JOJOMOYES

ÎNAINTESĂTECUNOSCOriginal:MeBeforeYou(2012)

TraduceredinlimbaenglezăGABRIELTUDOR

virtual-project.eu

Editura:LITERA2016

LuiCharles,cudragoste

Prolog

2007

Cândeliesedinbaie,eaedejatrează,tolănită,încapuloaselor,întreperneşirăsfoindplianteleturisticedelângăpat. Poartă unul dintre tricourile lui, iar părul ei lung eciufulitîntr-unfelcarepeelîlfacesă-şiaminteascăvisătorde deliciile nopţii trecute. El rămâne pe loc, savurândamintirea,învremece-şifreacărapidpărulcuunprosop.Ea ridică ochii de pe o broşură şi face o figură

bosumflată. Poate că e puţin cam mare pentru unasemenea gest copilăresc, dar se cunosc de suficient depuţintimpcasăparăîncădrăgălaşă.— Chiar trebuie să facem ceva care să implice

hălăduitul prinmunţi sau traversarea a cine ştie ce râpăpericuloasă? E prima vacanţă adevărată pe care opetrecemîndoi,şi înplianteleasteanuvădnicimăcarosingură excursie în care să nu fii nevoit să te arunci deundevasau–seprefaceeacătremură–săstaiînfofolitînpuloveredelână!Aruncăbroşuradinpatşi-şi întindebraţeledeculoarea

caramelului peste cap. Are o voce răguşită, mărturie aorelordenesomn.—Ce-aizicedeostaţiunedeluxdinBali?Amputeasta

peplajă…oreîntregi,răsfăţaţi…Arfiniştenopţilungişirelaxante…— Nu-mi place genul ăsta de vacanţă. Trebuie să fac

ceva…—Depildă,sătearuncidinavion.— Nu spune că nu-ţi place un lucru până nu l-ai

încercat!

—Dacăpentru tine totnucontează,credcănicin-amsă-lîncerc.Cămaşa,uşorumedă,iselipeştedepiele.Îşiaranjează

părul cu un pieptăn şi apoi îşi deschide telefonul mobil,tresărind la vederea nenumăratelor mesaje care daunăvalăpeecranulminuscul.— În regulă, zice el. Trebuie să plec, te poţi servi şi

singurăcumiculdejun.Se apleacă peste pat şi o sărută. Trupul ei e cald şi

senzual, răspândind un parfum plăcut. El îi plimbădegetele peste ceafă, inspirându-i cu nesaţ mirosul, iargândurile i se amestecă în minte când ea îl cuprinde cubraţelepedupăgât,trăgându-lînpat.—Plecămundevalasfârşitulsăptămânii?Elsesmulgecuregretdinîmbrăţişare.— Totul depinde de tranzacţia asta. Deocamdată, nu

suntsigurdenimic.DareposibilsăfiunevoitsăajunglaNewYork.Oricum,amputealuaocinădrăguţăpeundevajoi,cespui?Tualegirestaurantul.Combinezonul lui demotociclist, din piele, e agăţat în

cuieruldepeuşă,şielse întindesă-l ia.Eaîlpriveştecuochimijiţi:—Hm,cină!CusaufărădomnulBlackBerry?—Poftim?— Domnul BlackBerry mă face să mă simt în plus,

spuneea,strâmbândiardinnas.Amimpresiaîntotdeaunacă mai e cineva cu noi, care ţine să-ţi capteze mereuinteresul.—Osă-ldaupesilenţios.— Will Traynor! pufneşte ea. Trebuie să existe şi

momentecândîlpoţiînchidedetot.—Darazi-noaptenul-amînchis?

—Daaa,doardupămaripresiuni…— Aşa se numesc acum? rânjeşte el, satisfăcut şi îşi

punecombinezonul.VrajapecareLissaoexercităasupra imaginaţiei luie,

în sfârşit, destrămată. Îşi aruncă jacheta de piele pestebraţşi-itrimiteobezeacuvârfuriledegetelor,dinuşă.Pe BlackBerry are douăzeci şi două de mesaje, primul

trimisdelaNewYorklaora3.42noaptea.Vreoproblemăjuridică.Ialiftulpânăînparcareasubterană,încercândsăsepunălacurentcuceleîntâmplatepestenoapte.—’Neaţa,domnuleTraynor!Paznicul iese din ghereta lui acoperită cu unmaterial

impermeabil,deşiaicinuplouăniciodată.Willseîntreabăuneorice-ofifăcândelacoloînprimeleorealedimineţii,cu ochii zgâiţi la ecranele cu circuit închis, lastrălucitoarele maşini de 60.000 de lire sterline bucata,carenusemurdărescniciodată.Îşiîmbracăjachetaîntimpce-lîntreabă:—Cumepe-afară,Mick?—Groaznic,domnule!Plouăcugăleata.Willseopreşte.—Serios?Decinupreaevremedemerscumotocicleta?Pazniculscuturădincap.— Nu prea, domnule. Poate doar dacă aveţi vreun

acoperiş gonflabil la motocicletă. Sau dacă vreţi să văsinucideţi…Will îşi priveşte motocicleta, apoi îşi dă jos

combinezonul de piele. Indiferent ce crede Lissa, el nu eomul care să-şi asume riscuri inutile. Descuie cutia maredin spatelemotocicletei şi înghesuie combinezonul acolo,apoi încuie la loc şi-i azvârle cheile lui Mick, care leprinde,îndemânatic,înpumn.

— Te rog, ia-le şi strecoară-le pe sub uşa de laapartamentulmeu!—Nicioproblemă.Vreţisăvăchemuntaxi?—Stai aici,n-areniciun rost săneplouăpeamândoi.

Iessingur!Mick apasă pe buton pentru a deschide bariera

automată, şi Will se avântă înainte, ridicând un braţ însemn de mulţumire. Este încă întuneric şi plouă des, cufulgere şi tunete, dar, deşi abia e trecut de şapte şijumătatedimineaţa,traficuldincentrulLondreiedejauncoşmar.Willîşiridicăgulerulînjurulgâtuluişipăşeştepestradăcătreintersecţie,undearetoateşanselesăgăseascăun taxi liber. De atâta ploaie, asfaltul luceşte, reflectândluminacenuşieazorilor.Înjurăîngândvăzândalţiindivizilacostumaflaţideja

lamarginea trotuarului, în aşteptarea unui taxi.De cândnaibasescoalătoatăLondraaşadedevreme?Parcătoatălumea a avut aceeaşi grijă ca şi el. Tocmai se întreabăunde anume să stea pentru a fi câtmai bine poziţionat,cândsunătelefonul.Rupert.—Da,suntpedrum.Încercsăgăsescuntaxi.Observăuntaxicuofirmăportocalieapropiindu-se,pe

partea cealaltă a drumului, şi o ia la fugă într-acolo,sperândcănul-amaivăzutnimeni.Unautobuzhuruiepelângă el, urmat de un camion ale cărui frâne scârţâiegroaznic,aproapeasurzindu-l.— Nu te aud, Rupe! strigă el, încercând să acopere

zgomotultraficului.Terogsărepeţi!Rămâne o clipă prizonier pe refugiul din mijlocul

străzii, cu toate maşinile care vâjâie pe lângă el într-untorentneîntrerupt,darnu-şidezlipeşteochiide la luminaportocalie şi îşi ridică mâna liberă, sperând că şoferul îl

poatezăriprinploaiadeasă.—Trebuiesă-lsunipeJeff laNewYork.Nus-aculcat,

aşteaptă telefonul tău. Am încercat să dăm de tine azi-noapte.—Care-iproblema?—Chichiţe legale. S-au împotmolit la două clauze din

paragraful…semnătură…hârtii…Vocea celuilalt e înăbuşită de o maşină care trece în

viteză,cucauciucurileşuierândpeasfaltulumed.—N-amauzitce-aispus.Taximetristul l-a văzut. Încetineşte, stropind uşor

înaintesăopreascălângătrotuaruldevizavi.Willzăreşteun alt trecător care încearcă să prindă taxiul, dar carerenunţă la cursă dându-şi seama că rivalul va ajunge lamaşinăînaintealui.Trăieşteunvagsentimentdetriumf.—Uite cum facem, spune-i lui Cally sămă aştepte cu

documentelepebirou.Înzeceminutesuntacolo!ţipăelîntelefon.Aruncărapidoprivireînstângaşi-ndreapta,scuturând

din cappe cândaleargăultimiimetri către taxi şi avânddejapebuzeadresaundedoreştesăajungă:„Blackfriars”.Picăturile de ploaie i se scurg prin spaţiul îngust dintregulerul jacheteişicămaşă.Vafiud leoarcăatuncicândosăajungălabirou,chiardacăvatrebuisăfacădoarcâţivapaşi pe jos. Poate chiar o să fie nevoie să-şi trimităsecretarasă-iaducăaltăcămaşă.—Şiva trebui să rezolvămproblemacuauditul intern

înaintecaMartinsăapucesă…Ridică ochii, auzind un zgomot puternic – sunetul

stridentalunuiclaxon.Vedearipadeunnegrustrălucitora taxiului în faţa lui şi pe şofer lăsând deja geamulportierei.Cu coadaochiului, surprinde ceva fărăo formă

precisă, ceva care se apropie însă de el cu o vitezăimposibilă.Se întoarce cu faţa într-acolo şi într-o fracţiune de

secundă îşi dă seama că stă chiar în calea acelui bolidinfernal şi că n-are cum să se ferească. Stupefiat, lasătelefonulsă-iscapedinmânăşiaudeunţipăt,careepoateal lui.Ultimele lucruri pe care le vede sunt omănuşădepiele, un chip sub o cască, groaza din ochii celuilaltreflectândpropria-igroază.Seaudeoexplozie,şitotulseîmprăştieînmiidebucăţi.Şiapoinumaienimic.

Capitolul1

2009

Sunt exact 158 de paşi între staţia de autobuz şi casă,darpoţi face şi180,dacănu tegrăbeşti saudacăeştipetocuri.Amtrecutdeintersecţie, intrândpestradanoastră(68 de paşi) şi am văzut casa – o jumătate de duplex cupatru dormitoare într-un şir de duplexuri identice cu treisau patru dormitoare. Maşina tatei era afară, ceea ceînsemnacăelnuplecaseîncălalucru.În spatele meu, soarele apunea dincolo de castelul

Stortfold,acăruiumbrăîntunecatăselăbărţapestedealcaouriaşăpatădecearătopită,gatasămăcuprindă.Într-oaltfel de zi, v-aş fi putut spune toate lucrurile caremi seîntâmplaseră pe acest drum: locul unde tatamă învăţasesă merg pe bicicletă fără roţi ajutătoare, casa în caredoamnaDoherty,ceacarepurtaoperucămereustrâmbă,ne făcea fursecuri cu stafide, sau gardul viu undeTreenadoborâse cândva un cuib de viespi, şi amândouăfugiserăm,ţipând,înapoisprecastel.Tricicleta lui Thomas zăcea întoarsă cu roţile în sus în

mijloculaleiidelaintrare,şi,închizândpoartadupămine,amtras-osubverandăşiamdeschisuşa.Călduramăizbicu forţa unui airbag; mama nu suportă frigul şi ţinecentrala deschisă tot timpul anului. Din cauza asta, tatadeschidemereuferestrele,bodogănindcăiarosănecosteîncălzirea o avere. Spune că facturile noastre la căldurăsuntmaimaridecâtPIB-uluneiţăriafricanemici.—Tueşti,drăguţo?—Da!Mi-am agăţat jacheta în cuier, chinuindu-mă să găsesc

unlocşorliberîntrecelelaltehaine.—Cineanume?Lou?Treena?—Lou.Dinuşă,amaruncatoprivireînliving.Tataeralungit

pecanapea,cufaţaînjosşimânaînfiptăîntreperne,caşicum acestea i-ar fi înghiţit tot braţul. Thomas, nepoţelulmeuînvârstădecinciani,stăteapevine,privindu-latent.—Lego,mormăitata, întorcândspremineofaţăroşie

de efort. De ce-or face afurisitele astea de piese atât demicihabarn-am!—Undeemami?— E sus. Ce zici de piesa asta? E de-a dreptul

microscopică!Amridicatprivireaşiamauzitslabscârţâitulfamiliaral

mesei de călcat. Josie Clark, mama mea, nu se odihneaniciodată.Eraunmotivdemândriepentruea.Seştiacă,într-un rând, ţinuse morţiş să se urce pe o scară şi săvopsească,pedinafaracasei,rameleferestrelor, învremecenoi,ceilalţi,mâncamcina.— Vrei, te rog, să găseşti afurisitul ăla de braţ al

figurinei? îl cautdeo jumătatedeoră şi acum trebuie sămăpregătescsăpleclaserviciu.—Lucrezidenoapte?—Da.Şiedejacincişijumătate.Mi-amaruncatprivireacătreceas.—Defapt,epatruşijumătateTataîşiscoasemânadintreperneşisezgâilaceasullui.—Hm,şiatuncideceaivenitaşadevremeacasă?Amdatuşordincap,caşicumn-aşfiînţelesîntrebarea,

şiamluat-osprebucătărie.Buniculstăteaînscaunulsăudelafereastrabucătăriei,

studiinduncareudesudoku.Mediculne spusesecă-i face

bine la memorie, ajutându-l să se concentreze dupăatacurile cerebrale. Bănuiam că eram singura careobservasecă,defapt,umpleapătrăţelelecuoricenumărîitreceaprinminte.—Salut,bunicule!Măpriviblândşi-mizâmbi.—Vreioceaşcădeceai?El scutură din cap, apoi deschise gura ca şi cum ar fi

vrutsăspunăceva.—Darunsucrece?Bunicul încuviinţă, mişcând încet bărbia în jos. Am

deschisfrigiderul.—Numaiavemsucdemere.Suculdemere,mi-amamintiteu,erapreascump.—Vreiapă?El înclină fruntea, murmurând, pe când îi întindeam

paharul,cevacearfipututsăfieun„mulţumesc”.Mamaintrăîncameră,purtânduncoşuriaşculenjerie

frumosîmpăturită.— Astea-s ale tale? mă întrebă ea, întinzându-mi o

perechedeşosete.—Nu,aleTreenei,cred.—Măgândeameu.Fistichieculoare!Credcăaucăpătat

culoareapruneidelapijamauatatei.Te-aiîntorsdevreme.Ieşiundeva?— Nu, i-am răspuns eu, după care mi-am umplut un

paharcuapăşil-ambăut.— Vine Patrick mai târziu pe aici? A sunat ceva mai

devreme.Aveaitelefonulînchis?—Hm…—Aspuscă-ţicautăorezervarepentruvacanţă.Taică-

tău spune că a văzut ceva la televizor despre locul unde

vreisămergi.Undeţi-arplăcea?Ipsos?Kalypsos?—Skiathos.—Aşa,astae.Trebuiesăsunilahotelşisăverifici,să

fietotulînregulă.Cautăpeinternet.Elşicutaică-tăuauvăzut ceva la ştiri, pe la prânz. Se pare că tipii ăiaconstruieschoteluri camdemântuială, şi nu-ţi dai seamade asta decât după ce ajungi acolo. Tăticule, n-ai vrea oceaşcă de ceai? Lou nu ţi-a oferit una? Mama puseceainiculpe focşiapoi îmiaruncăoprivire întrebătoare.Probabil observase, în sfârşit, că eram suspect de tăcută.Eştibine,dragamea?Parigroaznicdepalidă.Întinsepalma spre frunteameaca şi cumaş fi fostun

copil,nuofatădedouăzecişişasedeani.—Nucredcămaiplecămînniciovacanţă.Mama încremeni, cumânape frunteamea.Privirea ei

eramaiscrutătoaredecâtunaparatcurazeX–osimţisemdeatâteaoriîncopilărie.—Te-aicertatcuPatcumva?—Mami,ştii…eu…—Nu vreau sămă amestec între voi. Doar că sunteţi

împreunădeatâta timp…enormalcauneori lucrurilesămai scârţâie, când şi când…Vreau să zic, eu şi cu taică-tău…noi…—Mami,mi-ampierdutslujba.Vocea mea răsună în liniştea care se aşternuse.

Cuvintele plutiră, lăsându-se apoi încet peste micaîncăperemulttimpdupăcesunetelesestinseseră.—Ce-aifăcut?—Frankînchidecafeneaua.Începânddemâine.I-amîntinspliculumedpecare-lfrământasemînpalme,

şocată,petotdrumulsprecasă.Toţicei180depaşidelastaţiadeautobuz.

—Mi-adatsalariucompensatoriupetreiluni.Ziua începuse ca oricare alta. Toţi cei pe care-i

cunoşteam urau dimineţile de luni, dar pe mine nu măderanjau. Îmi plăcea să ajung devreme la cafeneauaButteredBun, să pregătesc uriaşul termos pentru ceai, săaduccutiileculapteşicornuridinmagaziadinspateşisăstau la taifas cu Frank pe când ne pregăteam dedeschidere.Îmi plăceau nespus căldura cafenelei, încărcată de

mirosulîmbietordeşuncă,şiaerulrececareintraînăuntruînreprizedecâteoriuşasedeschidea,murmurulscăzutalconversaţiilor şi, când era linişte, radioul lui Frank,cântând în surdină, în colţul lui. Nu era un loc preamodern–pereţiierauacoperiţicuimaginialecasteluluidepe deal, mesele aveau tăblii îngălbenite de vreme, iarmeniul era neschimbat de când se deschisese localul –,doar negresele cu ciocolată fuseseră adăugate la lista dedulciuri.Dar, mai mult decât orice, îmi plăceau clienţii. Îmi

plăcea de Kev şi de Angelo, instalatorii, care veneau înmajoritatea dimineţilor şi-l tachinau pe Frank,închipuindu-şi tot felul de locuri ciudate din care ar fipututprovenicarneagătitădeel.Îmiplăceade„doamnaPăpădie”,poreclităastfeldincauzapămătufuluieidepăralb; femeia comanda, de luni până joi, ouă cu cartofiprăjiţi şi citea ziarele în timp ce dădea gata două ceştimarideceai.Întotdeaunamăstrăduiamsăvorbesccuea.Bănuiamcăerausingurelecuvintepecaresărmanafemeieleschimbacucineva,toatăziua.Îmiplăceauşituriştii,careseopreauîndrumullorspre

şidinsprecastel,şcolariigălăgioşi,careveneaulacafenea

după orele de curs, funcţionarii din birourile de pestedrum. Şi-mi mai plăceau Nina şi Cherie, coafezele, careştiaupede rost conţinutul caloric al fiecărui preparat pecare-l puteai mânca la Buttered Bun. Nici măcar clienţiienervanţi,precumfemeiacupărroşucareaveamagazinuldejucăriişimăacuzacelpuţinodatăpesăptămânăcănui-amdatrestulcorect,număderanjau.Priveam cum, pe la mese, se înfiripă şi se destramă

relaţii, cum cupluri divorţate îşi împart copiii, vedeamsentimentul de uşurare, dar şi de vinovăţie al acelorpărinţicarenusuportausăgăteascăşiveneausămănâncelanoişiplăcereasecretăapensionarilorînfaţaunuimicdejun cu prăjeli. Toată existenţa umană se scurgea princafeneaua noastră, şi majoritatea clienţilor schimbaucâteva cuvinte cu mine, făceau glume sau comentaudiverse lucruri în faţa ceştilor aburinde cu ceai. Tataîntotdeaunaspusesecănuseştieniciodatăcemi-arputeaieşipegură,darîncafeneanuconta.Frankmăplăceaaşacumeram.Aveaofiredomoalăşi

spuneacăprezenţamea învioraacel loc liniştit.Eramunfeldechelneriţă,doarcă,spreuşurareamea,n-aveamde-afacecutoţibeţivanii.Şi apoi, îndupă-amiaza aceea, cândagitaţiaprânzului

se potolise şi cafeneaua rămăsese aproape goală, Frankieşisededupăcuptorul încinsşi, ştergându-şimâinileudedeşorţ, întorsesesemnul„ÎNCHIS”depeuşăcufaţasprestradă.Strângea, spasmodic, un prosop de bucătărie între

palmeşipăreamaistânjenitdecâtîlvăzusemvreodată.M-am întrebat, în gând, dacă i se plânsese cinevademine.Fărăovorbă,măîndemnă,cuungestscurt,sămăaşez.— Îmi pare rău, Louisa, spuse el, după ce-mi dădu

vestea. Eumă întorc în Australia. Tata nu se simte preabineşi,dincâteamauzit,osăseînfiinţezeocafeneachiarlacastel.Pentrumine,viitorulnuaratăprearoz…Credcăamrămascuguracăscată,privindu-lfărăsăfiu

în stare să rostesc vreun cuvânt. Apoi Frank îmi dădupliculşiîmirăspunselaîntrebareacare-mistăteapebuze:—Ştiucăn-amavutniciodatăvreuncontractdemuncă

oficialsaucevadegenulăsta,darnuvreausătelasacumfără niciun ban. Ai aici leafa pe următoarele trei luni.Mâineînchidem.—Treiluni!izbucnitata,întimpcemamaîmipuseîn

mâinioceaşcădeceaidulce.Ei,astaegenerosdinpartealui, dacă ne gândim că fata a muncit ca o sclavă acolo,şaseanibătuţipemuchie.— Bernard! îi aruncă mama o privire mustrătoare,

arătândspremiculThomas.Părinţiimeiaveaugrijădeeldupăceveneadelaşcoală

pânăcândTreenaseîntorceadelamuncă.— Şi ce naiba o să facă ea acum? Ar fi trebuit s-o

anunţemaidinvreme,afurisitul…—Ei,bine…osă-şigăseascăaltăslujbă.—N-osăgăseascănicioblestematădeslujbă,Josie!Ştii

asta la feldebineca şimine.Suntem înplină recesiune,fir-arsăfie!Mamaînchiseochiipentruoclipă,caşicumar fivrut

să-şiadunegândurileînaintedeavorbi.—Eo fatădescurcăreaţă.O să-şi găsească ea ceva. Şi

are un CV excelent, nu-i aşa? Frank o să-i dea referinţebune.—O,grozavereferinţe,n-amcezice!…„LouisaClarke

foarte bună la uns feliile de pâine cu unt şi e expertă în

făcutceai.”—Îţimulţumescpentruîncredere,tati.—Nu,doarziceamşieu…Defapt,ştiamadevăratulmotivaltemerilortatei.Eise

bazau pe leafa mea. Treena nu câştiga mare lucru laflorăria unde era angajată. Mama nu putea lucra, căciîngrijea de bunicul, iar bunicul avea o pensie de nimic.Tatatrăiaşielcuspaimaînsufletc-osă-şipiardăslujbadela fabrica demobilă.De luni de zile îl auzea pe şeful luimormăind ceva despre posibile concedieri. Acasă auzeamdiscuţii despre datorii şi despre probleme cu cărţile decredit. Tata avusesemaşina lovită cu daună totală de unşofer neasigurat, în urmă cu doi ani, şi incidentul ăstafusese,cumva,suficientpentrucafinanţelepărinţilormeisăseprăbuşească,asemeneauneiclădirişubrezite.Salariulmeumodestfusese,înacestecondiţii,unbalondeoxigen,îndeajuns ca să putem supravieţui, mulţumită lui,săptămânădupăsăptămână.—Sănunesperiemdegeaba!Poatemergechiarmâine

la Oficiul Forţelor de Muncă, să vadă ce oferte sunt. Aprimitdestulcâtsăsedescurcedeocamdată.Vorbeaudeparcănicin-aşfifostacolo.— Şi apoi, e o fată isteaţă. Eşti o fată deşteaptă, nu-i

aşa,scumpete?Poateosăfacăuncursdecalculator.Osăaibăoslujbădebirou.Am stat să-i ascult pe părinţiimei discutânddespre ce

alte posibile slujbe aş fi putut primi cu calificarea mealimitată. Muncitoare în fabrică, maşinistă, bucătăreasă.Pentru prima oară în după-amiaza aceea, mi-a venit săplâng.Thomasmăpriveacuochiiluimarişirotunzişiîmiîntinse,tăcut,ojumătatedebiscuitînmuiat.— Mulţumesc, Tommo, am şoptit abia auzit şi am

mâncat-o.Elera laclubul sportiv,acoloundeştiamcă-lvoigăsi.

