s` fac

aprovizionarea. Curând. Atunci, vei avea ocazia.– Va trebui s`-i cer voie bunicului. M` \ntreb dac` o s` m` lase s` merg.– Las` asta \n grija mea. M` ocup eu. Cel mai bun moment va fi

când se va ridica pe picioare [i va c`l`ri s`-[i vad` oamenii din vârfuldealului nord-vestic. N-o s`-i lase prea mult singuri.

– Oameni? Fermieri, vrei s` spui?– Nu. Ei sunt cei care fac ultimele retu[uri \nainte de \nsemnat.

|nsemnatul este treaba mea. Eu sunt supraveghetorul de la Pardalote.

114 LUCY WALKER

– Atunci…– Oamenii pe care \i are acolo sus se pricep la pietre [i la minerale.

Poate crede c` o s` g`seasc` aur sau ceva de genul `sta. Dup` p`rereamea, alearg` dup` cai verzi. |n ]ara asta, vitele sunt cele care aducbani. Old-fella are o sl`biciune pentru minerale. Uit` lucrurile cuadev`rat importante.

– Cum ar fi vitele, de exemplu?– Exact. Tu ai spus-o, Lisa.– Cât timp ar fi plecat, bunicului nu i-ar fi dor de mine, nu-i a[a? spuse

Lisa \ngândurat`. Cu toate astea, ar trebui s`-l \ntreb`m mai \ntâi…– Las`-m` pe mine, Lisa. Prea mult zgomot noaptea \n jurul taberei

de \nsemnat stârne[te panica \n rândul vitelor. Ia aminte. Totultrebuie f`cut cu b`gare de seam`. La fel trebuie s` procedezi [i cu Old-fella. Cu b`gare de seam`.

– Cred c` e[ti un intrigant, Tom, spuse Lisa râzând [i ridicându-[imai sus genunchii.

– |n preajma unei fete frumoase ca tine? De ce nu?Lisa nu auzi ultimele lui cuvinte. Genunchii ei c`zur` la p`mânt [i

se ridic` \n picioare.Valea era o splendoare argintie, dar culmile dealului din vest erau

\ntunecate de copaci, iar piscurile [i contraforturile unor mun]i vechiaruncau umbre ici [i colo.

Oare visase c` ceva se mi[case acolo? Chemând-o, chiar! Ea era ceacare avea o sl`biciune, nu Old-fella. De când era aici, la Pardalote, unpisc anume \i f`cea parc` semn s` vin`. |n fiecare noapte ap`reaseme], poruncitor [i negru \n fundalul apusului.

Tom spunea ceva oarecum flatant. Ceva despre „Tom, Lisa [iPardalote apar]inând la to]i trei…“.

Apar]inând c`rui lucru, cui?Ea apar]inea culmii acelui deal! Nici m`car bunicului ei…„Ciudat cum luna estompeaz` str`lucirea stelelor“, se gândi ea.

„Cu excep]ia aceleia care str`bate de acolo, de pe culmea mea. E totu[iatât de str`lucitoare.“

JUDEC~TORUL DE PACE 115

|[i \ndrept` ]inuta. Lumini]a se mi[case. Nu era o stea, ci o lumin`.Ceva o purta. Pe m`sur` ce trecea printre copaci, ap`rea [i disp`rea.Lisa se uit` \n continuare. Era surd` la vorbele [optite [i t`r`g`nate alelui Tom. Mai era \nc` o lumin`, care se deplasa spre cealalt`.

Magool [i Imelda?Faptul c`, pe lumina lunii, vârfurile stâncoase erau doar pentru

oameni ca Imelda o durea. Nu tuturor le era dat s` ating` culmilelumii. Poate c` pân` la urm` nu erau Magool [i Imelda! Darsentimentele Lisei r`maser` acelea[i, ca [i când ar fi fost \ntr-adev`r ei.

Locul acela de \ntâlnire ]inea de Pardalote. Fusese al mamei ei. {ial tat`lui ei, jocheul de la Nangardee. Acum era al ei, al Lisei. Pentru c`descoperise singur` drumul pân` acolo. Ceva \n`untrul ei ar fi vrut s`fug`, s` traverseze valea, s` r`spund` chem`rii piscului. St`tea solitar \nlumina lunii, spunându-i c` inima ei apar]inea lui. Nici unui alt loc.

Dar r`mase neclintit` pe banc`, lâng` Tom, ascultând vocea luimonoton` [i cuvintele lui flatante. |nchise ochii [i \n`bu[i chemarea,la fel [i gândul c` Magool era acolo cu Imelda. Dar \n \ntunericulochilor ei \nchi[i ap`ru imaginea lui bandajat, culcat \n patul de spital.|n locul vocii sc`zute a lui Tom, o auzi pe cealalt`, cu tonul ei amuzat[i ironic: „Ei bine, Tonky? Ce ai g`sit s`-i cite[ti azi \nd`r`tnicului t`uelev? Ceva picant [i scandalos, sper. Sunt orb, profesoar` drag`, a[a c`nu te pot vedea cum ro[e[ti. Dar dac` pun mâna pe obrazul t`u, s-arputea s` simt. Ce zici de asta, Lisa? S` pun mâna pe obrazul t`u?“

Dar când \[i rec`p`tase, \n cele din urm`, vederea, \l ame]ise felul\n care Imelda, [i nu ea, radiase lâng` patul lui. {i Imelda \l luase cuea, f`r` s` ro[easc`.

„Dar nu \n vârful dealurilor mele“, rosti hot`rât` Lisa cu voce tare.„Dealurile mamei mele [i ale tat`lui meu! Ale lui Old-fella…“

Tom se sperie.– Lisa, despre ce Dumnezeu vorbe[ti?!|l prinse de mân`, ca s`-i arate c` era recunosc`toare pentru

lucrurile frumoase pe care i le spusese [i ca o scuz` c` nu fuseseatent`. Lui Tom p`rea s`-i plac` s-o ]in` de mân`.

116 LUCY WALKER

– Ai spus c` oamenii bunicului caut` minerale [i lucruri de genul`sta? Ei bine, nu pe platoul dealului din vest. Am o sl`biciune \nleg`tur` cu locul acela, Tom. |ntr-un fel, a apar]inut…

– Da…, spuse Tom, ne\n]elegând \nc`.– Cea de-a doua op]iune nu e suficient de bun`, nu-i a[a, Tom? Te

rog, Tom, nu m` l`sa vreodat` s` m` mul]umesc cu a doua op]iune.Tom nu avea nici cea mai mic` idee la ce se referise ea. Nu

\nsemnase nimic, se hot`r\ el. Toate femeile erau mai mult sau maipu]in slabe cu duhul.

– Câteodat`, cea de-a doua op]iune se dovede[te, \n timp, [i ceamai bun`, spuse el sec. A[a se \ntâmpl` cu vitele. Presupun c` e timpuls` intri \n cas`, Lisa. Am de f`cut un drum de zece mile.

– Da, sigur. Nu vrei s`-]i fac o sup`?– N-am timp. Deci, am stabilit totul, da? Mergi cu mine la

Wyndham.– Dac` se poate aranja, Tom. Sper.Dar gândul \i zbur` din nou \ntr-un loc foarte \nalt.„|l iubesc“, \[i spuse ea [i nu se referise la Tom. „|l voi iubi

\ntotdeauna, cu toate c` exist` Imelda. N-a[ fi recunoscut niciodat`,dac` dealul acesta negru-argintiu n-ar fi fost luat \n st`pânire dealtcineva. Nu-mi vor lua [i locul `sta! M`car atât \mi apar]ine. A fost alp`rin]ilor mei, nu al Imeldei. N-am s-o las niciodat` s` mi-l ia…“

JUDEC~TORUL DE PACE 117

Capitolul 9

Ocupat` cu treburile casei, pentru Lisa zilele trecur` pe nesim]ite,devenind mai \ntâi o s`pt`mân`, apoi o alta [i \nc` o alta.

Lui Old-fella \i pl`cea s`-i citeasc` ziarele [i revistele pe care i letrimitea McPhee de la tab`r`. Lisa descoperi c`, fiind \n contact cu\ndep`rtata civiliza]ie datorit` sta]iei radio, lui McPhee i se aduceaumereu ziare. Peste Pardalote nu trecea nici un avion, cu excep]iaAmbulan]ei Aeriene.

Dup` ce le termina de citit, i le trimitea printr-un fermier lui Old-fella. La intervale regulate de timp, cineva venea s` raporteze stadiul\nsemnatului [i progresele f`cute.

Câteodat` venea \nsu[i Tom ca s`-i aduc` la cuno[tin]` num`rul depiei [i de persoane care fuseser` implicate \n opera]iunea de \nsemnat.

– De ce e atât de important? \l \ntreb` \ntr-o sear` Lisa. Pe lâng`vitele de ras`, trimi]i spre vânzare [i piei, nu?

– Partea noastr`, da, spuse Tom cu \nver[unare.– De ce? Cu cine le \mp`r]i]i?– Cu cine crezi? Cine este singurul nostru vecin? Nu exist` garduri

care s` despart` Pardalote de Nangardee, a[a c` nu se [tie de la ale cuivite provin pieile. Au fost atribuite pur [i simplu. Nimeni nu poate [ticare apar]in uneia dintre ferme [i care celeilalte.

– Deci te \ntâlne[ti totu[i cu Magool Ransome? Chiar dac` osingur` dat` pe an?

– Nu eu! De asta McPhee locuie[te la tab`ra extern`. El estearbitrul. Nangardee trimite trei fermieri, noi la fel. Apoi, pe rând, unom din fiecare delega]ie \[i alege animalul pe care s`-l taie, iar McPhee]ine eviden]a.

– Ce sistem ciudat!– Nu e un sistem. Este „legea p`mântului“, ceea ce \nseamn` c`

este practicat` pe scar` larg` de c`tre fermele care sunt atât de mari\ncât nu pot [i nu vor s` se \ngr`deasc`. Legea asta este recunoscut`chiar [i de c`tre instan]ele judec`tore[ti, cu toate c` n-a fost scris`niciodat`, din câte [tiu. Este un obicei.

– |n cazul acesta, cred c` e minunat, spuse Lisa entuziasmat`. Nuexist` dispute asupra unui animal anume.

– Nici m`car nu ne vorbim, Lisa. T`iem animalele [i plec`m. Atât.– Oh, Dumnezeule! Sunte]i ni[te oameni ciuda]i. E aproape un

r`zboi t`cut. A[ vrea s` [tiu ce a provocat antipatia dintre familiileRansome [i Lindsay.

– McPhee mi-a spus c` e o chestiune istoric`. Cu o genera]ie saudou` \n urm` a existat un conflict \n leg`tur` cu frontierele. Lindsayau fost primii aici [i n-au v`zut nici un motiv pentru care teritoriul lors` fie survolat, doar pentru c` Ransomeii au ap`rut câteva luni maitârziu \n valea vecin`.

– Dar guvernul? Nu intervine?– Nu \nc`. Mai demult erau p`mânturi pustii. Nu le vroia nimeni.

|n secolul trecut [i la \nceputul acestuia erau o mul]ime de persoanecare se stabileau provizoriu pe teritoriile din nordul Australiei, uniichiar \n stepa cea mai \ndep`rtat`. Acum 100 de ani, pentru to]inordul reprezenta cel`lalt cap`t al lumii. Chiar [i acum 30 de ani.Acum lucrurile s-au schimbat, \ns` Old-fella nu vrea s` fac` nici omodificare. |n momentul de fa]`, Lisa, oricine poate dovedi c` acrescut vite chiar aici, la Pardalote, poate pretinde arenda [i ar avea90% [anse s-o ob]in`.

– Oricine? exclam` ea. Te referi la McPhee sau la oricare dintrefermieri?

JUDEC~TORUL DE PACE 119

– Nu. Ei doar s-au ocupat de vite. Nu le-au crescut. Tom f`cu opauz`, apoi ad`ug`: |n genera]ia asta, numai eu [i Old-fella am crescutvite [i cai.

– Nu pot \n]elege de ce bunicul nu… Lisa se opri, c`ci surprinseseo nuan]` \n vocea lui Tom.

„Old-fella n-ar \ncheia un contract oficial de arendare, dar Tom arputea. Tom n-ar face asta, desigur. Este supraveghetorul bunicului. Oparte din beneficiu \i apar]ine, are salariu [i locuie[te aici de când eramic.“

Tom avea s` r`mân` loial, pân` \n ultima zi [i ultima or` din via]ab`trânului. Lisa era sigur` de asta.

– De ce pari atât de \ngrijorat`, Lisa? Old-fella are s` fie bine de\ndat` ce va vrea. Ar fi chiar [i acum, dac` [i-ar pune mintea…

– Da, [tiu. Cred c` \i face pl`cere… \ntr-un fel.– A[a este. Dar e mai mult decât atât. Se \ngrije[te ca s` nu se mai

\ntâmple. S-a speriat, Lisa.– {tiu.– Acum ceva vreme, m-am gândit c` \[i face griji, spuse \ncet Tom.

A \nceput acum vreo trei luni. Acum cred c` a \ncetat. Nimeni nu [tiece se \ntâmpl` \n mintea lui Old-fella, dar pun pariu pe ce vrei c` [i-aclarificat lucrurile.

– Ce lucruri [i-a clarificat, Tom?– Lisa, Tom [i Pardalote! Le-a legat pe toate trei. {i-a spus: „N-am

nici un fiu care s` duc` ferma mai departe, dar uite câte am \n schimb.Lisa, Tom [i Pardalote! De ce naiba \mi fac griji?!“ |n]elegi, Lisa? De astanu-[i mai face probleme. A f`cut o simpl` adunare.

Lisa ridic` gânditoare o sprâncean`.– Se poate… De[i \nc` nu mi-a cerut s` r`mân definitiv. |n fiecare

zi \mi pun speran]a c` o s`-mi spun`. Oricum, singurul lucru careconteaz` cu adev`rat e s` fie din nou cel de dinainte. A[ crede c` maiare zeci de ani de tr`it. De fapt, ur`sc s` vorbesc despre el ca [i cumar fi prea b`trân sau ar putea muri \ntr-o zi. Te rog, Tom, hai s` vorbimdespre altceva.

