eric emmanuel schmitt - cei doi domni din bruxelles

8/16/2019 Eric Emmanuel Schmitt - Cei Doi Domni Din Bruxelles

http://slidepdf.com/reader/full/eric-emmanuel-schmitt-cei-doi-domni-din-bruxelles 1/119

" , R

J A



Erie-Emm~nud Schmitt s-~ naseut pe

18 m~rtie 1960 l~Lyon. tn 1983absolva

(ursurile prestigio.uei f:eole Norm~le

Superieure cu 0diploma in filozofic.

Trci ~lIi mai tirziu ob\ine tidul de doc-

lOr in filozofic. Dcbutea7.J.in 1991 cu 0

pies! de Icatru, Noaprea fa Valagnes. ti

urmeild Vizitatorul, care ii aduce consa-

crarea ~i pentru care este distins (u trei

IHemii Molihe, VanaflJlni enjgmatice,

l.ibrrtinMI etc. tn 199-4ii apare primul

roman, Stera EgoqtilQT, dar scrie in con~

linuare pie5e de Icatru care fa, sili pline

in Fu.nla ~i in slrainal.\te. tn 2001 eSler('(:lImpensat de A,ademi ••.Frm(eza eu

Grand Prix du Thc.atre pentru intreaga

aCliviute. De acela~isucces rasunator se

hucurJ.~i romancle sale Evanghtdia dupii

I'i/at (2000). PaTtea adMifalt (2001), Pe

,',2nd fTam 0opaa de artJ (2002), pre-

cum ~icscul Viara mea cu Mozart (2005).

Vlllumele care alcatuiesc Gelul Invizi-

hiJulUl - Mila"pa (1997), Domnul lbra-

1m",~i florj/e din COTan (2001), Oscar 1i

Tanti Roz (2002), Copdullu, Noe(2004),

LuplatorMf de S''''IO C/ln: '1M se putea

ingTJ,a (2009) ~iCei uer cupii pc (are

JO.Jmna Ming nM I-a aVMt niciodatJ

(1012 ),,... s-au olflatluni intregi pc listele.1('hcst.,dlt:ruri din numero~se liri. Erie-

EmmollluclSchmitt cste olutorul a patro

volume de nuvelc ~ipovcstiri: Cea rna;

jrumoasJ carte din 114mI' l'alre povest,ri

(2006), Vi>Jw,m>a din Ostende (2007),

C()mert " ' ' 1 monona u>lMiInger (2010),

distillSCllPn:miul GOIlCOurtpcntru flU-

I 'd; \ . , ~iC l'''' do'"Jmnni din Bnadles(2::112).

I n 20011 publid. rom,1nul VlYHl' from

H "l; d.t d. in 201 I, Femci<t in fafA ogbnzii ,

in 1 ::1 1 3 , Papagalij din P u .rd A"cZZQ ~iin

1014. rbxirul d T d gO S lcr .l .ui E ric-E nY nuu::Is.:hmitt is-au J~'Cerllatpe~tedouiz('(:i de

pwnii ~i Jistinqii IiltrMC, iar in 2001 ol

I'rtlnit litlul de Cht'.alicr dcs Am et des

Ll.ltrcs. C~lc lui sunl tuJuse in peste p.llru/,t.u de l imhi.

5h;v '1

i{;RIC{;MMANU{;L

~SCWMITT

Serle coordonata. de

DENISA COMANESCU



(f)rll: r : " -

O - nn~c

;~....n

: : : i: ;; 1 ::;" - : : J • . • •

r~">0" tJjs

:t.zz a>0 • • • • • • • • •

~2

cog:.

~ 0-~j;" " ; ,z ~ > < 0

~'

~8E : ~ , ~ : : J

-1E••••

- 1 P



Re<W:lor: Raluca Popescu

Cop"'rla: Angda Rot2rU

Tehnoredaaol: Manuela Mhincanu

Corcclor: Cecilia Laslo

DTP: ~u Dobrcci, Carmen Petrescu

Lucnrc cxccuralala Procdimrali Tipog.me

ERIC-EMMANUEL SCHMITT

LES D E UX ME S S I E U RS D E BRUXEUES

C Eaidon$ Albin Michel - Pa.i$ 2012

All rightll rcscrvcd.

C HUMANITAS FICfION, 2014, pcnttu prt=nra vernune rommeascl.

Dncricrca OP a Biblio.ccii Nalionale a Rom;\nici

SCHMITT, ERIC-EMMANUEL

Cci domni din BruxcII,""I Eric-Ernmanud Schmitt; ,nd: Simona BrI=._

Bucurqti: Humanita5 Fiction, 2014

ISBN 978-973-689-755-9

I. BrillZOln!,Simona (md.)

821.133.1-32_135.1

EDiTURA HUMANITAS FICfION

PiaJa Presei Liberc 1, 013701 Bucurc~ti, Rom;\nia

leI. 021f408 83 50, f.lx 021f408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanita5.ro

Comenzi prin [email protected]

Comcnli tclefonicc: 0372.743.382; 0723.684.194

Cei doi domni din Bruxelles

http://www.humanitas.ro/

http://www.libhumanita5.ro/

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]

http://www.libhumanita5.ro/

http://www.humanitas.ro/



in ziua in care un barbat de vreo treized de ani, imbracat intr-un costum albastru, a sunat la etajul unde se

aHa apartamentul ei ~i a intrebat dad ea e Genevieve

Grenier, nascuta Piastre, care in urma eu dndzed ~i

dnd de ani se maritase eu Edouard Grenier pe 13 apri-

lie la catedrala Sainte Gudule. era gata sa tr:inteasca u~a

raspunz.and ci nu partidpa la nici un joe televizat. Dar,

preocupata sa nu jigneasca pe nimeni. dupa obiceiul ei,

s-a srapinit ~ia ~optit pur ~isimplu:

-Da.

incantat de raspuns, barbatul in costum albastcu s-a

prezentat - notacut Demeulemeester - ~i a in~tiintat-o

ca era unica mo~tenitoare a domnului Jean Daemens.- Ce ati spus?

Oehii ei mariti aratau cit de surprinsa este.

Notarul s-a temut sa nu f i comis 0gam.

- Nu ~tiali ci a murit?

Mai gray: nu ~tia ca exista! Numele nu-i spunea ni-

mic ... Jean Daemens? Ei, hai, 0lasau neuconii a~acum

o lasau picioarele? Jean Daemens? Jean Daernens? Stin-

gherita, s-a simtit vinovata.

- Am ... Am un lapsus. Va cog sa imi spuneti mai

rnulte despre el. Ce varsta avea acest domn?

7



- Sunteti oascufi in ace1~ian.

- Altceva?

- Domnul Daemens locuia in Bruxelles, pe strada

Lepoutre, nuroaml 22.

- N u cunosc pe nimeni din cartieruI acesta.

- A fost multa vterne proprietarul ufiui magazin de

bijuterii pe Galerie de la Reine. Magazinul se numea

L'Atout ceeue.

- A, cia, imi aduc aminte magazinul. Foarte ~ic.

- L-a inchis acurn dod ani.- M-am optic deseori in fap vitrinei, dar nu am

intrat nicioclata.

- Poftim?

- Nu.mi permiteam ... Nu, nu iI Clinose pe acest

domn.

Notarul s-a scarpinat in cre~tet.

Genevieve Grenier a considerat ci ar fi cazul s a adauge:

- imi p are diu.

Auzind aceste cuvime, noracut ~i-a ridicat fap carre

ea ~ia rostit foarte dar:

- Doamna, secretde dumneavoastrii sunt numai

ale dumneavoastra. Nu sunt aid ca sa comentez ce rela-tii 3{i avut ell domnul Daemens. ci pentru a duce la 10-

deplinire ultimeIe sale dorinfe, deoarece v-a desemnat

unica mo~tenitoare.

Iritata de implicariile din fraza notarului, Genevieve

era gata sa se justifice, dnd acesra a conrinuat:

- Doamna Grenier, iata singura mea intrebare: ac-

ceptafi sau refuzafi mo~tenirea? Luafi-va un clgaz de d-

teva zile ca sa va hotirafi. Dacl. vefi accepta, nu trebuie sa

uirafi cii putefi primi aut datoriile, cit ~ibunurile ramase.

- Ce spunefi?

8

- Conform legii, un testament agreat de legarar il

autorizeaza. sa accepte primirea bunuritor, dar it obligi

sa plateasci ~idatoriile - dad exista.

- ~i exista?

- Uneori nu exista decat datorii.

- ~i este cazul?

- Legea imi interzice sa va rispund.

- Tom~i dumneavoastra ~tifi! Spunefi-mi!

- Legea, doamna! Am jurat.

- Dragi domnule, am va.rsta mamei dumneavoastcl:

doar n-afi arunca-o pe bitrana dumneavoastra mama

intr-o capcana periculoasa, nu?

- Nu pot sa va spun, doamna. Pofti{i cartea mea de

viziti. Ciutari-ma cand v-a{i hotarat.

Barbaml a pocnit din cilcaie, a salurat ~i a plecat.

in zileIe care au urmat, Genevieve a sucit problema

pe toate partite.

Cand a consultat-o la teIefon pe Simone, prietena ei,

i-a descris totul ca ~i cand i s-ar 6 . inramplat unei vecine.

Simone a raspuns rapid:

- Vedna ta, inainre sa dea un clspuns, ar trebui sa

se intereseze despre domnul acela. Ce meserie avea?- Tinea un magazin de bijuterii.

- Asta nu inseamna nimic. Putea sa 6.dar faliment,

dupa cum purea sa fie bogat.

- A inchis magazinul acurn cinci ani.

- Vezi, a dat faJimenr.

- Hai, Simone, la varsta noastra visam sa nu mai

rnundm.

- Alrceva?

- Locuia pe strada Lepourre.

- Proprietar?

9



- Ajacrcd.

- Nu-i de ajuns ... Dadi nu-i mergea afacerea, ~i-a

iporecat apanamenm1.

-~i,dac-ar Ii afa. cine ar ~(i?

- Banca. dar nu va oferi niciod:ua 0astfd de infor-

matico De cc a much?

- Pofdm?

- Dad prietenul vecinei tale a mucic din peidna

vreunei boH, e incurajaror. in schimb. dad s-a sinucis,

e suspect, Ana arara ci era plio de <b lOcH.

- Nu neaparat. Simone. Poate ci s-a sinucis fiindci

a primit 0veste ingrozitoare. De exemplu, ci are cancer.

- Hm ...

- 5au c i i-au murit copii imr-un accident de avian ...

- A vea eo pU ?

- Nu. Nu sum men{ionati in documenre.

- Hm ... Orice-ai zice, 0sinucidere este suspecci!

- Vecina mea nu mi-a pomenit de sinucidere.

- De fapt. oare nu cumva chiar vecina fa I-a omo-

cat? De indara ce a aflat ci a inclus-o in testamem, ~i-a

omorat amantu!.

- Simone, nu ~[iu din ce cauza a murit!

- Asta dovede~te d eue intdigenta.- Nu era amantul ei!

- Of, Genevieve, nu face pe proasta! AI mai fi

prim it capvalul dad n.ar fi fost amanta lui? N.am sa

inghit ~a ceva!

t ntrebarea: •.Sa accepte, sau sa refine?" atragea auto-

mat ahele dupa ea: •.Cine era individul?" ~i ••Ce legatura

exista intre donator ~iea, dreia ii era oferita mo~tenirea?"

De aceea, dupa ce a mai prim it un aviz negativ din par-

tea unui var care se invartea in domeniul asigurarilor,

Genevieve a renunp.t in scurta vreme sa mal fad sondaje.

10

De diminea{a pana seara pendula intre 0docinta ~i

opusul acesteia. Sa accepte? Sa refuze? Sa mizeze totul

pe 0singura carte? Cu wate d i~i pierduse somnul, sa.

vura aceasta agita{ie mentala.: in srar~it plutea un parfum

de aventura in viap ei... N u inceta sa despice firul in

patru.

Dupa pptezeci ~i doua de ore, a ales.

La notatul Demeulemeester a sosit 0amatoare de jo-

curi: fiindci prudenp insemna sa refuze oferta, 0accep-

ta! Deoarece detesta moderatia, re{inerea timorata pe

care ~i-a condamnat.o toata via{a. Macar la oprzed de

ani sa ri~te putin ... Dad. mo~tenea dawrii, nu putea sa

Ie plateasci deoarece nu primea decat alocatia minima

cu care tdie~te un cetatean. Dad era datoare mai multe

milioane, nimeni nu i.ar lua din pensia ei derizocie. To-

tu~i nu a examinat prea mult aceasra ipotezi., cid simtea

ci, dad at duce rationamemul mai departe, ar descoperi

ci pretinsul ei cura; s.ar dovedi cd mai bun calcul, fiindci

riscand nu ar risca nimic ...

~j bine a racut! fmr-un cuvant, lui Genevieve i-a re-

venit 0avere: un cont gras in band, trei apartamente in

Bruxelles, dintre care dow inchiriate, mobila. tablouri

~i opere de ana depozitate in locuinta din strada Le- poutre, numarul 22, in fine 0cas3.la {ar3.in sudul Fran{ei.

Notarol. dupa ce a anunlat-o despre imbogatirea ei ne-

~teptata. i-a propus sa ii gestioneze patrimoniul.

- Ma voi gandi la aceasta, domnule. Nu exista 0

scrisoare anexara testamemului?

-Nu.

- Un documem adresat mid

-Nu.

- Gare de ce m.a ales tocmai pc mine?

- Nu avea familie.

11



- Desigur, dar de ce eu?

NOlarul a privir-o in tacere. fncepea sa aiba incloieli.

Fie, ~a cum credea el, fusese amanta negustorului ~iii

veriflca ractul, fie spunea adevarul ~ise gasea in fap ce.

lui mai straniu caz pe care i t imalnise ...

Genevieve a insistat:

- Dumneavoasui. domnule oorar, iI cuno~tea{i bine?

- Nu, dosarul fusese dar in luem pred.ecesorului

roeu.

- Uncle este inmormamat?Banuind ca. dad voia sa 0 pasrreze pe Genevieve

primre clien{ii sai, trehuia sa se ae,ne cooperam, notaful

a disparuc, a dar dreva oecline unor subalterni, iar cinci

minute mai tarziu a revenit Cll0 bucata p:itr:i{oasa de

hartie.

- Cimitirul IxeIles, aleea numarul I, peluza numarul

2. al cincilea mormam pe stanga.

Genevieve a mefS la dmitir in ace~i zi.

Era 0vreme foarte nepotrivita. Cerul murdar cernea

o lumina slaba, cen~ie, care mangaia heronul zidurilor,

~te:rgeatcis:iturile chipurilor; trecitorii ineruntati mergeau,Ieampiit. Chiar dad nu ploua, inciltamintea era ucla -

mai mult 0ameninpre de ploaie declt 0aminrire ...

Autobuzul a lasat-o pe Genevieve in fata celor trei

cafenele care margineau inrrarea in cimitir. Yndaratul

ferestrelor nu se urea niei un client la mese, iar ehc:lnerii

caseau posaci. Nu era nid 0 tnmormanrare in ziua

aceea ... Suangandu-~i qarfa in jurul gatului, Genevieve

s-a infiorat imaginandu.~i indatoririle: chelnerilor: sa fad

speculatii despre moane, sa aduca un ceai vaduvc:lor, sa

ofere:limonacla orfanilor, sa marnc: here: barba{i1or inse-

12

tali de uitare. Co siguran{3. ci aid ~rve{dde foloseau

mai mub la ~tersullacrimilor decat al buzelor ...

Cum poarta monumentala din fier farjat nu a cata-

Jicsit sa se deschida, Genevieve;) folosit poarta scunda

Jin stanga, a salutat paznicul imbracat in verde ~i a in.

trat in scuarul rotund, marginit de stejari.

Pieui~ul i-a sclqait sub talpi clnd a inaimat pe alee.

Parea ci Ii suigi: "Plead, suaino, imoarce.u: din drum!"

Da, nu avea nimic in comun cu acest ora.!j uist. D~i

casele se reduceau la cavouri sau mausolee, luxul, aerule1egam al sculpturilor, obeliscurile ii amimeau d, fe-

meie de conditie modesta, lipsita de mijloace, nu cu-

noscuse nid un locatar in timpul vietii acestuia. De-a

lungul coorilor a1b~tri se in~irau monumente funerare

de familie care datau de doua secole; deconcenata, Ge-

nevieve s-a inrrebat de ce doar bogatii i~i afi~eaz.agenea-

logia. Saracii nll aveau stramofi?

Mergea cu capul plecat. rt'pet:andu-~i ci nidodat:i nu-~i

va permite un loc de veci in acest cimitir.

tn fine. acum putea, de vreme ce ...

Oripilata de aceste previziuni, s-a infiorat ~ifi-a Ca.Cllt

semnul crudi pentru a se proteja de locul unde se afta ~ide minrea ei care divaga.

- Unu, doi ... trei ... patru ... cinci. Aici!

Un mormanr din granit imunecat, atat de neted

indt arborii garboviti de trecerea timpului se reflectau

in eI, pe care fusese scris cu litere de aur numde lui Jean

Daemens. in dreapta numelui era 0fotografie incrustatii

in piaua rombala, infatifandu.1 pe peoprietar la varsta

de pauuzed de ani, cu parul ,i ochii negri. zambea cu 0

fata fericita, cu trasaruri de om sincer, !imperi, virile.

- Ce barbat frumos ...

13



Nu-I cuno~tea. Nu, nu avusese de-a face cu acest

individ, hotarat lucru. Totu~i, chipullui ii era oarecum

familiar ... Cum explica asta? Sigur din pridna fizicului.

Trasaturile mediteraneene atat de tipice brunetilor incat

crezi ca i-ai mai intalnit deja. Sau poate ci il intalnise

rar3 sa tina seama ... 0 data, de doua mi, poate ... Unde?

In orice caz nu ii vorbise niciodata: de asta era sigura!

S-a pierdut in conte.r:npIarea portretului. De ee 0

alesese pe ea? Ce motiv justifica generozitatea lui?

Era posibiI sa fi avut vreun Frate de cate sa nu fi ~tiut,

un Frate geaman? .. Absurd! Parinfii i-at 6 matturisit!

~i in cazul acesta ar fi luat legatura cu sora lui, nu?

Se ivise 0serie noua de intrebari: de ce Jean Dae-

mens nu i se prezentase in rimpul viefH? De ce nu aflase

despre el decat dupa ce murise?

Misterul continua sa-i zambeasca de pe piatra intu-

necara.

Stingherita, Genevieve a avut impresia ca, la adaposrul

fotografiei, bineracatorul ei 0 privea. A balmajit:

- A ... mulfumesc. Mulfumese pentru cadouI tau ...

pe cat de fabulos, pe arat de ne~teptat. Doar ci at ficazul sa imi explici, nu?

Fotografia s-a luminat. A vazut in asta 0 promisiune.

- Foarte bine. Contez pe tine.

Bruse, a izbucnit in ras, iritara. at de proasta purea

sa fie ca sa se adteseze cu voee tare unei lespezi de granit?

Intorcand capul a descoperit alaruri -Ia numarul4-

un mormant ascmanator eu eel al lui Jean Daemens.

Asemanator? Fix Ia feI! Cu excepfia numelui ~i a foto-

grafiei, totuI, de la marime la piatra folosita, culoate ~i

crueea subfire din aliaj de cupru ~i zine pana la zid,

14

imita mormantul veein: acelea~i litere din aur, aeee~i

grafie, pe seutt 0estetici analoga.

- "Laurent Delphin"? Ia te uita, a murit cu dnd

ani mai inainte decat el.

Aceasra similitudine crea 0legaturii intte cele doua

morminte sau intre cei doi batbafi. Genevieve a privit

fotografia ~i a contemplat un barbat de vreo treiud de

ani, blond, grafios, pe care I-a gasit la fel de arragiitor ca

pe Jean Daemens, apoi a convenit sa i~i opreasci aid

ancheta.

- 0 iau razna ...

S-a intors spre mormantuI lui Jean Daemens, s-a

scuzat printr-o strambarura, a racm 0reverenp. in~elaroare

~ia observat ca, spre deosebire de celelahe morminte, al

lui nu avea nici flori, nici ghivece. Hotarase el sa nu.i

aduca nimeni niciodata flori? ~i-a promis sa ii aduca in

curand un buchet de flori, apoi a plecar.

- To[U~i, ce barbat superb ... a ~optit ea, ie~ind pe

alee.

Dad dimineap se considerase norocoasa pentru di

primise un astfel de cadou, de cateva minute era incan-

tata d eel care ii lasase mo~tenirea arata atat de bine.

Brusc, misterul care guverna intenfiile lui devenea

cu fiecare secunda tot mai greu de suportat.

- De ce? De ce el ~ide ce eu?

*

Cu dndred ~idnd de ani mai inainte, dopotele care-

dralei Sainte Gudule rasunau cu purere.

In fap altarului, Genevieve Piastre, vioaie ~iincanta-

toare, mladioasa ca un crin in rochia ei de tul alb, se

15



marita cu Edauard Grenier, un tanar vanjos, ciruia i se

spune Eddy, ro~ind fiindci schimbase salopeta de meca-

nie pentru un castum inchiriat. Emolionali, frenetici,

necabdatori sa fie fericiti. pur ~i simplu stdluceau. Prin

intermediul unui unchi obtinusera dreptul de a se casa-

tori in prestigioasa catedrali in care se des~urau cere-

moniile regale ~i nu in sinistra biserici din canierullor.

Preotulle acorda [oa[a atentia, asemenea unor prajiruri

de mare pret, iar in spatele lor familiile ~i prietenii fre-

matau la gandul petrea:rii care avea sa tina pana la ziua.Era !impede, Genevieve incepea a:a mai frumoasa pe-

rioada a vietii sale...

Nu i-ar fi trecut prin mime sa priveasci ce se imam-

pia dincolo de randurile ocupate de ai sai, in capatul

marii catedrale, aproape de porticul prin care - cu ini-

rna bat:1ndu-i cu putere in piept - imrase la bralul tara-

lui ei.

tn penumbra. inainte de penultima coloana, protejati

de statuia Sf3.muJui Simon Zilotul. doi harbati se re-

culegeau ingenunchiati; aoordau 0 postura comparabila

cu cea a cuplului care se aila pe lowl luminos din fala

altarului.and preotull-a intrebat pc Eddy Grenier daci 0ia

de sotie pe Genevieve, unul dintre barbati, cel hrunet, a

rostit un da horarat. Apoi, clnd prootul i-a pus aceea~i

imrebare lui Genevieve,a:1 blond a acceptat inro~indu-se.

tn ciuda zecilor de metri care ii dC$paqea de locul unde

avea loe nunta, se comportau de pard reprezemantullui

Dumnezeu, sub lumina galbena a vhraliilor. Ii se adre-

sa lor.

Preotul a TOStit:••Va dedar uniti prin leg-hura sacci a

cis3toriei" ~i,in timp a: mirii ofidali se sarutau pe gura'

16

tn fap unui Christos binevoitor, mirii oficio~i laceau

acel~i lucru in collullor. tn c1ipain care Eddy ~iGene-

vieve ~i-au pus verighetele in sunetele rarefiate ale unei

clntari imerpretate la orga. barbatul brun a seas din bu-

zunar 0cutillla Clldoua verigi de aur pe care Ie-a stre-

curat discret pe degetul sau ~i pe aI ceIuilalt.

Nimeni nu ii observase.

~inimeni nu Ie-a acorclat atentie c:ind. odad ispci-

vita ceremonia, au ramas ingenunchia{i, emotionati,

rugandu-se in timp a: cortegiul se inclrepta spre iqirea prindpala.

tn timpul fdicitarilor obi~nuite de pe C$planada,cei

doi barhati au meditat in binevoitoarea dupa-amiazi.

and nu s-au mai auzit nid urale, nid c1axoane,au ho-

tarat sa se ridice, au coborat trep[eIe pustii. lara fotogra-

£01care sa imonalizeze momentul, tara prieteni prezenti

la imalnirea lor cu fericirea Colsa Ie arUfice orez, sa-i

aplaude. laci alt martor in afara de wrnul gotic aI pri-

illariei in varful ciruia Arhanghelul Mihail ucidea ba-

laurul sub un soare orbitor.

S-au gcihit spre locuinta baroawlui brun din strada

Lepoutre, numarul 22, au inch is obloanele ~i, mai liberi

dedt Genevieve ~iEddy, nu au trehuit sa se plictiseasci.

pana seara inaime sa.~idezl:intuie pasiunea in ~ternuturi.

Spre marea sa mirare, Jean se indragostise de Laurent.

De clnd i~iincepuse viap de adult, Jean coleqionase

iuhiri £ori~e.placeri wride, amanti lipsiti de afeqiune.

Impins de petta lui senzuala in valtoarea pasiunii. sedu-

catocul i~iocupase timpul hatand naruri ori saune. stcl.

hatand parcuri. raradnd prin localuri de noapte unde. in

mijlocul £omului pc care il detC$ra~iat unui fond sonor

pe care it ura. repera0 prada pe care0dueea acas.i.

17



Crezuse ca adora aceasta existenfa libera ~i Iibertina

pana cand l~a indlnit pe Laurent; inca de la primele lor

saruturi, ~i-a dat seama d existenfa aceasta nu era adt

de grozava, nid atar de insolenta pe cat crezuse: daea ii

oferise placed, orgasme. extaze narcisiste, 11transformase

intr-un cinic. Don Juan din Jipsa de stabilitate. eondam-

nat la un ineeput continuu, redusese celelalte satisfaqii

pe care i Ie ofere a trupu!. Cu cat i~isatisfa.eea mai vigu~

ros pulsiunile sexuale, cu 'adt aprecia mai pUfin eompa-

nia barbafilor. Fiindci ii posedase prea multo nu ii mai putea respeeta.

Laurent it fa.cuse sa deseopere gustul, savoarea. res-

peetul vierii. Aeest tanar blond, electrician la Theatre

Royal du Pare, se lansa eu aeeea~i bucurie nedisimulata

in conversatii. eumparaturi zilniee, pregatirea mesei ca

~iin pat. Totul it entuziasma. PentruJean. aparifia lui Lau-

rent declan~ase 0revolufie: el, care nu cunoscuse decat

voluptatea. a deseoperit iubirea. Pentru un temperament

viguros ea al lui, aceasta zdruncinare a atras dupa sine

atitudini extreme: iliauda, il acoperea de cadouri, de sa~

rutari ~i se arunca asupra lui cu 0 pasiune tara sariu.

~adar, Jean dorise ea legatura lor sa fie eonsaeradi.

Cum societatea nu autoriza legatura legala intre doi

barbafi, s-au gandit la un subterfugiu. Faptul d apartin

unei minorit,iri sexuale nu-i coplqea, intr-atat se bueu~

rau de viara; din plasarea lor intr-o zona marginala ex-

trageau 0vaga mandrie, orgoliul eelor care, ~tiindu-se

rari, simt fiorul inifiafilor: frecventau deopotriva 0lu-

me vizibila ~i una invizibila, societatea obi~nuitii ~i cea

clandestina. Purin Ie pasa, in viap de zi de zi, d erau

lipsiri de eeea ee Ii se oferea maselor! Dad i~i doreau

aceasta eu adevarat. atunci jocullor consta in a dobandi

prin viclenie ...

18

Astfel s-au insurat indaratul lui Eddy ~i al lui Ge-

nevieve, la eatedrala Sainte Gudule in acea dupa-amici

de 13 aprilie.

Numai intamplarea rncuse ca aeeste doua cupluri sa

impartii eeremonialul ~i apropierea lor s-ar fi oprit aid

daci, din romantism, Laurent nu ar fi smuls din panoul

de la primarie documentul administrativ care publica

evenimentul. C:areva zile mai tarziu illipise in albumul

lor de fotografii, apoi il desenase pe allor, eel prin care

se legifera dsatoria lui Jean Daemens eu Laurent Del- phin, un fals care Ii se parea foarte autentie.

Prin prezenra documentului in albumullor de amin-

tid, numele Grenier le-a devenit familiar. Prin urmare,

clnd in ziarul Ie Soira fost anunpta n~terea lui Johnny

Grenier, fiullui Eddy ~i al lui Genevieve. s-au oprit asu-

pra paragrafului bulversari. In aeea dimineara - poate

pentru prima oarn - au avut sentimentul pur homosexual,

durerea de a constata ci dragostea lor, orieat de intensa

ar fi, nu va rodi niciodara.

S-au dus la botez.

Unehiul care inaime Ie aranjase sa se cisatoreasd la

catedrala nu Ie putuse facilita de data aeeasta aeeesul

inu-un edificiu mai impozam decat Notre-Dame-Imma-

cuIce, biserica parohiei lor, unde un harmoniu inlocuia

orga somptuoasa, in timp ee un preot mirosind a toate

ede prediea din difuware gri straveehi semanate primre

neoane. Nici Genevieve - cople~ita de fericirea de a fi

mama -, niei Jean, nici Laurent, uimifi de aeesata n~-

tere, nu sufereau din aceasra prieina; doar Eddy era in-

erumat. in mijlocul bisericii g.ilbejite, cu staluri murdare,

vitralii sumare ~istatui de temn eeruit acoperite eu flori

de plastie mai numeroase decat intr-o ghereta de porta-

reasa, rnecanieul revenise cu picioarele pe parnam: la

19



douazeci ~ipse de ani, casnicia il plictisea. Desigur, Ge.

nevieve ramanea vesela, indragostita, pasionata, insa

viap conjugala ii dadea remtqciri. Se invinovafea ci se

imaInea cu amicii la bodega, cl bea prea mult, ci ag3.fa

[etele, ci se indopa cu cartoh prajifi ori bomboane mai

degraba decat mancarea gatita de Genevieve, cl zacea

rasccicirat in pat cu radioulla maxim, ci avea ereqie in

ehilofi, pe scurt, ci se compona ca mai inaime. Nu

suporta sa se supravegheze, sa-~i impuna sa-~iameIioreze

comporramemul, sa fie curat, rafional, responsabil, loial.

Era peste fire! Sa indure atatea pentru a-~i putea dlari

nevasta de cite ori avea chef? Preful i se parea piperat ...

Mai mult, clnd iI vedea pe ciclciosul ala de Johnny

congestionat, urland in scutece, presimtea d lucrurile

nu se vor aranja.

De~i se straduia ca in timpul ceremoniei sa para bu-

curos, proasta lui dispozifie nu le-a scipat celor doi

domni pitulati in capatul indepartat al bisericii. Jean ~i

Laurent erau ~ocati. Cum? Blegul asta nu-~i dadea sea-

rna de mana cereasci primira, de a-~i imemeia 0fami-

lie? Derbedeul! ~i-au concentrat imreaga lor simpatie

asupra lui Genevieve cea radioasa.

A doua zi au trimis un carucior familiei Grenier in-

sOlit de un biletel in care se preciza ci serviciul social de

la primarie ii felicita pe parinti.

Apoi viafa ~i-a urmat cursul pentru cele doua cu-

pluri. Fiecare, in ritmul sau, incepea sa se indrepte spre

propriul adevar.

Feridrea lui Jean ~iLaurent era ne~tirbita. Dupa ce a

organizat clteva proiecte artistice care ii permiteau sa fie

aproape de Laurent la teatru, Jean ~i-a dat seama cl nu

20

are talent; rara nid un resentiment, a cumparat cu banii

primifi de la parinli un magazin ~i a inceput sa yanda

bijuterii. Cum avea un gust sigur ~i Ie placea femeilor,

clrora Ie acita 0tandrele vaga, afacerea lui a prosperat

repede. L'Atout creur s-a impus ca0adresa indispensabila

a cochetelor din Bruxelles pe care Ie sfatuia atat de bine.

Jean ~iLaurent infl.oreau prin dragostea lor. Nu as-

cundeau faptul cl tdiau impreuna, dar nici nu it exhi.

bau. Nici rl4ine, nid revendicare. "Fiecare este Jiber sa

inteleaga ceea ce dore~te" rcruma ceca ce credeau. Tottqi,

influenlat:i de idealurile modeene, societatea devenea

mai clementa; puterea politicl, harfuici de militanfi,

condamna discriminarea impotriva cdor atr~i de per.

soane de acela~i sex. Jean ~i Laurent apreciau aceasta f1.e-

xibilitate, dar nu-~i schimbaseci atitudinea: sa traiascl

retrilii, sa se fereascl de privirile indiscrete, toate acestea

eontribuiau la fericirea lor; r:'imaneau logodnicii ilicifi

care se clsatoriseci in taina, ascun~i indaratul unui stalp

de catedrala.

Pasiunea lor senzuala, fani indoiala stimulata de atata

pudoare, nu se potolise.

Eddy ~i Genevieve rnergeau pe alt drum. Oraclitul

lui Johnny, g:inguririle lui, bolile de care suferise ii ofe.

risera lui Eddy pretextul de a se indeparta. Dupa ce ter-

mina munca la' service, petrecea mai multa vreme eu

amicii band ~ijuclnd carfi, iar acasa se intorcea numai

ca sa doarma. Genevieve observase aeeasta instciinare a

lui Eddy dar, in lac sa se planga, se invinovafea: dad

Eddy se indepartase, 0facuse pentru ci ea, epuizara, nu

se mai ingrijea, aIapta, conversatia ei se invartea in jurul

scutecelor, al rufdor, a1lingurilor de sirop.

A nascut ~i0fata.

21



Eddy a propus sa 0hotae Minnie, ca pe logodniea

lui Mickey! Entuziasmat de idee, se distra sa-i ~opteasea

prenumeJe de ~oricu{a atunei cand 0ridica in bra{e ~i

r:idea in hohote. De~i oripilata, Genevieve, temandu-se

cl iubirea fragila a lui Eddy pentru eopii sa nu devina

ura daci se opunea, a aeeeptat acest prenume eu speran-

p ca asrfeJ Minnie va avea parte de afeqiunea tatalui ei.

Jean ~i Laurent, afla{i intr.o cilatorie in strainatate,

nu au ~tiut ca venise pe )ume un al doilea copila~. De~i

dezamagita ca nu a mai primit un eadou de la primarieca inainte, Genevieve s-a eonso)at folosind clrudorul

sofisticat pe care 1 1 avea deja.

Au rrecut zeee ani.

Jean ~iLaurent se gindeau clnd ~icand la Eddy ~ila

Genevieve, eu 0 nostalgie tandra; ehipurile celor doi

apal1ineau de acum inainte tineretii lor care ii pacisea

lent. Nu cilltall sa mai afle ve~ri despre cuplul inchis in

cadrul aurit al amintirilor agreabile.

Dar hazardlll- tot el- i-a sllrprins din nou.

Jean a angajat-o la magazinul L'Atout cceur pe An-

gela, 0menajera ita)iancl, viguroasa, masiva, vorbarea{a,einstita, care loeuia in cartierul popular MaroUes. Cand,

eu prilejul unuia dintre monoloagele sale zilnice, {inute

eu pamatuful de prafin mana, a rosrit, ell patru R rula{i

dupa un G, numele vednilor d, familia Grenier, Jean a

tresarit.

S-a prefacut interesat de eeea ce sporovaia ~i a isco-

dit-o eu iscusin{a.

lar ce a aflat I-a intristat.

Eddy Grenier fusese dat afara de la service -lenea ~i

inrarzierile sale it exasperasera pe patron - iar Genevieve

22

a trebuit sa.~i giiseasca de lucru. Era priceputa ~i deve-

nise eroitoreasa la domidliu, eeea ce ii permitea sa-~i

supravegheze copiii. Barbatul ei, deJoc recunoscator,

bomhanea mereu, ii smulgea cateva bancnote ~i pleca sa

bata strizile.

In aeeea~i seam., pretexrand cl are de facut 0livrare,

Jean i-a sugerat Angelei sa0duci pana aeasa eu ma~ina.

Ajungand pe Rue Haute, a zarit pe trotuar un fanfa-

ron in trieou cu mined scurre care i~i bomba pieptulla

bra{ul unei ro~cate tinere carda ii mangiia fesele.- Che miseria! a bombanit Angela. Ecca it mio vicino.

Lui Jean i-a fost foane greu sa alature ehipul acelui

laudaros eu Figura care ii ramasese gravara in memorie,

eea a mirelui ehipe~, emo{ionat, stingherit in fap alta-

rului. Eddy se ingrapse, se buhaise, ca sa se mi~te tre.

buia sa depuna efort. Gesturile, mimica, alura respirau

vulgaritatea. La el, greuratea parea expresia adevaratei

sale naturi care dormita in tinere{e: kilogrameJe ii mate-

rializau lenea, mizeria morala.

Jean a inchis ochii.

- Va simtiti bine, domnule Daemens?

- Nu. 0 piing pe so{ia lui.- a in~ala senza vergognal

, sa-raea de ea.

In timp ce 0lasa pe Angela in fap dadirii masive din

Rue des Renards, Jean a aflat ca tot eartierul il deza-

proba pe Eddy ~i0lauda pe Genevieve a card resemnare

o innobilase. Triste{ea ei demna atragea eompasiunea

dientelor care ii ineredinpu haine de refacut.

Seara, in bucitaria din Rue Lepoutre, Jean i.a poves-

rir toate ceJe aflate lui Laurent, care s.a ineruntat:

I Fiira ru~ine (it.). (N. te.)

23



- Are amance ~inu 5e fere~te?a bombanit d. Ce

pore! Trebuie sa fli intotdeauna discrct, nu?

- Tardeauna.

Cei doi aman{i s-au privit in ochi. S-3U io{des, iar apoi

6ecare ~i-a re1uat lucrul. unul sa cure{e legumele, celalalt

sa puna masa. Dialogul acesta conflrmase paetullor.

Jean ~iLaurent nu.~i raccau i1uzii: ~tiau ci un barbat

rezista geeu tenta{iilor, dar ~dau de asemenea ~iceea ce

u"cori fcmcilc rcfuza sa creada - ci a ecda unei pulsiuni

cimine t a c i urmari. Un barbae nu-~i va iubi mai purin

soria sau sOlul dupa 0aventura. Inima ~itrupul nll sunt

una. Acolo unde 5e implici. sexual. un barbat nu se im-

plica in mod necesar ~isentimental.

Jean ~ilaurent aveau 0inrdegere: erau constanri in

iubire, dqi dcscori infideli trupqrc; interdicria cansta

in exhibarea legaturilor uec:iroare sau in a 5e indragosti.

in masuca in care aceste aventuri treceau neohservate,

fara urmari, erau tolerate. Prin urmare, Jean ~i Laurent

se iuheau; nid unul dintre ei nu se transformase in cas-

tratorul cduilalr.

A~adar ii repro~u lui Eddy m:irlania 1i il disprefuiau

pentru ci ~i-a umilir puhlic SOfia:0escapada neinsemnara

nu presupune nid osremafie, nid suferinfa.In lunile care au urmar s-au gandit muir la cisnicia

simerrici a cirei degenerescenfa ii contraria. Ar fi dorit

sa intervina. sa incerineasci degringolada aceasta, dar

cum? ~i cu ce drepr?

Arunci clnd discurau. evaluau decalajul fata de ei.

Regretau cl nu por avea copii. dar nu traiau impreuna

pentru copii! Dqi alciruiau un cuplu de barbali, anor-

malirarea aceasta Ie facea. paraclaxal. viala U10ara fiindci

dOlla fiinfe de acd~i sex se descifreaza mai lesne decat

dOlla fiinte de sex opw. Era un avanta; sa fie marginali?

24

De Cradun. marinalul verbiaj a1Angelei I-a informar

pe Jean ci vedna sa, doarnna Grenier a nascut.

- QU4U crthno. nu-i ajungea ci sarea pc (Orce mi~-

ci. a trebuir sa 0 fad fi cu nevasra! Povn'a Genevievel

Acum are patru guri de hranit: un marito incapact fi trei

pUfri!

Cind s-a intors acas3.,Jean I-a anunfar pe Laurent ci

Genevieve niscuse din nou.

In ziua botezului s-au dw la ccremanie aeola unde.

cu cindsprezece ani mai inainte. scatusera ascun~i in ca-

paml catedralei. I-au rdntilnit pe nunt:lfi, unii lesne de

identincar - de~i mai garhovi. mai ridali -, a1{iinUt co-

pil'4ii devenisera adolescenti, iar adolescentii. oameni

maruti. Dar curiaziratea lor spa cancentrat asupra lui

Eddy ~i a lui Genevieve.

Aceasta se schimbase putin. Subtire. cu rrasaturi ra-

hnate, i~i pierduse daar sualucirea. Fara indaiala din

pridna ci iluziile se risipisera ... tn schimb, crisparea eu

care i~itinea copila~ulla piept dezvaluia ci nu era in lar-

gul ei: se agala de copila~ ca de a ultima speranta, c1a-

mand mur cdor preunti: ••Vedqi. inci sum sOlia lui!

Vedeti. Eddy rna mai iube~te!" Neferidta nu admitea ci

viap ei era un dezastru.Eddy insa ifi dadea imponanta, adoptand POSturi

avamajoase, asemenea unui coco~ care sarisfacuse mai

mulre p"icufe. Nid 0c1ipa nu i-a aruncar 0 privire lui

Genevieve. nid °dipa nu s-a ararar preocupat de odras-

Ide mai mari, Johnny ~i Minnie. nu, incerca sa Ie sedu-

ci pe femeile dragufe din jur ~inu 0stringea in brafe pe

ddicara Claudia decar pentru a aferi imaginea de mas-

cui raodeu ninclci astfd purea sa Ie impresianeze.

Jean ~iLaurent asisrau Ja scena consternati. Pricepuser:i

ci acei soti i~i continuau cobor:hea in inferno Persista 0

25



singura intrebare: "Gnd vor atinge pragul eel mai de

jos?"

Intor~i aca.sa,Jean ~iLaurent au faeut dtagoste intr-un

fel nea~teptat, dornid sa se lini~teasci, ca ~icum bra{e1e

sau picioarele inliin{uite serveau de refugiu impotriva

violen{ei lumii.

Doi ani au trecur rapid.

La magazin, ascultand-o din cind in clnd pc Angela

tranclnind, Jean mai culegea clteva deralii de:sprefami-

lia Grenier care se distrugea rara sa se despana.

Apoi, intr-o buna zit Angela I-a in~tiin{ar ci, d~i avea

patruzeci de ani, Genevieve era din nou insarcinadi..

- Non capisco nimtr! and trai~ri cu 0asemenea

bruta, iei pasrile, nu, domnule Daemens?

- Ei bine ...

- fenati-mal Va povesream despre 0lume pe care

nu 0cun0'4tc{i. Dumneavoastra sunteti un gendeman,

non far~u so.ffrir~ rnai Untl signoral •

Jean, viril, afabil, Ie inclnta pe femei care rareori

banuiau ca ar putea sa nu Ie doreasca. ~adar, Angela ii

atrihuia patronului ei mari relatii ascunse cu anumite

diente distinse. in ceea ce il prive~re pc:Laurent, prie-tenul lui, de indata CC ' II zarise, ii atribuise 0 acee<4i

cxisrenta. Ca 0adevara(a italiancl, obi~nuita ca harha{ii

sa perreaci lntre ei, nu suspecrase nimic.

- ~i ceea ce este ~imai rau, domnule Daemens, esre

ci Genevieve este mul{umita. dare acest copi!! Da! Esi-

bisc~ panrecele dolofan ca0regina la fereastra rrasurii.

A quarant ann;!

1 Nu i-a~i face niciodata rau unci feroci (it.). (N. fT .)

2t~iarata (it.). (N. tr.)

26

De data aceasta nu a mai fost nid un anun{ in u

Soir - unchiul bogat care platea anunturile ~icare, odi~

nioara, aranjase cisatoria la catedrala Sainte: Gudule,

ciposase.

Totu~i, avertizati de Angela, Jean ~i Laurent au ajuns

Ja biserica unde avea lac borezullui David.

Piata Je:u-de-Balle. unde se organiza taldacul zilnic

penrru vanzatorii de:vechiruri se ispcivise acum ~iespla~

nada era goala; pe dalele umede zaceau ziare cilcate in

picioare:,fotolii cu tapiseria cupta, cu areurile stricate. cu buretul la vedere, canoane turtite, lighe,me sparte. tn

timp ce vanzarorii inclnia{i renninau de:inclrcat camioa-

nde: lor acoperite de: graffiti. doua nc:greseincircau gu-

noaiele pc care Ieindeseau in saci de plastic in timp ce un

batran imbclcat in salopeta ~i dzme de pescar aduna ~iel

ce rnai ramasese,cu aerul ci trecepc:acolo din imirnplare.

In fa{abisericii din ciclmida ro~ie,Jean ~i Laurent se

intrehau ce dutau in ace! loc. Mai mult decit derinp,

rutina fusese:cea care ii condusc:seacolo. Jocul nu-i mai

amuza. Dad il blamasecl pe Eddy. acurn indreptau

critidle spre Genevieve. De ce nu reaqiona? De ce, in

loc sa scape de infam. insa i se mai daruia? Fie era fragiladin puna de vedere psihologic, fie il mai iubea. Cum

nu ~tiau ce solutie sa aleagi -I~itatea sau masochismul

- i~idereau sa fuga de legatura infernala cu mecanicul.

Ce legitura avea eu ei? Nid una. In prag, ~i-au promis

d se interesau de Eddy ~i de Genevieve pentru ultima

oara. Irevocabil!

Au intrat in biserica Notre-Dame-Immacultt, supra.

numira Biserica Spaniolilor pentru ci aid se reuncau

irnigrantii hispanofoni, 0c1adiredudata care, cu peretii

ei galbeni ~i lampile suspendate in cavan, aducea mai

27



degraba cu un refeetoriu decat cu un loc sacru. Acolo,

dupa ce au trecur pe hinga bueherul de Rori arrifieiale,

~i-au ocupat lo'lll obi~nuit ~i au srudiat agiraria din ju-

rul altarului din lemn intuneeat.

Genevieve se metamorfozase. lntinerise eu zeee ani

~iparea mai inalrii eu zeee eencimetri. Vioaie, eleganca

dS;i modest 1mbracatii,i~istrangea eopi1~ulla piept tara

a-~i disimula emafia. Ceva mai depane, Eddy, posae,

aproape neras, 0lnsorea' ca un cline stingher ~i privea

invitarii eu 0

eautatura ostila; in raspar eu eeremoniile precedence, nu-~i mai diidea importanra.

Cand u~aa sclrtiit in spatele lor ~i0umbra s.a stre-

curat in capatul din dreapta, Jean ~i Laurent au presim-

rit ce se inrampla.

Barbatul brun, cu trasaruri de iberie, s.a ghemuit in-

tr-un stal, ingrozit ca dneva ar putea sa-I observe.

Ceremonia religioasa a inceput.

Genevieve, cu un zambet vag pe buze, arunca din

clnd in clnd priviri spre calturile indepartate ale biseridi,

clod spre stanga, clnd spre dreapta, ezitare ce dovedea ci

mai mult ghicea prezenta cuiva decit vedea acea persoana.

adipa l.a inaIp.t pe David ca sa fie vazut.Spaniolul urmarea ceremonia religioasa cu atenfie,

lngenunchind sau ridicandu.se ritmie, murmurand fU-

gadunile, fredonand cintarile ~i punctand lirurghia 'll

cate un amen judieios plasat.

Jean ~iLaurent s-au privit: barbatul se campona ase-

menea lor cu prilejul cisatoriei de la catedrala Sainte

Gudule. Nu exista nid un dubiu cii eI considcra cere-

monia personala.

- Iati-I pe tata, a ~oprit Laurent.

- Nu arata cau, a spus Jean.

28

- Da, ifi seamana, a replicat Laurent.

Flatat, Jean nu a ~tiut ce sa riispunda.

- Mai mult, dad vad bine, bebe1u~ulpromite sa fie

brunet, a continuat Laurent.

- Hm, hm ... in orice caz, sunt incantat ca Gene-

vieve ~i-agiisit un amant.

- ~i eu, I-a completat Laurent. Mai ales ca are ace-

le<4igusturi ca mine.

Jean a simfit ci se sufaci. Dupa dncisprezece ani de

trai impreuna, acest tip de compliment il naucea maimult decar cde din primavara in care se intalnisera. Lau-

rent examina atitudinea posad a lui Eddy.

- Chiar dad sotul nu ~tienimic, are Indoie1i, pan-

de~te. Are 0splendida pereche de coarne.

- Da, in srar~it!

Au izbucnit in cis.

Alaruri, spaniolul a tresarit ~i le-a aruncat 0 privire

iritara.

Depane de a-i calma, indignarea acestuia le-a alimen-

tat hohotul de ras, ~a lndt au fost obligati sa iasa din

bisericii pentru a nu deranja ceremonia religioasa.

Ajun~i afara, in piata Jeu-de.Balle, au urcar in ma-~ina, unde ~i-au ~ters lacrimile de cas.

- Am ~ters.o la rimp. Dad Eddy Grenier s-ar fi

apropiat de tine, sunt sigur d ar fi crewt ci tu e~ti ratal

copi1~ului.

- lnceteaza cu povestea asta a asemanarii. ..

- Haida-de, sare in ochi ... Vite, chiar a'llm, in

fap ta...

inacel minut, spaniolul ie~eadin biserica, strecuran-

du-se grabir printre marurarori ~i vagabonzi, tcman-

du-se sa nu fie observat.

29



- Acda~i par, la fel de subtire ~ide zve1r,a conchis

Laurent. De acord, nu semana{i la fata ~i eu siguranta

va deosebiti ~iin privinp aloor detalii pe care nu Ie pot

verifica, dqi a~avea chef.

- Prin urmare rna iube~ti in oominuare?

- Sa fii sigur, a ~optit Laurent ridicind din umeri.

~itu?

- Sa ajungern acasa ~iam sa-li arar ...

Jean a pomit motorul ~i, nervos, agitat, plin de do-

rinta a condus pana in strada Lepoutre.De fiecare data clnd se intorceau de la bisericile unde

ii spionau pe cei doi so{iGrenier, Jean ~iLaurent fkeau

dragoste. De fiecaredad imbcl{i~ile lor erau comandate

de senti mente inedite. De fiecare data sc: strecura ~i

brutalitatea. 0 brutalitate controlata, desigur. care in-

sc:mna nte doresc foarte muir" ~icare recrea magia pei-

mei imbra{i~lri.