De luni până joi, cu regularitatea unui orar de trenuri,Patrickseafla la sală sau făcea turedealergarepepistadeatletismintensluminată.—Aleargă cumine! pufăi el, apropiindu-se şi scoţând

norişorideaburlafiecarerăsuflare.Maiampatruturedepistă…Amezitatoclipă,apoiamînceputsăalergalăturideel.

Erauniculmod încare ştiamc-amsă-ipotvorbi.Purtamadidaşiimei roz cu şireturi turcoaz, singurele încălţări încareaşfipututalerga.Îmi petrecusem ziua acasă, încercând să mă fac utilă.

Darcredcă,dupăooră,începusemdejas-ocalcpenervipemama.Eaşibuniculaveautabieturilelor,iareueramointrusă.Tatadormea,întrucâtlucradenoaptetoatăluna,şi nu trebuia deranjat. Mi-am făcut curat prin cameră şiapoim-amuitat la televizorcusonoruloprit;dincând încând, îmi aminteam că sunt acasă în miezul zilei şisimţeamoapăsaregrozavăînpiept.—Număaşteptamsăviiaici.—M-amsăturat să tot stauacasă.M-amgândit căam

puteafacecevaîmpreună.Elmă privi pieziş. Chipul îi era acoperit cu o peliculă

subţiredesudoare.—Iubito,cucâtîţigăseştimairepedeoaltăslujbă,cu

atâtmaibine.— Sunt doar douăzeci şi patru de ore de când am

pierdut-opeultima.Crezicăpotsă-mipermitsămăsimtpuţinnefericităşideznădăjduită?Măcarazi!— Dar trebuie să priveşti partea pozitivă a lucrurilor.

Ştiai că nu poţi rămâne în cafeneaua aia toată viaţa.Trebuiesămergiînainte,săavansezi.Patrick fusese ales, în urmă cu doi ani, „Tânărul

antreprenor al anului” în Stortfold şi încă nu-şi revenisedin glorie. De atunci îşi luase un partener de afaceri,Ginger Pete, oferind consiliere personală unor oameniaflaţipeorazădeşaptezecidekilometri,şicumpăraseşidouăfurgonetepecredit.—Faptulcă-şipierdslujbeleîipoateschimbaradicalpe

oameni,Lou,ziseelprivindu-şiceasul,casăverificedacăseaflăîngraficcualergarea.Ce-aivreasăfaciacum?Aiputeasă te recalifici.Sunt sigurcă seacordăsprijinunoroamenicatine.—Oamenicamine?— Oameni care caută noi oportunităţi. Ce-ai vrea să

devii? Ai putea să te faci cosmeticiană. Eşti destul dedrăguţăpentruasta,ziseelşi-midăduunghiontscurt,caşi cum ar fi trebuit să-i fiu recunoscătoare pentrucompliment.— Ştii doar ce înseamnă cosmetica pentru mine: apă,

săpunşiunpachetdeşerveţele.Patrickîmiaruncăoprivireexasperată.Începeamsărămânînurmă.Urăscalergatulşi îluram

şipeelpentrucănuîncetinea.— Uite, ai putea fi… vânzătoare. Secretară. Agent

imobiliar.Nuştiu…Trebuie săexistecevace ţi-aidori săfaci.Dar nu exista nimic. Mie îmi plăcuse la cafenea. Îmi

plăcuse să ştiu tot ce era de ştiut în legătură cuButteredBun şi să aflu despre vieţile oamenilor care treceau peacolo.Măsimţisemconfortabil.—Nutrebuiesă te laşicuprinsădedeznădejde, iubito!

Trebuies-oînvingi.Toţiantreprenoriidetopreuşescsă-şirevină şi să ajungă iarăşi în vârf. Asta a făcut JeffreyArcher. La fel, Richard Branson, zise el, bătându-măîncetişorpestemânăcasămăîncurajeze.— Mă îndoiesc că Jeffrey Archer a fost vreodată

concediat dintr-o cafenea în care servea prăjituri pentruceai,amşoptiteu.Rămăsesemfărăsuflare.Şiîmiluasemşiunsutienprea

strâmt.M-amoprit,cupalmeleînfipteîngenunchi.Elseîntoarse,continuândsăalergecuspatele,şivocea

luidestrămăaerulliniştitşiîngheţat:— Ziceam şi eu. Oricum, noaptea e un sfetnic bun.

Scoală-te mâine, pune-ţi nişte haine frumoase şi du-tedirect la Oficiul Forţelor de Muncă! Sau, dacă vrei, tepregătesc să lucrezi cumine. Ştii că ies bani frumoşi dinasta.Şinu-ţifacegrijiînprivinţavacanţei!Plătesceutot!I-amzâmbit,iarelîmitrimiseobezeaşivoceaiseauzi,

stârnindecouripestestadionulpustiu:—Îmidaibaniicândîţimaireviifinanciar.AmdepusprimameacererelaOficiulpentruŞomaj.Am

fostchemată laun interviucareadurataproapeoorăşiapoilauninterviudegrup,undem-amtrezitalăturideoceatăpestriţădevreodouăzecidebărbaţişi femei,dintrecarejumătateaveaupechipaceeaşiexpresiedeuimirepecare bănuiam că o am şi eu, iar ceilalţi păreau totalblazaţi, probabil pentru că mai fuseseră aici denenumărate ori. Am purtat la ambele interviuri ceea cetatanumea„haineletalecivile”.Ca urmare a acestor eforturi, am îndurat o scurtă

experienţă în schimbul de noapte al unei fabrici careprocesacarneadepui(experienţăcaremi-adatcoşmaruri

vreodouă săptămâni) şi ammersdouăzile launcursdecalificare înmeseriade„consilierpeproblemedeenergieelectrică”,dându-miseamadestulderepedecă,înesenţă,eram instruită să-i conving pe oamenii în vârstă să-şischimbe furnizorul de electricitate. De aceea, i-am zisconsilieruluidelaForţeledeMuncă,untippenumeSyed,cănuputeam faceaşaceva.A insistat să continui totuşi,aşacăi-amenumeratcâtevadintretehniciledeconvingerepe care instructorii mei voiau să le folosesc, moment încare el a devenit dintr-odată tăcut şimi-a sugerat că noi(vorbeaîntotdeaunacu„noi”,deşieracâtsepoatedeclarcă unul dintre noi avea o slujbă) ar trebui să încercămaltceva.Apoi am lucrat două săptămâni la un fast-food.

Programul îmi convenea, mă împăcasem cu faptul căuniforma îmi electriza părul, dar am descoperit că mi-eimposibil să respect cu sfinţenie „reacţiile adecvate”impuse de politica firmei, precum: „Cu ce vă pot ajutaazi?” sau „La acestmeniu doriţi o porţiemare de cartofiprăjiţi?”Amfostconcediatădupăceunadintrefetelecarepregăteau gogoşile m-a surprins dezbătând diverselecalităţi ale jucăriilor gratuite cuo fetiţădepatru ani.Cepot să spun? Puştoaica era grozav de isteaţă: şi mieFrumoasele din pădurea adormită mi se păreau camdulcege.Şi iată-mă la al patrulea interviu, în vreme ce Syed

examina,peecranulcomputeruluisău,alte„oportunităţi”deangajarepentrumine.Pânăşiel,careafişaexpresiadeveselie severăaunuiacapabil să legăsească şi celormaidificili candidaţi o slujbuşoară, începuse să pară puţinîngrijorat.— Hm… Te-ai gândit vreodată să intri în industria

divertismentului?—Săfiuce?Cântăreaţădeoperă?Mim?— Nu chiar. Dar văd aici o ofertă pentru un post de

dansatoarelabară…Defapt,maimulteoferte.Amîncruntatdinsprâncene.—Terog,spune-micăglumeşti!—Programulelejer:doartreizecideorepesăptămână,

şi eşti propria ta angajată. Cred că se primesc bacşişurifrumoase.Zicicăeştifoartedeschisăcuoamenii.Şiparisăainiştehaine…teatrale.Seuită la colanţiimei, care erauverzi şi strălucitori şi

desprecarecrezusemcăosămăfacăsămăsimtmaibine.Când îi zărise, Thomas îmi fredonase melodia dinMicasirenăaproapetotmiculdejun.Syed scrise ceva la tastatura computerului, întrebându-

mă:—Cepărereaidespresupraveghetoaredechaterotic?M-amholbatlael,şiatuncielridicădinumeri:—Aiziscă-ţiplacesăstaidevorbăcuoamenii.—Nuaşa.Şinici lavreunbar, servindcusâniigoi.Şi

nici lamasajerotic.Saulawebcamerotic.Hai,Syed,zăuaşa! Trebuie să existe ceva ce pot face fără să-i provoctateiunatacdecord.Cuvinteleasteapărurăsă-ldescumpănească.—Săştiicănupreamaisuntoportunităţideangajare

decâtlasupermarketuri,cuprogramflexibil…— Nici să aranjez marfa pe rafturi, în schimbul de

noapte?De când îmi căutam de muncă, începusem să cunosc

meseriidecarepânăatuncin-avusesemhabarcăexistă.—Pentruastaeolistădeaşteptare.Îngeneral,părinţii

optează pentru asta, fiindcă le permite să fie ziua mai

liberişisăseocupedecopii,ziseelcaşicumarficăutatsă se scuze. Studie iar ecranul. Deci nu ne-a mai rămasdecâtoslujbădeîngrijitoareladomiciliu.—Adicăsăştergbătrânilafund…—Mi-eteamă,Louisa,cănueşticalificatăpentruprea

multe slujbe. Dacă vrei o reconversie profesională, suntgata să te îndrum în direcţia corectă. La centrul deeducaţiepentruadulţiexistăomulţimedecursuri.—Darammaidiscutatdespreasta,Syed.Dacăfacasta,

îmipierdajutoruldeşomaj,nu?—Dacănueştidispusăsămunceşti,da.Câteva clipe, s-a lăsat tăcerea. M-am uitat spre uşile

undestăteaudoibodyguarzi solizi.M-am întrebatdacăeiîşi găsiseră slujba totprinOficiuldeOcupareaForţeideMuncă.—Numă descurc prea bine cu bătrânii, Syed. Bunicul

locuieşte cunoi de cânda suferit un accident cerebral, şinumădescurcdeloccuel.— Aha, deci să înţeleg că ai ceva experienţă în

domeniu…—Nuchiar.Mamaaregrijăpermanentdeel.—Mameitalenui-arplăceaoslujbă?—Hm,ceamuzant!—Nuglumescdeloc.— Şi să rămân eu să am grijă de bunicul? Nu,

mulţumesc! Şi, apropo, cred că nu doar mie nu mi-arplăcea,cinicilui.N-ainimicdelucruprinvreocafenea?—Nucredcăaumairămassuficientecafenelecâtsă-ţi

garanteze ţie o slujbă, Louisa. Am putea încerca laKentucky Fried Chicken. Poate o să te descurcimai bineacolo.— Fiindcă aş avea mai mult de câştigat oferind

clienţilorBargainBucketînlocdeChickenMcNuggets?N-aşcrede.—Atunci,poatecăartrebuisăcăutămaltundeva,ceva

maideparte.—Nusuntdecâtpatruautobuzecareajung înorăşelul

nostru. Ştii asta prea bine.Mi-ai spus sămă interesez laautocarulpentruturişti,şisăştiicăamfăcut-o,darmis-azis căultimulcirculădoarpână laora5după-amiaza. Înplus, biletul e de două ori mai scump ca la un autobuznormal.Syedselipicuspinareadespătarulscaunului.—Înacestmomentaldiscuţieinoastre,Louisa, trebuie

să-ţiamintesccă, încalitatedepersoanăaptădemuncă,pentru a continua să beneficiezi de ajutorul de şomaj, enecesar…— … să dovedesc că încerc să-mi găsesc un loc de

muncă.Ştiu.Cum aş fi putut să-i explic acestui om cât demult îmi

doreamsălucrezundeva?Oareaveamăcarceamaivagăidee cât de mult îmi lipsea vechiul meu loc de muncă?Şomajul fusese pentru mine doar un concept, cevaîndepărtat, de care nu auzisem decât la ştiri, când sevorbea despre şantiere navale sau uzine de maşini.Niciodatănumi-aşfiimaginatcăarputeasă-ţilipseascăoslujbăaşacumţi-arlipsiomânăsauunpicior–adicăunlucrupecareţiseparefirescsă-lai.Număgândisemcă,pe lângă a-ţi provoca temerile fireşti privind banii sauviitorul, pierderea slujbei te-ar putea face să te simţinecorespunzător şi un pic inutil. Nu mă gândisem cădimineaţa ţi-ar putea fimai greu să te trezeşti cu gândulăstadecâtcualarmadelatelefonurlându-ţiînurechi.Căţi-ar putea lipsi oamenii alături de care ai lucrat,

indiferentcâtdepuţineaiaveaîncomuncuei.Sauchiarcăaiputeacăutadinprivirichipurifamiliareatuncicândmergi pe stradă. De pildă, atunci când o zărisem peDoamnaPăpădierătăcindprinfaţamagazinelorşipărândlafeldeinutilăprecummăsimţeameu,fusesemnevoităsămăluptcuimbolduldeamăducelaeaşiaoluaînbraţe.GlasulluiSyedmătrezidinreverie.—Aha!Uite,astacredcăarputeamerge.Amîncercatsămăuitpesteumărullui,laecran.—Chiaracumaapărutanunţul.Înclipaasta.Oslujbă

deîngrijitorladomiciliu.—Ţi-amspuscănu-sbunălaaşaceva…— Nu e vorba de bătrâni. E o slujbă… particulară.

Îngrijire casnică… Iar adresa e la mai puţin de treikilometrideaici.„Îngrijireşiînsoţirepentruunbărbatcudizabilităţi”.Aipermisdeconducere?—Da.Darvatrebuisă-lştergla…—Dincâteîmidauseama,nuveifinevoităsăfaciaşa

ceva,ziseel,trecându-şiochiipesteecran.Estetetraplegic.Arenevoiedecinevapetimpulzileicaresă-lhrăneascăşisă-l ajute.Adesea, asemenea slujbe înseamnă să fii lângăeicândvorsăiasăundeva,să-iajuţisăfacălucruriuzuale,pe care nu le mai pot face singuri. Aaa, iar leafa egrozavă!Multmaimaredecâtsalariulminim.—Astaprobabilpentrucătrebuiesă-lştergişilafund.—Osă-isunsă-miconfirmecănuveifinevoităsăfaci

asta.Dar,dacă-iaşa,mergilainterviu?Spuseseultimelecuvintepeuntonîntrebător.Darştiam

amândoirăspunsul.Amoftatşimi-amridicatgeanta,gatas-opornesccătre

casă.

—Dumnezeule!strigătata.Poţisă-ţiînchipuiaşaceva,Josie?Deparcăn-ar fi fostde-ajunscăbietulomaajunsîntr-unscauncurotile!AcummaivineşiLouanoastrăsă-iţinăcompanie!—Bernard!îldojenimama.În spatelemeu, bunicul pufni în râs în timp ce sorbea

dincanacuceai.

Capitolul2

Nusuntînceatălaminteşiaşvreasălămurescaspectulăsta de la bun început. Dar e greu să nu te simţi îndezavantaj la capitolul neuroni atunci când creşti alăturideosorămezinăcareareuşitsăpromovezedoianişcolariîntr-unulsingur.Dacă un lucru presupunea raţiune sau inteligenţă,

Katrina îl făcea în mod sigur prima, deşi e cu un an şijumătate mai mică decât mine. Orice carte pe care ociteamfusesedejacititămaiînaintedeea,oricespuneamlacinăeradejaştiut.Defapt,esingurapersoanădincâtecunosccăreiaîiplacexamenele.Uneoricredcămăîmbracaşa cum mă îmbrac doar fiindcă singurul lucru pe careTreenanu-lpoatefaceesă-şiasortezehainele.Egenuldefată care s-ar îmbrăca mereu numai în blugi şi pulover.Ideeaeidehaineeleganteestesă-ţicalci,înaintedetoate,blugii.Tatălmeuspunecăsunt„ofigură”,fiindcăamtendinţa

de a spune imediat tot ce-mi treceprinminte.Mamamănumeşte„individualistă”–acestaeste feluleipoliticosdea-mi da de înţeles că nu pricepe deloc de ce mă îmbracaşa.Dar, în afara unei scurte perioade din adolescenţă, nu

mi-amdorit niciodată să arăt ca Treena sau ca vreo altăfată din şcoală; ampreferat hainele băieţeşti până pe lapaisprezece ani, iar acum nu fac altceva decât să măîmbrac cum îmi place – în funcţie de starea de spirit încare mă trezesc dimineaţa. N-are rost să încerc să arătconvenţional.Suntmăruntă, cupărulnegru şi,dupăcumcredetata,cuofeţişoarădeelf.Bine,astanuînseamnăcăamofrumuseţedezână.Nusuntinsipidă,darnucredcă

m-arconsideravreodatăcinevaofrumuseţe.Nuamgraţiefeminină, ca să spun aşa. Atunci când vrea sex, Patricksusţinecăsuntsuperbă,dar îmidauseamacănucredeoiotă din ce spune. Doar ne cunoaştem de aproape şapteani.Aveam douăzeci şi şase de ani şi nu eram sigură cine

sunt,defapt.Pânăsă-mipierdslujba,credcănicinumăgândisemvreodatălaasta.Presupuneamcăosămămăritcu Patrick, o să torn câţiva copii, o să trăiesc la câtevastrăzidistanţădeloculundeamtrăitîntotdeauna.Înafaraunor gusturi exotice în materie de îmbrăcăminte şi afaptuluicăsuntcammicădestatură,nueniciodiferenţăîntremineşioricarealtăfatăpelângăcareaiputeatrecepestradă.Probabilcăn-aţiîntoarcecapuldupămine.Sunto fată obişnuită, ducând o existenţă banală. Care mi sepotriveştedeminune.— Trebuie să porţi costum dacă mergi la interviu,

insistase mama. Tinerii se îmbracă mult prea comod înziuadeazi.— Sigur, fiindcă să porţi nişte pantaloni în dungi e

esenţial atunci când trebuie să hrăneşti cu linguriţa unoctogenar.—Nufacepedeşteaptă!—Nu-mipermitsă-micumpăruncostum.Şicemăfac

dacănuprimescslujba?—Poţiluacostumulmeu.Şiosă-ţicalcobluzădrăguţă

şi, terog,măcarodată înviaţănu-ţimaipieptănapărulaşa! zise ea, arătând spre coafura mea, care în modnormal era formată din două cocuri negre, câte unul defiecareparteacapului.AşacevapurtadoarprinţesaLeia,înRăzboiulStelelor.Terog,încearcăsăarăţicaopersoană

normală.Ştiam că n-are rost s-o contrazic pemama. Şi puteam

paria că tata fusesemuştruluit să nu comenteze nimic înlegăturăcuţinutamea,atuncicândamieşitdincasăcuunmersdeformatdefustapreastrâmtă.—Larevedere,drăguţo!ziseel,cuunzâmbetîncolţul

gurii.Multnoroc!Parioadevărată…femeiedeafaceri.Stânjenitor nu era că purtam costumul mamei sau că

acesta avea o croială lamodă prin anii ’80, ci cămi-eracamstrâmt.Simţeamcusăturilefusteiintrându-miînburtăşi aveam impresia că sacoul croit la două rânduri o săplesnească pe mine. Mama era o femeie foarte slabă, şiadeseatataîispuneacăemaimultăgrăsimepeoagrafădepărdecâtpeea.În scurtacălătoriepecareamfăcut-ocuautobuzulam

simţit că mă ia cu leşin. Niciodată nu fusesem la uninterviu de slujbă în toată puterea cuvântului. MăangajasemlaButteredBundupăceTreenapusesepariucuminecănu-s în stare să-migăsescde lucru într-o singurăzi. Intrasem în cafenea şi pur şi simplu îl întrebasem peFrank dacă n-are nevoie de cineva care să-l ajute. Eldeschisese cafeneaua chiar în ziua aceea şi mă priviseaproapecopleşitderecunoştinţă.Acum,privind înapoi,nu-miputeamnicimăcaraminti

dacă avusesem cu el vreo discuţie despre bani. Îmipropuseseunsalariusăptămânal,eufusesemdeacord,şiodată pe an îmi spunea că o să-l mai crească puţin, deobiceichiarcucevamaimultdecâtaşfivruteusă-icer.Şi-ndefinitiv,cetepot întrebaoamenii launinterviu?

Syed îmi spusese că exista un îngrijitor de sex masculincare se ocupa de „necesităţile intime” (mă cutremurasemauzindexprimareaasta)alebolnavului.Sarcinaceluide-al

doilea îngrijitor era, spunea el, „puţin neclară înmomentul de faţă”. Mă imaginam ştergându-i bătrânuluisalivacareisescurgeadingurăşipoatestrigândlael,casăfiusigurăcămăaude:„VREŢIOCEAŞCĂDECEAI?”Când bunicul îşi revenise după accidentul cerebral, nu

eraînstaredeabsolutnimic.Mamafăceatotulpentruel.„Maică-taeosfântă”,îmispuneatata,ceeaceîmidădusede înţeles că ea îl ştergea pe bătrân la fund fără să ţipeisteric prin toată casa. Sunt convinsă că nimeni num-ardescrie pe mine drept o sfântă. Îi tăiam buniculuimâncarea din farfurie şi îi pregăteam ceaiul, dar în alteprivinţenuştiudacăcăaşfipututfacetreabăbună.Granta House se afla de cealaltă parte a castelului

Stortfold, în apropierea zidurilor medievale, pe o aleelungă,nepavată,pecaresemaiaflaudoaraltetreicaseşiunmagazinde suvenire, drept înmijlocul zonei turistice.Trecusem pe lângă această clădire demilioane de ori înviaţa mea, fără s-o văd, de fapt, niciodată prea bine.Acum, mergând pe lângă parcarea de maşini şi caleaferatăminiaturală,ambele la feldepustii şidedezolantecumnumai o atracţie turistică poate fi în luna februarie,mi-am dat seama că era o vilă mai mare decât îmiimaginasem.Oclădiredincărămidăroşie,cuuşădublălaintrare, genul de case pe care le vezi prin revistele decovechi,întimpceaştepţiladoctor.Amstrăbătutaleealungădelaintrare,încercândsănu

măgândescdacă eram saunu spionatădedupăperdele.Când trebuie să mergi pe o asemenea alee parcăinterminabilă ai unmaredezavantaj: automat, drumul teface să te simţi inferior. Tocmaimă întrebam dacă nu ecazul să-mi dau într-o parte cârlionţii de pe frunte, cânduşasedeschise;amtresărit.