***

120 LUCY WALKER

Lisa de-abia ajunse [i se a[ez` cu revista \n mân` pe scaunul delâng` patul b`trânului, când Old-fella \i spuse c` \n seara aceea nuvroia s` i se citeasc`. Nu avea dispozi]ia necesar`.

– Stai acolo [i de data asta, ascult`-m` tu pe mine, Lisa. E vremeas`-]i spun câteva lucruri. |nc` nu [tii nimic despre Pardalote.

Lisa fu atât de bucuroas` c` avea s` afle despre ferm`, \ncâtaproape c` se r`suci pe scaun.

– Da, bunicule. Te rog, spune-mi. Vreau s` [tiu.B`trânul se uit` piezi[ la ea.– Cum ar fi ce, de exemplu?– Ei bine, \mi spui despre Ransome [i despre Nangardee [i de ce

nu-]i plac? La ce te-ai referit când ai spus c` le-ai f`cut unele concesii?|nseamn` c` ai vrut s` fii un vecin mai amabil? Te rog, bunicule,spune-mi.

B`trânul nu se mai uita la ea, ci privea \ncruntat, cufundat \ngânduri.

– Vezi, continu` Lisa. A[ vrea s` [tiu ce ar trebui sau nu s`-i spun luiMagool Ransome, dac` vine aici s` \ntrebe cum te mai sim]i. E posibils` vin`, [tii? Ne-a fost de mare ajutor \n ziua \n care ai fost adus.

– Te referi la Jim Ransome? Nu ]i-am spus s` nu mai folose[ti \npreajma mea numele „Magool“? Fiind femeie, e[ti \ntotdeauna contra[i faci pe dos tot ce-]i spun. Ei bine, domni[oar`, dac` vrei s` [tii, amintuit [i asta…

– C` o s`-]i pun \ntreb`ri?– Nu, tun` el. Am intiut c` vei face contrariul [i c` o s`-i spui tot

a[a. Am avut dreptate, nu-i a[a?– Bunicule drag`, m` \ndoiesc c` dup` ce a plecat te-ai mai gândit

vreo secund` la asta.– Tân`r` domni[oar`, pui la \ndoial` cuvântul meu? Ascult`…Tonul furios al vocii b`trânului nu o alarm` deloc pe Lisa. Un al

[aselea sim] \i spunea c` bunicul ei f`cea un soi de joc [i c` ferocitatealui era fals`. Dar nu era sigur`.

– Ascult, bunicule, spuse ea, sunând \ntr-adins docil`.Old-fella se sprijini cu spatele de pern` [i-[i fix` privirea pe

peretele opus.

JUDEC~TORUL DE PACE 121

– Foarte bine, atunci. Timpul trece. E[ti prea tân`r` s` \n]elegiasta? Când timpul trece, lucrurile se schimb`. Faci concesii pentru c`a[a este omene[te. Fie c`-]i place, fie c` nu. Sfatul meu este s` nu-]iba]i capul cu Ransomeii. M` ocup eu de asta. Ai \n]eles? O s` afli \ntr-ozi. Se opri. Nu mai sunt \n forma \n care obi[nuiam s` fiu, iar JimRansome [tie asta. Are totu[i meritul lui: e \ntotdeauna la curent cuactualitatea. Am fost cu ochii pe el. Pe ei, de fapt. Sunt numai el [i overi[oar` mai \n vârst` care se \ngrije[te de cas` pentru el. {i fiin]aaceea ostentativ` cu care este v`zut peste tot. Pân` [i numele ei eostentativ. Amelia… sau ceva \n genul `sta.

– Imelda, \l corect` cu blânde]e Lisa. B`trânul \ntoarse capul [i seuit` din nou la ea. Ochii lui erau de acela[i albastru ca de ghea]`, \ns`de data asta erau \ntreb`tori.

– Deci [tii [i asta, nu?– Da. A venit \n ziua \n care erai bolnav. Cred c` [i ea vroia s` fie

de ajutor. Dar a plecat…– Foarte bine. Ea nu [tie… nici unul dintre ei nu [tie… c` am un

as \n mânec`. Din moment ce [tii atât de multe, tân`r` domni[oar`,[tii despre ce as e vorba?

– Nu, bunicule. Te rog spune-mi. Mi-ar pl`cea s` [tiu.– {iretenie. Asta am. Asul meu e [iretenia. Ai auzit câinele acela

dingo care url` noaptea de pe deal? Supravie]uie[te. Nu-l prindenimeni. Nici fermierii, nici Tom. Au \ncercat \n mai multe rânduri. Darnu-l pot prinde. {tii de ce?

– E foarte rapid? Sau poate c` e tân`r [i puternic?– Tân`r [i puternic, pe naiba! Animalul acela este tat`l tuturor

câinilor dingo de prin p`r]ile astea. Este [iret, Lisa. De asta. {iretenia.A[a supravie]uie[te. De aceea eu, Old-fella Lindsay, supravie]uiesc. {ieu sunt [iret. {i st`pânesc p`mântul de la Nangardee.

– Da…, spuse \ncet Lisa. Sunt sigur` c`-l st`pâne[ti.– ~sta e un lucru pe care e bine s`-l [tii. De data asta sun`

\mp`ciuitor. Urm`toarele lui cuvinte fur` \nc`rcate de regret.|mb`trânesc [i mu[chii m` las`. Tân`rul acela de la ferm` are dinbel[ug. F`cu o pauz` [i apoi p`ru s` re\nvie din nou. {iretenia m`ajut` ca lucrurile s` fie \n final a[a cum vreau. Nici unul dintre ei

122 LUCY WALKER

nu-[i dau seama de asta, pentru c` ei cred c` planul meu este exactopus fa]` de cum este \n realitate. |n]elegi asta, Lisa?

Lisa nu \n]elegea, dar nu recunoscu decât par]ial. Vroia s`-i fac` peplac pentru c` vedea c` b`trânul avea nevoie de asta.

– Cred c` \ncep s` \n]eleg. Te rog, spune-mi despre [iretenia ta,bunicule. Ce-ai f`cut cu ea \n ultima vreme?

– Oh, nu! Nu m` prinzi \n felul acesta, fata mea! |ncerci s` afli, nu? Eibine, nu-]i spun \nc`. O s` [tii la sfâr[it. Toate la timpul lor. O s` ias` exactinvers decât te a[tep]i, ]i-am spus asta deja. Am aranjat totul \n leg`tur` cuce trebuie f`cut cu Pardalote dup` moartea mea. M` ascul]i, Lisa?

– Da, sigur c` da.– Am pl`nuit s`pt`mâni la rând. Nu uita c` ]i-am spus c` sunt [iret,

Lisa. A trebuit s` fiu pentru c` era singura cale de a rezolva lucrurile.Timpurile s-au schimbat. Acum lucrurile stau altfel.

– Da, totul se schimb`, nu-i a[a? Anotimpurile. Recoltele. Chiar [ivitele devin mai mari [i mai grase.

– Ai jucat vreodat` [ah, Lisa?– Nu, dar mi-ar face pl`cere s` \nv`]. Crezi c` a[ putea? E dificil?– Petrece-]i timpul \nv`]ând lucruri mai folositoare pentru femei,

feti]o. Cum s` conduci un c`min – asta e treab` pentru femei. Se opri[i inspir` adânc, ca [i cum ar fi avut nevoie de mai mult aer. {ahul estepentru generalii de aramat` care organizeaz` r`zboaiele pân` la ultimab`t`lie. {i pentru oameni ca mine, care [tiu c` atunci când vor s`ob]in` un anumit lucru, nu se n`pustesc direct, ca un bivol, asupraunei por]i.

– Cred c` \n]eleg…– Nu \n]elegi [i n-o vei face niciodat`. Femeile sunt \ntotdeauna

contra. Fac exact invers de ce li se spune. Absolut toate sunt perverse.{i mama ta. {i tu vei fi la fel, Lisa. Accept asta. Se opri din nou [irespir` adânc. De aceea trebuie s`-mi construiesc propria strategie.Acum, ascult`! Atunci când vrei ceva, nu te duci direct dup` lucrulacela. }ine minte asta. Te \nvârte[ti, te prefaci. Asemenea unui dingo.Induce inten]ionat oamenii \n eroare. A[a câ[tig`. P`c`le[te oamenii,f`cându-i s` cread` c` are de gând ceva, când \n realitate planul luieste cu totul altul. |n felul `sta, ceilal]i nu [tiu ce pune la cale.

– Bunicule, spuse u[or Lisa. Vrei s` deschid fereastra? Ar`]i deparc` ai avea nevoie de mai mult aer.

JUDEC~TORUL DE PACE 123

– Nu, sigur c` nu, spuse el pe un ton moroc`nos [i iritat. Intr`musculi]e. Sunt obosit, asta-i tot. Prea mult` vorb`. Tom mi-a vorbitmai mult de o or`. Ce nu [tie el e c` m` vl`guie[te. M` plictise[te. Esteun cresc`tor de vite foarte priceput, totu[i.

– Este un bun supraveghetor, bunicule. Simte c` e necesar s` te]in` la curent cu mersul \nsemnatului.

– Necesar, pe naiba! Se pricepe la \nsemnat mai bine decât oricarealt fermier din nord [i el [tie asta. {tie [i c` eu [tiu. Nu, nu, Lisa… suntobosit. O s` trag un pui de somn. Po]i s`-mi termini articolul acelamâine diminea]`.

– Desigur, bunicule. |]i mul]umesc pentru c` mi-ai spus atât demulte. Despre tine, m` refer…

Lisa se opri [i-l s`rut` pe frunte. El \nchise ochii [i nu f`cu nici ungest prin care s`-i dea de \n]eles c` sim]ise buzele ei calde.

– Vroiam s` [tii c` am rezolvat totul, Lisa. Acum, ]i-am spus, du-te.Las`-m` s` dorm.

Lisei i se p`rea ciudat totul, dar nu putea fi sigur`. Poate c` buniculei \ncerca s`-i spun` ceva, dar \n loc s` se prefac`, se d`duse de gol \nultimul moment. Avea atâta \ncredere \n sine, [i totu[i \n spatele ei, setemea c` era posibil ca planul pe care-l pusese la cale s` nu serealizeze pân` la urm` a[a cum \[i propusese.

***

Târziu \n noaptea aceea sosiser` doi fermieri din locuri\ndep`rtate. Dormiser` \n c`su]a din fundul cur]ii, iar diminea]aveniser` la ferm` pentru micul dejun. Veniser`, explicar` ei, ca s`-i deapersonal raportul lui Old-fella despre condi]iile din partea nordic` astepei. Doamna Watson era ocupat` cu friptura [i cu ou`le pentruoaspe]i, a[a c` o trimise pe Lisa cu tava pentru Old-fella.

– Oh, deci tu e[ti cea cu tava! \ntreb` el vesel. Ce face MamaWatson, hm? Nu-i scap` din priviri pe oamenii `ia? Ei bine, voi dou`a]i face bine s` elibera]i ferma ast`zi. Am oamenii mei care s` aib` grij`de mine, dac` este nevoie. Femeile n-au ce c`uta \n discu]iileb`rba]ilor. Pleca]i amândou`. Afar` toat` ziua. Spune-i doamneiWatson c` astea sunt ordinele mele.

124 LUCY WALKER

– Mi-ar prinde bine \nc` o zi liber`, spuse bucuroas` Lisa. |nv`]asec` b`trânul o aprecia mai mult dac` \i d`dea ascultare cupromptitudine. Atunci când lansa o provocare, \i pl`cea s` fie\ntâmpinat de o alta-bumerang. Puse tava pe mas` [i-i aranj` perna.Dac` n-ai grij`, bunicule, va fi o plimbare lung`, de o zi. O s`-]i fie dorde mine, nu-i a[a? Se uit` la fa]a lui. Nu era amuzat. De data asta,bumerangul ei c`zuse la p`mânt.

– A[a deci. M` [antajezi, nu? Ei bine, s`-]i spun cum reac]ionez la[antaje. Pleac`. {i pentru toat` ziua, fata mea. Nu vreau s` te aud saus` te v`d pân` dup` l`satul serii. M` auzi, Lisa?

– Da, bunicule, spuse plin` de regret Lisa. Glumeam doar. {tii asta,nu-i a[a? La Finch's Creek aveau un pacient \nd`r`tnic [i obi[nuiams`-l amuz \n felul acesta. |l luam \n serios…

– Un pacient \nd`r`tnic! Deci asta e, nu? url` b`trânul. Pot s`\ntreb despre cine e vorba? Nu de Jimmy! Tic`losul `la de Ransome,hm? Mi-au spus c` l-ai a[teptat. Deci cu el m` compari?

– Te rog, bunicule, \l implor` Lisa. Am fost lipsit` de tact, asta-i tot.– Foarte bine, dar eu sunt cel care d` ordinele aici; [i s` l`s`m

deoparte amuzatul pacientului! Pleca]i amândou` pentru restul zilei.Afar`. Poate le trece prin cap femeilor din ferma asta c` vreau o zi doarpentru mine… cu oamenii mei…

– Da, desigur, bunicule. Nu m-am gândit la asta. Dar toat` ziua?– Toat` ziua. Du-te [i ia-]i p`l`ria [i co[ule]ul cu mâncare [i du-te

s` vezi Pardalote. De ce ai venit aici? S` te \nvârte[ti prin cas`? Vei fi unom al stepei pe cinste!

|n spatele cuvintelor lui dispre]uitoare, Lisa sesizase o not` de\ngrijorare. B`trânul vroia cu adev`rat ca ea s` plece. Poate [i doamnaWatson. Pentru binele lor, ca [i al lui, vroia ca ele s`-[i ia o vacan]`.Lisa \ndr`zni s` nu-i arate c` \n]elegea. |n schimb, se \ndrept` spre u[`,ar`tând corespunz`tor de nedumerit`. Când ajunse \n dreptul u[ii, seuit` \n oglinda din perete. B`trânul se l`sase pe spate [i ar`ta foartemul]umit de sine. Era pe cale s` atace micul dejun cu o u[urareciudat` pentru un invalid.

