• CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Părţile trebuie să cunoască în ce constă litigiul, întinderea pretenţiilor reclamantului, mijloacele de dovadă pe care pârâtul le are pentru apărarea sa. În acest scop, părţile au la îndemână mijloace de încunoştinţare reciprocă, acestea fiind: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi, atunci când este cazul, cererea reconvenţională.

Noţiune - Cererea de chemare în judecată este mijlocul procedural prin care cel vătămat într-un drept civil solicită concursul organelor specializate ale statului în vederea restabilirii situaţiei de drept încălcate.

Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de

cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.Cererile accesorii sunt cererile a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de

cerere principal.Cererile adiţionale sunt acele cereri prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.

Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.

• Elementele cererii de chemare în judecată: a. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice,

denumirea şi sediul lor. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde

urmează să i se facă toate comunicările privind procesul b. numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces şi sediul

profesional. c. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este

evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

d. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea; e. dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; f. semnătura. Dacă cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.

Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceleiaşi persoane.

Cererea de chemare în judecată se depune personal sau prin reprezentant, prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică.

După înregistrare primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, se predau preşedintelui instanţei sau

persoanei desemnate care va stabili în mod aleatoriu completul de judecată.Completul, verifică dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele legale şi dacă

este cazul, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii, prin încheiere, dată în camera de consiliu.

Împotriva încheierii de anulare, reclamantul poate să facă cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

2

Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective.

În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.Dacă cererea îndeplineşte condiţiile legale, se dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia

către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care în termen de 10 este obligat să depună răspuns.

Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin

rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, şi va dispune citarea părţilor.

Dacă pârâtul nu a depus întâmpinare sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare, la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

În procesele urgente, termenele pot fi reduse iar în cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, pot fi mai mari.

Reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, caz în care se dispune amânarea judecăţii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

După acestă dată, modificarea se poate face numai cu acordul pârâtului. Nu se va da termen în cazurile în care:- se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; - reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii; - se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; - se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci

când cererea în constatare este admisibilă. • Timbrarea cererii de chemare în judecată Cererile adresate instanţelor se timbrează potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 80/2013 privind

taxele judiciare de timbru. Nu sunt supuse taxelor cererile adresate instanţei în cursul desfăşurării judecăţii, şi care nu

modifică caracterul sau valoarea taxabilă a cererii iniţiale. Excepţii, ex. acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare

referitoare la: stabilirea şi plata pensiilor, precum şi alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale; stabilirea şi plata ajutorului de şomaj, a ajutorului social, a alocaţiei de stat pentru copii, a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adopţie, ocrotirea minorilor, tutelă, curatelă, interdicţie judecătorească, acţiunile formulate de: Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Avocatul Poporului ş.a.

Cererile şi acţiunile evaluabile în bani, se taxează în funcţie de sumă cu o valoare fixă la care de adaugă un procent de 8; 7; 5; 2 sau 1% pentru ce depăşeşte o valoare, de asemenea stabilită de lege.

Ex. - până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei; - între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei; - peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei. - În cazul cererilor şi acţiunilor neevaluabile în bani, legea stabileşte o taxă fixă. Ex. cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepatrimonial; cereri în

anularea sau în constatarea nulităţii unui act juridic nepatrimonial; cereri care privesc dreptul de folosinţă a bunului închiriat sau arendat, dacă acestea nu privesc şi plata anumitor sume de bani, se taxează cu 100 lei.

3

Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din:

a) taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, dar nu mai puţin de 20 lei;

b) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puţin de 20 lei.

Dacă acţiunea are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte.

Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii principale.

Dacă pe parcursul judecăţii se modifică cererea, şi nu se timbrează capetele de cerere noi, instanţa va soluţiona capetele timbrate iniţial şi va pronunţa nulitatea parţială cu privire la capetele de cerere modificate şi netimbrate.

Sancţiunea netimbrării este anularea cererii. • Introducerea cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată, cu anexele se depune la instanţa competentă, în atâtea

exemplare câte părţi cu interese contrare sunt şi un exemplar pentru instanţă. Se comunică de către instanţă.

Pentru conformitate cu originalul, copiile vor fi certificate de partea care le-a depus Dacă cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie

legalizată. După verificarea modului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, se fixează

termenul de judecată, astfel încât la data primirii citaţiei de către pârât, acesta să aibă la dispoziţie cel mult 60 de zile.