Ofemeie,nucumultmai învârstădecâtmine, ieşipeverandă. Purta pantaloni largi, albi şi o bluză ca deasistentămedicalăşi ţineasubbraţo jachetăşiundosar.Trecândpelângămine,schiţăunzâmbetpoliticos.— Şi vămulţumesc foartemult că aţi venit, se auzi o

vocedincasă.Neauzimlatelefon.Ah!Chipuluneialte femeiapăru înuşă. Întredouăvârste,

dar încă frumoasă, cu o coafură complicată şi extrem deîngrijită. Purta un deux-pièces care costase, probabil, câtleafatateipeolună.—DumneatatrebuiesăfiidomnişoaraClark.— Louisa, am spus eu, întinzând mâna, aşa cum mă

dădăcisemamasăfac.Înzilelenoastre, tineriinumai întindniciodatămâna,

ceeacee foartegreşit, sepuseserădeacordpărinţiimei.Odinioară, nici nu puteai visa să saluţi pe cineva cu„Bună!” sau,mai rău, sămimezi că-l săruţi pe obraz. Iaraceastăfemeienupăreadelocgenulcarearfiapreciatunasemeneagest.—Da,bine.Terog,intră!mormăiea,retrăgându-şicât

mai repede palma dintr-amea, dar am simţit că ochii eicontinuausămăstudieze,caşicumdejamăcântăreadinpriviri.— Pe aici, te rog! Vom discuta în salon. Mă numesc

CamillaTraynor.Părea plictisită, poate fiindcă mai rostise aceleaşi

cuvintedecelpuţincâtevaoriînziuaaceea.Amurmat-oîntr-oîncăperevastă,cuferestreînaltedin

podea şi până la tavan. Draperii grele se revărsau cueleganţă de pe galerii groase din lemn de mahon, iarpodeaua era acoperită cu covoare persane superbdecorate.Mirosea a cearădeparchet şi amobilier vechi.

Pretutindeni se aflaumăsuţe elegante, pe ale căror tăbliilustruite tronaucutiiornamentale.M-amîntrebat îngândundeDumnezeu îşimaipuneaumembrii familieiTraynorceştiledeceai.—DeciaivenitdupăceaivăzutanunţuldelaCentrul

deŞomaj,nu?Terog,ialoc!Pe când ea răsfoia prin dosarul plin cu hârtii, am

aruncatoprivirefurişatăprincameră.Casa,crezusemeu,arputea fiun feldeazil,unde totul luceştedecurăţenie.Dar părea mai curând unul dintre hotelurile aceleagroaznic de scumpe, cu obiecte de preţ, moştenite dingeneraţieîngeneraţieşicarecostauînsineoavere.Peomăsuţă am zărit nişte fotografii în rame de argint, dareraupreadepartedeminecasădistingvreunchipînele.Pe când femeia îşi studia foile, m-am aplecat puţin pescaun,săvădmaibine.Şi atunci am auzit zgomotul inconfundabil al unei

cusături care se sfâşie. M-am uitat în jos şi am văzut căbucăţiledematerialceseuneaupepulpameadreaptăserupseseră, împrăştiindîntoatepărţileştraifuridinfiredemătase.Amsimţitcătotsângeleîminăvăleşteînobraji.— Aşadar… domnişoară Clark… ai mai lucrat până

acumcupersoanetetraplegice?AmridicatochiispredoamnaTraynor,contorsionându-

măpescaun,înaşafelîncâtjachetasă-miacoperecâtmaimultfustasfâşiată.—Nu.—Eştidemulttimpîngrijitoare?—Ăăă…Defapt,n-ammaifăcutniciodatămuncaasta,

amzis, adăugând, ca şi cumaş fi auzit vocea lui Syed înureche:Darsuntsigurăcăaşputeaînvăţa.—Ştiiceesteuntetraplegic?

—Cineva imobilizat în scaunulcu rotile?am îngăimateu.—Da, s-arputea spune şi aşa.Existădiversegradede

paralizie, dar în acest caz vorbim despre imposibilitateatotală a folosirii picioarelor şi despre folosirea limitată abraţelorşiamâinilor.Tederanjeazălucrulăsta?—Desigur,nuatâtdemultcât îlderanjeazăpeel,am

zâmbit eu, dar chipul doamneiTraynor rămase împietrit.Îmiparerău,doamnă,n-amvrutsă…—Aipermisdeconducere,domnişoarăClark?—Da.—Aiavutvreodatăvreocontravenţie?Amclătinatdincapînsemncănu,iarCamillaTraynor

bifacevapelistaei.Despicătura fustei se lărgea.Vedeam crăpătura urcând

sprecoapsă,înritmulăsta,pânăsăplec,aveamsăarătcaostripteuzădinLasVegas.—Eştibine?DoamnaTraynormăscrutacuprivirea.— Da… doar că mi-e puţin cald. Vă supăraţi dacă-mi

dau jos jacheta? Înainte să apuce să spună ceva, mi-amscos jachetacuomişcare rapidăşimi-am legat-o în jurulşoldurilor,ascunzândcrăpăturade la fustă.Eaşadecaldcândviideafarăîncasă!amşoptit,zâmbindu-i.După o scurtă pauză, doamna Traynor îşi coborî iar

privireaînhârtii:—Câţianiai?—Douăzecişişase.—Şiailucratlaprecedentullocdemuncătimpdeşase

ani.—Da,artrebuisăaveţipeacoloocopieareferinţelor

mele…

—Mmm,murmură doamna Traynor, ridicând o foaie.Fostul tău patron spune că eşti „prietenoasă, deschisă şiplinădeoptimism”.—Da,l-amplătitpentruasta.Pechipuleinuseclintiniciunmuşchi.„Ah,lanaiba!”mi-amzisîngând.Mă simţeam studiată. Şi nu neapărat într-un mod

favorabil. Am avut impresia, deodată, că fusta mamei eieftină,căfirelesinteticelucescţipătorînluminadiafană.Trebuia să-mi fi luat cei mai simpli pantaloni şi o bluzăoarecare.Orice,darnucostumulăsta.— Atunci de ce ai abandonat această slujbă unde în

modclareraiatâtdeapreciată?— Frank, patronul, a vândut cafeneaua. E cea de la

poalele castelului. Buttered Bun. De fapt, a fost, m-amcorectateu.Aşfirămasacolobucuroasă,credeţi-mă!DoamnaTraynorîncuviinţă,tăcută,dincap,fiepentru

cănusimţeanevoia sămaiadaugeceva, fiepentrucă şieaarfifostbucuroasăcaeusăfirămaslacafenea.—Şice-aidegând,maiprecis,săfacicuviaţata?—Poftim?— Ai vreo aspiraţie, vizezi o anumită carieră? Slujba

asta ar putea fi un început pentru altceva? Ai vreun visprofesionalpecareaivreasăţi-lîndeplineşti?M-am uitat la ea buimăcită. Era cumva o întrebare-

capcană?— Eu… de fapt, eu nu m-am gândit atât de departe.

Dupăcemi-ampierdutslujba,amvrutdoar…Amînghiţitînsec…Amvrutdoarsălucrezdinnou.Voceaabiami seauzea.Ce feldepersoanăvine laun

interviufărăcamăcarsăştiece-arvreasăfacă?Expresiaîntipărită pe figura doamnei Traynor îmi dădude înţeles

căşieagândeacamacelaşilucru.Îşipusejosstiloul.—Prinurmare,domnişoarăClark,decete-aşangajape

dumneata în locul candidatei precedente, de pildă, carearecâţivaanideexperienţăcutetraplegici?Amprivit-onedumerită.— Ăăă… sincer? Habar n-am. Fiindcă ea nu-mi

răspunsenimic,amcontinuat:Presupuncăastatrebuiesăfiedeciziadumneavoastră.—Nupoţi să-midainicimăcarun singurmotiv pentru

caremerităsăteangajez?Brusc, chipulmamei îmi apăru în faţa ochilor.Nici nu

puteamconcepesămăîntorcacasăcucostumuleicelmaibunsfâşiat,dupăîncăuninterviueşuat.Iarpentruaceastăslujbăaşfiprimitpestenouăliresterlinepeoră.M-amîndreptatdespateşiamzisdintr-osuflare:— Păi… învăţ repede, nu mă îmbolnăvesc niciodată,

locuiescaproape,decealaltăparteacastelului,şisuntmaisolidădecâtpar…probabil suficientde solidă ca să-l potajutapesoţuldumneavoastră.—Soţulmeu?Nucusoţulmeuveilucra.Cufiulmeu.— Fiul dumneavoastră? am bâiguit eu. Ăăă… numi-e

frică sămuncescdingreu.Măpricep să staudevorbăcutot feluldeoamenişi…facunceaigrozav. Începusemsăîndrugverzi şi uscate.Gândul că era vorbadespre fiul eimăşocase.Vreausăspun…tatapareînclinatsăcreadăcăastanueceamaibunăreferinţă,dar,dinexperienţamea,ştiu cănu enimic care sănupoată fi rezolvat cândai oceaşcădeceaibunalături.DoamnaTraynormăpriveaîntr-unmodciudat.— Mă scuzaţi, am şoptit, dându-mi seama ce prostii

debitasem. N-am vrut să spun că paraplegia…

tetraplegia…fiuluidumneavoastră…arputeafivindecatăcuoceaşcădeceai.—Trebuiesă te informez,domnişoarăClark,căacesta

nu este un contract permanent. Va fi de maximum şaseluni. Iată de ce salariul este… corespunzător. Vrem săatragempersoanapotrivită.— Credeţi-mă, după ce ai muncit în schimburi la o

fabricădeprocesareacărniidepui,chiarşisălucrezişaselunilaînchisoareadinGuantanamosunăminunat.„Ah, taci,Louisa!”m-amdojenit îngând,muşcându-mi

buza.DardoamnaTraynorpăreasănumăbageînseamă.Îşi

închisedosarul.— Fiul meu, Will, a fost rănit grav într-un accident

rutier înurmăcuaproapedoiani.Necesită îngrijirenon-stop,darînceamaimareparteatimpuluiseocupădeelun asistent special pregătit. Eu m-am întors recent laserviciu.Îngrijitoareavatrebuisăfieaicitoatăziua,casă-i ţină companie, să-l ajute să mănânce şi să bea, îngeneral, să-l asiste cândarenevoie şi săaibăgrijă sănupăţească ceva. Camilla Traynor îşi lăsă privirea în jos.Este extrem de important caWill să aibă aici pe cinevacareîşiînţelegeresponsabilităţile.Tot ce spusese, chiar şi felul cumaccentuasecuvintele,

părea să facă aluzie la cine ştie ce eventuală prostie pecareaşfipututs-ofac.— Da, înţeleg, am zis eu, începând să-mi strâng

lucrurileîngeantă.—Aşadar,ţi-arplăceaslujbaasta?Întrebarea veni într-un mod atât de neaşteptat, încât,

iniţial,amcrezutcănuauzisembine.—Poftim?

—Amaveanevoiesăîncepicâtmaicurândposibil.Veifiplătităsăptămânal.Timp de câteva clipe, n-am fost în stare să rostesc

niciuncuvânt.— Adică mă angajaţi pe mine în locul unei…? am

bâiguit.—Programuledestulde lung–de la8dimineaţa la5

după-amiaza, uneori chiar mai mult. Nu există pauză demasă, deşi, când Nathan, asistentul lui medical, vine laprânz să-l hrănească, s-ar putea să beneficiezi de ojumătatedeorăliberă.—Nuvaaveatotuşinevoiedeîngrijire…medicală?—Willaretoatăîngrijireamedicalăpecarei-amputea-

ooferi.Cenedorimpentruelestecinevarobustşiplindeviaţă. Viaţa lui este… complicată, şi de aceea esteimportant să fie încurajat să… Se opri dintr-odată, cuprivirea aţintită asupra unui punct, dincolo de fereastră.Înceledinurmă,serăsucispremine.Eibine,săspunemcă şi starea sa psihică e la fel de importantă ca laturafizică.Înţelegicevreausăspun?—Credcăda.Artrebuisă…portuniformă?— Nu. Nici vorbă de uniformă! zise ea şi se uită la

picioarelemele.Deşipoatearficazulsăporţicevacaresănu-ţilasepreamulttrupullavedere…Mi-amcoborâtpe furişprivirile şi amvăzutcă jacheta

se mişcase, dezvăluind o bună bucată din coapsa meagoală.— S-a… Îmi pare rău. S-a rupt. De fapt, fusta nu e a

mea.DardoamnaTraynornupăreasămămaiasculte.—O să-ţi explic ce ai de făcut atunci când vei începe

munca. Will nu este în momentul de faţă o persoană

tocmaicomodă,domnişoarăClark.Slujbaastanunecesitădoar… calităţile profesionale pe care le-ai putea aveadumneata, ci şi o anumită atitudinementală. Aşadar, nevedemmâine?—Mâine?Nuvreţisă…nuvreţisăfaccunoştinţăcuel

chiaracum?—Will nu are o zi prea bună. Cred că emai bine să

începemdemâinedimineaţă.M-am ridicat, dându-mi seama cădoamnaTraynor era

dejanerăbdătoaresămăvadăplecată.— Da, bine, am spus, acoperindu-mi cât mai bine cu

jachetamameicoapsadezgolită.Ăă…Vămulţumesc,voifiaicimâinelaoptdimineaţă.Mama îi punea tatei, cu lingura, cartofi în farfurie. Îi

pusedoi,darelîncercăsămaiiadoi,directdincratiţă.Eaîlopri,făcândcartofiisăcadălalocînmâncareşi,atuncicândelîncercăsărepetemanevra,îlciocănipestedegeteculingura.Înjurulmeseimicuţestăteaupărinţiimei,soramea şi Thomas, bunicul şi Patrick – care veneaîntotdeaunasăcinezecunoimiercurea.— Tată, n-ai vrea să-ţi taie cineva carnea? îl întrebă

mama pe bunicul. Treena, eşti tu drăguţă să-i tai carneabunicului?Treena se aplecă peste masă şi începu să taie în felii

subţirifriptura,dupăcetăiasedejaînbucăţimicişicarnealuiThomas.—Deci,Lou,câtdebolnaveomuldecareosăaigrijă?—Nupoatesăfiepreabolnav,devremeceaulăsat-o

pefiicanoastrăsăaibăgrijădeel,măironizătata.În spatelemeu, televizorulerapornitpentruca tata şi

Patrick săpoatăurmăriunmecide fotbal. În răstimpuri,

când era câte o fază mai importantă, se opreau dinmestecatşipriveaucuochiiţintăspreecran.—Credcăeooportunitategrozavă.Va lucra într-una

din vilele alea. Pentru o familie bogată. Sunt distinşi,drăguţo?Pe strada noastră, să fii „distins” însemna să n-ai pe

nimeni în familie cu cazier pentru comportamentantisocial.—Credcăda.— Sper că ai avut ocazia să-ţi etalezi bunelemaniere,

nu?rânjitata.— Dar l-ai cunoscut? întrebă Treena şi se lungi peste

masă, tocmai la timp ca să-l împiedice pe Thomas să-şiverse paharul cu suc pe podea. Vreau să spun, pe omulparalizat.Cumera?—Osă-lcunoscmâine.—Hm,camciudat,oricum.Osăstaitoatăziuacuel,zi

de zi. Nouă ore. O să-l vezi mai mult decât îl vezi pePatrick.— Asta nu e greu, i-am replicat, şi Patrick, aflat de

parteacealaltăamesei,seprefăcuanufiauzitnimic.— Bine măcar că n-ai de ce să te temi de hărţuire

sexuală,este?mormăitata,lacaremamaîlpuserapidlapunct:—Bernard,cevorbesuntastea?— Nu spun decât ceea ce gândeşte toată lumea!

Probabil e cel mai bun angajator pe care-l puteai găsipentruiubitata,Patrick!Dincolodemasă,Patrickzâmbilarg.Tocmaisechinuia

sărefuzecartofii,înciudainsistenţelormamei.Eralunaîncare nu mânca deloc carbohidraţi, căci trebuia să sepregăteascăpentrumaratonuldelaînceputulluniimartie.

—Ştii,măîntrebam…oarevatrebuisăînveţilimbajulsemnelor?Vreausăspun…dacăelnupoatecomunica,deundeosăştiicevrea?—Numi-aziscăn-arputeavorbi,mami.Defapt,nicinuprea-mimaiaminteambinecespusese

doamnaTraynor.Încăeramîntr-ooarecarestaredeşoclagândulcăîmifuseseoferităoslujbă.— Poate vorbeşte prin intermediul unui dispozitiv

electronic. Ca savantul din Familia Simpson… cum îlchema?—Găozar,ziseThomas.—Nu,făcutata.—StephenHawking,replicăPatrick.— Numai tu eşti de vină! spuse mama, uitându-se,

acuzator,către tata.Ar fiputut tăia fripturacucăutăturaaceea fioroasă. Ai învăţat copilul să vorbească numaiprostii!—Ei,na!Habarn-amundeofiauzitcuvântulăsta.—Găozar! repetă Thomas, privind direct spre bunicul

lui.Treenasestrâmbă.—Credcăm-aşsperiademoartedacăl-aşauzivorbind

printr-unuldintredispozitivelealea.Nu-ţiînchipui?Dă-mi-să-beau-a-pă!silabisiea,cuovocemetalică.Deşteaptă,darnusuficientîncâtsănurămânăgravidă,

cum mormăia, uneori, tata. Ea fusese prima din familianoastrăcareajunsesesăînveţelauniversitate,pânăcândnaşterea luiThomasoobligasesărenunţe lastudii,chiarîn ultimul an de facultate. Mama şi tata încă trăgeaunădejde că avea să aducă familiei noastre o avere. Saumăcar să lucreze la un birou de recepţie care să nu fiepermanent supravegheat de dispozitive de securitate.

Oricevariantălesurâdea.— De ce, dacă e într-un scaun cu rotile, trebuie

neapărat să şi vorbească la fel ca un robot? am întrebateu.—Dar va trebui să te apropii foartemult de el, la un

modfoartepersonal.Celpuţinvatrebuisă-lştergilagurăşisă-idaisăbeaşisămănânce…—Ei,şi?Astanuimplicăniciunfeldeştiinţă.—Zisefemeiacare-ipuneamereuluiThomasscutecele

invers…—S-aîntâmplatosingurădată.—Dedouăori.Şi luiThomasnui-aischimbatscutecul

decâtdetreiori.M-am servit cu fasole verde, încercând să par mai

optimistădecâteramdefapt.Dar, încădecând luasemautobuzul sprecasă,aceleaşi

gânduri începuserădejasă-mideaşimietârcoale.Despreceaveamsădiscutăm?Dacăn-aveadecâtsăsezgâiascălamine, cu capul atârnând într-o parte, toată ziua? Oareaveasămisefacăgreaţă?Dardacăn-aveamsăînţelegcevrea? Incapacitateamea totalădeaaveagrijăde lucrurisaufiinţeeradejalegendară;numaiaveamniciunghivecicu flori prin casă şi nici animale de companie, după cetentativelemele de a avea grijă de un hamster, de niştefasmide şi de Randolph, peştişorul de aur, se sfârşiserădezastruos.Şicâtdedesaveasăfieseveraluimamăprinpreajma noastră? Nu suportam gândul să fiusupravegheată permanent. Iar doamna Traynor păreagenuldefemeieacăreiprivireteparaliza,oricâtaififostdeplindeviaţă.—Patrick,tucepărereaidespretoateastea?îlîntrebă

tata.

Dar Patrick nu răspunse, ci se mulţumi să ridice dinumeri,întimpcebeaunpaharmarecuapă.Afară,ploaiabăteaînferestre,abiaauzită însăprintre

zornăituriletacâmurilorşifarfuriilor.—Suntbanifrumoşi,Bernard.Oricum,emaibinedecât

sămunceascăînschimbuldenoaptelafabricadepui.Înjurulmeseiseauziunmurmurgeneraldeaprobare.— Ei, înseamnă ceva când tot ce puteţi spune despre

nouamea slujbă e că paremai bună decât să ciopârţesccarcasedepuiîntr-unfosthangarpentruavioane,amspuseu.—Da,darîntretimppoţisăieşişisătemenţiiînformă

alergândcuPatrick.—Sămămenţinînformă…Mulţumesc,tati.Tocmai mă pregăteam să mai iau un cartof, dar

cuvinteleluim-aufăcutsămărăzgândesc.— La urma urmei, de ce nu?Mama dădu impresia că

vrea să se aşeze – ne-amoprit cu toţii, urmărind-o – darnu, ea se ridică iar, ajutându-l pe bunicul să mănâncepuţinsos.Arputeasă-ţifoloseascăpeviitor.Cusiguranţătuaidaruldeatefaceîndrăgităpălăvrăgindîntruna.—Aredaruldeaseîngrăşaîntruna,ripostătata.—Tocmaimi-amluatoslujbă,i-amzis.Plătitămultmai

binedecâtceadedinainte,dacănutesuperi.— Dar e doar ceva temporar, interveni Patrick. Tatăl

tăuaredreptate.Arfibinesăîncercisătemenţiiînformă,atunci când ai ceva timp liber. Ai putea fi un antrenorpersonalexcelent,dacăaidepunepuţinefort.— Nu vreau să fiu antrenor personal. Nu suport toate

ţopăielile alea stupide! l-am repezit eu, adăugând dinvârful buzelor o înjurătură la adresa lui Patrick, care semulţumisă-mirăspundăcuunrictusperfid.

—Ceea ce-şi doreşte Lou este o slujbă la care să steatoatăziuaşisăseuitelatelevizor,învremece-lhrăneştecupaiulpebătrânulmână-de-fierdeacolo,ziseTreena.—Sigur căda.Pentru că rearanjareadaliilorofilite în

găleţicuapănecesităunefortfizicşimentaldeosebit,nu-iaşa,Treena?—Tetachinămdoar,scumpete,spusetataşiridicăspre

mineceaşcadeceai.Eminunatcăţi-aigăsitoslujbă.Dejasuntem mândri de tine. Şi nu mi-aş face griji că e doarpentru şase luni. Îţi garantez că va fi suficient să teinstaleziîncasalorşisăfiituînsăţipentrucagăozariiăiasănutemailasesăpleciînruptulcapului.—Găozari!repetăThomas.— Nu eu l-am învăţat, mormăi tata, mestecând

mâncarea,înaintecamamasămaiapucesăspunăceva.

Capitolul3

—Aceasta este o anexă. Cândva, aici erau grajdurile,dar ne-am dat seama că i s-ar potrivi lui Will mai binedecâtcasa,întrucâtareunsingurnivel.Existăşiocamerăliberă, pentru ca Nathan să poată rămâne peste noapte,dacă e necesar. În primele zile după accident am avutnevoieaproapepermanentdecinevasăneajute.Doamna Traynor mergea cu repeziciune pe coridor,

gesticulând între o uşă şi alta, fără să se uite înapoi, întimpcetocurileeiînalteţăcăneaupedaleledepiatră.Dinvorbele ei îmi dădeam seama că are nişte aşteptări laînălţimeacăroratrebuiasămăridic.—Cheilemaşinii sunt aici.Te-am trecutpeasigurarea

noastră.Am încrederecădatelepecaremi le-aidat suntcorecte.Nathanosă-ţiaratecumfuncţioneazărampa.Totce trebuie să faci este să-l aşezi cum trebuie pe Will, şivehiculul va face restul. Deşi… deocamdată nu arde denerăbdaresămeargănicăieri.— E cam frig afară, am observat eu, însă doamna

Traynornupărusămăaudă.— Poţi să-ţi faci ceai şi cafea în bucătărie. Ai şi ceşti

acolo.Baiaechiaraici…Deschiseuşa,şiamrămascuochiiaţintiţi lamacaraua

deplasticşimetalalbcareatârnadeasupracăzii.Subduşeraozonădeschisă, iaralături seaflaun scauncu rotilepliat.Într-uncolţ,undulapcuuşidesticlălăsasăsevadăunteancdepânzealbe,împăturitecugrijă.Nupricepeampentru ce erau acolo, dar răspândeau un vag miros dedezinfectant.DoamnaTraynorînchiseuşaşiseîntoarsespremine.—Trebuiesăsubliniezdinnoucăefoarteimportantca

Will să aibă tot timpul pe cineva alături de el. Oîngrijitoarecarealucrataiciînainteataadispărutodatăpentrucâtevaoresă-şireparemaşina,iarînlipsaei,Wills-arănit,ziseeaşiînghiţiînsec,caşicumarfifostîncătraumatizatădeamintire.—N-amsăplecnicăieri.— Desigur, vei avea nevoie… de pauze de relaxare.