De data asta, Lisa era sigur`. Bunicul ei punea ceva la cale. Ce,probabil c` nu avea s` afle. Era inutil s` \ncerce s` ghiceasc`.

JUDEC~TORUL DE PACE 125

Lisa \i aduse la cuno[tin]` doamnei Watson ordinele date de Old-fella.– Perfect, spuse pe nea[teptate doamna Watson. Punea deoparte

prosoapele folosite, \n timp ce fermierii din cap`tul mesei \[iaprindeau primele ]ig`ri pe ziua aceea. Lisa \i v`zu schimbând \ntre eizâmbete mali]ioase. „Oare fac parte to]i din aceea[i conspira]ie?“

– Crede]i c` e bine s`-l l`s`m amândou` singur pentru tot restulzilei? \ntreb` Lisa.

– Bine\n]eles. E mult mai bine decât ne spune. |n plus, de mult`vreme nu mi-am mai antrenat calul. S-ar putea ca McPhee s` aib` ziare[i reviste noi pentru C`petenie. |[i ridic` privirea de la mormanul deprosoape [i se uit` la Lisa, de data aceasta cu un aer for]at deprietenie. Ia mâncare [i un termos. {i p`l`ria. |ntoarce-te la apusulsoarelui. Dup` ce se gândi o clip`, ad`ug`: Tom va fi aici \n seara asta.

Lisa surprinse din nou zâmbetele r`ut`cioase din rândul b`rba]ilorde la mas`. Via]a era un [ir \ntreg de enigme. Dup` felul \n care secomportau to]i \n ziua aceea, ar fi crezut c` vroiau s` scape de ea. Ar ficrezut [i c` doamna Watson ar fi vrut ca iubitul ei fiu s` fie la mile dep`rtare,nicidecum c` i-l oferise ca pe o tenta]ie ca s` se \ntoarc` la asfin]it.

Jum`tate de or` mai târziu, \n drum spre ie[irea din ferm`, Lisaduse leg`tura de prosoape murdare la sp`l`torie. Nooma, aborigenacu zâmbet frumos, era ocupat`, acoperit` \ntr-un nor de abur. Vedereazâmbetului ei larg \i f`cu bine Lisei. M`car cuiva \i f`cea pl`cere s-oaib` \n preajm` \n ziua aceea.

– De ce pleci singur` la plimbare? \ntreb` Nooma. Ce zici dac`a[tep]i ca Nooma s` termine treaba cu prosoapele [i merge]i\mpreun`? Ai destul` mâncare, Lisa?

– Vii cu mine? Oh, Nooma, mi-ar face mare pl`cere! Lisa arunc`bagajul cu merinde [i-[i \mpinse p`l`ria pe spate. Repede. D`-miprosoapele alea, Nooma. Le sp`l eu, cât timp tu \ntinzi celelalte rufe.

– Bine, Lisa! S` le speli repede, da? Doamna Watson e ocupat` cucei doi care au venit la Old-fella, hm? Poate mai târziu o s` mearg` laMcPhee, s` vad` dac` nu are ziare noi.

– Se pare c` [tii foarte multe, Nooma. Dar nu totul. Lisa \ncepu s`stoarc`, apoi s` cl`teasc`. E posibil ca doamna Watson s`-l viziteze peMcPhee, dar cei doi din cas` sunt cresc`tori de vite.

Nooma \ncepu s` râd` cu hohote.

126 LUCY WALKER

– Tipul acela, Rep, a fost cresc`tor de vite acum zece ani. Acum nuse mai ocup` cu asta; este cercet`tor. Cel`lalt, Jack, s-a \ndeletnicit cuvitele o scurt` perioad` de timp, anul trecut, asta-i tot. A strâns mul]ibani \n perioada \nsemnatului. Acum nu mai este cresc`tor de vite,lucreaz` cu cei care sap` dup` pietre prin zon`. Acolo… Ar`t` sprenordul v`ii.

Mâinile Lisei p`r`sir` cl`bucii de s`pun [i se uit` la Nooma. Fata deculoare râdea \ncontinuu, l`sându-[i capul pe spate.

– Doamna Watson poate crede c` cei doi au venit ca s` discutedespre vitele lui Old-fella, spuse Nooma. Dar ei au venit s` vorbeasc`despre pietre albastre, poate [i albe, sau galbene [i micu]e.

– Nooma! spuse Lisa, \ncetând sp`latul. {tii cum se numescpietrele acelea? Sunt berile?

Nooma ridic` din umeri.|n locul acela sunt foarte multe pietre. Old-fella a adus mul]i

oameni din sud ca s`-i spun` numele pietrelor.Da…, \ncuviin]` gânditoare Lisa. Cred c` mi s-a spus c` are o echip`

de geologi undeva, pe cealalt` parte de dealului. Tom a spus c`…Tom este un bun cresc`tor de vite, spuse vesel` Nooma. Foarte

bun. Lui nu-i plac pietrele. {efului Ransome \i plac la fel de mult ca [ilui Old-fella.

Lisa era atât de uimit` de nout`]i, \ncât o l`s` pe fat` s`-i iaprosoapele din mân`, f`r` ca m`car s` observe. „Ciudat cum toat`lumea [tie câte ceva, dac` nu totul. Dar eu nu [tiu nimic. Ei bine, dece a[ [ti? Sunt doar o str`in` aici. Ce m` prive[te pe mine?“

– Bine, e[ti gata, Lisa? spuse Nooma. Acum putem pleca amândou`la plimbare. Vrei s`-]i ar`t c`rarea negrilor, hm?

– Da, te rog, Nooma. Mi-ar pl`cea. Sper s` nu fiu o elev` preaplictisitoare. Am impresia c` jum`tate din timp…

Nooma nu f`cu decât s` zâmbeasc` atot[tiutoare. Ciripind vesele,cele dou` fete traversar` valea spre vest. Când ajunser` la pârâu,Nooma nu vru s` treac` de partea cealalt`. Avea altceva \n gând.

Am s`-]i ar`t câteva drumuri \n direc]ia asta, Lisa. O conduse pec`r`ri \ntortocheate, care urcau spre culmea dealului vestic. Cahipnotizat`, Lisa urm`rea cu aten]ie lec]iile Noomei, dar cealalt`

JUDEC~TORUL DE PACE 127

jum`tate a ei care vedea tot ce f`ceau, [tia exact unde mergeu [i erafoarte \ncântat`. Acolo unde telescopul supraveghea ferma lui MagoolRansome, Nangardee. Oare avea s` vad`, de la distan]`, o altfel depiatr` la mâna stâng` a Imeldei?

De[i \n ultimele s`pt`mâni fusese ocupat` cu treburile fermei, Lisafusese \ntr-un soi de a[teptare. |n`untrul ei, ceva fusese \ntr-o stare desuspensie.

Se gândise ocazional c` vizitele nocturne ale lui Tom u[uraser`oarecum sentimentul acela de a[teptare. Uneori, când Tom o ]inea demân` [i-i spunea c` era frumoas`, [tia c` a[tepta altceva. S` apar` acealumin` str`lucitoare pe piscul care o \mbia.

Dar nu o mai z`ri.Acum, \n timp ce Nooma o c`l`uzea prin urcu[urile [i coborâ[uirle

cheilor, Lisa realiz` \n adâncul sufletului ei c` a[teptase ceva mai mult.|nc` o privire asupra Nangardee. |nc` o vizit` din partea lui MagoolRansome. Una singur`, care ar face poate ca inima ei s` capituleze [is` se lini[teasc`!

La urma urmelor, el era – \ntr-un fel – pacientul ei. Trebuia s` segândeasc` la el numai \n sensul acela. Era normal ca ea s` vrea s` [tiec` ochii lui erau \n perfect` condi]ie.

Chiar dac` Imelda era [i ea acolo, era mai bine decât dac` nu-l maivedea deloc – decât prin telescop.

Pentru restul, \l avea pe Tom. Confortabil, puternic, dârz, \n stares` c`l`reasc` zece mile pentru ea. Era un muncitor destoinic [i un ombun, chiar dac` uneori \nc`p`]ânat. |i sem`na pu]in lui Old-fella. Ceputea cere mai mult o orfan`, „o fat` pe care nu venise nimeni s-o ia“?|n afar` de asta, Pardalote era [i c`minul lui Tom. Reprezenta un felde siguran]`… Oare ce-a de-a doua op]iune era mai bun` decât niciuna?

„Lisa, Tom [i Pardalote“! Oare asta punea la cale b`trânul? Cinevacare s` duc` totul mai departe… \ntr-o zi.

128 LUCY WALKER

Capitolul 10

Câteva minute mai târziu, cele dou` fete \nconjurat` ultimeler`m`[i]e ale unui afloriment de granit ro[u, cotind la stânga. Ajunser`pe c`rarea lui Old-fella, la doar câ]iva pa[i de instrumentul desupravegheat! Nooma o urm`ri cu viclenie pe Lisa, str`lucindu-i ochiide râsul ascuns.

– M-ai adus aici \ntr-adins, spuse Lisa acuzator. De unde ai [tiut…?Vreau s` spun, de ce aici? Ca [i cum locul acesta ar avea de-a face cumine! Se opri. Ochii Noomei ar`tau \n]elepciune. Sigur c` [tiai, \ncheief`r` menajamente Lisa. Voi, oamenii stepei, [ti]i \ntotdeauna totul…

Cealalt` fat` ridic` inocent` din umeri.– Uit`-te acolo, spuse ea. Ochiul mare de sticl` – telescopul, hm?

Po]i vedea departe, jos, la Nangardee. Poate \l vezi pe v`rul meu,Jabberdee. Du-te [i prive[te, o \ndemn` Nooma, \ncuviin]ând din cap[i zâmbind. Eu m` duc s` caut ierburi de mâncat. Poate [i o iguan`gras` pentru cin`, sau o [opârl`.

Nooma disp`ru, dar Lisa r`mase tot la intrarea pe platoul dealului,cercetându-[i con[tiin]a. O pierduse! |nc` ceva care plecase.

„Ce a[tept? De ce nu m-a[ uita prin telescop? Am mai f`cut-o\nainte. De ce m-a[ sim]i tocmai acum vinovat`?“

Ah! Dar \ntr-o noapte, stând pe banca de pe verand`, v`zuse acolosus o lumin` mai puternic` decât str`lucirea stelelor. Atunci \[ispusese ceva. |ns` asta fusese \nainte ca Tom s-o ia de mân`.

Lisa cl`tin` din cap, alungând gândurile c`rora le d`dea prea mareimportan]`. Se uit` \n jos, la p`mânt. Sim]i c` devine din nouputernic`. |nchise ochii, dar când \i deschise iar, [tiu c` v`zuse bine.

Acolo, clar` [i indubitabil`, era urma unei cizme. Fusese l`sat` decurând: dup` dup`-amiaza de ieri, oricum. Prima lec]ie a Noomei \[iatinsese scopul! Ieri vântul adiase u[or, astfel c` p`mântul fusese acoperitpeste noapte de o pelicul` de praf. Urma era chiar din ziua aceea!

Lisa se \ntoarse repede. La deschiderea drumului, se opri\nlemnit`. Dou` siluete se \ndreptau spre ea dinspre culmeasuperioar` a dealului. Un b`rbat [i o femeie. Felul destins \n caremergeau spunea c` aveau dreptul s` fie acolo. Pe proprietatea lui Old-fella?! Cu siguran]`, era partea de deal care ]inea de Pardalote.

Lisa r`mase neclintit`, ca [i cum ar fi f`cut parte din platoulmuntos. Cei doi se apropiar`. Magool Ransome [i Imelda. Magool era\nalt, bronzat, unic. Imelda ar`ta la fel de ostentativ` ca de fiecare dat`când o v`zuse. Chiar [i \n hainele de step`, era la fel de \ngrijit`. Avea[i un aer de profesionist`. Poate c` \nainte s` vin` \n nord, fusese opersoan` extrem de important` la ora[!

La rândul ei, Imelda o v`zu pe Lisa. Se \ntoarse [i-i spuse ceva luiMagool, care \n momentul respectiv se concentra la ceva de pep`mânt. F`cu un gest aproape teatral prin care i-o ar`t` pe Lisa.

Magool \[i ridic` rapid privirea. Apoi se apropiar` \mpreun`,continându-[i explorarea.

Magool ridic` din nou capul [i studie mica distan]` care-idesp`r]ea de Lisa. Ridic` din sprâncene aproape batjocoritor. Apoizâmbi. Lisa \[i domoli cu greu inima.

Atitudinea lui p`rea s` spun`: „Iat`-te! Credeam c` n-o s` te maiv`d vreodat`.“ Expresia aceasta fu \nlocuit` de una u[or amuzat`, careo nedumeri pe Lisa. Nu avea idee c` el se gândea la cineva foarte tân`r.Un copil mic, de[i poate foarte drag.

Ei bine, la urma urmelor, n-o cuno[tea atât de bine.

130 LUCY WALKER

Pe de alt` parte, era posibil s` aib` praf pe fa]`, din care cauz` s`arate hilar. Ei bine, praful putea s` r`mân`! Avea s`-l poarte ca pe oemblem` a mândriei! R`mase pe loc, a[teptând pur [i simplu. Acumerau la numai un pas \n fa]a ei. Amândoi aveau un aer de genul „cebine c` ne-am \ntâlnit \n vârful dealului“. Efectul pe care-l ob]inur` fuacela c` Lisa afi[` incon[tient` ipostaza ei de portret.

Magool \[i \ncepu ritualul de fabricat al ]ig`rii, uitându-se \n acela[itimp la Lisa. V`zând expresia ei t`cut` [i nemi[cat`, ridic` \ntreb`tordin sprâncene.

– Uite cine e aici, spuse Imelda. Iat-o pe Lisa de la Pardalote!Fata…

– „Pe care n-a venit nimeni s-o ia“, \ncheie Lisa \n locul ei. Chipulnu-i tr`da nici unul dintre gândurile care \i treceau prin cap. Ochii eide acel albastru profund priveau \n expectativ`.

– Magool, spuse ea \n cele din urm`, râzând. Cred c` e timid`, dar[i viclean`, \n acela[i timp. Nu crezi?