N~terii lui David i-a oorespuns a rena~tere a cuplu-

lui lor. Jean ~i Laurent au uitat promisiunea facuta in

pragul bisericii - sa nu-i mai revada niciodata pe Eddy

~i pe Genevieve - ~i au urmarit indeaproape ceea ce se

intampla in cartierul Marolles.Barfa Angelei dovedindu-se incompletii, Laurent ~i-a

luat sarcina de a ancheta. Cum la Theatre Royal du Parc

reperase colegi e1ectricieni care locuiau in cartierul Ma-

rolles ~i-a facm un obicei din a-i inso{i in anumite cafe-

nele. mergand chiar pana la a se aclta amawr de bowling.

Asrfel, in clteva sapramani. a reu~ir sa aAemai multe.

Spaniolul nu era spaniol, ci iralian, se numea Giuseppe

~iera ~i eI insurar. Ceca ce explica rezerva lui extrema.

Dad nimeni nu remarcase legatura ei cu Giuseppe.

oricine 0 vedea pc Genevieve impingand cirudorul,

30

frumoasa, energid, horarara purea sesiz.aci inAorise din

punct de vedere senzual ~iafccriv.

In fine, Angela a anunpi d, in timpul certurilor pe

care Ie auzea prin pere{i. Genevieve cerea divortu!.

- Individul refuza pentru ci fara ea nu va mai avea

un ban. Dar Genevieve ii tine piepr. nu a mai recu-

nosc...

- Angela, crezi c:iare un amant?

- SChn-zat~1 Cand ai langa tine un asemeneapezzo

sarebbe giudiziosOl sa-li iei un amant. dar nu ea! Santa Madonna ...

De indara ce Angela a parisir magazinul, Jean s-a in-

tors spre Laurent ~i i-a ~optit emo{ionat:

- Genevieve a noastci se lupta.

- Da. Sunt mandru de ea.

- Va reu~i oare?

- Dad ai vedea-o cu David in bra{eai f i sigur d va

re~i, a spus Laurent.

Jean ~i Laurent discmau despre Genevieve, Eddy,

Giuseppe, David, Minnie, Johnny ~i Claudia de pard

ar fi fast vorba despre propria familie. Fara sa-~i dea

seama, povestea celuilalt cuplu. cisatoria geamana facea parte din via{a lor. Devenisera prieteni apropiali.

Niciodata nu Ie trecuse prin minte c:i. dad ar fi auzit

numde lor - Jean Daemens ~iLaurent Delphin - cei

din familia Grenier nu ar fi ftiUt despre dne este vorba.

Angela, intre doua barte, I-a informar pe Jean d ve-

cina ei urma sa se mute; de~i sOlul ei refuza sa i~i dea

acordul pentru div0rt, avea sa il puna in fa{3 faptului

I Glumi{i! (it.). (N. te.)

2 ... specimc:n ar I i~icazul (it.). (N. tr.)

31



implinir ~i sa se mute, luand eu ea ~i eopiii. Jean a in-

cercar s3:'~iaseunda bueuria ~i, profitand de faptul ci.

Angela pleca sa faea ni~re eumparaturi, i-a telefonar lui

Laurent sa-i dea vestea.

Seara, au sarb:ltorit evenimemulla L'Ec.aillerdu Roi,

din Place des Sablons unde, in mijlocul unui decor al-

hastru care te dueea eu g:1ndul la mare. nu s-au zgarcit

la ~mpanie. Ce muncitor, cc menajeci locuind in cla-

dirHe igrasioase din cartierul Marolles ~i-ar Ii imaginar

ci in panea simandicoasa a or;qului doi domni galan{i,la masa unuia dintre cele mai seumpe restaurame din

capira!a. sarbatoreau emanciparea unuia dintr-ai lor?

Luna urmatoare s-au gandit cum ar putea sa0ajute

pe Genevieve sa se instaleze rara a rrczi suspiciuni, con-

tinuand sa se ascundi indaratul eadourilor lor. Au unir

mai multe seenarii clnd, marti, Angela a izhuenit in fa{a

lui Jean. in magazin:

- Ah. signor( Daemens, Eddy Grenier a avur un

atae! Poc! Hemoragie cerebrala.

- A murit?

- Nu. Laurgen{e.La reanimate. Speccl Bunul Dum-

nezeu0sa.-Itrimit:i pe qunto diavow in iad.

- Asta nu e ceva foane catolie, Angela.- Lui Eddy nu-i va Ii aeolo mai caUl la fund decit

aici: mereu a avut ci.lduri. Almmo, va plati pentru por-

ci.riile sale. Si. to so. nu e prea ere~tine~te ce spun dar

qUtsto momtro nu era nici eI crq:tin atunci ...

Jean a iertat-o eu arat mai mult eu cat era de acord

eu ea.

Timp de citeva ore, Jean ~iLaurent au dorit cu ar-

doare deeesullui Eddy rari sa fie tulbura{i de cruzimea

dorin{ei lor: se temeau ca incidentul sa nu intanie feri-

circa lui Genevieve.

32

Angela, cu prilejul fleci.relii zilnice, a evocat inrai 0

stare sta{ionari. Apoi a anunpt ••o u~oara ameliorare".

tn fine. a trimbi{at - ca pe 0victorie - ci Eddy fusese

transferat de la reanimare in salonul pentru eardiaci. Pe

masura ce zilele treecau. Angela, rara sa-~i dea seama,

uitase de blesremul ei adresat lui Eddy ~ipcrcepea boala

acesruia eu ochii vecinei sale. savurand 0minima imbu-

narapre, dorind 0convalescen{arapida; chiar ~i3fl.luata

de val din pricina inimii ei bune. nu i-ar fi dus flori ti-

pului pc care iI detesta.Dupa cireva saptamani, lovind eu matura de podea,

Angela a spus:

- V-am vorbit. domnule Daemens, de vecina mea,

o femeie eumsecade pe nume Genevieve Grenier?

Jean s-a erispat: se mira mereu ci Angela nu-~i amin-

tea niciodara ee povestise - rad indoiala 0consecin{a a

faptului ci trancinea nonstop ...

- Cea care trebuia si-~i pariseasci. so{ul?a intrebat

d pc un ron nonplant.

- Ercol Nu-I mai par:ise~te.

- Cespui?

- Dupa ee a stat la spital. se intoarcc acasa. Va tre-

hui $i-I educe din nou.- Exista insritu{ii.

- Ana i~am spus ~ieu, signor~ Daemens! Paro/a ptr

parola l, asta i-am spus. ~i ~ti{ice mi-a raspuns? Ci este

tatal eopiilor ci, ci nu-~iva ierta daci iI va pacisi in qUt'5to

stalo. ca renun{a la eelelalre proieete ale ei. De fapt, nu

prea am in{eles ce anume Juggurisa prin ••celelalre pro-

iecte ale ei" fiindci., in afara cl se va muta, no ha mm.

Zi01UltO ci. 0sa-~ischimbe meseria... de altfel. trebuie sa

I Cuvanr cu cuvanr (il.). (N. n.)

33



merg la spital sa 0ajut, i-am promis. La ora cinci. Va

suparati dad to/go cteva minute? Am sa Ie recuperez

maine.

- Am 0idee ~imai buna: te las la spital fiindci tre-

buie sa livrez 0diadema.

- Fa nt asti co !

La ora dnd. Jean 0conducea pe Angela la spitalul

Saint-Pierre apoi, clnd aceasraa disp:irut in hoi, ~i~apar-

cat m~ina in apropiere ~i s-a instalat intr-o cafenea de

pe Rue Haute.o jumatate de ora mai taniu, Angela a reaparut ca-

rand ni~te geamantane de carton.

Genevieve impingea un drudor de infirm in care

Eddy. fira vlaga. cu gura plina de bale. tremura ca un

sac de carne la cea mai mid zdrundnatura; era paralizat

pe partea dreapta, de la ochi pana la pidor.

Deasupra acestui chip inert, se distingea fala lui

Genevieve, 1afel de inexpresiva, ell ten ca de ceara, buze

palide, cu privirea fixata undeva departe. deconcertata.

Jean a vrut sa alerge la ea ~isl urle: ••Lasa-I, ti-a neno-

rocit viap ~i li-o va nenorod ~i mai mult. Du-te la

Giuseppe, repede!"-Dar grija cu care impingea ciruciorul ca sa evite

deniveiariJe de pe drum, cu care verifica dad pledul iI

proreja de frig pe ho1navI-a convins di Genevieve nu va

reveni nidodara asupra hotararii sale. Sacrificlndu-~i

fericirea. se ingrapa de vie intr-un mormant care se in-

chidea indaratul ei ~i.cu generozitate sinudgafi. prefera

mila pentru Eddy iubirii pemru Giuseppe.

Genevieve a trecut la citiva metri distanta de d; va-

zand-o cum se ingrijea de acel de~euuman care devenise

Eddy, Jean a inlocuit mania cu admiratia. ata dem-

34

nirate! •.La bine ~i la riiu", rostise preotul suh vitraliile

straluciware ale catedralei Sainte Gudule. ~i ea luase in

serios acest angajament.

i~i linea cuvantul dat. Binele fusese scurt. Raul, deja

prezent. se anunp copios. Jean se considera un neno-

radt ... Ar fi in stare de 0asemenea abnegatie?

Impresionat, s-a urcat in m~ina ~ia mers multa vre-

me prin tunelurile care inconjoara or~ul, fad seop, tara

modv, ganditor.

and a aflat d Genevieve s-a razgandit. Laurent a

fost de asemenea tulburat. Cum este posibil sa pui orice

ahceva mai presus decat propria fericire? Nid nu ~i-ar fi

inchipuit ... Genevieve ii contrazice pe amandoi, ii obli-

ga sa gandeasd altfel.

in acee~i searaJean I-a intrebat pe Laurent:

- M-ai iuhi dad ~ fi infirm?

- Nu ~du. Mi-ai adus numai bucurii. Dar tll?

- L a fel.

Au cazut pe ganduri. iar Laurent a conch is:

- De fupt nu avem nid un merit ca ne iubim ...

Jean a fost de acord.

S-au privit strabatu\i de idei contradictorii. Trebuia

sa ridice obstacole ca sa~~imasoare afe'liunea? Absurd!Au pus capat discutiei ~iau mers 1acinema.

Lunile care au urmat au confirmat abnegatia lui Ge-

nevieve.

Laurent. care obi~nuia sa meargii impreuna cu colegii

in barurile din cartierul Marolles, iI indlnea adeseori pc

Giuseppe ~i de fiecare data acesta era mai posac, mai

necajit.

- Patronul de la Perroquet crede ca Giuseppe se

gande~te sa se inwarca in curand in Italia, i-a povestit

35



intr~o buna zi lui Jean. Ca sa explice de ce are 0fata

crista spune ci ii este dor de pra.

- Ce ghinion ... ~i David? Nu-~i va cuno~te ade-

varatul tata?

- Asta-i soarta hastarzilor: mama decide.

Evenimentde triste - cranica unei catastrofe anunp-

te - au racit interesullor penrru familia Grenier.

Aproape rara voia lor s~au indepartat, ~i-au facut noi

prieteni, au ciliitorit mai des.

Probabil ci se temeau ... Care dintre noi, tot frecven~rand nefericirea, nu s~atemut ci se va molipsi?

Apoi, clnd descoperim ci nefericirea nu este un vi-

rus transmisihil, fiU ne temem de nefericire, ci de felul

in care yom reaqiona in fap nefericirii. Inertia care ne

rerine in situatiile dificile deschide poarta fortelor nega-

tive din noi, cde care ne invita sa conremplam vidul,

cele care ne determina sa ne aplecim asupra acestui cra-

ter clocotitor, sa fie apropiem de lava din adancuri, sa.i

respiram suHarea fierbinte ~i fatala ...

Dintr-un reHexvital, Jean ~i Laurent s-au indepartat.

Au trecut mai multi ani.Jean ~i Laurenr se apropiau de cincizeci de ani, varsta

incomoda pentru barbati, dci incepe numaratoarea in~

versa: viitorul nu Ie mai apare de necuprins, ci daar tim-

put care Ie mai ramane de trait. Acum i~i doreau sa

incetineasci timpul, fiU sa.1 zoreasci.

Ar fi ramas uimiti daci Ii s-ar fi reamintit ci in urma

cu zece ani vorbeau despre Genevieve zilnic.

D~i se iubeau in continuare, aveau obi~nuinta aces-

tei iubiri, n~o mai considerau un miracol. in ceea ce ii

prive~te, fiecare se intreba cum ar fi fost dad nu I-ar fi

36

preferat pe eI tuturor celorlalti. .. Aceste intrebari verti.

ginoase nu primeau, fire~te, riispunsuri. ci Ie intristau

viata de zi de zi.

La magazinul L'Atout creur, Jean nu mai asculta

cancanurile povestite de Angela, cu adt mai mult cu cit

aceasta se mutase din Rue des Renards ~i, prin urmare,

avea alti vecini.

inrr-o buna zi. pe cind aranja ni~te diademe in vi-

trina, i s-a parut ci are vedenii. De cealalta parte a vitri-

nei, a femeie cu figura cunoscuta ii arata 0 brapci delapis-lazuli unui baiat fruml4el de vreo zece ani. Jean

nu ~tia pe cine sa priveasdi mai intai, mirat sa 0vada pe

Genevieve vioaie, cu ochii sclipind, ca orice mama feri-

cita ~iextaziat in fata frumusetii fiului. ..

Ie~iti la plimbate pe strada cu magazine, David ~i

Genevieve comentau bijuteriile etalate rara sa banuiasci

atentia pe care, de cealalta parte a vitrinei. le-o acorda

Jean, protejat de umbra magazinului.

Frumusetea lui David I.a tulhurat.

Cei doi curio~i ~i-au continuat drumul, iar Jean ar fi

trebuit sa iasa din magazin ca sa-i ajunga din urma, sa.i

roage sa intre, sa priveasci bijuteriile, sa Ie probeze ...

Dar, impietrit, nu a reaqionat, vitrina magazinului

fiind ridicata ca 0fronrieci de neuecut. ca un zid care

despaf1ea treclltul de prezent.

La cina, clod i-a povestit intamplarea lui Laurent

acesta I-a ironizat apoi a continuat:

- ~i e chiar ap de frumos David asta?

- E adevarul adevarat.

A doua zi Laurent I-a mai intrebat 0data:

- David e frumos?

Jean a aprobat ~is-a straduit sa i-I descrie.

37



Dupa inci 0zit Laurent a revenit ell intrebarea:

- Foane frumos? in ce consta frumuse{ea lui?

Acum Laurent ii punea mai multe intrebari intr-o

ora.

Jean a in{e1esci nu pmea sa ii dea rispunsul <l!lteptat

~ii-a propus altceva:

- Vrd sa iI vezi?Ce-ai zice dad am merge sa-Ipan-

dim in fap casei lui?

Laurent pur ~isimplu a explodat de bucurie.

La patru ~i jumatate se aHau in m<l!linalor, parcara incarrieru) Marolles. Rue Haute, chiar sub stre~ina casei

unde locuia Genevieve.

Deodad. a aparut haiatul. iar jean i I-aaratat cu dege-

tullui Laurent.

Cu ghiozdanul in spate. parea d nu merge. ci cl dan-

seaza. trupul ii era 1 0 1 fd de Ie u~or ca ~istarea de spirit.

Laurent. aplecat in fata, cu ochii mario cu respira{ia

raiata iI comempla pe haiat ~i se 1mbujora 1 0 1 fa{a.

Simtind extrema emo{ie a prietenului sau. Jean s-a

intors spre acesta sidera£.Vende de pc gat i se umflasera.

Baiatul a traversat zambind, s-a pierdm pe Rue des

Renards, a intrat - s.aumai degraba .asarit - in casa.

Laurent ~i-a regisit rC5pira{ianormala.

- Sunt sigur d, dad ai fiavut un fiu. ar fisemanat

cu David.

Atunci Jean a in{des masura iubirii pe care i-o purta

.amantul sau.

Au ramas muld. v~me nemip{i. eu degetde impre-

unate, eu ceafa pe tetier:i. eu privirea tulburaci. in erno-

tia lor exista puterea afeqiunii care ii copl~ea. dar ~i

frustrarea. regretul intens ~iabisal, de a nu avea eopii.

- Y { i lipse~teatat de mult? a ~optitjean.

38

- Un copH?

- Da ... _ Ceea ce imi Iipsq[e este un micu{ care sa fie tu in

rniniamra, un jean de buzunar care ar avea nevoie de

mine. pe care ~ pmea sa-I iubesc tara nici 0rezerva ~i

fira sa [e indeplnez cum va. Am resurse mari de iubire.

sa ~tii, am mult material de rezervi.

Laurent a zambit, relaxat d a ~tiut sa exprime ceca

ee simtea ~i I-a intreba[ ingrijorat pe Jean:

- Dartu?

jean nu a rispuns. Niciodara nu-~i fdmamase min-

tea cu vise, eu decep{ii, eu vorbe. ind ~i mai putin eu

aceste cuvinte. S-a eschivat: _ lnte-atat de sentimental e~ti,dragul meu Laurent?

_ in loe sa-rni rispunzi, ma ironizezi. Dar tu?

Cum Jean tacea mile, Laurent a rostit cuvintele aeat

de rar de pard s-ar fi adresat unuia greu de cap:

- Dar tu? _ Eu... eu nu-mi permit sa rna gandese la ceea ce

te g:1nde~titu. Asta m-ar facesa rna piing d sum homo-

sexual, sa rna did.rese. sa...

- Oed toml e minunat?

_ Nu. dar rna port ca ~i clnd ar fi.

_ De fapt. qti de acord eu mine. Spune-o! Spuoe ci

qti gelos pe acqti heteto care se reptodue printr-o zvac-

nire a ~oldurilor. ehiar dad nu se iubesC!Spune d ai

dori sa ai un pu~ti care sa ne a1ergeprintre picioare. un

pu~ti In care sa descoperi trisaturile noastre. ale aman-

durora. Spune-o! Spune-o odata!

Je.an i-a zambit lui Laurent; incet. aproape obligato a

ineuviinpt din ochi; imediat a simtit ci iidau laerimile;

fid sa inteleaga de ee. a incepur sa planga in hohote.

Laurent I-a strans 1 0 1 piept ~i I-a ineurajat sa se descarce.

39



Derutanra blandete ...

Cand ~i-avenit in fire, Laurent a trecut la volan, apoia comentat:

- Din fericire acest pu~ti nu ne-a vazUt!Ce-ar mai

fi cis de erootia a doua mitl4i batci.ne...

Din ziua aeeea, David a devenit cd mai norocos ha-

iar din carrierol Marolles. Dad alerga pe strada, g.isea0

bancnota pe caldaram. Cand nu ~tiga locuri la cinema

prin tragere la sarti. ob{inea invita{ii la tearm trimise de

nu ~tiu ee asocia{ie carirabila care veghea la dezvoltarea

eulruraU. a tinererului. Ce alti cutie po~tala primea ata-

tea exemplare graruite - discuri, parfumuri, cirri _ pc:

cit primea cutia po~tala a familiei sale?

Po~t~ul lasa pc:prag cadouri din partea consiliului

popular: bicidecl, rached de tenis, patine eu rotile. fn

primavara, is-a oferit - sub pretextul ci un mecena ano-

nim apreciase rezultatele sale la inva{atura - 0cilatorie

in Grecia, inso{it de 0 persoana aleasa de d. Evident, a

mers la Atena impreuna cu mama lui. Acest noroe a

creat legenda: d. care avea0sumedenie de prieteni da-

lOrita firii sale vesde, devenea cd care trehuia sa fie

frecvemat penrm batta lui; ~ioamenii maruri il solicitau,cerandu.i cifre inainre sa joaee la loto.

David, impreuna cu vreo rreizeci de prieteni, a avut

in luna iunie prima sa comuniune. fn spa{ioasabiserici

a emigran{i1or polonezi - Norre-Dame-de-la.ChapelIe,

Jean ~i Laurent s-au amestecat in mul{imea de adulti _

parin{i, unchi, verqori - care ii s<irootoreaupc adolescenti.

~a ci nu a fost nevoie sa se aseundi ~iau stat 0ora in-

treaga in primul rand ca sa-I admire pe David.

De arunci, nu a fCecut0zi lara sa sc:gandeasd la

David. Laurent panisise Theatre Royal du Pare pcntru a

40

fi intendent la Salle des Galeries, un teatru de ni~, unde

se jucau piese bulevardiere, ~a inch i se alamra deseori

lui Jean 1a L'Atout cceur in timpul pauzelor fiindd

intre eele doua loca{iierau doar douazeci de merri; beau

ceva, discut3.udespre tot ~idespre nimic - despre David -

apoi fiecarc:sc:intorcc:a la munca lui.

tntr-o dupa.amiaza, in timp ce degustau ceaiul pe

care i-I adusesc:0 prietena din japonia, dopotelul de

deasupra pragu1uia sunat ~iau ramas interli~i, cu lingu-

ri{e1ein maini.David tocmai intrase in indpere.

Avea cincisprezece ani, parol negro budat, buze de

culoarea cire~ii, un glas vioi care rasuna cand din piept,

dod din gat, ezitand intre sub{irimea celui de copil ~i

tonul grav de adult.

_ Buna ziua, a spus eI inchizand u~a.

Surprin~i in flagrant delict - de ce?- Jean ~i Laurent

au fost incapabili sa raspundi printr-o yorba, printr-un

gest.Fara sa se intimideze, David s.a apropiat ~iIe-a oferit

un umbet care a luminat magazinul.

- Caut un cadou.

Jean ~i Laurent erau cu ochii zgaiti la tanar.

- in curand va fi Ziua Mamelor.

Jean, lacand efonuri enorme ca sa regaseasci 0atitu-

dine normata, a scuturat capul ca ~icum apaqinea rarilor

ini{iaticare ~tiauci pc:15 urrna sa fie Ziua Mamelor.

_ Mama adorn magazinul vostru. a continuat David.

reconfonat de acest ineeput de reaqie.

Auzind cuvanrul "vostcu",Jean ~i Laurent s-au inro~it.

_ 0, nu esre magazinul meu, este allui Jean, a spus

Laurent dezmeticindu.se.

41



Jean ~j-aprivit amantul stupefiat. La ce bun aceasta

observatie? Nu-~i avea rostul! Ce insinua Laurent? Ca

refuza cuplul lor? Voia sa para hetero in fap adoles-

centului?

Furios, Jean se pregatea sa ceara 0explicatie lui Lau-

rent, cand acesta i-a diat fara echivoc avantu! cerandu-i

pe un ton imperios:

- Ocupa-te de domnu!. Eu imi termin ceaiu!.

Jean, dandu-~i seama d uitase de David. ~i-arevenit

~i i-a ar:itat vitrinele.- Spuneti-mi ce i-ar placea mamei dumneavoastra.

L-a incurajat pe David sa il insoteasci.

Laurent s-a ~t ca sa-I poata contempla pc nou-ve-

nit.

David, vesel. se exprima cu precizie. in fraze elegante,

expliclnd ceea ce ii placea ~ice nu. Nu era nici greoi,

nici srangaci. i~i~tialocul. stabilea 0legatura cu persoa-

nde care it inso{eau.

Tot manuind inele. lan{i~are ~i cercei penrru a Ie:-

arata adolcsce:-ntului.Jean in{e1egeaacurn interven{ia lui

Laurent: din delicate~eii cedase privilegiul de a se imre-

~inecu David.

tn acela~itimp. Laurent. Iini~tit, putea sa ii spioneze

pe inddete.

David, examinand 0 bra{ara care iI fermecase. s-a in-

florat descoperind minuscula eticheta aga~atade inchiz:i-

toare.

- Accsra esre pre{ul?

Pilise vazand cifra care lnsemna salariul mamei sale

pe doua luni.

- Nu. nu este pre{ul: este numarul de inventar al

obiectului, a raspuns Jean tara sa c1ipeasci.

42

_ A, dOl.a spus David nu foane convins.

_ De indata ce veti alege. voi merge in birou sa void

ce suma corespunde acesrui numar.

David, banuind in continuare di nu are suficien{i

bani, a insistat pe un ton neutru:

_ Aceasta bra tara. de exemplu. cat costa?

Jean s-a indreptat spre biroul sau ~iI-a intrebat pe un

ton detapt:- Ce buget a{ialoen cadoului dumneavoastra?

David a paiit, apoi a bolborosit din varful buzdor,

con~tient di este ridicol:

- Cincizeci?Jean ~i-adeschis registrul cu un gest de profesionist.

prefaclndu-se d se uita dupa numar ~ia conchis:

_ Cincizeci? Ave{i0marja: aceasra costa jumarate-

25. _ 2S? a icnit David care nu indrunea sa-~i creada

urechilar. _ Da, 25. ~i fiindci este prima oara clnd cUmpara{i

de la noi. pot sa va fac ~i0mid reducere ... Sa zicem

22. Nu mai pu{in. Asta e. tinere. 22.

Lui David i-au strilucit ochii.

Jean ~iLaurent ~i-au tacut semn cu suhin{eles: hrap-ra facea de oprzeci de ori mai multo Dar nid unul dintre

ei nu ar fi manurisit-o nid suh tortUra.

Jean is-a alarurat. _ Nu va grabili sa 1uali0decizic. Tin regisrrul des-

chis ~i, de indara ce g:is{iceva care va place. va spun

prelul. _ O. va mul{umesc. domnule! a exc1amar David.

Adolescentul a privir cu alIi ochi splendorile devenite

dintr-odad accesibile ~ia inceput cu enruziasm 0a doua

prospectare.

43



Jean nu-I scipa din priviri.

- Mama dumneavoasrra coleqioneaza bijucerii?

- 0, nu, a raspuns David. De indata ce primq:te

ceva bani. ni-i da noua, nu se gande~te Ia ea.

-~itatal dumneavoasrra?

Inrrebarea fusese pusa de Laurent care. la adiiposrul

inrunericului, nu se putuse ab{ine. David s-a intors

citre d.

- Tatal meu este infirm. domnule. Ar vrea sa aibii

grija de noi dar este in{epenit intr-un fotoliu cu rotHe.Abia poate vorbi.

- II iubi{i?

David s-a crispat. indignar ~ijignit.

- Desigur, domnule. Bietul meu tara... Dad eI nu

a avuc noroc, eu am noroeul sa imi fie tata.

Jean ~iLaurent au ramas rara glas citeva minute bune.

In lurnea pc care0 povestea David, Eddy era adevaratul

lui tara iubitor. care i~ivenera soria ~i ar fi muncit din

r.isputeri dad nu ar fi fost lovit de SOarta.Caca naivi-

tare... Atata candoare i-a induio~at pe cei doi barba{i.

care iI priveau pe haiat nu ca pe un adolescent, ci ca pe

un inger eobor;h prinue demoni.

Dupa 0 jumatate de ora. David se hlocase intr-o

dilema: nita intre splendida brapra ~i ni~te cercei eu

smarald. Cci doi aman{i s-au privit ro~ind. cu rample1e

zvacnind: amandoi doreau ea David sa alcaga cerceii cu

smarald. eel mai scump obiect din magazin. Era a dis-

propor{ie adt de mare imre prerul real ~i cd pe care

baiarul ~i I-ar fi perm is incit se fdicitau dinainte. Era 0

minciuna splendida!

- Ma intreb dad ... a ~optit David.

- Da?

44

_ Chiar sunt smaralde?

Jean dorea sa-I ajute pe ranar, nu sa-~ibad, joe de d.

Cu atar mai mult cu cit acesta nu era idior.

_ Ave{i dreptate. tinere. La prerul acesta. nu cum-

peri un smarald. Totu~i aten{ie: nu sunt nici false!Dad

dai eu de de pamant. nu se vor sparge.

- A. da? a rostir David.

_ Da. Este yorba despre0 piarri semipre{ioasa care

provine din Brazilia ~i care inlocuie~te smaraldul. Se

eheama tmtrodino. Ond 0vai, 0 pipai. re pori in~e1a,toad lumea se infll;i, ehiar ~i profesioni~rii. Ar 6.nevoie

de anali:zcehimice ca sa.Iedistingi. Prefer sa nu minr.

- Mul{umese. _ ASIa nu inseamna d nll pute{i sa ii spune{i

mamei dumneavostra c:iesre vorba de smaralde.

_ 0, nu. Nu ar in{elegc:cum de am re~ir sa Ie

europar.

- Cum dori{i.

Dupa ce David s-a indepan-at. tinand comoara in

maini, nu inainte de a Ie multumi de mii de ori. ca ~i

cind era con~tienr cat de mult Iedarora edor doi domni.

Jean~iLaurent s-au pabu~it in forolii epuizati.

- Iti dai seama? A imrat aieL..

- Ne.a vorhit ...

- David! _ Bravo penrru giselni{a eu tmtrdino: eram gata sa

mll~e momeala.

Jean s-a ridicat ~i a privir sprc: Galerie de la Reine

care mai purta incl, in atmosfera sa. trasaturile lui Da.

vid, apoi I-a fixat pe Laurent. _ Dad oi s-ar intampla 0nenorocire. ~ vrea ca tot

ee avem sa ii ramana lui David.

45



Laurene s-a ridicat.

- Cespui?

- Imagineaza-li ca suneem in avion ~icomandaneul

ne semnaleaza0 problema rehnici ireparabila,a cominuar

Jean. Ei bine, inaime sa ne prabu~im vom avea doua

consolari: cea de a muri impreuna ~icea de a-I face 00-

gat pe David.

- Sum doua suce la sma de acord cu tine.

A doua zi au mers la notar ~i au redactar amandoi un

testament identic: cd care va supravielui va mo~teni bu~nurile eduilalt, iar clnd va muri, averea ii va reveni lui

David Grenier.

Seara au desmcur rrei sride de ~ampanie ~i, ridiclnd

cupde. au rosrit mai mulre discursuri adresare b:iiarului

indepartat. care nu banuia nimic, ~i au mcur dragosre

pana in wri.

tn fiecare an. David venea la magazinul lor de Zilla

Marndor. Se transforma in barhat mri sa piarda vioieiu-

nea ~i prosperimea copilului - ceea ce iI t3cea nu doar

demn de admiratie, ei ~iemorionant.

in fiecare an. David jj regasea pe cei doi negusrori pe

care nu ii mai vazuse de un an. glndea d, rara sa ~tiecl

iI urmarisera. Clnd se inwrcea de la Iiceu. clnd facea

sport. clnd parricipa la serbarile de srar~itde an ~colar-

nici una dinne apariliile sale in public nu Ie scapase lui

Jean ~i lui Laurent. care se strecurau prin mulrime mra

ca Genevieve sau David sa ii observe.

i~i imecziceau sa fad mai mult. At~amenrlll lor

pemru David ~i pentru Genevieve trebuia sa camana

ascuns, asemenea c3.satorieilor, in catedrala Sainte Gu-

dule, cu treized ~idnd de ani in urma. Desigur. odata,

46

clnd David ~i-a ararat imeresul pentru arta dramatici.

Laurene i-a propus sa mearga sa vizitezeculisele rearcului;

o a doua oara, Jean i-a sugerar sa vadl 0capodopera

cinernatografici ce rula in apropiere; din fericire, edilalt

veghea indeaproape ~iintervenea: nid nu se punea pro-

blema sa se creeze vreo legatura - camaraderie sau prie-

tenie _ eu David! ii urmareau viap, dar a lor trebuia sa

ramana deoparte.La optsprezece ani. David a vrut sa i~i cumpere 0

rnotoeicleta de ocazie. Cd doi amanli au tresarit, te-rnandu-se sa nu aiba un accident. Seara treeeau pe Rue

des Renards, unde locuia Genevieve. penrru a verifica

dad motocideta staliona intacta la loeul ei, legata de

un stalp, aproape de intrarei de indata ce ureau caro-

seria albastra. muRau u~urali.Ceea ce nu ar fi banuit s-a inclmplat intr-o zi de

marli a lunii noiembrie.Deschizand ziarul la "Fapr divers" au aHat ci nu

departe de Gare du Midi - cau famata - izbucnise0ind~

ierare soldaci cu riini\i ~iun mort - un licean pe motoci-

cleta care nu avea nici a leg<ituracu reglarea de conturi.

Jean ~i Laurent au p.ilit: David?

Cum atticolul nu preciza numde. au sarir in rn~in;i.

Desigur. in drum spre carrierul MaroUes ~i-au cis de

spaima lor. s-au lini~tir spunandu~~i d existau zeci, suce

de tineri care aveau 0motodc1eta; totu~i se prefaceau

nepasatori mra sa fie eu adevarat; a presimlire terihila,

coplqitoare Ie intarea convingerea ci lui David i se in~

tlmplase 0nenorocire.Aveau dreptate. and au ajuns in apropierea c1adirii.

nu numai ca motocicleta Iipsea, dar vecinii depuneau

fIori hinga perete.

47



David murise fiinda derapase incercand sa-i evite pe bata~ii be{i.

La biserici, la slujba de inmormantare. vczi rarrori

atatea chipuri sinc.er necijite. David era idolatrizat; cd

care iI indlnisera - indiferent care Ie era varsta ori sexul

- simtisera farmecul lui ca pe 0vraji ~inu acceptau sadispara.

johnny, Minnie. Claudia - frarde ~jsurorile lui _

sufereau ~ise straduiau sa piistrcze0minima decen(a; la

capatul puterilor, cu ochii umfla{i de plans, ar fi vrut sa

ramana singuri cu nenorodrea care se abaruse asupra

lor; ii durea sa fie obliga{i sa0tciiasci in public. Din

fericire. soria ~i so{ii lor dovedeau intdegere ~i aveau

grija de copii - nepotii ~i nepoate1e lui David. cople~i(i

ci i~i pierduseci tanarul unchi - ~i ii primeau pe cei

invitati sa partidpe la inmormantare.

Genevieve nu plangea. Teapana ~ipalida, ca 0statuie

de marmura. i~i implantase privirea undeva deasupra

mul{imii. Nu exprima nid 0emo{ie, nu privea pe ni-

meni, riispundea mecanic condolean{dor, stclngand bu-

zde. de parc:i fusese inlocuira de 0 papu~a.

In caparul randului. Eddy natea ghemuit in fotoliulcu rotile. Pe £afa lui Iipsita de expresie nu se putea citi

nimie. Era coplqit? Sau era mulrumit c:i fiul ilegitirn

disparuse? Gandurile sale se repliaseci. chirdte in trupulinfirm.

jean ~i Laurent ~i-au pastrat demnitatea in timpul

slujhei. dar s-au priihu~it in momentul in care a fost ridi-

cat co~ciugul. Gandul c:i David. David allor, frumosul

~iranarul David z.aceafara viafa in eutia de lemn pe care

o duceau prietenii lui in biseric:i... Au fugit din riispu-

teci. liisand scaunele rasrurnate indararullor. au ajuns

48

pe esplanada inaimea corregiului, s-au napusrh in m~ini,

apoi s-au refugiar acasa unde, cu obloande (rase, s-au

Iwt in voia disperirii.

Cei doi domni se schimbaseci.

Pana acum, soarta ii prorejase. dar aeeasta tragedie Ie

amoI1ise vigi1enta. Nu ~i-au mai asCllns ridurile. parul

tirunr ~imdancolia. 1mbatranisera dimr-odata.

Existenp lor i~ipierduse rosrul.

Odad. rrecut de pizeci de ani, Laurent s-a pensionar,fiindc:i meseria nu-l mai pasiona.

Afl cum sc intampla adesea, incerarea acriviu{ii spa

dovedit farala. Laurent sc plangea de dureri de cap, apoi

de le~inuri; in fine, un control medical a scos la iveala0

sc1erozain placi. boala care define 0 panicularitare odi-

oasa:variabila, evolu{iad camane imprevizibila. Laurent,

d~i condarnnat, nu ~tia cat mai avea de trait: un an sau

douaz.eci.La incepurul rnartiriului sau, is-a alarurat lui Jean la

magazin incercand sa-I ajure. In cele din urrna durerile

I-au obligat sa srea la pat. Se folosea de cirje. Apoi i-a

fost comandat un scaun eu rotHe.

Cand a fost livrat in Rue Lepourre, Laurent a spus

plin de venin: _ Ei bine. Jean. tu care te intrebai intr.o buna zi

cum ai reaqiona pus in fata und asemenea incerc:iri. ai

acum prilejul s-o experimentczi. ..

Jean s-a apropiat de Laurent ~i i-a pus un deget pe

buze. _ Este 0incercare pentru tine. Nu pentru mine. Eu

nu rna srraduiesc sa rna ocup de tine. nu sacrific nimic.

ell te iubesc.

49



Totu~i Laurene, care nu supona defel regresiunea sa.

nid felul in care era privit de ceilal{i. devenea agresiv, Ie

cauta nod in papud prietenilor care il vizitau, crea un

de~ert in jurullui: apoi, asemenea unui copU nedreptiiIit.

cuprins dintr-odata de spaima. se pJangea. Ultima sa pu-

tere. ultima sa dovada de virilitate era sa mLqte, sa d-

neasci. sa ucidi cu vorbele. Numai mania cr~tea in d.

Atund Jean s-a gandit sa cumpere un conac in Pro-

venIa pentru a regasi' indepanarea, soarele, natura ...

Pacea poate? A cumparat 0

casa din secolul al XVIII-lea.a numit un administrator la magazinul din Bruxelles ~i

s-a instalat impreuna eu Laurent in Franta.

Gnd, in ajun de Craciun. Laurent s-a prapadit, Jean

a dorh sa se sinudda. Apoi, U.ngabradul stciludtor sub

care zaceau cadourile ramase impachetate. a facut 0lisra

cu cd care trebuiau anun{a{i, ce anume are de flcur, ~i-a

pus ordine in afaceri... Ar fi fost 0dovada de slabiciune

sa dispad ~isa lase in scama unor anonimi aeeste sardni

ingrare! Din respect pcntru ace~ti necunoseuti, ~i-a

amanar sinuciderea.

S-a intors la Bruxelles cu trupullui Laurent. a cum-

parat doua morminte la eimhirul Ixelles, a organizat 0

scuna ceremonie. Norarull-a pedepsit eu lecrura unui document despre

care nu ~i-ar fi dorit niciodata sa auda: II mo~renise pe

Laurent. Profitand de intilnire, omullegii I-a sfatuh sa

redacteze un al doilea testament fiindd cd existent de-

venise caduc in masura in care se referea la doi mor{i:

David ~i Laurent.

Jean s-a gandit. In ultimii ani, agonia lui Laurent ii

izolase de prieteni, de fo~tii dienti, de familia sa inde~

panata. Nimeni nu se solidarizase calvarului sau. Cine

fusese generos? Fata de cine sa-~iarate bunatatea?

50

I-au venit in minte mai multe variante, toate posibile.

nici una care sa reziste. Extenuat, se preg.itea sa-Iroage pe

flotar sa-i prezinte institulii de caritare, clnd 0imagine

i-a rrecur prin fata oehilor: Genevieve ie~ind din spital

,i impingand ciruciorul eu rotile in care statea Eddy

paralizat. Ea l-ar fi inides! Ea ar fi simtit Ia fel! Nu-~i

consacrase ea restul vietH unui infirm, nu ii pierduse ea

pe:cd dragi. pe Giuseppe care se exilase in Italia ~i,mai

ales, pe David? David al d? David allor ... Laurent it

iubea atat de mult. ..

A izbuenit in ras.

Notarul a erezut cl a patit ceva.

_ Va simtili bine, domnule Daemens?

- Foarte:bine.De vreme ce pentru Laurent David era simbolie fiul

lui Jean, arunci el uebuia sa 0consiclere pe Genevieve

mama fiului sau. _ Imagina{i-vaci adineauri m-am insurat. mai mult

sau mai pu{in, ~i am sa ii las totul acestei fe:mei.

~adar. Jean ~i-adietat testamentul care 0transforma

pe Genevieve: Grenier, niscuta Piastre, maritata pe 13

aprilie 1acatedrala Sainte Gudule, in mo~tenitoarea lui.

Apoi a hotmt sa sc:lase sa moara.

Vai, sanatatea lui buna i se opunea. Nu putea face

nimic. Triste\ea, plictiseala, dezgustul erau suficiente

pentru a-i orravi viap. dar nu penrru a i-o lua. Citind

din lipsa de oeupatie romane c1asice,inviclia epocile in

care se putea muri de suparare ... Principesa de Cleves

suferea in mod eficace, eroinde: lui Balzac.la fd ... Nu-

mai d nu. Femeile... a observat d. Inclina{ia spre du-

rere sa fie mai purernici la de? Sa fie sexul maseulin eel

care il impiedica sa moara din eaUla sentimentelor?

51



Dupa cinci ani de srraduinte a rout in srar~it la pat

din pricina unei gripe urate. Pe cat de hoclr:it. pe atat de

precaut, a avut grijii.sa nu cherne doaorul dedt arunci

cand era prea t:1rziu.

Cind a intdes ci i se apropia soroeu), a inehis ochii

gandindu~se la Laurent ~i. fiindci in suafundurile sale

exista credinp catolici infantila, ~i~adorit ca ceea ce

tnvatase demult sa fie adevarat: avea sa~1rdnt.ilneasci

pe barbatul pc care il adorase.

A murit plin de speran~a. cu zambetul pe buze.

*

Genevieve cootempla din balconul vilei sale aleile cu

nisip roz, verdeap suazii cochete unde lampadarele i~i

amestecau globurile de sdcU. cu fTunzelecastanilor. In

costume de in, riveranii i~iplimbau ci~eii, iar aceste ani-

male de rasa rara, cu pedigree pur, defilau dezinvolte,la

fel de ~ic precum sr;\panii lor. Genevieve tocmai se

mutase in Rue Lepouue, numarul 22.

••Se mutase", sa fie acesta cuvantul potrivit, de~i casa

con~inea mai multa mobila decat ceea ce adusese ea in-

tr-o camionecl din canierul Marolles?

Curand aveau sa i se aJatUre~icopiii. ..

lar ea tot nu dezlegase misterul binefadtoru)ui ei.

Jean arsese toate documentele, scrisori, albume de

fotografii din casele sale care ar fi putut sa ii povesteasd

viap. Din barfe, nu prea se lamurise fiindci coproprieta-

tea nu mai avea portareasa ,i 0societate de muncitori

rurci asigura selViciilede curatenie pe 0durata de ~

ani; mai mult, fo~tiivecini se mutasera, cei noi nu iotre-

zarisera decat un batran solitar. Indiciile pe care Iestcln-

52

sese alcituiau 0 poveste descurajancl. fara cap , i tara

coada; dupa unii, Jean era un mizantrop; dupa altii, in-

trelinea 0 misterioasa leg:itud cu 0 femeie ci.s:itorita;

altii spuneau - versiune inci ,i mai absurda - ci ar fi fost

homosexual, ci ar 6 avut un prieten a cirui urma 0di-

buiserala cimidr. Oamenii suot amt de riL .. Un bar.

bat atat de viril. cum se purea vedea in acea fotografie!

Nu ,i-I putea imagina in bratele alrui barbat ...

Soneria a larait. Copiii sosisera.

Trebuia sa Ie explice.Minnie a iotrat prima, ,i~a imbratipt mama ~i.ime-

diat. a incepm sa se plimbe plina de admiratie prin casa..

Cinci minute mai taniu au aparut Johnny ,i Claudia;

s~au straduit la inceput sa propuna 0conversalie ano-

dina, dar apoi au incepm ~iei sa exploreze inciperile.

_ Am pregatit ceaiul ,i am comandat 0 pdjitura, a

anunpt Genevieve.

and a rostit ••am comandat 0 prajitura" a simtit 0

temiune, inteleg:ind ci prin acest detaliu adoptase 0ati-

tucline de [emde bogaca.

~ezati la masa au privit-o cu aceea~i intrebare zu-

gravira pe chip.

_ Da, nu va ascund acest lucru, dragii md, am pri.

mit mult.

~i a enumerat in fap copiilor sidera~i bunurile mo-

biliare ,i imobiliare pe care Ie poseda; prin aceasta ~inea

sa~,i dovedeascl buna credinta. sa arate ceca ce ~da ~i0

tacea farl sa fie timorara. In realitate pregatea terenul

peotru ce va ucma.

A diat priijitura ell zmeura, specialitatea cartierului,

a selVit ceaiul. Spera sa mai tragi putin de dmp.

- Dar de cd

53



- De cc ... ce? a aniculat ell greutate Genevieve.

- De ce li~a tisat domnul aceta toata averea?

Genevieve a privit atent cde ted chipuri. Dupa ex-

presia lor a deslu~it d ei ~tiau deja rispunsul. Cll sigu-

raora, asemenea [uturor ell care discutase despre acest

subiect. banuiau cl fusese amanta lui Jean Daemens,

singura (rorie care ii convingea.

Genevieve trchuia sa lupee, sa se justifice. sa incerce

sa impuna ceea ce era de neconceput - misterul pur.

Punand ~ jos. s-a ~ezat mai bine pe scauow inaJr.- Nu am sa va mint. copH!

Au privit-o arent, ell gura ciscata., sorbindu-j cuvin.

tde. Fara sa inteleaga ce lO e int:1mpla Cll ea, a continuat.

- Jean Daemens a fost amantu! mell. Oa. Jean Dae-

mens a fost barbatul pe care I-am iubit eel mai mult.

~clde ceea ce debitast:, a ~ptit: ••lana-rna, Giuseppe!"

Cum ei "4teptau. a condnuat:

- Ne adoram. Acurn douheci ~idod de ani am

vrut sa va explie, sa vi-! praim, sa va anun{ ci Eddy ~i

eu mine ne vom despar{i ... apoi tatal vosteu s-a imbol-

navit. Nu am pumt sa plee, am hotarat sa am grija de

d...

Spre marea ei surpriza, voca Ii cremura. Se cmo{ionase

povestind aeeasta istorioara. Dare pcmru ci, aseunse

sub mineiuni, existau atatea adevaruri?

Minnie ~i-a pus mana peste eea a mamei sale prin-

tr-un geSt indulgem ~i a imrebat cu voce lini~tita, dar

trisra:

- Mama, de ee nu nc-ai spus dupa moartea ratei?

- Jean nu voia.

- Deee?

- Fiindci era prea necajit.

54

ca te-a pierdut?

- Nu numai.

Lui Genevieve is-au aprins urechile: ~tia ee urma sa

spuna ~iii venea greu. tn cele din urma buzele au bol-

borosit: _ Jean a fost tataJ fratc:lui vostru David. Niciodara

nu a pume treee peste moartea acestuia.

Apoi hohotc:le de plans au sufocat-o. Nu a putut

sfar~i povestea. La ce bun?

Copiii s-au repezit spre ea, au ineonjurar-o, au man-

gaiat-o, incercind sa 0lini~teasci, tulbura{i de secretul

mamei lor, blliversa\i de emotia celei care de obieei nu

i~i dezvaJuia sentimeneele.

Atunci Genevieve Grenier. eea eu ochii usca\i. eea

care de la moartea fiului ei David nu mai varsase 0la-

crima, Genevieve Grenier nascuta Piastre. cisatorita de

cineizeci ~i cinci de ani eu Eddy Grenier, pe 13 aprilie

dupa-amiaza la caredrala Sainte Gudule s-a lisat prada

senrimenrdor. prorejata de propria-i in~e1acillne. A iz-

bucnir in plans. jelindll-~i viap irosita, iubirea pierduta

~i fiul rapit de moarte.



In Hainaur, Samuel Heymann fusese zed de ani me-dicul o~lului, praetidan auster, insa apreriat. La ~pte-

zed de ani a scas din ~uruburi placup de alama care

impodobea u~a mare de la intrare ~ii-a anun{at pe 10-

cuitori cl nu va mai profesa. In duda protestelor aces-

tara, Samuel Heymann a dimas ndnduplecat: 6indcl se

pensionase, vecinii sii trebuiau sa mearga dnd kilometri

pa.na la Mettet, unde tocmai se insuhse un dnar coleg,

recent ie~itde pe hindle facultasii.

Vreme de cindzeci de ani, nimeni nu avusese vreun

motiv sa se pl.inga de doctorul Heymann, dar nimeni nu

~tia prea multe despre el.

and m-am murat in or~el, tot c«:a ce am purut

alIa se referea la fapml ci dupa moartea sosiei sale i~i

crescuse singur 6ica ~ici avusese mereu acel~i dine.

- Acel<lii?am intrehat ~t.

_ Da, domnule, acela~i, mi-a replicat patronul de

la Peterelle, singura cafenea din localitate, din fasa bise-

ricH. Un dobanesc de Beaua.

NeFiind daca negustorul t~irade de mine, am conti-

nuat prudem conversa\ia: _ tn mod obi~nuit, un dobanesc de Beauce traie~-

te... zece sau daisprezece ani.

59



- Doctorul Heymann are un ciobanesc de Beauce

pe nume Argos de peste patruzeci de ani. E varsra pe

care 0am ~iva confirm ca j.am vazur mereu impreuna.

Dad nu rna credefi, intrehafi-i pe cei mai barrani. ..

Mi-a ararat parru mo~negi, slihuri pe sub cama~i1e

lor largi, cadrilate, care jucau cirri langa televizor.

VWndu.mi fap srupefiara, parroout cafendei a iz-

bucnit in cis.

- Glumcsc, domnule. Voiam sa spun ci doctorul

Heymann a camas fidel acestei rase. De fiecare data clnd

diode lui credincios moore, i~iia a1tul pe care it nu-

mepe tOt Argos. Cd purin ate sigut ci nu se in~a clod

i t ceana.

- Cara lend am spus, furios ci am cizut de fraiee.

- Lenq? Tonqi nu aua e cuvantul care iti vine in

mime atund clod te gandqtj la doctorul Heyman", a

bambinit barbatul, ~tergand tejgheaua ell prosopul.

tn lunile care au ucmar am putU( constata in cc m a -

sura negustorul vorbarc{ avusese dreptate: nu lenca era

trisatura dennitorie a doctorului! Nici 0relaxare nu il

caraeteriza pc accst doctor care, la oprzeci de ani, i~i

plimba dinde mai multe ore pe zit raia lemne, ptczida

diverse asocia{ii ~i avea grija de vasta gradina care mar-ginca conacul sau de piatr.'i albastruic imbr.'icat in icde-

ra. t n spatele acestei dadiri comtntite cu toata afectarca

burghezi nu mai erau alte case, ci doar dmpuri, poiene,

palcuri de copad pana la indep:lrrata padurc Tournibus,

o Iinie de un verde intunccat ce se pierdca la orizont.