Vreaudoar să-ţi atrag atenţia cănupoate fi lăsat singurpentru mai mult de zece-cincisprezece minute. Dacă seîntâmplăcevaneprevăzut,fiesunilainterfon,poatesoţulmeu, Steven, este acasă, fie îmi telefonezimie, pemobil.Dacăaivreodatănevoiesă-ţiieiîntr-oziliber,aşapreciadacă m-ai anunţa din vreme. Nu e întotdeauna uşor săgăseştiunînlocuitor,fieşitemporar.—Nu,nueste.DoamnaTraynordeschisedulapulmaredinhol.Vorbea

de parcă ar fi recitat un discurs bine repetat. M-amîntrebatcâteîngrijitoarefuseserăacoloînainteamea.—DacăWilleocupat,arfibinedacăaifacepuţincurat

pe aici. Să bagi lenjeria la spălat, să dai cu aspiratorul,genul ăsta de lucruri. Produsele de curăţat sunt subchiuvetă.PoatecăWilln-osăvreasăstaipelângăeltottimpul. Tu şi cu el va trebui să stabiliţi împreună cât demultveţiinteracţiona.DoamnaTraynor îmiprivihainele,ca şicumar fi fost

pentru prima dată când le vedea. Purtam vesta lânoasădesprecaretataspuneacămăfacesăarătcaunemu.Amîncercatsăzâmbesc,darmis-apărutunchin.— Desigur, sper din tot sufletul să vă puteţi înţelege

bine unul cu celălalt… Ar fi ideal dacă Will ar reuşi săvadăîntineoprietenăşinuoîngrijitoareplătităsăsteacuel.

—Aşae.Ce-iplace…săfacă?—Seuitălafilme.Uneori,urmăreşteemisiunilaradio

sauascultămuzică.Areochestiedinaceeadigitală…Dacăi-oţiiaproapedepalmă,deobiceiopoatemânuichiarel.Poatemişca puţin degetele, deşi nu e tocmai în stare săapuceobiecte.M-amsimţitîncântată.Dacă-iplăceaufilmeleşimuzica,

n-am putea descoperi că aveam ceva în comun? Mi-amimaginat imediatcumrâdeamamândoi înhohote lavreocomediehollywoodianăsaucumeudădeamcuaspiratorulprincamerăînvremeceelascultamuzică.Poateaveasăfietotulbine.Poateaveamsădevenimprieteni.—Aivreoîntrebare?—Nu.—Atunci, sămergem să te prezint! zise ea şi îşi privi

ceasul.ProbabilcăNathanl-aîmbrăcatdejalaoraasta.Amstatcâtevaclipe,ezitând,înfaţauşii,apoidoamna

Traynoraciocănitcuputere.— Eşti acolo? Am adus-o pe domnişoara Clark să te

cunoască,Will.Nuseauziniciunrăspuns.—Will?Nathan?— Am terminat cu îmbrăcatul, doamnă T., se auzi o

vocecuunputernicaccentneozeelandez.Ea împinse uşa şi intră. Camera de zi improvizată în

anexă era mare doar în aparenţă, deoarece unul dintrepereţi era în întregime din sticlă, lăsând să se vadă,dincolo de el, un superb peisaj de ţară. Un şemineu pelemnestrăluceadiscret într-uncolţşiocanapeajoasă,deculoarebej, acoperită înparte cuo cuverturăde lână, seaflaînfaţaunuitelevizorimenscuplasmă.Atmosferadinîncăpereeracalmăşi încântătoare–amavutimpresiacă

tocmaiintrasemîncameraunuiburlacscandinav.În mijlocul camerei se afla un scaun cu rotile negru,

tapiţatcupiele.Unbărbatzdravăn,îmbrăcatcuocămaşămedicală fără guler, era aplecat în faţa scaunului,potrivindpetăbliadejosaacestuiapicioarelebolnavului.Abia ce intrasem în încăpere, şi tânărul ridică ochii sprenoidesuboclaiedepărîndezordine.Privirilenoastreseîntâlniră şi, după o secundă de nedumerire, el scoase unurlet care-mi îngheţă sângele în vine. Apoi, cu gurastrâmbatădeefort,răcniiar,de-adreptulanimalic.Amsimţitcămamaluiîncremeniselângămine.—Will,încetează!El nicimăcar n-o privi.Un alt urlet de fiară rănită se

ridică din pieptul lui. Era un sunet teribil, agonic. Amîncercatsă-mipăstrezcumpătul.Chipuliseschimonosise,iarcapulîiieşeadintreumerişiiseînfundalalocîntimpcemăpriveacutoatetrăsăturilefeţeicontorsionate.Arătagrotesc şi părea extrem de furios. Mi-am dat seama,privind spre geanta pe care o ţineam în mâini, căîncheieturiledegetelormisefăcuserăalbecavarul.—Will,terog!Învoceaascuţităamameiluiseciteao

vagănotădeisterie.Terog,numaiţipa!„O,Doamne,n-o săpot faceasta”,m-amgândit şiam

înghiţitadâncînsec.Tânărulmăpriveaneîncetat,părândsăaştepteoreacţiedinparteamea.—Eu…sunt…eusuntLou,amsparttăcereacuovoce

firavă,cumnuavusesemparcăniciodată.M-amîntrebat,pentruoclipă,dacăeracazulsă întind

mâna, dar, amintindu-mi cănu vaputea sămi-o strângăîntr-a lui,m-ammulţumit s-o fluturpuţin, ca şi cumaş fischiţatunsaluttimidşifirav.Apoi,spreuimireamea,trăsăturileluisedestinseră,iar

capuliseîndreptăpeumeri.WillTraynormăpriveafix,cuoumbrădesurâsaninată

pechip.—Bunădimineaţa,domnişoarăClark!ziseel.Amauzit

căsunteţiceamairecentăgardăpersonalăamea.Nathan tocmai îi aşezase picioarele pe suport şi se

ridică,dândîntrunadincap:—Sunteţiunomrău,domnuleT.Foarterău.Se întoarse spre mine şi rânji, întinzându-mi mâna

uriaşă, pe care i-am strâns-o fără pic de vlagă. Nathandegajaoimpresiedecalmimperturbabil.— Mă tem că tocmai ai asistat la cea mai grozavă

imitarealuiChristyBrowndecareeînstareWill.Osăfiinevoită să te obişnuieşti cu el. E rău de gură, dar nu ebăiatrău,săştii!DoamnaTraynorţineastrânsîntredegeteleeisubţirişi

albe cruciuliţa pe care o avea la gât,mişcând-o de colo-colo,de-alungulunuilănţişordeaur,probabilcaunfeldeticnervos.Chipulîiîmpietrise.—Vălas,aveţimaregrijădeel!Puteţisunalainterfon

dacă aveţi nevoie de ajutor. Nathan îţi va prezentaechipamenteleşiobiceiurileluiWill.— Sunt aici, mamă. Nu trebuie să vorbeşti în numele

meu.N-amşicreierulparalizat.Nuîncă.— Bine, dar, dacă vei continua să te porţi aşa de

respingător, cred că e preferabil ca domnişoara Clark sădiscutedirectcuNathan.Amobservat că femeianu seuitaniciodatădirect spre

fiuleicândîivorbea,ci-şiţineaprivirileaţintiteînpodea,lacâţivapaşideel.—Astăzivoi lucradeacasă.Prinurmare,voiveniaici

laoraprânzului,domnişoarăClark.

—Da,doamnă,amîngăimateu.DoamnaTraynor ieşi. Am rămas tăcuţi, ascultând cum

zgomotulascuţitaltocuriloreisepierde,încet,peholulceduceacătrevilă.Apoi,Nathanrupsetăcerea.— Te superi dacă merg să-i arăt domnişoarei Clark

medicamentele tale, Will? Vrei să-ţi dau drumul latelevizor?Aichefsăasculţiniştemuzică?—Da,Nathan,vreausăascultRadioFour,terog.—Sigur.M-amdusapoicuNathanînbucătărie.—DoamnaTmi-aspuscănuaipreamultăexperienţă

cutetraplegicii…—Aşae.—Bine.Atunciosă-ţiexpliccâtsepoatedesimplucum

staulucrurile.Aiciaiuncaietdincareveiaflacamtotcetrebuiesăştiidespretabieturile luiWillşi toatenumereledeurgenţă.Tesfătuiescsăciteşticuatenţie,cândosăaimomentelibere.Şipresupuncăveiaveacâteva.Nathan scoase o cheie de la cureaua pantalonilor şi

deschise un dulăpior încuiat, plin de cutii şi ambalaje demedicamente.— Bun. Dulapul ăsta mă priveşte în primul rând pe

mine,darşitutrebuiesăştiicemedicamenteseaflăaici,încazdeurgenţă.Acolo,peperete,eunprogramcutoatemedicamentelepe careWill trebuie să le ia zilnic.Noteziacolo orice medicament îi administrezi – dar în privinţaasta, accentuă el, ideal ar fi s-o întrebi mai întâi pedoamnaT,celpuţindeocamdată.—N-amştiutcăvatrebuisă-iadministrezmedicamente.—Nuegreu.Îngeneral,ştieeldecearenevoie.Darva

trebui să-l ajuţi să le ia. Folosim, de obicei, acest vas

gradat.Saupoţisălezdrobeştiînmojarulăstaşisăilepuiîntr-unpaharcusuc.Amluatocutiuţădindulapşii-amstudiateticheta.Nu

credcămaivăzusematâtdemultemedicamentedecât lafarmacie.— Aşa… Deci, aici are două medicamente pentru

presiunea sangvină, primul ca să i-o scadă, la culcare,celălalt ca să i-o crească, dimineaţa. Astea două de aicisuntpentrua-icontrolaspasmelemusculare–vatrebuisă-idaiunulpelazecedimineaţa,iaraldoileadupă-amiază.Nu-i e greu să le înghită, pentru că, precum vezi, suntfoartemici.Acestea sunt pentru spasmele vezicii urinare,iaraiciaimedicamentulpentrurefluxgastric.Trebuiesăi-l dai, dar numai uneori, după ce mănâncă, dacă nu sesimte prea bine. Acesta e antihistaminicul pentrudimineaţă şi aici ai sprayurile nazale, dar, de obicei, departeaastamăocupeuînaintesăplec,decinutrebuiesă-ţi faci griji. Poţi să-i dai paracetamol dacă are dureri, şiaiciaisomniferele,daraigrijă,dincauzaloraretendinţasădevinămaiiritabilpestezi,şideaceeaîncercămpecâtposibil să nu le folosim. Aici, zise el, ridicând o sticluţă,suntantibioticelepecareleialafiecaredouăsăptămâni,cândiseschimbăcateterul.Ileadministrezeu,dacăsuntaici, iardacă suntplecat, îţi voi lăsa instrucţiuniprecise.Sunt medicamente foarte puternice. Aici sunt cutii cumănuşichirurgicale,dacăva trebuivreodată să-l speli.Şiai şi cremă, dacă face escare, dar nu prea mai areprobleme de genul ăsta de când i-am luat salteauagonflabilă.Dusemânalabuzunarşiscoaseoaltăcheie,pecaremi-

opusemieînpalmă:—Asta-idublura,ziseel.Săn-odainimănui!Nicimăcar

luiWill.S-opăzeşticupreţulvieţii!—Ammultedeţinutminte,amzis,înghiţindînsec.— Totul e scris aici. Pentru astăzi, e suficient să ţii

mintecătrebuiesă-idaimedicamenteleantispastice.Celede colo. Uite aici numărul meu de mobil, în caz că ainevoiedemine.Cândnusuntaici,studiez,deciaşpreferasănumăsunipreades.Însă,pânămaiprinziîncredereîntine,sună-măoricând!Am rămas cu ochii aţintiţi la caietul din faţa mea.

Simţeam cămă aflu parcă la un examen pentru care nuerampregătită.— Dar dacă are nevoie să meargă la toaletă? am

întrebat eu, gândindu-mă la macaraua miniaturală dinbaie.Ştii…nusuntsigurăcăl-aşputearidica,amadăugat,încercândsănutrădezpanicatotalăcemăcuprinsese.Nathanscuturădincap.—Nuenevoie să facinimic.Cateterul lui seocupăde

treabaasta.Oricum,laoreleprânzului,euosăfiuaicisă-lschimb. Nu ai fost angajată să te ocupi de nevoile luifiziologice.—Darpentruceamfostangajată?Nathan rămase puţin cu ochii în podea, apoi îi ridică

spremine:— Să încerci să-l înveseleşti puţin, da? El e… cam

trist…Edeînţeles,ţinândcontde…circumstanţe.Darvatrebui să ai nervi de oţel.Mica ieşire de azi-dimineaţă efelulluideatescoatedinminţi!—Deaceeaesalariulatâtdemare?—O,desigur.Doarnu-ţi imaginaicăosăcâştigibanii

ăştia pe degeaba! rânji Nathan, bătându-mă pe umăr,dupăcareamsimţitcumîntregtrupulîmivibrează.Şistailiniştită, nu e cazul să te porţi cumănuşi cu el, e un tip

cumtrebuie.Ezităpuţin,apoiadăugă:Mieîmiplace.O spusese de parcă ar fi fost singura persoană de pe

planetăcareaveaconvingereaasta.L-am urmat înapoi în camera de zi. Scaunul lui Will

Traynor fusese mutat la fereastră, şi tânărul stătea cuspatelelanoi,privindînzareşiascultândcevalaradio.—Eu am terminat,Will.Mai doreşti ceva de lamine,

înaintesăplec?—Nu.Îţimulţumesc,Nathan.— Atunci te las pe mâinile pricepute ale domnişoarei

Clark.Nevedemlaprânz,amice!L-amprivitpeamabilulîngrijitorîmbrăcându-şijacheta,

întimpceeumăsimţeamtotmaicuprinsădepanică.— Distracţie plăcută, dragilor! îmi făcu cu ochiul

Nathanşiozbughipeuşă.Amrămasînmijloculîncăperii,cumâinileînbuzunare,

fără să ştiu ce aveamde făcut.Will Traynor continua săpriveascăpegeam,caşicumeunicin-aşfifostacolo.—Vreisă-ţifacoceaşcădeceai?l-amîntrebat,încele

dinurmă,cândtăcereaadevenitinsuportabilă.—A,da!Fatacare-şicâştigăexistenţafăcândceai.Mă

întrebam cât de mult o să dureze până o să vrei să-ţietalezicalităţile.Nu,nu,mulţumesc.—Atunciocafea?—Nuvreaubăuturifierbinţiacum,domnişoarăClark.—Poţisă-mispuiLou.—Arajutalaceva?Am clipit, rămânând puţin cu gura căscată, dar am

închis-o rapid. Tata întotdeauna spusese că postura astamăfacesăparmaiprostuţădecâtsuntdefapt.—Dar…nupotsă-ţiaducnimic?Întoarsecapulşimăprivi.Obrajiiîierauacoperiţicuo

barbă deasă, de câteva săptămâni, iar ochii îi erau denepătruns.Serăsuciiarsprefereastră.—Atuncieu…osăvăddacăecevadespălat,amzis,

aruncândoprivireprinîncăpere,dupăcareamieşit.Simţeam că inima îmi bate năvalnic, spărgându-mi

pieptul. Ajunsă în adăpostul sigur al bucătăriei, am scosmobilulşii-amtrimisunmesajsuroriimele.„Egroaznic.Măurăşte.”Răspunsuleiavenitdupăcâtevasecunde.„Eştiacolodoardeooră,smiorcăito!Mamişitatichiar

aunevoiedebani.Controlează-teşigândeşte-te lacât ieipeoră!Pupici.”Am închis telefonul plină de furie şi am simţit că

sângele îmi explodează în obraji. Am început săscormonesc prin coşul cu rufe din baie, alegând câtevahainemurdare,şiapoiamstudiatinstrucţiunilemaşiniidespălat.Nuvoiams-oprogramezgreşitsausăfaccevacaresă-idetermineiarăşipedoamnaTraynororipeWillsăseuite la mine ca la o nătângă. Am pornit maşina şi amrămasacolo, încercând să stabilescce-ar fi trebuit să fac.Am luat aspiratorul din dulapul din hol şi am început sădaucuelpeholşi înceledouădormitoare,gândindu-mătottimpulcă,dacăm-arfivăzutpărinţiimeifăcândasta,arfiinsistatsăfacemofotografie,aşaîncâtmomentulsărămână imortalizat în istorie. Dormitorul pentru oaspeţieraaproapegol,caocamerădehotel.BănuiamcăNathannu stătusepreadesacolo.Şiprobabilnicinu trebuia să-lacuzpentruasta.Înainte să intru în dormitorul lui Will Traynor, am

ezitatpuţin,apoim-amgândit însăcătrebuiafăcutcuratşi acolo, ca în toate celelalte camere. De-a lungul unuiperete era o poliţă încastrată, pe care se aflau vreo

douăzecidefotografiiînrămate.Pe când dădeam cu aspiratorul pe lângă pat, mi-am

permis să arunc o privire spre ele. Într-una am văzut untânărcaresearuncadepeostâncăînaltă,cubraţelelargdeschise, ca o statuie a lui Iisus. În alta, un bărbat careputea fiWill se afla într-un peisaj ca de junglă, într-o atreiaeraînmijloculunuigrupdeprieteni,toţichercheliţi.Bărbaţiipurtaupapioaneşisacourieleganteşiseţineaucubraţelepedupăumeri.Într-oaltăfotografie,elerapeopârtiedeschi,cunişte

ochelari protectori la ochi, lângă o fată cu ochelari desoareşipărullungşiblond.Amluatpozaînmânăsă-lvădmai bine. Era proaspăt bărbierit şi chiar şi în luminaintensă,chipulluiaveaacelluciudobânditdeoameniicubanicareseducînvacanţedetreioripean.Umeriilargi,musculoşi, i se întrezăreau prin costumul de schi. Amaşezat cu grijă fotografia la loc, pe policioară, şi amcontinuat să dau cu aspiratorul prin spatele patului. Încele din urmă, am oprit aspiratorul şi am început să-istrâng cablul. Când am vrut să-l scot din priză, amsurprinscucoadaochiuluiomişcareînspatelemeuşiamsăritîntr-oparte,ţipândscurt.WillTraynoreraînpraguluşii,privindu-mă.—EfăcutălaCourchevel.Acumdoianişijumătate.Amroşitpeloc.—Scuză-mă,amvrutdoar…— Ai vrut doar să te uiţi la fotografiile mele.

Întrebându-te cât de groaznic e să duci o astfel de viaţăminunatăşiapoisădeviiolegumă…—Nu,amprotestateu,înroşindu-măşimaimult.—Restulfotografiilorsuntîndulapuldejos,încazcăte

copleşeşteiarcuriozitatea,spuseel.

Şi apoi, cuun zumzăit uşor, scaunul cu rotile se răsucispredreapta,şiWilldispăru.Dimineaţatrecugreu,deparcăarfiduratcâţivaani.Nu

ştiu să mi se fi părut vreodată minutele şi orele atât delungi.Am încercat să-miocup timpul, robotindprincasă,ştergândprafulşilucruridegenulăsta–şim-amîntorsîncameradezicâtderaramputut.Ştiamcămăcomportcaolaşă,darnu-mipăsa.La douăsprezece şi jumătate, Nathan se întoarse,

aducândcuelaerulrecedeafară.— E totul în ordine? mă întrebă, încruntând o

sprânceană.Rareoriînviaţăfusesemmaifericităsăvădpecineva.—Este.—Perfect.Acumpoţisăieiopauzădejumătatedeoră.

Eu şi domnul T avem câteva lucruri de pus la punct înacestmomentalzilei.Aproapecăamalergatsă-miiaupardesiul.N-avusesem

de gând să plec la prânz, dar, ieşind din casa aceeaaproape că am leşinat de uşurare.Mi-am ridicat gulerul,mi-ampetrecutgeantapedupăumăr şi am luat-o cupasiutepealee,caşicândchiarintenţionamsămergundeva.De fapt,m-amplimbat fără ţintăpe străziledin jur timpde jumătate de oră, scoţând norişori groşi de aburi îneşarfastrânsăînjurulgâtului.Înaceastămargineaoraşuluinuexistaucafenele,după

ceButteredBun se închisese.Castelul erapustiu.Celmaiapropiatlocundeputeammâncaeraunrestaurantdelux,genuldelocalundemăîndoiamcămi-aşfipututpermitesă iau măcar o băutură, darămite să mănânc de prânz.Toate maşinile din parcare erau imense şi scumpe, cu

numeredeînmatricularerecente.Am rămas în parcarea castelului, asigurându-mă cănu

măpoatevedeanimenidelaGrantaHouse,şiamsunat-opesoramea.—Bună!—Ştiicănupotvorbi laserviciu.Spercănuţi-ai luat

tălpăşiţa,nu?—Nu.Aveamdoarnevoiesăaudovocefamiliară.—Echiaraşaderău?— Treen, mă urăşte. Se uită la mine de parcă aş fi

ultima stârpitură. Şi nici măcar nu bea ceai. Acum măascunddeel.—Nupotsăcredcăaudaşaceva.—Poftim?— Vorbeşte, pur şi simplu, cu el, pentru numele lui

Dumnezeu! Bineînţeles că e nefericit. E ţintuit într-unscauncurotile.Iartuprobabilstaişinufacinimic.Discutăcuel!Încearcăsă-lcunoşti!Ces-arputeaîntâmplamairăudeatât?—Nuştiu…nuştiudacăopotscoatelacapăt.— N-am de gând să-i spun mamei că ţi-ai abandonat

slujba după doar o jumătate de zi. N-ai să mai primeştiniciun ajutor social, Lou. Nu poţi face aşa ceva. Pur şisimplununeputempermite.Aveadreptate.Mi-amdatseamacăîmiuramsora.Urmăo scurtăpauză.VoceaTreeneidevenineobişnuit

deconciliantă.Astachiarmăîngrijora.Însemnacăştiecăaveamceamaigroaznicăslujbădinlume.—Uitece-i,ziseea,suntdoarşase luni.Staişase luni,

adaugă-ţi o experienţă utilă în CV şi apoi îţi poţi găsi oslujbă care chiar să-ţi placă. Şi, în definitiv, gândeşte-teastfel: cel puţin nu eşti obligată să lucrezi noaptea la

fabricadepui,corect?— Ha! Nopţile la fabrica de pui mi se par acum o

vacanţăîncomparaţiecu…—Trebuiesăînchid,Lou.Nevedemmaitârziu.— Ai vrea sămergi undeva în după-amiaza asta? Am

puteasăneplimbămundevacumaşina,dacă-ţiplace.Nathan plecase de aproape jumătate de oră.

Prelungisem spălatul ceştilor de ceai cât mai mult cuputinţă şi mă gândeam că, dacă mai petrec o oră înaceastă casă tăcută ca un mormânt, s-ar putea să-miexplodezecapul.Willîşiîntoarseprivireaspremine.—Şiundetegândeştisămergem?—Nuştiu.Cezicideoplimbareprinîmprejurimi?Hotărâsem să procedez aşa cum făceam uneori,

imaginându-mi că sunt Treena. Ea este una dintrepersoaneleaceleaîntotdeaunacalmeşisigurepesineşicucare, de aceea, nimeni nu se pune vreodată. Rostindcuvintele acestea mi se păru că sunt şi eu jovială şicompetentă.— Prin împrejurimi? zise el, după ce se gândi câteva

clipe.Şicesăvedem?Niştecopaci?Cerul?—Nuştiu.Ce-aifaceacumînmodnormal?— Nu fac nimic, domnişoară Clark. Nu mai pot face

nimic,niciodată.Doarstau.Purşisimpluexist.— Dar mi s-a spus, am intervenit eu, că ai o maşină

adaptatăpentruscaunulcurotile.— Şi ţi-e teamă că n-o să mai funcţioneze dacă n-o

folosesczilnic?—Nu,dareu…—Îmisugerezicăartrebuisăies?