– Nu, spuse el scurt, a[ezând tutunul \n foi]a special`. Sunt ocazii\n care este destul de vorb`rea]`. {i amuzant`. Vei descoperi asta,Imelda, dac` vei fi vreodat` pacient` \n spital. |i zâmbi Lisei.

– Nu e nici o viclenie \n a fi timid, nu-i a[a Lisa?– Un minut mai devreme, spuse ea foarte \ncet, vorbeai despre

mine ca [i cum n-a[ fi fost de fa]`.– Da? |mi cer scuze.– Oh, Jim! \i \ntrerupse Imelda. Descoperise intrarea pe platou. Ce

este? Dou` blocuri uria[e de roc` stâncoas` care ascund ce? Pur [isimplu, trebuie s` investighez! P`[i cu grij` printre cele dou` roci, apoiscoase din nou capul. Jim… pentru numele lui Dumnezeu, vino s`vezi! Ce crezi? Un telescop! Reglat ca s` se poat` vedea jos, laNangardee… Disp`ru din nou \n`untru, ca s`-[i satisfac` evidentcuriozitatea.

– |mi cer scuze, spuse Magool. Ne ier]i?– Da. Desigur. |mi pare r`u pentru ce i-am spus Imeldei…– E a spus-o prima, a[a c` n-o s` se plâng`. Sunt sigur de asta.

Imelda are un sim] al umorului foarte ascu]it.

JUDEC~TORUL DE PACE 131

– Foarte bine, spuse simplu Lisa. Ochii ei p`reau \n continuareenigmatici \n timp ce-l privea pe Magool. El \ntoarse u[or capul [i-ir`spunse privirii.

– E[ti foarte amuzant`, Lisa, cum stai aici singur`, \n vârfulmuntelui. Ca un copil r`t`cit. Te sim]i pierdut`?

Lisa clipi, apoi cl`tin` din cap ca [i cum ar fi \ncercat s` revin` dinlocuri \ndep`rtate \n prezent.

– |mi pare r`u, spuse ea, zâmbindu-i. Nu, nu m` simt pierdut`. Amfost surprins`, asta-i tot.

– S` ne vezi? Ei bine, nu venim foarte des aici, sus. Recunosc.Vroiam s`-i ar`t Imeldei pe lumin` o forma]iune ciudat` la câ]iva yarzipe chei.

– E foarte interesat` de cheile acestea?Magool râse.– Bine\n]eles c` este. Este meseria ei s` fie interesat`. Toat` lumea

din compania mea trebuie s` ajung` [i s` se men]in` interesat \nsensul acesta.

– S` se men]in` interesat? repet` gânditoare Lisa. Da, presupun c`a[a trebuie… Cuvintele lui Magool – „s` se men]in` interesat“ –implicau un gen de permanen]`. Oare chiar erau logodi]i dup`ritualul tradi]ional? Trebuia s` se uite la mâna stâng` a Imeldei, cândtermina de inspectat proprietatea lui Old-fella.

– Lisa, spuse Magool, m` bucur s` te v`d din nou. {tiu c` bunicult`u se simte bine. Jabberdee m` ]ine la curent. Zâmbetul lui deveniu[or ironic [i ad`ug`: |nainte ne desp`r]eau gratiile patului. Acum esteun lan] muntos – [i o mul]ime de prejudec`]i.

Lisa se gândi c` vorbele lui izvorâser` din amabilitate. Poate c` \ip`rea r`u c` Imelda râsese de ea. Trebuia s` par` mai dur`.

– Am venit la plimbare cu Nooma, spuse ea, ca s` treac` la subiectemai practice. {i eu m` bucur s` te v`d, Magool. Am mai fost aici\nainte…

– Da. {tiu. Zicând asta se uit` la ea, [i v`zând uimirea ei zâmbiamuzat. Apoi urm` inevitabila ro[ea]`.

Imelda \[i zâr\ din nou capul prin deschiz`tura dintre stânci.

132 LUCY WALKER

– Jim, insist` ea, ce faci acolo?! Vino aici, pentru numele luiDumnezeu! E o adev`rat` revela]ie! O s` te uimeasc` \n mod pozitiv.

– Da, voi veni \ntr-un minut, Imelda. Vreau s` m` asigur c` Lisa \iva transmite lui Old-fella ur`rile mele de bine: ur`ri de \ns`n`to[iregrabnic` [i tot restul.

– Oh, bine, atunci. Fii rapid, dragule. N-avem prea mult timp ladispozi]ie, nu? spuse Imelda, disp`rând din nou pe platou.

„Ciudat“, se gândi Lisa. „M` \ntreb cum de nu i-a ar`tat pân` acumImeldei locul acesta. E evident c` [tia despre el…“

– Lisa, spuse Magool, la ce te gânde[ti?– M` \ntrebam…– Unde s-a dus Nooma? Ei bine, uite c` vine \n spatele t`u. Se pare

c` a f`cut o plimbare \n cerc.– O v`d… ezit` Lisa, apoi se \ntoarse din nou spre Magool [i-l privi

drept \n ochi. De unde ai [tiut c` am mai fost aici \nainte? De unde [tiic` acolo este un telescop? Este \ntre grani]ele teritoriului buniculuimeu, nu?

– Dac` \n ceea ce prive[te Pardalote exist` grani]e, atunci \miimaginez c` r`spunsul este „da“. Zâmbetul lui pe jum`tate ironicreveni. {tiam c` ai mai fost aici pentru c` jos la Nangardee \mi dauseama când cineva se joac` de aici cu telescopul. Vezi tu,corespunz`tor cu ora din zi, soarele bate pe sticl`, iar reflec]ia estedestul de str`lucitoare. Am presupus c` trebuia s` fii tu. Prima oar`,Old-fella [i Tom erau pleca]i de la ferm`. Nu putea fi altcineva…

Lisa refuz` s` ro[easc` din nou. Trebuia s`-[i p`streze demnitatea.– Desigur, \ncuviin]` ea. Reflec]ia este asem`n`toare unei lumini.

Cine [tie? Cineva ar putea trimite un S.O.S. cu ajutorul telescopului,dac` ar fi vreodat` nevoie de a[a ceva.

– Cine [tie? spuse el non[alant, \ns` zâmbetul \i pieri de pe buze.Apoi ad`ug` rece [i serios: sper s`-]i aminte[ti asta, Lisa. Dac` se va ivivreodat` ocazia…

– Sunt sigur` c` nu. Dar \]i mul]umesc pentru c` e[ti un vecin atâtde amabil. Era bucuroas` c` adusese vorba despre rela]iile amabile\ntre vecini.

JUDEC~TORUL DE PACE 133

Nooma d`dea sfioas` târcoale unei roci [i-i urm`rea cu un pl`cut interes.– Bun`, Nooma! spuse Magool. Deci ai adus-o azi pe Lisa pe

platoul dealului, hm? Ce n`stru[nicii mai pui la cale?Nooma \ntoarse capul, pref`cându-se timid`. D`du cu piciorul \n praf,

apoi se uit` mai \ntâi la Lisa [i la Magool. Fa]a ei se destinse \ntr-un zâmbet.– Am adus-o pe Lisa azi, aici, pentru c` m-am gândit c` poate vedea

ceva frumos jos, la Nangardee, {efule, spuse ea vesel`.– |n]eleg. Nu cumva e ceva frumos aici, pe culmea dealului?– Oh, nu, {efule. Nu eu. Niciodat`. Jabberdee d` târcoale destul de

des pe aici. Uneori poate…– Motivele tale sunt pure ca apa din pârâu, Nooma, sunt sigur de

asta. Ei bine, dac` o iei pe c`rarea abrupt`, ar fi bine s` ai grij` de Lisa.Este periculoas` pentru cei care n-o cunosc. Old-fella a trecut pe acolozilele acestea…

– Nu-]i face griji, {efule. O s` am grij` de ea. |n plus, trebuie s-oaduc pe Lisa acas` teaf`r` [i nev`t`mat`… L`s` remarca suspendat` \naer, uitându-se la cer, m`surând pozi]ia soarelui. Avea un aer deinocen]` poate prea copil`reasc`. |n seara asta vine Tom, ad`ug` ea.Avem destul timp ca s` ajungem jos \n siguran]`. Apoi, el ar putea sosila apusul soarelui…

Ochii ei se rotir` vicleni spre Magool. Singurul lui r`spuns fut`cerea.

Lisa nu avea nici cea mai mic` idee ce \nsemna schimbul acela dereplici. Nu avea nici un sens. Ce leg`tur` avea Tom? Iar \n ceea ceprivea ora, ea [i Nooma nici m`car nu-[i luaser` \nc` prânzul. Se uit`când la unul, când la cel`lalt. Buzele lui Magool erau strânse, iar ochiilui reflectau o anume pedeaps` de ghea]` pentru Nooma. Noomaafi[ase un zâmbet atot[tiutor care venea din zile, nop]i, ani, petrecute\n locurile s`lbatice, pustii [i necunoscute ale marii stepe australiene.

Imelda ie[i iar prin deschiz`tura dintre roci.Jim, dragule! strig` ea exasperat`. Pân` acum ar fi trebuit s` [tii

toat` povestea lui Old-fella, sau s` i-o oferi lui pe a ta. Vino. Mor dener`bdare s`-]i ar`t ceva. |ntre rocile astea este o piatr` asem`n`toareforma]iunilor acelea de cristal…

134 LUCY WALKER

Bine, Imelda. |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i. M` bucur c`te-am v`zut, Lisa…, chiar dac` numai câteva minute, \n vârful acesteip`r]i a lumii. Salut`rile mele doamnei Watson. {i, desigur…, lui Tom.

La revedere, Magool, spuse Lisa [i se \ntoarse. Nu era nevoie dedesp`r]iri politicoase de Imelda, pentru c` Imelda, o persoan` care nuse preocupa decât de sine, disp`ruse \nc` o dat` pe platoul lui Old-fella.

Invazia aceea a propriet`]ii bunicului ei o mâhnea profund pe Lisa,dar acum nu mai putea face nimic. |n afar` de asta, sim]ea c` Magooln-avea s` fac` nimic dezonorabil. Nu-i st`tea \n fire. Era posibil s` fidescoperit [i el pe[tera cu cristale de mai jos? Ce sup`rare ar puteaprovoca asta!

Lisa o urm` pe Nooma pe c`rarea care cobora cheile.Nooma, de ce m-ai dus pe platoul din vârful dealului? Ai f`cut-o

inten]ionat, nu-i a[a?Nooma privi \n l`turi, apoi râse. Ochii ei mari erau invada]i de

lic`riri viclene.De ce? \ntreb` ea.Fu rândul Lisei s`-i ocoleasc` privirea. Ca to]i semenii ei, Nooma

[tia tot, inclusiv ce se \ntâmpla \n inimile oamenilor! Ghicise cumva c`Magool Ransome avea s` fie acolo, poate [i Imelda. Inten]ionase ca eis` se \ntâlneasc`. Dar de ce?

***

Lisa travers` plin` de speran]` terenul pietruit spre cas`. |[ipetrecuse ziua \n mijlocul naturii [i fusese minunat, \n ciudadomni[oarei Imelda Bannister. V`zuse zborul papagalilor careadusese curcubeul zilei ei, iar \n seara aceea, când avea s` fie singur`\n patul ei, avea multe lucruri la care s` se gândeasc`. Ora de culcareera momentul pentru cele mai intime gânduri ale ei.

JUDEC~TORUL DE PACE 135

Apoi, Tom avea s` soseasc` \n seara aceea, mai devreme sau maitârziu. Asta \nsemna companie, cineva cu care s` vorbeasc`. Tom aveas`-i povesteasc` despre papagali – unde se duceau [i de unde veneau.|[i promisese s` nu se mai gândesc` niciodat` la acea „a treia parte“,dar poate… dac` \ntreba cu grij`… Tom i-ar spune câte ceva despreadministra]ia fermei Pardalote. Tânjea s` [tie totul, c`ci se sim]ea dejaca acas` la Pardalote. Era casa ei.

Pu[ca era sprijinit` de gardul verandei, când Lisa ajunse la ferm`.Deschise u[a [i intr` \n buc`t`rie. Dup` lumina orbitoare de afar` adup`-amiezei târzii, \n`untru p`rea \ntuneric. Clipi [i scutur` din cap,ca [i cum ar fi alungat cea]a.

Când ochii i se acomodar`, v`zu mai bine. Tom era deja acas`!St`tea la mas`, cu picioarele aruncate \n fa]`. P`l`ria lui pr`fuit` ocupalocul de cinste, \n cap`tul mesei.

„Trebuie s` aib` un raft pentru p`l`rii“, se gândi ea.Tom se uit` la Lisa peste cea[ca de ceai, apoi \[i apropie \ncet

picioarele. |[i \mpinse scaunul [i se ridic`. Zâmbi lent, fapt care pe Lisao nedumerea de fiecare dat`. Dar era bucuros s-o vad` – putea sim]iasta. |i zâmbi \n r`spuns, la fel de bucuroas`.

Vrei o can` cu ceai? \ntreb` el de la distan]`.Da, te rog. De fapt, de-abia a[tept s` beau una. Se a[ez` la mas`,

iar el se duse la sob` [i aduse ceainicul.Proasp`t f`cut! Las`-m` s`-]i torn eu. {i pr`jiturile acelea sunt

f`cute tot acum, cu siguran]`. Ia una.Mul]umesc, Tom. O s` iau. Te rog, spune-mi, ai venit de mult? Ce

face bunicul?S-a \ntors la vechiul lui caracter. Cel pu]in, a[a era ultima dat` când

l-am v`zut, ferchezuit [i gata s` plece cu cei doi care au venit searatrecut`. Se pare c` l-au adus cu ei pe Challenger. {i Sept e plecat, iarel nu ar merge nic`ieri, decât dac` l-ar \nso]i pe b`trân.

Lisa puse la loc pr`jitura pe care tocmai o luase [i se uit` la el,ne\ncrez`toare.