• Efectele cererii de chemare în judecată a) învesteşte instanţa cu soluţionarea litigiului. Instanţa se poate investi din oficiu când: – persoana vătămată este o persoană fizică lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate

de exerciţiu restrânsă; – în cazul acţiunilor de desfacere a căsătoriei, cu privire la încredinţarea copiilor minori şi a

pensiei de întreţinere pentru aceştia; – punerea sub interdicţie a debililor sau alienaţilor mintali se poate face şi de către instanţă,

din iniţiativa ei. b) cererea de chemare în judecată formulată de reclamant stabileşte cadrul procesual în care se

desfăşoară judecata, cu privire la părţi şi la obiectul litigiului. Instanţa nu are dreptul să schimbe sau să depăşească ori să restrângă obiectul acţiunii. Poate să introducă în cauză, din oficiu, alte persoane. c) în cazul competenţei teritoriale alternative, introducerea cererii de chemare în judecată la

una din instanţele deopotrivă competente să soluţioneze cauza reprezintă opţiunea reclamantului pentru instanţa aleasă, ulterior, după alegerea făcută, reclamantul nu mai poate reveni.

d) de la data introducerii cererii operează punerea în întârziere a pârâtului. De la data admiterii cererii, pârâtul va fi considerat posesor de rea-credinţă

Va datora fructele, va suporta riscul pieirii bunului şi va suporta dobânzile pentru sumele ce nu era purtătoare de dobânzi, va.

e) întrerupe termenul de prescripţie, cu excepţia cazurilor în care: cererea a fost respinsă, anulată sau perimată ori dacă reclamantul a renunţat la judecată.

Cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, sub sancţiunea decăderii, pârâtul este obligat să depună întâmpinare, reclamantul urmând a cerceta întâmpinarea la dosarul cauzei.

• Întâmpinarea - este actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată a reclamantului, prin care îşi formulează, în scris, înainte de dezbaterea orală, apărările sale, şi prezintă probele.

Întâmpinarea este obligatorie şi va cuprinde:

4

a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi alte elemente de identificare;

b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului; c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii; d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere. e) semnătura. Dacă sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei,

printr-o singură întâmpinare.Sancţiunea nedepunerii întâmpinării, decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe

şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.• Cererea reconvenţională – actul de procedură prin care, pârâtul formulează şi el la

rândul lui pretenţii în legătură cu cererea reclamantului.Are caracter incidental şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de

chemare în judecată, cuprinde aceleaşi elemente şi produce aceleaşi efecte.În lipsa cererii reconvenţionale, instanţa nu poate obliga pe reclamant la efectuarea prestaţiilor

ce le are faţă de pârât, chiar dacă ele există şi au fost dovedite.Instanţa trebuie să soluţioneze această cerere chiar dacă reclamantul renunţă la cererea

principală.Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă

pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.Se comunică reclamantului şi, după caz, eventalelor altor personae chemate în judecată ca

pârâţi, pentru a formula întâmpinare.Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului

iniţial şi de asemenea, nu poate fi formulată de un pârât împotriva altui părât, din acelaşi proces (nu există între ei raport obligaţional).

Instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale pentru motive temeinice. Există excepţii în care disjungerea nu este permisă.

• Citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură. Citarea părţilor asigură respectarea mai multor principii fundamentale, în special dreptul de

apărare şi contradictorialitatea.Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat,

personal sau prin reprezentant. Excepţie, dacă legea dispune altfel.Sub sancţiunea nulităţii, instanţa este obligată să dispună o nouă citare dacă se constată că

partea care lipseşte nu a fost citată legal.Amânarea poate fi cerută şi de procuror sau partea prezentă.Comunicarea tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai

instanţei, prin agenţi altor instanţe, prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea.

La solicitarea părţii interesate şi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se poate face şi prin executori judecătoreşti, care vor indeplini formalităţile procedural menţionate.

Comunicarea altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin: telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace, care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

Instanţa trebuie să verifice efectuarea procedurilor de citare şi comunicare a actelor.Art. 155 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că vor fi citaţi: statul, unitatile administrativ

teritoriale, militarii, bolnavii etc. prin .......• Citaţia va cuprinde: a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează

să se desfăşoare judecarea procesului; b) data emiterii citaţiei; c) numărul dosarului ........ [art. 157 alin. (1) C. proc. civ.].

5

Menţiunile referitoare la denumirea instanţei; numărul dosarului; anul, luna, ziua înfăţişării; nume sau denumire si locul unde se citează; ştampila instanţei şi semnătura grefierului sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Neregularităţile privind citarea, trebuie invocate de partea interesată şi să solicite amânarea procesului, în caz contrar nu va mai fi luată în considerare.