—M-amgânditdoarcă…— Te-ai gândit că o mică plimbare mi-ar face bine?

Puţinaercurat…—Încercdoarsă…— Domnişoară Clark, viaţa mea nu se va îmbunătăţi

semnificativ în urma unei plimbări pe drumurile de ţarădin preajma castelului Stortfold, zise el şi-şi întoarseprivirea.Capulisescufundaseîntreumeri,şim-amîntrebatdacă

se simţea confortabil stând aşa. Dar nu păreamomentulpotrivitsă-lîntreb.Amrămasamândoiîntăcere.—Vreisă-ţiaduclaptopul?—Dece,te-aigânditcăexistăvreungrupdesusţinere

pentru tetraplegici în care m-aş putea înscrie?„Paraplegicus”?ClubulRotiţelordeTinichea?Amtrasadâncaerînpiept,încercândsă-midregvocea,

casăparcâtmaiconvingătoare.— Bine… având în vedere că vom petrece mult timp

împreună,poateamputeasănecunoaştemmaibine…Chipul luiaveacevacaremăimpresionaprofund.Will

stătea cu ochii ţintă la perete, iar maxilarul i se mişcaspasmodic.—Edestuldemultsăstaidoarcucinevaoziîntreagă,

amcontinuat.Poate,dacămi-aispunecevadespreceţi-arplăceasă faci,eu…aşaveagrijăca lucrurile să fieexactaşacumvrei.De data asta, tăcerea care se lăsă fu dureroasă. Vocea

measestinseuşor,înghiţitădeea,şidejanumaiştiamcesă fac cu mâinile. Treena şi siguranţa ei de sinedispăruserăcutotul.Într-un târziu, se auzi zumzăitul scaunului cu rotile, şi

Willseîntoarseîncetspremine.

—Uiteceştiueudespretine,domnişoarăClark.Mamaspunecăeştiofatăvorbăreaţă.Ospusesecaşicumarfifostonefericiresăfiivorbăreaţă.Putemfaceoînţelegere?Prin care să te angajezi să nu fii deloc vorbăreaţă înpreajmamea?Amînghiţitînsec,simţindcă-miiafocfaţa.— Bine, am îngăimat, când am putut din nou să

vorbesc.Atuncipleclabucătărie.Dacăainevoiedeceva,cheamă-mă!—Nutepoţidadejabătută.Stăteamîntinsăpepat,cupicioareleridicatepeperete,

aşa cum făceam când eram adolescentă. De când senăscuseThomas, el şi Treena semutaseră în cameramaimare, iareustăteamîndormitorulmic,careerasuficientdestrâmtcasăteapuceclaustrofobiadacărămâneaiînelmaimultdeojumătatedeoră.Dar nu voiam să stau la parter, cu mama şi bunicul,

fiindcă mama nu înceta să mă privească îngrijorată,zicând lucruri precum: „O să fie mai bine, scumpo” sau„Nicio slujbă nu e grozavă din prima zi” – ca şi cum eanumai slujbe groaznice ar fi avut în ultimii douăzeci deani.Vorbeleeimăfăceausămăsimtvinovată.Şiîncănucomisesemniciotrăsnaie.—N-am spus cămă dau bătută.O, Doamne, Treen, e

mairăudecâtamcrezut.Eatâtdenefericit!—Nusepoatemişca,bineînţelescăenefericit.— Nu, dar pe lângă asta, e sarcastic şi răutăcios. De

fiecaredatăcândspunsausugerezceva,seuitălaminedeparcăaşfioproastăsauzicecevacaremăfacesămăsimtcaunţâncdedoiani.—Probabilchiaraizistucevaprostesc.Trebuiedoarsă

văobişnuiţiunulcucelălalt.—Crede-mă,n-amzis!Amfostfoarteatentă…Defapt,

n-amspusmainimic…Doar:„Ţi-arplăceasă ieşimafarăşisăneplimbămpuţincumaşina?”sau„Aivreaoceaşcădeceai?”—Ei,poatecăsepoartăaşacuoricinelaînceput,până

se lămureşte dacă rămâi sau nu. Pariez că a avut omulţimedeîngrijitoare.—Nicimăcarnuvrea să stau înaceeaşi camerăcuel.

Nu cred că voi putea rămâne, Katrina. Chiar nu cred.Sincer,dacăaifişituacolo,aiînţelege.Treena nu mai zise nimic, ci doar continuă să mă

priveascăovreme.Apoiseridică,aruncândoprivirespreuşă,caşicumarfivrutsăseasigurecănuneaudecineva.—Măgândescsămăîntorclafacultate,şoptieaîntr-un

final.Creierul meu avu nevoie de câteva secunde până să

înregistrezeaceastăschimbarederegistru.—O,Doamne!amzis.Dar…—Osăfacunîmprumutcasă-mipotplătitaxele.Dar

pot beneficia şi de un ajutor special, pentru că-l am peThomas, iar cei de la universitate îmi oferă rate reduse,fiindcă…Ridicădinumeri,puţinstânjenită.Suntconvinşică m-aş descurca foarte bine. Cineva de la profilul„Afaceri” a renunţat la studii, aşa că mă pot înscrie pemineînloc,laînceputulsemestruluiviitor.—DarThomas?—Existăogrădiniţă încampus.Putemsăstămîntr-un

micapartamentdincampusîntimpulzilelordecursşisăvenimacasănumaiînweekend.—Aha!Simţeamcă sorameamăpriveşte insistent şinu ştiam

cumsă-miascundfaţa.—Vreaudintotsufletulsă-mipotpuneiarăşiminteala

treabă. La florăriemă plafonez groaznic. Vreau să învăţceva, să mă dezvolt. Şi mi s-a urât să-mi tot îngheţemâinileînapărece.I-am privit amândouă mâinile, care erau rozalii şi

pătatededegerăturichiarşi încălduratropicalădincasanoastră.—Dar…—Da.N-amdegândsămailucrez,Lou.N-osămaifiu

înstaresă-iaducmameiniciunbanîncasă…Dimpotrivă,chiar s-ar putea să am nevoie de ajutorul financiar alpărinţilor.Dedataasta,numaipăreadelocsăfie înlargulei,ca

deobicei.Pechipulei,cândmăprivi,aproapecăsecitearuşinea,deparcăarfivrutsă-şicearăiertarepentruceeacefăcea.Jos, mama râdea, urmărind, probabil, un serial la

televizor.Amauzit-ostrigându-icevabunicului.Deseori îiexplicaacţiuneafilmului,chiardacănoiîirepetamîntrunacănuecazul.Nu mai puteam spune nimic. Semnificaţia cuvintelor

suroriimele îmipătrundea înminte încet,dar inexorabil.Mă simţeam aşa cum se simte, poate, o victimă aMafieiprivindcumcimentuliseîntăreşteîncetînjurulgleznelor.— Chiar trebuie să fac asta, Lou. Vreau să-i ofer mai

mult lui Thomas şi nouă, în general. Singurul mod princareaşputeaajungeundevaînviaţaastaesămăîntorclafacultate.EunuamunPatrick, ca tine.Şinu sunt sigurănicimăcar că voi avea vreodatăunPatrick, de vreme ceniciun bărbat nu mi-a mai acordat nici cea mai micăatenţiedecândîlampeThomas.Trebuiesăfactotce-mi

stăînputinţădeunasingură.Cumnuspuneamnimic,eacontinuă:PentrumineşipentruThomas.Amdatdincap,însemncăînţelegeamsituaţia.—Lou!Terog!Niciodatăn-omaivăzusempesorameaîntr-oasemenea

stare.Măfăceasămăsimtcuadevăratstânjenită.Mi-amridicat privirea spre ea şi i-am surâs. Când am reuşit sădeschid gura,mi s-a părut că vocea nu-mimai aparţineamie,cialtcuiva:—Eibine,aşacumspuişi tu,cutimpulcredcăamsă

măobişnuiesc cuel.Deobicei lucrurilemergmaigreu înprimelezile,nu?

Capitolul4

Trecurădouăsăptămânişi, încet-încet,apăruunfelderutină.ÎnfiecaredimineaţăsoseamlaGrantaHouselaoraopt, sunam la interfon anunţând că venisem şi, după ceNathan îl îmbrăca pe Will, îl ascultam atentă cum îmispunea ce trebuia să ştiu despremedicamentele şi –maiimportant–desprestarealui.După ceNathanpleca, dădeamdrumul la radio sau la

televizor,dupăcumdoreaWill,şiîiadministrampastilele,uneorizdrobindu-leînmiculmojardemarmură.Deobicei,după vreo zece minute, el îmi dădea de înţeles că sesăturasedeprezenţamea.Atunciîncepeamsămăocupdemicilesarcinicasnice,spălândşervetedebucătăriecarenueraumurdare sau curăţând, cu aspiratorul, urme de prafinvizibiledepepervazulferestreişirespectândcusfinţenieinstrucţiunile doamnei Traynor de a verifica, la fiecarecincisprezece minute, ce mai făcea Will. De fiecare datăcând intram la el, îl găseam nemişcat pe scaun, privindgrădinadezolantă.Mai târziu, îi aduceam fie un pahar cu apă, fie vreo

băutură energizantă, pentru a-i menţine greutatea, fie îidădeamsămănânce.Puteasă-şimiştepuţinpalma,darnuşibraţul,şideaceeatrebuiasă-lhrănesccufurculiţa.Eraceamaidificilăparteazilei;misepăreaîntrucâtvaciudatsă-idauunuiomîntoatăfireasămănâncecufurculiţa,iarstânjenealamăfăceaneîndemânaticăşistângace.IarWilluraatâtdemultaceastăcorvoadă, încâtniciodatănumăpriveaînochicândîlhrăneam.Şi apoi, puţin înainte de ora unu, se întorceaNathan,

iareuîmiluampardesiulşiieşeamsămăplimbpestrăzi,uneori mâncând câte un sendviş în adăpostul staţiei de

autobuz de lângă castel. Era frig, şi probabil că păreampenibilă ghemuită acolo şi înfulecând sendvişuri, dar nu-mipăsa.Nu-miputeampetrecetoatăziuaîncasaaceea.După-amiezele, îi puneam filme –Will eramembru al

unuiclubdeînchiriatDVD-urişiprimeazilnicfilmenoi–,darniciodatănumăinvitasămăuitalăturideel,aşacăde obicei stăteam în bucătărie sau în camera de oaspeţi.Am început să-mi iau cu mine reviste sau cărţi, dar măsimţeam groaznic de vinovată pentru că, practic, numunceam şi de aceea niciodată numă puteam concentraasupra a ceea ce citeam. Câteodată, la sfârşitul zilei, îşifăcea apariţia doamna Traynor – deşi nu-mi spuneaniciodată altceva decât „Totul e în ordine?”, întrebare lacaresingurulrăspunsacceptabilpăreasăfie„Da”.Îl întreba şi pe Will dacă doreşte ceva, sugerându-i,

uneori, vreo activitate pentru a doua zi – vreo ieşire sauvizitavreunuiprietencareîntrebasedeel–,darseciocneaaproape întotdeaunadeunrefuzcategoric,dacănuchiarbrutal,bădărănesc.Păreaatunciîndurerată,frământându-şiîntrunaîntredegetelănţişoruldeaur,şidispăreafărăsămaiscoatăovorbă.Tatăllui,unbărbatblajinşirotofei,ajungea,deobicei,

acasăatuncicândeuplecam.Eragenuldeompecarel-aifipututvedeauitându-selameciuridecrichetcuopălăriepanamapecapşielsupervizaadministrareacasteluluidecândrenunţaselaoslujbăfoartebineplătitălaoraş.Mieîmi semăna cu un latifundiar nevinovat care cultivăpersonalcâteuncartofdincândîncânddoarcasănusespunăcănumunceşte.Laoracincidupă-amiaza,terminanegreşit programul şi, venind acasă, se uita la televizoralături de Will. Uneori, pe când plecam, îl auzeamcomentândcineştieceştirevăzutălatelejurnal.

Înaceleprimesăptămâniamavutocaziasă-lstudiezcumai multă atenţie peWill Traynor. Mi-am dat seama căera hotărât să nu mai semene deloc cu bărbatul carefusese; îşi lăsase părul, de culoare castaniu-deschis, săcrească într-o claie dezordonată, iar barba ţepoasă să-iîmpresoare obrajii. Ochii lui cenuşii erau înconjuraţi decearcăne, din cauza epuizării sau a stării de disconfort(Nathan îmi zisese căWill rareori se simţea confortabil).Aveauprivireagoalăacuivacareseîndepărtasedelumeadinjur.Uneori,măîntrebamdacăacestaeraunmecanismde apărare, dacă singurul mod de a-şi face viaţasuportabilăerasăseprefacămereucănuluiiseîntâmplatotul.Amvrutsă-miparărăupentruel.Şichiarîmipărea.În

clipeleîncareîlsurprindeamprivindîngol,pefereastră,aveam impresia că e cea mai tristă persoană pe care oîntâlnisem vreodată. Şi, pe măsură ce zilele treceau şirealizamcă starea luinu se rezuma la a fi ţintuit în acelscaunşi lapierderea libertăţii fizice, ci laun şirnesfârşitde umilinţe şi suferinţe, de riscuri şi disconfort, am deciscă,dacăaşfifostWill,nicieun-aşfifosttocmaifericită.Dar,o,Doamne,eleraatâtdecrudcumine!Latotce

spuneam avea un răspuns repezit şi sarcastic. Când îlîntrebamdacăîierasuficientdecald,elîmirăspundeacăera capabil să-mi ceară o pătură dacă chiar ar fi avutnevoie. Când îl întrebam dacă aspiratorul era preazgomotospentruel–nuvoiamsă-lderanjezcândseuitalafilme–,îmireplica:„Dece,aiinventatvreunmoddeaface aspiratorul să funcţioneze silenţios?” Când îlhrăneam, se plângea că mâncarea era ori prea rece, oriprea fierbinte sau că-i dusesem furculiţa la gură deşi nuterminase de mestecat. Avea capacitatea de a critica

aproapeoricespuneamsaufăceam,pentrucaoricegestalmeusăparăprostesc.Înaceleprimedouăsăptămâniamreuşitsă-mipăstrez

unchipperfect imperturbabil,plecândîncameracealaltăoridecâteoriaveamprilejul şivorbindu-icâtmaipuţin.Începusemsă-lurăscşieramsigurăcăelsimţeaasta.Nucrezusemcăera cuputinţă să-mi fiedordevechea

mea slujbă mai mult decât deja îmi era. Îmi era dor deFrankşidecâtdebucurospăreaelsămăvadăînfiecaredimineaţăcândveneamlacafenea.Îmieradordeclienţi,de compania lor, de sporovăială ce creştea şi sedomolealentînjurulmeuînfiecarezi,caomareliniştitălaţărm.Această casă, oricât de frumoasă şi de scumpă ar fi fost,era tăcută şi încremenită ca o morgă. „Şase luni”, îmirepetam, respirând agale, când situaţia mi se păreainsuportabilă.„Şaseluni.”Şi apoi, într-o dimineaţă de joi, chiar în timp ce

amestecam energizantul lui Will, am auzit pe hol voceadoamneiTraynor.Doarcă,deaceastădată,semaiauzeauşi alte voci. Am aşteptat, cu mâna încremenită pelinguriţă. Am desluşit glasul unei femei, tinere şivorbăreţe,şiglasulunuibărbat.DoamnaTraynorseivi înpraguluşiidelabucătărieşi

încercăsăparăpreocupată,arătândcudegetulsprevasulgradat:—Aiadăugatînbăutură60%apăşi40%lapte?întrebă

ea,examinândvasul.—Da,doamnă.Eceacugustdezmeură.—PrieteniiluiWillauvenitsă-lvadă.Probabilcelmai

binearficadumneatasă…—Amomulţimedelucruridefăcutpeaici,amreplicat

eu.Defapt,măsimţeammaicurânduşuratăcăputeamsă-

ievitcompaniatimpdeoorăsaumaibine,câtstăteacuprietenii. Am pus capacul pe vasul gradat. Oaspeţiidumneavoastrădorescceaisaucafea?Femeiapăruaproapesurprinsă:—Da,arfifoartedrăguţdinparteatadacăne-aiservi

cuocafea.Credcă…Părea mai încordată decât de obicei, iar privirea îi

fugeamereu către coridor, de unde se auzea unmurmurslab de voci. Am presupus că Will nu primea mulţivizitatori.—Credcăamsăvălassinguri,ziseea,cuprivireaspre

coridor, dar cu gândurile duse cine ştie unde. A venitRupert, vechiul lui coleg de serviciu, urmă, întorcându-sebruscspremine.Amavutsentimentulcăseîntâmplaunlucruimportant

şi cădoamnaTraynordorea să împărtăşeascăastacuiva,fieşidoarmie.—ŞimaieşiAlicia.Eiaufost…foarteapropiaţi…într-

o vreme. Ar fi perfect dacă ai servi nişte cafea. Îţimulţumesc,domnişoarăClark.Amezitatoclipă,înaintesădeschiduşa,sprijinindu-mă

îneacuşoldul,pentruaputeaechilibramaibinetavapecareoţineamînmâini.—DoamnaTraynoraspuscăpoatedoriţiocafea,am

zis,intrândînîncăpereşipunândtavapeomăsuţăjoasă.Pe când îi aşezam lui Will vasul gradat în suportul

specialdelascaunrăsucindpaiulspreel,astfelîncâtdoarsă-şiaplecepuţincapulşisăpoatăbea,amtrascuochiullaoaspeţi.Primape careamobservat-oa fost femeia.Blondă, cu

picioarelungi,cuopielepală,cadecaramel,eragenulde

femeie care mă făcea adesea să mă întreb dacă toţioamenii fac parte din aceeaşi specie. Părea echivalentuluman al unui armăsar pursânge. Mai văzusem,întâmplător, asemenea femei; deobiceiurcaudealul sprecastel,cucopii îmbrăcaţinumaidelamagazinedefirmă,iar când ajungeau la cafenea, vocile lor se auzeau,preţioaseşiclare, întrebând:„Harry,dragă,vreiocafea?Săvăddacăaumacchiato?”Aceastaera,înmodevident,ofemeie„macchiato”.Miroseaabani,atitlurinobiliareşiaviaţădesprinsădinpaginilerevistelorpentrufemei.Apoiamprivit-omaicuatenţieşimi-amdatseamacu

surprinderecă:(a)eaerafemeiadinfotografiadelaschialuiWillşi(b)căpăreafoarte,foartestânjenită.Îl sărutase peWill pe obraz şi acum se dăduse câţiva

paşi înapoi,zâmbindîncurcată.Purtao jachetăcafenieşimiţoasă,fărămâneci,genuldehainăcarepeminem-arfifăcutsăparunYeti,iarlagâtaveaoeşarfădecaşmirdeungripal,cucareîncepusăsejoacenervoasă,caşicumn-arfipututsăsedecidădacăs-odeasaunujos.— Arăţi bine, îl complimentă ea. Pe cuvânt… Ţi-a

mai…crescutpuţinpărul.Willnuzisenimic.Seuitadoarlaea,cuoexpresielafel

deinsondabilăcadeobicei.Amtrăitimediatunsentimentde recunoştinţă la gândul că nudoar peminemăpriveaastfel.— Ai un scaun nou, nu? Prietenul lui Will ciocăni

spătarul scaunului, ţinându-şi bărbia în piept în timp ceîncuviinţa, admirativ, din cap, de parcă ar fi privit omaşină sport de lux. Pare… foarte inteligent făcut… Deultimăgeneraţie.Nuştiamcesăfac.Amrămasnemişcatăînpicioarepreţ

decâtevaminute,mişcându-mădepeunpiciorpecelălalt,

pânăcândvocealuiWillsparsetăcerea.— Louisa, vrei sămai pui nişte lemne pe foc, te rog?

Credcămaitrebuieînteţitunpic.Era pentru prima oară când îmi rostea prenumele

întreg.— Sigur, am bâiguit, aplecându-mă în faţa şemineului

săînteţescfoculşisăcautîncoşniştelemnepotrivite.—Doamne,echiar frigafară! rosti femeia.Esupersă

stailângăunfocstraşnicpeovremecaasta!Am deschis uşiţa şemineului, răscolind jăraticul cu un

vătrai.—CredcăecucâtevagrademairecedecâtlaLondra.—Da,cusiguranţă,fudeacordbărbatul.—Măgândeamsă-miiauunşemineudinăstametalic…

Se pare că e mult mai eficient decât cele clasice, cu focdeschis.Aliciatăcu,inspectândcurioasăşemineul,deparcăn-ar

maifivăzutpânăatunciunulasemănător.—Da,amauzitşieu,încuviinţăbărbatul.— Trebuie să studiez problema. E una dintre chestiile

alea pe care îţi tot propui să le faci şi… Făcu o scurtăpauzăşiadăugă:Excelentăcafea!—Deci…ce-aimaifăcut,Will?Voceabărbatuluiaveaîneaunfeldejovialitateforţată.—Nufoartemulte,darsuficientdedrăguţe.— Dar fizioterapia şi celelalte? Cum merge? Vreo…

îmbunătăţire?— Nu cred că am să mai schiez prea curând, Rupert,

făcuWillcuovoceîncărcatădesarcasm.Aproape am zâmbit, în sineamea. Acesta eraWill pe

care îl ştiam. Am început să curăţ cenuşa din vatră, cusentimentul că privirile tuturor sunt aţintite asupramea.

Selăsăotăceregrea.M-amîntrebat,rapid,dacănucumvauitasemsă-mitaietichetadelapuloverşiamfăcutcugreufaţătentaţieideaverifica.— Aşadar, cărui fapt datorez această plăcere? întrebă

Will,într-unsfârşit.Autrecut…cât?…optluni?— A, da, ştiu. Îmi pare rău… Am fost groaznic de

ocupată.Amoslujbănouă înChelsea.ConducmagazinulSasheiGoldsteindeacolo.Omai ţiimintepeSasha?Ammuncit mult inclusiv la sfârşit de săptămână, pentru cămagazinul e groaznic de aglomerat sâmbăta. N-am avutmai deloc timp liber. Vocea Aliciei deveni nesigură: Amsunatdecâtevaori.Nuţi-aspusmamata?— Lucrurile au cam luat-o razna la Lewins, zise şi

Rupert.Ştii…ştiişitucume,Will.Avemunnoupartener.UnamicdinNewYork.Bains.DanBains.L-aicunoscut?—Nu.—Afurisitulparesămunceascădouăzecişipatrudeore

dindouăzecişipatruşiseaşteaptăcatoţiceilalţi să facăla fel. Puteai desluşi în vocea lui uşurarea că găsise, însfârşit,unsubiectcare-l făceasăsesimtăconfortabil.Ştiitu, vechea etică a muncii la yankei – fără pauzeprelungite,fărăglumedeocheate…Îţispun,atmosferadelamuncăs-aschimbattotal.—Chiaraşa?—O,Doamne,da!Eştiobligatsăviişicândeştibolnav.