136 LUCY WALKER

– Vrei s` spui c` a plecat? Cu cresc`torii aceia de vite?– Nu sunt cresc`tori de vite, Lisa. Tom se a[ez` [i se sprijini \ncet

de sp`tarul scaunului, cu un u[or aer de superioritate. Indivizii aceiavin din chei. Sunt doi din echipa care sap` [i sfredele[te roci acolo. |[icump`r` haine de schimb de la magazinele de pe drum – le place s`arate ca ni[te fermieri. Au un nume preten]ios, pe care l-am uitat.Caut` minerale. De ce, n-o s` [tiu niciodat`. Aici este teritoriul vitelor.A[a a fost \ntotdeauna, [i a[a va fi mereu.

Lisa era \ntr-un stadiu vecin cu [ocul. Deci ceea ce-i spuseseNooma despre oamenii aceia era adev`rat!

Bunicul s-a referit la ei ca fiind „oamenii lui“. De ce s-a dus cu ei?Pentru c` a vrut. Nimeni nu l-a oprit vreodat` s` fac` ceea ce a vrut,

Lisa. Se simte foarte bine acum. Am v`zut cu ochii mei, \nc` de ultimadat` când am venit. Mi-am dat seama c` se preg`tea s` plece, de[i afost [iret. V-a trimis la plimbare pe tine [i pe mama, ca s` poat` plecaf`r` prea multe discu]ii [i b`t`i de cap.

„Desigur! Ceva \mi spunea c` pune ceva la cale. Dar s` se \mbrace[i s` porneasc` \n chei?!“

– Tom, a l`sat vreun mesaj pentru mine? \ntreb` ea, str`duindu-ses` nu-[i tr`deze sentimentele.

– Da, spuse laconic Tom. Ultimul lucru \nainte s` plece. S` vedemdac` mi-l amintesc bine. Un mesaj nebunesc, dup` p`rerea mea. Darapoi, de când a \nceput s` descopere pietricelele alea colorate, Old-fella [i-a cam pierdut min]ile.

– Drag` Tom, \l implor` Lisa. Te rog. Care e mesajul de la bunicul?{i nu mai spune c` „[i-a cam pierdut min]ile“. Cel pu]in, nu-mi spunemie.

Tom râse.– Chiar ]ii la el, nu-i a[a, Lisa? {tii ce? Când devii atât de serioas`,

ochii t`i cap`t` cel mai frumos albastru profund. Chipul t`u \miaminte[te \ntr-un fel de o fotografie pe care trebuie s-o fi v`zut odat`.{i \mi place felul \n care ai spus „drag` Tom“. A sunat frumos.

JUDEC~TORUL DE PACE 137

– Tom. Ce spune mesajul de la bunicul?– Bine. |nfrâneaz`-]i ner`bdarea, pân` când mi-l amintesc exact.

Spunea a[a… M` ascul]i?– Te ascult.– Iat`:… „Spune-i nepoatei aceleia a mea, când se \ntoarce de la

colindatul cheilor vestice \mpreun` cu Nooma, c` o vulpe tân`r`poate fi [ireat`, dar nu poate p`c`li un dingo b`trân“. Tom f`cu opauz`, urm`rind efectul cuvintelor sale. Ce crezi c` a vrut s` spun` cuasta, Lisa? Oricine s-a n`scut \n nord [tie c` dup` standardele câinilor,vulpea nu e prea de[teapt`. Poate c` [tia despre o anumit` pas`rer`pitoare din valea ceea, hm?

Ochii Lisei erau mai \ntuneca]i ca niciodat`. „Vorbesc \ntotdeauna\n termeni de p`s`ri [i animale! To]i! Old-fella \ncearca s`-mi transmit`ceva. Dar ce? {tia chiar [i unde am fost azi. Un alt telescop ascuns laferm`?“. Ridic` privirea [i-l surprinse pe Tom studiindu-i chipul. Lisacl`tin` din cap.

– Numai Dumnezeu [tie. |mi spunea ceva despre câinele dingo pecare-l auzim pe deal, \n fiecare noapte. A spus c` nimeni nu-l poateprinde…

– Poate vrea s` spun` c` nu-l po]i prinde pe Old-fella \n cursafarmecelor tale. Ai \ncercat asta?

– Da, recunoscu ea f`r` ocoli[uri. Vroiam s` m` plac`. Dar n-amfarmece…

– Poate c` da sau poate c` nu, \n ceea ce-l prive[te pe Old-fella,spuse el, luând-o de mân` [i tr`gând-o spre el. Dar pentru mine? Eibine, e altceva. Am o sugestie. Pân` la urm`, nu te pot lua la \nsemnat,a[a cum ]i-am promis. Am plecat deja cu prima serie de vite. Cea mairapid` treab` pe care am f`cut-o vreodat`. Un record! {tii de ce, Lisa?

Ea cl`tin` din cap.– M-am s`turat s` c`l`resc 10 mile dus [i 10 mile \ntors, de fiecare

dat` când vreau s` v`d o fat`. Old-fella a spus c` o s` lipseasc` os`pt`mân` sau dou`, dar curând va trebui s` plec dup` provizii. Ce

138 LUCY WALKER

zici, vii cu mine la Wyndham? Nu are cine s`-]i dea sau nu voie. Mamae de acord. De fapt, a vrut asta pentru tine, pentru binele t`u, maiexact. S-a gândit c` trebuie s` vezi ]inutul de sus. E o excursie pecinste, dac` vrei s` vezi adev`ratul ]inut s`lbatic. Vii?

Lisa nu avea idee de ce \ncuviin]eaz` din cap, dar o f`cu. Avealeg`tur` cu sentimentele ei [i \n momentul acela nu-i prea p`sa undemergea, sau de ce.

Probabil c` gre[ise cu bunicul ei. Plecase [i el, la fel ca MagoolRansome. Amândoi procedaser` la fel! |i l`sase un mesaj aspru,insinuând c` uneltise. Asemenea unui dingo, nu avea s` cad` \n plas`.

Tom se uit` \n ochii Lisei, iar ea \l privi, f`r` s`-l vad`, sau s`realizeze c` \nc` o mai ]inea de mân`. Nu v`zu nimic, \n afaragândurilor ei \ntunecate.

Poate c` \ntr-adev`r uneltise ceva! Venise \n nord ca s` g`seasc` unc`min [i s` deslu[easc` ce \nsemna misterul „celei de-a treia p`r]i“, dintestamentul mamei ei. Desigur! Expus \n felul acela, totul indica faptulc` era avid` dup` averea bunicului ei. Old-fella v`zuse asta [i avea s`ac]ioneze prin modalit`]ile lui „[irete“. Doamna Watson interpretase[i ea la fel! Nu era de mirare c` nu fusese primitoare cu ea!

– Lisa! o strig` Tom, scuturându-i mâna, ca [i cum ar fi vrut s-otrezeasc`. La ce te gânde[ti? Vrei s` faci c`l`toria aceea, sau nu? Neputem distra de minune \n portul pentru vite. Clope]ei la picioare [iinel pe deget… spuse el inten]ionat. M` \n]elegi, Lisa? }i-ar pl`cea?

– Da, spuse ea, vr`jit` de propriile ei gânduri \ntunecate [i de ochiilui Tom. N-avea nici cea mai mic` idee – [i nici nu-i p`sa – de ceeace-i spunea b`rbatul din fa]a ei.

„Old-fella a plecat f`r` s`-[i ia r`mas-bun. La fel [i Magool. Nicim`car mama nu [i-a luat r`mas-bun, când a murit. Toat` lumea o s`fac` la fel, toat` via]a mea. To]i pleac` \ntotdeauna.“

Se uit` la chipul lui Tom, dar nu v`zu decât valoarea lui casupraveghetor al lui Old-fella. Cel mai bun creasc`tor de vite din nord.

„Lisa, Tom [i Pardalote!“ Trioul necesar! Oare asta era?Mâna lui Tom o ]inea strâns; [i era ferm`. Era un sprijin.

JUDEC~TORUL DE PACE 139

– Da, repet` ea. Mi-ar pl`cea s` vin cu tine, Tom. Foarte mult.Mi-ar pl`cea s` v`d ]inutul s`lbatic…

– Cu clopo]eii la picioare [i cu inelul pe deget? Zâmbetul lui fuu[or glacial.

– Da… Cu clopo]eii la picioare [i cu inelele pe deget, indiferentde unde ai scos expresia asta de gr`dini]`, Tom.

Tom decise c` nu era momentul cel mai nimerit s` \nceap` joculs`rutului. Urechea lui sesizase pluralul cuvântului „inel“. Ghici pejum`tate c` Lisa nu \n]elesese cu adev`rat ce vrusese s` spun`.

Dar Wyndham era la mare dep`rtare [i aveau destul timp. Odat`ajun[i acolo… ei bine, o fat` ca Lisa nu avea unde altundeva s` se\ndrepte, decât direct \n bra]ele lui.

– Ia loc [i am s`-]i torn \nc` o can` de ceai, Lisa, spuse el, zâmbindmachiavelic. Probabil c` cealalt` s-a r`cit deja. Apoi, va trebui s` te las.Trebuie s` m` v`d cu mama \n birou. |n leg`tur` cu afacerile. CândOld-fella e plecat, eu [i mama conducem afacerile fermei.

– Mul]umesc, spuse Lisa [i se a[ez`. |l l`s` pe Tom s`-i aduc` ceaiproasp`t. |i f`cu chiar [i un sandvi[, c`ci nu p`rea tocmai interesat` depr`jiturile de pe mas`.

Lisa avusese o zi mai mult decât lung` [i era obosit`, iar acum, Tomo a[teptase. Era un sentiment pl`cut s` fie a[teptat`, \n loc s` fie ea ceacare a[tepta. Mai ales c` era extenuat`. Avea mare nevoie de cineva…

Iar el era foarte bun cu ea.

140 LUCY WALKER

Capitolul 11

Dup` ce luaser` decizia \n seara aceea, nu schimbaser` mai multde câteva cuvinte. Tom avusese multe de f`cut. Camioneta nu maifusese folosit` de mult [i trebuia s` se ocupe de ea, s`-i verificecauciucurile [i motorul, noaptea târziu. Apoi, trebuia s` \ncarce [i s`verifice echipamentele necesare unei c`l`torii lungi prin step`. Duracel pu]in dou` zile pân` când ajungeau \n ora[ul nordic.

„S-ar putea s` ne ia mai mult“, spuse vag Tom.– Ai plecat cu ma[ina [i \n condi]ii mai rele, spuse agitat` doamna

Watson când \i aduse fiului ei sup` cald`, \n timp ce el muncea \nc`.– Avem de f`cut mai mult de 150 de mile pe teren neuniform –

\nainte s` ajungem m`car la drumul asfaltat, spuse Tom. Era obosit,deci irascibil. De data asta am o fat` cu mine. Nu-]i dore[ti o pauz`prea \ndelungat`, nu? Trebuie s` ajungem acolo [i s` facem rapid cetrebuie f`cut odat` ce suntem acolo. Se opri [i-[i [terse sprâncenele.Cum am spus, unii oameni trebuie trata]i ca vitele. Trebuie \nsemna]i\n pas alerg`tor. |n felul acesta, n-au timp s` intre \n panic` [i s-o ia lagoan`.

– Te pricepi la vite, de acord, Tom. Dar la fete? Mai ales cu una ca Lisa?– Las`-m` pe mine, mam`, vrei? Oricum, tu te-ai gândit prima la

asta, nu eu. Toat` p`l`vrageala pentru care a trebuit s` vin dup`

miezul nop]ii, când Lisa s-a dus la culcare, presupunând c` eu suntdeja la jum`tatea drumului \napoi spre tab`ra de \nsemnat! S-aterminat cu aranjamentele de genul `sta. Am hot`rât.

Mama lui \ncuviin]` \ncet.– Recunosc, mi-a pl`cut ideea, ad`ug` Tom. F`r` \ndoial`, se

potrive[te perfect cu mine [i cu Pardalote.– Ei bine, repar` camioneta, Tom. McPhee a aranjat timpul [i locul,

odat` ce ajungi la Wyndham. Vechea lui sta]ie radio s-a dovedit cuadev`rat folositoare. Mi-am petrecut o zi \ntreag` s` merg pân` latab`ra extern` [i \napoi, doar \n speran]a c` va fi de acord. A fost unlucru bun c` b`trânul mi-a dat o zi liber`. {i Lisei.

– Am crezut c` te-a trimis, ca [i pe Lisa, s` schimbi aerul. Ce a pusla cale?

– Noaptea dinainte ar`ta foarte sigur pe el. {tii cum procedeaz`,Tom. Pân` la urm`, \i a[tepta pe cei doi [i vroia s` plece [i el. S-agândit c` vor fi mai pu]ine motive de sfad`, dac` Lisa [i cu mine am fiplecate. Cam asta e, sunt sigur`.

– {iret ca \ntotdeauna, spuse gânditor Tom.– Oricum, m` gândesc la ce va fi când se va \ntoarce, Tom. Ce vom

face atunci?– Nu-]i face griji, pentru numele lui Dumnezeu! Old-fella nu va fi

niciodat` sup`rat pe tine, dac` asta te nelini[te[te. Are nevoie de tine,[i dac` n-a [tiut \nainte, acum a aflat cu siguran]`. De când a avutaccidentul acela vascular. Se va preface, dar va \nnebuni dac` nu e[tiprin preajm`.

– Da. Am avut grij` s` fie a[a. Dar nu uita c`…– Nu uit nimic, spuse Tom exasperat, strângând o curea la

schimb`torul de viteze. Uite, pân` acum nu [tiam c`-]i faci grijivreodat`. Are nevoie de amândoi. Sunt cel mai bun cresc`tor de vitedin nord [i Old-fella merge \ntr-atât de departe, \ncât face el \nsu[iafirma]ia asta. Dac` m` leg de Pardalote prin Lisa, se va sim]i [i mai \nsiguran]`, nu-]i dai seama? Sângele familiei Lindsay merge maideparte. Cea mai bun` menajer` [i cel mai bun cresc`tor de vite dinnord se \nglobeaz` \n dinastie. Oameni pe cinste, [i el e con[tient deasta. Cred c` asta pune la cale, dac` vrei p`rerea mea.

