Judecată.

Judecata este ideea apartenenței unei însușiri la un obiect sau ideea neapartenenței însușirii respective

la obiect. În cazul în care ideea exprimă apartenența însușirii la un obiect ea se numește judecată sau

propoziție logică afirmativă, iar dacă exprimă neapartenența unei însușiri la un obiect este o judecată

negativă sau propoziție logică negativă.

Exemple:

Judecată afirmativă: „Omul este animal spiritual”

Judecată negativă: „Omul nu este animal spiritual”

Analiza judecății[Compoziție[

Judecata are două elemente:ideea obiectului de cunoscut si ideea unei insușiri ce ar putea aparține sau

nu obiectului vizat de noțiunea obiectului.

Ideea obiectului reflectat de gândire este noțiunea obiectului.Noțiunea obiectului este primul element

necesar în sistemul judecății fiind numit subiect logic. Noțiunea obiectului poate fi exprimatată în limbaj

printr-un semn vizual ca de exemplu un cuvânt scris sau un cuvant vorbit desemnând o existență

materială sau spirituală.

Ideea insușirii adică noțiunea însușirii a cărei apartenență se afirmă sau se neagă cu privire la unul și

același obiect este predicatul logic și poate fi exteriorizată prin semn perceptibil vizual sau auditiv ca de

exemplu printr-un cuvânt scris sau pronunțat al unei limbi.

Exteriorizarea perceptibila a judecății este propoziția logică.Ea poate avea în funcție de gradul de

generalitate al judecații o forma mai mult sau mai puțin generala.

Structura judecății[Structura judecații este dată de legatura dintre notiunea obiectului și notiunea insușirii lui posibile.Legatura

dintre notiunea obiectului și noțiunea insușirii posibile poate fi o legatura de negare logică a aparteneței

proprietății sau de afirmare a apartenenței proprietații la obiectul vizat.

Ideea legăturii dintre obiectul reflectat și însușire se exprimă în limbaj prin cuvântul „este”.Ideea

neapartenenței insușirii la obiect se exprima lingvistic prin expresia «nu este».

Funcția judecății[Funcția judecății este de exprimare a adevărului, adică de reflectare a stării de fapt a obiectului de

cunoscut.