A~asta alegere de frontiera, la capaml or:4elului. i se

potrivea lui Heymann, care (raia imre doua lumi. lu-

mea umana ~i lumea animala. p:lLivragind Cll IOCllitorii

~iapoi pleclnd inSOfit de diode sau pcntru a pronta in-

delung de compania acesmia.

60

Cand Ii zareai la colt de strada erai frapat de alura lor

bizara: doi domni de lara care inaintau. ruscici dar ele-

ganti, unul pe doW. pieioare. ~laIait pc pauu labe. asc-

manatori ca talie ~i tinuca .• mandri, bine f2cuti, p~ind

siguri pc ci. echilibrati. Se indreptau spre cei care se plim-

bau eu 0 privire ineruntaca, severa, aproape dura, care

devenea binevoitoare de indac3. ce distanta se miqora.

Cautand diferen\ele lotte barbac ~i cline. nu gaseai de-

cat simetrii suplimentare: dad unul se imbclca in haine

din catifea sau tweed, ceLilalt se multumea eu 0 blana

deasa, amandoi purtau manu~i. primul eu adevarat, al

doilea nindd nacura ii piccase unele ro~te; dad Sa-

muel Heymann avea spraneene negre ~i cenul palid. pe

blana neagra a lui Argos 0 pata de bej scotea in evidenla

ochii, iar contta5cul Ie conferea 0marc expresivitace;

aaste ninte orgolioase aveau aeel~i tors bombat ~i pu-

ternie, staplnui avea 1agac un fular, iar patrupedul 0 pata

gilbuie pe piept.

La inceput, mai mult rna inra.lneam eu ei decac ii

frecventarn. Pasionac de plimbari, Rancat de trei clini.

aveam deseori prilejul sa-i ind.lnesc sambetele ~i dumini-

die cand rna refugiam la \ara.

La inceput. Samuel Heymann se mul{umea eu 0re-

verenfa pur formala, dinele sau aracandu-se mai amabil

fata de ai mei; dupa dnd sau pse astfel de inralniri.

nindci insistasem sa sehimb:im cateva euvinte. a avut 0

conversatie prudenta, eea pc care un necunoscut 0are

eu alc nccunoscut. tara sa ri~ce eel mai marunt detaliu

care sa arace familiaricate. Acunei clnd a devenit mai

caJd - pentru cl Argos se bucura de inta1nirea ell clinii

mei -, am crezut cl am ~tigat panida. Dar clnd I-am

salutat in o~1 unde mergeam tara clini, nu mi-a ras-

puns; descifrarea universului mergea de la animal spre

61



uman: ii Tinea minte pe cainii mei, pe care ii facea pia.

cere sa-i vada, dar eu mmaneam 0fara nedam care plu~

tea deasupra a trei lese. Am avuc confirmarea in ziua in

care m-am mnit in timp ce trebaIuiam ~i patronul cafe-

nelei m.a dus de urgenta la fastul doctor. Cand Samuel

Heymann s.a aplecat asupra mea ca sa vada ce rna

doare, am avut impresia ci se adresa chestiunii medicale

mai degraba decat mie, ci rna dizolvam in cazul pe care

il reprezentam, ci se ocupa de problema mea de sana-

tate mai mult dintr-o necesitate morala deeat din sim. patie. Filantropia lui meticuloasa, inRexibila, de camanda

dovedea obligaTie ~i nu spontaneitate; expresie a voinrei,

intimida.

Tot~i, dupa eateva luni, in duda eatorva rateuri, a

reu~it sa rna intaIneasci independent de dinii meL Apoi,

clnd a aRat ci sunt scriitor, rni-a deschis u~a.

Raporrurile noastre au inceput sa se defineasci sub

semnul respectului. imi apreda ciqile, Ii adoram dis-

cretia.

11invitam la mine acasa, rna primea in casa lui. 0

sticIa de whisky ne servea drept pretext de dnd ne desco.

perisem aceasta pasiune cam una; ~ezafi in fafa ~emineu-

lui, ne dadeam cu parerea despre cantitatea de malt care

dadea gust prc{iosului lichid, despre faptul ca. este uscat

la foc de turba, despre esenra lemnoasa care alcituia bu.

raiul; Samuel mergea pana la a wrma di prefera disci.

leriile situate la malul madi, pretinzind ci whisky.ul

imbatranea impregnandu~se de aroma algelor, a iodului

~i a savorilor sarate. Pasiunea pentru acest alcoal ne

dezvoltase, in mod paradoxal, ~i cuhura apdor minerale

did, pentru a ne delecta cu soiuri mai taei, acele "single

casks" de 55 pana la 65 de grade, aveam doua pahare in

62

maini - unul cu whisky ~i unul ell apa -, ceca ce facea

ca papilele noastre gustative sa cauce izvoarde care per-

miteau degustarea ideala.

Cand inrram in inciperea in care Samuel Heymann

statea impreuna cu cainele sau, aveam totdeauna senzafia

ci iI deranjez. Omul ~ianimalul erau nemi~cati, &umo~i,

nobili, cu a aura de tacere, unifi prin lumina alba care

se revarsa prin perdea. Indiferent de ora la care Ii sur~

prindeam, afipu acee~i atitudine, ganditori, visatori,

agitafi sau obositi ... De indata ce treceam pragul u~ii,letulburam postura, intruziunea mea forta tabloul sa se

insuflereasci. Mirat, animalul ridica botul, i~i apleca

spre scanga capul plat, dulea urechile, apoi rna privea de

sus cu ochii lui de culoarea alunei: "Ce indiscret! Sper

ci ai un motiv serias ... " Mai putin vioi, stapanul i~i

infrana un suspin, zambea, incropea 0amabilitate care

ascundea cu greu un "De data asea ce s.a mai intamplat?"

exasperat. Uniti pdntr.un condliabul neintrerupt, fiind

de ani buni alaturi, zile ~i nopri, nu lasau impresia sa se

fi plictisit unul de celilalt, bucurandu-se de fiecare dipi

impreuna, ca ~icum pentru ei nu exista nimic mai desa-

var~it decat sa fie unul langi celalalt. Oricine i~i facea

aparitia in fap lor distrugea un moment armonios, in-

tens, bogat, plin de miez.

Dad nu vorbeam despre cirti ~i whisky, discu{iile

noastre se poticneau. Nu numai ci Samuel nu priza su-

biectele generale, dar nu imi povestea nimic personal,

nici 0anecdota referitoare la copilieia, cinererea sau la

viata lui amoroasa, de ai fi crezut ci octogenarul acesta

se nascuse alaltiieri. Dad mi se intampla sa schirez 0

confesiune, 0 primea, dar nu imi intorcea marrurisirea

prin nici 0dezviluire. Desigur, atunci dnd pomenea

63



de 6ica sa, chipul impenurbabil se anima, ii hiuda reu-

~ita- conducea un cabinet de avoca{ila Namur - ~inu

o ascundea. Tom~i, chiar ~i in acesr caz, d'1i sincer, se

mul{umea cu fraze conven{ionale. A~a incat ajunsesem

sa cred ci niciodad. nu se entuziasmase pentru vreun

lucru ~ici intdegeam prietenia absaluta cand eram in

fap perechii pe care a forma cu dinde sau.

Yara rr«uta a serie de mrnee in stciinarare rna obli-

gasera sa pacisesc {ara'timp de mai mulre luni. in aju-

nul plecirii mele, i-a urar ironic ,,0 cilatorie pla-curadomnolui scriitar care esre inclinat mai molt sa vorbeasci

dedt sa scrie". in ceca ce rna prive~te, i-am promis sa ii

aduc vreo cateva luctiri de valoare ~icareva sticle rare ca

sa avem ce face in timpul iernii.

Ceca ce am aHat cand m-am intors m-a bulversat.

Cu 0Saptamana ffiai inainte, dinde sau Argos f u -sesecilcat de 0m;qina.

Cinci zile mai taniu, Samuel se sinucisese.

Oclfelul tremura sub ~oc. Cu 0voce plina de emo-

lie, vanz.atorul de la alimenraci mi-a dar vesrea mai ina-

inte sa ajung acasa: menajera iI gasise pe doctor in

caparul buclrarici, priib~it pe podea. Crderii ii erau

Impro~cati pe rereli. Conform raportului dat de poli{ie,

luase pu~ca ~iI~itrasese un glanlln gura.

"Minunat ... ", am gandit.

Niciodara nu reaqionezi cum e de ;qteptat arunci

cand aElide un deces: in loc sa 6u rrisr, m-am topit de

admiralie.

Reaqia mea a lOstsa admir accasti iqire speaacu1oasii.

grandioasa, logici: cuplul pc care Samuel ~idinde lui i t

alcituiau nu tciise pana la sf3.llit! In acea5ta dubla

64

dispari{ie, am vazut un romanrism fira margini. Nu era

nici un dubiu ci 0moane 0chemase pe eealalta. ~i,

conform abiceiului lor, aqianasera in osmoza, parasind

apraape simultan viap, printr-o moarre violenta.

M-am calmat ~i mi-am adunat gandurile.

••Nu fi grotesc ... Nu s-a mai pomenit ca un am sa-~i

ia viala 6indci 0m~ina i-a omorat dinele. Poate ci

Samuel i~i pregitea sinuciderea de multa vreme dar 0

amana arara vreme cit trebuia sa se ocupe de Argos...

Sau peate ci Samuel aRase chiar dupa accident ci

este prada unci maladii grave, atroce ~irara i~ire. S-a scutit

de agonie... Da, <fa,trebuie cl a fost 0chestie de genul

acesta... 0 suecesiune de caincidense! Nu s-a sinucis de

suparare. Nu s-a mai pomenit ca un om sa-~i ia viap

fiinddi 0m~ina i-a omorat dinde."

Dar, eu cit negam aceasta iporeza, eu atat se impu-

nea mai dar.

Nerves, ell capul greu, am renunsar sa rna intorc 1a

mine acasa ~im-am indreprat spre Peterdle. ca sa-Ioma-

giez pe rovar~ullui Samuel comemorandu-I cu cei din

ar~1.

Gura lumii Taceamai mult zgomot decat imaginasia

mea: 1abar, la mese, de-a lungul rrotuarului larg unde,

in duda frigului, obi~nuilii cafenelei iqeau sa i~ibea be-

rea, fiecareeredea d doctorul Heymann se sinucisese in

urma acddeotului avut de dinde sau.

_ Dad I-afi 11vazut clod ~i-a luat de pe drum

animalul zdrobit ... Te speriaL

- Era suparat?

_ Nu, mchat! A urlat de mai multe ori "Nu", agi-

(and pumnul spre cer, cu ochii injectasi, apoi s-a intors

spre noi. care ne apropiam, ~iam crezut d a sa ne fad

65



bud{i! De~i nu aveam nici 0vioa. Dar privirea lui. ..

Dad in loc de ochi at fiavut pumnale, acum eram m0'1i.

- Unde s-a imamplat?

- Pe drumul spre Villers, dupa ferma Tronchon.

- $i cine a comis accidentul?

- Nu ~cim,~oferula fugir.

- In fine, dinde era de~tepr, evira m~inile ~inu se

indeparta niciodati de srapanullui.

- Ascultafi, mi-a zis mie Maryse. menajera lui, ci

doctorul ~idinde se uitau la ni~te ciuperci de pe mar-ginea .p.nfului dnd un camion a trecut atingandu-I ~or

pe doctor dar lovindu-I din plin in bazin pe Argos. De

fapt. ~oferul, care ii vazuse, nu i-a evitat nici macar cu

un centimetru. Un mare ticalos!

- SUot~inenoroci{i dintr-~tia!

- Bietul animal.

- Bietul dine ~ibietul doctor.

- Dar de aici ~ipana sa-{izbori creierij dupa ... !

- Supararea, n-ai ce sa spui.

- Ori~idr!

- La dracu', Heymann era doctor, mai vazuse oa-

meni murind ~i nu se:sinucisese.

- Ei, poate ci i~i iubea dinde mai muir declt iubea oamenii. ..

- Ma rem cl ai dreptate:.

- Termina{i! Ii mai mutiseri ~ial{i dini. .. Dupa

fiecare deces, imooiat. ura sa stea pe ganduri, cum para

un altul. De ahfel, unii erau ~oca{ici 0 face <l¥ repede.

- Poate Argos asra era mai deosebir.

- Sau poate:doctorul era obosit.

- a dipa! Ceilal{i dini murisera de moane buna,

de barrane{e. $i nu ucuri buci{i de un ~ofer tirnpit!'

66

_ Cu toate astea n-o sa-mi scoareri din minte ci e

suspect sa iube~ti atat de muir dinii.

_ Sa iu~ti atat de: mult dinii, sau sa iu~ti atar

de purin oamenii?Dupa acc:asrafraza Iini~teaa cuprins inciperea. Apa-

ratul de cafea ~uiera. La televizor se anun{au rezulratele

pariurilor hip icc:.0musci s-a lipit de zid, speriata

brusc ci ar putea atrage atenria. Fiecare se intreba cine

este mai u~or de iubit: omul sau dioele? ~i cine ne in-

toarce mai bine iubirea?Intrebarea ii stingherea.

Am ajuns acasa ganditor, mi-am rnangaiat m3!1inal

labradorii care se bucurau tare mult ca rna vad; trupul

lor parea ci imediat i~iva lua zborul. Intr-atat Ii se invar-

tea coada de eotuziasm. Prer de a secunda, mi-atn dat

seama ci nu Ie cispundeam a~a cum ii raspundea Sa-

muel Heymann lui Argos. Iubire pura ... Iubire mare...

Am deschis cea mai costisiroare sticla de whisky, un

malr foane vechi din insula Islay, cea pe care i-o desti-

nasem lui Samuel ~i, in seara aceea, am bam pentru

amandoi.

A dOlla zi. fiica lui a venit la mine.

Abia daci a cun~team pe Miranda. pe care0intil-

nisem de dOlla sau de trei ori, dar de la prima vedere

simlisem 0simpatie intensa fall de ea, pentru ci era

vioaie, exactl, independentl, lipsitl de afectare, aproape

brusci. simboliZ3 acde femei moderne care seduc prin

chiar refllzullor de a seduce. Mi s-a adresar 3fa cum ar

fi ucut-o un barba.t. intr~un fel Upsit de ambiguitate.

m-a ucut sl rna simt In largul meu intr-a.tat indr, dnd

i-am remarcat mai raniu trisaturile fine ~i feminitatea

67



picioarelor, am fost incercat de 0surprizi plina de in.

cintare.

Z3.mbitoare in diminea{a cetoasa, Miranda cea ro~-

cad s-a asigurat ci nu rna deranjeaz.a. a fluturat croasan.

tde pe care [ocmai Ie cumparase ~i mi-a propus sa bern

o cafea. Se impunea pe cit de firesc, pe atat de autoritar.

Treclnd in bucitarie. i-am prezemat condoleantele

pe care Ie-a prim it ell frllmea plecata, rara sa pot sa des-

copar ce sim{ea, apoi s-a ~ezat in fa{a mea.

- Tatei ii placea sa discute ell tine. Poate {i-a spuslucruri ... pe care mie nu mi le-ar fi spus.

- iti dall cuvantul meu, vorbeam mai mult despre

literaturii ~idopre whisky. in principal despre literaturii

~i whisky.

- Uneori, clnd abordezi 0tema generala, po{i po-

meni 0ami mire unid.

M-am ~t ~ii-am marturisit d, in ciuda eforturilor

mele, disculiile noastre nu reu~isera sa capete niciodati

o [UmUra personala.

- Se ferea £oane mult, am conch is.

- De ce anume se ferea?

Miranda parea exasperata. A insistat:

- Sau de cine? Sum singurullui copil, i1 iubesc, dar

nu ~tiu nimic: despre d. D~i comportamentullui a fost

exemplar, tata ...amane un srrain. lata unicul meu repro~:

a facut totul pentru mine. mai pUlin sa imi spuna cine

era.

A scos din co~ un album mare, greu de rasfoit.

- PriveFe.

Sub foita de hattie protectoare, fiecare pagina carto-

nata avea un ponret inso{it de 0 legenda. Melancolic,

am rasfoit albumul. Incepea cu clsatoria lui Samuel cu

68

Edith, 0 ro~cata draguta cu gura rumena; la picioarele

lor poza un ciobanesc de Beauce, mandru de pard ar fi

fost fiul lor. Apoi in succesiunea fotografiilor a aparut

copilaful, ~iel vegheat de animal; in fowgrafiile de grup

zambea 0familie alcituiti din patru persoane: un trio

format din SOli ~i dine, la care se adauga bebelu~ul.

Cind Miranda a implinit cind ani, Edith a disparut din

fowgra6i.

- Ce s-a intamplat eu mama ta?

- 0 tumaare la creier. Fulgeratoare.Din aed moment, albumul oferea fotograJ1i ell 0fa-

milie recompusa: dinde inlocuise sOlia, langa supanul

lui, ~i Miranda statea intre ei doi.

- Ce observi? a Intrebat ea cu brutalitate.

- A . .. nu exista fotagra6i din eopHaria taralui tau

sau din adolescen{a lui.

- Parintii lui au mudt in timpul rhboiului. Nu

voia nic:iodata sa vorbeasci despte ei, asemenea multora

dinrre evreii drora Ie-a fost ucisa familia ... Nu ~tiu ab-

solur nimic: despre bunici, unchi sau mar~i. Numai eI a

supravietuit.

- Cum?

- in timpul razboiului a fost ascuns 1aun liceu ca.

talk. La Namur. De un preot. Pirintde ... Andre. Alt-

ceva nu mai observi?

Ghiceam unde bate. Ca ~i mine, ca majoritatea 1 0 -

euitorilor micului oraf, se intreba asupra importan\ei

ciinelui, dad nu cumva accidentul acestuia provocase

actul disperat al tatalui sall. Nu indcizneam sa reiau su-

biectul, spunandu-mi d pentru 06id 0asemenea bi-

nuiala ae fi provocar 0suferin{a intensa.

Se uita la mine insistenci, exigenti, increzitoare.

69



- Miranda, ce leg<'itura exista iouc tine~iclinii fa-

ralui tau? am sfaqit prin a bolborosi.

A oft-at u~urata di abordez ceea ce era esen{ial. Isprii-

vindu-~i cafeaua, s-a sprijinitcu spatele de speteaza ~i

ffi-3 privit.

- Tara a avut acehqi dine de mai multe ori. Un cio-

binesc de Beauce pe nume Argos. Am cincizcci de ani ~i

nu am cunoscU( dedt patru.

- De ce un ciobanesc de Beauce?

- Nu ~tiu.- De ce Argos?

- Habar n-am.

-~itu, tu ce cfezi?

A ezicat, nu era obi~nuita sa-~j expnme asemenea

senti mente. dar linea 5.0 facio

- I-am iubit pc: tori. Cll pasiune. Mai indi fiincld

erau ni~teciini buni, careadu~u veseliain mijlocul

nostru, afectuo~i. devotali. ~i pc: uema, erau frarii rod,

surorile mde ...

Lasandu-~i frau neterminat<i, S-3 ganclir inainte sa

adauge:

- Erau ~imama mea ... ~ierall purin ~itaral mell ...

Oehii iS-3U umezit. Cuvintde pe care Ie rosrise 0

surprindeau ~i pe ea. Am incercat sa a ajm:

- Frate sau sora, Miranda, imi pot imagina: dinele

sub autotitatea tataIui tau devenea tovar~ul tau. Dar ...

mama?

Privirea is-a stins; ochii iierau fiqi, a{inti{i asupra

amintirilor.

- Argos rna in{elegea mai hine decit tata. Dad

eram trista, prirnul care pricepea era Argos. Sim{ea. Ca

o mama ... ~i Ii atragea aten{ia tatalui meu. 0, da, 'de

70

cate ori n-a intervenit Argos pe linga tata ca sa.-i amin-

teasd sa imi acorde atenlie, sa rna asculte, sa imi pro-

voace confidenlele! in acele momente, caod tata asculta

de e1, Argos camanea intre noi, supraveghindu-ne: ve-

rifica dad, prin lirnbajul atat de complicat al fiintdor

umane, ii explicam ap cum trebuie tataIui meu ceea ce

eI in\desese imediat.

Vacca ii devenise mai blanda, mai sub\ire; mana ii

tremura atunci cand i~i acanja ~uvilele de par; fara sa-~i

dea seama, Miranda redevenea fedta de care vorbea.

_ imbrat~arile. mangiierile, Ie primeam de la Argos,

a continuat. Era ca 0mama ... Tata rna intimida cu firea

lui rezervata. ate are n-am petrecut, Argos ~i cu mine,

lungiti pe covor, unul langa celaIalt, visand sau discu-

cand! Era singurul corp pc care iI adngeam; era singurul

corp care rna atingea. Ca a mama, nu?

Ma intreba pe mine fetip. care voia confirmarea cidefinea corect ceea ce ii Iipsise.

_ Ca 0mama ... i-am raspuns in ecou.

A zambit lini~titii.

_ Adesea mirosul lui Argos ramanea impregnat in

mine. Fiindci sarea pe mine. Ma Hngea. Se lipea de pi-

cioarde mde. Avea nevoie sa-~i arate afeqiunea. In co-

pilaria mea, Argos avea un miros a1 sau; tata nu, nu

mirosea a nimic sau mirosea a curat, adici mirosul civi-

Hut. cel emanat de flacoanc. apa de colonie sau doctor.

Numai Argos avea un miros at lui. ~i eu iI aveam pc at

sau.

A ridicat privirea spre mine ~iam rostit in locul d:

- Ca 0mama ...

A urmat 0tacere lung:i. Nu am indramit sa 0cup, sim-

pnd cl Miranda retclia fragmemele fericite ale rrecutului

7\



ei. Doliul ei incepea. Doliu dupa cine? Dupa Samuel?

Sau dupa Argos?

- Nu pot sa rna gandesc la tara tara sa rna gandesc

la Argos, a precizar, de parci imi ghidse gandurile. Uow

rara celalalr nu se poare. Cum tara i~icuno~rea limilde,

avca incredere in Argos ca sa priceapa lucrurile care ii

scipau; de foarte mulre ori aveam impresia ci 11consul~

ta, adici ise confesa. Prin urmare, Argos reprezenra 0

parte din tata, acea parte care sine de aspecrul natural,

empatic, sensibil. Argos era un pic tatil meu ~i tata era

un pic Argos. Ti se pare sminteala tot ce i{ispun?- Ddoc.

Am mai racut cafea. Nu aveam nevoie sa conversam:

regiisisemacel calm pc care i t aduce nu e1ucidarea ade-

varului, d proximitarea misterului.

tn (imp ce umpleam cqrile, am adaugar:

- Crezi d. ultimul Argos avea eeva in plus fa{ade

cei de dinaime?

A tresarit in{degand ci ne apropiam de subiectul

sensibil.

- Era special ~iunie. La fd ea preceden{ii.

- Tati! tau il iubea mai mult?

- Tara se rerrasese ~imai muir.

Am ramas eu gurile caseace. Fieeare diotre noi docea

sa vorbeasci, nid unul nu indraznea.

- Aid roara lumea crede ci s-a sinucis din cauza

clindui, a spus ea in cde din urma.

M-a privir.

- Nu?

- E absurd dar ... da, am baiguir. In masura in care

ne lipsesc informa{ii, in care ~tim foarre pu{ine despre

rarll tau, nu ne purem impiediea sa nu legam cde doua

evenimenre.

72

- Ar fi detestar 0asemenea ipotezi.

Era car pc ce sa 0corecrez preci:clnd: "Tu dete~ti 0

asemenea iporez:i"; din fericire, un puseu de tact m-a

oprit.

_ Ajura-ma, a spus aplecindu-se spre mine.

- Poftirn?

_ Ajura-ma sa in{deg ce s-a intamplat.

- De ce eu?

_ Fiindci tara re aprecia. ~i pentru ci qri romancier.

_ Sa fii romancier nu inseamna ci e~ripoli{ist.

_ Sa fii romancier inseamna d qri pasionar de cei-

1 .1 1 i.

_ Nu ~tiu nimic despre raral rau.

_ Irnaginasia ta va compiera ceca ce nu ~rii. Te-am

chit ~ila un moment dat ai spus ea. arunci clod nu ~rii

absolur nimic, I~i irnaginasia sa zboare libera. Am

nevoie de geniul rau Imr-ale iporezelor.

_ 0 dipa! Povestesc ceca ce imi place fiindea paves-

tirile mde suot Taraurmari. Caut piacerea, nu adevarul.

_ De ce ar fi adevarul mai urar decir racerea? Aju-

ca-rna!Ai mila! Ajuta-ma!

Ochii ei mari, verzi, Incadrasi de parul de culoarea

flacirilor, care pard devenise ~i mai ro~u de furie, rnaimplorau.

Miranda imi placea arat de mult incar am acceprar

fira sa rna gandesc.

Dupa-amiaza am insosir-Q13conacul caralui ei, unde

am dasat documencele spednd sa ne vina vreo idee.

Dupa doua sau trei ore fara nici un rezulcacam spus:

_ Miranda, ciinii tataIui rau provin din acel~i loc.

Un adaposr din Ardennes.

- ~i ce-i eu asca?

73



- De cincizeci de ani. comractele sum semnate de

acee'4i persoana, un anume ...

Chiar atunci a sunar cineva la u~a.

Miranda a deschis u~a. Era contele de Sire, un om in

varsca.• Cll cizme de cilarie. imbcicat Cll un rafinamem

straveehi. in sparele sau, caJul priponit de poart:i a ne-

chezat clnd De-a vazU[.

Aceasta familie, inainte vreme proprietara a mai mul-

te ferme ~ia trei castde, locuia In prezem pe un dome-

Diu la vreo doisprezece kilometri.

Aristocratul veniS(' sa-~iprez.inte condoleantele. mutan-

du-se de pe un pidor pe ,datalt. jenat. ro~u la fata.

Miranda I-a invitat sa intre, j.a ararat unul dintre £0 -

roHile lnalte '4ezate in semicerc in jurul ~emineuluj din

salon. Batranul dandy a inaimar, timorar, examinand

inciperea ~ii-a mul{umit cu 0voce catifdata de parca

i-ar fi permis sa descopere Sfama Sfintelor.

- T aril dumneavoa5rr.l era un barbar ... exceptional.

In viap mea nu am incllnir 0asemenea omen ie, 0ase-

menea bunarare, 0 asemenea profunzime in a canrari

oamenii ~i nenorocirile lor. In{elegea wwl fara sa i se

explice. Era cu adevarat inzestrat cu 0mare compasiune.

Miranda ~i cu mine ne-am privit uimiti: dad am fivrut sa Jaudiim calitatile lui Samuel Heymann, nu Ie-am

fi ales pe acestea 6indd. din punctul nostru de vedere.

nu Ie avea.

- V-a vorbit despre mine? s.a interesat contde de

Sire.

Miranda s-a incruntat dutand sa-~i aminteasd..

-Nu.

Contele a ro~it zamhind, aceasta omisiune dovedindu-i

inci 0data virtutile raposawlui.

- Ali fost prieteni? a ~optit Miranda.

74

_ Nu se poate anrma aceasta. Sa spunem mai de-

graha ci am f3Cllt wtul pentru a deveni dl4manullui ~i

ca, datorita sufletului sau generos, nu am fast.

- Nu iotdeg.

_ Avem secrete impreuna. L-a luar ell sine pe al sau.

Voi face la fel cu al meu.

Enervata. Miranda a lovit cu palma bralul fowliului.

_ Exact asta este tata: un ghem de secrete! N u mai

supon!

tn fata aceswi acces de violenta, camde a risfrand

huza de jos ~i a inceput sa se balb:i.ie; pleoapde is-au

z.harut, apoi a baImajir citeva vorbe care s~o Iini~reasci

pe Miranda.

Miranda s.a bato~ir spre d.

_ Are vreo legiituri ell mama?

- Poftim?

_ Ceana dumneavoastra ell el? Lucrul pe care vi I-a

iertat! Are vreo leg;irura Cll mama?

- Nu, nici una.

Vocea era ca un ~uierat, mra drept de replica. Se sim-

tea jignit ci Miranda purose sa creada a~a ceva. Pentru

d. Miranda trecuse pragul vulgaritatii.

_ Nu mai aveti sa imi spuncti nimic altceva?

Birbawl ~i-a aranjat manll~ile de pe genunchi ~i a

tu~ir de doua red ori.

- Bada!

- Ei bind

_ ~ vrea sa i t omagiez pe tarll dumneavoastra. tmi

permiteti sa ii organizez inmormantarea?

- Ce ati spus?

_ ~ vrea sa ii ofer inmormantarea pe care 0merira,

nobila. demna, eleganra. l..isati-ma sa chdruiesc bani. sa

75



organizez ceremonia, sa umplu de Rori biserica, sa aduc

un cor ~i0orchestra, sa inchiriez un dric luxos la care

vor fi inhamafi cai din grajdurile mde.

Era deja inclmat de scende pe care ~iIe imagina.

Miranda mi~aaruncat 0 privire care insemna: "Cucu-

veaua asta hatrana e nehuna", apoi a ridicat din umeri.

- Ar trehui sa va raspund prin "de ce?", dar va ras-

pund prin "de ce nu?". De acord! Organizafi tot ceea ce

doriti, eu am sa dau cadavrul.

Barhatul a tresarit, ~ocat de insolenta Mirandei. To-tl4i s-a stapanit ~is-a limicat, indreptandu-se clue ie~ire,

la a-i multumi de nenumarate ori cu entuziasm.

Cand ne-a parasir, Miranda a dat frau liher mirarii

sale:

- Contde de Sire!Vine aid ~ise poarta ca prietenul

cd mai bun al tatalui meu, iar tata nu mi-a vorbit nid-

odata de el! Secrete... Numai secrete...

Revin la documemde pe care Ie aveam in maini:

- Miranda, insist. Dad a~fi in locul tau, ~ merge

la adapostul de unde ~i-a ales tatal tau cainii timp de

cincizeci de ani.

- Dece?

- Presupun ci j-ar fi putut spune unui crescator de

ciini ciobane~ti de Beauce ceea ce ti-a ascuns tie.

- De acord. Cand pleeam?

Dupa trei ore de mers cu ma~ina, am inceput sa ne

incadram pe drumurile sinuoase ale munfilor Ardennes

care treceau prin paduri clarinate de yam. Locuintele se

rareau ~i am avut impresia ca patrundem intr-o lume

aparte, 0lume a vegetalului. Brazii cu trunchiurile roase

de licheni lacomi nu erau nid inalti, nici inghesuiti unii

76

in alfii, dar dominau, nesB.l1ifi,aliniati unii in spatele ce-

lorlalti, alcituind 0masa impenetrabila, asemenea unei

armate gata de asalt. 0 ploaie cu pkuri grei Ie ingreuna

crengile care se aplecau spre ma~ina noastci. Ma te-

meam sa raman in pana prin aceste locuri.

in fine, am ajuns la adapostul Bastien ~iFiul. in mij-

lo'lll latraturilor care se auzeau din mai multe eu~ti,

ne-a fost greu sa-Iconvingem pe tanarul care s-a apropiat

cl nu doream sa cumparam un cline ~i nici sa plasam

unul acolo, ci doar sa il vedem pe domnul Fran~oisBastien, care vreme de cindzeci de ani ii vanduse clini

dohane~ti de Beauce lui Samuel Heymann.

_ Va due la bunkul, a eonchis el sceptic.

Am intrat intr-o camera cu tavan jos, cu perefii in-

circati de oale din arama. mese impodobite 'll fete de

masa hrodate ~i vase de cositor - 0 adevarata pq:tera

plina de minunafii pentru un amator de antkhitati, °dezordine grozava pentru Miranda ~i pentru mine.

Fran~ois Bastien, expertul in clini, s-a indreptat spre

noi. Cand a infeles situatia i-a prezentat condoleante

Mirandei ~ine-a invitat sa luam lac.

Miranda a incercat sa-i explke vizita: i~i adora tatil

dar ~tia prea putin despre eI. Putea sa 0ajute?

_ Doamne, prima oara clnd I-am vazut pe tatal

dumneavoasrra era dupa razboi. Toemai i:imurise cli-

nele. Mi-a aratat 0fotografie ca sa gasesc un ciobanesc

de Beauce asemanator. Nu era greu ...

_ Credeti ci a avut mereu un cline? Ca in familie

erau iubiti ciobanq:tii de Beauce?

incepusem, fara sa-mi dau seama, sa leg ipotezeleunele

de altele, conferind 0logicl felului sau de a 6: ciobanescul

de Beauce era elementul care illega pe orfan de rrecutul

77



sau, simbolizand aceasra legatura pierdura. De unde ~i

afeqiunea lui irarionala ...

Franc;ois Basden mi-a demolat rapid speculariile:

- A, nu, ciobanescul de Beauce care tocmai ii mu-

rise fusese primul lui cline; sum sigur. Pe atunci dom-

nul Heymann se pricepea la clini ap cum rna pricep ell

la modele de tricotaj ~ia trebuit sa-i dau anumite sfaturi.

Mi-am modificat teoria:

- Era un cline pe care il adoptase clnd se ascunsese?

- Se ascunsese?- Da, tata a stat ascuns intr-un Iiceu catolic in tim-

pul cizboiului, a confirmat Miranda.

Barbatul ~i-a frecat barbia. iar repii au seas un zgo-

mot aspru.

- A stat ascuns? Ciudat. .. Ell eram convins d fu-

sese prizonier.

- Ce ari spus?

- Prizonier.

- V-a spus eI?

- Nu. De ce-oi fi rinut mime asta?

Cam intrigat. Franc;ois Bastien ~i-a scotocit prin am in-

dri.

- A. da. Din cauza fotogranei. Fotografia cu dinde.

In fOtograhe puna un fel de uniforma. ~i mai erau ~i

randuri de sarma ghimpara. ceva mai incolo. Da. sarma

ghimpatii.

A oftat.

- Cand I-am imilnh, taral dumneavoastra studia

medidna. Mate lueru, hindcl nu avea un ban ~i pe vre-

mea aia era geeu sa fad rost de ffiancare dad nu aveai

rude la tara. Tinea loeul unui paznic de noapte ca sa-~i

plateasca studiile. Ind de la incepur am refuzat sa-i

78

vand dinde: voia sa-I plateasd in rate. "Nu lua\i cli-

nele. i-am spus. ~i~a va deeurcati greu eu mancarea. In

plus, un eiobanesc de Beauee manana, nu glumi. E

mai bine sa-1 pasnati pe eel de dinainte in fotografie

dedt sa hraniti unul nou." "Dad nu imi iau un cline,

crap", mi-a zis.

Miranda a nesarit. Aurea cuvinte pc care nu dorea sa

Ie audio Dar batranul a insistat multumit. prins de

amintirile sale:

_ Da, da. "Dad nu imi iau cline, crap" ~i pe urrna"nu 0 sa raist niciodata P.ua un cline langa mine".

Cand spunea asta nu era miorlait, genul de bunicuta

care nu poate si Slea fara animalutu! ei. nu, era indig-

nat, manics, de pard avea sa-mi smulga ficatii. Atunci

mi s-a faeti( mila. Am convenit sa-mi plateasci in rate ~i

i-am dat un cltdu~ pe care I-a botezat Argos. ~i am avut

dreplate. de altfel; tata! dumneavoastra a devenit medic,

~i-a faCllt un cost ~i a ramas fidel adapostului meu. Pe

moment am facut ce mi-a zis inima; dar a fost ~i 0in-

vestitie buna.

- De ce Argos?

_ Cainele dinainte sc:numea Argos. _ E ceva obi~nuit ca sdpanii sa nu foloseasca dedt

un prenume?

_ Nu. eu exceptia doctorului Heymann. nu am

ind.Jnit pc nimeni care sa dea acel~i nume dinilor sii.

_ De ce credeti ci 0facea?

_ Habar n-am! HOlirat !ueru, primul cline fusese

foarte important.

_ ~i u1timul, am precizal. Doctorul Heymann s-a

sinucis la cinei zile dupa ce un camion i-a zdrobit dioele.

79



Barhatul a ramas eu gura cascad ~j oehii mario ezj-

tand intre dorin{a de a mu~trului pe cineva in stare de 0

asemenea campenie ~i re\inerea fa{ade Miranda.

Am mai diseurat ind vreo douazeci de minute, dar

Fran~ois Bastien, nu prca glume{, nu mai giisea nimic

in memoria lui fara scimeie, 1a fel de mata ea piatra

unei brichete. I~am mul{umit ~i ne-am vazut de drum.

Imoareerea a fost lunga. tacuta. Nu ne puteam ho-

taei dad trebuia sa {inem eont de ceea ee ne spusese

Bastien. Samuel Heymann. prizonier?Samuel Heymann,

gua. sa renun{e la via{a dad nu avea ciinde langa eI,

arat la douazeci de ani, cit ~ila opned? Depane de a ne

oferi cispunsurile diurate, frazele aeestea dadeau n~tere

unor intrebari inedite ~i unor indoieli eumplite ... Ca-

wi Samuel Heymann nu se lumina, se imuneca.

Miranda ~i eu mine ne-am despal'{it spunandu-ne

cateva vorbe amabile, fiecare preferand sa-~i rda iar ~i

iar decep{ia in singuratate.

A doua zi, in timp cc imi inmuiam, abatut, ni~te

eroasame decongelate, unsuroase ~ifierbinri imr-un rest

de cafea. am auzit soneria.

Am erezut ci este Miranda. Era post~ul care imi adu-

cea 0serisoare recomandata, genul de misiva care inti~mideaz.a. Am semnat strambandu-ma, am salutat, apoi

am examinat obiectu!. M-a treem un fior de indata ce

am vazut expeditorul: doetorul Samuel Heymann.

Data po~tei era 3, ziua sinudderii sale.

Am inchis UF ~im-am sprijinit de obion, neincra.ator,

ineovoiat, asemenea unui spion ~tiindu-se observat. Pri-

misem un rnesaj din partea unui mon! Degetele imi

tremurau atat de tare incat ffi-am temut sa nu fUp ~i

scrisoarea clnd am deschis pikul.

In interior erau trei documeme pcntru mine..

80

o serisoare scona, de 0 pagina.

o fowgra6e.

Ni~te foi prinse eu 0agrafa de birou.

Am dtit rnai imai scrisoarea:

•.Draga seriiwrule, care vorbe~ti mai mult decit serH,

rna adresez tie fiindd sum afecrat de dOlla infirmita{i

apisaware: nu am nid tact ~inid talem pentru scris. Or

mi~ar trebui un minim din aceste calitili ca sa ies din~

tr-o taeere de pized de ani.

Paginile care insolese aeest mesa; sum adresate fikei

mde, dar ~ vrea ca ru sa i Ietransmili citindu-i-Ie ~imai

ales sa Ie ffiai ~Iefuie~ti. Numai tu e~ti in stare sa Ie

conferi 0anum ita gralie; eu nu ~tiu sa trec de 1atacere la

muzid. Te rog sa 0faei tu pemru mine ~i pemru ea.

Prin tacerea mea voiam s~oprotejez pe Miranda. Acorn,

dnd pice, aceasra proteqie va deveni 0 povara. Spune-i

ci iubirc:aunui tara este 0iubire ((ista fiindd nu se poate

mu1lumi eu spomandtatea, trebuie sa se arate mal refle-

xiva decit oricare alta iubire. Am inccrcat sa fiu tata.

Din risputeri ~i cit m-am priceput. La Miranda rna

gandesc inaime sa plee de pe lumea asta. Ea este eeea ce

las in urma mea. Sum feridt d am adus aeest cadoumiraculos, frumusetea d, finetea. caraetetul ei arat de

stralueitor, de putemic, de ... Fetip mea draga, SUnt

foarte mandru de tine."

Textul se oprea, ultimele randuri coborau spre dreap-

ta, tremuratoare, Stangace. Trebuie d emo\ia I-a impie-

dicat sa continue.

Este oare posibil .sa tragem eonduzii prin euvinre

cand. citeva minute mai tarziu, glontul va avea ultimul

eUVant?

81



Eu cred ci, ajuns la capaNI paginii, Samuel Heymann

s-a aprit cu buna ~tiinta sa mai scrie, dar ~isa mai simta.

Dad s-ar fi confesat mai muir, ~i-ar fi declarar crima, ar

fi ramas printre noi. .. Curajul ~il;lfitatea se invecineaza,

sunt doua fete ale aceluia~i sentiment.

Am urcat in camera mea, m-am lungit pe pat ~i am

incepuc sa citesc paginile acoperite de literele mari ~i

dezinvolte ale lui Samuel Heymann.

••Deseori mi se pare ci nu am avut copilarie. Amin-tirile pc:care Ie mai pastrez sum ale altuia. Nu eram eu

baiete1ul afectuos. increzator, cu bratele deschise. care

se inhora in fala splendorilor lumH. convins ci va trai

ve~nic,ci va supravietui animalelor, oamenilor, norilor,

soarelui, marii sau clmpiei. Dimineap, clnd ie~ea din

a~ternuturi, 0 zbughea in curtea casei ~i inalta capul

pemru a striga cirre cer: ~Doamne, pori merge la cul-

care, este in ardine, m-am trezit. am ell grija de tot».

Nu. nu eu eram eel care gasea mereu un umar Llngii

care sa se ghemuiasci. cel care dormea la sanul matern,

invincibilul care visa ca, mai tarziu, va inva\a muzica,

literamra, dansul. pictura, medicina, arhitectura ~ici va

locui intr~un castel. Acest copil indriznet, optimist,

inzesrrat cu 0hucurie nerabdatoare, plin de tandre\ea

alor sai, acest prin\ care nu se indoia nici ci este iuhit,

nici ci este demn de a fi iubit, era altul. Nu cram eu.

Eu am inceput sa exist mult mai raniu. Prinrr-o

despartire ... intr~o zi au dat huzna 1a noi ca sa ne

aresteze. Eram ~ase:bunicii, parin\ii, sora mea mai mare

~ieu mine.

Dcsigur, am h putut sa intelegem mai hine perieolele

care ne ameninpu dar. in fata rerenului ~tigat'de

82

nazi~ti ~i de antisemitism. familia mea preferase sa

minimalizeze oroarea hecarui eveniment presupunand

d lIeraeel de pc urmalt, ci ~dupa aceasta nu se va putea

merge mai departelt. Din nefericire, realitatea ne-a fost

impusa prin violenta.

In 1942, politi~rii au venit sa ne ia. Sora mea ~ieu

mine etam in camera noastra clnd au sunat. Auzind oa-

meni ageesandu-ne phintii, Rita m-a aseuns in eufarul

in care i~itinea jucariile ~im-a aeoperit eu papu~ile sale.

liSanu te mi~ti!ltApoi, cind zhirHs-au niipustit In camera

noastra, s-a dus la fereastra~ia tipat ca ~icum ~ fi fost pe

strada: lIFugi.Samuel. £ogi!Nu veni acasa!Ne aresteaza.!"

Au palmuit-o ca sa taci, dar au wur in capcana: fa c l sa

mai verifiee, au plecat lisandu-ma in urma lor.

Cand, 0ora mai raeziu, m-am horar:ar sa ies din cu-

tar. am hlestemat-o pc:Rita mergand prin apattamentul

gal. Eram Iiber... dar ce sa fae eu cu aeeasta libertare?

~ h preferat de 0mie de ori sa fiu cu parin{ii rod. eu

bunicii md. egoista, ~i.i pastrase numai pentru ea~irna

condamnase la singurarare. Cum nu cram obi~nuit cu

neferieirea, triste{C3mi s-a preschimbat in £orie~iam

izbit cu pumnii in mobile, mi-am insultat sora: copl~it

de £orie, uitascm dne sum cilaii.Din cauza zgomotului pe care il taceam. 0veeina ~i-a

dat seama ca, in ciuda razid, mai era cincva in aparta-

mcneul familiei Heymann. Doamna Pasquier a cohonr,

m-a gisit plangand. a tran~at situa{ia ~i. ehiar in acea

noapre, m-a dus la verii sai de la tara.

Dupa aceasra intamplare am devenit acel copil ascuns

pe care ti I-am evocat pc scurt - prea pc scutt. Am stat

pitit mai imai In mai multe ham bare, apoi. prin inter-

mediul edor din Rezisten{i. am fost rrimis intern. sub

83



un nume fals, intr-un liceu catoHc din Namur. Mi-au

trehuit luni de zile ca sa imi powlesc mania; a fost ne-

voie de bunatatea, simpatia, imeligenta grijulie a parin-

telui Andre, preorul care ne ad.lpostea, ca sa pricep ci

sora mea rna salvasede la un destin tragic. Cind am ad-

mis acest lucru, am facur gripa ~i am stat la pat, la inflr-

merie, doua saptamani, tremurand, chinuit de 0fehra

de 40 grade.

Totu~i - ~i{i-am ascuns ~iasta - aeeasta situatie nu a

durat pana la sf.l.r~itulrazboiului.in 1944 am fost denun{at. Nazi~tii m-au capturat.

Povestea s-a petrecur intr-un fel straniu. Parimele

Andre, protectorul nostru, se temea tot mai mult de vi-

zitele sau de perehezitiile solda{ilor germani care deve-

nisera nervo~i de clnd debarcasera Aiia{ii. A organizat

evadarea noastra. Tot Iiceul a crezut ca am disparut in-

tr-o scara de iunie a anului 1944, dar in rea.litate ne re-

fugiaseram in podul imenden{ei, unde ni se ceruse sa

p~im ineet, sa vorbim eu glas swur, sa nu scoatem

capul prin lucama ~i sa nu fumam niciodata. De doua

ori pe zi, parimele Andre venca sa ne aduca provizii ~i

ducca hardaul. Imrarea in pod era aseunsa de un dulap

ciruia parimde Andre ii demomase rafturile pentru a

putea trece. Imr-o zi de joi, m~inile au sclI'{ait pe pie-

tri~ul euqii, nazi~tiis-au indreptat fixsprc ascun:z.atoare,

risturnand tot ce Ie statea in cale, au forpt up ~i au

urcat ca sa ne arestez.e.

Nu ezitasera, ca ~i cum ~tiusera unde era ascunzi~ul

nostru.

Am sa iIi povestese repede urmarea. Toata via{a mea

am incercat sa indepartez din memorie aeele luni ca sa

ineere sa rna conving d nu Ie traisem.

84

A urmat drumul taeut in cam ion, sosirea la Malines,

in caz.armaDossin, lagarul preliminar peorru evrei. Aco-

10 am fost intampinat de foamea ehinuitoare, samnul

pc spond, eonflscarea pUlinului pe care it avearn, toale-

tele pline, plansui femeilor.~imai ales <4teptarea.~tep-

!area absurda ... tn fiecare dipa a~teptarn convoiul de

care ne temeam. tn lac sa trairn, ne impied.icam preva-

z:ind ceea ee era rnai rau. Am simlit aeel'4i lueru clnd a

mudt mama ta; medicii rna anunlasera cl mai avea doar

cateva ore de triit ~i rna hotarasem sa 0veghez; dqi

inco~tienra, respira zgomotos. Ai sa rna erezi?Pe la ora

trei dimineap., cpuizat, am alipit ~ie«a ce m-a facut sa

tresar a fost taeerea! Oa, nici un zgomot, numai clcere ~i

asta insemna ultima clsuflare a lui Edith. De sure de ori

m-am apropiat panicat de patul rabatabil clnd observam

ea intarzie sa respire.

~adar, proste~te ~icu indpa{anare, in plin lagar de

tranz.it, a~teptam. inainte de aceasta, eu ~i prietenii mei

aflaseram de la radio BBC ce se intampla eu evreii tri-

mi~i in Polonia. tn jurul nosau, mul,i habar nu aveau,

~i mai mul{i 0negau. Fala de ei, rna multumeam sa tae:

de ce sa adaug groaza fridi?

Apoi a sosit momentul urearHin (renul meu.Da, "trenul meu" - fiindcl il pandeam, rna pregatisem

pentru e1. Destinul mi se implinea. Urcind in vagonul

de ani male, brutalizat de SS.i~tii flamanzi, rn-am intre-

bat numai dad era eel care ii luase pe bunica mea, pe

bunicul meu, pe mama, pe tata ~i pe Rita.

Nu-mi era frici. Sau eram amortit de frid. De fapt,

nu mai sim{eam nimic. 0intelepciune mai profunda

decat propria-mi eon~tiinla rna proteja de sufednta ~i

rna instala in indiferen{a.

85



Trenurile se lineau 1ant.

La fel ~iopririle.

Muream de cald, inse:ta{i,Iipiti unii de:altH; nu mai

ave:amnimic al nostru, nici loc, nid timp.

SS-i~tiigermani ne-au evacuat.

De ce aid ~inll in aha parte?

Pe peron am descoperit ce traisera ai mei: trierea, se-

leqia, despal1irea de cd pe care ii cuno~ti. in cheva mi-

nme mi~am pierdm toti prietenii.

Grupul in care am foS[ indus a mers [Dati noaptea

pana in hangarul unde am foS[ inghesui{i. Negisind

nid un loc liber pe saltdele murdare de dejeqii ~ipline

de gandad, m-am ~ezat cu spatele la perete~i,sugind 0

~chie de lemn ca sa imi in~eIfoamea. am adormh.

Aveam 15 ani."

M-am oprit din lectura, am deschis fereastra ~i am

inspirat aerul de lara in care mirosul de lemn ars se im-

pletea Cll efluviile:iuti ale frunzelor in descompunere.

Samuel Heymann rna condu~a acolo unde nu vo-

iam sa merg. Acolo unde nimeni nu vrea sa meargii, de

ahfel...

Voi fi in stare sa indur cominuarea pove~tii?