142 LUCY WALKER

– Da, v`d asta, spuse doamna Watson [i fa]a i se mai lumin` pu]in.A[a e cel mai bine pentru to]i. Doar c` trebuie s` ajung` la asta pe c`ilelui ocolite.

– Deci [i tu crezi c` e cel mai bine pentru to]i, nu? Atunci, ai putea\ncerca s-o placi pe Lisa. {i s` ar`]i asta mai mult. {tiu c` ai mai\ncercat o dat`, mai demult. Atâta timp cât ea este mul]umit` dinpunctul `sta de vedere…

– Da, a[a voi face. |n afar` de asta…– Acum, care e problema? |n afar` de ce?– Mi-am petrecut jum`tate din via]` având grij` de Old-fella. Sunt

obi[nuit` cu el. {i ]in foarte mult la el. N-a[ permite s` i se \ntâmpleceva. Chair [i atunci când zbiar` [i comand`. Eu…

– Ai \nv`]at s`-i ignori latura aceea, la fel ca [i mine. Nu mai e mult,[i voi fi eu cel care zbiar` [i comand`. |mi pare r`u s-o spun din nou,chiar dac` te sup`r`, dar… \mb`trâne[te…

– Cred c` de asta se teme…– Mi-a[ dori s`-i fie team` s` se amestece \n afaceri dubioase cu

pietre, minerale [i cristale. {i s` lase Pardalote pentru vite. S`-[i piard`min]ile \n sensul acesta. {i s` nu m` contarzici \n privin]a asta! Acum,las`-m` singur, mam`. Trebuie s` pun rabla asta la punct [i s` [i dormcâteva ore, ca s`-mi poarte noroc.

F`când automat ce i se spusese, Lisa \[i preg`ti bagajele pentruplecarea de a doua zi de diminea]`. Jum`tate din ea era ner`bd`toares` fac` acea c`l`torie prin nordul \ndep`rtat. |[i spunea \ncontinuu c`era un mare noroc s` aib` o astfel de oportunitate. Cealalt` jum`tateera insensibil` din cauza unei stranii letargii.

Era s`tul` s` se mai gândeasc` la oameni ca Magool [i Imelda, cabunicul ei – oameni care plecaser`.

Desigur, de fiecare dat` ea fusese cea care d`duse gre[. Gre[ise cubunicul ei, asta era evident. |ncercase s`-l tachineze \n felul \n care of`cuse uneori cu Magool Ransome, \n spital, r`spunzând exact \n felul\n care \i vorbise el. Dar nu reu[ise cu nici unul dintre ei. De ce nu se\nv`]ase minte?

JUDEC~TORUL DE PACE 143

Ei bine… mai era Tom! El nu plecase! Confortabilul [i protectorulTom, care nu credea c` ea putea gre[i! O considera pân` [i frumoas`;[i-i spusese asta, ceea ce era mai important.

Se s`turase s` se gândeasc` pân` la epuizare la acela[i lucru.Avea s`-[i strâng` lucrurile [i s` plece. O c`l`torie prin nordul

teritoriului c`tre Wyndham avea s`-i fac` bine. Era hot`rât! Aveanevoie de ceva tonic! Drumul cel lung pân` la ora[ul vitelor era solu]iaperfect`. Avea s` fie vesel` de dragul lui Tom. Deocamdat`, cel pu]in.

***

Doamna Watson \i urm`ri p`r`sind curtea pietruit` a fermei.Pentru prima oar`, Lisa o v`zu pe menajer` zâmbind cu adev`rat [imul]umit`. Era ceva nea[teptat, pentru c` Lisa se temuse c` doamnaWatson dezaprob` plecarea ei cu Tom. Era atât de u[urat` de aparentaei bun`voin]`, \ncât \i f`cu semn cu mâna. De fapt, ea \ns`[i se sim]eamai fericit`. Cât de diferit` era lumea, dac` to]i cei din jurul eizâmbeau!

Trebuia s`-[i aminteasc` s` zâmbeasc` [i ea mai des.Se \ndreptar` \n josul v`ii. Nu o dat`, Lisa se \ntoarse s` priveasc`

dealurile din vest. |n cap`tul cel mai \ndep`rtat al v`ii, Tom vir` sprenord-vest, urmând \n continuare drumul dintre cele dou` stânci degranit. Str`b`tur` o suprafa]` \ntins` cultivat` cu iarb` \nalt`, u[or\ng`lbenit` din cauza apropierii perioadei secetoase.

– Ce este, Tom? \ntreb` Lisa surprins`.– Sorg, r`spunse scurt. |nc` una din toanele lui Old-fella.– |l vinde? Aduce venituri suplimentare fermei?– Nu. |l trimite \ntr-un loc numit „Centrul Nordic de Cercetare a

Cerealelor“. Este un mod de a se pune bine cu guvernul, ca s` nu levin` vreo idee \n privin]a arendei. {i ca s`-i gâdile lui Old-fella orgoliul.Asta-i tot!

– Dar tu e[ti supraveghetorul. N-ar trebui s` te intereseze, Tom?– Eu m` ocup de vite, Lisa. Nu-mi pierd timpul cu tot felul de

culturi la latitudini ca astea. Old-fella \i are pe tat`l [i pe fratele

144 LUCY WALKER

Noomei care s` se ocupe de partea asta. Din partea mea, pot s` lep`streze ei. {i berilul [i mineralele alea, la fel. Ap` de ploaie! Uit`-tespre vest, Lisa. Vezi fumul de acolo? Sunt rudele Noomei carecomunic`.

– Ce spun?– Nu [tiu s` citesc semnalele de fum, dar presupun c` anun]`

restul tribului c` sosim. Tu [i cu mine, Lisa. {opti \n barb`: Spers` ]in` nout`]ile doar pentru aborigeni, cel pu]in \n urm`toareledou` zile.

– Credeam c` emit sunete speciale, spuse Lisa.– {i a[a, dar pe timpul nop]ii. Pe o raz` de 100 de mile, vor [ti

exact unde suntem, imediat ce vom ajunge pe drumul asfaltat.Lisa privi coloana de fum. Exista un singur lucru pe care n-aveau

s` [i-l spun` vreodat` unul altuia.– }ine-te bine, o sf`tui Tom câteva minute mai târziu. Locurile

astea nu sunt nivelate.Lisa strânse mânerul portierei. Cu o \ntoarcere rapid`, Tom vir`

camioneta la un unghi drept. Cinci minute mai târziu, traversau opaji[te destinat` vitelor, mai larg` decât drumul pe care merseser`pân` atunci, dar [i mai dificil`. Vitele trecuser` pe acolo \n urm` cucâteva zile. Lisa \[i d`du seama de asta dup` urmele de pe p`mânt.Amintindu-[i instruc]iunile Noomei, c`ut` crengi rupte sau \ndoitecare nu se uscaser` \nc`.

Acum c`l`toreau printr-o vale joas`, spre un teritoriu cu ovegeta]ie mai bogat`. Lisa putu identifica unii dintre arbu[ti. Iarba erafoarte \nalt`.

– Vezi norul de praf din dep`rtare? \ntreb` Tom.– Da. Sunt vitele, nu-i a[a? Oh, a[ vrea s` le v`d mai de aproape.– M` tem c` nu se poate. Am luat-o pe aici ca s` m` asigur c` cei

care le conduc le transport` \n siguran]`. Asta e tot ce vroiam s` [tiu.Am s`-i las s` se descurce, pentru prima dat` \n via]a mea.

– De ce?– Am o \ntâlnire la Wyndham. Trebuie s` ajung la timp. Pe aici,

cirezile de vite se deplaseaz` cu doar 6-7 mile pe zi.

JUDEC~TORUL DE PACE 145

Lisa se \ntreb` ce \ntâlnire avea, dac` trebuia respectat` cu atâtapromptitudine. De obicei Tom f`cea lucrurile f`r` s` se gr`beasc`.

|[i petrecur` noaptea sub stele. Din cauza denivel`rilor drumuluiaproape nedeslu[it Lisa fusese zgâl]âit` \ncontinuu, astfel c` nuavusese timp s` se bucure de frumuse]ea cerului. Imediat ce intrase \nsacul de dormit, c`zuse \ntr-un somn profund [i f`r` vise. Nuobservase nici m`car c` Tom, care st`tuse lâng` ea, fumând, \[i luasepropriul s`u sac de dormit [i se dusese lâng` copacul de al`turi. Nuobservase nici c` temperamentul lui de mai devreme nu fusese la felde cump`tat ca de obicei. Dormise când el \i aruncase un „noaptebun`“ f`r` nici o tragere de inim`.

|n diminea]a urm`toare, \[i strânser` lucrurile [i pornir` din nou,imediat dup` r`s`ritul soarelui.

Tom spuse c` nu era sigur dac` aveau s` ajung` \n noaptea aceeala Wyndham.

– A[a ar trebui. De aici, vom putea merge mai repede, dar nu se[tie niciodat`, nu? poate vom mai petrece [i noaptea asta sub cerul liber.Un lucru e sigur: dup` somnul de asear`, nu vei mai fi atât de obosit`.

– Nu, sunt convins`. M` simt extraordinar \n diminea]a asta. Darcum r`mâne cu \ntâlnirea important`?

– Presupun c` mai poate a[tepta \nc` 24 de ore. Ce spui, Lisa? Cep`rere ai?

– Dac` spui tu, Tom, \ncuviin]` ea. Nu vedea nici un \n]eles maiadânc \n cuvintele lui. |[i pusese toat` \ncrederea \n el. Era ocupat` s`studieze un nor de praf alergând pe urmele lor \n dep`rtare, dinsprevest. Se mi[ca pe o traiectorie aproape paralel` cu a lor. Lisa o urm`ricâteva minute, apoi se \ntoarse s` priveasc` dincolo de Tom, la est.

Când se uit` din nou \n direc]ia opus`, v`zu c` norul de praf ro[use \ndrepta spre ei.

– Tom, ce este praful acela de acolo? Nu e un vârtej… nu se\nvârte[te. Alearg` ca un nor maroniu pe p`mânt.

– Cineva \ntr-o ma[in`, spuse el, f`r` s`-[i schimbe privirea de ladrum. Am v`zut-o acum zece minute. Cineva care se \ndreapt` spredrumul principal, presupun. Vine dinspre p`[uni.

146 LUCY WALKER

Tom trebuia s` se concentreze la condusul printre ierburile \nalte[i col]urile de stânc` ce se iveau pe nea[teptate la tot pasul. Lisaurm`rea cu interes norul de praf care devenea din ce \n ce mai mare.Se \ndrepta spre nord, [i totu[i se apropia v`zând cu ochii de ei.

– Ne-au v`zut, nu? Poate fi cineva care vrea s` ne ajute? Sau cares-a r`t`cit?

– Ei bine, ma[ina \i merge bine. Tom arunc` o privire \n direc]iavehiculului str`in, apoi \[i concentr` din nou aten]ia asupra drumului.Dac` are vreo treab` cu noi, ne va \ntâlni curând. Las`-l s` vin`.

Câteva minute mai târziu, Lisa fu sigur` c` ma[ina inten]iona s` letaie calea. Se gândi c` ar fi minunat s` \ntâlneasc` alte persoane acolo,\n mijlocul pustiet`]ii.

Vehiculul ciudat trecu \n spatele lor. Tom nu schi]` nici un gest,nici m`car nu se uit` \n oglinda retrovizoare. Era \n totalitate ocupatcu ocolitul obstacolelor care le ie[eau \n cale. Apoi, ma[ina \i dep`[icu o mi[care brusc`. Dup` 50 de yarzi se opri, barându-le drumul.

|njurând \n barb`, Tom opri [i el. Praful se ridic` \ntr-un nororbitor [i timp de un minut, nimeni nu putu v`zu nimic. Un b`rbat seridic` de pe locul [oferului. Era acoperit \ntr-o cea]` ro[iatic`provocat` de propria-i ma[in`. {i totu[i, \n mi[c`rile lui aproapeamenin]`toare era ceva extrem de familiar. Era \nalt [i purta o p`l`riede cowboy cu boruri largi. Trânti portiera \n urma lui.

Tom st`tea neclintit, cu amândou` mâinile pe volan, a[teptând.Lisa observ` c` necunoscutul purta pantaloni [i c`ma[` kaki. {imersul lui bine m`surat, \n timp ce se \ndrepta spre ei, \i era la fel defamiliar. Chiar [i prin v`lul de praf, \nainta hot`rât, f`r` s` segr`beasc` totu[i.

Str`inul se opri chiar \n fa]a camionetei. St`tea cu picioarele u[ordep`rtate [i cu degetele ag`]ate de cureaua de la pantaloni.

Inima Lisei r`mase \mpietrit`. Apoi \ncepu s` bat` nebune[te.Era Magool Ransome!Câteva secunde, nimeni nu scoase nici un cuvânt. Apoi Magool

veni lâng` locul copilotului [i deschise portiera.

JUDEC~TORUL DE PACE 147

– Coboar`, Lisa, spuse el pe un ton poruncitor. Vii cu mine.Lisa crezu c` inima i se opre[te. Lini[tea ]inutului pustiu [i norul

de praf se a[ternur` peste ei. |ncetul cu \ncetul, Lisa \[i reveni [i clipi.Nu [tia dac` momentul acela era magic, sau doar un vis nebunesc, on`lucire datorat` norilor de praf.

Magool se uit` dincolo de ea.– Da, Tom, spuse el categoric. De aici, preiau eu controlul.Mâinile lui Tom se \ncle[tar` pe volan. |l privi pe cel`lalt cu ochii

pe jum`tate \nchi[i. Ochii lui Magool r`maser` la fel cum fuseser` dinmomentul \n care ie[ise din negura de praf – reci [i duri. Nimic maimult. Lisa tot nu [tia ce s` spun`. |ntr-un fel ireal, se sim]ea salvat`: \ncea mai mare parte, de ea \ns`[i. Dar \ntr-un fel ceresc.

Ruperea t`cerii fu inevitabil`.– Micul t`u joc s-a \ncheiat, Tom, spuse r`spicat Magool. Vocea lui

ar fi putut t`ia un diamant. Pune jos bagajul Lisei, apoi continu`-]idrumul spre nord. Am \n]eles c` ai o \ntâlnire la Wyndham la caretrebuie s` ajungi. F`-o cu altcineva. Lisa vine cu mine.