Uneorinicinuîndrăznescsămăridicdepescaun…Totaeruldinîncăperepăreasăfidispărut,atrasdeun

aspiratornevăzut.Cinevatuşi.M-amridicatşimi-amşterspalmeledeblugi.—Eu…măducsămaiiauniştelemne,amşoptitcătre

Will.Mi-amridicatcoşulşiamplecat.

Afarăeragroaznicdefrig,daramzăbovitcâtamputut,omorându-mi timpul, fără sămă grăbesc să aleg bucăţiledelemn.Încercamsăcalculezdacăedepreferatsărămâncudegeteledegeratesausămăîntorcîncameră.Darera,pur şi simplu,prea rece, iardegetularătător,care-mierademare folos la cusut, s-a învineţitprimul şi, în celedinurmă, a trebuit să-mi accept înfrângerea. Pe când măapropiam de camera de zi, am auzit vocea femeiistrecurându-seprinuşaîntredeschisă.—Defapt,Will,motivulpentrucareamvenitaicieste

altul,spuneaea.Avem…nişteveşti.M-amopritînfaţauşii,cucoşulculemnedebraţe.—M-amgândit…de fapt,amândoine-amgândit…că

arficorectsăştiişitu…Eibine,uitecumstaulucrurile:euşiRupertnecăsătorim.Am rămas nemişcată, calculând în gând dacă m-aş

puteaîntoarcefărăsăfiuauzită.Femeiacontinuă,cuunglasîncareseciteaezitarea:—Ştiucăastatevaşocapoate…Defapt,afostunşoc

şi pentru mine. Relaţia noastră… a început, de fapt, lamulttimpdupă…Braţeleîncepuserăsămădoarădincauzagreutăţii.Am

privitcoşul,neştiindce-aşfipututface.—Bine,ştiicătuşieu…noi…Urmarăalteclipedetăcereîncordată.—Will,terog,spuneceva!—Felicitări,spuseel,înceledinurmă.—Ştiucegândeştiacum.Darniciunuldintrenoinuşi-a

propus aşa ceva. Pur şi simplu s-a întâmplat. O bunăbucatădevremeamfostdoarprieteni.Prietenicareşi-aufăcutgrijipentru tine.DoarcăRuperta fost celmaibunsprijinpentrumine,dupăaccidentultău…

—Frumosdinpartealui!—Terog,nutepurtaaşa!…Eatâtdeciudat…Amfost

absolutîngrozităcătrebuiesă-ţidezvăluiasta.ŞiRupertafostlafeldeîngrozit.—Evident,replicăWillpeuntontăios.Rupertinterveni:— Will, îţi spunem toate astea pentru ca amândoi te

iubim. Ne pasă de tine. N-am vrut să auzi vestea de laaltcineva.Darvezitu…viaţamergeînainte.Trebuiesăştiiasta.Laurmaurmei,autrecutdoiani.Se lăsă iar tăcerea. Mi-am dat seama că nu vreau să

ascultmaideparteşim-amîndepărtatîncetdeuşă,oftândîncetişordincauzaefortului.Dar,cândRupertvorbi,vocealuiizbucniaşadeputernicîncâtn-ampututsănu-laud:— Haide, amice! Ştiu că trebuie să-ţi fie extrem de

greu…Dar,dacăîţipasăcuadevăratdeLissa,trebuiesă-ţidoreşticaeasăaibăoviaţăfrumoasă.—Spuneceva,Will!Terog.Înclipaaceeami-amînchipuitfaţalui.Vedeamprivirea

aceeaaluicereuşeasăfie,înacelaşitimp,impenetrabilăşidispreţuitoare.—Felicitări!spuseel iarăşi.Suntsigurcăveţi fi foarte

fericiţiîmpreună.Alicia începu din nou să protesteze, zicând ceva

nedesluşit,darRupertoîntrerupse:—Hai, Lissa! Cred că trebuie să plecăm.Will, nu am

venit aici ca să-ţi cerem binecuvântarea. E un gest depoliteţe.Lissaacrezut–bine,amândoiamcrezut–căartrebuisăştii.Îmiparerău,bătrâne,eu…euchiarspercastareatadesănătatesăse îmbunătăţeascăşispersăvreisă păstrăm legătura atunci când situaţia… ştii… cândlucrurilesevormailiniştipuţin.

Am auzit zgomote de paşi şi m-am aplecat asupracoşului cu lemne ca şi cum tocmai atunci aş fi intrat încasă. I-am auzit ieşind pe coridor, şi apoi Alicia apăruînainteamea.Aveaochiiînroşiţi,caşicumarfifostgatasăizbucneascăînplâns.— Pot să merg până la baie? întrebă ea cu o voce

sugrumată.Amridicatundeget,arătându-i,fărăovorbă,uşadela

baie. Mă privi cu răutate, şi atunci mi-am dat seama căprobabil figuramea exprima ceea ce simţeam pentru ea.Niciodată nu mă pricepusem prea bine să-mi ascundsentimentele.—Ştiucegândeştidespremine,făcuea,dupăopauză.

Daramîncercat.Chiaramîncercat.Lunidezile.Iarelpurşisimplum-arespinsîntruna.Gurai-erarigidă,şipechipiseciteaoexpresiedefuriemută.Defapt,nicin-arfivrutcaeusăvinaici.Şiaspusastafoarteclar.Părea să aştepte să reacţionez, aşa că am bâiguit,

încurcată:—Nuştiu…nuetreabamea,număpriveşte.Amrămascâtevaclipefaţăînfaţă.— Ştii, nu poţi ajuta pe cineva care nu vrea să fie

ajutat,ziseeaşiseîntoarsesăplece.Am zăbovit câtevaminute, aşteptând să aud zgomotul

maşinii lor îndepărtându-se pe alee, şi apoi am intrat înbucătărie.Amstatacoloşiampusceainicullafiert,chiardacănuvoiamsăbeauceai.Amrăsfoitorevistăpecareocitisemdeja şi, în celedinurmă,m-am întorspe coridor;cu un icnet, am ridicat coşul cu lemne şi am pătruns încameradezi, izbind încetuşacucoşul înaintedea intra,pentrucaWillsăştiecăvin.—Măgândeamdacănuvreisă…amînceputeu.

Darnumaieranimeniacolo.Încăpereaeragoală.Şiatunciamauzitbubuitura.Amalergatpecoridor, la

timppentru a auzi o altă bubuitură, urmatăde zgomotuluneisticlesparte.ZgomoteleveneaudinspredormitorulluiWill.„Oh,Doamne,nu-llăsasă-şifacărău!”M-ampanicat–avertismentuldoamneiTraynorîmisfredeleacreierul.Îllăsasemsingurmaimultdeunsfertdeoră.Am alergat pe coridor, m-am oprit în pragul uşii

dormitoruluişiamrămasnemişcată,cumâinileagăţatedecadrul uşii. Will se afla în mijlocul camerei, ridicat înscaunulsău,cuunbastonsprijinitdesuportulpentrubraţ,în aşa fel încât îi depăşea cu vreo treizeci de centimetribraţul stâng.Bastonul fusese transformat într-overitabilălancedeturnir,cucareWilldoborâsetoatefotografiiledepe rafturile lungi; ramele scumpe zăceau, sfărâmate, pepodea, iar covorul era plin de cioburi strălucitoare desticlă. Şi poala lui Will era plină de cioburi şi rame delemn rupte. Priveam scena aceea a distrugerii simţind căinimami se linişteşte, încet-încet, pemăsură ce răsuflămuşuratăcăeleranevătămat.Will respiraprecipitat,caşicumceeacefăcuseîlepuizasede-adreptul.Scaunul lui se răsuci, zdrobind cioburile de dedesubt.

Privirea lui o întâlni pe amea, şi am zărit în ochii lui osenzaţie cumplită de istovire. Ochii lui mă provocau să-iarătmilă.M-amuitatînpoalaluişiapoipepodeauadinjur.Am

zărit-o,printrecelelaltefotografiirisipite,şipeceaîncareel şiAliciazâmbeau fericiţi –chipuleieraacumacoperitdeoramădeargintîndoită.Amînghiţitînsecuitându-mălaimagineaaceeaşiapoi

mi-amridicatîncetochiicătreel.Acestecâtevasecundeaufostcelemailungidinviaţamea.

—Roţilealeasepotînţepa?amspusînceledinurmă,arătândcucapulsprescaunullui.Fiindcăn-amideeundeartrebuisăpuncricul.Mă privi cu ochi mari de uimire. Pentru o clipă, am

crezutcăîntr-adevărodădusemînbară.Dar,spreuimireamea, am văzut cum umbra unui surâs trece peste chipullui.— Stai, nu te mişca! l-am sfătuit. Aduc imediat

aspiratorul.În urmamea, bastonul lui se prăbuşi pe podea, şi, în

timpce ieşeamdincameră,mi s-apărutcă-laud şoptindcă-iparerău.În fiecaremarţi seara, localulKingsHead era ticsit de

lume, iar în spate, la bar, înghesuiala era şi mai mare.StăteamînghesuităîntrePatrickşiunbărbatalcăruinumepăreasăfieRutterşicaresezgâiaîntrunacândlafalereledin alamă pentru cai, atârnate de bârnele de stejar dedeasupramea,cândlafotografiilecastelului,lipitedinlocîn loc pe grinzile de lemn. Încercam să mă prefacinteresatădediscuţiadintreei,cegravitamaialesînjurulraportului dintre aportul de carbohidraţi şi grăsimeacorporală.Întotdeauna fusesem de părere că întâlnirile bilunare

ale clubului Hailsbury Triathlon Terrors reprezentau uncoşmar pentru barman. Eram singura care bea bere, iarpunga mea de chipsuri stătea, mototolită şi goală, pemasă. Ceilalţi beau fie apăminerală, fie verificau de zorprocentuldeîndulcitoridincutiiledeColadietetică.Când,în cele din urmă, comandau de mâncare, nu vedeam opicăturădegrăsimeînsalatesauvreobucăţicădecarnedepui cu piele. Adesea, eu îmi comandam chipsuri doar

pentrua-ivedeapetoţicumseprefaccănuvoraşaceva.Nu puteam spune că-mi plăceau reuniunile

triatloniştilor,dar,dincauzaprogramuluimeu încărcat şia orarului de antrenamente al lui Patrick, erau printrepuţinele ocazii când ne mai puteam vedea. Stătea lângămine, într-o pereche de pantaloni scurţi şi mulaţi pecoapselebinelucrate,înciudavremiifriguroasedeafară.Era o chestiune de onoare printre membrii clubului săpoarte cât mai puţine haine. Bărbaţii aveau cu toţiicorpuri musculoase şi purtau echipamente de sportmoderneşiscumpe.SenumeauScudsauTrigşi-şiîncordaumuşchii, arătându-şi unii altora rănile şi vânătăile saulăudându-secupretinsecreşteridemasămusculară.Fetelenu erau machiate şi aveau aspectul neîngrijit şi dur alcelor care nu se gândesc decât cum să alerge kilometriîntregiîncondiţiiextreme.Măpriveaucuunvagdispreţ–saupoatechiarcunedumerire–,cântărind,fărăîndoială,din priviri raportul grăsime/muşchi din corpul meu şigăsindcălasăseriosdedorit.—A fost groaznic, i-am zis lui Patrick, în timp cemă

întrebam în gând dacă e cazul să comand o porţie decheesecake–cazîncareaşfiriscat,desigur,catoţiceideacolosă-miaruncepriviriucigătoare.Gândeşte-te,evorbadeiubitaluişidecelmaibunprieten!—Nupoţi s-oacuzi, răspunseel.Chiarvrei să-mi spui

căaimaistacuminedacăm-aivedeaparalizatdelagâtînjos?—Sigurcăaşsta.—Nu,n-aista!Şinicinum-aşaşteptasăstai.—Eibine,şitotuşiaşface-o.—Dareun-aşvreasărămâicumine.N-aşvreasăstea

cinevacuminedinmilă.

—Cinespunecăarfivorbademilă?Însufletultău,aifiaceeaşipersoanăşiastaetotcecontează.—Nu,n-aş fi.N-aşmai fidelocaceeaşipersoană, făcu

el, strâmbând din nas. N-aş mai vrea să trăiesc, să fiunevoit să mă bazez pe cei din jur practic pentru oricelucru, cât de mic. Să fiu şters la fund de nişte străini…Doamne Dumnezeule! Gândeşte-te la toate lucrurile pecarenu le-aimaiputeaface!…murmurăelşi scuturădincap. Să nu mai poţi alerga, să nu mai poţi merge pebicicletă…Mă privi cu ochimari, ca şi cum ar fi avut orevelaţie:Sănumaipoţifacesex.— Ba sigur că ai putea face sex. Doar că femeia ar

trebuisăfiemereudeasupra.—Atunciamfipierduţi,clar!—Hm,amuzant,cesăzic!— Plus de asta, dacă eşti paralizat de la brâu în jos,

presupun că… instalaţia nu mai funcţionează cum artrebui.M-am gândit la Alicia. „Dar am încercat”, spusese ea.

„Chiaramîncercat.Lunidezile.”— Sunt sigură că ar funcţiona la unii. Şi oricum, ar

trebuisăexistevreometodădacă…dacăaiimaginaţie.—Ha! făcuPatrickşi luăogurădeapă.Ar trebuisă-l

întrebi asta mâine. Uite care-i treaba, zici că se poartăgroaznic. Dar poate că se purta la fel şi înainte deaccident.Poatecăăsta-iadevăratulmotivpentrucareeal-apărăsit.Te-aigânditlaasta?— Nu ştiu… Mi-a venit în minte fotografia şi am

adăugat:Păreauatâtdefericiţiîmpreună…Dar ce poate dovedi o fotografie? Acasă, aveam o

fotografie înrămată în care-l priveampePatrick cuatâtadragoste de parcă tocmai m-ar fi scos dintr-o clădire în

flăcări,pecând în realitate îi spusesemcucâtevaminuteînainte „sculă bleagă”, iar el îmi răspunsese cu un „măcalcipenervi”dintoatăinima.Patrickîşipierduseînsăinteresulpentrudiscuţie.— Hei, Jim!… Jim, ai văzut noul model de bicicletă

ultrauşoară?Ecevadecapulei?L-am lăsat să schimbe subiectul, gândindu-mă la ce

spusese Alicia. Mi-l puteam imagina foarte uşor pe Willrespingând-o.Dar,dacăiubeştipecineva,nutrebuiesă-ţidoreşti să rămâi cu el? Să-l ajuţi să învingădepresia? Labineşilarău,cumsespune?Am început să mă simt cam jenată de felul în care

discutamdespreomuldatorităcăruiaaveamoslujbă.Maiales când am realizat că el îndura, probabil, aceastăsuferinţă tot timpul. Dar era aproape imposibil să nu teducăgândul laaspectelemai intimealevieţii lui.Patrickmăînghionti,trezindu-mădinreverie.—Măgândescsăparticiplaălamare.—Careălamare?— La triatlon. Xtreme Viking. O sută de kilometri pe

bicicletă, cincizeci demers pe jos şi o cursă zdravănă deînotprinmărileîngheţatedinNord.DespreconcursulVikingsevorbeacuveneraţie, iarcei

care participaseră la el îşi purtau rănile cu mândrie, canişteveteraniaiunuirăzboiîndepărtatşideosebitdecrud.Patrickvorbeadespreastaaproapeplescăinddinbuzedepoftă.L-amprivitşim-amîntrebatdacănucumvaeraunfel de extraterestru. M-am gândit că aş fi preferat sălucreze încontinuare îndomeniulvânzărilorprintelefon,atuncicândnuexistasăajungemlavreobenzinărieşisănu-şicumpereunbatondeciocolatăMars.—Aidegândsăparticipi?

—Decenu?Niciodatănum-amsimţitmaiînformă.M-amgânditlatoateantrenamenteleluisuplimentareşi

lanesfârşitelediscuţiidespregreutateşidistanţă,pregătirefizică şi rezistenţă. Era destul de greu să-i mai captezatenţialuiPatrickîntr-oasemeneaperioadă.— Poţi să participi şi tu, dacă vrei,mă invită el, deşi

ştiamamândoicănucredeoiotădincespune.—Telaspetinesăîncerci,i-amspus.Remarcă-te!Şiamcomandatofeliedecheesecake.Dacă crezusem că evenimentele din ziua precedentă

aveau să provoace un dezgheţ în Granta House, măînşelasem.L-amsalutatpeWillcuunzâmbetlargşiun„Bună!”cât

sepoatedeprietenos,darelnicimăcarnucatadicsi să-şiabatăprivireadelafereastră.—Nu are o zi prea bună, îmi şopti Nathan, luându-şi

hainapeel.Era o dimineaţă mohorâtă şi înnorată, când ploaia

izbea fără milă în ferestre, una dintre dimineţile aceleacând ţi-e greu să crezi că soarele va mai ieşi vreodată.Chiarşieumăsimţeamposacăîntr-oasemeneazi.Nuera,aşadar,deloco surprizăcăWill se simţea şimai rău.Amînceputsătrebăluiescprincasă,spunându-micăoricumnuconta atitudinea lui – în definitiv nu trebuie să-ţi placăneapăratdeangajatorultău,nu?Cunoşteammulţioamenicare nu-şi sufereau patronul. Fotografiile stăteau făcuteteancînsertaruldejos,undeleadunasemcuoziînainteşiacum, ghemuită pe duşumea, am început să le sortez,punând-opefiecareînramacareisepotrivea.Suntdestuldebunălareparatlucruriprincasă.Înplus,acestaeraunmodfolositordea-miomorîtimpul.

Făceam asta de vreo zece minute, când zumzăitulscaunuluicurotileîmivestiapropierealuiWill.Seopriînpraguluşii,privindu-mă.Subochiaveanişte

cearcăne groaznice, întunecate. Uneori, îmi spuseseNathan, nu dormea deloc noaptea. Nu voiam să măgândesc cum se simţea, prins ca într-o capcană în patuldin care nu se putea mişca, singur, însoţit doar degândurileluisumbre,înprimeleorealedimineţii.— M-am gândit să văd dacă aş putea repara aceste

rame,i-amspus,ridicândopoză.Eraoimaginealuifăcândbungeejumping.Încercamsă

parcâtmaiveselă.„Arenevoiedeopersoanădeschisăşiplinădeoptimism.”—Dece?Amclipit,surprinsă:— Păi… Cred că unele ar putea fi reparate. Am adus

niştecleidelemn,dacă-ţifaceplăcereosăîncercsălepunla loc. Sau, dacă vrei să schimbi ramele, aş puteamergepânăînoraşîntimpulpauzeideprânz,săcautunelenoi.Dacăvrei,putemfaceamândoioplimbare…—Cineţi-aspussăîncercisălerepari?Privirealuieraneclintită.„Ah,cemăfac?”m-amgândit,panicată.—Eu…voiamdoarsăfiudefolos.—Voiaisărepariceamstricateuieri.—Eu…— Ştii ceva, Louisa? Ar fi frumos din partea ta dacă,

măcardedataasta,aifiatentălacedoresc.Faptulcăamspart aceste fotografii nu a fost un accident. Nicioîncercaredeaschimbaradicaldesignulinterioralcamerei.Amfăcut-opentrucănuvreausălemaivădvreodată.—Îmiparerău,num-amgânditcă…amîngăimateu,

ridicându-măînpicioare.—Te-aigânditcăştiitumaibine.Toatălumeacredecă

ştieceemaibinepentrumine.„Haisăpunafurisiteledepoze la loc! Să-i ofer bietului invalid ceva la care să seuite.” Nu mai vreau să văd aceste afurisite de pozeprivindu-mă de fiecare dată când stau ţintuit în pat şiaşteptpecinevasămăscoatădeaici.Bine?Crezicăeştiînstaresăpricepiasta?Amînghiţitînsec.—Nuvoiams-oreparpeceacuAlicia–nusuntatâtde

proastă…M-amgânditdoarcă,într-unfel,aiputeasimţinevoia…—O,Doamne!făcuel,dupăcareîşiîntoarsebruscfaţa

de la mine şi începu să strige: Scuteşte-mă de asemeneaterapii psihologice!Mai bine du-te şi citeşte prostiile talede reviste cu bârfe despre vedete sau fă orice faci atuncicândnuteocupideceai!Simţeamcăobrajiiîmiard.L-amprivindstrecurându-se

cuscaunulpeholulstrâmt,şimi-amauzitvoceaînaintesă-midauseamacefac:—Nutrebuiesăteporţicaunticălos.Cuvintele rămaseră suspendate în aerul liniştit al

încăperii.Scaunul se opri. Urmă o tăcere lungă, şi apoi Will se

răsuci încet spremine, privindu-măatent, cudegetelepemiculcomutatoralscaunului.—Ce-aispus?L-am înfruntat, deşi inima îmi bătea să-mi spargă

pieptul.— Prietenii tăi au avut parte de un tratament de tot

rahatul.Bun.Probabil l-aumeritat.Dareusuntaicizidezi,dându-misilinţacâtpot.Aşacăaşapreciadacănumi-

ai face viaţa la fel de neplăcută pe cât le-o faci tuturorcelordinjurultău.Mă privi cu ochi măriţi de mirare şi, după o scurtă

pauză,îmivorbiiar:—Şidacăţi-aşzicecănutevreauaici?—Nusuntangajatăde tine.Mamatam-aangajat.Şi,

câtăvremeeanu-mispunecănumaiarenevoiedemine,voicontinuasăvin.Nufiindcămi-arpăsaînmoddeosebitde tine, sau fiindcă mi-ar plăcea slujba asta stupidă, oripentrucăaşvreasă-ţischimbviaţaîntr-unfelsaualtul,cifiindcăamnevoiedebani.Aiînţeles?Chiaramnevoiedebaniiăştia!Expresia de pe chipul lui Will Traynor nu se schimbă

prea mult, dar mi s-a părut că zăresc pe figura lui ooarecaresurprindere,caşicumn-ar fi fostobişnuitsă fiecontrazisdecineva.„Ah, la naiba!” mi-am spus în gând, pe măsură ce

începeam să înţeleg ce tocmai făcusem. „De data astachiaramscrântit-o.”DarWillcontinuăsămăfixezecuprivireaşi,cândam

lăsat ochii în jos, expiră adânc, ca şi cum ar fi vrut săspunăcevaneplăcut,darseabţinuse.—Da,miseparecorect,spuseel,înceledinurmăşiîşi

răsuciiarscaunul,aruncându-mipesteumăr:Darterogsăpuitoatefotografiileînsertaruldejos.Petoate.Şi,cuunzumzăitprelung,dispărudinuşă.