Citaţia şi celelalte acte de procedură, vor fi înmânate personal celui citat, la locul citării, sau unde se află.

Excepţii:- în lipsa celor care locuiesc în hotel sau cămin - administratorului hotelului ori căminului, iar,

în lipsa acestuia, portarului; - cei care se găsesc sub arme - unităţii respective; - echipajului unei nave maritime sau fluviale - căpitănia portului unde se găseşte înregistrată

nava; - deţinuţii - la administraţia închisorii; - bolnavii aflaţi în spitale, sanatorii etc. - la administraţia acestora. • Situaţii posibile: - destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori nu o poate

semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări; - destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală, ori va afişa

pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare [a se vedea art. 163 alin. (3) C. proc. civ.].

- dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, citaţia va fi înmânată unei persoane majore din familie sau, altei persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa;

- când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte;

- dacă persoanele menţionate lipsesc, ori deşi prezente, refuză să primească actul, agentul procedural îl va depune în cutia poştală, ori îl va afişa pe uşa locuinţei şi va întocmi proces-verbal.

Dispoziţiile legale referitoare la citare au caracter imperativ. După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile şi celelalte acte

se pot comunica direct între aceştia. Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant, căreia i s-a înmânat citaţia, a luat

termenul în cunoştinţă, partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare.

Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi.

Competent pentru preschimbare este completul de judecată învestit cu judecarea cauzei , care hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

Dacă cererea se aprobă, părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Părţile vor fi citate, chiar dacă au termen în cunoştinţă: – în cazul redeschiderii judecăţii, după ce a fost suspendată; – în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; – în cazul când pricina se repune pe rol; – în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor Excepţii de la regula privind citarea: a) când partea respectivă se prezintă în instanţă, deşi nu fusese citată, sau citarea fusese

viciată; b) partea care a fost prezentă la unul din termenele de judecată, este prezumată a cunoaşte

toate termenele următoare în faţa aceleiaşi instanţe, cu ecepţiile menţionate.

6

• Citaţia trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează

să se desfăşoare judecarea procesului; b) data emiterii citaţiei; c) numărul dosarului; ......... [art. 157 alin. (1) C. proc. civ.] Când reclamantul dovedeşte, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să

afle domiciliul sau sediul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate.

Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. Dacă este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în M. O. al României sau într-un ziar central de largă răspândire.

Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

Procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei.Dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate

actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat.

• Procedura privind cercetarea procesului. Pentru creşterea celerităţii soluţionării cauzelor, noul Cod de procedură civilă a prevăzut o

etapă premergătoare cercetării în fond a obiectului acţiunii reclamantului „Cercetarea procesului”.În această etapă, se verifică şi se îndeplinesc, acte de procedură la cererea părţilor ori din

oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă cercetarea acestuia, prin această procedură nu a dus la soluţionarea cauzei

În această primă etapă a soluţionării pe fond a cauzei, instanţei de fond:1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu; 2. va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile

legii; 3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a

întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul; 4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru

constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, măsurile pentru pregătirea judecăţii;

6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor; 7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe

care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii;

8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate;

9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate;

10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.

La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil.

Durata estimată va fi consemnată în încheiere. Dacă ulterior intervin motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsidera

durata stabilită la începutul cestuia. Cercetarea procesului are loc în camera de consiliu, cu citarea părţilor. În căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă publică.

7

În vederea asigurării celerităţii cercetării procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta, iar dacă motive temeinice, se pot acorda şi termene mai îndelungate.

Părţilor sau altor participanţi la proces, le pot fi stabilite îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor etc.

Nerespectarea de către reclamant a obligaţiilor stabilite în cursul cercetării procesului, poate să conducă la suspenda judecăţii (cercetării).

Reclamantul poate fi obligat de către instanţa de judecată la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare, idiferent dacă vinovăţia reclamantului constă în intenţie sau culpă.

Dacă în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau sunt admise cereri ori excepţii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre.

Prin încheiere, judecătorul declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică, atunci când aspectele cauzei sunt clarificate şi judecata poate să înceapă.

Dezbaterea fondului poate avea loc în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen, dacă părţile sunt de acord.

Dacă a fost depusă o cerere pentru judecata în lipsă, se consideră că partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu. Excepţie, situaţia în care partea a solicitat expres ca judecata să aibă loc în şedinţă publică.