Mâna lui era \nc` pe mânerul portierei, dar Lisa nu f`cu nici omi[care. Ie[ise din transa de surpriz`, iar acum era nedumerit`. |i eradatoare lui Tom.

– Tu e[ti cel care ar trebui s`-[i vad` de drum, Ransome, rosti Tom,pe un ton agresiv. Asta nu te prive[te. Afacerile fermei Pardalote nu aunici o leg`tur` cu Nangardee.

– Nu? Ai face bine s`-l \ntrebi pe Old-fella.Tom tres`ri, ca [i cum ar fi realizat brusc ceva.– Vrei s`-mi spui c`…?– A[a cum am spus. Old-fella m-a trimis.Lisa \nchise ochii. Apoi \i deschise [i se uit` la Magool.– Vrei s`-mi spui c`…?– Exact, Lisa, spuse el cu blânde]e. Vin \n numele bunicului t`u.– Oh! Fa]a ei lu` o expresie ne\ncrez`toare.– Nu prea \mi vine s` cred a[a ceva. Tom era deopotriv`

dispre]uitor [i sceptic. Ar fi venit el \nsu[i. Se simte \ndeajuns de bine\ncât s` conduc`. Ce drepturi ]i-ar acorda ]ie, un Ransome de laNangardee?

148 LUCY WALKER

– Mi-a recunoscut drepturile. Acelea de administrator al uneianumite propriet`]i. M` aflu aici atât din dispozi]ia Consiliului deAdministra]ie, cât [i la cererea lui Old-fella. O s` afli singur, când o s`ajungi la Wyndham. Mattison este temporar magistrat acolo. {tiidespre ce proprietate vorbesc. Fusese o afirma]ie, nu o \ntrebare.Ochii i se \ntoarser` la Lisa [i tonul i se schimb` din nou. Vii, Lisa? o\ntreb` \ncet.

Visa \nc`. Sau poate c`-[i pierduse min]ile, a[a cum spuneaudespre Old-fella. |n acela[i timp, era con[tient` c` se sim]ea vinovat`fa]` de Tom. |n felul ei, avusese \ncredere \n el. Magool \n]elese totul,dup` fa]a ei.

– Coboar`, Lisa, porunci el. Se aplec` [i o ridic` aproape brutal dincamionet`. Lisa se uit` la Tom, inten]ionând s`-i spun` ceva amabil.Dar când v`zu expresia inconfundabil` de pe chipul lui, r`maset`cut`.

„Chiar nu-i p`sa deloc de mine!“. Ciudat, dar o duru. {i totu[i sesim]ea u[urat` – [i ea fusese fals`!

Tom deschise u[a cabinei din spatele lor, scoase bagajul Lisei [i-larunc` la p`mânt, ca [i cum ar fi fost total lipsit de valoare. Se uit`direct \nainte [i porni motorul, apoi camioneta hurui \n dep`rtare.Nici nu se uitase la ea, nici nu-i spusese „la revedere“.

|n câteva secunde, plecase. Dar de data asta, Lisa era bucuroas`…u[urat`.

Totul se petrecuse atât de repede. La semnul unui spirit, uncurcubeu \[i aruncase pe cer culorile [i apoi se ascunsese \n spatelenorilor. Acum era cu adev`rat \n siguran]`, \n grija lui MagoolRansome. Venise dup` ea! |nger drag coborât din ceruri – oare ce\nsemnau toate astea?

JUDEC~TORUL DE PACE 149

Capitolul 12

Magool puse bagajul Lisei \n portbagaj, apoi \i deschise portiera.– Vii? Vocea lui era atât de diferit` acum. R`bd`toare [i blând`. Lisa

era speriat` de schimbare. R`mase privindu-l, \mpietrit` de uimire.Tom disp`ruse \n dep`rtare. Ea [i Magool erau singuri \n mijloculpustiet`]ii [i de[i \n jurul lor se \nvârteau rafale de praf, reu[eau cumvas` se priveasc` \n ochi.

Ca \n trans`, Lisa urc` \n ma[ina lui, iar Magool \nchise u[a \n urmaei, apoi se aplec` \n dreptul geamului. Fa]a lui era atât de aproape dea ei, \ncât ca s` ascund` c` era de-a dreptul vr`jit`, fu nevoit` s`clipeasc`. Magool scoase din buzunar un obiect micu] [i str`lucitor deforma unei frunze [i i-l \ntinse.

– Pentru doamna profesoar`, cu dragoste, [opti el. O ofert` depace! O accep]i?

Era o foarte frumoas` pan` de papagal. Magool \i zâmbi,tachinând-o. |i zâmbi [i ea u[or [i lu` pana. Cum \i putea explicasentimentul acela de u[urare [i de salvare care o st`pânea acum?

El \[i duse mâna sub b`rbia ei, \i \nclin` u[or capul astfel \ncât s`se potrivesc` [i o s`rut`. Ca [i darul lui, buzele lui le atinser` abiasim]it pe ale ei.

– Tot pentru doamna profesoar`! Un s`rut, cu toat` dragosteamea! O privi \n ochi, \ntreb`tor. Ai \ncredere \n mine, Lisa?

Ea d`du din cap. Nu-i putea spune, pentru binele lui Tom, c` osalvase. De propria ei naivitate, desigur.

Magool f`cu \nconjurul ma[inii, se a[ez` la volan, trânti portiera,apoi puse mâna pe cheile care erau deja \n contact. Dar l`s` mânas`-i cad`. Se uit` la Lisa, care \nvârtea absent` \ntre degete pana depapagal, astfel \ncât, prins` de lumin`, aceasta reflecta toate culorile,ar`tând asemeanea asfin]itului. {i Magool venea tot de pe „p`mântulasfin]itului“.

– M` bucur c`-]i place pana.– E frumoas`. De unde ai [tiut c` o s`-mi plac`?– M-am gândit c` a[a va fi, iar Nooma mi-a spus c` ]i-ar pl`cea cel

mai mult, dintre toate cadourile. M-am gândit la tine, Lisa. E un fel dea \ncepe s` cunosc preferin]ele tale, nu-i a[a?

– |]i mul]umesc pentru pan`, Magool. Apoi inspir` adânc, s`-[i fac`singur` curaj, [i ad`ug` aproape \n [oapt`: {i \]i mul]umesc [i pentrus`rut.

– Poate o s`-l repet`m \ntr-o alt` zi. {i mie mi-a pl`cut s`rutul. Dedata acesta, porni motorul [i \ntoarse ma[ina.

– De ce ai venit dup` mine, Magool?– S`-]i spun pe drum? Avem de parcurs o distan]` considerabil`.– De ce te-a trimis bunicul? De ce m` aflu \n ma[ina ta… pentru

c` e[ti „administratorul propriet`]ii“, sau cum?– Taci [i ascult`-m`, ca un copil cuminte. Acum eu sunt cel cu creta

[i cu tabla. |n locurile \n care pentru sute de mile este un singur om,trebuie s` existe un magistrat voluntar, pentru orice eventualitate. UnJudec`tor de pace. |n]elegi? Aici, eu sunt acela.

– |n]eleg. Domnul James Magool Ransome, Judec`tor de pace.– Exact. Acum, \n cazul t`u, administratorul public din capital`

pretinde anumite drepturi de proprietate care-]i sunt l`sate printestament de c`tre mama ta. Nu poate veni personal pân` aici ca s`-]iapere interesele. A[a c` las` asta \n slujba Judec`torului local de pace.|nc` o dat`, acela sunt eu.

JUDEC~TORUL DE PACE 151

– |n]eleg. {i Judec`torul de pace – acela e[ti tu – a considerat c`nu este \n interesul propriet`]ii mele s` merg la Wyndham cu Tom?

– Bine\n]eles c` a[a a considerat! Nu era nici m`car \n interesul t`upersonal! Tom avea de gând s` fug` cu tine, Lisa. Cu alte cuvinte, unmariaj. Astfel, Tom ar fi avut drepturi morale de loc]iitor al t`u. Pân`la urm`, când afacerea se va \ncheia \n sfâr[it, vei avea acelea[idrepturi asupra Pardalote ca [i Old-fella.

– Te rog, am voie s` te \ntrerup?– Da, dar n-o face prea des. Vreau s` ajung la izvorul de acolo ca

s` lu`m prânzul. Nooma a \nc`rcat scaunele din spate cu fel [i fel debun`t`]i pe gustul t`u.

– Nooma? Lisa era \n continuare uimit`. Tot ea ]i-a spus [i desprepan`.

– Da, copil`. Nooma s-a tot perindat \ntre Pardalote [i Nangardee curapoarte detaliate despre ce se petrecea \n vale. De asemenea, fratele eil-a ]inut la curent pe bunicul t`u cu s`p`turile de pe deal. Jabberdee,v`rul lor, m-a informat pe mine. Fac to]i parte din acela[i trib.

– Deci… rosti \ncet Lisa. Tot timpul `sta am tr`it \ntr-un soi decuib de spioni? Dar ce leg`tur` ar avea Nooma, fratele ei [i rudele lorcu mine?

– Toat` zona asta deluroas` este terenul de vân`toare al tribuluilor. De aceea. Este a lor dinaintea timpului. Au un interes deosebits`-i vad` pe ceilal]i ferici]i [i ca totul s` mearg` bine cu locatarii albi.Doar nu-i \nvinov`]e[ti?! Uneori le place s`-[i exerseze suprema]ia, \npropriul lor fel. Vezi coloanele acelea de fum la orizont? |i spun luiOld-fella c` venim.

– Nu \n]eleg. De ce bunicului? El a plecat…– Cine e povestitorul: tu sau eu?– Tu, capitul` Lisa.– Bine. Nu m` \ntrerupe decât dac` trebuie neap`rat. Ne-am

\n]eles?– Da.– Imediat ce a aflat de moartea mamei tale, lui Tom i s-a n`z`rit c`

bunicul t`u este nu numai b`trân, dar c` a \nceput chiar s`-[i piard`min]ile. Tom [tia foarte bine c` Lindsay nu avea drepturile de arend`

152 LUCY WALKER

asupra fermei Pardalote. Nici un Lindsay nu a considerat vreodat` c`trebuia s` le revendice. La urma urmelor, p`mântul fusese gol. Doarei erau aici. Nimeni nu le-a spus s` plece. Nici m`car o dat`, timp deatâtea genera]ii. Dar lucrând aici mul]i ani, Tom putea pretindedrepturile. Desigur, preten]ia avea nevoie de un suport.

– |mi pl`cea Tom…, spuse loial` Lisa.– Bravo ]ie! Este unul dintre cei mai buni cresc`tori de vite din

nord. Te-a[ sf`tui s`-l p`strezi ca supraveghetor.– Eu? Magool, de unde ai [tiut de moartea mamei?– De la administratorul public. Este un tip avid de informa]ii. Te

\ntrebi cum de mama ta ]i-a l`sat o treime din Pardalote, dac` nu exist`drepturi de arend`? |n urm` cu trei ani, Pardalote a fost \nregistrat caproprietate destinat` explor`rilor minerale, nu p`[unatului. Pornindde asta, au existat oarecare confuzii. Zona mineral` acoper` Pardalote,Nangardee [i multe alte teritorii vecine. Mama ta de]inea o parte dindrepturile asupra explor`rilor minerale, pe care ]i-a l`sat-o ]ie.

– Ai spus c` am acelea[i drepturi ca bunicul, spuse ea nedumerit`.Asta \nseamn` dou` treimi. Cine de]ine cealalt` treime?

– Eu.– Vrei s` spui…? gemu Lisa. Vrei s` spui c` noi doi suntem

parteneri, [i cu bunicul? |[i duse mâna la frunte, ca [i cum ar fi durut-o.– Da.– Dar trebuie s` fi [tiut asta, când erai pacient la Finch's Creek! Lisa

era atât de tulburat`, \ncât nu [tia dac` se \ntorceau sau dac` plecau.Credea c` nu auzise bine.

– {tiam. Dar atunci \i ]ineam locul administratorului public! Cândam auzit tonurile dulci ale fetei care st`tea lâng` patul meu, hr`nindu-m`sau citindu-mi dieta zilei, nu mi-am mai putut st`pâni curiozitatea.

– {i nu mi-ai spus? \ntreb` acuzatoare Lisa. Apoi ad`ug` cu triste]e:ai plecat f`r` m`car s`-]i iei r`mas-bun.

– M-am comportat oficial ca administrator al t`u, Lisa. Era \n joconoarea oficial`. Un administrator nu poate lua beneficii. M-am gânditc` e mai bine s` fug, \nainte de a m` confrunta cu o dureroas`problem` a inimii. Am trimis vorb` ca unul din geologii mei s` vin` [is` m` ia. Repede.

JUDEC~TORUL DE PACE 153

Lisa nu \n]elesese prea bine partea cu „dureroasa problem` a inimii“,decât dac` Magool se referise la faptul c` sim]ise nevoia disperat` de a fi\n compania domni[oarei care lua min]ile tuturor b`rba]ilor.

– Imelda? \ntreb` ea uimit`. Geolog?– Da. Bannister & Co. Consultan]i geologi. Imelda este unul dintre

cei mai buni, are o atitudine dictatoare, \ns` \[i cunoa[te meseria. Maibine decât unii b`rba]i. De aceea a venit dup` mine la Pardalote, cândl-au adus pe Old-fella. Avea de raportat o nou` descoperire.

– Este [i foarte frumoas`…, coment` \ncet, foarte \ncet, f`r` s` iaprea \n serios \nsemn`tatea cuvintelor.

Magool râse.– O femeie care are o ambi]ie atât de implacabil` [i concentrat`

\ntr-o singur` direc]ie, ca Imelda, nu poate fi frumoas`, Lisa. O femeiecare are \ntotdeauna dreptate. Cel pu]in, nu pentru un b`rbat. Dac`mai adaugi [i faptul c` e un geolog al naibii de bun, care conduceechipe… Bietul orgoliu al unui b`rbat cere ca din când \n când s` fienevoie de el. Desigur, o admir nespus. Suntem prieteni buni. Asta-i tot.