Capitolul5

Avantajul de a fi aruncat într-o viaţă cu totul nouă –sau, cel puţin, de a fi izbit atât de puternic de viaţaaltcuivaîncâtsăfiecaşicumţi-aistrivi faţadefereastralui–estecăteobligăsăregândeşticoncepţiapecareoaidespretine.Saudesprefelulcumtepercepceilalţi.Pentru părinţii mei, devenisem, în doar patru

săptămâni,multmai interesantă. Eram legătura lor cu olume total diferită. În special mama îmi punea zilnicîntrebări despre Granta House şi obiceiurile casnice deacolo,aşacumunzoologexamineazăvreocreaturănouăşi ciudată şi mediul ei. „Doamna Traynor foloseşteşerveţele de pânză la fiecaremasă?” se interesa ea, sau:„Crezi că ei dau cu aspiratorul zilnic, cum facem noi?”,sau:„Cumgătesccartofii?”Mă trimitea, dimineaţa, cu instrucţiuni precise să aflu,

depildă,ce feldehârtie igienică folosea familiaTraynororidacălenjeriileloreraudinbumbacsutălasutăsaunu.Pentrueareprezentaomaredezamăgirefaptulcă,decelemaimulteori,nu-miputeamamintiasemeneainformaţii.Mamaera convinsă în secret căoamenii bogaţi trăiau canişteporci–decând îi spusesemcândva,pecândaveamşase ani, despre mama unei colege de şcoală, careprovenea dintr-o familie înstărită, că ne interzicea să nejucămîncameradinfaţăpemotivcă„stârnimpraful”.Când veneam acasă raportând că da, câinele familiei

Traynor mânca în bucătărie, şi că doamna şi domnulTraynornu-şicurăţauzilnicpragulde la intrare,aşacumfăcea ea, mama se umfla în pene şi-i arunca o priviretrufaşă tatei,dânddincapcusatisfacţie,caşicumi-aş ficonfirmat tot ceea ce bănuise despre firea îngălată a

bogătaşilor.Dependenţalordesalariulmeusaupoatefaptulcăştiau

cănuprea îmi placenoua slujbă făcea însă ca eu sămăbucur de mai mult respect acasă. E adevărat că asta nuînsemnapreamult–încazultatei,setraduceaprinfaptulcăîncetasesă-mimaispună„grăsana”,iarîncazulmamei,princanacuceaifierbintecaremăaştepta,deobicei,cândmăîntorceamdelamuncă.Pentru Patrick şi pentru sora mea nu eram deloc

altcineva – rămăsesem tot veşnicul cal de bătaie alglumelor lor, dar şi destinatara îmbrăţişărilor, asărutărilor,caşiabombănelilor.Euînsăminumăsimţeamdeloc altcineva. Arătam la fel şi mă îmbrăcam la fel –adică,dupăspuseleTreenei,deparcătocmaiavusesemunmecidelupteîncadrulunuispectacoldecaritate.N-aveam habar ce credeau despre mine majoritatea

locatarilor de la Granta House. Will era impenetrabil.Pentru Nathan eram, bănuiam eu, doar cea mai recentădintr-un lung şir de îngrijitoare angajate. El se arătaîndeajunsdeprietenos,darrămâneatotuşiunpicdetaşat.Aveam sentimentul că nu era convins că voi face preamulţi purici acolo. Domnul Traynor înclina din cap,politicos,atuncicândneîntâlneampecoridor,întrebându-mă,uneori,cumeratraficulsaudacămăacomodasemcuslujba.Nusuntsigurăînsăcăm-arfirecunoscutdacăm-arfivăzutîntr-unaltcadru.Dar pentru doamna Traynor – ah, Doamne! –, pentru

doamna Traynor eram, aparent, cea mai proastă şi maiiresponsabilăfiinţădepeplanetă.Totul începuse de la ramele fotografiilor.Nimic din ce

seîntâmplaprincasănu-iscăpadoamneiTraynor,şiarfitrebuit să-mi dau seama că, pentru ea, spargerea

fotografiilorînrămateechivalacuunseismdevastator.Îmipuseomulţimedeîntrebări:câttimpîllăsasemsingurpeWill, ce anume declanşase furia lui şi cât de repedecurăţasem mizeria. De fapt, nu mă critică – era preapoliticoasăchiarşipentruaridicatonul–,darfelulîncaremă privi când i-am răspuns şi murmurele eidezaprobatoare laadresaexplicaţiilormelevorbeaude lasine.Num-asurprinsdeloccândamaflatdelaNathancădoamnalucraînmagistratură.Fu de părere că ar fi o idee bună să nu-l mai las

niciodată singurpeWillatâtdemult timp, indiferent câtde stânjenitoare ar fi fost situaţia. Şi spera ca, dataviitoare când aveam să şterg praful, să nu mai punobiectele atât de aproapedemarginea rafturilor încât săpoatăfidoborâteaccidentalpepodea(preferasăcreadă,amavutimpresia,cătotulfuseseunaccident).Măfăcusămăsimtcao idioată în toatăputereacuvântului, şi,prinurmare,chiaramînceputsămăportastfelînpreajmaei.Întotdeauna apărea când tocmai scăpăm ceva pe podeasaumăchinuiamsăprogramezcuptorulcumicrounde,orise oprea în hol, privindu-mă, vag iritată, cum măîntorceamîncasăcubraţeleîncărcatedelemne,deparcăaşfistatafarămaimultdecâtarfitrebuit.Înmodciudat,atitudineaeimăderanjamaimultdecât

bădărănia lui Will. De vreo două ori chiar am vrut s-oîntreb direct dacă i se pare că am făcut ceva greşit. „Aţispus că m-aţi angajat mai mult pentru atitudinea meadecâtpentrucalităţileprofesionale”,aşfivrutsă-izic.„Eibine, iată-mă – veselă şi vioaie în fiecare zi. Robustă şioptimistă,aşacumaţivrut.Şiatunci,care-iproblema?”DarCamillaTraynornueragenuldefemeiecăreiasă-i

poţi spune aşa ceva. Şi, în plus, aveam sentimentul că

nimeni în casa aceea nu le spunea celorlalţi direct cegândeşte.„Lily, ultima noastră îngrijitoare, ştia cum să gătească

două legume deodată la tigaie” însemna, de fapt: „Facipreamultămizerie”. „Poate vrei o ceaşcă de ceai,Will”,însemna,defapt:„N-amideecesă-ţimaispun”.„Credcăamniştedocumentecaretrebuiepuseînordine”eraunfeldeaspune:„Eştinepoliticoasă,şiosăplecdincameră”.Toateacestecuvinteeraupronunţatecuexpresiaaceea

uşorîndureratăşiîntimpcedegeteleeisubţirifrământaunecontenit lănţişorul de aur cu crucifix. Era atât deascunsă,dereţinută.MamapăreasăfieOzzyOsbourneîncomparaţie cu ea. Zâmbeam din politeţe, prefăcându-măcănuobservnimic,şiîmifăceamtreabapentrucareeramplătită.Sau,celpuţin,încercamsămi-ofac.—Decenaibaîncercisă-mibagimorcoviînfurculiţă?Am coborât privirea în farfurie. Mă uitasem la

prezentatoareadelatelevizorşitocmaimăîntrebamcummi-arstapăruldacăl-aşvopsiînaceeaşiculoare.—Poftim?Darnuţi-ambăgatniciunmorcov.—Bada.I-aipisatşiaiîncercatsă-iascunziînsos.Te-

amvăzut.M-amînroşit.Aveadreptate.ÎlhrăneampeWillîntimp

ce ne uitam amândoi la ştirile după-amiezii. Îi serveamfriptură de vită cu piure de cartofi. Deşi el îmi spusesefoarte clar cănuvreadeloc legume în ziuaaceea,mamalui insistase să pun neapărat trei feluri de legume înfarfurie.Dealtfel,nucredcăexistavreomasă,dincelepecare i le serveam eu, care să nu fie perfect echilibratănutriţional – aşa cum, de altfel, şi fusesem instruită să-igătesc.

—Deceîncercisăbagimorcoviînmine?—Nuîncerc.—Deciînsosulăstanusuntmorcovi?Amprivitbucăţeleleminuscule,deculoareportocalie.—Bine…suntcâţiva…Elaştepta,cusprânceneleîncruntate.—Ştii…Cred că…ampresupus că legumele ţi-ar face

bine.De fapt, pusesem legume nu doar pentru că aşa îmi

cerusedoamnaTraynor,cişipentrucădeveniseorutină.Eramobişnuităsă-lhrănescpeThomas,căruiatrebuiasă-iascund legumele pasate sub grămezi de piure sau să i leadaug,tocateextremdemărunt,înpaste.Fiecarebucăţicăde legumă pe care o mânca era pentru mine o micăvictorie.—Haisăvorbimdirect!Crezicăolinguriţădemorcov

îmivaîmbunătăţicumvacalitateavieţii?Felul cum punea problema mi s-a părut de-a dreptul

prostesc. Dar învăţasem că era important să nu parcopleşitădetotcespuneasaufăceaWill.—Amînţelescevrei,amspus.N-osămaifac.Şi atunci, dintr-odată,Will Traynor râse. Izbucni brusc

într-unhohotcopleşitor,cutotulneaşteptat.—Pentrunumele luiDumnezeu! făcuel, scuturânddin

cap.M-amholbatlael.—Cenaibami-aimaipusînmâncare?Dataviitoareo

să-mi spui să deschid guriţa pentru ca trenuleţul Thomassă poate livra nişte verze delicioase de Bruxelles la garadinstomăcelulmeu,nu?Amstatpuţinpegânduri.—Nu, i-amrăspunsfărăsămiseclinteascăunmuşchi

pe faţă. Eu nu am de-a face decât cu Domnul Furculiţă.DomnulFurculiţănuseamănăcutrenuleţulThomas.Nepotul meu îmi spusese asta, foarte serios, cu doar

câtevaluniînurmă.—Mamate-apussăfaciasta?—Nu.Uitece-i,Will,îmiparerău.Purşisimplu…am

făcut-ofărăsămăgândesc.—Deparcăastaarficevaneobişnuit…— Bine, bine. O să scot afurisiţii de morcovi din sos,

dacătederanjeazăaşadetare.—Nuafurisiţiidemorcovimăderanjează, ci faptul că

mi-aufoststrecuraţiînmâncaredeofemeienebună,carevorbeşte cu tacâmurile, numindu-le Domnul şi DoamnaFurculiţă.—Afostoglumă.Hai,lasă-măsăscotmorcoviişi…Elîşiîntoarseprivireadelamine:—Numaivreausămănâncnimic.Fă-midoaroceaşcă

deceai!Şi, în timpce ieşeamdincameră, strigă înurmamea: Şi nu încerca să-mi strecori în el vreun afurisit depăstârnac.Nathanvenitocmaicândterminasemdespălatvasele.— E într-o dispoziţie bună, zise el în timp ce îi

întindeamoceaşcădeceai.—Serios?Îmimâncam sendvişurile în bucătărie. Era groaznic de

frigafară,şi,nuştiudece,darînultimavremecasanumisemaipăruseaşadeneprietenoasă.—Zice că încerci să-l otrăveşti.Dar, ştii…a spus-o în

glumă.M-amsimţitmăgulităîntr-unmodbizardevesteaasta.— Da… bine, m-am bâlbâit, încercând să-mi ascund

stânjeneala.Nuştiucesăzic…

— Şi e şi mai vorbăreţ decât de obicei. Au fostsăptămâni întregi când abia scotea un cuvânt, dar înultimelezilechiaraprinsgustdediscuţii.M-am gândit lamomentul în careWill îmi spusese că,

dacănuîncetezcufluieratul,osădeacuscaunulcurotilepestemine.— Cred că noi doi avem definiţii diferite pentru

cuvântul„vorbăreţ”.—Eibine,aflăcăamdiscutatcuelchiaracumdespre

crichet.Şitrebuiesă-ţispun–aicivocealuiNathandeveniabia şoptită – că doamna T m-a întrebat acum osăptămânădacă,dupăpărereamea,tedescurcibine.I-amspuscă teconsidero foartebunăprofesionistă,darştiamcănulaastasereferea.Peurmă,ieriavenitsă-mispunăcăv-aauzitrâzând.Mi-amamintit,instantaneu,desearaprecedentă.—Elrâdeademine,i-amatrasatenţialuiNathan.Will considera amuzant faptul că nu ştiam ce e acela

„pesto”. În loc să zic „pesto”, îi spusesem că are la cină„pastecusosverzui”.— Asta pentru ea nu contează. Dar contează enorm

faptulcăl-aauzitrâzânddupăatâtavreme.Eraadevărat.EuşiWillpăreamsăfidescoperitunmod

deaneînţelegemaiuşor.Unmodcareimplicaoanumităbădărănie din partea lui, la care, uneori, răspundeam cuaceeaşi monedă. El îmi spunea că greşisem ceva, iar euripostamcă,dacăgreşealacontacuadevăratpentruel,arfi trebuit sămi-o reproşeze într-unmodmai politicos. Elmăjignea,numindu-mă„opacoste”, iareuîispuneamcăar trebui să încerce să se descurce fără pacostea asta, săvedem cât de mult ar rezista. Era un pic forţat, darcomunicarea aceasta părea că funcţionează pentru

amândoi. Uneori aveam chiar impresia că acceptă cu oanumităuşuraresăfiubrutalăcuel,să-lcontrazicsausă-ispundelaobrazcăsepoartăgroaznic.Aveamsenzaţiacă,după accident, toţi cei din jur se comportaseră cu el cumănuşi – cu excepţia, poate, a lui Nathan, pe care Willpărea să-l trateze cu un respect instinctiv şi care oricumera probabil imun la orice fel de comentarii acide dinpartealui.Nathansemănacuunvehiculblindatînînvelişuman.—Tudoar ai grijă să râdă câtmaimult pe seama ta,

bine?Mi-ampusceaşcaînchiuvetăşii-amrăspuns:—Nucredcăastavafioproblemă.Cealaltămare schimbare, înafaraatmosfereidincasă,

eracăWillnu-mimaicereaatâtdedessă-llassingurşiîncâtevadupă-amiezechiarmărugasesărămânşisăvădunfilmcuel.NumăderanjasefaptulcăaleseseTerminatorul–deşivăzusemdejatoatefilmeledinserie–,dar,cândmi-aarătatunfilmfranţuzesccusubtitrare,m-amuitatlunglacopertăşii-amrăspunscăprobabilamsă-ispun„pas”dedataasta.—Dece?Amridicatdinumeri:—Nu-miplacfilmelecusubtitrări.—Astaecaşicumaispunecănu-ţiplacfilmeleîncare

joacăactori.Nu fi ridicolă!Cenu-ţi place?Faptul că eştipusăsăciteştiîntimpceteuiţilaceva?—Defapt,nuprea-miplacfilmelestrăine.—Totce-aapărutînultimiitreizecideaniefilmstrăin.

TucrezicăHollywooduleosuburbieaBirminghamului?—Foarteamuzant!Nu-ivenisăcreadăcândamrecunoscutcănuvăzusem

niciodată până atunci un film cu subtitrare. Dar părinţiimeiaveautendinţadeapunestăpânirepetelecomandăînfiecare seară, iar Patrick ar fi fost, probabil, tot atât depuţinatrasdepropunereadeavedeaunfilmstrăincaşide ideea de a urma cursuri serale de croşetat.Cinematograful multiplex din cel mai apropiat oraş nudifuza decât cele mai noi filme de acţiune sau comediiromantice şi era atât de infestat de puşti teribilişti carefluierau sau huiduiau pe toată durata proiecţiei, încâtmajoritatea localnicilor rareori catadicseau să-i treacăpragul.— Trebuie să vezi filmul ăsta, Louisa! De fapt, îţi

poruncesc să-l vezi. Îşi dădu scaunul în spate şi ridicăbărbia, arătând spre fotoliu: Acolo. Stai acolo! Şi nu temiştipânănusetermină!Auzi,nus-auitatniciodatălaunfilmstrăin…Doamne,Dumnezeule!murmurăel.Era un film vechi, despre un cocoşat caremoştenea o

casă la ţară, iarWill îmispusecă fusese inspiratdintr-unroman faimos{1}, de care, sinceră să fiu, nu cred căauzisem.Înprimeledouăzecideminute,m-amsimţitcamagitată,iritatădesubtitrareşim-amtotgânditdacăWillosăseenervezedacă-ispuncăamnevoielatoaletă.Şiapois-aîntâmplatceva.Amîncetatsămăgândescla

cât de dificil era să auzi şi să citeşti în acelaşi timp, amuitat de ora la care Will trebuia să ia pastilele şi cădoamna Traynor ar fi putut să creadă că sunt ochiulangioaică şi am început să urmăresc cu sufletul lagură soarta bietului om şi a familiei sale, care fuseserăînşelaţi denişte vecini lipsiţi de scrupule.Când cocoşatulmuri, deja plângeam încetişor, ştergându-mi nasul cumâneca.— Deci? făcu Will, apărând brusc lângă mine şi

aruncându-mioprivireşireată.Nuţi-aplăcutdeloc,este?Amridicatochiişiamvăzut,spresurprindereamea,că

afarăselăsaseîntunericul.— Acum o să mă tachinezi, nu-i aşa? am murmurat,

întinzându-mădupăcutiacuşerveţele.— Un pic. Sunt doar uimit că ai putut atinge matura

vârstăde…Câţianiai?—Douăzecişişasedeani.—…maturavârstădedouăzecişişasedeanifărăsăfi

văzutvreodatăunfilmcusubtitrare.Măprivi cum îmi ştergeamochii plânşi.M-amuitat la

şerveţelşimi-amdatseamacă-miluasemtotrimelul.—N-amştiutcăeraobligatoriu,ammormăit.—OK.Dar ce faci tu, Louisa Clark, dacă nu te uiţi la

filme?Ammototolitşerveţelulînpumn.—Vreisăştiicefaccândnusuntaici?— Parcă tu erai cea care dorea să ne cunoaştemmai

bine.Aşacă,dă-idrumul,vorbeşte-midespretine!Willaveaunmoddeavorbi lacarenuştiainiciodată

dacă e serios sau te ia peste picior. Mă aşteptam să fievreonouăglumăde-alui.—Dece? l-amîntrebat.Deceaşa,dintr-odată,vrei să

ştiitotuldespremine?— Ah, pentru numele lui Dumnezeu! Sper că viaţa ta

socialănuesecretdestat,nu?făcuel,părânddejairitat.—Nuştiu…amşoptit.Uneorimaibeauobere labar.

Măuit la televizor…Măduc să-lvădpe iubitulmeucumaleargă…Nimicneobişnuit.—Teuiţilaiubitultăucumaleargă?—Da.—Dartunualergi.

— Nu. Nu prea sunt făcută pentru aşa ceva, am zis,aruncândoprivirefurişăsprepieptulmeu.Elobservăgestulşisurâse.—Şialtceva?—Cumadică„altceva”?—Pasiuni?Călătorii?Locuriunde-ţiplacesămergi?Tonul lui începea să aibă ceva din cel al fostuluimeu

dirigintedeliceu.Amîncercatsămăgândesc.—Nucredcăamopasiuneadevărată.Citesc,unpic.Şi

îmiplachainele.—Astadapasiune!ziseelpeuntonsec.—Tum-ai întrebat. Chiar nu sunt o persoană care să

aibă pasiuni, am adăugat eu cu o voce care devenise, înmod ciudat, defensivă.Nu facpreamulte, bine?Muncescaici,peurmăplecacasă.—Undestai?—Dincolodecastel.PeRenfrewRoad.El păru să nu înţeleagă. Era firesc să fie aşa.Nu prea

mulţioamenitreceaudintr-oparteîntr-altaacastelului.—Edincolodeşosea.LângăMcDonald’s.Will încuviinţă din cap, deşi nu eram sigură că ştie

desprecevorbesc.—Şivacanţele?— Am fost în Spania, cu Patrick. Iubitul meu, am

adăugat.Cânderammică,numergeamcuaimeidecâtlaDorset.SaulaTenby.AmomătuşăcarestălaTenby.—Şicevrei?—Cesăvreau?—Delaviaţă,vreausăspun…Amclipit,mirată:—Astaeoîntrebareprofundă,nu?— Nu, te întreb doar aşa, în general. Nu-ţi cer să te

psihanalizezi.Aşvreadoarsăştiucevrei.Sătemăriţi?Sătorni plozi? Visezi la o carieră? Vrei să călătoreşti printoatălumea?Urmăopauzălungă.Credcăamştiutcărăspunsulmeu

avea să-l dezamăgească total, chiar înainte de a rosticuvintelecuglastare:—Nuştiu.Num-amgânditniciodatăserioslaasta.Vineri am fost la spital. Mi-a părut bine că am aflat

despreprogramarealuiWill lacontrolchiar îndimineaţaaceea,cândamsositlaGrantaHouse,deoarece,dacăaşfiştiutdinainte,credcăn-aşfiînchisunochitoatănoapteala gândul că va trebui să conduc. E adevărat, ştiu săconduc.Darspuncăştiusăconduclafelcumaşspunecăştiufranceza.Da,amdatexamenulpentrupermisşi l-amluat, însă de atunci nu mi-am folosit cunoştinţeleautomobilistice mai mult de o dată pe an. Gândul cătrebuia să-l sui pe Will, cu tot cu scaunul lui, în dubiţamodificată şi să-l transport în siguranţă până în oraş şiînapoimăumpludegroază.Săptămâni înşir îmidorisemcaziuameademuncăsă

presupună şi o modalitate de a evada din casa aceea.Acumaşfidatoricesărămânînăuntru.Amgăsitcarduldepacient la acel spital în dosarul special dedicat sănătăţiiluiWill –un teancvoluminosde foi împărţitepediversecategorii: „transport”, „asigurare”, „acte persoană cudizabilităţi”şi„programări”.Amluatcardulşiamverificatdacăaveapeeldatadinziuarespectivă.OpartedinminetotmaisperacaWillsăsefiînşelat.—Vineşimamata?—Nu.Eanuvinelaprogramăriledelaspital.Numi-ampututascunde surpriza.Credeamcădoamna

Traynor vrea să-i supravegheze fiecare aspect altratamentului.—Înaintevenea,ziseWill.Daracumavemoînţelegere.—NiciNathannuvine?Stăteam îngenuncheată în faţa lui. Fusesem atât de

nervoasă în dimineaţa aceea, încât îi vărsasem niştemâncare în poală, şi acum încercam în zadar să-l usuc,fiindcă o porţiune zdravănă din pantalonii lui era udăleoarcă.Willnusesupărase,dar îmi tot repetasănumămaiscuz;astanumăajutadelocsăscapdepanicacemăcuprinsese.—DeceîntrebideNathan?—Aşa…fărăunmotivanume.Nu voiam să ştie cât de speriată eram. În dimineaţa

aceea,înlocsăspălvaseleşisăfaccurat,cadeobicei,îmipetrecusem timpul citind şi recitind manualul cuinstrucţiuni al liftului pentru scaun, dar eram încăîngrozită la gândul că aveam să fiudoar eu responsabilăderidicarealuiWillmaibinedejumătatedemetruînaer.—Hai,Clark!Cetefrământă?—Nimic.Măgândeam…măgândeamdoarcămi-arfi

fostmaiuşorazidacăeracinevacaresă-miarateceedefăcut.Eprimaoară,ştiidoar…—Cineva,darnueu,ziseel.—Nuastaamvrutsăspun.—Fiindcănu tepoţi aştepta caun tip camine să ştie

cevadespreproprialuiîngrijire,nu?—Ştii să acţionezi liftul? l-am întrebat, enervată. Poţi

să-mispuiexactceamdefăcut?El îmi aruncă o privire impasibilă. Dacă fusese cumva

puspeharţă,îşischimbăbruscstareadespirit.—Binepunctat.Da,Nathanvine.Osăneprindăbine

la nevoie, în plus,m-amgândit că n-o sămai fii atât deîncordatădacăvafiaici.—Nusuntîncordată,amprotestat.— Evident, făcu el şi-şi privi pantalonii, pe care îi

tamponamcuocârpăuscată.Reuşisemsăscotsosuldepaste,darstofaeraîncăudă.— Aşadar, o să merg la spital pe post de bolnav de

incontinenţă?—N-amterminat,l-amrepeziteuşi,apucândföhnul,l-

amîndreptatspreporţiuneaudăapantalonilor,lângăşliţ.Când jetul de aer cald îi pătrunse în pantaloni, Will

încruntădinsprâncene.—Ei,da,amspus.Nici eunumăaşteptamsăamaşa

cevadefăcutîntr-odupă-amiazădevineri.—Chiareştisperiată,nu-iaşa?Îlsimţeamcummăcerceteazăcuprivirea:—Hei,uşurel,Clark!Eusuntcelcaretrebuiesăsuporte

curentulăstafierbintedirectînorganelegenitale.Nu i-am răspuns. Apoi i-am auzit vocea, ridicându-se

deasupravâjâieliiföhnului:— Haide, ce altceva mai rău se poate întâmpla? Să

sfârşescîntr-unscauncurotile?Poatepărea stupid,darn-amputut sămăstăpânesc şi

amizbucnit înrâs.EraprimaoarăcândWill încercasesămăfacăsămăsimtmaibine.Pedinafară,maşinapăreaodubiţăobişnuită,dar,când

uşadinspatesedeschidea,orampăcoboraînlateralpânăatingea solul. Supravegheată de Nathan, am dirijatscaunuldeexterioral luiWill–aveaunalt scaunpentruplimbărilepeafară–directperampă,amverificat frânaelectrică şi am programat liftul să-l ridice, încet, în

maşină.Nathans-aurcatpebanchetadinspate,i-apusluiWill centura şi a blocat roţile scaunului. Încercând săopresc tremurul care mă cuprinsese, m-am aşezat pescaunulşoferului,ameliberatfrânademânăşiampornit,domol,pedrumulcareduceacătrespital.Scosdincasă,Willpărusăsemicşoreze.Afarăerafrig,

iar eu şi Nathan îl înfofoliserăm cu o haină groasă şi oeşarfă,darelstăteamaităcutcadeobicei,strângânddindinţi, parcă mai mic în spaţiul lărgit din jurul său. Defiecaredatăcândîlpriveamînoglindaretrovizoare(adicăfoartedes,deoareceeramîngrozită,chiarşidacăNathaneraacolo,căscaunularputeacumvasăsedesprindădinloculîncareerafixat),seprefăceacăseuităpefereastră,afişând aceeaşi mină de nepătruns. Chiar şi când mi seoprea motorul sau când frânam brusc, ceea ce mi s-aîntâmplatdecâtevaori,abiatresăreaşiaşteptasăpornescmaideparte.Cândamajunslaspital,eramdejaudădetranspiraţie.