Agitat, mi-am invemat scure. am aranjat cateva calli,

am impaturh trei cim~i ~i m-am convins ci aveam

nc:voieurgema de un ce:ai.Refugiat in bucatiirie, m.am

pierdut in comemplarea apei care sfariia, apoi docotea;

am turnat-o in ceainic, am observat atent cum i~idez-

volta plicule{ul de ierburi tentaculele brune. De: indat:i

ce lichidul a cipi\[at mirosul de bergamota, I.am savurat

de pard ~ fi bam pe:mru prima oara acest ~ai.

Lini~tit de acest ritual, am continuat lectura foilor

scrise de Samuel Heymann:

86

"Dimine:ata rna trezeam altul, simleam 0indispozitie

care avea sa se dovedeasci tenace:in zilele care au ucmat:

speram.Acum se lamurea sensul ribdiirii rode amerioare ...

Indurasem aceste urnilinte pemru ci doceam sa ii

cevadpe ai mei. Nu coma ce trebuia sa indur: goliciune,

spalat, despaducherea ell m~ina de mns, tatuarea nu.

marului pc:antebrat, mancarea infecta, munca la uzina

dupa mar~uri epuizame, nu rna dimeam, priveam atem

in jur, pana la baracile din departare, sustinut de certi-

tudinea de a-mi rc:vedeafamilia.

Am intrebat cat mai multi prizonieri cu pminra. De

indata ~ rna apropiam observau cit de tanar sum, cit

de pmernic, intelegeau ce mi se imamplase, adici ceea

ce urma sa ii imreb; unii negau d~ltinand din cap ina-

ime chiar sa Ie spun numde parintilor mei. Aceia dintre

noi care aveau norocul sa nu fie gazati dc:veneauvite de

povara care nu teaiau mai mult de ~aseluni. Nid 0 pnsa

ca mama, tata. bunica, bunicul sau Rita sa fi supravietuit.

Noua mea luciditate a avut un efect ne~teptat: am

ridicat fruntea ~iam decretat ca, orice mi s-ar imampJa,

voi rezista. Dad d all murit, oricare ar fi fost suferinta

lor, ell voi supravietui. Era0obligatie. Le datoram acestlucru. Rita imi conferise pentru totdeauna acest destin:

sa supravietuiesc.Sora mea rna desemnase, fusesem ales. nu voi fi nici-

odatoi0victima. Rita riscase pentro mine. Poate se sacri-

ficase... Dad ~ fi murit, ~ mai fi omorat-o inca 0data.

Am ince:rcatsa pun in aplicare aceasta hotarare.

Din neferidre rna aAam inu-o lume in care hocirarea

nu-~ig:isealocul. Administrarorii lagirului unnareau sa ne

transforme in animale, rorobind orice vointa individuala.

87



Auschwitz indeparta din noi tot ceea ee era urnan: so-

sind aid, ne pierduserarn casa, statutul social, banii, dad

Ii aveam; rarnanand aid, aveam sa ne pierdem numde.

hainde, parul, demnitatea, trebuia sa mergem goi - goi

chiar dad purtam uniformde de:prizonieri, era 0a doua

forma de: nuditate. Puteam fi exploatati oricit, eram

ni~te undte, cobai umani pentru medid. Asemenea vi-

tdor, deveneam un obiect in mainile und rasesuperioare,

nazi~rii, care i~iarribuiau dreprul de a dispune de noi

dupa bunul plae.

La inceput, aveam vanitatea derizorie de a gandi ca

traiam 0aventura; imi aduc amime ci, refugiat intr-o

rezerva ironici. noram erapde degradarii mde. Persista

o con~tiinta. cea a unui adolescent silbatic care eredc:a

in viatii, care se hotirise sa triiiasci. chiar dad va fi sa

treaci prin incercari teribile.

Dar, din cauza c:xrenuarii,a nc:dreptatilor. a tormrilor.

~ovaiam. Prea multa suferinta.

Cum sa nu te mai simti umilit ~isa nu mai suferi din

acest mmiv? Prerinzand ci nu me:riti0alta soarta decar

cea care ti sc:ofera, acceprand sa fii eeel ce fae altH din

tine, un pore, un excrement. abdicind la suRetul tau.

Dupa dnd luni. nu rna mai refugiam in mintea mea,nu mai eram decar pidea cirda ii era Frigopidoarele

doldora de umAaturi, pantecele care se srrangea de foa-

me. matele:chinuire de 0diar~ interrninabila. mu~chii

epuizati care nll rna mai ascultau. Uneori. imi parisearn

~itrupul: atund eram frigul. foamea, durerea.

Horararea mea de a supravietui disparuse; numai un

instinct animalic. arhaic. unul care nu depinclea nici de

vointa. nici de:moral. rna tinea ind in vja~a.Ma caram,

Ma bateam pentru un colt de paine. Mol supuneam

88

ordindor venire din partea supraveghetorilor pentru a

evira baraia. Agonia unuia dinue noi nu rna mai afecta.

rna multumeam .sascotoce:sc~isa verinc daci nu ascun~

dea eeva de rna-ncaresau vreun obiect care putea fi [0-

iosir la troc. in drumul spre wina rreeeam peste cadavre

ra.ranici a eompasiune; ochii mei ramaneau uscati ~igoi

preeum cd ai mortilor; nu aveam timp sa plang. Dad

mi se inca.mpla sa reeunosc un cadavru, il invidiam: era

un rrup rece druia nu-i mai era [rig.

aei toamna polonez.i. intunecoasa, vantoasa, avea

aseuti~ul inghept al iernii. intr-o dimineata tremuram

ara.rde rare incar, vazand in depmare cuptoarele sco-

,and fumul cenu~ii a cirei origine 0 biinuiam, m-am

imaginar acolo, in mijlocul cuptorului. coplqir, dilarat.

riisfrant. O. cia.visam sa ard in cupror. intr-atar mi-era

de FrigoFlacarile peste rrupul meu. Mangaieri. Fliiciri

de bucurie. Nu-mi mai dantane dintii de frig. 0 cil-

dura bineraciroare ...••

Am lhat deoparte penuu a doua am scrisoarea lui

Samuel Heymann. Sentimentul de vinovatie rna demo-

raliza. vinovaiia de a eiri aceasra confidenta inaintea

Mirandei, vinovatia de a rna fi adresat intotdeauna luiSamuel Heymann tara sa ~tiu ci suferise un asemenea

supliciu. Cit de prosr, de superficial ii voi fi parue. ..

Oprindu-ma din ddt. am privir vechiul cli~eu stre-

curat in sparele scrisorii ~i I-am identificat: era cel de

care ne vorbise Fran~is Bastien cu prile;ul vizitei noas-

tre la adaposrul de caini. in dreptul unui zid din sarma

ghimpara se vedea un adolescent scheleric, intr-o unifor.

rna bizara, insotir de un cline ciruia i se puteau numara

coasrele. Thnarul semana cu Samuel Heymann, in fine,

89



cu ideea pe care ti-o puteai face despre un Samuel Hey-

man puber ~i infometat; cat prive~te dobanescul de

Beauce, era exact sosia lui Argos pe care il ~tiam. Deja se

vedea perfecta armonie dimre stapin ~ianimal, amindoi

deranjati de apararu! de forograhat. dar zambind. Cine

imita pc: cine? Ginde pe stapan? Stapanul pe cline?

Gnd ~i unde fusese facuta aceasta forografie?

Hotarat lucru, trebuia sa cites<: pana la sfar~it.

"Miranda, ajung acum la momentul esenlial, care i~i

va permite sa inlelegi cu ce tata ai trait.

Era in luna ianuarie, la inceputul anului 1945. Nu

aveam nici 0veste despre lupte, habar n-aveam daci arne-

ricanii inaintau de clod debarcasera, dad. ru~ii inaintau

spre noi sau bateau in retragere, pe scun, mergeam prin

zapada murdara, traind 0iarna care ni se parea eterna.

imi simteam din plin epuizarea, dar 0 puteam vedea

~ila Peter, un flamand sash odata cu mine la Auschwitz.

Acest biiat inalt ~i voinic devenisc un ~obolan hamesit

Cll labde hrave, tenul cen~iu, trasaturile asprite. ochii

incercina{i. Era 0oglinda pentru mine. Ceea ce rna sur-

prinde era ca, in mijlocul felei sale scofalcite, i~i pasuase

din{ii san;ito~i. stcilucitoci; adeseori it priveam bland,

agalandu-ma de aceste Iinii de small ca un inecat de un

pai, cld imi spunearn ci. atunci cand de voe cidea, vom

muri cu totH.

Frigul, vantul, zapada sc incrustasera in stdfundurile

noastre. De~i uzina ne mobiliza, aveam impresia ci ne

impune mai putine obligalii, ci ritmul nostru scidea in

intensitate; totu~i refuzam sa credem ci industria ger-

mana mergea rnai ineet, de teama sa nu ne otraveasci

speranta; eu eram mullumit. intrucat rna stdduiam din

90

rasputeri sa arat ci pot, sa demonsteez ci eram inca util,

ehcace, sanatos.

1ntr-o dimineala am fost anunpti ci vom ramane in

lagar.

Ceea ce ne mai ramasesc din intdigenta a tresarit: ne

vor executa?

Dupa 0zi petrecuta inte-o frid teeibila, zorii ne-a

adus ace~i veste: nu vom merge la uzina. Am intdes

atund ci uzina ~orna hindea se diminuasera comenzile.

In pofida gerului, unii dintre noi au ie~it la aeroMa plimbam pe la marginea bacicilor.

La capatul lor, (rei soldati vorbeau unui caine care

hiU.duia dincolo de zidul de sarma ghimpata. Bhhatii

ii aruncau bulgari de zapada: de hecare data dinde sa-

rea dupa bu!g.iri ca sa-i prinda - sau 3.!jialisa sa se inte-

leaga - crezand ea sunt destu! de salizi ca sa~i apuce

intre colti; evident ca bulgarii i se sfaclmau mereu iotre

maxilare lui ~i latra mirat, de parci i s-ar fi jucat 0farsa

neplacuta. Cei trei germani hohoteau. Mcuns mai in

spate, rna amuzarn ~i eu de incipatanarea ciindui, de

sahurile lui, de vese!ia nepisatoare cu care 0lua mereu

de la capat, in ciuda e~ecurilor.

Apoi cd trei soldati, auzind clopotu! sunand ~i che-

rnandu.i la datorie, s-au indepartat. Cand au disparut

din raza lui vizuala, dinde, oprit de .clrma ghimpata. a

lasat capul intr-o parte, a schdalait dezamagit ~is-a ~e-

zat perplex.

Atunci am mers cltre d. De ce? Nu ~tiu ... Cu atat

rnai mult cu cat era imprudent pentru un prizonier sa se

apropie de gardullagarului. Nu conta. m-arn indreptat

spee el.

91



De indatii ce m-a vazut, a dat din coarla. Cu cit rna

apropiam mai mult, cu aut euforia lui devenea mai

intensa. incepuse sa tropaie.

Fara sa rna gandesc, am facut un bulgire ~i ii-am

aruncat peste sarma ghimpara. Fericit, a sarit, s-a avan-

tat in drumul proiectilului, I-a prins ~iI-a staramat iotre

colri, a protestat, apoi a revenit caraghios spre mine fa-

trand, cu privirea plina de incanrare. Am continuat. Se

avanta, propulsat de nu ~tiu ce foIta invizibila ~iirepre-

sibila, abandonandu-se placerii de a"alerga, virand, fa-

cand tumbe, absorbit cu totul de pasiunea mi~drii.Am c.aut in zapada, in genunchi, incovrigat. Lacri-

mile imi ardeau ochii. Fierbin{i... Cat de bine imi era...

Plangeam in sf:ir~it... De cita vreme nu mai plansesem?

De cata vreme nu mai fusesem capabi! sa simt ceva? De

cita vreme nu mai reaqionasem ca un om?

Cand am ridicat fruntea, ciinde, ghemuit in dldura

asprului sau palton de blana se uita la mine intrebator,

ne1ini~tit.

I-am zambito A dulit urechile, dutand 0confirmare.

Postura lui insemna: "Sa rna ingrijorez, sau nu?"

PIangeam, dar continuam sa zambesc. Ceea ce pen-

teu caine nu reprezenta un cispuns dar.

M-am apropiat de d. A scheunat bucuros.

Cand am ajuns Ia un metru distan{a unul de cdalalt,

a incercat, schdaIaind, sa i~i strecoare botul printre

firele de sarma ghimpata. M-am aplecat ~i am simrit in

podul palmei rasuAarea lui dIdura, nasul umed ~i

moale. Ma saruta. Amnd i-am vorbit, i-am vorbit cum

nu mai vorbisem nirnanui in Iagir.

Ce i-am spus? Ca ii mulrumesc pentru ci rna facuse

sa rad, ceea ce nu mi se mai intamplase de un an: Ca,

92

mai ales, m-a tacut sa plang ~ica plangeam de 0 bucurie

copl~itoare, nu de suparare. Ma tulburase fiindd rna

acceprase dupa ce au pIecat soldarii. Eu crezusem cl nu

se va bucura vazandu-ma sau cl nici nu 0sa rna ob-

serve. De obicei eram transparent, nu rni se acorda

aten{ie. in ochii nazi~tilor, aparrineam unei rase infe-

rioare, care merita sa moara sail sa traga din greu inainte

sa moara. 0rasa inferioara lui, 6indc:i solda{ii iubeali

animalde. De indan ce ~i-aaratat bucuria, am redevenit

am. Da, de indata ce m-a privit Cliacel~i interes ~i cu

acee~i necibdare ca pe soldari, mi-a restituit calitatea

de om. Pentru d, eram un om asemenea nazi~tilor. De

aceea plansesern... Uitasern c:i sunt 0 persoana, nu rna

mai a~teptam sa fiu privit astfd, iar d imi restituise

demniratea.

Feridt sa imi alida glasul, m-a privit, iar pe chip ii

citearn clnd aprobare, cand de7..acord.Erarn sigur c:i in-

\dege ce ii spun.

Cand m-am lini~tit, am observat cat de slab era, ii

num:arai coastele. Nid eI n-avea ce manca. ~i Clltoate

acestea mai gasea timp sa se arnuze...

_ Ti-e foame, am ice? ~ vrea tare mult sa te ajut,

dar nu pot.

A bagat coada intre pidoare. De~i dezamagit, nu era

suparat pe mine. Continua sa rna priveasc:i increzator.

Spera ceva miraculos, convins c:i eram in stare de mira-

cole. Avea incredere in mine.

i{idai seama, Miranda? In acea dupa-arniaza, eu, care

rna batusern pentru 0 bucata de paine, care scotoceam

m0ItH c:iurand faramituri, i-am pus deoparte ni~tefasole.

Cand m-a vazut, a inceput sa dea din coada ~isa {o-

paie. Ore bune, nu se indoise de mine. Bucuria lui rna

93



emofiona eu atat mai mult cu cit nu aveam sa il deza-

magesc. I-am clsturnat fasolea primre firele de sarma

ghimpata. S-a napustit asupra ei. In patru secunde co-

moara mea fUsese inghifira. A ridieat botul: .•Mai ai?"

I-am explicat d nu. S-a lins pe bot ~i a parm ca-mi ae-

cepra explica{ia. Am luat-o la goana. Am iUfit pasul

clnd I-am auzit gemand. Imrand In baraci, inima-mi

batea eu putere ~i mi-am reproflt ci rna expun prea

multor riscuri pentru 0 potaie, d imi iau de la gura, ci

sum prea aproape de gardul de sarma ghimpata. ~i to-tu~i, aproape fani.sa imi dau seama, am ineeput sa fre-

donez. Ceilalfi prizonieri au tresarit.

- Ce te-a apueat?

Am ineeput sa rad. Convin~i ci 0luasem razna, m-au

lasat In paee ~i~i-au vazut de-ale lor.

Mai muh, zumziia ceva mai eurand in adancul ere-

ierului meu dedt pc buzele mde: mi.am dat seama cl

aeel cline rna facuse feridt.

Aft ci in fiecarezi, profitand ci nu rnergeam la uzina,

rna grabeam sa-l hranesc.

o sapt:lmana mai taniu lagarul a fast e1iberat de ar-

mata rusa.

Trebuie sa marturisesc: nid unul dintre noi nu in-

dciznea sa creada! Desigur, anumite indidi prevesrisera

sosirea sovieridlor - plecarea solda{i1or,cenurile dinrre

paznici, agirafia ~izgomorul m~inilor in timpul nopfii-

dar, ehiar ~i in fa{a e1iberarorilor care purtau steaua

ro~iepe bonete, tot eziram. Era 0capcana, 0 perversitate

inventata de nazi~ti? Vimi{i sau dezgustafi de fdul in

care aratarn, infanreri~tii cu mantale lungi ne priveau

inspaimanra{i; probabil ca sernanam mai mult eu ni~te

fantorne dedt ell ni~te fiin{e umane.

94

Nimeni nll Ie zambea soldafilor. Nu ne dimeam. nll

ne mi~carn. nll exprirnarn nirnie - recllno~tinfa era 0

virtute pe care 0uirasem de mulra vreme. Doar clnd

ru~ii au deschis rezervele de alimente ~ine-au invitat la

festin ne-am mai inviorat.

Scena a fast insuporrabila. Mu~cam din buca{ile de

jambon, de paine sau de pateu ca ni~te termite care se

napustese asupra unui trllnchi de copac, mecanie. fad

sa priveasci in jur. in privirea noastra nll se citea nid 0

placere, doar spaima de a fi inrrerupti.Vnii dimre noi au murit clteva orc rnai tarziu din

eaUlaacestei abundenfe, trupullor nesuportand ingerarea

atator alimenre. Nu eonteaza! Murisera ell buna plina!

La rniezul noptH, satul, i-am urat noapte buna lui

Peter, baiatlll eu dinfi frumo~i, apoi am pornit in duta-

rea clinelui. .. Dupa minunea care se imamplase. ve-

deam in eI ingerul care 0 anuntase, mesagerul vqtii

bune. Prezenta lui imi permisese sa rezist in zilele care

au precedat e1iberarea. in buzunar Ii pastrasem un rest

dintr-o conserva. Jubilam deja dnd rna gandeam cum

ova devora.

Dar nu I-am vazut. Degeaba fredonam ~i vorbeamsingur ea sa imi auda vocea, nu a aparm.

M.a cuprins 0uistete adanci. Am izbllcnit in plans.

Era absurd, da, sa vars lacrimi imr-o asemenea scara in

care tocmai imi recuperasem via{a, libertatea ... Totu~i

mie, impietrit de la disparifia alor mei, mi se Dcuse

mila de un dine vagabond care imi ie~isein eale de 0

saptamana.

A doua zi am Deut pane din grupul care a paclsit

lagarul.

95



Am mers ore in ~ir prin clmpia alba. Nimic nu se

schimbase. Reluam maq:urile foqare pe care Ie indurasern

deja... Unii se prabu~eau ca inainte. ~i, Wt ca inainte,

nimeni nu se oprea sa-i impiedice sa crape in tarana.

Deodara, in stanga coloanei s-a auzit un latrat.

Cainele se apropia alergind.

Am ingenunchiat ~iam intios bra{e1e:rni s-a aruncat

la piept ~i a inceput sa rna linga pe fata. Limba lui rna

ingre{o~a putin, era aspci, dar m-am lisat rnanjit de

bale. Acest cline care rna imbra{i~a era logodnica mea

care nu rna :qrepta, familia pe care nu 0mai aveam, sin-

gura ninta care rna cautase.

Prizonierii ne depa~eau continuandu-~i drumul prin

zapada. Ginele ~icu mine cideam ~i{ipamin continuare,

arne{i{ide bucurie, ferici{ide regisire.

Nu ill-am ridicat declt atunci clnd capatul convoiului

a disparur din campul meu vizual.

- Fir-ar, cline, trebuie sa-i ajungem din urma, altfd

suntem pierduti.

A in{des ~i,cu Iimba de-un cot, a alergat alaturi de

mine ca sa ajungem din urma convoiul. De unde aveam

aceasta puterd

Seara aceea am petrecut-o unul langa cdalalt. Apoi

niei un eveniment nu ne-a mai separat vreodata, niei 0

femeie nu ne-a despar{it - pe mama ta am cunoscut-o

dupa moartea lui.

Cand grupul nosteu a facut popas, eu, cu cainde meu

ghernuit langa mine, am suferit mai pu{in decat ceilalfi.

Mai muir, mangaindu-i cr~tetul cu blana moale, am

redescoperit eontactul, tandre{ea, insemnatatea unei pre-

zente. De cand nu mai atinsesem, eu buna ~tiinfa, un

trup cald?

96

o dipa mi s-a parot ci exilul meu se tennina.<;e:ori-

unde :q fi fosr,alaturi de dinde meu eram cemrullumii.

La miezul nopfii, pe dnd eeilalti din grup sforaiau ~i

luna se ivea dincolo de geamurile aburite, mi-am privit

amicul satul, care, eu urechile lipire de cap, abandooase

postura de santioeL'i, ~iI-am botezat:

- 0 sa te cherne Argos. Numele pe care il avea cai-

ode lui Utise.

A ridicar spraneende, fara sa fie sigur ci intelege.

- Argos... iti aduci aminte de Argos? Singura t3.p-

tura care I-a reeunoscut pe Ulise atunei cand s-a intors

in Ithaca, deghizat, dupa doua.zecide ani.

Argos a aprobat mai mult din complezenta declt din

eonvingere. in zilele urmatoare i-a faeut pl<lceresa rna

aucia rostinde-i numele apoi, asculrand de mine, sa-mi

arate c i. era numele lui.

Calatoria de intoarcere a fost lenra, imrerupta, im-

previzibila. Insolita cohorra a prizonierilor de la Ausch-

witz bajbaia intr-o Europa devastaci, Iipsira de alimente,

in ore emigraofii se adiugau popula{iilor indoliate, ne-

~riind cui trebuie sa se supuni. Noi, seheleticii, eram

plirnba{i de iei-eo1ode Crucea Ro~ie,in funqie de coo-

voaie, de posibilititile de cazare, incercand sa evitam

ultimde lupte. Ca sa revin la Namur, am traversat Ce-

hoslovacia, Romania, Bulgaria, ioainte sa rna imbarc, la

Istanbul, sa tranzitez prin Sicilia, sa debare la Marsilia ~i

sa 0 iau prin Franta, eu treoul, pana 1a Bruxelles. in

aceasta dil:'itorie,Argos ou s-a dezlipit de mine. Oamenii

care ne intalneau se mirau cat este de dresat, eu exceptia

eelor ore ridicau din umeri... Totu~i, nici nu-I imblan-

zisem, nid nu-l eonstcinsesem la nimic -Iumea ciinilor

mi-era prea srraina -, dar ne unea afeqiunea. Era de

97



ajuns sa rna g:indesc sa 0iau la stanga pemru ca Argos sa

o ia spre scinga. and privesc forografia pe care ne-a fa-

cut-o un soldat american in lagar constat ca, in pofida

penuriei, a greura{ilor, a incertirudinii, a angoasei, tan-

demul nostru ne dadca putere. Niei unul dintre noi nu

spera altceva de la via{a decar sa fie in compania celuilalt.

Chiar ~i infometat, Argos ~tepra sa imi mestec bu-

cara de paine. Un om ar fi sirit ~i mi-ar f i . I03t-o; d insa

~tepta increz.ator, ~tiind ci iivoi da ~i lui. Cu lOate aces-

tea, nu a~fi

dat nimanui din bucata mea de paine! Stimalui rna facea bun. Dad oarnenii au naivitatea sa CIcada

in Dumnezeu, clinii au naivitarea sa creada in am. Sub

privirea lui Argos aveam, poate, sa rna umanizez.

In decursul acestei odisei. nu m-am gandit deloc la

parintii mei. in timp ce, in jurul meu, alti deportati vi-

sau sa-i regiseasci pe cei apropiali, crmnd ci dad ei

sdpasera, atunei ~i mamei ~i taralui lor Ii se intamplase

acel~i lucru, eu renunlasem la aceasra aspiralie 6indci

o cerritudine surda, instinctiva imi ~optea ci niei unul

dintre ai mei nu mai traia.

Ajuns la Namur, am orcat pana la .ap.artamentul nos-

reu ~i .am sunar la u~a. Revazand paliceul ceruit ~i mi-

rosurile familiare, am ezitat timp de trei secunde in fala

u~ii cu vopsea cojita, inima fmi hatea g.ata sa imi sparga

pieptul: mi-am inchipuit ci s-ar putea sa se ind.mple 0

minune. Zgomorul cunoscut al dantei m-a emolionat

teribi!.

o femeie in fumu a scos capul pe u~:i.

- Ce doriti?

-Ell ...

- Da?

98

M-am ilit sa vad cele doua camere din spatele necu-

noscutei. PUline lucrmi se schimbasera - erau la fel ~i

taperul, ~i perdeaua. ~i mobilele -, daar cei ce locuiau

nu: un SO{ in tricou alb a~ezat Cll 0 stida in fala, doi

copil~i care rarau pe parchet 0curie de carton.

Fire~te, apartamentul fusese inchiriat altcuiva ... in

acel moment am intdes ci nu mai aveam nimic ~i ca

eram singur pe lume.

_ A . .. scuzali.ma, am grqit etaju!.

Nu am indrhnit sa iispun cllocuisem acolo ... Fad

indoiala, rna temeam ca nu cumva sa vina iar cd de 1a

Gestapo.

S-a stram bat, neincrezatoare. Am pomit pe scari, in

varful pieioarelor, ca sa imi demonstrez gre~eala.

Atund harpia care ii luas<' locul mamei a bombanit

in timp ce inchidea u~a:

_ Asta nu e prea imreg la minte.

Am sunar la vedna de dedesubt. Cand a deschis, s-a

schimbat la fata de emolie, dar nu a avut curajul sa se

increada in imuilia ei.

T 'T "- u.... uqu.

_ Da, doamna Pasquier, eu suot, Samuel Heymann.

~i-a deschis bra{de ~i m-am aruncat la piepru! ei. Am plans. in timpul acestd imbr.ati~ari 0necunoscuca mi~a

devenit mama, taCa, bunici, sora, cei care imi lipseall }i

care, dad ar Ii.trait, ar Ii.fost feridti sa aAe ci rna imor-

sesem.

in saptimanile care au urmat, aceasta femeie cum-

secade ~i buna a dedanpt 0mipre de solidarirate in

jueul meu. Mi-a tacur rost de 0clmacula la ultimlll etaj,

m-a inscris la liceu, a avut grip ..sa am ce sa mananc ~ieu

ce sa rna imbrac. Apoi - minunara surpriza - m~a dus la

99



:;-/(,v'

pranz 13 parintde Andre, binefacitorul mell, care ffi-3

strans in bra{e. mai sa rna suface.

Parintele Andre ~idoamna Pasquier au devenit tuto-

rii rod improviu\i. Argos ramanea singurul nostru su-

bien de dezacord. Li se pacea aheram sa hran~ti un

animal clnd abia aveai ell ce sa hrinqri un om, Lisam

capul in piept ~jIe rispundeam ci nu comeaza, ci voi

da jumatate din partca mea lui Argos, mereu, aricit de

mid aT f i ~ichiar dad dupa aceea voi mud de foame.

Doamna Pasquier se inro~ea clod auzea ~a ceva; pen-

teu aceasta ferode generoasa exista 0oecline: oamenii

erall inaintea ciinilor. Eu nu mai voiam sa aud de nid 0

diferen{a. intre fiintele vii; suferisem prea mult din ca-

U 7 ..a ierarhiei: suborn in lara supraoamenilor, iivizusem

murind pe cd asemenea mid Poate ci ~iell consim-

lisem la moartea lor! Ap di sa nu mai aud despre vreo

rasa inferioacl sau superioaci! Niciodatii! Doamna Pas-

quier. de~i sim{ea amaraciunea din cuvintde rode. i~i

repeta principiile dar. in practica. de tnmta ce ne vedea

impreuna. pricepand ci Argos insemna pentru mine mai

mult dedt un animal. nu mai insista.

Din momentul in care: am avut un trai normal, am

inceput sa am ~i ganduri normale: eram insetat de razbunare. rna intrebam cine ne denun~e pc noi. cei zece

copii evrei ascun~i de parintele Andre. In paralel eu Stu-

diile, am ineepur ~i0ancheta..

Ma gandeam. imi revedeam amintirile cu un ochi

inchiz.itorial. analizand rerrospectiv gandurile ~iatitudinile

unora. rna informam ce se int:implase cu ei. Miranda.

nu am aici timpul necesar sa i{i expun pistele mele. pis-

tde false. pe scurt acest ghem de ra{ionamente care m-a

determinat sa il banuiese pe acest baiat mai degraba de-

100

cit pe altul. rna Iimitez la concluzie: un anumit Maxime

de Sire a anuntat Gestapo-ul unde ne ascundeam.

La liceu. Maxime de Sire avea ace~i varsta cu mine,

cincisprezecc ani. parinti bogali. 0 parere foarte buna

despre sine ~iun acut simi al sfidarii. Dumnez.eu ~tie de

cc.la inceputul ~colii. in septembrie 1943. hotad.se ci ii

eram rival. ci. anul ~colar insemna 0competitie intre

mine ~id, idee cu at:it mai bizara cu cit. inzestrat cu

mai muki suficienp. dedt intdigenta. se abonase la note

mediocre. La wate materiile. ~tiinte exacte, literatuci.

latina. greaci. indusiv sport. avea grija sa imi ~opteasci:•.Ai sa veri Heymann. am sa te infund". Ma multumeam

sa ridic indiferent din umeri. ceea ce il eneeva ~i mai

tare. Intr-o zi. nu ~tiu cum. a banuit ci sunt evreu. Din

acea dipa [Oml s-a sehimbat: emulatia a devenit ura.

Chiar daci rezultarde mele la invatatura Ie depijieau pe

ale sale. pentru eI eram intruchiparea imposturii, pro-

dusul scandalos al unei ascenden{e blestemate care nu

avea alt rol pe pamam dedt sa murdareasca, sa panga-

reasci. sa perverteasci. sa distruga. Antisemitismul care

plutea in mediul sau ii oferea eheia unei explicatii: nUt

nu imi era inferior ca nivd de pregatire, eu eram mons-

trul rezidual provenit dimr-un neam demn de ura. De

mai multe ori. la oede de catehism. lua cuvantol in fatatuturor ca sa i~i declare oroarea fata de "rasa evreiascl".

Degeaba ii cispundea parintde Andre punet cu punet,

indignandu-se in numde lui Isus. Maxime de Sire, cu

cirarea sa pc mijloc impecabil pieptanata. eu cizmde lui

noi de pide. se ~eza in banca. plin de d. Ie racea eu

ochiul camarazilor siii ~i ii replica parintelui Andre cl iI

respecra. darci. respecta ~ialti intelea:uali precum Charles

Maurras. pe cei din Aetion Franryaise, Leon Degrelle sau

pe extraordinarul marqal Petain. conducirorui Franlei.

101



Cred ci din cauza comportamcntului sau parintele

Andre s-a vazut sHit sa simuleze plecarea noastra. Clnd,

dupa razboi, I-am intrebat dad ap. au stat lucrurile,

prootul a refuzat sa imi r:ispunda. Totu~i imi aduc

aminte foarte bine d intr-o diminea{a, 11zarisem de la

fereasrra podului pe Maxime de Sire in mijloclil ce{ii

care acoperea peluza, cercetand cu 0 privire ostila, cu

capul ridicat, cu bra{e!e ineruei~are pe piepr ~i eu pi-

cioarele bine infipre hl pamant ulrimul eraj. Ma vazuse?

Eram in penumbra, nu pot fi sigut. tn zilele urmatoa-

re - mi-a rrebuir ceva rimp ca sa regasesc aminrirea

aceasta -, unul dintre noi a pretins ci a auzit zgomote

dincolo de pererele indararul ciruia se aHaascunzaroarea

noastra. De fiecare data crause d era parintele Andre

care ne vizira in mod excep{iona1. Cu siguran{a d

Maxime de Sire verificase prezen{a noasrra inainte de a

merge sa spuna torul autoritatilor. Ai sa-mi spui, Mi-

randa, ci nu e desrul ca sa acuzi un om. Pentru mine

era de ajuns. Eram convins. De a1tfel,sunt inci ~i mai

convins asrazi, ai sa vezi in corand de ceo

Inreresandu-ma de soarta lui Maxime de Sire, am

aflat d tocmai i~iinrrerupsese srudiile ca sa se ocupe de

domeniul parin{ilor sai, care euprindea mai mulre ferme,

grajduri de cai ~iiazuri cu pisrcivi.

imr-o dimineata rna indreptam spre acest loc din

Hainaut. Dupa kilometrii parcUlli prin Europa la imoar-

cerea de la Auschwitz, sedentarismul meu il apisa pe

Argos, care acurn savura plicerea plimbatii. Amestecind,

dupa cum era ii obiceiul, placerea ~i daroria, i~i inde-

plinea cu voio~ie rolul de inso{itor. Din cand in dod,

rna foloseam de toiagul meu de men ~i il aruncam car

mai deparre ell putinta primre ierburi; de fiecare data

102

victorios, mi-l aducea ca pe un trofell, ell acee~i ener-

gic, cu acee~i mandrie.

intimplarea a facut ca, ajungind in prcajma castellilui

familiei de Sire, pe clnd mergeam pc langa lin cclng de

arini, sa zaresc in dreapra, nll depane, un cal care se

indepana in trap rapid, dlirit de 0silueta cunoscuta:

Maxime de Sire se indrepra spre padure.

Am gclbit pasul ~iam luat-o pc urmde sale. ~tiam ci

nu-1voi ajunge din urma, dar sim{eamnevoiasa-Iurmaresc.

Ajuns in mijlocul poreeilor care rraversau padutea,

am ezitat. L-am intrebar pe Argos unde se aHacilare{ul.Entuziast, a mirosir aerul ~i a ridicar laba spre sud. Am

continuat sa inainram.

Dupa 0 ora, inca mai mergeam ... Am erezut ca

mi.am pierdut prada. Atunci am zatit palcul de eopaci

rarindu.se ~idand la iveala 0inrindere de lumina verde

desehis; am i~it spre un iaz presarat eu matasea-bro~-

teL Calul de Ardennes fusese priponit de un rei~i,130

sura de metri mai ineolo, am wit 0forma ghemuita:

Maxime de Sire culegea ciupcrci printre pierrde amperite

cu mu~chi.M.am indreprat carre d, ell bastanul de calaror in

mana.

Nu m-a vazut apropiindu-ma. Cl.nd dlclnd pe unvreasc m-am dar de gal, a facut ochii mari de spaiml.

Ml recunoseuse!

Grlbindu-ma spre d. nu i-am ascuns mania care rna

stapanea.

A cascar gura ~i a seos un tipat plangare{.

Am iu{ir pasul. Nu ~tiam ce urma sa fae, simteam 0

neeesitate obscura, mai puternici decat mine, aseunsa

inclariirul fiecirei mipri dictate de mu¥hi. Voiam sa-I

103



lovesc?Nu credoDorram .saii aeat erirna pe care0raeuse

rara sa rna gindesc la forma pe care aceasta0va avea.

and m-a vizut la trei merri de eI,s-a ridicat ~ia Iwt-Q

la fuga, panicat. Am in\des cl interpreta ivirea mea drept

o agresiune ~icl bastonul de ciJator i se parea0arma.

Reaqia lui rn-a dezgustat profund. Ce nenorocit!

Continua sa aiba aeelea~iganduri meschine! Am vrut sa

il contrazic:

- ~teapta ... a~teapta odata ...

Alerga cu grohaituri de godac.

Era prea multo

Am inceput sa alerg dupa eI.

Cu brafele ridicate, srangaci, cu mi~ri dewrdonate,

alerga ~ovaitor g:ifaind "nu, nu".

tn ciuda oboselii. a anului petrecut in lagar. alergam

mai repede decat eI, mai ales cl eram ~imai suplu.

S-a impiedicat de 0cldadna ~i a clzut. In loc sa se

ridice. a seos un guifat de pore injunghiat.

_ Taci, imbedlule, i-am spus cu 0voce ~uieratoare.

Drept rispuns, a ineeput sa horclie. cu spume la

gura. cu oehii dafi peste cap. moale, I~, obosit. abject ~i

deja vietima sacrificata.

Am vrut sa-Ilovesc. De vreme ce era convins cl asta

este dorinp mea, de ce sa nu 0fac? Inspirand. am eli-

berat violenfa care statea ascunsa in mine, gata sa atace:

da, am sa-I omor in bataie, am sa-mi fac dreptate, am sa

ne fac dreptate. tuturor, am sa-lias zacand intr-o balti

de sange. Rhbunare! Va plati pennu crima lui. imi voi

rizbuna parinfii, bunidi, sora, voi rizbuna pse milioanC'

de evrei prin cretinul acesta care balmajqte nu ~tiu ceo

Am ridicat bastonul in .aer,gata sa lovesc...

Atund a imervenit Argos: s-a repait la Maxime de

Sire. s-a ~t pe pieptullui ~ia latrat.

104

Maxime de Sire a urlat. eonvins cl va fi sf:4iat de

Argos. Dar acesta a inceput sa-i tinga fap. apoi a sarit in

laturi, a latrat, s-a pus sa alerge in jurullui. feridt, ara-

tandu-i cl este gata sa se joace.

L-am privit pe Argos uimit. Ce. Argos al meu, care

rna simte ath de bine, nu mi-a ghicit exasperarea? Nu a

prieeput ci a sa rna substitui drepd\ii ~i am sa disuug

gunoiul acesta?

Nu, dinde insista, cu capul spre sol ~i fundul ridi-

cat. Voia sa i t eonvinga pe Maxime sa ia pane la un joe

de neuitat. Utra de nerahdare. ~i asta vrea sa spuna:.Haide, ai zacut destul, e vremea sa ne disuarn putin!!"

Maxime privea animalul. infelegind ci nu trebuie sa

se mai teama de d, ~is-a uiut pe furi~ la mine, ~tept3.nd.

Argos, ~mecher. mi-a aruncat 0ocheada care insemna:

O l E greu de cap. amicul tau!"

Bruse, am intdes. Mania a pierit. I-am zambit lui

Argos ~i am aruncat bastonul departe, foane departe.

Coneentrat, Argos a zbughit-o ca sa-I poad prinde ina-

inte sa atinga pamantul. Angoasat. Maxime rna privea,

palid, eu buzele trc:murand.

Mi-am incrucif3t bra~ele pe piept,

Ridici.te. ainde arc:dreptate.

- Cespui?- Cainele are dreptate. N u ~tic:ci qti un ticiJos,

nu ~tiecl ne-ai denuntat pe mine ~i pe prietC'nijmei, in

dmpul razboiului, dar considera cl e~tiom.

Argos a adus bastonulla picioarele mde. Cum nu rc:-

aqionam, prea ocupat sa-IprivescdisprC'fUitor pe Maxime,

mi.a zgariat tibia eu laba, nerabdator.

- Bine! Du-tC'~icaura.,Argos!

~i. ca sa fie mai palpitant, am aruncat bastonul de

ci.lator in mijlocul maracini~ului.

105



Ciinde de rasa care ignora conceptul de rasa tocmai

iI salvase pe Maxime de Sire. <l!iacum rna salvase ~i ~

mine, un an mai inainte. tmi era imposibil sa.i c:xplic

acest lucru lui Maxime de Sire fiindci ar h trebuit sa-i

rdatcz existenp. mea intima unui turnatOr. Mandru.

Argos mi-a adus bastonul de care cimasesera agapti

citiva tepi. I-am aratat ci ne intoarcem. A consim~it

imediat ~i~i-a potrivit pasul dupa al mell. pistrand bas-

tonul in guci. asemenea unui majordom care duce urn-

brda stapanului sau in caz cl acesta are nevoie de ea.

Murdar. botit. Maxime de Sire ne.a urrnat de la 0

distanp. prudenta. M-a strigat ca sa imi mul{umeasci.

c:xprimandu-se cu 0umilinta onctuoasa. la fd de exa-

gerata ~ cit fusese araganta lui:

- Nu am nid 0seuu, Samud. M-am componat ca

un ticilos. ~tiu. Eram cenati. Tot vazandu-i pe nazi~ti.

am gandit ca ei. Mi-e Cllfinede grqeala mea. Iti jur.

t J ascultam far:isa-I cred, rcgretul sau mi se parea din

cale-afurade bine alcltuit ca sa fie dnstit. Tot~i. in sinea

mea. eram fericit:desroperisem vinovatul. il oonfiuntasern

ell actul sau, Argos rna salvase~ntru a dOllaoar;).. Faci d

m.;q h comportat ca un barbar. Dupa dnd ani de cizhoi.

rna ajutase sa.rna ridi" aclt:indu-mi grandoarea: un erou

<:steun om careincearci sa fieom toata viata sa, clnd impotriva eelorlalti, clnd impotriva lui ins~i.

Fara acest cline mi.ar fi fost cu neputinta sa raman

in viata. Asernenea altor supravietuitori, m-~ fi lasat

prada deznadejdii. mi-<l!ifi repetat: .La ce bun?», a~ h

mut prada unei depresii ~i<l!ih prohtat de prima boaU.

care mi-ar h perrnis sa dispar.

Argos a fost salvatorul meu. Paznicul meu. Ghidul

meu. Respectul fata de oameni I-am invapt de la Argos.

~i cultul feridrii. ~i dragostea pentru prezent.

106

Nu poti sa fad publice lucrurile acestea: cine ar de-

clara c i a invatat .safie intelept de la un cline ar h sooo-

tit nebun. Tot~i mie~ mi s-a intamplat. De la moanea

lui Argos. alti Argos au urmat, to{i asemanatori ei ~itoti

diferiti. Tatdeauna am avut mai multa nevoie de ei de-

cit au avut ei de mine.

Ultimul meu Argos a fost ucis acurn dnd rile.

Cinci zile - arat mi-a trebuit ca sa redactcz aceasta

confesiune.

Am spus "ultimul rneu Argos» pentru ci nu mai am

nid timp. nid chef sa merg sa caut un ci{e1u~in Ar-dennes. In primul rand hindci sunt atit de batran incl.t

~ muri inaintea lui. in al doilea rand. pentru ci ultimul

meu Argos imi amintea de eel dinw in mod surprinz:itor,

I-am iubit cu multa ardoare ~i nu supon gandul ci un

nenorocit de ~ofer proSt I-a uds. Daci timin in viata,

voi uri din nou oamenii. Or nu asta imi doresc: toata

viala mea, ciinii pe care i-am avut m-au invapt contrariul.

In incheiere am .saiti mai povestesc numai 0amin-

tire. Acurn zece ani, la un tirg de anticari, m-am intil-

nit din int:implare cu Peter. Miatul cu dinli frumo~i pe

care I.am cunoscut in lagar; devenise un patriarh ell dinli

albi. Ne-arn retras intr-o cafenea ca sa discutam. Profe-

sor de chimie, ell0familie numeroasa, in ziua aceea nu.~i putea reveni din furie pentru ci unul dintre nepotii lui

dorea sa dc:vina rabin.

- Rabin! iti inchipui? Rabin! Mai putem crede in

Dumnezc:u dupa ce am suferit? Tu crezi in Dumnezeu?

- Nu ~tiu. _ Eu nu mai cred ~inid nu voi crede vreodata.

- Trebuie sa spun ci la inceputul captivita{ii m-am

rugat. Bunaoaci clnd coboram din tren, dar ~i in clipa

in care SS.i~tii facc:ausdeqia.

107



- A. da? $ i efeU ci ceilalli, oorbalii ~ifemeile care

au murit gazati. nu se rugau?

- Ai dreprare, am ~op[i[,

- Acund? Dad Dumnezeu exiscl.. unde era in (imp

ce Doi agonizam la Auschwitz?

Mangaind capul lui Argos de sub masa, nu am in-

draznit sa ii rispund ci Dumnezeu se inrorsese la mine

prio privirea unui cline."

Am raffias muld. vreme luogit pe spate, ell foile coo-

fesiunii lui Samuel pe piepe, meditand la ceea ce tocmai

rna inv3.lase.

Afata norii fugeau u~ori, repezit ca ni~te bile de bow-

ling pe pisra albastra a ceruJui. Din copaci cideau ulti-

mde ffuoze, zburatiicind printre ramurile netede. Ca

inrotdeauna in aceasra regiune. soarele stralucea ell0

lumina calda chiar inainte sa apuna. Dupa oede posace,

gri, imunecoase, ziua gisea 0modalitate de a se face

regretata..

Mi-am dar seama ci imi petrecusem riua g:indindu-ma

la Samuel. Era vremea sa merg sa-i dau foile fiicei sale.

Am mancar lacom un sandvi~, iar apoi am fosr sa vad

ce fae clinii meL De~i Iipsisem mai mulce saptamani,d~i de la inroarcere sracusem eu ei daar citeva minute.

mi-au prim it mangiierile, s-au emuziasmar de jocuri cu

sincericate. eu pasiune. ararandu~mi in fieca.ce dipa cl

eu sum stapanul, chiar dacl Edwin, paznicul casei, sta-

tea mai muir eu ei. Uluit de absenp. resenrimemdor

lor, eu, care Ii numeam "cei mai risf.ip{i ciini din lume",

m-am indait ci meritam macar 0zecime din zelullor ~i

ii mangiiam ca sa ii consolez peorru ci rna iubese.

Am traversat or~lul ca sa 0imalnese pe Miranda.

108

Prada tristetii, ro~cata inalra bamuia prin gradina ta-

d.lui ei, admirand eu cira grija reconstruise acesta ~o-

pronul, taiase ~i aranjase lemnde pentru incilzir sub

polatra.

and m~a uric, mi-a iqit in inrampinare banuind ci

ceva imponant se petrecuse.

A deseuiac poarta de fier nelini~tita. I-am luat maini-

Ie inn-ale mde ~i incet, aproape solemn, i-am dat scci-

soarea. A tresacit observand scrisul tatalui ei.

-Cum...

- A vrut sa iti expliee seeretullui inainre sa moara.

Dar fiindci nu avea incredere in d, mi s-a adresat mie.

Credea cl trebuia sa ii reseciu tcxtul. Gre~ea ...

- Ce ...

- Am sa ti-o citese eu glas tare. ~a rna voi supune

dorintei sale.

Ne~am ~ezat in fata ~emineului, am ciscolit jaratecul

ca sa ata{ foclll, am turnat whisky in doua pahare ~i am

ineeput sa citesc.

Textul m-a emo{ionat ~i mai mult la a dOlla leetura.

Poate fiindcl acordam mai putina atentie evenimenrelor

~i rna eoncentrarn pe formularea pe care Samuel ~riuse

sa 0 invenreze. Sau poace pentru ci observam cir de bulversata era Miranda? Pe ohrajii palizi se prdingeau

in Iini~te laerimi.

La s~llitul lecturii, am mai turnat whisky. Tacerea

era animata de fo~netul gindurilor lui Samuel. Apoi,

din priviri, am hotarat sa urclm in camera Mirandei. Era

evident: dupa aeeasta poveste despre moane ~iren~tere,

in care se amestecau cea mai profunda disperare cu in-

{depciunea ~i bueuria, trehuia sa facem dragoste. Am

petrecut noaptea impreuna, juci~i, respectuo~i, altemind

109



voluptatea ~ire{inerea. rasul nehun eu mirarea. clnd

asemenea unor animale. cind raflna{i. mereu eomplici.

a fost una dintre ede mai stranii dar ~iede mai somp~

woase nop{i din cate mi-a fost dat sa traiese.

A doua zi, am descins la cafeneaua Pceereileinfometa{i.

Era 0vreme ~ de frumoasa incat panonul pusese pe

u~a0tahli{a de ardezie pe eare seria: .,in eunea interioa~

ra sunt mese la umbra". Ne-am remeut pmerile rapid

pentm cl nu avearn la dispozi{ie decit 0ora ca sa ne

imbraclm ~isa mergem la inmormantarea lui Samuel.

Contele de Sire nu se zgarcise la fast. Un dric aeo-

perit de eoroane. impodobie eu trandafiri albi a ajuns in

mijloeul pie{ei, tras de patm cai nervo~i, eu harn'4a-

mente de aur ~i pana~ de pene de strul'

in bisericl era aee~i profunzime de flori. in naos

era un cor de copii, iar marginile aeestuia erau acupate

de 0orchestra.

in dmpul eeremoniei religioase, nei aetori de la Tea-

trul National au recitat poeme.

De fiecare data, Maxime de Sire, nervos, arunca 0

privire furi~a spre Miranda pemru a verifica dacl de-

rularea eeremoniei ii placea. _ Privqte-I, mi-a ~op(it ea la ureche. Ii este in eon~

tinuare ru~ine. _ Cu ath mai bine. Ana dovede~te cl nu este un

monseru. Ca ineearca "sa fie am", cum spunea Samuel.

_ Taea I-a iertat, dar eI nu ~i-a ienat-o.

_ Nu ~i-o va ierta niciodata. Numai moqii au

puterea sa ierte.

110

Triunghi amOTor



N u-I observase.

In primul rand fiindea nu atragea atenlia prin nj.mic... Apaqinea grupului numeros al eclor cue acata0

fala ~tearsain locul unui chip. care nu au un tcup, ci 0

forma vaga ce Ie umila hainele, indivizi pc care ii uifi

chiar dad ifi tree de zece ori pe dinainte, intrand ~i ie-

~ind lara ca nimeni sa ii remarce, mai pUfin notabili

decit 0u~.

~adar nu-I observase.

Trebuie spus ci nu se mai uita dupa barbafi... Nu mai

avea dispozilia... Daea iqea in lume. 0f3.ceaca sa eaute

bani. Avea nevoie de bani. ~iinea repede! Cum va putea sa

aibi. grija de doi copii, sa Ie oren: un acoper~, sa-i hr:i.

neascl? Familia ii daduse de infeles ci nu ii va mai ajuta

decit pana la var:i. lar de la Olmnara-sa, 0zgircira care

tciia 01fundul pe 0avere, nu mai naclajduianimic.

Oa, ii luase ceva timp ca s3.-1observe.

L-ar fi remarcat totu~i dacl nu s-ar fi bagat in vorba?

Dad no ar fi dat din coate prin salonul inlesat de lume?