– Oh…!– De ce ai oftat lung?– Eram geloas` pe ea, recunoscu simplu Lisa.Piciorul lui Magool ap`s` pe frân`.– Ce-ai spus, Lisa? \ntreb` el, cu mâinile \nghe]ate pe volan, ca [i

cum [i ele ar fi ascultat. Privea direct \nainte, \nchizând ochii pejum`tate, ca [i când soarele ar fi fost prea str`lucitor ca s`-i poat` facefa]` \n momentul acela.

– Eram geloas` pe ea. A venit dup` tine [i te-a luat. E o prostie,[tiu, dar consideram c` \ntr-un fel \mi apar]ineai; bine\n]eles, cânderai bandajat la ochi. {tii, asistentele medicale au deseori senza]ia astafa]` de pacien]ii lor. Un fel de sentiment posesiv, m` tem.

– Nu [tiam.– Apoi, ad`ug` Lisa, pe platoul de pe deal, ea era cea posesiv`. Era

dreptul ei. M-am sup`rat foarte r`u c` ai plecat f`r` s`-]i iei r`mas-bun… Ezit`, apoi \ncheie \n grab`: acum, c` ]i-am spus, ar fi mai bines` conduci, te rog. Probabil c` bunicul ne a[teapt`.

– Poate s` mai a[tepte! spuse Magool sec, dar nu lipsit deamabilitate. Te-a l`sat s`-l a[tep]i la Finch's Creek. Asta pentru c` [tia

154 LUCY WALKER

c` m` duceau la spital. S-a gândit c` ar avea de câ[tigat dac` ni seaprind amândurora c`lcâiele. {i Old-fella [i Pardalote. Old-fella estefoarte inteligent. Are [iretenia unui câine dingo.

„{iretenia pe care se bazeaz` bunicul! Micul lui joc de [ah: oameni\n locul pionilor!“

– Erai furios? \ntreb` ea.– Nu, m` amuzam. A trebuit s` renun]e la antagonismul ereditar [i

s` fac` unele concesii familiei Ransome, \nc` din prima zi \n care TomWatson i-a vârât \n cap ideea c` atunci când avea s` \mb`trâneasc` detot, avea s` depind` \n totalitate de supraveghetorul lui. Fie c`-ipl`cea, fie c` nu, Old-fella a trebuit s` fac` o mic` adunare. Aveanevoie de cineva pe care s` se poat` baza, ca s` poat` pretinde cusucces drepturile de arend` pe care le neglijase atât de mult timp.Altfel avea s` le piard`. Oricine le poate revendica. Mai ales TomWatson. A[a c` am \ngropat securea. Ne-am asociat \n afacerea cumineralele. El a f`cut concesii \n privin]a teritoriului, iar eu am permisca numele Nangardee s` r`mân` nemen]ionat. Ne-am \ntâlnit lajum`tatea drumului.

– {i a implicat-o [i pe mama?– Nu. Eu am implicat-o.– Tu? Nu \n]eleg…– Mi-am dat seama c` \ntr-o zi, curând, va avea nevoie de cineva

care s`-i apere interesele. Cineva c`ruia s`-i pese. Trebuia s` fie fiicalui. Mama ta! L-a ajuns din urm` timpul, Lisa. Nici unul dintre noi nub`nuia c` nu fiica, ci nepoata lui va fi cea care va veni din nord.Magool f`cu o pauz`, apoi ad`ug` cu blânde]e: Nangardee \i era datormamei tale. Mama ta s-a c`s`torit cu jocheul tat`lui meu, care le-a fostcomplice. Din cauza asta ea [i-a pierdut mo[tenirea. Am sim]it c` e ochestiune de onoare…

– O chestiune de onoare! repet` ea \n [oapt`. Dup` o pauz`\ntreb`: mama [tia? De proprietatea de minerale?

– Da. Dar se temea c` nu avea s` ias` nimic. Trebuia s` g`simminerale \n cantit`]i comerciale. Cred c` de asta nu v-a spus ]ie sauavocatului ei. Ca s` nu fii dezam`git` dac` nu reu[eam.

JUDEC~TORUL DE PACE 155

Urm` o t`cere \ndelungat`, timp \n care st`tur` acolo, \n luminasoarelui dup`-amiezii.

Lisa era impresionat` de generozitatea lui. Era trist` din cauzagre[elilor ei din trecut. {i pentru mama ei. Era bucuroas` c` Magoolse \mp`case cu bunicul ei [i c` puseser` cap`t conflictului dintre celedou` familii.

|n adâncul sufletului meu, [tiam! spuse ea cu voce tare. Era ceva…Ce [tiai, Lisa?C` e[ti un om bun [i generos. La Finch's Creek te-ai pref`cut doar

c` e[ti un pacient dificil, nu-i a[a? Era un subiect de discu]ie pentruasistente. Ai f`cut totul cu scopul de a ne determina s` te r`sf`]`m…Ai f`cut ceva pentru Old-fella, ca s`-l aju]i atunci când va fi prea b`trânca s` se descurce singur. Dar el nu e \nc` sigur, nu? A pus un telescopfocalizat pe Nangardee. |l iubesc, Magool. E adorabil, \n ciuda viclenieilui. Doamna Watson simte [i ea asta, altfel nu i-ar fi devotat`. Dar [tiuc`-i place s` deruteze oamenii. Totul a fost un joc. Asemenea [ahului.|n felul acesta, nu era singur. S-a pref`cut deliberat c` se opune s` te\ntâlnesc din nou…

Pe m`sur` ce Lisa vorbea, \ncordarea lui Magool disp`ru \ncetul cu\ncetul. |i zâmbi for]at.

Old-fella nu putea uita \n doar câteva luni suspiciunea de treigenera]ii. Nici unul dintre noi nu ar fi putut trece atât de u[or pesteasta. |l \n]eleg. I-a pl`cut s` fac` jocul acesta. A fost un mare pionier alacestui teritoriu.

{i s-a ocupat [i de s`p`turile dup` cristalele de beril din pe[tera depe deal! |[i iube[te nespus pre]ioasa piatr`. Este foarte mare, de celmai frumos albastru. Are [i un nume minunat – beril.

Zâmbetul lui Magool se l`rgi. Se uit` la Lisa [i albul din]ilor luicontrast` cu pielea bronzat`. Lisa se topi toat`.

– Piatra aceea albastr` pe care o poart` la el? Beril?! Pe naiba! Esteametist, Lisa, dar nici unul dintre geologi nu are inima s`-i spun`. L-arucide.

– Atunci, ce…?– Ametistul se g`se[te al`turi de cristale, \n cotloane ciudate ale

p`mântului. Nu e nici atât de rar, nici atât de pre]ios. Nici berilul nu

156 LUCY WALKER

este, cu excep]ia cazurilor \n care verdele este \n cea mai pre]ioas`form` a lui – smaraldul. Las`-l pe b`trân s`-[i tr`iasc` visul, Lisa. Pedealurile acestea c`ut`m argint, plumb [i cupru, poate chiar nichel.Old-fella crede c` sunt porc`rii. |n stare brut`, ele nu au luciul acelaalbastru, nu sunt frumoase [i nu str`lucesc. De aceea. Porni din noumotorul.

– |mi pare r`u c` bunicul te-a pus \ntr-o postur` jenant`, l`sându-m`la Finch's Creek, spuse cu regret Lisa. Nu aveam nici cea mai mic` idee…

Dintr-o dat`, fa]a lui ar`t` retras` \n sine [i asta f`cu s`-i par` [i mair`u Lisei.

– Old-fella nu m-a pus \ntr-o situa]ie stânjenitoare, Lisa, \i spuse elaproape dur. Mi-a d`ruit cele mai bune opt zile din via]a mea. A[a staulucrurile. Mergem?

Motorul pornise, dar ro]ile nu se mi[car`. Mâna lui era peschimb`torul de viteze, dar n-o mi[c`. |n schimb, se uit` la Lisa. |nochii lui se citi mai \ntâi p`rere de r`u, apoi tandre]e.

– Ai o voce pl`cut`, Lisa, spuse el \n [oapt`. Dulce [i blând`. Eraiatât de adorabil` [i de vulnerabil`, cu chipul acela atât de lini[tit, cuaer trist [i inocent. O privea atent, ca [i cum ar fi absorbit fiecare linie[i curb`, \ncercând s` le memoreze pentru totdeauna. Oh, da!continu` el. Adesea tr`geam cu ochiul de sub bandaj, atunci când \mispuneai c` te ui]i \n alt` direc]ie \n timp ce vorbeai.

– Cu toate recomand`rile medicului?! s`ri ea ca ars`. Ai fi putut s`…– La naiba cu ochii mei! Eu \mi f`ceam griji pentru inima mea.

Nimeni nu mi-a dat vreun medicament pentru plângerea asta. Nicim`car o \n]ep`tur` din când \n când…

Ochii ei p`reau r`t`ci]i.– Vrei s` spui c`…– M-am \ndr`gostit de o fat` care a ap`rut din senin, din ma[ina

po[tei. A fost atât de u[or! Te iubesc, Lisa. Draga [i blânda mea Lisa.Foarte, foarte mult. Chipul lui era serios, aproape sobru. Dar vezi tu,un administrator are o anumit` responsabilitate. Motivele lui trebuies` fie irepro[abile. A[a c`, draga mea Lisa…

– Te rog, Magool…, \i \ntrerupse pledoaria Lisa, rostind cuvintelepe ner`suflate. Te rog din suflet, Magool! Las` \n grija magistratului de

JUDEC~TORUL DE PACE 157

la Wyndham toate \ndatoririle tale de administrator. Eu m` tem pentruinima, nu pentru proprietatea mea. {i inima mea sufer`. Nimeni numi-am mai spus vreodat` ce medicament s` iau pentru asta. Doar tu…

– Doar eu?Un minut vr`jit r`maser` acolo, pierdu]i \n ceea ce citea fiecare pe

chipul celuilalt. El \[i lu` mâinile de pe volan [i le \ntinse spre ea, iarLisa se aplec` \nainte: bra]ele lui o \nconjurar`.

– Lisa? E[ti sigur`?– Atât de sigur`! |[i sprijini fruntea de um`rul lui. Sim]i b`rbia lui

odihnindu-se pe p`rul ei. Apoi buzele lui. Magool \i ridic` u[or b`rbia[i-i \nclin` \ncet capul. O s`rut`, de data aceasta nu ca o atingere de puf.

Lisa strânse atât de tare din ochi, \ncât v`zu stele. Magool o iubea!Oare era adev`rat?

– Cel pu]in [tim c` bunicul t`u o s` se bucure. A pl`nuit totul,vulpoiul b`trân! |n momentul acesta, tabla lui de [ah trebuie s` aratetare bine. Pardalote [i Nangardee unite \n siguran]`, pentrutotdeauna! Dar cu dragoste. M` \ntreb dac` a prev`zut pân` [i asta…

– Da. Acum \mi dau seama. Pentru orice eventualitate, m-a l`sat laFinch's Creek. Prietenul lui, Jimmy trebuia s` afle – aborigenii [tiu\ntotdeauna totul. Jimmy avea s` citeasc` \n inimile noastre [i s`-ispun`. Apoi…

Nu, nu putea s`-i spun` \nc` despre principiile bunicului ei \nprivin]a femeilor, nici cum fusese \n chei, \mpotriva dorin]eloraparente, dar nu [i reale, ale bunicului ei. Avea s`-i spun` mai târziu.Mult mai târziu. Acum era prea important pentru o confuzie atât deprosteasc`. Era posibil ca Magool s` râd` de ea. B`trânul o \mpinsese spreNangardee [i spre cheile din vest, f`când s` par` o aventur` incitant` [imisterioas` care-i era interzis`. {tia c` ea avea s` vrea s` vad` drumulpe care mama ei plecase de la Pardalote [i de unde venise tat`l ei.{iretenia lui n`scocise alura aceea special`. Un stimulent ca s` seaventureze \n direc]ia aceea. Bunicul ei drag se ]inuse tot timpul dejocuri!

– Ce este, Lisa? o \ntreb` blând Magool.– Nimic, doar c` a[ vrea cu adev`rat s` \nv`] [ah, odat`. Apoi, a[

juca o partid` cu bunicul. Apoi…

158 LUCY WALKER

– Oh, Lisa. Pari de temut.– Nu tocmai! [opti ea. |l iubesc pe bunicul. E unic, nu-i a[a? Pân`

la urm`, nu cred c` a[ vrea s`-l \nving la vreun joc. Magool, hai s`mergem s`-i d`m vestea! Te rog!

– Draga mea Lisa! Nooma, Jabberdee – \ntregul trib – trebuie s`-ifi spus deja totul, a[a cum a f`cut [i Jimmy, la Finch's Creek. Uit`-tespre vest. Fumul vorbe[te din nou. Old-fella trebuie c` st` culcat pespate, chicotind, jubilând – a[teptând s` ne spun` c` tot timpul a[tiut-o.

Pornir` la drum prin marea de praf [i ierburi, \ndreptându-se spreferma lui Old-fella [i apoi spre „p`mântul asfin]itului“. Lisa \[i pusemâna pe um`rul lui. Apoi o ridic` din senin, c`ci o chinuia o \ntrebare:

– Magool? Ce se va \ntâmpla cu Tom [i cu doamna Watson?– Nimic, spus el cu un zâmbet mali]ios. Tom va continua s` fie cel

mai bun cresc`tor de vite din nord [i supraveghetorul lui Old-fella, iardoamna Watson va r`mâne devotata lui menajer` [i va \ngriji maideparte de b`trân [i de ferm`. Este c`minul lor. El [tie asta. Nici unuldintre ei trei nu [tie cum s` tr`iasc` altfel, [i fiecare are nevoie deceilal]i. Draga [i buna mea Lisa se va c`s`tori cu mine [i va face caNangardee s` fie cel mai fericit loc de pe planet`?

– Da, Magool.– Jim, pe scurt.– Jim, pentru toat` via]a!

Sfâr[it

JUDEC~TORUL DE PACE 159