~t langa ea, rez.emat de perete intre ~mineu ~i

un buchet de Aod monumental, 0forpse sa-l remafce ~i

sa lege 0conversarie. Sa zicem d. mai degraba punase

singuf aceasra discufie fiindci ea, rara sa ii raspunda. il

113



caura din priviri pe cd care ar purea sa ii fie de folos in

aeeasta serata nenorocira. Adid pe dneva care sa-i ofere

a slujba. Trebuia sa se deseurce ~i gata ... Barba{ii erau

un capitol ineheiar pemru eal Se oferise eu asupra de

masura unuia singur. Vnul singur. in fine, aproape ...

So{ul ei. lar e1tocmai se prapadise. Ce idee prosreasd!

La treized ~iceva de ani s-a ales praful... Nu-i 0varsra

porrivira pentru moarte. Cll arar mai mult eu cat se bu-

curase intotdeauna de 0sanarare mai buna decar a ei. tn

dmp ee ea era sHirasa i~ialine durerile la Baden. unde

mergea eu regularitate la uatament, d nu ineetase adipa sa se agite, sa luereze. sa alerge. S-ar mai fi maritat

cu d oare. eu naua ani mai inaime, dad ar fi b3.nuit d

o va lisa singura. tara un ban. impovarara de datorii ~i

eu doi orfani? Cu siguran{a c i . nu. Mama ei s.ar fi opus.

Curajoasa ei mama. Numai d la douazed de ani habar

nu ai. De altfd, nu ai habar nid la treizeci sau la pi-

zed ... Viirorul. .. nu.1 banuim, de vreme ce i t eonsrruim.

Fiinp aeeea eominua sa ward langa ea. Cu atoltmai

bine. Astfd nu parea abandonara. tn aeeasra socierare

stcalueitoare nimic nu era mai umilitor decir sa I~i

impresia d e~risingura: dad nu erai, deveneai imediat.

Viena se poarta cu multa eruzime fa{ade cei care nu ii

respecta jocul.Ce spunea? Nu eomeaza. Nu era nid rcce. dar nid

agresiv. Cildied.

la re uira! Dad I-ar agata pe acd eorb eminem, aeo-

10. cd cu nas eoroiat ~i eostum de matase neagri? Se

spunea d organizeaza coneerte ~iehiar ii plate~re bine

pe insrrumenri~ti. Da. trebuia sa intre in yorba el. Prea

d.rziu. A ~ters.o...

Amnd vecinul ei de plieriseala i.a rostit numde.

- Ce? Ma cunoa~te{i?s.a mirat ea.

114

S-a indinat ~i i-a adresat eondolean{e.

- Ne-am mai imalnit? a spus ea.

- Sora dumneavoasrra, a minunata artisra pe care

am avut prilejul sa 0ascult la Regensburg, mi.a explicar

adineauri tragedia prin care trcce{i. Condolean{ele mde.

"Ce rampita sum! Caut 0 prada in capatul saJii, clnd

colo vanatul este langa mine. Hai sa vedem! Cine este?

~i de ee are aeest accem u~or diferit?"

Avanrandu-se in eonversa{ie ell entuziasm. a aflar d

sosise de la Copenhaga, c:i era diplomat ~i ci ii placea

mult Viena.- Va place mllzica?

- Patim~ de mult.

Nu I.a craut. 1 1 judecase ~iera sigura: acesr barbar

nu era in stare sa se pasioneze de eeva. tneerca sa 05e-

dud ~adar ...

Amuzara. a horarat sa pluseze.

- Cam. a ~opri[, NII~a bine ca sora mea, dar des-

tul de bine. Vnii spun d ~ fi mai emo{ionanra.

- A. da?

- Am luat leqii de la aeei~i profesori. Cei mai

buni.

~i.a mu~ear buzele de admira{ie. II seducea. Se gan.

dea deja la cit ar purea sa ~rige.- A{ivrea sa yin sa clm pentru Danemarca?

I.a luar mana intr-a lui.

- Pemru Danemarca, nu sum sigur. Dar pentru

mine, eu siguran{3..

*

Era eu putin{a sa mai plad?

Se eonrempla in oglinda incercand sa nu inranie

prea muir asupra defeetdor sale. Dad trecea cu vederea

115



coliicelul de grasime de pe burta - amintirea edor doua

n~teri -, daea nu se temea de ~oldurile largi sub un

bust ingust, dacl numea "doua lacuri negre" ochii ca-

prui u~or hulhueari, daca se f.icea d nu vede ridurile

fine de pe pleoape, putea sa mai plad.

Mulri "dad", nu-i ~a?

Tom~i d, care nu era cu nimic diferit de al{ii, dim-

potriva, se extazia in fap ei.

S-a mai privit inca 0 data in oglinda. Fiindci el

vedea 0frumuse{e, ineerca sa se pereeapa cu privirea lui.

Ce norae! 0 vaduva tanara este deja 0femeie ha-ttina, mai mult, 0vaduva distrusa, eu doi copii de poale,

cine vrea ap ceva? Nimeni! Or in aeea dupa-amiaza el

avea sa 0ceara de sOfie.Era sigura.

Oare avea sa scape de sarade? Va parisi aceastii ca-

mera-anticamera-salon-hucitiirie inchiriara pe mai nimic,

dar tot prea scump, ~i-~iva gisi ceva mai de doamne-ajuta.

A hamt cineva la u~a. EI? N u putuse sa <litepte...

Venise sa 0ia eu tmura! Din fericire astiizi haie{ii luau

pranzulla hunica lor ...

A desehis, iar creditorul a avut timp sa i~istrecoare

piciorul intre perete ~iu~a. A tcas de clan{a.

- Gre~i{i,domnu)e!

- V-am reeunoseut ~i nu fae nici 0gre~eala. De-geaba va mutati tot timpu!. Sunt pe urmde dumnea-

voastra. Plati{i-mi.

_ Hiir{ui{i0femeie care ahia dad are ee Ie pune pe

masa copiilor!

- irni datora{i hani.

- Sotul meu va datora, nu eu.

- Ati aeceptat suecesiunea.

- N-am acceptat niciodata sa-rni infometez copiii

ca sa-i ingra~ pe irnbuiba{i.

116

- Bani! Nu varhe! Banii!

Creditorul se impingea in Wja, nemlhurat, sigur d

este mai putemic. Avea sa 0hiruie ... Apucand un cuier

de fonta care era la indemana, I-a trantit pe pantoful de

piele.

Barhatul a uclat de durere ~i,din reflex, ~i-aretras pi-

doru!. A trantit u~a~ia impins zavorul.

- Nu yeti scapa a~ade u~or! a strigat eu 0voce fu-

rioasa. Am sa rna intorc.

A suspinat u~uraci auzind ci prefeci sa revina decat

sa a~tepte; altminteri cum s-ar mai fi dus )a intalnire?Enervata d i s-a adus aminte de situa{ia precara in

care se aHa tocmai in momentu! in care visa la pers-

pective mai trandafirii, s-a instalat in fap oglinzii de la

misup de toaleta ~ia incepU! sa i~ipieptene parullung

~inegru, opera{iune care intotdeauna ii risipea cele mai

cruote nelini~ti.

oora mai taniu era la admiratorul d, in apartamentul

de celibatar al acesmia, din Singerstrasse, un cartier cum

nu se poate mai select. Era prirnita cu ceai ~ized de prii-

jituri.

Nu era bogat, dar nu-i lipseau banii. Nu era frumos,

dar nici respingator. Nu semana cu un diplomat raflnat,

ci mai curand cu un {aran imhracat in haine de dumi-nidi, dar 0sorbea din priviri.

- Am ceva sa va spun, a ~optit el.

A ro~it, incantata d el nu mai ezita. Pleclnd ochii,

{inandu-~irespiratia, impreunandu-~i mainile pe genun-

chiuI drept, s-a pregiitit sa primeasd cererea in clsatorie.

- Am fost tulburat in aceste ultime zile, a inceput

el pe un ton gray.

Era cit pe ce sa adauge ,,~i eu", dar s-a stapanit, ne-

dorind sa pangareasca aceasta dipa solemna.

117



- Oed . .. Cum sa incep .. . Ell ...

- Spune{i.

L-a incurajat prime-un umber. A dipir. emo{ionar

de vorbele pe care avea sa Ie rosteasca:

- ute . .. e ste . .. in legitura ell defunctul dumnea-

voastra sot.

- Pohim?

$-a crispat. £1 a insistat. cU.rinand din cap:

- N-am vorhit despre aceasca niciodata.

- Dumnezeule, dar c('-am mai avea de vorbic?

A regrcr3r imediat aceasta aflrmatie. Capcana! Dad

~i.ar denigra salul, at pafea 0femcic: ingrata, incapahili

de respect sau de afeqiune. Dad. in schimh, it pomenea

ell prea multii dragoste. didea impresia ci nu mai poate

iubi aIr bachar. Trebuia sa lase in urma trecurul pastran-

du-se in limitele e1egantei.

- M-am maritat ell e1clod eram foarte ranar.i. Era

nebun dupa mine, nosrim, generos, aparte. Vii intrehati

dad I-am iuhit?

- V a cog...

A jucar totul pe 0singura cane ~ia rostit cu hotaclre:

- Da, I-am iubit.

Chipul admiralOrului ei spa destins. Uf, trasese canea

norocoasa. A cominuat:

- L-am iubit. A fost primul ~iultimul meu barbat.

Singurul. Ynrr-un fel sau ahul, il voi iubi mereu.

Chipu! lui s-a sehimonosit. Ynnebunita, ~i-a dat sea.

rna ci it indeparteaza dad pozeaz.a in regina vittlltii,

Repede, sa-i redea curajul:

- II iubeam eu arat mai mult eu cit nu ii observam

defectde. Pe atunci mi se parea str3Jucitor, talentat,

avand un viitor stciJucit inainte. Era compozitor, ~titi ...

118

EI a of tat, d:indu.i dreptate. Ea a zambito

_ Da, aveti dreptate sa rna ironizati: mllzica nu este

o meserie serioasa, nu este 0meserie ell care ajungi de-

parte. Soeietatea noastra nu prea ii respewl pe arti~ti.

Mai ales pe arti~tii care nu prea izbutese sa se impuna.

- Este 0gre~eala a societatii, a precizat d.

Spa oprit 0secunda .••Sa nu uitam ci adora muzica."

~i-a coroctat discursul:

- Pe scurr, ~i-a pierdut timpul alergind dupa co-

menzi, dind leqii ca sa poata plati chiria. La inceput,

am indurat dezordinea aceasta care era viata noastra6indc:i 0credeam provizorie. Dar dupa ci{iva ani...

Aici at fi vrut sa racneasca: ••Dupa citiva ani, am in-

~des d e un ratat, ci viap noasmi se duee de capa ~ici

luerurile nu se vor aranja niciodata". To(U~i, din respect

fata de gusturile interlocutorului sau, s-a stapanit:

_ ... am in{eles ci era prea mandru ca sa faci 0ca.

riera frumoasa. Facl ealcule. Fara compromisuri. in

ceca ce privqte muzica, se considera superior. Superior

oricui. ~i 0spunea! Ca pc a evidenla. Desigur, asta ii

indcparra pe cei care dorcau sa it ajute.

Spa ridicat ~i s-a plimbat in jurul mesei, Iini~tit.

"Asta e! a gandit. Buboiul s.a span. Se calmeaza. Va

putea, in sfar~it, sa i ¥ fad declaralia."

- Ell •.•

.,Cat de timid este!"

-Ell...

- Va este frica de mine?

A ciiitinat din cap in semn ci nu.

- Va ascult, i-a ~optit la uteche.

- Mi-a pl:icut foane mult bucata muzicala pe care

ali cimat--o alaltaieri.

119



lar muzid? ~i-a ascuns exasperarea ~i i-a r:ispuns pe

ronw cd mai amabil:

- Era compusa de el.

A ro~it de entuziasm.

- Eram sigur! I-am recunoscU( scilu!'

••Stilul? Care stH?Nu avea nid un scil,ii imita pe cei

pe care ii intilnea. Mai degraba 0sugativa in loe de

stH", a bomhanit in sinea d.

Conversa{ia, care nll mergea pe faga~ul 3iteptat,

incepea sa 0apese.Avea a1tcevain cap dedt insllratoarea,

~inu avea s-o ceara de sotie nid astazi, nici maine. Cum

de fusese arat de neroada ca sa i~i inchipuie 3ia ceva?

Varsca, desigur ... Dorise sa creada d mai era clnara,

frumoasa, capabila sa mai srarneasd dorinta, in fine,

ceea ce vor impiedicatele de treizeci de ani. Ce parvenit!

~i oricum danezul 0aburea. Oare sa piece?

- Va deranjeaza dad plee? Nu prea m-am simtit

bine dimineatii.

- 0, ce pacat! Va plac ~ivoiam sa va propun sa triim

impreuna.

*

Bine, 3.fl este, nu se insurase Cll ea, dar era ••ca ~i

cum". Loclliau intc-un apartament confonahil de pe

judenstrasse - chiria 0 platea domnul -, mancau im-

preuna, dormeau impreuna, faceau amor ~ise ingrijeau

de baieti - ecluca{ialor coosta in mod esential in a-i tri-

mite la colegiu, ceea i se pacea ideal.

Avea vreun motiv sa se planga?

- Ce faei? Nu vii? a strigat.

Din culoar s-a auzit un murmur indistinct.

120

A amestecat carlile de joc, nerahdaroare. iI iubea

mult pe danezul ei. Da! Aprecia ci avea atatea calirali.

Nu una ori alra, nu, per aosamblu. 0 antologie de cali-

ratio Un volum de virtuti. Asta 0lini~tea. Predecesorul

lui avea mai multe defecte decit calitali. Sau mai de-

graba avea defecte enorme ~icalitati extraordinare. Un

trandafir plin de spini. Dar danezul ce ar 6? Un bujor

mare ... Hra parfum ~icu0frumusete de scum duradi. ..

A pufnit-o rasul. Bietul om! Cum i~imai cidea de d!

Atentie: 0facea cu drag, nu cu rautate. Era atat de ti-

picar, de serios, de desavar~it, ci nu puteai sa nu razi,altminteri ...

S-a oprit.

Alrminteri cd

•.Potole~te-te, a ~optit pentru sine. Nu da cu piciorul

la ceca ce ai."

Cu primul, nu trebuia sa lase impresia ci este per-

fecta, fiindci nid d nll era; eu acesta, trebuia sa fie arenta,

sa se srapaneasci. sa-i ascunda ci se putea purta ca 0

pacoste, ca0afurisita, ba chiar ca0neru~inata - nu ar f i .

inteles-o, nu s-ar f i distrat. in fata danezului ei, acoperise

cu un val laturile mai urare ale firii ei. Un viiide vaduva?

A izhucnit in hohote.

5 - .1 apropiat ~i i-a sarutat mana.

- De ce r:hi?

- Nu ~tiu. Poate pentru ci sunt fericita,.

_ Ador firea ta juciu~a, a oftat d.

_ Ce faceai de a durat alat de mult? Scrisori diplo-

malice?

Habar n-avea ce inseamna 0scrisoare diplomatici,

dar ii placea expresia.

- Nu, dasam partituri.

121



- Poftim?

- Repertoriam ~iclasam partirurile sotului tau.

S~acrispat. Cd lar... Consacra ore intregi cdui Cll

cue ea 0 dusese 3t<l,[ de grell.

- Draga mea, pari mahnira?

~i.a luaf 0mutri\a suparara.

- De dragul oostell, al amanclurora, uit de trecut.

lar cu, dimpotriva, imi aminte~ti mereu de sotul mell.

- Nu rna intereseaza fostul diu sot, ci muzica lui. A

fost un geniu.

"E culmea! Acurn 0 ia rama! Barem primul avea SCUla

amorului-propriu. dar d ... De ce?"

- Sum gdoasa.

- Cespui?

- Da. sunt gdoasa ci tu. ~a copl~it cum e~tide

mund. iiacorzi 3rat de mult timp.

- Hai, dnar 0-0 sa f ii gdoasa pe relatia mea Cll pri-

mul cau sot. pe care nu I-am cunoscU( ~icace este mort?

- De ce spui "primu)" sot? Am ~iun "al doilea"?

L-a privit inteos. crispara. ~tept3nd un raspuns. £1 a

plecat fmmea. ~inat.

Nici un cuvam.

A izhucnit in plans ~i a alergat sa se inch ida in ca-mera d.

•

- Ai un aer Iini~tit. a spus sora ei.

- O. chiar sum. iri dai seama ci inaime traiam din

pomeni? Muzicianul meu nu mi-a lisat decat datorii;

nu s-a straduit suficiem de mulra vreme ca sa pot primi

a pensie de vaduva! tri vine sa crezi? Nici un banu{;

122

- Trebuie sa recuno~[em ci 6rea lui ...

- Acum, mul{umita danezului meu. mai c~tig cate

ceva. ~i folosese ace~ti bani dupa cum vreau, nu-i pas~i.

Danaul ei. cum ii spunea. descoperise un mijloc de

a a face sa ~tige bani. Dupa ce StranSese toate partitu-

rile ~i Ie inventariase. ineerease sa Ie yanda. Ineredibil!

C:ind se gandea ci pe vremuri manuserisele zaeeau peste

tot, pe sub pian, la bucirarie, indiratul pernelor de la

fotaliu ... r~i bagase in cap ci asta putea f i ceva de va-

loare ~i ii hiir{uia pe editori. Cd mai surprinzator era ca,

din cand to clnd, reu~ea sa-i eonvinga! tn aeest moment

erau chiar doi editori coneuren{i. Da, domnul insarcinat

eu afaeeri al ambasadei daneze se dovedea un vanzator

al naibii de bun. ~i ~tia sa foloseasci Iimbajul juridic ~a

indt sa alcituiasci ni~te contraete inatacabile. De altfd,

negocia in numde vaduvei - aceasta ii dad use Cara sa

ezite dreptul de a semna in locul ei. Uneori, dnd citea

peste umaml lui scrisorile pe care Ie redac[a, hohotea

vazandu-I evocindu-I pe ••dragul ~idefunetul ei so(.

Sora ei a aprobat cu admirarie apoi a adaugat:

- ~i in rest?

- £Ste foarte dragur, foarte la locul lui. foarte

amabil.

Evident, nu avea nimie de-a face cu defunctul ei sor.

Traia cu un ••damn" care nu injura, nu scuipa, nu ca-

gaia. nu tra~a vamuri. care vorbea patru Iimbi srraine

Cara sa foloseasci vreoda[J. un cuvam vulgar ~i care 0

ruga politicos sa fad dragoste. L-a vazut gol? In nici un

caz. Gisea acest comportament ••Iini~titor" ~i foarte po-

trivi[ pentru ••var.sta lui". Tot~i i se imampla sa se gan-

deasci nostalgic la grozaviile pe care Ie spunea cdalal[,

la nuditatea lui impudica, la dorinta lui dezlin{ui[;l, la

123



diverse phiceri, inclusiv unde mai pu{in demne de a fi

povestite, in care 0initiase...

- II iubqti? a implorat-o sora ei mai mare.

- Desigur! a afirmat ea, irhata. Drept dne rna iei?

- Atund de ce nu se insoara eu tine?

Agasat:i ci sora ei mai mare ii punea intrebarea pe

care ea ins~i ~i-opunea in mod constant, i-a rispuns pe

un ron care se voia impasibil:

- Ei, este elementar ... Atund cind luerezi in diplo-

ma{ie. este mai bine sa ra.mii holtei. Dad te impovarezi

eu 0neva..'ita,nu mai e~ticonsiderat 0 persoana mohila,

nu mai po{i profita de ede mai bune posturi.

- A, da?

-Da!

- Totu~i in Austria, se...

- £Ste danez.

- Desigur ...

Ceea ce nu manurisea, dqi ~tia, era d un diplomat

nu se insoara dedt dad statutul so{iei saJe adauga 0

stralucire suplimentara carierei sale. Or ea nu apaqinea

unei familii de rang inah, nu purta un nume nobil, era

vaduva unui obseur scaqa-scaqa pe partituri care fugea

din fa{aereditorilor ...- Cine mi-a spus oare d danezii sunt ni~te aman{i

foarte buni? a ¥>ptit sora ei mai mare, languroasa, fre-

dndu-~i buzele pline eu degetul.

"Cine, cine?" s-a intrebat in gand rnezina.

•

Aeum pina ~icele mai veninoase lirnbi erau obligate

sa admita d via{aei era 0re~ita.

124

Soarele se oglindea in diamantul inelului.0izbucnire

de lumina. Un hohot de r;is.Se insurase eu ea! Ii trebui-

sera dou<izecide ani, dar se insurase eu ea!

Departe, in pare, ra{ele plureau pn{o~ pe luciul de

apa dintre salciile plingatoare, de parci dorneniulle-ar

fi apar{inut.

Statea pe terasa penteu a-~i savura fericirea - avea sa

revina mai cirzju in randul invita{ilor.

Baroan.i! Cine ar fi erezut ci va deveni baroana? La

patruzeci ~i~apte de ani! Dupa ani de chin, tcisese lozul

eel mare. T0lt4i, la ineeput totul era impotriva ei: var-

sta, vaduvia, doi baie{i, 0 sanatate precara, 0situa{ie

financiara ingrozhoare ~i rc:pura{ianedreapta de a fi 0

zapacita incapabil:i sa {ina 0easa. ~i acum servitorii se

inclinau inaintea ei! Mai mult, avusesera pane de 0

ceremonie splendid:i la eatedrala din Presburg unde

depusesera jur:imintde de eredio{a, dqi d era protestant,

iar ea, catolici. ~tia cat de mult se bueurau surorile ei

pentm ea, dar ii facea placere mai ales sa se gandeasci la

du~mance, la scorpiile care 0credeau terminad. ... 0,

cum s-au mai inverzit aceste pre{ioase clnd au aflat de

cisitoria ei!

~i particula nobiliara! N u purta numai un inel decis:itorie, purta ~i0 particula nohiliara. Desigur, danezul

o ironiza dod i se spunea baroana ~i numele lor era

precedat de un "von", repetandu-i ci titlul de cavaler pe

care toemai il primise din partea statului reprezenta 0

distinqie onorifici, nu innobilarea farniliei.

- Tralalala! Te-au facut cavaler, deei sunt 0so{iede

cavaler ~inimeni nll rna va impiedica sa adaug particula

de noble{e care i{i lipsea.

125



Uneori avea chef sa inralneasci persoane noi doar ca

sa-~i poata exhiba re~ita. Un public ... Asta ii Iipsea

aici. Cocherul or~ Copenhaga. cu casele lui ro~ii,Ii pla-

cea mult, desigur. dar nu era Viena! Oamenii zambitori

~i ealmi rraiau cu incerinirorul, preocupa{i sa inghira

bere ori sa Iimpaie lapre acru.

"Nu te mai vaiciri ~i nu mai da Cllpiciorlliia noroc,

te cog", i~iordona.

Nu simtea plictiseala, ci mai curand 0 langoare pe

care nimic nll 0grabea. Era oare fiindci incetase sa se

mai drogheze Cll cafea. ultimul prost obicei care ii

ramasese din viata anrerioara? Cu pramatia boema. to-

tul se putea incimpla dimr-o dipa inrr-alta, rau sau bun,

se int<impla mereu cite ceva. Aid zilele erau idenrice.

Agreabile, dar identice. Plimbare,lecrura, tarot. Ansam-

blul se dovedea mai degraba fad dedt excitant, dar dad

acesta era pre{ul pentru bogalie, nohlete, siguran{a...

A oftat ~i s-a a1aturat invitatilor care conversau in

salon.

- Un muzician remarcabil, cu rOlUlremarcabil! ex-

dama sotul ei in mijlocul unui grup de barhati.

"lar? Devine insuponabil. Ma obliga sa-i vorbesc de

d de dimineala pana seara. Facem un minag~a trois.

Oriunde merg, am doi soti cu mine: primul despre care

imi vorb~re cel de al doilea. al doilea care imi vorbe~te

despre cel dintii."

Diplomatul insista, agitandu-~i mainile:

- Copenhaga trebuie sa-ldescopere. Copenhaga tre-

buie sa-i imerprereLe creatiile.

"Bietul de e1!inceard sa convinga oamenii sa-i cum-

perc partirurile. E dragut din panea lui~i,clod ii mer-

ge, imi aduce ~icevaOOnuli.Bra indoiala ci se straduiqte

126

mai mult pentru mine declt penrru e1,dar ar purea sa se

lipseasci de toate astea de dnd a fost promovar iar sa-

lariul i-a crescut de patru orl."

- Arunci clod ii ascu1ti muzica in{degi ci omul

acesta a fost un fel de inger, continua d in fa~aaudiro-

rului fermecat.

"Ce tot spune? Nu am inrilnit niciodara un barbat

mai marian ~imai porcoUn inger? Se pare ci nu a zarit

sexul ingerului ... care nu se gandea dedt la regular".

- Da. e dar, era inspirat de Dumnezeu. spunea d.

Poate d avea 0ureche care auzea rot ceca ce ii ~optea

Creatorul.

"Ce prost! Folosea ~apte note ca sa-I inrruchipeze pe

Isus, un padros. 0femeie indragosrira sau una necre-

dincioasa. Numai tehnici. Trucuri de muzician".

- Eu, care am avut nefericirea sa mazgalesc versuri

oribile in tinerele. inainte sa renunt, ~riu sa discern ge-

niul, credeli-ma. Doamnelor, domnilor. ace/ om com.

punea sublim.

"Papa-lapte! Nu mai vorbi despre e1, devii ridieo!.

Poate ci nu compunea ~a de rau, dar ce bine facea

amor!"

~i icnind. lucru pe care fiecare I-a interprerae ca pe 0emotie provocara de evocarea defunctului d SOt.a ietit

iar pe terasa.

*

~ezata pe scaunul de pie/e. cu picioarele u~ordesfa.

cme, rezema[a de spatarose consuma, in fap pupiecului.

cu ramplde arzind. incerdnd sa reziste evidentei. To-

tuti avea dovezi clare sub ochi.

127



Nu avea nici 0indoiala. Cel de-al doilea sot scriaviap

celui dintai.

o biografie ... ~a se explica lucrul neintrerupt de

ani de zile. faprul ci umplea casa de ziare, reviste, pro-

grame pe care Ie coleqiona in gramezi, ci puna 0cores-

pondenp. cu cei care il cunoscusera pe muzician, chiar

~i cu balaurul de cumnaca-sa - ceca ce ea ii imerzisese

co(U~i.De-asra ii placea aeat de muir sa discure cu ea

despre rrecut. Ce rradare! In dmp ce ea crezuse ci esre

yorba despre curiorirarea afecruoasaa unui amant pentru

cineretea affiantei sale. un scriiror ciurand informatii sefolosise de ea.

Cdalalt ... mereu celalalt... Era muIr mai prezem

mon decat clnd era viu.

Cople~ira, rava~i foile manuscrisului. "Ce viciu II

impinge sa refaca via{a mea in bra{de altuia?" Scoase 0

pagina la imamplare.

"Cisnicia lui a fosr fericira. Era 0femeie blandii ~i

sensibila care a ~tiut sa-I inteleaga ~i sa-I iubeasca. Ea iI

admira pe acest artist eminent ~i~da cum sa rispunda

6rH lui, ceea ce i-a permis sa ii clitige increderea. £1 0

adora, ii manurisea tor, pana 1i cde mai neinsemnare

grqeli. Ea il recompensa prin randretea ~igrija ei con-

sranre. ~i astazi ea recuno~te: cum sa nu-i ieqi tor ~isanu fiicu coml a lui cara vreme era ar:ir de bun?"

In ciuda supararii. a zambir. Naiv, povestea imam-

plarile ~a cum i Ie isrorisise ea. Inghi{ise gogo~i1e.Cu

prilejul discutiilor. fara sa se sinchiseasci de adevar, i}i

zugravea punarea 3fl cum ar 6 uehuit sa 6e mai degra-

hi decat ~a cum fusese. atribuindu-~i cel mai bun rol.

De ani de zile. se descria ~a cum acmalului ei sot i-ar 6

plkut sa se com pone fata de eel de dinaime. Pemru ea.

mai inaime de coate. era yorba sa ii plad celui aliituri de

128

care traia. sa-i jusrifice~ichiar sa-i inspire iubirea. De

fapt, revirita fosta cisnicie sub privirea sotului ei ca sa il

mulJUmeasci.

Citind randurile urmatoare, a avut confirmarea ci i

se facea un poruet migulitor.

- Macar 0sa-i inchida gura ingroriroarei mde cum-

nate!

Prin aceasta exclamatie s-a surprins acceprand insoli-

rul proiecr editorial. De fapr, aceasti. biografie ii era de

folos... Curios lucru - din caUla agitatiei provocate de

danezul ei -, se vorbea mai mult despre defuncrul ei sot,i se camau lucrarile, unB muzicieni il recuno~teau drept

precursor, chiar dad era yorba despre profesorii baietilor

lui! Ce moda sucira... Cu coareacesrea, nu rrebuia sa-~i

fad i1uzii:nu va tine mai muir deat un puseu de febra.

Era deja 0muzid a rrecumlui, iar oamenii 0ascultau pe

cea de asrari. Nu-i pureai schimba. in pofida acestui revi-

rimem, uitarea avea sa acopere foane repede rotul.

lar dad cineva s-ar fi aplecar asupra cazului sau,

aceasta biografie nu reproducea ororile pe care minunara

ei familie gasise de cuviin{a sa Ie spuna despre ea.

o siluera se srrecura in spatele ei.

- lmi riscolqri pein h:inii?

S-a ridicat }i I-a imbra{i~at.- Dragul meu, e minunat ce facio

- A, da? s-a inrrebat eI cu indoiala.

- ~tii, ar fi fost mandru de rine.

In loc sa-i rispunda, eI ro~it, pieptul i s-a umAat de

pLicere. iar ochii is-au umezit.

.,Ar fi fost mandru de tine." L-a privit ~i a consrarat

d aaasta propozitie ii provoca 0emotie mai inrensa

decit cea a 2ilei in care fusese facut baron. Sau in care se

cisatorisera.

129



•

- Sa da, mama. ccede-ma ...

- Nu. imposibil. este grotesc!

- Y { i jue. M.a rugar sa imervin ~i pe lingamatu~.

- Ma(U~a la? TO[ te mai vezi cu ticiloasa aia?

- Mama, mata lumea ~tie ca rna adora ...

- Fiindci vede in tine pc: fiul fratelui sau, dar uita

d e~ti~ifiul mell. M-a Urat de la bun inceput.

- Mama ...

- N-are a face! Nu asta e problema! Oed tll

spuic a . . .

- Da, faliI meu vitreg mi-a spus c i ar dori sa fie

inmormam3r ahituri de tine in mormantullui rata.

- Ceco~mar!

Revoltata. furioasa, ell parul valvoi, S-3napustic spec

biroul so{uJui cit hotarata sa fupa aceasta raeere politi-

coasa ell care ii acct:ptase pana 3rund toare extravaganfele.

Adeseori avea impresia ci formeaz.i un triunghi arooras,

eel de-al doilea sol al ei era pasionat de eel dim:ii, dar de

data aceasta intrecea masura ... in mijlocul unui caVOll,

eel dispiirut nu mai era 0 aminrire, devenea un trup.

Urmau sa sc:intalneasci tori trei, ea ~i cei doi so{i ai ei,

zlcind pc:ntru wtdeauna in a~i cripta.

Gnd a intrat in incipc:re, I-a glsit zicand ~i gi6.ind

pe covorul persan.

- 0, draga mea ... ai venit 10 1 timp ...

I sc facuse iar:'qi rau - i sc intampla tot mai des de ceva

timp. Nu era de mirare ci dc:venise obsedat de moarte ~i

de monumente funerare.

tn timp ce se apropia de d. fa{a i s.a luminat. Bietul

om! at de muir 0iuhea ... Ochii lui hanali striluceau

de hucurie privindu-~i soria.

130

A uitat imediat de manie ~i nu s-a mai gandit decit

cum sa-I ajute. rididndu-i capul, fadndu-i aer cu evan-

taiul ca sa.! racoreasci. sa.i permita sa i~i recapete suAul.

Nu mai conta povestea eu mormamul, avea sa.i vor-

beasci mai rarziu. de indaca ce va gasi un moment po-

trivir.

Lra intins pc: sob. l.a inconjurat cu perne. lini~tit.

i~i revenea.

- M.ai speriat. i.a repro~ar ea cu hlindere.

- Iarha rea nu piere.

..Aia sa fie! Nu am chef sa fiu vaduva pentru a doua

oara."

S.au {inur mulra vreme de mana privind lumina ro-

~iatici a apusului de soare. Apoi d s.a intors spre ea ~i

cu 0 privire serioasa i.a spus:

- ~ vrea sa iri spun ceva care nu.mi da pace.

,.All! lar 0sa rna ornoare ell cavoul ~i, data fiind star-

ea lui. nu am cum sa..! contrazic."

- D O l . dragul meu? i.a raspuns cu voce calma.

- Poarta.i numde.

- Poftim?

- Ia numde fostului tau SOl.

Cu ochii plin de lacrimi. a simrit ci se sufoci.

- Ce spui? Ma alungi?

- Nu, draga mea, te iubesc mai mult ca niciodata.

~ vrea pur ~i simplu ca in societate. C O l sa evoci geniul

lui ~i iuhirea mea wtodad., sa re recomanzi Constanze

von Nissen. vaduva Mozart.



_ Zau, 0'43" nu qti obligatii sa pieni fiecare par.

(ida ...Adunandu-~i ~ii~ivalet ii, biiiatul ell trieou de cu-

loacea circ:~ei ~i-a privit matup ell bJindete. Aceasta a

frematat de indignare, pe jumatate premcutii ~i pe juma-

tate sincera.

_ Sa ~tiica nu 0fae inadins. Fie nu rna pricep, fie

e~ti tu foarte bun.

Jonas a zambito nu foarre coovins, ~ia inceput sa

amestece col.tlite.

Alba se uita la adolescenrul slab, cu brate lungi, cu

maini subtiri, ~r (ufCC!lte pe covorul de lana: d~i eraun

juciror priceput. nu avea dexteritatea edoe obj~nuiti sa

joace cirti; nid rapid. nid precis, nid macar remal sa fad

gesnui largi c:are imprcsioneaz.a felde,le amesteca indiferent.

Ea apreda fapml ci d nu cidea in capcanele tine.

cilor. Cll 0gratie nonplanta. evita trucurile obi~nuite,

docinta de a epar3. JUminea politicos. Nu at fi deprins

veeun gesr necuvincios nici dad ar f i fosTcrescur de cei

mai rai escroci.

A i2bucnh in ras.

_ Ma intreb dad vreunuia dintre noi chiar ii place

sa joace.

135



Imrigar, Jonas a inilpr frumea, iar parul blond ~i

bogar is-a unduic.

- Cum ar fi sa ne dam seama inu-o zi ci nid unuia

dimre noi nu ii place sa joace toei sau belma, dar ci se

preface penuu a-I mul{umi pe cdalalt? a explicar ea. EI

a onar:

- Dar sa ~rii ci mi-ar placea un lucru racuc de dra.

gul t3.u.

Declara{ia adolescemului a induio~ar-o. Ce frumos

era, cu buzele lui pline, 1 0 1 fd de ro~ii ca tricou!...

- ~i mie 1 0 1 fel... a ¥>ptit Alba lupclnd imporrivaemo{iei.

Dare de ce nu erau barba{H asemenea lui? Puri, sim-

pli, aren{i, genero~i. lesne de iubit. De ce se in{degea

mai bine cu neporul ei dedt cu propriul fiu? A scuturat

capul ca sa alunge aceste ganduri ~i a srrigat:

- ~ti un vrajitor!

-Eu?

- Sau un magician.

- A, da? ~i ce magie am racut?

Apleclndu-se, I-a dupit de nas inaime sa rispunda:

- Ai furat inimi.

In a~i dipa Alba a avut impresia dez.agreabila ci

nu a gisit tonul potrivit. rara indoiala pentru cl se stra-duia sa z.imbeasci sau exagera cu vesdia.

Privirea lui Jonas s-a intunecat. Chipul i s-a crispat.

- Uneori chiar ~ vrea, a ¥Jptir d. cu un rictus amar

in coltul gurH. imorcand ochii spre fereastra.

Alba a rresarit. Ce tampita fusese! Tocmai intelesese

proscia imensa a afirmatiei "Furi inimi!" Exact ceea ce

nu trebuia sa-i spuna unui baiat care ...

S-a ridicat cu t:implele zvacnind, brusc stapanita de

darinta de a0lua la fuga. Trebuia sa creeze a diversiune!

136

Sa ~tearga gafa. Sa nu-i lase timp sa se gandeasci la ne-

norociri. ..

A t~nit spre fereastcl.

_ M-am plictisit de drri! Ce ai zice de 0 plimbare?

A privit-o surprins.

- Prin upadl?

-D•.

Era indntara de surpriu lui. Propunandu-i sa iasa.

nu se purta ca foarte prudenta lui mama care il tinea in

pantecele dldut al easeL

- N~. 0sa aluneeam ...- Sperl

- Gau! V in!

La fel de nerabdatori precum ni~te ciini sco~i la plim.

bare. Alba ~iJonas au luar la corrob.iit dulapurile ~i. ime-

diar ce au gasit haine potrivite. ~i-au pus hanorace, mlJll~i

cilduroase ~icizme imblanire ~i au iqit in graba afara.

Frigul i-a inrampinat viguros. ronic, la iniltimea ~-

repca.cilor lor.

Au inaintat pe poteci t:inandu-se de brat.

Era 0dimineati straluciroace. Soarele lumina un cer

rara nori. In jurullor, zapada facea sa dispara srancile,

iazurile, drumurile, poienile; rofUl era alb, falezele ~i

dealurile. 0

albea{a in care erau incrusrate dteva ease, 0

albeata pe cate 0zgariau, id aeolo, pilcuri de mesreceni

pitici, a albeata s~iati de ascuti~urile negre ale piraielor.

Sub ei, marea i~i arunca rasuflarea, un iz putemic de

sare ~i de alge, un miros alimentat de imensitate.

Jonas a tresarit.

_ Ce crezi: suntem la inceputul primaverii sau la

sfar~itul iernii?

_ 21 martie este doar mijlocul iernii. Soarele se ri-

did, dar barometrul nu. Mai sunt geruri ~i ninsori.

137



- imi place aral de muIr pra mea! a exdamat Jonas.

Alba a zambito Ce termeD de compara{ie are acest

biiar, care nu ~i-a paTaSit nidodata insula? Emuziasmul

lui exprima aJtceva: ci iubea viaI3, ci se bucura s a tr.i~

iasci dqi, daci te gandeai I••.dima locala. lCecea prio

momeme grele.

A sunat un mobil. Cu mi~ciri incetinile din cauza

man~ilor. Jonas a faspuns ~iI-a salutat pe RagnaT. rrje-

tenul Sall.

Ascultandu-I, a palit.

Alba s-a nelini~[it.- Ce s e i nt am pl a. ?

- Eyjafjoll s-a trezit.

- C e? Vul canul?

- in noaprea asta ...

Jonas ~i-a cduat conversatia ell Ragnar, ascultand ce

ii spunea acesta. tn ace! minut. Alba s-a panical: .,Ca-

sup"! Casa copiliiriei lor, a ei~ia surorii sale, se gasea in

regiunea dominata de Eyjafjoll. Suferise din cauza mi~-

cirilor seismice? A ~uvoaie1or de lava? A ploii de cenu~a?

Se agita sub privirea lui Jonas, cilcand upada, co-

ple~ita de spaima. Vulcanul dormea de doua secole, ~i in

timpul acestui somn generariile familiei sale traisera in

cisula de lernn cu acoperi~ul de lut ~i iarM ... Desigur, pentru mama ~i pentru sora ei, cisup. devenise un loc

unde petreceau vacanp ~iunde stiteau treizeci de zile pe

an, depane de ora~. dar acele zile erau minunate, im-

pregnate de trecut, de istoria seculara a 6lafsd6nir.

Jonas a inchis ~i s-a grab it sa i~i informeze matup:

- S-a instituit starea de urgenra. A fost 0ecup{ie in

valea Fimmvorouhals. Locuitorii din satul Fljotshlio vor

fi evacuali din cauza inundaliilor.

138

- Inundalii?

_ upada ~i gheap se vor topi din cauza lavei. na~a.

Acum se mai Iini~tise: casura nu era in acea regiune!

Gandindu-se la asta. ~i-a dat seama ca trecuse cu ve-

derea soarta fermierilor. Fiindci locuinra ramanea pustie

de-a lungol anului, generalizase prost~te. ignoclndu-i

pe eeilalri islandezi, instalali in imprejurimi. Munca lor

era in perico!.

_ Ai vreo idee despre consecinle? a intrehat ea.

- Geologii spun ci va dura ccva.

_ Am sa merg acolo. Maine a parnesc la drum.I-a luat hrafulluiJonas cu vioiciune, CO l ~icum I-ar fi

luat cu ea in cilatorie.

aliva metri, baiatul a mees in ritmul sau, apoi I-a

sim{it ci incepe sa goiraie. ci ramane in urma.

S-a intors: Jonas, foane palid. cu buzele steanse, ex-

pira fUioare de abut.

- Ti-e rau, Jonas?

_ qti mult prea rapida pentru mine.

"Se opre~te mai des decat inainte, lucrurile se inrau-

tatesc". ~i-a spus ea. "Am racut 0 prostie propunandu-i

sa iasa? Katrin are dreptare sa il {ina inchis in ca.d.. Sa ne

intoareem repede. Ma rag, nu repede, ci cat mai incet

cu putin{a."Odata a;un~i acasa. Alba a propus sa bea 0ciocolata

calda. La 0ce'4ci aburinda, in bucitaria cu blaturi de

ote! neted, ~i-au rduat pita.vrageala.

_ Nu ar trebui sa spun asta, dar imi plac catastrofe!e

naturale.

- qti nebun?

_ lmi place sa vad ci natura e puternici. ci ne umi-

I~te. d ne amintqte puterea d, ci ne pune la punet.

139



- Atunci, hun venit: Islanda este {ara unde trebuia

sa te "3iti.

- Crezi, na~:'i. ci pmcm alege? Crezi ci suBerul

nostru survoleaza lumea. 0ohserva iar apoi decide: ..Am

sa cobor aeolo, pe aed petie de piminr, in familia aceea

6inclci mi se potrivesc"?

- Unii asta sustin.

- Sum sigut. Eu ~iingerul Clfe se ocupi de mine

am consiclerat ci ru ~iell mama sumeti singurele per-

soane capabile sa primeasci ap 0 pl~.

Alba a ro~i[. N u ~tia dad adorn sau detesta ceca ce

rocmai spusese ncpotul cit iar ana 0hulversa. Jonas 0

deconcena din ziua in care venise pe lume. clnd, la ma~

[emicale. il primisc din brafele lui Kanin, epuizati. ~iI-a

putut privi. lnci din primul sau minut de via Ii, baiatul

hoclrise ci va avea dOlla marne, surorile 6lafsd6ttir. ~i

amandoua au foS[ de acord. Unrori. necunosculii se

mirau ci exista 0leg:itura afaf de intensa imre nepot ~i

mittqa, dar acea.sta venea de la sine. Ond, opt ani mai

taniu, a nascut ~iea un baiat. pe Thor, Alba ~i-a pasuat

rolul de a doua mama a lui Jonas.

De afaci s-a auzit un claxon. S-au incrumat. Cine

venea atat de devreme?

Katrin a patCUns in indpere. voluhila. cu obrajii

ro~ii. zdranganindu-~i nenumaratcle ehei pc care Ie avea

mereu in buzunar.

- Intalnirea de dimineafa a fost anulata; ~i ~edinta

de dupa aceea. Am profltat sa yin sa va void.Afi aflat, nu?

- E y ja fj ol 1?

- S-a trait dupa 0suta optzed ~i~apte de :lOi!Cum

sa te tr~ri dupa 0 sura opneci ~i ~apte de ani de

odihna?

140

- Sau cum pofi sa dormi rimp de 0suta optzed ~i

?pre de ani? a ¥lprir Jonas.

Surorile s-au privir una pe alta. Alba a eispuns intre-

barii lui Karrin inaime ca aceasra sa fi apucat sa des-

ehida gura.

- Ma due maine. Am sa vad care e simafia ~ice pe-

rkole ameninfa wUla.

- Mulfumesc. Alba. Cisup, dad ...

Katrin a tacut, Alba nu i-a continuat fraza. Nu au in-

dciznit sa spuna ci. odatii cu disparifia wUld. familia

ar suferi in mod simbolic. Deja nu mai erall dedt ni~teSllrori. ci fiecare na.scuse doar un copil. iar Jonas mai

avea pUlin de ...

- Vii cu mine in camera mea? ~ vrea sa ili arat

ni~te lenjerie de corp pe care am Cllmparat-o de la Paris.

Lucrand pentru Comitetul Imemafional aI Crudi

Ro~ii, Katrin cilatocea mult. mai ales in Europa de unde

aducea cadouri pentru sora ~ipemru fiul ei.

- Ah, voi ~i lenjeria voasua! E 0fila de fete mania

pemru dantde ... a bombanit Jonas.

- Mai ~teapt3. vreo doi ani ~i ai sa vez.i cilenjeria

fetdor este ~i0fila penteu baie{i.

S-au retras la eta;, in camera lui Katrin, au inehis u~a

~i s-au ~ezat pe pat. Evident, Katrin nu avea de aratatnid sutiene ~iniei chilofi, s-a folosit de in{e1egeeea din-

tee de ca sa poata vorbi f.iri manori.

- Alba, sum foane ndini~tita. leri Jonas a fost su-

pus unor investiga{ii multiple la spital. Am primit in

dimineafa ana un raport alarmam de la doctorul Gun-

naesson: malformafia cardiaci s-a accemuat, inima lui

Jonas cisca sa se opreasca in curand.

- Infdeg. La cincisprezece ani nu este capabil sa

depuna efoct flzic. ca un barran.

141



- Gunnarsson crede ca (eehuie sa primeasca un

transplant cat mai cerede. Dad nu ...

- Karcin, repc{i asta de luni de zile! Cc purem face?

- Jonas este inscris pc 0lina de ~teptare. dar nu

exista donatori. Sumem in Islanda. 0{ani ell trei sure de

mii de locuitori!

- Atunci inima pe care 0va primi nu va f i neaparat

islandci. Adu-{i aminte ci profesorul Gunnarsson fie-a

explicat ci in zilele noasrre inima se poarC' transpona ell

avionul. ..

- Toort'tic; praaic. lucrurile StaUalrfd: organde do-

nate ciU.torese in imeriorul prii sau al unci {ari limitro-

fe. Niciodata de pe un continent pe aim!' Inci ~imai

putin de pe continent pe 0insula salbatici situ:ua hat

depane ... Jonas 0sa moara. Alba, Jonas 0sa moara dad

nu faeem ceva. M;i imreb ...

Alba a infeles unde harea Katrin. I~icuno~tea sora:

cakulau.. Buna, generoasa, avind cde mai hune inten{ii.

dar calculad .. Inzestrata cu 0mime de tactician, conduce

o discutie imima ca pe 0~edinta de profesioni~ti.

- Da? a insistat Alba.

- Ar trebui sa mergem in Europa. Sa iI mutam pe

Jonas la Paris ori la Geneva. Acolo, materna tic sum mai

mllhe ~anse sa gisim un donator compatibil.

In acee~i dipa, Alba a imuit ceea ce sora ei ii dezva-

luia ~i ceea ce ii ascundea:

- Noi? Explica? Noi, adici Jonas, tu ... ~icu mine?

- Desigur.

- Vrei sa vin cu voi in Europa?

- Da, te cog. Pana ce Jonas va primi transplamu!.

Fiindca eu voi dlatori mult in cominuare.

Alba a fulgerat-o cu privirea.

142

- Nu e~ti singura care munce~te! Desigur, nll sunt

un inalt funetionar international. cu toate acestea ~i eu

w:buie sa-mi ~tig existenta.

- Alba. un artist ca tine esce mai tiber decit mine.

Poti sa faei i1ustratiile pentru ciqile de copii oriuncle.

- Adevarat. Dar iti dai seama ci am un sot.

Katrin a plecat privirea.

- ~i. in al doilea rand. am un fiu, un adolescent

care. in fdul sau, imi da tot atatea motive de ingrijorare

cat Jonas?

Kanin a mmas Cll privirea in pamam apoi a ~optit cuo voce tremuranda - vocea ei adevarata, fragila. care nu

avea nimic de a face cu cea autoritam, de femeie angajati

in politici:

- Nu iti cer asta din egoism. Alba, nici pentru a rna

convinge ci sunt mai importanta dccit tine. iti cer asta

pentru ci singura nu voi re~i. Ti-o cer pentru ca ope-

catia sa fie posibila. Penrru ci tu detii solutia. Pentru

Jonas. Alba. numai pentru d.

Alba s-a gandit la Jonas ~i brusc. eternul conflict care

o despar\ea - 0lega - de sora ei adorata a trecur in plan

secund. Un sentiment de urgenta i-a uscat gam!. Jonas

risca sa moara.

- Am sa rna gandesc.Alba ~i-a sarutat sora pe frume ~is-a ridicat.

- t,i jur ci rna voi gandi la asta. Dad i s-ar inram-

pia ceva lui Jonas al nostru. eu ...

Frau s-a stins.

tn acd moment Katrin a ~tiut ci Alba se hotarase.

- Ai observat ci iti vorbesc?

Alba, din pragul camerei. ii vorbea lui Thor, fiu! ei de

paisprezece ani care ~i privea computerui w a sa-~iarunce

143



ochii asupra degeteior care se mi~cau rapide, ~oare, eu

virtuozitate pe comenzile jocului. Prins in([-o lupcl vir-

tuala, parea sa nu~~ifi dat seama de prezenp mamei sale.

Aeeasta a eominuat pe un (On ~i rnai acru:

- Care este problema ta? qti surd? qti prost? Ai

uitat ca de mic ~tii sa vorbe~ti islandeza?

Thor (Ot nu reaqiona, eu oehii fixati pe eeran ~i

ci~rile pe ureehi. Dt; tuni de zile Alba nu-~i vazuse fiul

decat albastrui pentru ca, inchis in aeea incipere, nu

primea decat lumina turcoaz a eomputerului sau.- Sau ai parasit spcda umana? Te-ai mutat In lu-

mea ta virtuala ... Thor, eu tine vorbesc!

Urlase.

Indiferent, I~icanaliza Intreaga energie spre joe.

Repro~andu-~i mustrarile, a continuat pe un ton mai

calm, care totu~i, fierbea de irirare:

- Thor, tu nu mai aparfii familiei tale. Am impresia

ci nu mai am fiu.

Thor s-a tras indarat strigand:

- Rahat!

Apoi, re~ezjndu-se, a Inceput sa pianoteze tasteie

incordat, contrariat.

Supararea Albei s-a transformat in ironie:

- Vai, dragule, ce se intampla? Ai fost atacat de un

monstru cu blana verde? De un cavaler din Evul Me-

diu? De un soldat de pe planeta Zunugol?

Thor a apasat pe un buton de pe tastarura ~ia pufnit

de bucurie, victorios.

Alba s-a prelacut ci aplauda.

- Bravo, tocmai fi-ai crescut imunitatea a~teptand

nemurirea ... Evident, este mai uril sa te~ti inu-o lume

144

care nu exisra decat in eea reall, mai esenfial sa cisap~ti

du~mani fietivi decat sa ifi asculfi mama.

Cum Thor ingana 0melodie, incantat de lovitura pe

care tocrnai le-o daduse adversarilor, Alba a explodat.

- Regret ci nu tcairn In Sratele Unite deoarece

aeolo ~ avea dreptul de a purta 0arma. lar in acest

moment mi~~ indrepta pistolul spre tine, fie fi-ar fi

&ici sa nu te omor, ai face pe tine in pantaloni ~i noi

am putea, in srar~it sa starn de yorba! Da, Thor, cu 0

arma afintita asupra ta, ai fi obligat sa ili prive~ti mama!

o mana a prins~o pe Alba de talie, 0gura i-a acios

gaml, ni~te ~olduri s-au lipit de fesele ei.

- Alba, ifi dai seama ce spui? i-a ~optit Magnus la

ureche.

- Da! A . .. nu.

Mirosea bine ... ~tiind ca se va inmuia repede daro-

rita imbcafi~arii binefacitoare a sOfu1uiei, a mai aruncat

o ultima fraza Inveninata.

- in orice caz, clnd povestesc ceva, imi dau rnai bine

searna decat el.

Au privit adolescentul care, plonjat Intr-o lume vir-

tuala, nu Ie acorda nid 0atentie.

- Nu avem un fiu, d un pe~te intr-un acvariu. lar

eu detest pe~rii!

- Alba, reiaxeaza-te!

Sub pretext ci vrea sa 0 lini~teasci, a inceput sa-i

maseze sanii. De~i mari, degetele lui eu mi~cari delicate

se opreau asupra celor mai sensibile puncte. "ee egoist!

N-are chef sa ma lini~teasci, nu se g:inde~te decat cum

sa mi-o traga!" A fost ispicita sa-I respinga clnd doua lu-

cruri au oprit-o: vederea deprimanci a lui Thor piano-

clnd frenetic pe tastatura computerului ~imirosul sOfului

145



ei, abur de para coapra fi iute care, din prima zi. a tn-

Ia.n{uir-o de trupullui purernic, musculos, amigaror din

punct de vedere sexual.

Ca nifte copii care se ascund de parintii lor, au dis-

parut tn dormitor. Oricum. fi dad ar n ars casa, Thor

tot nu fi-ar n dar seama ...

Dupa giugillieli fi un dUf, Alba fi-a regasit puterea

de a infrunta viap Cll.zi de zi fi a anuntat vesdl d va

pregati dna.

Clnd pasrrama de mid fi carrofii cu sos bechamel au

fost gara, i-a chemat pc Thor fi pe Magnus. Magnus a

aparut imediat, dar Thor nu s-a prezentat.

- Poti, le cog, sa ve-lidaea nul tau nu a murit cumva?

Magnus s-a dus in camera lui Thor, i-a cerut sa vina

la masa, 5-a intors, a luat loe fi s-a pregiitit sa manance.

increzaroare, s-a ~t in fata lui, afreprand inainte sa

serveasca.

- Te-a auzit?

- A fa c redo

- A inteles?

- Nu friu.

- Nu re ingrozqte sa ai un zombie in Joe de fiu?

- Crizii de adolescent. E clasic. 0 sa se aranjeze.

- Ce ftii tu? Pe vremea noasrca nimeni nu avea

computer.

- Aveam tigiirile, iarba, alcoolul ...

- Doar nu vrei sa spui c i. fiul nosrru se drogheaza

cu informatica?

- Ba, da, inrr-un fel.

- ~i nu reaqionezi?

146

Magnus s-a stcimbat, evaziv, mormait, apoi, sastisit,

a luat lingura fi spa servit.

- Ce faci? Nu-I aftepti pe Thor?

- Mi-e foame.

- Abandonezi regulile noastre de via{a?

- Asculta, Alba, Thor rna seoate din cibdiri, iar tU

incepi sa rna enervezi.

Dupa ce a rostit aceste cuvinte care se voiau defini-

tive, a dus carnea la gura.

in fa\<! unei asemenea marianii, in capul Albei se

ciocneau mii de idci: "Gnd vrea sa se culee cu mine, e

mult mai politicos", "I se cure de educa{ia fiului nos-

tcu", "Maimutoi nenorocit, nu te gandefti decit la buna

fi la scula", "Uneori il urasc", "Dad urc in camera lui

Thor, il bat" ...

A {afnit de pe scaun, a iqit pe hoi, a deschis ufi{a ta-

bloului electric fi, cu un gest sec. a optit curenrul.

Apartamentul s-a cufundat in intuneric. A urmat 0

secunda densa, bogata, intensa, savuroasa pentru Alba,

care fi-a redobandit respecrul.

Apoi a auzit 0smiorcaia1a de adolescent:

- Rahat! Ce se inclmpla?

"uvoce oribill! Nazala ... cu sc:ipari iotte ronul grav

fi cel ascutit ... Nu este voeea fiului meu."

- E 0 pana de curend

,,~i {ipa din camera lui flta sa se mifte, molusca asta!"

- Alo! E 0 pana de curent! Alo! E cineva aici?

"Cred ca un copil normal fi-ar fi 5trigat tatal sau

mama. EI intreaba dad este cineva. de parca at locui la

straini. ••

- Hei? E dneva care sa repare siguranp?

147



"Ia mai du-te naibii, puiule."

Thor a ie~it din camera lui ~i a inaintat pe coridorul

intunecat. Clnd ~i-azarit mama, a oftat:

- AI cam fi cazu!.

- Sa ce?

- S-o repari.

- Crezi ci pentru asta sunt aici?

Adolescentul a deschis gura. "Hodrat Iucru, nu-l da

min tea afara din casa."

- Da, da, Thor, ai auzit bine: cam dne crezi tu ci

sunt? Mama ta, sau cea care da drumul la curent, cea

care plate~te factura ~i care va apasa pe buton ca sa pori

tu sa 0~tergi la jocul pe calculator?

Thor era uluit. Alba a hotarat sa profite:

- La masa. Am ceva sa va rog, pe tine ~ipe tatal tau.

Thor a scos un sunet obscen apoi, incipa~anat, s-a

apropiat de contor ca sa apese pe butonul verde. Alba

i-a oprit bra~u1.

- Nu pune mana, este siguranp mea!

- Te-ai dilit?

- Cum de ~i-ai dat seama? De cand? A trecut cel

putin 0luna in care nid nu m-ai privit, nid nu mi-ai

vorbit.

Thor a incercat sa ajungii din nou la tabloul electric.

De data asta Alba I-a lovit rapid peste mana. Thor a sa-

rit indarat, masandu-~i incheietura.

- Dar ... m-ai lovit!

- Da, ~i rna bueur ca ai observat!

- Nu m-ai mai lovit nidodara pana acum!

- intr-adevar, poate ci am gre~it. a Iuam de la

capat?

148

Thor ~i-a dus cealalta mana la frunte ca sa arate ci

Alba 0Iuase razna ~ia racut cale intoarsa.

- Thor, unde te dud?

- Merg sa imi iau ni~te lucruri din camera.

- Thor, am ceva de discutat cu tine ~icu tadl tau.

- Nu mai raman intr-o casa in care sunt lovit.

Alba a alergat in sufragerie ~ii-a spus lui Magnus:

- Faceva!

Magnus, cu fata posomorata, a strigat cu 0voce le-

ne,fi, insufident de ferma:

- Thor, unde te dud?

- La bunicu\.

Alba ~i-azgallait sOlul de umar.

- Nu-i da voie! Interzice-i!

Magnus a oftat.

- Mama ta ~icu mine nu prea suntem de acord ...

Thor a trecut pe hoi ~ia ~uierat:

- Cu atat mai rau. Salut!

U~as-a inchis cu zgomot.

Furioasa, Alba I-a ironizat:

- Bravo! Ce tad! Cara autoritate!

- Da-mi pace, Alba. Crezi ci tu e~ti mai breaza, tu

care e~ti isterici ~iiti ameninli fiul c i j~ivei cumpara 0

arma, care ii opre~ti curentul electric! N-am vazut de

cand sunt un comportament mai tembel. ..

S-a ridicat lasand sa cada scaunul in urma lui.

- Unde piecH Magnus, iti interzie sa pleci! Unde

piecH

- La sala de sport. Am sa mananc un sandvi~acolo.

Apoi am sa alerg, ca sa uit infernul pe care il rraiesc aici.

U~as-a inchis pentru a doua oara cu zgomot.

149



Alba s-a pcib~it pe scaun, linandu-~i capul imre

maini.

- Of, Jonas, cat de fericiti vom fi noi doi in Eu-

ropa ...

A dOllazi, drumul pe coasta a fost de ajuns ca sa 0re-

confoneze. Pe masura ce camioneta trecea dealurile, Alba

simrea ci se unqte cu lumina, cl se top~te in natura.

In jurul ei era 0simfonie de nuante de albastru, ocea-

nul inlins la orizom, albastrul violet al cerului, opalinul

ghelii, cobaltul paraurilor, cenu~iul rocHor.albastrul des-chis al gudronului ~i, in fine. dominama, dqi subliata,

nuanla de bezea a zapezii.

La radio erau ~tiri despre eruPlie: continua. eraterete

de lava se inrnulfeau dar, pemru momem, perieolul nu

parea sa se fi imensificat.

Cand a pamit Autostrada 1 care inconjura Islanda,

folosind drumuri care nu fusesera deszapezite. a riscat

de mai multe ori sa ramana cu rolile prinse in zapada, a

inaimat prin troiene cit de mult a putut, apoi. clod ~i-a

dar seama ci putea sa ramana inlepenit;i, a oprit moto-

rul ~ispadecis sa continue drumul pe jos.

Dupa vreo optzeci de p~i, a observat ci nu are mo-

bilul in buzunar. A facut cale intoarsa. s-a uitat in ma-

~ina.a scotoeit primre banchete: nimic.

Un strigat i-a ie~itprintre buze. Ce ple~di! Nimeni

nu 0va putea contacta astazi. Libera. despovarata! Ne-

glijenla ei ii oferise 0adevarata zj de singuratate. Putea

sa dispuna cum dorea de timpul ei.

Cu inima u~oara ~i-a rduat ascensiunea. reamimin-

du-~ide exaltarea din copilarie. senzasiade a fi minuscula

in fala naturii imense, eliberata. ura sa 0 poata gasi ci-

neva. in perieol... Un deliciu.

150

De bucurie, inima ii batea ~imai tare.

Zipada. stanci, mUfehi. norai. lava faclmilara. pa-

mamul emitea diferire 1.gomorefamiliare sub bocanci.

o ora mai taniu, a zarir disup, ghemuita ca un cuib

printre sranci. Se ridica neatinsa.

in acea dipa. Alba ~i-a spus ci exagerase perkolul

erupriei. aHaradestul de departe de acest loe; fari indo-

iala i~i invemase un pretext ca sa vada casa...

Briza 0mang.iia, mai mult 0respiratie a aerului de-

cat 0adiere de vam. S-a oprit pemru a contempla peisa-

jul. Inspirand profund. era convinsa ci aici ii este locul.Islanda nu era capatullumii, cum pretindeau americanii

~i europenii. ci punetul in care se concemra lumea. 0

lume alimenrata de vanturi care veneau atat de la Polul

Nord cat ~idin Africa. din Alaska ~idin Rusia. un pa-

mant dorit de pasarile migratoare. de randunele de mare,

de rate ~ide g.qte. un parnam unde se opreau. dupa 0

lunga cilatorie. bu~tenii plutitori venili din Norvegia.

Casa 0~tepta, falada ei de un ro~usangeriu comras~

rand cu cenu~iul dealurilor austere.

Bagand eheia veche ~igrea in broasca, Alba a consta-

tar ci tencuiala se cojea sau se sraramila. 0 idee penttu

la vara... 0 sa iI roage pe Jonas sa 0insoteasd. se vor

distra mult renovand vechitura asta - in fine. dad Jo-nas va primi transplamu!.

U~as-a deschis greu din cauza lemnului intepenit de

ger. apoi Alba a intrat in casa redescoperind mirosul de

ulei de tampa, de ~unci agapra deasupra chiuvetei. de

fan din saltdde pc:care Ie scoreau vara ~ipe care srateau

ore imregi bucurandu-se de ziua polara.

Ca sa nll moara de frig a faCUtun foc zdravan, apoi a

o.cur putina ordine. Fara sa i~idea seama, ziua a trecut.

151



Dad nu ar fi sim{it nevoia sa curete 0lampa suspen-

data nu ar fi observat d afara se inserase de ore bune.

Ca de hecare dara clnd ajungea la cisup., nu simtise ci se

dusese amiaza! Si fieoare fiindea reintra in timpul copila.

rid, acea perioada meditativa care se des~oara la ne~

sflllit, asemenea unei umbre a eterniti{ii?

A mai profitat de escapada ei, nemi~cata, izolata in

mijlocul imensitatii tenebroase de palpairea ro~iatiea a

Hacarilor.

La ora Opt a stins focul, s~aasigurat de mai multe ori

d nu au cimas taciuni in cen~, apoi, regretand, a in.

chis U¥ ~is~aindreptat spre locul unde i~iIlsase m~ina.

Drumul s-a dovedit mai greu de strabatut declt la Jus,

fiindci in bezna de cerneala nu mai vedea pe unde

p~e~te.

De indata ce s-a ureat in m~ina ~is-a incilzit, a aprins

radioul ~ia demarat.

Un buletin de ~tiri didea infonnatii despre eruptie,

autoricltiJe anuntau ci se ridica interdiqia accesului spre

vulcan, ceea ce era un semn ci situa{ia se ameliora.

Alba a mers tara graba, lasand gandurile sa-i hoina-

reascain voie. Dnd noaptea a acoperit peisajul, s~aima.

ginat la Geneva - Kauin avea 0sumedenie de rdatii la

sediul Crucii Ro~ii- intr~un apartament cu vedere spre

lac, in dmp ce it ingrijea pe Jonas dupa opcra{ie. in fond,

sara ei avca dreptate, nu exista nici 0 problema din punet

de vedere profesional, desena la fd de bine in Elve{iaca ~i

la Reykjavik. lar in ceca ce ii privqte pc satul ~ipc fiul

ei... nu meritau sa ramana cu ei. S-a distrat numindu-i

Thor Indolentul ~iMagnus J...a.;;ul.

La intoarcerea in o~, ca sa ~i subliniezeindependenta,

a :cibovit sa bea 0eafca cu fri~ci intr-un bar de noapte

152

apoi s-a horarat sa se inward. Observasera Magnus ~i

Thor absenta? Magnus pcntru ci trebuise sa pregateasci

cina, dar Thor ...

Tragca de u~ grea de sticla din hoi clnd a auzit 0

portieci de m'4ina uantita, p~i gcibiti ~inumde ei sui-

gat in noapte:

-Alba!

Intordndu-se, a vizut~o pc Katrin cu fata schimono-

sita de plans, eare se indrepra spre ea c1atinandu-se.

- Alba... Alba...

and a fost langa sora ei, Katrin s~apclb~it in bra-{de ei ineapabila sa scoata 0vorba.

Alba a intdes ci i se inramplase ceva lui Jonas. Era

bolnav? Era ... mort? Dumnezeule, numai sa nu~1fi lisat

inima.

~i-asuins sorain bea{e,consoland-o deja,~ia ingaimat:

_ Spune-mi. .. spune-mi... re rag ... spune-mi. ..

Karrin, draga mea, re rag ... spune-mi.

Karrin, care de obicei nu-~i pierdea cumpatul a in-

cereat de ma.imulre ori, dar nu a.reu~it.

Alba a intdes ci se intamplase ceca ce era mai cau ~i

a inccput sa plangi in tacere... Bietul Jonas ... Nu avu-

sese timp sa devina adult ... Suferise... fusese con~tient?

Ab, Jonas ~ibuzcle lui frumoase ... Jonas ~igrija lui dra-

gasroasa... Era r~oltator.

Katrin is-a desprins din bratcle ei, a respirat, ~i-afi~

xat sora mai mici ~i,cu un efoft supraomenesc, a ~oprir:

- Thor e mort.

- Cum?

Alba a inghept.

_ A avut un accident azi-dimineata. Ie~ind din casa

socrului tau, scurerul i-a derapat pe 0 poqiune de ghea{<i.

153



A fost acuncat ~i ~i-a spart capul de un staIp. Nu avea

casci ... A ... murit instantaneu.

Alba i-a acuneat surorii ei 0 privire teribila. Oehii ei

spuneau: "Te in~e1i;Jonas trebuie sa moara, nu Thor".

Apoi a impins u~a, a mers pe hoI datinandu~se ~i

inaime sa puna piciorul pe prima treapta s-a prabu~it.

Vreme de trei zile Alba nu a vorbit eu nimeni. A

ramas prosrrata in camera d, 3iez.atape pat, eu perde1e1e

(Case,cerandu-i lui Magnus 51 tina up inchisa, sa nu

lase pe nimeni sa vina in vizita ~i51nu 0 dea nimanui latdefon.

Cand Magnus a venit, in repetate rand uri, sa ineerce

sa ii vorbeasc:l, ea imoreea capul.

A cineea oad d a protestat:

- Haide, Alba, ~ieu mi.am pierdut fiu!. Fiul nostru.

Am nevoie sa rna descarc de durerea asta.

Alba, aunnd cuvantul "durere", a ie~itdin toropeala,

I-a privit pe Magnus -umerii lui largi, torsu] puternic,

gatul de taue pe care ~rpuiau vene groase; din reflex, a

respins m:iinile care se pUmbau pe coapsde sale, i-au

displacut ochii lui ro~ii-Iacrimile nu se potriveau unui

brunet pasional - apoi a ohat dezolara:

- Nu am nimic de spus. Magnus.

- qti suparatii pe mine ...

- Dece?

- Nu ~tiu.

- Nu sunt suparara pe tine, Magnus. Da.mi pace.

Aceste propozitii 0epuizasera.

Nu, ea nu avea ce sa vorbeasca despre durerea lui

Magnus pentru ci nu simtea nid 0durere. Era in stare

de ~oe. Surpriza i~i lalea otrava paralizanta, blocindu-i

emotiile ~igandurile.

154

Se multumea sa aJitepte inmormamarea lui Thor.

~tepta.

Sa fie acolo, s3o-1inso\easci pe Thor pe uhimul drum,

acesta era singura ei dorinta.

lar in afara acestda ...

in aceste trei zile, Katrin a venit sa hata de mai muhe

ori la u~a camerei d, implorand-o sa ii deschida.

De 6ecare data, Alba, cuprinsa de un puseu de ener.

gie, sarea din pat ~i rasucea cheia in u~a. Nu Katrin!

Alba nu ~tia de ceoDar nu ea. Cu atit mai mult cu clt

aceasta discuta indaratul u~ii... De altfd, eu dopuri devata bine in6pte in urechi nu mai auzea.

De mai multe ori, aflata intre veghe ~i vis, i-a venit

in minte imaginea lui Jonas. A alungat-o imediat. Nu,

nu trebuia sa se gandeasd la Jonas, ci la Thor.

Totu~i nu re~ea ... Ca ~i cum i s~ar fi smuls acde

amintiri. Sa crezi ci nu a avut niciodata un fiu. Ciudat,

nu?

in trei zile nu spaamdiorat nimic: tot nu reu~a sa se

gandeasclla Thor, insa de 6ecare dad. clnd iI evoca pc

Jonas aparea un sentiment dez.agreabil.

a mai ¥>'3 un detaliu: nu simtea nimic. Durerea se

ghemuise indaratul unui perete transparent, un geam

gros de-a lungul druia se plimba; uneori dorea sa spar-

ga acest geam ea sa primeasd a lovirura zdravana; alte-

ori se marginea sa observe placida aceasta durere caceia

ii scipa.

la inmormanrare, infa~ura(a iOlr-un ~, ascunsa de

ni~te ochelari imen~i, tinea str:ins m:ina lui Magnus, ju-

clndu-~i rout rolul. a singura dipa, atunci clnd mun-

eitorii de la pompe funebre au apropiat co~ciugul de

groapa, i s-a parut ob~n acest hau de pamant negru eu

1)5



buze de zapada~is-a temut ca lui Thor sa nu-i ne frig in

larana inghelata. Apoi a ridicat privirea, a surprins zbo-

rul unui pescinq pe cer ~inu s-a mai gandit la nimic.

Ajungand la m~ina. s-a oprit brusc deeoncertata de

o absenla: Jonas nu asistase la ceremonie. Cum de era

posibil sa nu n venit la inmormantarea lui Thor, veri~o-

rul pe care i t venera?

S-a indreptat spre Katrin care statea dreapta, cu spa-

tde lipit de ma~ina.

- Unde eue Jonas?

- Draga mea, am aratea sa iIi explic...

- Da. da. Unde eue Jonas?

Katrin a prins-o de umeri feridta d putea sa vor-

bea.~d iar eu ea.

- Vorbe~d cu mine, in sffir~it!

- Unde esteJonas?

- Chiar vrei sa iIi spun?

- Ded?

- Este la spital. A fast operat. Transplantul pare sa

fie compalibil.

Alba a simlit d eeva se indlz.qte in ea. Simlea acum

incintarea pe care ar 6 avut-o cu sapcamani mai inainre

auzind aceasta veste.

- Sunt foarte mu1lumita. Katrin. Da. sunt foane

mullumita ci a fost salvat.

Cuv.inru! nsalvat"a fost saluw. lntreaga ei sensibilitate

l~nea in :l.ccstedoua sil:l.be.

"Salvat" :l.facut-o sa inlele:l.g:id Jonas :l.veasa tra.-

i:l.sci...

"Salvat" a faeut-o sa inleleaga cl Thor er:l.mort.

Asemena und eruplii de lava, bueuria ~i tristelea i

S-:l.Uureat din maruntaie ~i S-:l.Uwpit, treeand una in-

156

tr-aha ~i Bclnd-o sa izhueneasci in hohote de plans.

Alb:l.er:l.zgallaita de feridre ~ide neferidre.

Katrin a imbralipt-o. Magnus la fel, ~urali ci Alba

revenise prinrre cei vii.

Seara, Alba a rugat-() pe Katrin sa a dud sa-~ivam

nnul.

and s-au prezemat I:l.servidul de reanimare, 0in-

nrmiera muscldoasa. corpolenta ca a balena, eu din Iii

mid ca ni~te fano:l.neIe-a blocat intrarea in salon ~i Ie-a

rugat sa a~tepte douazed de minute. cit ii va lua echipeimedicale sa termine cu ingrijirile.

S-au dus la cantina de la etaj, 0sala cu perelii de cu-

loarea mandarinei, potrivita pentru ni~tecopii de gradi-

nila. Katrin i-a povestit imprejura.rile operaliei:

- Ne-au sunat la dnd ~ine-au spus sa ne prezentam

rapid la spital. Jonas ~i eu mine nu am avut dedt dm-

pul petrecut pe drum ca sa presupunem ce se va in-

rampla. Tn nne, ce sa inldegi? qti anunfat ci iIi va n

schimbat un organ intern. d Ii se va desehide pieptul.

ci 0sa Ii se taie oasele cu fieristraul. ci 0Ii se SCO:l.taini-

rna ~iin locul ei va n eusuta 0aha. pe scurt. 0operalie

riscama. De asemenea. qti informat ci pot aparea com-

plicalii in saptamanile de dupa intervenlia ehirurgicala.cind se stabilqte daci organismul tau accepta sau res-

ping<:transplantul. Atunci. in definitiv, aeeasraprecipitate

nu este cd mai riu lucru ... te scutqte de multe are de

angoN.

- Cum a reaqion:l.t Jonas?

- N u-~i arat:l. spaima; voia sa rna lase sa cred ci

merge la ni~te investigalii de rulina. I-am respeetat cu-

rajul ~i m-:l.rncomport:l.t asemenea lui. Am glumit pana

la capat.

157



- Pana 1 4 1 capa.t?

- Pana 13 anestc:zie.

Kauin a stclns maxHarele, ab{inandu.se sa continue-

in timp ce chirurgii operau, s.a srraduir adt de muIr sa

i~idomine anxietatea. insa a vomirat de mai muhe oe i

pe culoar ~ia fost nevoie sa ia calmanre.

- Cum 5e simtc?

- Bine, dupa cit se pare. Pentru moment, este 13re-

animate, intubat. cu mimeroose m~inarii care i t asiscl,

dar ochii ii sum vioi ~ia rostit cireva cuvinte.

- Ce a spus?

- A imrebar clod vei veni.

Alba ~i-a ~tecsochii. Afeqiunea pura a lui Jonas 0

bulversa ~imai muir de clod il .avea daar pc:d.

Katrin i-a in{des rulburarea ~ii-a mins mana.

- Bea 0carea. draga mea. Am sa vld ce s-a mai in-

ram plat fi te anu",.Alba a incuvin{ar fi apoi a rosrir lent:

- Nu te ingrijofa. pot sa rna srapanesc. 0-0sa pUngo

- Multumesc. Alba.

Katrin s-a indepartar fi a adaugat in momentul in

care pacisea inclperea:

- Cu arar mai mult cu car Jonas nu ~tie...

- Ce nu ~rie?

- .. . de Thor.

Alba a rresarir. VWndu.i reaqia, Kanin a rrebuit

sa-i explice:

- Eu nu am avut curajul sa ii spun a~a ceva clnd

s-a nair Am vcut sa it protejez ... La clt de sensibil

este, cine ~de cum ar fi reaqionat? tI vom anunp mai

rarziu, clnd vom h siguri ca este vindecat.

Nesigura, a pandit aprobarea surorii sale:

158

-Nu?

Alba a rispuns cu 0voce neutea:

- Ba da. Desigur.

Karrin a disparut in interiorul serviciului de reanimare,

pe coridoarde luminate de un neon verzui.

De dara aceasra, Alba nu putea h de acord: "Crede ci

o sa-mi imbra{i~ez nepotul ascunzandu-i cl imi plang

fiul mort? Am sa i-o spun imediat. Ahminteri nu eu am

sa.1 revad pe Jonas. ci 0alra. Refuz aceasti rnascaradi"'.

in nd minute ~i-a ordonat argumentde ca sa fie gata

la intoarcerea lui Kanin.

Pe culoar s-a produs 0agitatie eeribili. Patru infinnieri

alergau Ranca{i de un medic. Asemenea unor motocicli~ti,

primii doi deschideau calea. al treilea ducea 0cutie de o{d

~i ultimul inchidea conegiul. Pe langa d, mooicuJ alerga,

clod inaime, clnd inapoi, cu ochii fixa{i pe unie ca ~i

clnd ar fi fost vorba de 0comoara inesnmabila.

Au emit in unghiul care indica "Blocul operator".

Seena s-a produs ell fereala, dar a intrigar--o pe Alba.

S-a adresat unei inhrmiere care bea un sue de moreovi

la cantini:

- Ce se inrampli?

- A fost adus un organ pennu transplant.

- De unde provine?

- Ana, doamna, eue secret. Sistemul este reglat ca

o cursa olimpicl. in awe lichid, organul respectiv poate

fi pistrat clteva are. Chiar ~i~a, hecare minut conteaza.

Alba i-a mul{umit ~is-a lisat in voia gandurilor. Ast-

fd, nebuia ca 0fiin{a umana sa moara pentcu ca 0alta

sa traiascl. a tragedie versus un happy-end. Conform

evenimentdor care survenisera, Thor maare, Jonas pri-

me~te un transplant ...

159



$-a ridicat. Tamplele i se umezisera, spatele i-a zvacnit.

- Thor! Jonas!

Gindul a fulgerat-o: i-au transplantat lui Jonas ini-

rna lui Thor. Deconcenaca, a sucir ~irasudt aeest gand,

apoi s-a stra-duit sa-I alunge: "Fabulez".

Katrin a revenit in inclpere.

- Terrnina in dnd minute. Vorbese putin eu chi-

rurgul ~i rna intore ca sa mergem impreuna.

- 0 clipa! Nu mi-ai spus cand a avut loe trans-

plamul.

- Transplantul... acum ... patru zile, a balmajitKatrin comrariata de intrebare.

- Miercuri?

- A . . . da miercuri.

- tn ziua .

- tn ziua?

- MortH lui Thor?

Katrin a c1ipit, a aruncat un ••Da" ~ia disparut.

Cafeneaua i~ipierduse culorile ~i consistenta: perelii

pareau nesiguri, minjili de sange. Alba ~i-a scos mobilul.

- Magnus. am...

- ~ti la spital? Cum se simte Jonas?

- Nu I-am vazut incl. Magnus, nu te sun pentru

asta. Am ...

Nu reu~easa ingaime nimic.

- D•• Alb•.

Presim{eade indata ee avea sa rosteascl acele euvime,

cl va nimeri imr-o lume in care nimic nu va mai Ii ca

inaime.

- Alba, te aseult...

Trebuia sa0facio Hai, curaj!

- Magnus, lui Thor i-a fost reeoltat vreun organ?

160

Imaginea unui om care deschidea torsul fiului sau ~i

ii seotoeea prin maruntaie.

$-a fieut lini~re. Multa vrerne. Apoi glasullui Mag-

nus a revenit eu un emuziasm forpt.

- E posibil. ~tii, Thor avea cane de donator de cind

unul dintre profesori Ie vorbise despre asta. Cind m-a

intrcbat, am raspuns ceca ec i~idorise.

- Nu m-ai consulrat!

- Am ineercat sa dau de tine toara. ziua, Alba, de

dimineata pina seara! Amimqte-ti ci ai plecar ~i ti-ai

uitar mobilul acasa.- Totu~i... 0hotarare aeat de imponantii ...

- Te.am sunar de douzed de oei, Alba!

- Da, dar. ..

- Asta ar fi sehimbat ceva? Tu ai fi respectat a1ege-

rea lui Thor. Ai Ii cispuns la fd, Alba, poate mai bine

decit mine. Te eunosc, ~tiu ce ronvingeri ai.

- ~i pe urma?

- Pe urma ce?

- I s-a prdevar un organ lui Thor?

Magnus a ~teprat citeva secunde inaime sa cispundi:

- Dad rna gindesc, e:xisriipnse mad sa se Ii imam-

plat asta. Thor a fast in moarte eerebralii din cauza rra-

umatismuJui cranian, restul eorpului era intact.

- Ded au prdevat organe ... Ce au luat?

- Nu ~tiu.

- Ba da. ~tii.

- Nu. ~inu vom ~ti nidoclatii.

- Nu teered.

- Asta este legea.Alba. Am fast imrebat in principiu.

am dar un raspuns in principiu. Ceea ce a urmat nu ne

mai intereseaza.

161



- Cum? Nu am dreptul s a ~tiu dad hul meu a fost

(aiar in buci{i ~ice s-a imam plat apai?

Magnus a bomhinit. apoi a continual pe un ton calm:

- Unde ~d, draga mea? Vin sa te iau.

Cll excep{ia lui Karrin ~ia lui Magnus, nimeni nu

in{elegea de ce Alba a rcfuzat vreme de mai multe saptol-

mini sa mearga sa-~i vadii nepom!. Era ciudat ci aceasta

"'4,i, care palla acum nu lisa sa tread dOlla zile r a r a sa

i~ivaw hout, suspenclase relatia lor atar de stransa. UoH

s-au ganclif la geIozie - un copil IDoare, un altul se vin-deci -, dar. de inclata ce era pusa pe taper acea.sra ipo-

te:cl, apropia{ii 0aparau pe Alba, spunand ci 0asemenea

meschinarie nu-i statea in fire.

Alba a reinceput lucrul. ,,Am un album de terminat".

raspundea ea orieui incerca sa 0faea sa vorheasca. De~i

era aclevarat c:i trebuia sa {ermine ilustra{iile pentru 0

poveste de Andersen. se felicita ci pictura ii permitc:a sa

se izoleze de imr~i ~isa ramana cu gandurile ei.

Ocupata cu borcande ~ipensulele. fierbea. Facl odih-

na, de dimineap pana seara, revenea asupra ranii sale:

inima fiului ei fusese pusa in trupul neporului ei rara sa

o imrebe cineva. Sora ei nu credea, lui Magnus nu-i

pasa. "0 chestiune de principiu", repeta d. Barbatiisum I~i: fug de propriile stari de suAer. cramponan-

du-se de principii!

Noaptea caura pe imernet, analiza explicariile legis-

latorHor. punea inm:bari comisiilor de etica. disc:ca re-

comand:irile psihologilor. se interesa de asociariile de

bolnavi. Exista vreun mijloc de a trasa destinatia orga-

ndor? ~i, in ciuda interdiqiei legale, un caz de jurispru-

den{a i-ar fi permis unui parinte sa rupa aceasta deere

imolerabila?

162

Magnus privea agita{ia ei cu un ochi sceptic.

- De ce vrd sa ~tii ce s-a intamplat cu cadavrul fiu-

lui nostru?

- in primul rand. cadavrul fiului meu este tot fiul

meu. tn al doilea rand. cind is-au prelevat organe. era

VIU.

- Confunzi moartea cerebra1:i cu moarrea clinid..

- Nu confund nimic. Inima lui mai b:itea inca. ~i

i-au smuls-o.

La srar~itul zilei. tot inliin{uind argumente inutile

ajunsese la 0ultima g.iselnita: Thor fusese asasinat pen-tm ca Jonas sa traiasci..

Magnus se supara ~i 0aducea eu picioarele pe pa-

manto

- Craniullui era rorobit. celelalte organe beneficiau

de 0supravietuire asistacl, ~iele aveau sa se opreasci rapid.

- qti medic?

- Mai mult dc:clt tine. care nu intdegi nimie.

- Purin imi pasa de intdegerea asta. Vreau sa ~tiu!

- Nu ai sa faci altceva decat sa-ri otra.v~ti viata.

- Viata mea e deja otra.vita.

Ca sa intrerupa aceste diseulii pe care ea le-ar fi eon-

tinuat cu placere pana in zeri. Magnus trantea u~a ~i

mergea la sala de fitness.Moartea lui Thor Ie distrugea cuplu!. Con~tienta de

aceasta degradare. afirma eu mandrie: ••Cd putin. eu nu

fae nici un pact. caut adevaru'''.

Totu~i. in unele seri putea sa i~i mai potoleasci. dure-

rea sau mai degrab:i mainile lui Magnus reu~eau acest

luccu, pidea lui cu miros ametitor. parullui bruno tan-

dretea lui ani mala 0lini~teau. Vai, de indara ce placerea

fusese ob{inuta iar trupurile lor separate, se g:indea la

Thor ~i se simtea vinovata.

163



Vinovad. de ce?

De a trai citeva minme ca ~icum fiul d nu murise.

In orice caz asta credea ea in legatuni cu vioova{ia

et ...

Jonas parasise sala de reanimare ~i fusese transportat

in salonul pentru cardiaci. De clnd aBase de moartea

varului sau, ii seria zilnic n~ei sale e.mailuri in care ii

povestea cu amuzamem sejurul sau la spital, ineercind

sa 0 distreze creaod portrete ~arjate ale edor din jurul

lui - pacienti sau personal medical -, apoi aventuran-

du-se, prin fraze pudice, sa inteleag.'i ~i sa fie alaturi de

durerea ei. induio~ata de primele doua mesaje, Alba a

~ters urmatoarele mesaje rara sa Ie mai dteasci. Din

aeele texte nu pastrase decat 0frau: ,,0 inima straina

imi bate in piept, dar eu am ramas acel~i". Aceasta mar-

rurisire 0obseda. 1 se parea ci aceasta declara{ie iI mai

omora 0data pe Thor, negand faptul ci prezen{a inimii

fiului sau in corpul lui Jonas I-ar fi sehimbat in mod

esen{ial pe acesta. Pu~ti nenorocit! Egoism in stare

puca ...

Dupa acde sapt:imani in care a stat inchisa, a trimis

ilustra{iile pentru povestea lui Andersen ~i a observat,

dupa fe{de consternate ale edirorului ~i ale asistentdor

lui, ci rezultatul nu ii enruziasma deJoc.

- Cd Nu va place!

- Pu{inteJ cam negru, nu? Depane de srilul tau

obi~nuit.

- ~a vad eu luerurile. inainre eram 0tembela care

credea in fericire.

- Noua ... NOllaDeplaceaudesende tembelei aceleia.

-~iell adoram sa fiu tembela. Numai ca s-a ispravit.

164

Onor:indu.~i comanda, Alba a putOt sa se consacre

anchetd sale. Inima lui Thor batea in oorpullui Jonas?

Tot sucind pe wate fe{eJeinforma{iile, nu a gisit ade-

varul, dar a descoperit cioua c:ii penfru a ajunge la d, 0

cale legala ~i una i1egala.Cea legala consta in a intra in

audien{:l.la Centru) de Transplanturi. cea ilegala in a se

aU.tura unui grup de activi~ti - Liberaria - care propu-

nea risturnarea regulilor.

Obsesia nu i-a inrunecat diseernamanrul, <4ac:i s-a

dus mai intai la Centrul de Transplamuri, unde unul

dintre directori, domnul Sturluson, a primit-o indaratul biroului sau de metal. tn jurullui erau etalate 0sume-

denie de afi~e care laudau sanaratea r«ucerita, hecare

dintre de propunand transplanturi in colori vii, ca in

tedamele agen{iilor de turism.

Cand s-a <4ezatin fata domnului Sturluson, barba lui

inrunecata de trei zile i-a amintit de Magnus - inca un

base, probabil ca to~i brune{ii din Islanda erau descen-

den{i ai marinarilor basci! -. un Magnus mai slabanog

~imai urat. ceea ce a declan~at a1armain ea: ••~imai ales

ai griji sa nu te enervezi. nu te arara isrerici, <4acum i\i

rcpro~eaz..aMagnus."

Apdar ~i-aexplicat cu calm sirua{ia:esre mama unui

copil mort care acecptase - asemenea ei ~iso{ului ei - sa

fie donator de organe ~i dor~re sa ~tie ce se intimplase

eu nul ei. _ A~i faeur alegerea cea buna, doamna, ~iva felicit.

Societatea are nevoie de oameni ca dumneavoasrra.

- Ce s-a inramplat apoi?

_ Am folosit judicios auwrizarea dumneavoasrra.

o via~aa fost fara indoiala salvara datoriti generozira\ii

dumneavoastra.

16 5



- "Bra indoiala" ... Nu a~putea sa fiu sigura?

- Nu avem dreprul sa intraffi in detalii, doamna.

- TQ{u~ide sum in posesia dumneavoastra.?

Domnul Sruriuson ~i-a ar.itat computeru!.

- Desigur, avem aceste informatii. Din motive me-

dicale. trebuie sa purem trasa stadiul rransplamelor.

- Alund spune{i-mi.

- N u am acest deept.

- Va cog.

A ditinat din cap ~iun pic de matreata S-3 scuturat

pc haina lui de culoarea antracitului.Alba a mingaiat u~or computerul.

- Ascultati, totul se aRa in aceasta. curie. Apasati pc

fasta porrivha ~im-am lini~[h.

- De ce {ine{i atar de mult sa ~[iti.doamn:i?

A ramas interzisa. De ce? Fiindci jj era necesar. Esen-

rial. In acest moment, imreaga ei fiinta se reducea la

aceasta Jacinta.

- V a intreb de ce exisr3li, domnule?

- P of rim ?

- In general, dam gre~ caod vrern sa cispundem In-

trebarilor prea importante. Dar dumneavoastra 0 pure{i

face pemru mine. Va ascult.

S.a tras indarat pe scaun, cu frunrea incre{ita. narile

fremarand.

- Vi se pare normal ca un funqionar care nu mun.

ce~te dedt peotru a-~i primi salariulla sra.r~irullunii sa

poat:i avea 0 informa{ie crucialii referitoare la copilul

meu in timp ce eu, mama lui. care I.arn nascut, I-am

crescut, care I.am iubit ~icare acurn iI plang sa nu 0 pot

avea?

- Normal sau nu. doamna, asta e legea.

A sim{it ci ii vine sa it omoare.

166

El a intuit pornirea femeii.

Pre{ de 0clipa, ochii Albei au fost lumina{i de 0scli-

pire asasina. Totul i se parea simplu: il strangea de gat.

iar apoi ii deschidea eomputerul. Era simplu, nu?

o picituti de sudoare s-a ivit pe fruntea funqio-

narului.

in Alba frem~ha 0 bucurie uciga~a. inci zece secunde

~i ii va apuca beregara acesrui individ ingrozitor.

Un paznic a intrar fati sa bata la Lqa.

_ M .a{i chemat? Este vreo problema?

Agentul de paza dep~ doi merri ~ii~i exhiba ame- brafele mai groase decat coapsde Albei.

_ Nu, Gilmar, este in ordine. a suspinat domnul

Sturluson. Condu-o pe doamna. Este 0femeie foarte

emofionata, tocmai a rrecut primr-un doliu teribil. Va

mul{umesc penrru vizita dumneavoastra ~i, ina 0data.

fdicitarile mde.

Parasind inciperea, a vrut sa.i scuipe in obraz, dar a

eonsiderat ci ar fi sub demnitarea ei sa ii acorde aten{ie

unei simple ratile a moqinariei administrative.

_ Ali putea sa va barbierifi, i-a aruncat ea rrecand

pragul. ~i-;qa sunteti nasal...

De acurn inainte nu mai rrehuia sa se incurce cu pio-

nii, trebuia sa atace nivelul superior.

Dupa.amiaza i.a contaetat pc cei de la Liberaria. Acest

club de rebeli avea aeda~i scopuri ca ea: sa denun\e sta-

tui, sa critice excesul de reguli, sa permita oamenilor

sa-~i reia viafa in rnaini, sa lupte impotriva oridrei for-

me de secret.

Dupa mai mulre discu{ii telefonice eu liderul grupului

care voia, la fel ca ea, sa rastoarne ordinea lumH, a fast

167



invitata la 0intalnire informala la Cafeneaua Sirenelor,

luni seara. Eric cel R~u. ~eful, credea ci vor fi vreo dOlla-

zeci de revolu{ionari.

Cand a impins ll~ unsucoasa a tavernd, nu a mut

dedt vrco patru pcrsoane: un pitie. 0 ropra dragu{a

care i~i rodea unghiHe. un blond filiform ~i 0 ranara

punkisra Cll parul verde.

S-a uirar la ceas sa verince dad nu se in~elase asupra

orei, clnd individul mai slab ca un tar S-3 ridicar ~i i-a

facur un scmn cu mana lui de copil.

- Erda? a intrebat el.

- Da, a contlrmat Alba, care i~i luase acest pseu-

donim.

- Sunt Eric eel Ro~u, anunf.i el rugand-o sa ia lac.

S-a strecurat pe bancheta ~i au inceput sa discute

band bere. Pruden~i, au vorbit intai despre chestiuni

generale legate de abuzurile statului, doar ca sa verifice

d erau pe ac~i lungime de unda, apoi discu{ia s-a

animal. Pe masur3. ce vorbea. Eric cd Ro~u. pasionat,

lirk, i~i justitlca pseudonimul; Alba, clnd intrase. nu

sesizase vreo asemanare intre omule{ul pirpiriu ~i erou!

secolului al X-lea, vikingul exilat din Norvegia apoi din

IsJanda care descoperise tarmurile nedlcate de pidor de

om ale Groenlandd. dar desooperea acum umbra acestui

suRet ambitios in interlocurorul ei.

tn mijlocul accstui grup. traiecrul ncclruia cxplica

angajarea sa: Eric eel Ro~u i~i vazuse tat21 tr.igandu-~i

un glont in cap din cauza und majorari tlscale. ranara

punkista err'cuse dintr-un orfelinat in casa de corectie,

acrobatul blond fusese de mai multe ori arestat pentru

fun de documente pe clnd duta informatii despre eo-

ruptia cdor alc~i de popor. Dar Vilma, ro~ca[a cu fa{a

168

albidoasa, a emotionat-o pe Alba tlindci ambele aveau

acee~i povesre - fragila Vilma i~i pierdusc fiica nu de-

mult ~i nu reu~a sa aRe ce s-a intamplat eu organele

acestda.

Proximitatea ne~teptaci a bulversat-o pc Alba. Odi-

nioara nu i-ar tl dat atcntie acestd rinere - ar fi res-

pins-o din cauza unor fleacuri precum unghiile roase ori

a dintilor prea galbeni; de data aceasta ~i-a dep~it neli-

ni~tea estctid pentru a se ooncentra asupra personaIicl{ii

aeestei ferod. care suferea la fel de mult ca ca. De indata

ce Vilma i~i evoca nica, vocea-i tremura, ameninta .sase

spargi ~i urn plea de laerimi ochii auditoriului. Alba ho-

hotca fad, ru~ine ... 1 se parca ci Vilma vorbea pcntru ea.

incurajadi sa spuna ce are pe suRet, Alba a povestit

inralnirea ei eu Srurluson. Au fost alaturi de ea. s-au

indignat ~i tori au regretat cl nu mai apucase sa it stran-

gil de gat pe funqionar. Vilma a sorbea din ochi. Aceas-

ta primire 0inclnta pc Alba. care nu indrhnise sa evoce

scena de fata de Magnus.

- Am sa te ajut. i-a propos Fluierul. aerobarul blond.

Am sa incerc sa imru in site-ullor ~i sa-I piratez.

- ~tii sa fad a~a ceva?

Vilma ~iAlba erau incintate. Flatat, Fluicrul a aprobat.

Alba s-a intors ac.as:ientuziasmaca: in sB.qit desooperisc

un sprijin, inralnisc fiin(e scandalizate de nedreptate.

Mai ales Vilma ...

inainte de a se culea, i-a trim is un mesaj: "Sunt bucu-

roasa ci te-am intalnit. Nu vrei sa ramanem prietene?"

Cateva secunde mai taniu. pe eeranul eomputerului a

aparut cl5punsul: "Prietenia ta este esen(iala pentru mine.

Pc maine. Pupici".

169



Alba a inceput sa aiba 0 viata paralela. Fara sa Ie

spuna nimic lui Magnus sau lui Katrin. se intalnea in

fiecare zi cu Vilma. Cde doua femei se inlelegeau. se as-

cultau una pe alta, se ajutau, pIangeau impreuna.

La spital Jonas dadea semne ci. se restabilqre: corpul

lui accepta transplantu!. Uimit ci. nu ~i~avazur na~a. a

scris e-mail uri mai presame, apoi i~atrimis pe Katrin ~i

pe Magnus in ca1irarede ambasadori.

- Ce s-a intimplat? au intrebat-o sora ~isOlul ei.

Albei ii era uneori greu sa-~iexplice refuzul, cu arar mai mult cu dt nu purea sa spuna ci soarta neporului

sau depindea de anchera ei: fie ii furase inima lui Thor

~i it va uri panala sf.ir~iculvielii. fie traia datorila inimii

unui necunoseur ~ise va intoarce ca sa-I imbrali~.

Haquira de intreaga familie. s-a hocarar sa serie 0

scrisoare. rri~and un pic. Abandonindu~~i sentimentde

actuale, ~i-aimbracat din nou sufletul eu vechile haine

~i, odata instalata in rolul n~ei dragiistoase. a scris un

text minunat, vibrand de iubire, debordand de eom-

pasiune generoasa care i-a bulversat pe Jonas, pe Katrin.

pe Magnus - pe care i-a pus in CC -, ~i care a bul-

versat-o pe ea ins;4i.

Odata oblinut accst ragaz..s-a intilnit ell Vilma. noua

ei sori, in fala cireia pmea sa se exprime ell voce tare.

inrr-o dupa-amiaza, fiindci era prea muld lume la

cafenea ~i pentru cl. Vilma linea sa ii marturiseasci. in-

ten{iile sale, a adus-o acasa.

Cu gura cascata ~iochii mari, Vilma privea arem orice

obiect. intreband-o de unde provenea sau prelul acestuia,

incapabila de 0conversalie normali. Flatata, Alba 0lisa

sa se extazieze.

in £alacamerei lui Thor, Alba s-a oprit.

170

- Nu am mai intrar in camera lui de clod a murit.

~riind ci Magnus facuse ordine in camera, se temea

sa vadi rezultatul; indiferent de acesta, ar fi suferit: fie 0

lisase ~a cum rusese~i ea avea sa intre intr-un mausoleu

lugubru, fie indepartase urmde adolescentului ~iasrfel i

I~arfi luar pc:Thor inca 0data.

- Ciudat, a spusVilma, eu am intotdeauna luerurile

fetei mde eu mine, uite, am carneldul ei in po~eta. ~i

tu 0sa traie~ti alaturi de 0camera baricadati?

Alba s-a gandit 1a Bar ba -A lbas tra, povestea lui Perrault

pe care 0i!usrrase odinioara, in care 0sOlie ranara nusuporta defel ci sOlul ei ii ascundea 0camera ~iajunge

la un pas de moarte fiindci dorise sa aReadevirul.

- Asra eite, pana una-aha.

Vilma, in{elegand ca nu trebuie sa insisre, a aratar

inspre la 0eheie veche, agipta de un clrlig pe perere.

- Asta ce este?

Ajungand in salon, Alba i-a vorbit cu plicere de ca-

sup unde i~ipetrecuse copHaria, in sud, nu departe de

Eyjafjoll.

Un zgomor Ie-asperiar. Era Magnus, care se imorcea

m.airC'pededec:ir previzuse. $-au ridicar ro~ii la fa{a,de

parca fusesera prinse in flagrant.

- Buna, draga me.a.~i cum Alba in{epenise, a insisrar:

- Poare rna prezinli?

Alba a scuturar din cap, alungandu-~i toropeala.

- Magnus, ea esre Vilma, nQua mea prietena.

Magnus a aruncar 0 privire imrigara asupra delicarei

Vilma, 0 privire in care se observa0vaga ndini~re, fiindci

nu era in firea Albei, mai curand sii.lbarici..legara de

sora ~ide nepotul ei, sa aducl acasa "prierene noi".

171



Vilma, la randul ei, a z.ambit larg, ~i-a aranjat parul

primr-un gesl rochet. schi{and 0u¥,ara mi~ore ondula-

torie a bazinului. GeslU! a surprins-o pc Alba. care cre-

dea d nu vazuse bine.

- Vilma. te conduc.

- Mi-a facUlplkere. a bombanit Magnus. indrep-

tandu-se spre baie.

Git au coborat eele trei etaje, Vilma a redevenit ma-

ma indurerata, plmsa, de neconsolar cu care se irnpriere-

nisc Alba clnd se incalnisera la Cafeneaua 5irenelor.Alba s-a Iini~til: la urrna urmei, ea ~iVilma aveau alalea

in comun indl i sc parea normal sa~~idoreasci acel~i

gen de barba{i.

Vazand-o indepinandu~se pc lfOluarul acopcril cu

zapada cenu~ie.Alba ~i~adar seama d, dqi ii manurisise

Vilmei durerea ei profunda ~i intima, nu-i vorbise nid-

odara de Jonas ~i niei despre banuiala cl finul a fural

inima fiului ei.

Odala intrala in casa, I-a implorar pc Magnus.

- Te fOg.nu-mi cere explica\ii.

- PaOl. a onal d. Mi-ar fi pIkUl sa ~riu cum ai

ajuns sa frecventezi un ¥,arece ro~u.

in ajun sau mai inainte, i-ar fi raspuns pc masura -

nu trebuiau sa mai nida de clnd murise Thor. tn seara

aceea ironia lui Magnus ii convenea prea mult ca sa 0

critice.

Dimineap, Katrin a venit pe la ei. A pus ni~te furse-

curi pe masa pentru a-~ijuslifiea intruziunea. a cerU( sa

preg:iteasca micul dejun. a facut 0f3+ijenata spre Mag-

nus al carui penis, dCli in stare de repaus, ii umBa chi-

lo{ii, apoi s-a adresal Albei:

172

- 5urioara, vreau sa le rag sa imi £ad un servidu.

Katrin rostise frazade pard ar fi spus: "Surioacl, vreau

sa i{iordon ceva".

- Jonas iese maine din spital ~i trebuie sa plec la

Geneva. E 0~edin{a foarte imponama! Probleme de

stralegic mondiala, cooperarea dinne Crucea Ro~ie ~i

Semiluna Ro~ieetc. Nid nu se pune problema sa nu 0

prezidez. Ar nebui sa iI dud pe Jonas aeasa ~i sa ai grija

de d. Bine, Iini~te~te-le. Liv 0sa faea maneare ~ise va

ocupa de cumparamri. impreuna cu Liv ~icu rine, vomre~i s:i~1supraveghem. Liv este de acord. Ce parere ai?

Ca de obicei, in £ala surorii mai mari Alba cirnanea

~ocat.i:peremplorie, Katrin 0 punca in £ata£apmlui im-

plinit. considerandu~se singura fiinli de pc lume pc care

urgen{ele0impiedicau sa i~iasume obliga{ii1efamiliale,

plasandu~le pe acel'4i nivd de supunere pc Liv, 0mena-

jera pe care 0 pIatea, ~i pc sora ei cea dezinteresacl.

- Am de ales? a ~ptil Alba, bandu-~i ceaiu!'

Era, de patruzeci de ani, felul ei de a.i spune da suro-

rii sale mai mari.

Yntimp ee se fndrepra spre seqia de cardiologie, in-cerca sa-~iimagineu rdnralnirea CllJonas. ii va cere sa

i~ijustifice indeparrarea de eI? Ii va rispunde? 5e vor

mai in{dege ca pana acum? Va rel4i sa i~i disimuleze

supararea, furia, frusrrarea? Se schimbase atat de mult

de la moartea lui Thor! lar Jonas se maturizase dupa in-

rervenria chirurgicala ... Doi necunoscuti se vor imalni,

condamna{i sa mimeze 0£amiliariratecare nu mai exista.

De indata ce a trecut pragul camerei, a avur loc un

soi de miracol: harul luminos care Ie aureolase mereu

173



tandemul i-a eople~it. S-all imbra{i~at, au gillmit, au cis

~iau palavragit eu 0 bueurie ametitoare.

Fiindea adoleseentul nu a incercat sa revina la ceea

ee se intamplase in urma eu doua sapcimani, clipa a fost

simpla, calduroasa, de 0imensa duio~ie. Cople~it sa-~i

revada matu~a, Jonas debita intrebari ~idispunsuri, vo-

lubil, radios. In ceea ee0 prive~te pe Alba, i se parea ci

regase~tevremurile de dinainte, timpul fericirii; a existat

chiar un moment de efemera amnezie in care, amuzata

de gandurile originale ale nnului ei, s-a gandit ca intor-clndu-se avea sa i t revada pe Thor cd posomodt lipit

de ecranul computerului sau.

Doetorii ~iinnrmierde au venit sa organizeze plecarea

lui Jonas care, conform obiceiului sau, fermeease perso-

nalul medical. "Sa mai vii sa ne vezi, chiar dad nu mai

e~ti bolnav", repetau ei. Alba a incuviinpt, mandra sa

fie nap unui baiat atar de carismatic.

A condus prudent pana acasa, adicila 0 jumatate de

ora de Reykjavik. Jonas se comparta ea un prizonier

diberat, incantat de lumini, de eulori, de innmde sehim-

bari ale vremii de dnd intrase in spital. lama pierdea

teren, dar primavara nu se arata inca. Din clnd in dnd,

vantul patrundea in spa{iile libere, trimi{and vartejllri

de nori de fulgi de zapada.

Ajun~i acasa, au fost primiri ell masa pusa - pe~te

afumat ~i piinici de secara -, pregatita de Liv. Jonas,

fdnt de oboseala ~i surescitate, ell 0farfurie in maini,

s-a prabu~it pe canapea de unde a aprins tdevizorul.

Pe eeran se perindau explozii deasupra unui ghepr,

apoi un enorm jet de fum care asalta eerul. Fascinat,

Jonas ~i-aprins capul in palme. Vulcanul Eyjafjoll, dupa

a acalmie, i~i reincepea mai vanos ameninrarile. Dad

174

prima eruprie nu cauzase dezastre majore - nici victime,

niei pagube materiale -, eea de-a doua distrugea dru-

muri, ferme ~i eabluri telefonice.

Din reflex, Alba ~i Jonas ~i-au faCllt griji pentru ca-

su{a, apoi valul imaginilor i-a luat Cllelln curgerea lui

rumultoasa ~is-au lasat hipnotizati de aqiunea demiurgici

a Terrel.

Narura i~i araea inzestrarile de regizor oferind un

spectacol mai extraordinar, mai terinant, mai magistral

declt eele mai bune efecte speciale de la Hollywood.Totul incepusc printr-un dezgher aI calotei glaciare.

Cand a erupt vulcanul, d..ldura degajara de magma a (0-

pit strarurile profunde de gheap. Apa s-a aeumulat,

blocata de stanci, re{inuta sub calota inghqata. Cand

presiunea a depa~it pragul admis, capacul care acoperea

aeest lac a explodat ~i a lisat sa curga cantitari enorme

de lichid. ACllm, jeturile r~neau spre cer, impreuna cu

bucari de roca ~i partieule de gaz. Daca elementde mai

grde ddeau imediat in jur, bombardand cu pietre im-

prejurimile vulcanului, cde mai u~oare alciituiau un pa-

n~ de praf care se inalra la zeci de kilometri. Se vedeau

fulgere scanteind, capricioase, salbacice, eliberand electri.citatea provocata de ciocnirea moleculelor.

- Ifi dai seama, Alba, de necare data clnd se intam-

pIa ceva memorabil pentru noi, Eyjafjoll reaqioneaza.

Este ceva cosmic lotre noi.

Alba a aprobat zambind.

Apoi zilla s-a organizat. Ca sa impiedice respingerea

transplantului, echipa medicala inhibase reaqiile imunitare

ale lui Jonas; trebuia sa ne protejat de germeni, viru~i ~i

baccerii.

175



Alba ~i Jonas ~i-au rduat obiceiurile: jucau carti,

cantau la pian la pauu maini, citeau unul Ianga cdilalt

~i se uitau la filme.

- N u mai desenezi, n~a?

Alba a c1atinat din cap. Sa deseneze insemna sa des-

chida poarta suHetului d, care era adt de tulburar incat

dorea sa-l tina ascuns. Ciici i se indmplase un fenomen

curios: se divizase. 0 Alba de suprafata coabita cu 0

Alba de profunzime. La exterior, traia vesda alaturi de

nepotuI ei, binevoitor, dinamic, constant; pe dinauntru,

o femeie colerici il privea pe adolescent cu suspiciune. ii

condamna cde mai nesemnificative afirmatii, repera 0

perfidie ascunsa sub 0yorba Iipsita de importanta, i~i

adancea dorinta de razbunare, ~tepta momenrul pedep-

sei: de indata ce va avea certitudinea ci ii furase inima lui

Thor, ci ii asasinasera fiul in favoarea lui, se va ilibuna.

lata la ce se gandea Alba cea demonici in timp ce

Alba cea angelici glumea cu nepotul ei. Cde doua tra-

iau in buna intdegere sub acela~i acoperamant.

Doar ca, pentru moment, nu se ivea modaliratea de

a se razbuna. Fluierul pretindea ci are de terminat 0alta

misiune. ~teptarea devenise insupottabila ...

Intr-o seara, candJonas adormise in timpul unei co-medii de Frank Capra, Alba s-a aplecat asupra lui. Exis-

ta vreo calc sa vam dad. inima lui Thor batea in trupul

lui Jonas? Cu siguranp. ci 0mama purea repera acest

lucru. Nu trebuia sa foloseasca simturile ... instinctul

avea sa 0ajute. Era de ajuns sa stea L inga aeest tCUP ~i

sa.~i deschida mintea emotiei.

L-a privit pe adolescent.

A simtit 0apropiere intensa. tn fata ei se aHa cineva

care era mai mult decat nepot. In Jonas, 0mi~care ve-

176

nea de aiurea, 0mipre care iiagita colturile buzdor,

gende de fata, trecea prin venele delicate, ii umHa ~i ii

dezumHa pieptul ingust. in Jonas se ivea £luI ei. Tot ce

era mai bun in acest bolnav, ceea ce era mai sanatos ~i

esenfial era Thor. Thor fusese ucis pentru a putea pre-

lungi existenp acestui trup inutil. eu siguranta.

Alba s-a hotarat sa termine odata cu povestea aceasta!

Era de neimaginat sa zambeasci asasinului fiului ei. Era

de neconceput sa il dragaleasci. Sa continue aeeasta co-

medie insemna sa tradeze.

- Nu te ingtijora, Thor, am sa te riizbun.

Cum? Posibiticitile nu Iipseau: sa uite sa protejeze

ferestrele, sa ii dea sa manance mancare alterata ... Pro-

blema? Nu era ceva diseret. Ar £l fost dedanpra 0an-

chet:i ~i ar fi fost descoperita. Atunei, ee sa faca?

Brusc a jubitat: 0 petrecere! in lac sa evite comaetele,

era de ajuns sa invite aici vreo douazeci de pu~ti pemru

a reuni 0armata de ucig~i. Un riizboi biologic! Un fes-

tin al microbilor. Oamenii raman eel mai e£lcace vector

a1 bolilor. Jonas s-ar molipsi cu vreo bacterie, un ger-

men, ni~te viru~i impouiva cirota sistemul sau imunitar

slabit nu ar putea sa lupte. Hopa! 0 aniversare tragidi!

osarhiitoare de convalescenfa care ia 0inrorsatura proas-tii! Nimeni nu este vinovat, toata lumea este vinovata ...

Prin prietenii lui Jonas, eu frafii ~i surorile acestora, avea

sa-l infesteze pe Jonas.

S-a inchis in camera ei ca sa fadi 0Iisci.

Cum sa puna in aplicare acest plan inainte de inroar-

cerea lui Katrin? Trebuia sa aqioneze repede. Ar fi posi-

bit sa adud. aceste bombe umane inainte de 16 aprilie?

Dare pe 16 aprilie se intoarce Kauin? Nu mai rinea

mime exact. ~i suntem deja in 14...

177



in noaptea aceea Alba a pregatit invita~iile, a verificat

ca.avea adresa po~tala ~i e~mailul fieciruia, apoi a a{ipit,

epuizata, clnd mijeau rurile.

A doua zi, pe 15, Katrin ha lasat un mesaj pe robot,

ingrozitii:

_ Jonas, Alba, nu voi ateriza maine a~a cum fusese

stabilit. Elve{ia i~i va inchide spa{iul aerian. Din cauza

noastra ~i a vulcanului Eyjafjoll! Mare noroc mai am.

Va trebui sa va descurca{i lad mine. Nu ~tiu cat va

dura. Va imbr(lfi~ez.

Cfu1d s-au trezit, Alba ~iJonas au veriflcat informa{iile

transmise de Katrin. Fumul vulcanic, impins de vam

spre sud~est se indrepta spre nordul Europei. Vnii ex-

peqi au atras aten{ia d particule1e puteau sufoea reac-

toarde avioanelor sau sa deregleze sondele plasate pe

carlinga, iar cei responsabili au inchis spa{iile aeriene

vizate. Primde au fost Anglia ~i Polonia, Ie-au urmat

Belgia, Elveria, Norvegia, Danemarca, Irlanda ...

Mat~a ~i nepotul au reaqionat diferit la aceasta veste.

Jonas avea un puseu de mandrie na{ionalista:

- iIi dai seama, na~a, 0 pra modesta ca a noastra

blocheaza traflcul internalional! Tare, nu? a

sa ii facemsa piarda milioane ~i milioane ...

Alba, in schimb, a vazut un semn al destinului: Ka-

trin era imobilizata la Geneva iar ea avea spa{iu de ma-

nevra ca sa Termine eu Janas; trebuia sa mearga pana la

capat cu proiectul ei ucig~.

~i~a anunpt nepotul d ii pregatea 0mare surpriza

apoi s-a inchis ca sa tdefoneze invitaIiilor. Stabilise d

petrecerea va avea loc joia viitoare, peste doua zile, sea-

ra. in decursul acelei~i zile a primit vreo douazeci de

rispunsuri aflrmative.

178

Miercuri, pe cand consulta devizul unei firme de ca-

tering, i-a sunat mobilul. Era Vilma, care de la capatul

cdalalt [fambita:

- Am aflat!

- Ce ai aflat?

- Am aflat ce au facut cu tcupul fetei mde.

-Cum?

- Sturluson! La Centrul de Transplanturi. Am mers

ca ~i tine sa incerc sa-I induplec, dar nu a mai fost nevoie

sa vorbesc cu d. Am auzit 0discutie in spatde u~ii. Dis-cuta eli un chirurg despre a intervenrie chirurgicala. La

data acelei operalii, fiica mea era mOarta.

- Asta nu este de ajuns, Vilma.

- ~tiu ce spun.

Alba s-a recunoscut inspaimfu1tata in aceasta afirmarie.

- Vino la locul nostru de intalnire.

Zapaciti, Alba i-a balmajit 0explic3rie lui Jonas, a

ureat in ma~ina ~i a zbughit-o spre Reykjavik.

Gnd a intrat in Cafeneaua Sirene1or, Vilma a prins-o

de bral. Alba a privit-o: phea 0gheara de pasare care se

agarase de 0ramura.

- Ajuta-ma.

-Cum?

- Sa fur un copil.

- Ce copil?

- Capilul care a primit transplantul.

Alba ~i-a tras braIul, oripiladi.

- Credeam ci doreai numai "sa ~tij".

- Nu! Fac asta ca sa-mi recuperez fiica.

- "Sa-li recuperezi fiiea"? FHca ta a murit, Vilma.

- Nu, te in~eli, a gemut Vilma. Dad inima fiicei

mde bate undeva, ea este vie pentru mine. Daea inima

179



ei face un tcup sa traiasca, rna va recuno~te. Daca ini~

rna ei zvacne~te, atund rna va recunoXjte. ii e dor de

mine, Alba, rna cheama, are nevoie de mine ca sa ne re-

luam viap ca mai inainte.

Ochii Vilmei s-au umplut de lacrimi.

_ Daca mai imarzii, va crede ca am abandonat-o.

"Vilma a luat-o razna." Alba descoperea unde ajun-

sese prietena ei din cauza suferin{ei.

_ Alba, vino sa rna aju{i, sa mergem amandoua.

- Nu sum de acord.- Nu vrei sa rna aju{i.

_ Vreau sa te ajut, dar nu cu asta. Delirezi, Vilma.

- imprumuta~mi mXjina tao

-Nu.

- Treaba tal Mii duc singura.

Ro~iela fap., febrila, concemratii ca 0cizboinici, fra~

gila Vilma s-a ridicat ~ia alergat spre ie~ire.Alba a vrut

sa 0retina. _ Vilma, renun{a la acest plan, este nebunie curara!

o sa te afli in fap unui necunoscut, nu in fap 6ieei tale.

_ Ce ~tii tu? a spus Vilma ~i a i~it in strada.

in timp ce Alba platea berile, nefericita mama dispa-

ruse in furtuna care se starnise in capitala.Derutata, Alba ezita. Trebuia sa reaqioneze ... desi-

gur ... Dar cum? Sa mearga la politie? Era prematur. Sa

o opreasca pe Vilma? Nu ~tiaunde locuie~te.

S-a imors ~i i-a scris lui Eric eel Ro~u, ~efulgruparii

Liberaria. Acesta i-a riispuns in graba ci ii dadea drep-

tate, ci Vilma era dusa, dar ci adevarata problema era:

ce anume 0determinase sa aqioneze astfel?Urmau patru

pagini in care scria 0diatriba argumentata ~iimplacabil:i

impotriva guvernului islandez.

180

Alba a in{e1escl ajutorul nu va veni din partea lor.

Magnus a intrat in inclpere. Era pemru prima oara

dupa saptamani Ia rand cand se bucura sa i~ivaw so{ul.

S-a aruncat in brarele acesruia.

- Te-ai intors pentru mine?

- Evident.

Drept recompensa a sarutat-o.

- Te iubesc, Magnus, sa ~tii.

~a cum prevazuse, aceste cuvinte au fost urmate

imediat de 0reaqie in blugii lui Magnus. Din pliicerea

de a exersa acest aseendent asupra unui barbat, a insis-

tat, ~optindu-i ci ii lipsea, ci nu mai suporta sa~I~tie

adt de departe, uimita ci fabula atat de bine, intreban-

du-se dacl nu era ~iceva adevarat in ceea ce debita.

Magnus a luat-o in brare, a pus-o pe canapea ~ia dez-

bracat-o cu mainile sale ell degete mari ~iexperte.

Au f.kut dragoste de mai mulre ori. Aveau timp ~i

nu mai era nevoie sa se ascunda: Thor nu mai era acoIo,

iar Liv iI pazea pe Jonas.

fmbracandu-se, Alba s-a gandit la Vilma ~i ~i-a dat

seama c l F.idnd dragoste cu Magnus uitase de ea. Oare

trebuia sa-i vorbeasci lui Magnus despre ea?Nu, pentru

ci ar f i trebuit sa povesteasci despre ea ins~i ca sa poata

povesti despre Vilma ...

- Magnus, ce-ai zice dad m-ai inso{i la Katrin? Ai

ramane Cll Jonas ~icu mine.

- ~i cum 0sa ajung maine la serviciu?

- Te due eu cu m~ina.

Acordul entuziast al lui Magnus a fast pecetluit de

un samt adt de umed ~i de prelung incat s-au priibu~ic

din nou pe canapea.

Cand au parcac in fap casei, au observat imediat sem-

nde unei situa{ii anormale. Lumina era stinsa - Jonas 0

181



la-samereu aprinsa pentru ca m~inile sa se poara orien-

ta in caz de fununa -, interiorul parea la fel de in-

tunt:Clt.

Cand au urcar eele nd teepte care duceau spre prag,

u~a spa izbir din cauza vamului.

S-au gdbir sa inne.

Magnus era inaime, gaea sa-i arda un pumn ho{Ului ...

Nimie nu se mi~ inauntru. Au srrigat. Nid un raspuns.

_ lrnposibil! Jonas trebuie sa fie aid, a ~optit Alba.

Au strigat, apoi, fara sa mai a~tepte un rispuns, au

seotodt camerele. Nid urrna de Jonas.

tn bucatarie, indaratul me:sei de metal, Liv tikea le-

~inata.

Magnus a adus-o in sim{iri in timp ee Alba ehema

poli{ia ~i ambulanp.

tnainte ca eei ehema{i in ajutor sa soseasca, Liv, care

i~i revenise in simliri, Ie-a explieat ee se intamplase:

_ A sunat 0 femde. I-am desehis fiindci am eraut

ci se ratadse: in fununa. M-a intrebat daci Jonas locu-

ie~te aieL Asta rn-a uimit. Atund mi-a spus ci facea

parte: din grupul de in6rmie:re care se ocupasera de el in

ultimde sapra.mini ~i i-ar face placere sa-I salute pe pa-

cientul ei preferat. Nu am banuit-o, avea un aer blajin,

un ~ricd ro~u... Am condus-o la Jonas ~i nu mai ~tiu

ce s-a intamplat. .. Dupa ce se ararase atat de dci.gula, a

inceput sa it cene pe baiatul nostru, m-am apropiat ~i

mi-a tcas un pumn ap de we ci am Iqinat. Dumnezeule!

L-a lovit ~i pe Jonas?

- Nu este aid, a spus Magnus.

_ L-a luat ell ea, a precizar Alba. E yorba despre 0

rapire.

Magnus ~i Liv s-au intors clrre ea uimili de siguranp

ei.

182

Alba Ie-a povcsrit pana noaptea raniu poli{i~tilor ceca

ce ~tia ~iccea ee banuia. Pentru ea nu exista alta varianra

declt aceasta: Vilma fusese viziratoarea.

Ap.,at nu departe de ea, Magnus asculra fiindci Alba

vorbea in pane ~i pemru d.

Din neferidre, despre Vilma nu ~tia decit numarul

de mobilia care nu mai raspundea ~i nimeni nu putea

sa 0localizeze. Ca sa 0identi6ce, anchetatorii au ttebuir

sa recurga la data decesului fiieei sale care a fost eonco-

mitenta cu opera{ia suponata de Jonas.

Rezuhacul a aparut pc ceranul computerului: in acea

zi in toata Islanda etau numai doi adoleseen{i susceptibili

de a furniza un transplant: Helga Vilmadottir ~i Thor

Magnusson.

Alba a plecat frumea ca ~i cum crima ei tocmai fu-

sese anun{ata, iar ea urrna sa fie dusa la inchisoare.

Dupa dteva secunde i-a aruncat 0 privire lui Magnus,

care tocmai in{elesese prietenia Albei cu Vilma, ciurarile

ei obsedante, distanla dintre ea ~i ceilal{i.

- Poatc 6 transplantata inima unei fete in trupul

unui baiat? a intrebat un poli{ist mirat.

- Inima nu este un organ sexuat, a rispuns Magnus.

- Nimie nu dovedq:re cl Jonas a primit inima aceca,

a adaugat Alba.

- Ce oameni smintiti! a conchis politistul.

Alba ~i.a privit varful panto610r: Vilma voia sa-I cap-

tureze pc Jonas pentru ci. il iubea, iar ea pentru a-I

udde. Cum de fusese in stard ... Bruse intelegea ci. era

stupid sa pretinda ci. un corp poate apaqine cuiva, inci

~i mai stupid sa iii arogi un drept asupra unui bolnav

care a suferit un transplant. I se parea cl se trezqte din-

tr-un oo~mar foane lung.

183



Vorba vine... !ncepea un al doilea eo~mar: dispari{ia

lui Jonas.

Odata pleca(i poli(i~tii, Alba ~i Magnw au ineuiat

casa ~i s-au imors in lini~te la Reykjavik. Se gandeau la

Jonas eel fragHaHat in mainile unei dezaxate.

and au ajuns in apanamemul lor, Magnus a luat

doua scaune ~i i.a ecrut Albei sa se ~eze in fa(a lui. A

lneereat sa-I imbrii{i~eze,sa se lipeasci lasdv de d: a

respins-o.

- Stai locului ~iasculta-ma, Alba.- Dar .. .

- Oa-mi paee sau te leg.

A riimas eu capul pleca.t, nemi~cata, ca 0feti{a pe-

depsita.

- Am sa i(i spun ee ered eu, Alba ~i imi vei spune

daci rna in~d. Ti-a fost at.at de ru~ine ci l-ai abandonat

pe Thor din cauza unei dispute, insultandu.I, amenin-

{andu-I, Incat incerci sa scapi de aceasta aminrire. Vrei

sa evi{isa te sim{i vinovata. Atund, ca sa te protejezi de

remu~ciri, rcaua ta credin{a te determina sa iI ui{i pe

Thor, preferi sa bagi capul in nisip, sa proiectez.i asupra

lui Jonas ad a sodedirii agresivitatea pe care trebuia sa

{i.o adresezi.

Alba a inceput sa pJanga.

- Nu eram 0mama huna!

- Ba da, Alba. Nu in seara aceea, fiindci nu i{imai

stapaneai nervii, dar in ahe seri, da. In multe alte serio

Thor nu era un inger. Nu se fiieeaatat de u~or iubit ca

Jonas. Totu~i noi I-am adorat ~iI-am crescut cat de bine

am putut.

A ingenuncheat in rap ei.

184

- lrai urat pe Jonas fiindci trna. Ti-ai inchipuit

nu ~tiu ce, ci {i I-au omorat pe Thor ca Jonas sa fie sal-

vat, pe scun, un delir care iri convenea pemru ci te Im-

piedica sa te confrun{i cu nefericirea tao Gata, Alba, nu

mai pori gandi asemenea prostii.

- Le-am alungat din mime.

- ~tiu, fiindci rna asculri in sra~it.

A strans-o langa umarul sau cu un gest patem ~i a

lasat-o sa planga. Dupa ee s-a Iini~tit, s.a ridicat ~i a

deschis un dulap.- Pu{ina "moartea durerilor"?

A tresarit; uitase ci ~a iispunea eI rachiului aromati-

zat cu bergamota.

Au baut un pahar. Magnus ~i.a mai pus unul.

- Acum ai sa te gandqti ~i ai sa lmi spui cit mai

mulre lucrud despre Vilma ca sa ghidm unde iI tine

ascuns pc Jonas.

Alba nu a inchis un ochi toata noaptea. Intorcindu.se

de pe-o pane pe alta, respidnd eu grija ca sa nu-I tre-

zeasci pe Magnus, incerca sa se puna in loelll Vilmei ~i

nu izbutea.

La ora ~aptedimincap I-a sunat pe inspectorul de po.

Ii{ieciruia ii lasase numarul de tdefon, spcrand ci pro-

fesioni~tii se vor dovedi mai eficace decit ea.

Stingherit, inspectorul a informat-o ci ancheta avansa.

desigur, dar ci nu aHaseraloeul unde Vilma iI sechestra

pe jonas. Descoperisera ci nu avca loe de mund ~i nu

mai avea rude ~inid domidliu de cind Ii murise fiica.

Alba s-a cutremurat. Unde era Jonas? fJ legase, ii pu.

sese un clltq ca sa-I impiooice sa fuga sau sa strige?

185



Dad ie~eain frigul fununii, nu putea sa reziste rigorilor

vremii. ..

A inceput sa mearga prin apanament. Intotdeauna

mecsul0ajutase sa gindeasd. La fiecare rur, se oprea in

camera lui Thor, ofta ~ise reintorcea.

Un detaliu i-a sarit in ochi. Ceva lipsea. A examinat

peretii de langa ea: cheia de la dsuta disparuse.

- Magnus!

S-a repezit la sOIul ei ca sa-l trezeasci ~i sa-i spuna

teoria ei: Vilma trebuie ci se refugiase in c<isup.lor din

munIi.

- Cum a ajullSacolo?Mi-ai spus ci nu avea m~ina ...

- A furat una. Cand furi un copil pOIi sa furi ~i0

m~ina, nu? Magnus, I-a dus peJonas in eel mai rericu-

los loc din Islanda.

Furios, Magnus a deschis dulapul din perete ~ia luat

ve~mintele pentru munte.

- Punem astea pe noi ~imergem!

in jurullor, cenu~a indoliase peisajul.

Norul vulcanic trecea pe deasupra capetelor lor, con-

cret, imens, impins de vantul care suRa impotriva ma-

~inii. UmRandu-se aiel, ingro~andu-se dincolo, acest

pana~ desena figuri angoasante, trambiIele JudeciIii de

Apoi, demoni, taUfi, bivoli, troli, himere, 0armadi de

mon~tri cruzi ~i nemaivazuIi.

Pe masuca ce m~ina se apropia de locul eruptiei, no-

rnl i~i pierdea formele, se l<isaspre pamant, alcituind

un acoperi~ sumbru care obtura lumina. Apoi, dupa ce

au trecut un defileu mic, acest plafon de plumb s-a lipit

de sol, fadnd atmosfera opaci, inghiIind oriee mi~care

intr-un terci negru in mijlocul carnia nu se mai vedea

nimic.

186

in fiecare dipa, Alba ~i Magnus se temeau sa nu fie

opriIi de un baraj rutier. Zona, devenita primejdioasa,

fusese izolata. Tremurau la gandul ci Jonas trebuia sa

respire acest aer vidat.

Au ziirit in departare lampile electrice: autoritaIile

marcau perimetrul exploziei. Prudent, Magnus a oprit

m~ina, a StillSfarurile ~ia luat-o pe 0 poted.

- Oare cum a procedat Vilma ca sa ajunga aid? a

intrebat Alba cuprinsa de indoiala.

- Nu uita ca it transporta pe Jonas, care euno~te

zona.

- Nu ar ajuta-o!

- Nu ~tii cite se pot spune sub ameninp.re.

Alba ~i-a inghilit saliva. Jonas se aRa in inferno Nu-

mai sa aiba atata putere sa...

M~ina lor se impotmolea rot mai des din cauza dru-

mului care era nu doar inghilit de praf, ci ~iplin de pietre.

Magnus s-a oprit bruse. Un torent aparut pe ne~-

teptate Ie taia drumul. Apa eurgea navalnie. Era impo-

sibil sa mergi mai departe.

~i-au pus cagule ~ia masca de proteqie pe nas ~ipe

gudi, apoi ~i-au continuat drumul pe jos.

Atmosfera era de apocalipsa.

Vantul se invartejea in jurullor ea sa Ie intanie ureu-

~ul; venea de pe eulmi, prindea puteri printre stand ~i

pe urma se lansa taios, ca 0lama de olel.

Cand au ajuns pe platoul pe care fusese eonstruita

casula, au putut-o vedea datorita unei pale de vam din

sens invers: prel de clteva secunde clmpia a fost euprinsa

de a letargie, 0letargie care semana eu 0agonie, ~i au

tirit un 4x4 parcat la 0suta de metri in fala cisuIei.

- Au mers cu ma~ina pana aieL Sum inauntru, e

sigur!

187



Au VTm sa a1erge,dar ratul ii impiedica. Din cauza

plaii cizure. een~ care acoperea zapada devenise un no-

roi zgrum{Uroscare Ie Iipea tilpile bocancilor de pama-nt.

~ifiecare pas facut devenea un efon reribil. lar pe platou.

vanruJii chinuia in al l fel:sCOtocea. biduia, ii impiedica sa

gandeasci; puterea lui ~ieratoare voia sale uada gandurile

~isa-i mature de pe fap pimanrului.

tn cele din urma au ajuns la clsu{a. Fumul care ie~ea

din amin era imediat raspandit de pale de vam venite

din toate paqile.

Magnus i.a facut semn Albei sa tad. Voia sa ii ia pe

nea~teprate.

eu 0lovitura de umh, a imp ins up.

Vilma, ~ezata Ianga Jonas nu a avut vreme sa vada

ci apare cineva. Magnus a lovit-o peste cap ~i i.a legat

mainile.

Imobilizara, Vilma a c1ipit ~i cand a in{eles ee i s-a

imam plat, a ineeput sa urle.

Alba s.a repair la Jonas ~ia eonstatat ci era tras la

fa{a, narile ii erau rigide. respira eu greutare. I-a lovit

u~or obrajii.

A deschis ochii ~i a vazut chipul n~ei sale.

- ~tiam ci 0sa vii...

Vilma• .auzind aceste cuvime. a devenir ~i mai vehe-

menta:

- Lasa{i-ma in pace. Nu 0atinge{i. Esce fiica mea.

o recunosc foane bine chiar ~iasrfel. Nu s.a zbatut, a

fost dragu{a cu mine. este 0 dovada, nu?

Magnus a incercat sa ii puna un ci1u~.~oarecele ro~u

I-a mu~cat ~i i-a tcas un picior in vinrre. Magnus s.a

srrambat.

- Cll nebuna asta ce fae?

188

A1b.as-a repezit inrre d, a privit-o cu dispre{ pc:Vilma

~i i.a ordonat so{ului d:

- 0 legi aiei. Sa ne lasein pace. Vom trimite poli{ia

dupa ea.

- Alba. ajutii-ma. a scindt Vilma. Alba. tu e~ti de

acord cu mine. Singura.

- Vilma, re sim{i cau, foane cau, dar spec ci medicii

te vor vindeca.

- Luafi-mii eu voi.

Alba s-a ab{inut sa 0 plesneasci.

- Nu am niei 0incredere in tine. Ai vazut in ee halI.ai adus pe Jonas? Din cauza ta risdi sa moara.

Magnus ~i-a imbracat bine de tot nepotul, i.a pus

masca ~i.fara sa-i mai ceara voie. I-a aruncat pe umar.

- Tine-re de mine, baiete, pledim.

Au iqit din cisu{a.

De indata ce au ajuns afara, vantul s-a inte{it. Era

posibila 0 manic atar de indelung:'i, de constanta, atat

de implacabila?

Casa ro~ierezista asalrului, dar tremura, incheieturile

sciqaiau, acoperi~ul fremara. Dinauntru se auze.au ho-

hotde ascu{ite ale Vilmei.

S-au indep:irtat, c1atinandu-se.incapabiJisa se coneen-

trez.e.Vanrul voia sa fad vid in capetelc lor ~ipc platou.

Bruse, au auzit zgomotc neobi~nuite. Un fel de pies.

nitun persistenra. Ploua cu pietre.

- Adapostifi.va acolo, tepede!

Alba le~a aratar 0scrC<4inain stanci pe care 0~ri.a

dinrotdeauna sub care arllpostea adesea eu Katrin. S~au

napustit inrr~aoolo.

In jurul lor, maruntaiele vulcanului ddeau pc pi-

mam - unde cit un ou, a1telecit ni~te menhire.

189



Jonas a seas un strigit. Panica{i, ~{i. Alba ~iMag-

nus au cram cl fuseselovit de0 piau.a ~is-au imors.

Jonas a ararat cu degetul. In depanate. cisup deve-

nise ro~ie.

o piana enorma trecuse prin tavan ~i disrrusese sin-

gura incipere; fiacirile e1iberatedin ~emineu incepuseri

sa arda grinzile.

In cinci minure incendiul s~arispandit rapid. mu~ci-

tor, imens. apoi 0 pata violenta de vam s-a abatut asupra

platoului ~i l~aacoperit cu cenu~a.

Alba a zambito Aceasra lumina difuza, acest vam Wior

anunp ceva ce urrna sa apari: primavara.

Soarele stralueea pe un cer senin. Pesca.ru~ii {ipau

agita{i. In curand parnamul nu mai avea sa fie tare ea

piatra, iarba va cre~te, lupinul de Alaska va imbraca

dealul in albastru.

II a~tepta pe Fluier in fa{acutiei de scrisori.

Acesta piratase in noaptea precedentii sistemul infor-

matic a) spitalului ~iprintase documentele.

Tocmai urca drumu), pedalind ~ biddera. Te puteai

intreba, vazand accasta.silueta. care anume era mai sub-

{ire:eI sau biddeta.

S-a apropiat de Alba fiuturand victorios dosarul.

-lata!

- Cum ~ pmea sa i{i mul{umesc?

- Facind revolu{ia. tovarap. Sa nu mai vorbim.

am putea f i vazU{i.

A plecat imediat. a coborat pe marginea drumului

care ducca spre Reykjavik rara sa pedaleze. miqocindu-se

pana a devenit un punct pe.

Alba, eu plicul in mana a imrat in casa unde Jonas

nu se trezise~iunde Katrin se odihnea dupa ciHitorie.

190

A seos foile din plic ~i. Earasa Ie priveasci, le-a pus.

rand pe rand. in ma~ina de toeat hanie. Pe masura ce

hartia disparea. se sim{ea mai puternici, mai plini de

energie. mai vie. Apoi a pregitit ceailll ~ia prijit piinea.

A auzit un zgornot in spatele d.

Era Jonas. blond. vioi. frurnas ca un rasirit in pija-

malla lui coraL

- Ce pacat ci ai anulat petrecerea pentru intoarcerea

mea! a ~oprit d. Mi.ar fi Jacm atata placere sa-mi vad

prietenii. ..

Alba i-a imins rava Cllmicul dejun.

- 0 lasam pe mai tarziu. Nu este decat amanata.

Pani atund. cc-ai zice de 0 belota mica?



Pc banca din fap mea.0

femde hranea pasarile. Vra- bii, pitigoi ~i stic1eti s~au apropiat de ea mai incii topa-

indo timizi, tematori sa nu devina tere~tri, gaea sa bata

in retragere ~i sa-~i ia zborul la cea mai mid mi~care

suspecta; apoi, tot mai numeroase, pasardele s-au aij:ezat

in semicerc la picioarde d, asernenea unui cor de ceqe.

tori; ca sa ciuguleasca firimiturile, unde, mai obraznice.

nu ezitau sa sara pe banca sau chiar pe pulpele ori pc

bratde acelei doamne. Atrasa de festin. 0vrabie i~ialun-

ga suratde eu lovituri de cioe, in timp ee porumbeii

stangaci veneau ~i ei datinandu.se.

Imaginea rna intriga. Desigur. vazusem de 0sura de

ori scena: 0necunoscura hranind pasarde. Totu~i. ceva

era diferit in ziua aceea: tinuta femeii. Nici ceqetoare.

nici sarad. nici batclna. phea ca ie~ise de la eoafor.

purra un costurn ~ic, pantalon ~i saeou din in de euloare

desehisa, ~i pe chipul ei incununat de un blond vene-

tian stralucea bronzul vacantdor petrecure la mare sau

la munte. pe scurr timpulliber petrecut de cei bogati. 0

burgheza hriinea vrabiile Parisului.

Prietenul care rna insotea m.a impuns OJ roM in ooas-

te ~op{ind:

- Priv~{e.

195



Un rip bine ~icu aCee3ii alura, de vreo ~izeci de ani,

sportiv se plimba pe alee durand 0 banci. in dimineata

aceea insorira care urrna unor sapramani posomorate cu

ploaie. ce parizian nu ar fi ciucat sa se indlzeasci la soare?

Domnul a constatat ci nu mai este dedt un singur loc,

alaturi de doamna care hranea pasarile.

Fad sa 0salme, rara sa 0 priveasci. s-a ~t ~i s-a

camportat ca ~i clnd ar fi fast singur. Dupa ce ~i-a dres

glasul. ~i-a luat ziarul ~iI-a deschis largo luand din spa-

tiul vecinei sale. Aceasta a pacut ci nu observa. 0 dipa,am crezm ci arunca firimiturile intre pidoarde barbatu-

lui ca sa fie invadat de stideti zgomoto~i ~i pu{intel

salbateci.

A treem un cuplu. Barbatul a ridicat privirea ~i i-a

salutat. Trd secunde mai taniu doamna de pe band a

lacut acel~i luccu. Apoi. fiecare ~i-a vazut de ale lui, im-

pasibil. Faptul ci aveau cuno~tinle camune nu p~irea sa

ii apropie.

Bruse, vantul a zburatach 0 pagina din uFigaro la

marginea Mndi. Doamna nu s-a dintir, de parci nu se

intamplase nimic. ~i I-a lisat pe domn sa se descuree

singur ca sa0 prinda.

Mai clniu. apleclndu-se, ea ~i-a risrurnat po~ta care

s-a rostogolir pana la glezna domnului. Acesta s-a mulfU-

mit sa ridice: picioruJ ~isa-I inceuci~ peste ee1.ilalt.

Nid unul nu-i d.idea atentie celuilalr, dar, paradoxal,

simteai ci nu mceau dedt acest lucru: sa nu-~i acorde

atentie. Printr--o anumita erispare, prin undele de dispret

pe care Ie degajau, prin lentoarea pe care 0impuneau in

;urullor nu traiau. nu respirau dedt penrcu a-~i trans-

mite unul ce:luilaJr: tu nu qti aiei.

196

Prierenul meu s-a amuzat de figura mea deconcertata.

- Sunt SOl ~i sotie.

- Glume~ti?

- Deloe. De ahfel, locuiesc in acel~i loc.

- E i?

- Dar nu impreunii.

-IIi balijoe...

- ~i-au impartit apartamentul in doua. Ie~irea de

serviciu a devenit imrarea domnului, iar zidarii au inal-

tat un zid ca sa nu se mai intilneasci niciooata. De fapt,

sc nimeresc fata in fata de douiizeci de ari pe zi pc scara,

pe hoi, la cumparaturi. pe strada - intr-aclt ~i-au pastrat

abi~nuinlele -, dar se ignora.

- lti razi de mine.

- Dad i-ai fi vizut acum dliva ani: se adorau. Pen-

teu toli locuitorii din canier - in zona Place des Voges,

toata lumea C\lOo~te pe toata lumea -, erau intruchiparea

euplului perfect, modelul de intelegere, paradigma unci

rdatii fericite! Cine ar fi crezut?

- Ce s-a inramplat?

- fmr-o dimineata ~j-au impartir bunurile - aparta-

mentul, cabana de la mume, casa de la mare - ~j nu

~i-au mai adresat un euvant. S-a imam plat dintr-odara.

- Imposibil ...

- Dad exista iubiri fulgeriitoare, de ce nu ar erista

~iasrfd de despartiri?

- ~ vrea sa in{eleg.

- Ai noroc! Am aHat adevarul de la a prietena de-ale

lui Severine.

- Severine?

- Doamna care hranqte pisarile chiar tn fap tao

197



•

Sevcrine ~iBenjamin Trouzac pareau sa coleqionezc

toate: semne!e reu~itei: erall frumo~i, tineri, apreciafi,

aveau cariere de sucres.

Benjamin Trouzac, absolvem a1 ~colii Nafionale de

Adminima{ie, luera la Ministerul Sanata{ii, unde se achi-

fa Cll succes de misiuni diflcile.

Iierau l:iudate inteligenfa limpede. autorilatea fireascl,

sim{ul interesului public ~icuno~[erea aprofunclati a

dosarelor.

Ziarisra frulanu. Severine i~ivindea articole!e vioaie

~ihaioase diverselor reviste pemru femei. Capahila sa

scrie un text simpatic despre pregatirea brio~lor sau zece

pagini amuzante despre naile culori de oj:i, ii incanta pe

redactorii-~efi Cll frivolitatea ei inteligenta.

Nu Ie lipsea nimic in afara de 0familie, dacinta a ca.

rei implinire 0amanau pentru mai tarziu. prea pasiona{i

de pLiceri, de ie~irile in Ot'4 ~jCll prietenH, de dJatorii.

de activit3lile sportive.

and Severine ~i.a serbat cei treizeci ~i cinci de ani.

$-a alarmat de timpul care trecea foane repede ~iau tran-

~at problema: venise timpul sa intemeieze 0familie.

Tot alUnci, sora lui Severine a nascut 0fetila atinsa

de 0 boala rara.

Severine a fost extrem de afectata penrru sora sa. dar

Benjamin s.a ingrijorat pentru ei:

- Ma tern de ceea ce ne a!jteapta. in familia ta exista

copii eu handicap. ~iin a mea la fel. Nu.i de glumit cu

a~a ceva. Severine!

Severine a bomhinit, a clrcotit. ~i-a aman:n investiga-

IHle medicale cit mai mult apoi a sf.i~it prin a eeda

198

doleantdor lui Benjamin. inrr-arat de mare era dorinta

ei de a deveni mama.

Specialista - 0 pric:tena de-ale lui Benjamin - i.a anun-

tat fara fasoane ci erau purrawri de gene care puteau sa Ie

expuna progenitura unor patologii generatoare de han-

dicap.

- Prin urmare?

- Prin urmare. dad ramai gravida. vom face prele-

vari ca sa 6li informali.

Severine ~i Benjamin au rasuflat lqurati. Dqi inuis-

tali de aeeasra noua luciditate, chiar dad existau riscuri,

puteau sa.~i fad in conrinuare planuri de viitor.

Clnd a implinit treizeci ~i ~p[e de ani, dupa multe

sperante vane, Severine a ramas insarcinata in sfir~it.

Severine ~i Benjamin erau atat de fericiti incit au

fost cit pe-aci sa uite de recomandarea facuta de specia-

Usta. Din fericire, prierena medic. intalnita cu prilejul

unui colocviu international. i-a reamintir lui Benjamin

ce avea de Iacut.

intr-o zi de luni cenu~ie, in hiroul searbad al unui

spital vetust. un consilier genetician i-a spus lui Severine.

care i~i tinea Cllsatisfaqie mainile pe panteede rotund.

d ferusul suferea de 0hoal:i periculom. mucoviscidoza.

o afeqiune in urma dreia mucusul se aglutineaz:i in d.

He respiratorii ~i digestive. Cinstit. i.a informat despre

ceca ce se va intampla: copilul va avea probleme pulmo.

nare, va 6 obligat sa suporte un tratament di6cil ~icon-

stant ~i va avea 0speranta de viala redusa. Car a durat

inrrevederea, i-a semnalat lui Severine ca. din aceste mo-

tive de forp. majora. in ciuda stadiului avansar al sarci-

nii, avea dreptul sa avorteze.

Severine ~i Benjamin au infruntat 0 saptamana de

chin. trecind de la 0hotarare la alta: sa pastreze copHul.

199



sa nu.1 pastreze. tn funqie de scareade spirit, se simleau

clnd capabili sa aibl un copil diferir, clod coplqili de

perspectiva. Prietenii lor de la Ministerul Sanata\ii Ie ofe-

reau informalii paradoxale: fie copilul nu va tcii mai mult

de paisprezceani, fie,conform altora, va triiipana la patru~

zed ~idnd de ani. Pe cine sa crezi?Persoande consultate

sedovedeau la fel de contradictorii ca ~id. tmr-o sem au

lisat soCfiisa aleag:i:au dat cu zarul; dar imediat ce au

primit un rispuns, I-au respins oripila{i, rcfuzand sa-~i

consacee desrim" hazardului. Pe SCUtt, dupa 0 sapr:imanade nelini~te~iindoiala, tot nu se decisesera.

a emisiune 1V i-a ajutat sa se decida: au dat peste

un reportaj despre ingrijirea copiilor cu boli grave. Din

motive politice - constrangerea guvernului sa se angajeze

in favoarea handicapa{i1or -, ziaristul exagerase, prezen~

tand a imagine sumbra a situa{iei, i1ustrand viap de zi

de zi a bolnavilor ~ia parin\ilor dimr-un puncr de ve-

dere dramatic. Severine ~i Benjamin, revolta{i, scarbiti.

pl3.n~i,dobor:i{i de calvarul care ii ~tepta ~ipc care tre-

buia sa~lsupotte copilul care urma sa se nasci au conve-

nit sa accepte intreruperea de sarcina. I-au anuntat pe

cd de la spital.

Sapclmanile care au unnat imerventid i.au fost aproa-

pe fatale cuplului.

Intre ei repro~urile se inmulleau, constame, taioase.

agresive. adresate mai degraba sie~idecat cduilalt: ea se

acuza ca era purdiroarea acelei gene ~iil incuraja sa0 pa~

raseasea, eI se lamenta ci ii franase multa vreme dorinla

de a deveni mama ~i0 incuraja sa~~iregii.seasealiber~

tatea. Fiecare se considera nefericit ~ineintelcs; supararea

care ar fi putut sa-i apropie ii despartea. Fiindea nu

vorbeau niciodat<ide copilul pe care il transformasera in

200

fantoma. Severine i~ispunea ci Benjamin minimalizeaza

durerea ei de femeie, iar Benjamin regreta c:i Severine

neglijeazadurerea lui de barbat. foarte discret, ~i.au pus

unul altuia coame. Copios dar trist. Tara chef ~i ra.ra

chemare, co0con~tiinciozitatedisperata care ii determina

sa se agate de necunoscuti ~ide necunoscute a~acum te

arunci in valuri: ••Daci rna due valurile. cu arat mai

bine. dad nu. voi inOla pana la mal".

Terapia de cuplu Ie-a salvat cisnicia.

Severine ~iBenjamin au inceput sa triiasci nepisatori,ca in primii ani ai relatiei lor: ciJaroreau, ii Ratau priere~

nii ~ipracticau sporturile preferate. Penrru ci nu pureau

Ii parinti, au redevenit amanti ~i.mai ales. complici.

"Copitul meu esre cuplul meu". repeta Severine,

zambiroare. cuno~tin{e1orcare se minunau de faptul d

se inteleg.

Pentru ci nu exista un mijloc de a avea copii, tande~

mullor era un scop in sine.

in decursul unei zile i~izamheau de pard tocmai se

inrilnisera. Dupa douheci de ani de viata conjugala,

Benjamin cumpara trandafiri ca un logodnic. Severine

batea magazinele pemru a cumpara haine care sa it sur-

prinda ~i sa it seduci pc solul d. in imbrali~arile lor

puneau atata energie, rafinament ~i invemivitate indt

sexul i~ipastrase savoarea inedita.

"Copilul meu este cuplul meu". Casnicia lor devenea

o crealie com una, obiectul unei atentii constante, revi.

goratl de ingeniozitatea lor.

~i.ar Ii putrat aceasd. provocare pana la ultima sup

Rare ~iar fi intruchipat pentru etemirate imaginea mo-

deena a lui Tristan ~ia Isoldei dad nu ar fi avut loe acel

accident la Chamonix ...

201



~i.ar 6 imaginat vreodaca d Alpii vor fi mormamul

lor? Muncele fusese pencru ace~ti doi sportivi un terito-

riu de joc ~i de placere, oferindu.le stra1ucirea orbitoare

a luminii, amefeala vitezei, euforia dep~irii. Dacl unH ~i

cuhiva senzatiile din copilarie pc:malul marii imre nisip ~i

apa, Severine ~i Benjamin ~ireu'iiiau tinerefea de indati

ce ajungeau la 0creclcoare. Maquri, plimbari, escalade,

toate modalititile de a parcurge ina1timile ii invesdc:au.

Pana la aceasd. cxpedifie excesiva ...

In acea dimineafa, au luat teIefericul pana pe culme,

varful dinspre sud.

Schiori cu experienfa, au hotarar sa abandoneze par-

tiile amenajate, la fel de pline ca buievardeIe pariziene,

ca sa se bucure in singuratate de roume.

Alpii blanzi ~i ascufi{i se des~urau in fa.{alor, culmi,

crene, varfuri alternand cu platouri ~i panorame.

~ privilegiu! In neeare clipa inaugurau :cipada ima-

culata. tn jurullor (Owl era pur, indusiv Iini~tea. Aveau

impresia ca prind puteri sub acd cer tara nori. in aerol

curat ~i sanatos. infierbanta{i de soarde crud.

In valea imunecad care se imindea alene, varfurile

i~iofereau reIiefurile pure.

Severine ~i Benjamin lunecau pc:schiuri.Se unduiau supli ~i U¥>ride pard ar fi inout. Atmos-

fera devenea densa ca un lichior. oferindu-Ie be{ia de-a se

mip Iiberi, plini de 0 bucurie arz.atoart: ca razele de soare.

Coborau pe :cipada grea ~i diafa.na. Ici-eolo briliame

sclipeau pc: pamamul alb.

Brusc, Benjamin, care deschidea drumul, a scos un

fipat. Severine a avO( vreme sa se apIece spre d, apoi a

tipat ~iea.

Sub ei :cipada s-a spulberat, au ramas suspendati 0

jumatate de secunda, apoi. pard s-au rostogolit 0vqni-

202

de, zdrelindu.se de peretele de stanca, rara sa se poad.

agafa de ceva.

A urmat ~ocul.

S-au prabu~it pc:gheata.

Citeva secunde mai taniu, ametiti, speriati. despova-

rati de schiuri ~i de bete, care se risipisera in timpul

dderii, ~i-au venit in fire ~i au inteles cl se prabu~isera

imr.o crevasa.

Aid domnea 0 altfd de lini~te. Sufocata. Ndini~ti.

toare. Nu se auzea nid 0 pasare. Nid un zgomot. nid

un strigac. Orice forma de via{a parea sdnsa.

- Ti-ai rupt ceva, Severine?

- Nu. nu credo Tu?

- Nici eu.

Constatarea ca nu ~i-au rupt nimic nu i-a lini~tit.

Ramanea 0 problema: cum sa iasa de acolo?

La ce distanfa sc:giseau de suprafara,? Cincisprezece ...

dou:ized de metri eel pUlin ... Imposibil sa urci tara

ajutor.

Au inceput sa strige.

Rand pe rand, pandeau Fanta de cer de deasupra lor

~i suigau. Salvarea nu putea veni decit de acolo, din~

colo de peretii teribili care ii inghitisecl.Gura Ie ardea, setea Ie chinuia mu~chii. membrele Ie

intepenisera. De dnd cazusera, ii pacrunsese un frig

umed, trecand prin haine, strecurandu-se pe la ceata,

insinuandu-sc: prinue manu~i ~i maneci, inundandu-Ie

bocandi ~i udandu.le ~oseteIe.

Strigau mereu.

Zgomotui pe care iI raceau aceste strigate de ajutor Ie

reda energia convingandu-i. in dmp ce vocea unuia era

acopc:rita de cea a celuilalt. cl fac un tlraboi infernal.

Zadarnic.

203



Nimeni nu ii auzea.

~i pe buna dreptate ... riscasera indepan.lndu.se de

partiile obi~nuite in ciutarea zapezH pufoase ~i side6i,

a~a ci acum erau la 0distan{a considerabila de orice

drum frecventat. Ca sa Ie fie auzite strigale1e, ar fi tre-

huir - evemualitate improbabila - ca un temerar sa se

aventurezc pana acolo.

Dupa citeva ore, epuiza{i,nu mai aveau chef sa strige

pentru cl nu mai suponau alternanp emo{iilor pe care

acest £apt Ie sdrnea in ei. speran{a de fiecare data dez-mintita de absenta raspunsului...

S-au privit ell maxilarde tremuclnd ~ipidea tumef1ati.

- 0 sa crapim aid, a ~optit Severine.

Benjamin a aprobat-o inrristat. Era inutil sa i~i as-

cunda adevarul.

Scverine a cohorat privirea. Lacrimile ii ardeau ohra-

jii. Benjamin ii prinse mana inman~ta penrru ca aceasta

sa.1priveasd.

- Severine, qti iubirea vie{iimde. Noweul meu a

fan sa te intilnesc, sa te cunosc ~isa fiu iubit de tine. Nu

voi lua ell mine alte amimiri ale trecerii rode pc parnam.

II privi cu ochii mari ~i rosti ell greutate:

- Nici eu nu voi lua cu mine alte amimiri.

Smulgandu-se de pe ghea{a, Benjamin se apropie.

Severine se lipi strans de e1.S-au sarutat cu furie.

Apoi s-au dezlipit unul de celilalt ~i, cu forte noi, au

incepur sa strige. Strigau din to{i cirunchii, lara i1uzH.

dar eu pmere, din darorie. jucand pana 1.1capat rolul de

schiori ritici{i.

Mormantul de zapada ~i de ghea{a care Ii tinea in-

chi~i rarnanea mut. Singurul lucru care sc schimba era

lumina care devenea mai cen~ie, 1.1unison cu ,erul

20 4

dceolotat. Cu siguran{olci imunericul se va cobori nu

peste muld. vreme ...S-au cutremurat la gandul noptH pe care urmau sa 0

indure acolo.- Hei! Hei! E cineva acolo?

Au tresarit.Deasupra lor, prin deschiz.iituracrevaseiaparuse capul

cuiva. Era 0t3.naracu trasaturi frumoase ~ienergice. Ini-

mile au inceput sa Iebaea ncbunqtc. Au uriat.

_ Merg dupa ajutoare, a spus ea cu voce limpede.

_ Nu vei avea timp sa cobori pani in vale~isa teimorci. Se innoptcaz.l. Arunci-ne 0coarda.

_ Schiez, nu am 0coarda 1.1mine.

Severine ~i Benjamin s-au privit descumpani{i.

Sus, chipul fetei disparuse.

Benjamin tresari ~ilovi in peretc.

- Hei! Nu pleca! Stai! Te rog!Benjamin uria cuprins de panid, de pard innebunise.

impietrita, Severine it privea lara sa reaqioneze.

Apoi se ~ternu iar 0 Iini~te aspra, densa, agresiva.

Dlrdiiau de &ig.Timpul trecea. Un minut, zece minute, 0 jumatate

de ora. Nu avea sa se mai inward.

- Prinde{i!Sus, tanara iistriga, apoi Iearunci 0coarda portocalie

prin deschizatura. Plina de indrazneall. se dusese pana

1.1pista cea mai apropiata, smulsese coarda care marca ca-

patul pistei. 0 legase de 0standi, iar celalah capat Ii-)

aruncase cdor doi.Severine se aga{acea dimai, i~imobi)iz.iiuhimde pu-

reri ~i zece minute mai rarziu ie~i din crevasa. Apoi,

Benjamin tacu 1.1randullui acel~i lucru.

Reveni{i1.1suprafap.,~{i pe :clpad:i,suferind de mg

~i din cauza connuiilor. 0 priveau in lumina apusului

205



pc eca care ii diberase. Melissa, care avea douazeci de ani,

radea in hohore, considerand aceasta saivare0aventura

miraculoasa.

La cabana, Severine ~i Benjamin s-au incilzit, ~i-3U

examinat comuziilc, au consultar un medic, s-au uns eu

pomezile recomandate, au luar analgezice ~i anriinfla-

maroare, apoi i-au rdefonat Meiissei. Nu voiau sa piece

tara sa-i mul{umeasci inca 0data.

Ea i-a invitat la ~treeerea ~ care0dadea impreuna

Cll c3.{ivaptieteni.

Severinc ~i Benjamin ~i-au Satbatorit imoatcerea lavia{a in mijloeul a vreo cincisptezece tincri inrre opt-

sprezeee ~idouazeci ~idoi de ani, un grup de baie\i ~ide

fete care se cuno~teau din copilarie ~i care, de la 0va-

ean{a 1aalta, formasera aeeasta teupa vesda.

Dezmorrili de vin, de g1ume,de jovialitaceacare dom-

nea in restaurant, Severine ~iBenjamin 0sorbeau din

ochi pc salvaroarea lor. Dansand un rock indracir pe

ringul de dans, Melissa parea ca reune~re roare calira.{ile:

forla, imdigenla, vivacirare, bunarare, energie.

Unul dintre tineri, surprinzandu-Ie privitile, se ~ezii

langa ei.

- Melissa e formidabila, ~a-i?

- Ei, da, este! a exclamat Severine.

- Sum inrru totul de acotd cu dumneavoasrra, a

~optir ranatu!. ~iclnd te gande~ti ci este arar de bol-naval Nimeni nu at hanui.

- Cespui?

- Da. Melissa sufera de mucoviscidoza. Nu ~tiali?

Severine ~i Benjamin au paiit. Fad sa rosteasca 0

yorba, Cll gura ciscata, eu mainile rremurand, impierti{i

pc scaune, cu ochii 3Iinti{i asupra Melissd, wernai tiri-

sera 0fantorna.

20 6

Mi-am fiicut un obiui sa inc/ud in a doua ~difi~a

carplor mek jurnalu/ tU Jcriituracart k-a imofit Ii am MJCoperit cacilitoni ii aprrciauconfinutuL Pmtru prima

oaraadaug acrsk pagini prim~i ~difii. Est~vorbatkp"

fragmrnu din jurna/u/ meu riferitoare /a caTteape care

toanai 0smam.



Un prieten, unul dintre cei mai talenta{i machiori de

teatru. imi poveste~te cum s-a format cuplul pe care il

face cu un psihiatru. Cei doi barba{i s-au cisitorit. eu

zeci de ani in urma, in penumbra din capatul unei bise-

riei. in dmp ce in fata altarului luminos avea lac 0cere-

monie nup{iala.

Anecdota rna emo{ioneaza. E ap de rar umorul in

iubire ... ~irnodestia! Ii consider profund cre~tini pe

ace~tiarnan{i wa preten{ii care vor sa se uneasca in fap

lui Durnnezeu.

Gestullor arata purerea unei pasiuni care ia in dera.

dere interdiqia, care se joaca dezinvolt Cll aparen{e1e,

care obtine virtual ceea ce i se refuza.

Aceasra cisatorie "falsa" dureaza de mai bine de trei-

zed de ani...

- Unde este cisltoria "adevarata"?

Nu ~tie.

Nu rna pot impiedica sa nu reflectez la asta. Cei care

~i-aujurat oneial "fidelitate" ~i-au {inur cuvintul? lubi.

rea legitima incurajata de societate a durat la felde mult

precum eea nelegitima?

Revin la prietenii mei. cei care s.au insurat c1andestin.

Poate fiindci soeietatea i-a respins catre marginile sale,

209



ei au ~tiut sa atribuie un sens nou "fidelicltii" pe care au

jurat sa 0respecte in ecou fata de sotii ofidali.

Fidelitatea lor nu consra inu-o castrare ~i nid inrr-o

suma de inrerdiqii. Pozitiva, ea ii ofera celuila1t ceea ce

i-a promis - iubite, sprijin, arentie, sustinere -, nu este

interpretata restrictiv - sa nu te atingi de nimeni. Pen-

tru cd doi prieteni care ~i-au aurorizat avenruri, cuplul

nu inseamna sa-l inchizi pe celalalt inrr-o colivie.

II regisesc aid pe Didecot, ~a cum mi I-am imaginat

in LibertinuL

Toru~i, am convingerea inrima ca aceastafidelitate ingiiduitoare se dovede~te mult mai ~Ot de

stabilit intte indivizi de acel~i sex cid pentru a-I desci-

fra pe cdatalt e de ajuns sa te apleci asupra ta insuti; pe

clnd intre un barbat ~i 0femeie rrebuie sa imbJ.ioze~ti

necunoscutul.

Daci inrr-un cuplu barhat-femeie infidelitatea repre-

zinra 0drama, ba chiar un factor care duce 1a ruptura,

doi barbati acorda mai putina importanta acestor pu1si-

uni care ii imping spre legiituri efemere. Fie ci cedeaza

acestor pulsiuni, fie ci nu, cunosclnd sponran sexualitatea

masculina, pot sa inteleaga, cad beneficiaza de un

avanraj: celalalt este aee1a!li.Pe dod intr-o relatie dintre

un barbat ~i0femeie celalalr mmane celiilalt. Sinceritatea

~i 1uciditatea nu VOt fi de ajuns, va trebui parcurs un

drum lung de invapre pentru a intelege sexul opus. lar

pentru a se in{c1cgeeu el...

In timpul unei cilatorii de 1a Paris la Bruxdles, am

schi{al pe un camel 0 poveslire intitulara "Cd doi domni

din Bruxelles". La Gare du Nord nu era decat 0nebu-

loasa; 0ora ~idouazeci de minute mai taniu, in Gate du

Midi, nebuloasa, asemenea unui metal care s-a 1ichenat

210

~icurge transformandu-se intr-un obiect solid, dipatase

forma ~i densitatea unei povestiri, avand un ineeput, un

srar~it, personaje ~i diverse peripe{ii organ ice. Voi putea

vreodacl sa rna revan~ez fap. de Caile Ferale? Atatea

dintre ciqile mde au fost concepute ~ibihilile in tren ...

Totul pome~te de la 0imagine: doi barbati i~i unesc

in secrel vie{ile cu prilejul unei cisatorii oficiale. La in-

ceput, cele doua cupluri - cel care str:1luce~te in fap

allarului ~i cel care se ascunde in penumbra ultimului

clod de scaune - nu se intalnesc decat din inramplare,dar cuplul danclestin va veghea asupra celui oficial.

Aceasta povestire imi permile sa trasez diferen{ele

dintre un cuplu homosexual ~i unul heterosexual, sa

marche7. bucuriile sau durerile speciflce fieciruia, care

sunt uneori la antipozi. Terminandu-mi doena, mi-am

dal seama, nu fara surpriza, ci tandemul cd mai fetidt

nu este cel pe care societatea I-a dorit ~i I-a aplaudat pe

treplete bisericii.

Cand un barbat ~i 0 femeie i~i unesc destinele, su-

porta 0 intensa presiune exterioara: viap lor com una

eSle in acel~i timp ineurajata ~inormata, modelele sunt

apasatoare, 0anumita filozofie se impune. in schimb,

a(Und cand doi barbati alcatuiesc un menaj, se

avenrureaza pe un drum putin batut, ell a«).lmai mull

eu cat societatea refuza adeseori legatura lor sau, atunci

clnd 0tolereaza, nll ~teapta nimic de la ea. Exista 0

paradoxala libertate in a trai ceea ce este interzis sau

dispretuit.

o suferinta intru totul homosexualii?

Ci 0iubire oridt de putemici, de mare, de perperui

nu se impline~te prin n~terea unui eopil. ..

211



Desigur. infenilitatea nu ii afecteaza doar pe homo-

sexuali - exista ~i heterosexuali sterili - dar ea ii afectea-

z.ape ta{i homosexualii.

Am terminat de scris nCei doi domni din Bruxelles".

Nu ~tiu cum sa calific aceasta povestire. £Ste un mini-

roman sau 0nuvela mai lunga?

Reaqii!e la lectura suot incurajatoare. "Cd doi domni

din Bruxelles" emo~ioneaz:i minfi diferite.

Sum bucuros. de~i intrebarea ramane: ce voi face cuacest text?

Sa iI public singur sau sa a~tept sa se alature altor

texte? Dar ce feI de texte ~i de ce?

Mi-am pus 0imrebare care i~iga"qte un ra."puns.

nCei doi domni din Bruxelles" aveau ~i ni~te veri care

s-au prez.entat. .. Alte povestiri imi vin in mime. legate

de 0tcmatiti aseminatoare: iubiri invizibile.

o povestirc ascunde in ea 0aha. Dad 0 prinzi pe

cea dimai. ti se afera ~ansa de a 0uri pe urmatoarea.

Un volum de nuvele este 0haita de salbaticiuni ur-

marita pe teren. Povestirile sum diferite, dar au mulre in

comun.

In caz comrar, a Ie strange laolalta s-ar dovedi arhi-

trar. Imi concep volumele de nuvde ca pc ni~te crcatii

organice, de nu sum nid culegeri, nid antologii. A~-

dar voi scrie in eontinuare ni~te povestiri care vor

eonstitui un volum intitulat er i doi domni din Bruxtlks.

Seriind ••Cei doi domni din Bruxelles". m-au imerCS3t

sentimentele oblice. cde pe care nu Ie marturisim nid

noua jn~ine, nici cdor apropiati, sentimente prezente,

212

active. mobiliz.aware. dar care stationeaz.a la frontierele

con~tiintei. Astfd, Jean ~i Laurent. cei doi domni ai mei,

vor tci.i 0feminitate vinuala pasionandu-se de Genevieve,

apoi 0 paternitate virtua)i veghind asupra lui David.

Viap lor este intemeiata pe 0arhitectud sentimentali

subiacenti. neformulata, imateriala, care totu~i organi-

zeaza ~i sustine edi6ciul. Multe aspiratii ~imu!te dorinte

se implinesc in mod simbolic.

Cu totH tdim doua vieti. cea reperabila prin fapte ~icea imaginara.

~iaeeste surori gemene se dovedesc a fi siameze. mai

Iipite una de cealalta dedt se erede, jmr-atat )umea pa-

ralela fa\3.de realitate 0moddeaza pe aceasta. ~i chiar 0

schimba.

lata terna ace5tui nou volum de nuvde: vietile vinu-

ale care inso~ese teroeiul unei vieti reale.

•

Seriu eu pasiune urmatoarea nuvela din volum -

"Caine1e". Are 0dubla sursa de inspira{ie: viap. mea per-

sona!a ~i refleqiile pe care mi Ie-a provocat, in 1980. pednd eram doetorand, 61osoful Emmanuel Uvinas.

Via{a personala ... Tordeauna am trait inconjurat de

animale ~isper sa rna bucur de compania lor cite zile

voi mai avea. De d{iva ani, ted ciini Shiba Inu au de-

venit complidi mei intr-ale scrisului - in aeest moment.

masculul doarme la picioarde mde sub birou. iar ede

doua femde sunt trantite alituri. una pe covor. cealalta

pe perna ei -. partenerH mei de muzici - alearga de in-

data ce cant la pian. se oqaza sub instrument ca sa simta

213



vibratiile, asculd Chopin cu trupul, nu doar eu urechi-

Ie -, prietenii mei de plimbare ~i de joaca ... Cand rna

adresez lor, rna adresez unor suflete inzestrate cu inteli-

gen{a, sensibilitate, sentimente ~i memorie. Deparre de

mine sa rna folosesc de ei ca de ni~te jucarii, ii consider

ni~te persoane, persoane pe care Ie indragesc ~icare rna

adora. Deji unB imi dezaproba poate atitudinea, rna

ingrijese mereu sa ii fac ferici{i. Nu am spus d Ii iubesc?

Via{a ioteleetuala ... 'La douazed de ani am fost ui-

mit de un text allui Emmanuel Uvinas intitulat "Nu-mele unui caine", un atticol consacrat animalelor pe

care l~apublicat in culegerea D ificila libertate. Poveste~te

ca, pe clnd era prizonier inu-un lagar de mund nazist,

indlnea adesea un cline vagabond. Animalul vesel ~i

exuberant nu-i privea co dispre{ pe eveei ca pe ni~te

fiin{e inferioare, ca pe ni~te "suboameni", ii apreda ca

pe ni~te oameni obi~nui{i. "Ultimul kantian din Germa-

nia nazista, neavand atata minte ca sa universalizeze

climaxul pulsiunilor sale", acest cline ii restituise umani-

tatea pierdU(ii.

Acest text este cu ara.t mai uimitor cu cat contrazice

mult filosofia acestui reputat ganditor.

Emmanuel Levinas eonsidera ci experien{a care 1n-

temeiazii umanitatea este cea a chipului. Un chip uman

prive~te un altul ~i intra intr-o rela{ie de intersubiecti-

vitate. Vede 0 privire, nu ni~te oehi, pentru ci "cea mai

buna modalitate de a~1iotalni pe celilalt este de a nu-i

observa nid macar culoarea oehilor! Cand observam

cllloarea ochilor, nu mai suntem intr-o relatie sociala ell

cdiilalt". in acea dipa, ornul i1reellnoa~te pe celilalt ea

pe altul decat d, iI vede pe aproapele sau, pe eel care este

demn de respect, pe eel pe care nu teebuie sa-l omori.

214

Am fost emo{ionat de ideea ca experienta ehipului con-

stituie 0experien{a etica. "Chipul este ceea ce nu putern

ucide sau, eel pu{in, al citui sens consta in a spune: «sa

nu ucizil'. Uciderea este 0ehestiune banala, este adeva-

rat: po{i sa il ucizi pe celalalt; exigenp etidi nu este 0

necesitate ontologid. Interdiqia de a ucide nu face uci~

derea irnposibila, ehiar dad autoritatea interdiqiei se

men{ine in con~tiinp raului 1mplinit - rautatea raului"

(Etica ;i infinit). Nazi~tii eefuzau aceasta experien{a a

ehipului clnd ii priveau pe evrei, pe {igani, pe homo-

sexuali, pe infirmi ca pe ni~te animale inferioare. Totu~i

"sa nu ucizi» este eel dindi cuvant al chipului. Este un

ordin. in ivirea chipului exista 0 pocund, de pardi ae

vorbi un sdpin".

Stranietatea barbariei. Ea se sustrage experien{ei uai-

teoSe orbe~te pe sine ins~i.

Cainde se arata incapabil de ~a ceva.

Atund este mai uman decat umanul insu~i? tn orice

caz nu este rasist. ~i niciodad certat eu 0ideologie.

Dar de ce dinele vede ehipul pe care c:alaiinu-I vad?

Are ~icainele un chip?

Cind I-am intrebat pe Uvinas, a e1udat raspunsul.

Experienp lui de priwnier recunoscut de un dine va-gabond ramanea in marginile gandirii sale.

Dar profesorul meu din Rue d'Ulm, filosoful Jacques

Derrida, a indraznit sa mearga mai departe iotr-unul

din ultimele sale texte in care poveste~te cum, afiar gol

in fap pisicii sale, s~asimlit cuprins deod.ara de pudoare.

Am sa revin la aceasta intr~o zi...

La sfar~itul nuvelei "CUnele" este yorba de iertare.

Sa ierli?

Nimic nu mi se pare mai complicat.

215



Personajul meu, doctorul Samuel Heymann, reu~~te,

prin intermediul clinelui sau, sa sesizeze umanitatea exis-

tenta in rradiitor ~i sa alunge raz.bunarea. II admir pen-

tru puterea lui. ~i descopar aici un ceou aI unui personaj

istoric la care m-am oprit in ace~ti ultimi ani: Otto

Frank, tatal Annei Frank.

Acum, la teatml Rive-Gauche, in regia lui Steve

Suissa, actorii - printre care ~i Francis Huster - repeta

piesa pe care am scris-o dupa Jumalul Annei Frank.

Mul{umita istoricilor de la Casa Anne Frank din Am-sterdam ~i membrilor Fundafiei Anne Frank din Basel,

am aHat ci Otto Frank nu a incurajat niciodata ancheta

care cauta sa aHe cine ii denunpse pe d, familia lui ~i pe

prietenii refugia{i in ascunzatoare. in textol meu, atunci

clnd un personaj se indigneaza fiindci un tidlos poate

dormi lini~tit dupa ce a uimis opt persoane la moane,

d roste~te:"ii pIing pe copiii lui".

Otto Frank nu a vrut sa adauge violenfa violenfei. A

VaZut,imr-o anumita maniera de a face dreptate, razbu~

narea ~inu echitatea. Este sublim.

Prea mult?

Nu ~tiu. Dad ai mei ar fi in pericol, a~ fi capabil de

crima.

Frecvenrez personaje arora Ie sum inferior.

Am termimat "Cainele" cu multa emofie.

n credeam pe Samuel Heymann diferit de mine - cu

excepfia recuno~tintei sale fafa de dini -, dar ma intreb

daea fiU cumva acest personaj poard in el mizamropia

mea latenta, cea pe care mi-o refulez.

Sa ne intelegem: trec drept curios, jovial, ador oame-

nii ~i complexitatea lor, rna bucur sa intaInesc oameni

216

noi, rna pasionez de indivizi sau de creatiile lor - a1rnin-

teci nu <qfi nici romancier, nici dramaturg, nici cititor-,

dar increderea mea in oameni cunoa~te ~i eclipse. Din

cand in dnd (cu regularitate) fac un efoer de voin{a ca

sa apreciez oamenii in pofida violen{e1or, nedrepta{ilor,

prostiei, aproximarilor, indiferentei fata de frumuse{e

~i, mai presus de toate, in pofida constantei lor me-

diocritiiti.

Trebuie sa iube~ti oamenii. .. dar este greu sa-i iu-

be~ti! ~a cum nu pori fi optimist tara 0cuno~tereintima a pesimismului. nu pori iubi umanitatea fara sa

o dete~ti pUfin. Un sentiment poaera cu el intotdeauna

~i contrariul sau. Fiecare trebuie sa clntareasea partea

cea buna.

*

Ce feticire! lata-rna pe cale sa-I incllnesc ia~i pe Mo-

zart. Fara indoiala persoana cea mai importama a vietii

mele _ dintre cei care au mutit -, intr-atat imi stimulea-

za simtul inclmarii, cultol frumusetii, energia bucuriei,

imr-atat rna conduce la acceptarea uimita a misterului.

De dara aceasta nll-I voi face sa se exprime in frantu-

ze~te, ca in Nunta lui Figarosau in Don Juan, nici n-am

sa povestesc ViaFamea cu Mozart, ci mai degraba voi

scrie 0nuvela in care este un filigran invizibil.

Sum srupefiat de rapiditatea cu care, imediat dupa

moartea lui, Mozart trece de la intuneric la lumina. Un

am care se epuizeaza incerclnd sa fadi bani, care a1earga

dupa comenzi, dupa recuno~tere. care la treizeci ~i cinci

de ani este ingropat intr-o groapa comuna, tara ca ni~

meni sa-I insofeascl pe ultimul drum, dar care, doua

217



decenii rnai taniu, constituie penrru toad. Europa ern~

blerna geniului muzica), aRat pe cea mai inalta treaptii a

gloriei unde domne~te de atllnci.

Ce s-a inumplat?

Mozart, muzician al seco)ului al XVIII-lea, i~i desa-

va'1qte cariera in secolul al XIX-lea. De~imort in 1791,

cste cd dincai muzician al secolului al XIX-lea, incru-

chipand anistul nOll. Ales ~i iubit de muzicieni - pre-

cum Haydn care i t prodama "cel mai mare compozitor

din lume" -, se bucura de 0

aura unid tn perioada ro-mantid deoarece genera{iile urmatoare - Beethoven,

Rossini, Weber, apoi Chopin, Mendelssohn, Liszt, Ber-

lioz -, au devenit independence. fmplinind dorinp lui

Mozart, ei se desprind de putere. Sffilligregilor, printilor,

aristocratilor bogati arbitrajul gustului: de acum inainte

ei dicteaza oameniloe ceea ce este bun sau rau in mll-

zid. Mozart devine muzicianul lor, muzicianul mllzi-

cienilor. Apoi va fi adoptat ~i de mase ~i va deveni

muzicianul imregii illmi.

tn aceasta privinta, vaduva sa, Constanze Mozan,

nascuta Weber, ~icel de-aJ doilea SOt at ei, baronu) von

Nissen, au un rol important dci, in acei ani, vor inven-

taria crea~iile sale, Ie vor edira ~i Ie vor propune spre

interpretare.

Isroricii inca dezbat asupra inRuentei unuia sau a

altuia. Majoritatea, urmand opinia tatilui ~ia suroeii lui

Mozan, 0 reduc pe Constanze la postura de proasta

inclmaroare, dewrdonata, incapabila de aqiuni respon-

sabile, pragmatice ~ide continuitate. Biografiile receme

ale lui Constanze incearca sa 0 reabiliteze semnaland

efonul ei pentru rccuno~terea lui Mozan dupa moartea

acestuia.

218

fnsa este evident, amnci clnd aprofundezi subiccml,

ca baronu) von Nissen are un loc insemnat in aceasta

poveste. EI face mai mult decat sa 0ajure pe Constanze:

fiind exact, pasionar ~i capos totodata, acest diplomat

danez a dasat partiturile, Ie-a scris editorilor, a negociat

contractele in 10cul ei; a ob{inur chiar semnamra lui

Constanze pentru a gestiona ceca ce avea legatura ClI

Mozart; in fine, strangand arhiva ~imarturiile celor care

I-au cunoscur pc marde rnuzician, a scris din proprie

ini{iativa 0vasta biograne a compozitorului. tn aceasra

carte, el este cel care, de alrfd, 0reabilireaza pe Con-

stanze, solia sa, in calitate de so{ie a lui Mozan - impo--

triva anrma{ii1or def3.imatoare ale lui Nannerl Mozan,

sora compozitorului. Fapml ca-i ia apararea lui Consranz.e

cea cam neroada este logic ~ibizar in acel~i timp. Logic

fiindci rraie~tecu aceasrafemeie. Bizar fiindcl traiqte ~i

ClIfamoma rivalului sau.

Este temant sa te amuzi pe acest subiect, ap cum

face un scriitor ca Antoine Blondin, sau sa cau{i0expli-

ca{ieeheie - homosexualitatea refulata, conform opiniei

lui Jacques Tournier in romanul Uitimui Mozan. tn

ceea ce rna priv~te, prefer sa rna las fascinat de acest

mister: pasiunca uhui barbat pentru alt barbat care a

fost so{ul so{ieisale.

N u por sa vad aceasra casatorie decat ca pe un tri-

unghi amoros.

De ce nu ar exista decar 0cheie - ~i una singura -

pentrll comportamentullui von Nissen fa{a de Mozart?

De ce pasiunea pe care 0simte fa{ade primul sot al so.

{id sale ar trebui sa compone doar 0fateta: devorament

pentru geniu, tendin{a homosexuala, interes financiar,

triunghi amoros, explorarea laturH sale feminine?

219



~i daca ar 6 toate acestea laolalra?

Literatura ne pune in garda fara de ideile simple.

Prin asta, ea aqioneaza foarte diferit de ideologia care

cauta elementarul indaratul a ceea ce comporta nume~

roase farete.

Ideologii, dornici sa reduci multiplicitatea aparenrelor

la un principiu reperabil, nu chestioneaza prejudecata

implicita care spune ci adevarul e simplu.

Dar de ce?

De ce nu ar Ii adevarul complex? Tesut din cauzemultiple?

De ce ar trehui sa-Isurdaseze famasma elementarului?

Idealul simplitarii lumineaza mai imai, apoi orbe~re.

Apostoli ai complexitarii, romancicrii arata Icgaturile,

extind ancheta fara limita sau capat, in timp ce ideologii

scotocesc acee~i diversitate pentru a gasi un teroei.

Ideologii scormonesc, romancierii lumineaza.

Morali~rii nu sunt niciodata buni romancieri. Cind

i~i incearca puterile, includ in transpunerea realului 0

raceala ~i0lumina clinice, 0diseqie a ceea ce este viu

care miroase a laboraror medical.Poare 6 imeresant, nieiodata emo{ionant.

Asta daca nu cumva apreeiem paezia medicului

legist...

"

Cilatorie in Islanda impreuna cu mama. Pachebotul

spinteca valurile ~i ne duce spre ziua nesF.ir~ita.

Pe infiniml apelor ~i al cerului, ne gindim la tata, care

ne-a parasit acum doua saptamani.

220

Vorbim eu serenirate, cu tandrere ~i cu bucurie de-

spre el, ca ~i cum ne~ar mai putea auzi.

~tiam ci yom face aceasta eroaziera, hotarata cu mult

inainte de agonia lui - sfar~itul lui, urmare a anilor de

suferinra, era insa previzibil-, dupa moartea lui.

EI insu~i 0 banuia, 0dorea, imi vorbea despre asra,

damic sa mi-o incredinreze pe mama dupa ce ne va

parisi. Suntem ferieiri sa-i indeplinim darinp.

Exisra in aceasra cilatorie 0atmosfera !impede, pre-

eisa, pa~nici: lumina destinului care se impline~re?

Nuvela pe care 0 aveam in minte, cea care gravi-

teaza in jurul unui transplant de inima, am s-o plasez

in Islanda.

Imi place pra aceasta unde merg pentru a treia oara.

lama sau vara - cred ci nu exist3.decit dom anotimpuri -,

sunt bulversat de aceasr:l zgrun{uroasa crusta vulcanicii

ivita din valurile marii. Prezenp naturii nu se reduce

numai la flora sau la fauna, ei ~i la sol, plio de puteri

violcme, perieuloase, de lava gata sa spimece sraneile

sau gheprii. Mo{aie, vibreaza, doeote~te, se fisureaza,

explodeaza. Dad vrem sa simrim un parnant care tra-

ie~te, chiar ~icand nu se vad plante sau animale, trebuie

mers in Islanda.

in acest {inur din bazalt ~icenu~a vulcanica, oamenii

sunt plarnaJi{i dintr-un savuros amestec de blande{e ~i

asprime. Fiindci natura Ii zdrobe~te, dovedesc umilin{a

~isolidaritate. Nu aiei s-a reunit, in secolul al IX-lea, eel

dintai parlament cunoscur in istorie?

,,0 inima sub cen~" varbqte Jespre 0£emeiecare i~i

iube~te mai mult nepoml decat propriul fiu, proiectan-

du-~i semimemul matern mai degraba asupra copilului

221



surorii ei decit asupra 6ului ei. Moartea copilului ei 0

va face sa-~i dea seama de acest lucru ~i va trebui, ca

sa-~iadoarma sau sa-~ialunge vinova{ia, sa-~i urasci ne-

potul. Adorarii Ii urmeaza 0ura pe masuriL

Foarte impulsiva, obi~nuita sa se exprime cu ajutorul

unei pensule, iar nu prin intermediul cuvintelor, ea este

incapabila sa-~i formuleze emo{iile ~i inapta de imco-

speqie. E mai bine sa nu-~i exprime mi~cirile con-

~tiin{eiin fraze cici, daci se incumeta s-o faci, se in~a.la:

a5tfd, so{ul in ale cirui bra{e se arunca fara ezitare este privit cu dispre{; pe sora ei adorata 0descrie ca pe un

tiran; noua ei prietena Vilma ise pare un inger, de~i

aceasta ascunde un demon; cit despre 6ul d, H reduce

la 0lista de repro~uri...

Daci exista oameni care nu au euvinte pentru a se

exprima pe ei in~i~i,Alba Ie folose~te pentru a se trada

pe sine.

Dimr-odata, nuvela mea, preluind punetul de vooere

al Albei, nu poate sa apeleze la 0analiza psihologici.

Prezinta faptde. Deserie aqiunea unui 61m. Uneori am

impresia ci 0scriu folosind 0camera de 6lmat, nu un

stilou.

Vilma este dublul Albei. Aceste marne au 0 problema

in comun; ea mulre spirire contemporane, de nu su-

pona suferin{a moraM.

Epoca abraeadabranta in care traim refuza suferinta.

Dupa seeole de ere~tinism, a cirui emblema era un bar-

bat agonizand pe 0cruce cu piroane in6pte in maini ~i

picioare, lumea noastra materialista are tendinp de a

alunga calvarul. and ne inccara durerea luam medica-

mente, droguri sau mergem sa vedem un terapeut.

22 2

Vilma ~iAlba fae totul ca sa suprime durerea.

Dorin{a de a nu 0mai sim{i Ie transforrna in mon-

~tri. Una vrea sa II riipeasd pe Jonas, cealalta sa il omoa-

reoIn loe sa infrume dureeea. de se gandesc sa rapeasd

un adolescent sau planuiesc sa-I asasineze.

Aqiunea ... Mi-am spus adesea d oamenii puternici.

intreprinz.:itori, dinamici care se sinucid pe la patruzeci

sau cincizeci de ani sunt cei care, obi~nui\i sa imervina

in viap lor, pacilesc durerea printr-un act - se spanzura

sau i~itrag un g1on{in cap.Sinuciderea din dorin{a de a aqiona. nu din uzura

dorin\ei.

Sinuciderea din nein{degere.

Sinuciderea din incapacitatea de a infrunta sufeeinp.

Orice in{elepciune ineepe prin acceptarea suferin{ei.

,,0 inima sub cenu~a" imi pune 0intrebare: ce este

un individ?

° pane dime-un individ este tot d? Jnima mea, rini-

chii md. hcatul meu sunt tot eu?

Transplantul considecl organde ni~te piese dinte-un

mecanism biologic. aproape imellanjabile: ea ahema ci

un om, de indaca ce Oloartea eerebrala il face sa piarda

con~tiinp de sine, se reduce la un depozit care con{ine

asemenea piese.

Eul ar 6 a~adar totalitatea vie ~isincrona a nupuluL

Apoi nu ar ramane decat dementde razletite care odi.

nioara alcituiau un tot.

Vilma, una dinne eroinele Olde, refuui acest lucru.

Ea considera d inima fiicci sale estc:fiica sa.

Alba, dimpotriva, considc:ra ci Thor, fiul d, a fost

ucis pentru a i se lua inirna.

223



In fond. cde doua recuza moarrea. Vilma 0neaga.

Alba vrea sa creadii d purea 6 evitata.

Panizan al doniirii de organe. imi place ideea ci moar-

rea poate 6 utila.

Moanea nu este decit un serviciu tacut vietH pentru

ca ea sa se reinnoiasci ~isa continue.

Dad Pamantul s-ar ingreuna de nemurilOri. cum

am mai pmea coexista?Ar trebui sa inventam un mijloc

de a face loe noilor generatii.

Moanea reprezima Intelepeiunea vietii.

Dad romamismul consra in acordul na[Urii co uma-

nul, atunci ,,0 inima sub cen~a" este 0nuvela roman-

tid. Purerile tdurke se supara ~ise rrezescin acd~i timp

cu eroii md, apoi se lini~tescla unison cu inima lor.

•

Am scris "Copilul-famoma". ultima nuvela a volumu-

lui. Sau mai degraba 0rescriu, hindci redactasem 0ver-

siune a ei cu cateva luni mai inainte.

Un ziar pe care 11apreciez foarte mult Imi ceruse 0

povesre de Cradun; drept rispuns Ie-am rrimis aceasta

povestire. Ce situatie jenama pemro ei... Ca ~i pentru

mine... Textul meu nu corespundea in nid un fel

dorintei lor: "Copilul-fantoma". destul de aspru, nu

avea nimic din feeria, din bonomia. din bucuda cerute

de 0"povesre de Cradun".

In timp ce redactoarea-~ta biilmajea pUna de srin-

ghereala la rdefon, eu am cazut din nori. Nu-mi rrecuse

prin minte ci un text trebuie sa corespunda unor cri-

terii cerute de anotimp. Inca 0data imi dadeam seama

224

ci eram incapahil sa practk jurnalismul ~i inapt sa scriu

la comanda.

Revista avea sa caure in ciI1i1e mde amerioare 0

nuvela care sa corespunda "spiritului Craciunului".

"Copilul-fantoma" a foseinspirar de cei foane apm-

piati mie. Din respect. din dragoste pentru ci. vreau sa

ii mentionez ~isa pistrez tacerea in acel<4ilimp.

Ce parinte nu s-a temur sa primeasci aceasta veste:

copilul dumneavoasrra nu va fi normal? Cunosc oameni

care au imbra{i~ar acesedestin, altii care I-au refuzat. Iiadmir pe cei care au acceprar copilul bolnav, dar nu voi

arunca niciodatii piarra in cei care au ales avonul. De

altfd, uneori sum acei~i: cunosc pari0ti care i~i cresc

copiii bolnavi alatud de cei sanaro~i, in timp ce deasu-

pra lor pluresc famomele unuia sau mai mulror copii

refuzati.

~i descopar durerea acestui prieren Clre, privindu-~i

6iCl, vioaie, dragu{a, oprimisra de~i suferind de 0 boala

rara, sc gande~re la fratii ~ila surorile pc care ar 6 purur

sa Ii aiba, dar pe care eI~isOfialui au preferar odinioara

sa nu ii vada nisclndu-se. and vibreaza de bucurie ~i

de dragosre pentru hiea sa. regrer,i. and iI insotesc la

spital pemru analizde hieei sale ~iclod iI vad ndini~tir

de noile infeqii, i~ijusrihci ace! gesr. ~i sum convins ci

oscileaza mereu, iar acesr lucru ii confera profunzimea,

densitarea umana pe Clre Ie admiriim la d.

Am citit nu demulr un articol ~tiintihc care sustinea

ci Chopin nu suferea de tuberculoza, 3fl cum se credea,

ci de mucoviscidoza. 0 boala pulmonara rara care nu

fusese idenrificata pe arunci.

225



Mi ia cu ameIeali.

~tiind ci astazi testele genetice fiabile depisteaza un

mare numar de boli potentiale inainte de conceptie sau

in timpul sarcinii, mi.am imaginat ci domnul ~idoamna

Chopin sunt chemati la spital, ci Ii se aduc la cuno~tinp

problemele fiului lor, speranp de viafi redusi, existenra

de zi cu zi dificila pentru el ~ipentru ei. Poate ci medicul

Ie va vorbi ~i despre costurile sociale ridicate ale existentei

fiului lor.

Atund domnul ~i doamna Chopin ar renunp lamicul Frederic, iar noi, oamenii, am fi lipsiti de aceasta

muzici geniala care ne alina singuratatea.

Fara sa pronuntam cuvamul eugenism, care sperie

dd evod oroarea nazista, ne indrepcim spre practid

din ce in ce mai discutahile.

Ascizi este pe cale sa se impuna 0logici de contabil.

Se calculeaza cat costa societatea curare boala. Se fac so-

cotdi asupra accesului la medicamente care nu ar aduce

decat un plus de cateva luni de viaIa bolnavului, este

refuzat un tratament eficace dar prea costisitor.

Ene un fapt: funqionarii au hotacit cat cosr:i 0

viata. Pur ~i simplu. Englezii au inventat NICE - Natio-

nal InstitUte of Clinical Excellence -,0inalci autoritate

in domeniul sanaciIii care a calculat costul medical pe

care societatea accepta sa-I plateasci pentru un an de

viata ~tigat. LuaIi un calculator: 40 000 de lire pe an.

Dad noile tratamente depa~esc aceasta suma, Asigurarile

Sodale, invoclnd directiva NICE, refuza rambursarea.

Aceasta logid de comabil produce 0maree neagrii care

se intinde in Austria ~i Suedia. Cu siguranfii d aceasra pro-

pagare e incurajata de criza datoriilor guvernamentale.

226

Dar nu orice rationalitate inseamna raIiune.

Rationalitatea economid nu reprezinta ratiunea

daci se intoarce impotriva persoanei umane, a demnitatii

sale, a caracterului ei unie ~i de neinlocuit.

Rationalitatea economici nu reprezinta raIiunea dad

atrage dupa sine barbarie, 0 ideologie conform cireia

anumite fiinte clntaresc mai mult decat altele.

Rationalitatea economici nu reprezinta ratiunea daci

pierde din vedere scopurile unei sodetati: asigurarea sa-

natatii ~i a securitatii membrilor acesteia.Rafionalitatea economici este inumana.

tn "Copilul-fantoma" cuget asupra suferintei.

Hoticit luem: vremurile noastre nu tolereaza suferinp..

Putem fi feridti ~i suferi? Astazi, la aceasra intrebare

majoritatea raspunde negativ.

tnsa Melissa, eroina mea in varsra de douazed de

ani, suferind de 0 boaIa genetid, este fericita. tn duda

durerilor care a inceard, de~i este obligara sa ia cocktai-

luri de antibiotice, de~i trebuie sa practice a ora de

kinetoterapie respiratorie pe zi, traie~te, se bucura, cade,

iube~te, admira, infdege. Poate salva alte vieti. .. lar in-

tr-o buna zi poate sa dea n~tere unei vieti la candul ei. ..Fericirea nu inseamna sa te ferqti de suferinta, ci sa

o integrezi in existenta tao

Ce inseamna 0viata care merita traita?

La aceasta intrebare exista atatea rispunsuri clti in-

divizi sunt pe lume.

N u voi accepta niciodata sa dedda altdneva pentru

mine sau pentru altii.

Cel mai neinsemnat acord intre doua persoane refe-

ritor 1a acest aspect mi se pare suspect. Cand sunt trei

persoane, simt 0dictatura.

227



*

Am tecminat cartea.

Recitind-o incerc sa reretez firele care iialcituiesc

canavaua.

Predomina rema arhitecturii secrete. Cuplul celor doi

domni se sprijina pe cuplul oficial al lui Genevieve ~i

Eddy. Doctorul Heymann nu supravjetuie~te apocalipsei

decit datorita complicit:itii care it leaga de un animal.

Duetul Constame ~iGeorg von Nissen este in realitate

un trio imaterial in cafe Mozan ocupa locut de frunte.

Alba i~iindreapti sentimentele materne spee nepotul d,

nu spee fiul ei. Severine ~iBenjamin i~iintaresc re1atia

prio renunprea la un cori!, disnicia devenind un scap

idolatrizat pentru ci nu s~a putur dovedi un mijloc.

Observ de asemenea ~iimportanp. unei medieri neu-

sare. Cornpacind cuplul homosexual ell eel heterosexual,

Jean ~iLaurent i~iioteleg mai bine drumul, atar in ceea

ce prive~te implinirile, cat ~i in ceea ce prive~te frustcl-

rile. Samuel Heymann apreciaza oamenii prin Argos,

nu renunp la rhbunare ~i nu iarta decat datoridi pri-

virii unui caine. Arhivarea ~i efoftul de a edita crea{ia

mozartiana al baronului van Nissen i1smulg pe Mozart

din haasul uicirii, ~i von Nissen a iube~te in nevasta lui

pe fosta sa{ie a compozitorului. Alba nu poate sa se

in{deaga decat prin intermediul exagerarii demente a

Vilmei ~i prin interven{ia ra{ionala a lui Magnus. In

ceea ce ii prive~te pe Severine ~i pe Benjamin, ei i~i revi-

ziteaza trecutul prin intermediul Melissei, care reprezinci

o figura ambigua, atat salvare, fiindci Ie salveaza viap,

dar ~i rhbunare, fiindci infa.{i~eaza avortul acceptat de

cei doi in culorHe unei crime; in timp ce ii smate din-

tr-a prapastie, ea ii afunda intr-alta.

228

in fine, remarc ~i0intruchipare simbolicii. David Ie

afem cdor doi prilejul unei paternita{i virtuale, apai

Jean ii afera in cele din urma lui Genevieve 0reu~ita ~i

o recuno~tere de care nu avusese parte. Cainii cu nu-

mele Argos au fost soria pierduta a doctorului Heymann,

mama Mirandei. Mozart ii da lui von Nissen geniul pe

care nu a putut sa-I exprime in tinere{e, clod scria ver-

suri, ~i apropierea lui de un mare creator. Vilma, care it

rape~te pe Jonas, este imaginea negativa a Albei, in dmp

ce Jonas ii va permite sa se implineasci in calitate demama inlocuitoare. lar Melissa intruchipeaza copilul pe

care ~i I-au refuzat Severine ~i Benjamin.

Bruno ~i Yann irni atrag aten{ia ci aceste povesdri

vorbesc ~i despre iubire.

Este un lucru atat de firesc, incat nici nu mi-am dOlt

seama. De altfd, am scris vreodata 0 nuvela care sa se

refere la altceva?

Cititorii straini, incinta{i, vor considera, inca 0data,

ci este ceva "adt de fran{uzesc"!

De la debutul meu rna uime~te un lucru: nu percep

coerenp textdor mde decat dupa ce Ie-am scris. Unita-tea nu este cautata, ci descoperira. Fraze, personaje, si-

tua{H, povestiri, toate se dovedesc a fi 0licoare ce scapa

min{ii rode.

cat ar visa ea la Bourgagne sau Bordeaux, a vita-dc-vie

din soiul Beaujolais nu poate sa dea decat Beaujolais.



,

•

•

•



~J;R1C-fMMANUfL

ISCHMITT

!

";0;~Q

~

.Eric-Emmanuel Schmitt ne indeamna d nu fugim de incerdrile

gre1e 1acare ne supune soaru., pentru ca numai infruntindu-Ie putem

afla gustul fcricirii autentice. Aceste cinci nuvele au atatafo~a,local

ne determina sa ne privim co inte1epciune vietile ~isa ne ferim de

prejuded~e despre dragoste. Dragostea care cste firul ro~u dlluzitor

al scrierilor l i Schmitt "

eric emmanuel schmitt - cei doi domni din bruxelles

Documents