Amdatdetreioriocolparcării,temându-măsămăinserezîn spaţiile libere, caremi se păreau, toate, prea înguste,pânăcândamsimţitcăbărbaţiidinmaşinăîncepuserăsă-şipiardărăbdarea.Înceledinurmă,amparcat,amlăsatrampa,şiNathanl-aajutatpeWillsăcoboarecuscaunulpeasfalt.— Te-ai descurcat bine! râse Nathan, bătându-mă pe

spate în timp ce cobora, darmi-era greu să cred că într-adevărvorbeaserios.Sunt lucruripecarenuleremarcipânănuînsoţeştipe

cineva aflat într-un scaun cu rotile. Unul este cât degroaznicesuntmajoritateatrotuarelor,brăzdatedegăurişişănţuleţe sau doar denivelate. Mergând încet pe lângăWill,pecândelîşidirijascaunulpealee,ampututvedea

cumfiecarelespedestrâmbaşezatăîlfăceasătresarăşisăse strâmbe de durere sau cât de des era nevoit săcârmească atelajul pentru a ocoli potenţiale obstacole.Nathanseprefăceacănuobservă,darl-amvăzutşipeelprivind ce se întâmplă.Will îndura toate zdruncinăturilecucâteogrimasă,fărăsăsevaitedeloc.Celde-aldoilealucrupecarel-amobservatafostcâtde

nepăsători sunt majoritatea şoferilor. Parchează adeseachiar pe pantele făcute la marginea trotuarelor specialpentruscaunelecurotilesauatâtdeaproapeuniidealţii,încâtunomimobilizat înscaunulcurotilenicinuarepeunde traversa strada. Eram şocată şi de câteva ori chiaramvrutsălescriucâtevavorberăutăcioasepeunbiletşisă-l înfig între ştergătoare. Dar Nathan şi Will păreauobişnuiţi cu situaţia. Nathan ne arătă un loc prin careputeam trece, şi, flancându-l amândoipeWill, am reuşit,înceledinurmă,sătraversăm.De când ieşiserăm din casă, Will nu rostise niciun

cuvânt.Spitalul era o clădire joasă, de un alb strălucitor, iar

salaimaculatăîncareseaflarecepţiapărealobby-ulunuihotel modernist – mărturie, poate, a superiorităţiiasigurărilor private de sănătate. Cât timp Will i-a spusrecepţionerei cum îl cheamă,amstat în spatele lui,dupăcarel-amurmat,împreunăcuNathan,peuncoridorlung.Nathan purta în spate un rucsac imens, cu tot ce i-ar fipututfidetrebuinţăluiWillpeparcursulscurteisalevizite–delapaharegradatelahainedeschimb.Leîmpachetasepe toate în faţamea dimineaţă, detaliind toate situaţiileposibile.—Noroculnostrucănutrebuiesăfacemastapreades,

spuseseel,surprinzându-miprivireaîngrozită.

Nicieu,niciNathannul-amurmatpeWillîncabinet,cine-amaşezatpescauneleconfortabiledinanticamerasăliide consultaţii.Numirosea deloc a spital, iar pe pervazulferestrei se aflau floriproaspete, aşezate într-ovază.Darnunişteflorivechi,ciniştesuperbeplanteexotice,acărordenumire nu o ştiam, aranjate cu artă în bucheteminimaliste.—Cefacacolo?amîntrebat,dupăcetrecuseojumătate

deoră.Nathanîşiridicăpriviriledepecarteapecareocitea.—Econtrolulluiperiodic,îlfacelafiecareşaseluni.—Dece,casăvadădacăstareais-aîmbunătăţit?Nathanpusecarteapescaun:—N-osăseîmbunătăţeascăniciodată.I-afostafectată

măduvaspinării.—Dartufacicuelfizioterapieşialteproceduri…—Da,casă-lajutsă-şipăstreze,câtdecât,formafizică

– să nu i se atrofiezemuşchii, să nu i se demineralizezeoasele, să nu i se umfle picioarele, lucruri de genul ăsta.Tăcubrusc,iarcândvorbidinnou,amremarcatcăvoceaîideveniseblândă,caşicumarficrezutcăvorbeleluiosămă dezamăgească: N-o să mai meargă niciodată, Louisa.Asta se întâmplădoar în filmelede laHollywood.Tot ceputem face este să încercăm să-i asigurăm o viaţă fărădurerişisăpăstrămgamalimitatădemişcăridecareesteînstare.— Şi face asta pentru tine? Vreau să zic, participă la

şedinţeledefizioterapie?Paresănuvreasăfacănimicdinceîisugerezeu.Nathanstrâmbădinnas:— Participă, dar nu din toată inima. Când am venit

prima oară, era hotărât să facă fizioterapie. Evoluase

destuldebinelaclinicaderecuperare,dar,dupăunanîncare n-a mai survenit nicio îmbunătăţire, probabil aînceputsă-ivinăgreusăconsiderecămerităefortul.—Crezicăartrebuisăcontinuesăîncerce?Nathanlăsăochiiînpodea.— Sincer? Are tetraplegie cu leziuni la vertebrele

cervicale C5-C6. Asta înseamnă că nimic din ce e subpieptul luinusemaimişcă. Îşiapăsăomânăpepiept şimurmură, vizibil preocupat: Medicii încă n-au descoperitcumsăpunălalocmăduvaspinării.Am rămas cu privirile aţintite asupra uşii cabinetului,

gândindu-mă la chipul lui Will, pe care-l văzusem înoglinda retrovizoarepecândgoneamprin luminablândăazileideiarnă,acelaşicuchipulstrălucitoralomuluicarezâmbea din fotografia făcută cândva, într-o vacanţă laschi.— Dar se fac mereu tot felul de descoperiri medicale,

nu-iaşa?Vreausăspun…undeva,într-unspitalcaăsta…cineva probabil cercetează necontenit problema pentru agăsiosoluţie.—Da,eunspitalfoartebun,ziseel,cuovocelipsităde

expresie.—Şiapoi,ştiicumsespune:undeexistăviaţă,existăşi

speranţă…Nathan mă cercetă cu privirea şi rosti, înainte de a

coborîiarochiiîncarte:—Aşae.Pelatreifărăunsfertm-amdussă-micumpărocafea,

dupăceîicerusemmaiîntâivoieluiNathan.Măanunţasecă vizita medicală ar putea dura mult timp, dar că varămânepebaricade cât voi lipsi.Amzăbovit puţinpe la

recepţie,răsfoindrevisteledelachioşculdeziaredeacoloşipoftindlabatoaneledeciocolată.În mod poate previzibil, m-am rătăcit pe drumul de

întoarcere şi am întrebat mai multe asistente unde eracabinetul–douădintreelenicin-aveauhabardeel.Cândl-am găsit, în cele din urmă, am văzut uşa cabinetuluiîntredeschisă. Am ezitat să intru, dar în acea clipă amauzit parcă în urechi vocea doamnei Traynor criticându-măcă-lpărăsisempeWill.Dinnou.— Deci ne vedem peste trei luni, domnule Traynor,

spuneaovoce.Amredusdozadeantispastice şivoi rugape cineva săvă transmită rezultatele analizelor. Probabilleveţiprimiluni.ApoiseauziglasulluiWill:— Pot cumpăra medicamentele de la farmacia de la

parter?—Sigur,deacolo.Potsăvădeamaimultecutii.—Potsăiaudosarul?interveniovocedefemeie.AmînţelescăWillşiNathaneraupecalesăplece.Am

ciocănit, şi cinevam-a invitat înăuntru. Două perechi deochimăsfredeliră.—Scuzaţi-mă!spusemedicul,ridicându-sedepescaun.

Amcrezutcăsunteţifizioterapeuta.— Nu, sunt… îngrijitoarea lui Will, am bâiguit,

încremenităînpraguluşii.Will era aplecat înainte în scaunul lui, în timp ce

Nathanîipuneabluza.—Scuzaţi-mă,amcrezutcăaţiterminat.—Într-unminutsuntemgata,Louisa,seauzivocealui

Will,sfâşiindtăcerea.Îngăimândnişte scuze,m-amdat înapoi, roşie ca focul

deruşine.

NuvedereatrupuluidezgolitalluiWill,aşaslăbitşiplindecicatricicumera,măşocase.Niciprivireavagiritatăamedicului, asemănătoare cu ceape caredoamnaTraynormi-oaruncazilnic–oprivirecaremăfăceasă înţelegcărămăsesem aceeaşi fetişcană împiedicată de odinioară,deşiacumerammaibineplătităpeoră.Ceeacemăîngrozisefuseserădungileroşiişilividecare

brăzdauîncheieturileluiWill,niştecicatricilungi,crestateînpiele,carenuputeaufiascunse,oricâtderepedei-arfitrasNathanînjosmânecilebluzei.

Capitolul6

Zăpadaveniatâtdebrusc,încâtamplecatdeacasăsubun cer albastru strălucitor şi după nicio jumătate de orătreceam pe lângă un castel care părea o figurinădecorativă de tort, înconjurată de un strat gros şi alb deglazură.Am păşit cu greu pe aleea de la Granta House,

afundându-mi tălpile în covorul moale de zăpadă, cudegeteledelapicioaredejaamorţitedefrig,şitremurânddin toate încheieturile sub haina de mătase chinezească,preasubţirepentruoasemeneavreme.Unvârtejdensdefulgialbiizbucnidininfinitulcenuşiualcerului,acoperindaproape complet silueta casei, înăbuşind orice sunet şiîncetinindparcă trecerea timpului.Dincolodegardulviu,tăiat cu multă grijă, maşinile treceau încet, iar pietoniimergeau cu dificultate pe trotuare din pricinaalunecuşului.Mi-amtraseşarfapestenasşimi-amdoritîngând să-mi fi luat, la plecare, ceva mai potrivit decâtbaleriniiuşoridinpicioareşifustaminidecatifea.Spre surprindereamea, nuNathan îmideschiseuşa, ci

tatălluiWill.—Eînpat,spuseel,aruncând,dinpraguluşii,oprivire

spre cer. Nu se simte prea bine.Mă întrebam dacă nu ecazulsăchemundoctor.—UndeeNathan?—Areliberîndimineaţaasta.Vaveni,bineînţeles,mai

târziu. Afurisita de asistentă medicală de la agenţie avenit, n-a stat niciun minut şi a şi plecat. Dacă viscolulăstacontinuă,nuştiuce-osăfacemmaiîncolo.Ridicădinumeri, ca şicum lucrurilen-ar fipututavea

rezolvare şi dispăru înapoi pe coridor, aparent uşurat la

gândulcăaveamsăpreiaueutoateresponsabilităţile.— Ştii de ce are nevoie Will, nu-i aşa? îmi aruncă el

pesteumăr.Mi-am scoshaina şi balerinii şi, cum ştiam cădoamna

Traynor era la tribunal (nota datele când avea proceseîntr-uncalendardinbucătărialuiWill),mi-ampusşoseteleudepeuncalorifer,lauscat.Încoşulcurufecurateeraopereche de ciorapi de-ai lui Will, pe care i-am încălţatrapid. Arătau comic de mari în picioarele mele, dar măsimţeam ca-n rai cu tălpile uscate şi calde. Will nurăspunse la strigătul meu, aşa că, după ce i-am pregătitcevadebăut,amciocănituşurellauşalui,amdeschis-oşimi-am strecurat capul înăuntru, în lumina slabă adimineţii, am desluşit doar o siluetă vârâtă sub pilotă.Adormise.Am făcut unpas în spate, am închis uşa dupămine şi

amînceputsămăocupdetreburilemele,caînfiecarezi.Mamameapăreasăîncerceosatisfacţieaproapefizică

atunci când casa era pusă la punct.Deja făceam curat şidădeamcuaspiratorullaGrantaHousedeolunăîntreagăşi tot nu simţeam nicio atracţie faţă de aceastăîndeletnicire. Bănuiam că nici nu va exista vreodată unmomentînviaţameacândsănuprefercaaltcinevasăseocupedeasemeneacorveziînloculmeu.Dar într-o zi ca aceasta, cândWill era ţintuit la pat şi

lumea părea să fi încremenit sub perdeaua de nea deafară, descopeream un fel de plăcere meditativă în aderetica prin încăperile anexei. Luasem micul radioportabil cumine,dându-l foarte încet ca sănu-lderanjezpeWill, şi ascultammuzică în timpce ştergeampraful şilustruiam mobilierul. Când şi când, băgăm capul pe uşadormitorului, doar cât să mă asigur că respiră liniştit, şi

abia când s-a făcut ceasul unu, şi el tot nu se trezise amînceputsămăneliniştesc.Am umplut coşul cu lemne, remarcând că afară se

aşternusedejaun stratde zăpadăde câţiva centimetri. I-amfăcutluiWillobăuturăproaspătăşiapoiamciocănitlauşă.Adouaoarăambătutmultmaitare.—Da?Vocealuierarăguşită,caşicumîltrezisem.— Eu sunt, l-am anunţat şi, neprimind răspuns, am

continuat:Louisa.Potsăintru?—DoarnudansezdansulSalomeei!Camera era cufundată în penumbră, cudraperiile încă

lăsate.Amintrat,căutândsă-miobişnuiescochiiculuminaslabă.Willstăteapeoparte,cuunbraţîndoitînfaţă,caşicum ar fi vrut să se sprijine în el, aşa cum îl găsisem şicând intrasem mai devreme în dormitor. Uneori uitampreauşorcănuseputeaîntoarcesingurdepeopartepecealaltă. Părul îi atârna într-o parte, şi pilota fusesebăgatăcugrijăpesubelpetoatepărţile.Mirosultrupuluicaldşitranspiratumpleaîncăperea–nueraneplăcut,darîncănumăobişnuisemsăfacăpartedinziuameadelucru.—Potsăteajutcuceva?Să-ţiaducbăutura?—Trebuiesă-mischimbpoziţia.Ampuspaharulpeundulapşim-amapropiatdepat.—Ce…vreisăfac?El înghiţi cu greutate, ca şi cum acest lucru i-ar fi

provocatdurere.— Ridică-mă şi răsuceşte-mă pe o parte, apoi ridică

spătarulpatului!Aşa…ziseelşiînclinădincap,făcându-mi semn sămă apropii. Trece-ţi braţele pe sub alemele,prinde-ţi-leunuldecelălaltlaspatelemeuşiapoitrage-măspre tine! Stai cu fundul pe pat, ca să nu-ţi forţezi prea

tarecoloana!Nuputeampretindecăsituaţianueraunpicciudată.L-

amcuprins cubraţele,mirosul luibărbătescmi-apătrunsîn nări şi i-am simţit pielea caldă lipită de mine. Aş fiputut ajungemai aproape de el doar dacă aş fi vrut să-imorfolescurechea.Gândulacestamăaduseniţelînpragulisterieişim-amstrăduitdinrăsputerisămăcalmez.—Poftim?—Nimic.Amrespiratadânc,mi-amîmpletitdegetelestrânsşimi-

ampotrivitpoziţiapânăcândamsimţitcă-lţinbine.Eramai larg înumeri şimaigreudecâtmăaşteptasem.Apoiam început să număr şi, când amajuns la trei, l-am trasspremine.—Dumnezeule!strigăel,chiarînurecheamea.— Ce-i? am zis, speriată, aproape să-i dau drumul de

spaimă.—Aimâinilerecicagheaţa!—Normalcăsuntreci!Dacăte-aifideranjatsătescoli

dinpat,aifivăzutcăafarăninge.Încercasemo glumă, darmi-amdat imediat seama că,

sub tricou,pielea luiera fierbinte–ocăldurămistuitoarecepăreacă-ivinedeundevadinăuntru.Gemuuşorcândl-amaşezatpepernă,deşiamîncercatsămămişccâtmaidelicatşimailentcuputinţă.Făcusemnspredispozitivulcutelecomandăcareridicaspătarulpatuluişi-ipermiteasăstearidicatînşezut.— Nu-l ridica prea mult! murmură el. Mă simt puţin

ameţit.Amaprinsluminadelângăpat,ignorându-iprotestele,

casă-ipotvedeafaţa.—Will,tesimţibine?

Atrebuitsărepetîntrebareacasă-mirăspundă.—N-amceamaibunăzi.—Ainevoiedeanalgezice?—Da…uneleputernice.—Poatenişteparacetamol?Elseînfundăînpernarececuunoftat.I-amdatpaharulgradatşil-amprivitcumîlgoleşte.—Mulţumesc, şopti după aceea, şi, brusc,m-am simţit

stânjenită.Willnu-mimulţumiseniciodată,pentrunimic.Închise ochii, şi preţ de câteva minute am rămas în

pragul uşii, privindu-l. Pieptul i se ridica şi-i cobora subtricou, gura îi era întredeschisă. Respiraţia lui era ca unsusur,poatepuţinmaigreadecâtîncelelaltezile.Darnu-lmaivăzusemniciodatăpânăatuncialtfeldecâtînscaunulluicu rotile, şinuştiamdacărespiraţiaaceea îngreunatăsedatorafaptuluicăstăteapespate.—Du-te!murmurăel.Amieşit.Mama îmi trimise un mesaj pe telefon la 12.30,

anunţându-mă că tata nu putuse să iasă cu maşina dincurtedin cauza zăpezii. „Nuveni acasăpânănumă sunimai întâi!”mă instrui.Nu ştiamceanumevoia să facă–să-l trimită pe tata după mine cu o sanie şi un SaintBernard?Am ascultat ştirile locale la radio. Se vorbea despre

ambuteiajepeautostradă, trenuriblocate încâmpşişcoliînchise temporar, toate din cauza viscolului abătut peneaşteptateasupraregiunii.M-amîntorsîndormitorulluiWillşim-amuitatlael.Nu-miplăceacumarată.Erapalid,darînacelaşitimpaveaobrajiideunroşustrălucitor.

—Will?l-amchemat,încetişor.Nus-aclintit.—Will?Am simţit cămă cuprindepanica. L-ammai strigat pe

numededouăori,deastădatămai tare.Niciunrăspuns.În cele din urmă,m-am întins lângă el. Pe chipul lui nutresăreaniciunmuşchi,şinicipieptulnupăreasăisemaimişte. „Respiraţia”, mi-am spus, „ar trebui să-i simtrespiraţia”. Aproape mi-am lipit obrazul de faţa lui,încercândsădetectezourmăderespiraţie,darn-amsimţitnimic,şiatuncil-ampălmuituşor.El tresări, deschizând larg ochii la doar câţiva

centimetrideaimei.—Scuză-mă!i-amzis,trăgându-măînapoidelângăel.Will clipi şi aruncă o privire prin încăpere, ca şi cum

abiaseîntorseseacasădintr-olungăcălătorie.— Sunt eu, Lou, i-am spus, căci nu ştiam dacă mă

recunoscuse.Îmiaruncăoprivireaproapeexasperată:—Ştiu.—Vreipuţinăsupă?—Nu,mulţumesc,făcuelşiînchiseochii.—Darunanalgezic?Peobrazulluiseaşternuseoperdeafinădesudoare,iar

pilotamisepăreafierbinteşiumedă,faptcare-miprovocaostarededisconfort.—Artrebuisăfacceva?Vreausăspun…dacăNathan

n-osăpoatăajungeaici,dincauzavremii?— Nu… Mă simt bine, murmură el, închizând iarăşi

ochii.Amrăsfoitdosarulmedical, încercândsă-midauseama

dacăuitasemceva.Amdeschisdulăpiorulcumedicamente,

cutiilecumănuşichirurgicaleşibandajedetifonşimi-amdatseamacăn-aveamniciceamaivagăideece-aşputeafacecutoateustensileleacelea.Amsunatlainterfoncasăvorbesc cu tatăl lui Will, dar sunetul soneriei se pierduîntr-ocasăpustie–i-amauzitecouldincolodeuşaanexei.Erampecales-osunpedoamnaTraynor,cânduşadin

spatesedeschiseşiintrăNathan,înfofolitînhainegroase,cu un fular de lână şi o pălărie acoperindu-i aproapecomplet capul.Aduse cu el unvalde aer rece şi o rafalăuşoarădezăpadă.Dintr-odată, mi se păru că întreaga casă se trezeşte

dintr-unvis.—Of, slavăDomnului căaivenit! i-amzis.Willnu se

simtebinedeloc.Adormitaproapetoatădimineaţaşiabiadacăasorbitpuţinenergizant.Nuştiamcesămămaifac.Nathanîşiscuturăpălăria.— A trebuit să vin pe jos până aici. Nu mai circulă

niciunautobuz.Ampusceainiculpe foc să-i facunceai, iarel seduse

să-lvadăpeWill.Revenirapidînbucătărie,cândapanicin-apucasesădeaînclocot.—Arefebrămare,ziseel.Decândeînstareaasta?—Toatădimineaţaafostaşa.Amsimţitşieucăecam

cald, dar mi-a spus să-l las în pace, că vrea să seodihnească.—Dumnezeule!Toatădimineaţa?Nuştiaicănupoate

să-şi regleze singur temperatura? strigă Nathan şi,împingându-mă într-o parte, începu să cotrobăie prindulăpiorulcumedicamente.Antibiotice!Puternice,ziseşi,luând nişte pastile, le aruncă în mojar şi începu să lemacinefurios.—I-amdatparacetamol,amîndrăznitsăspun,timidă,

dinspatelelui.—Lafeldebineputeaisă-idaidropsuri.Eraulafelde

eficiente!—N-amştiut.Numi-aspusnimeni.Şil-amînvelit.—Cumn-aiştiut?Scrieînafurisituldedosar!Uitecum

stă treaba:Willnupoate transpiraaşa cumo facemnoi.Defapt,elnutranspirădelocdelagâtînjos,doarlafaţă.Asta înseamnă că, şi dacă are un amărât de guturai,temperatura corpului i-o ia razna. Du-te şi aduventilatorul, o să încercăm să-l mai răcorim cu el. Şi unprosopumed,săi-lpunempeceafă.N-osă-lputemduceladoctor până nu se opreşte viscolul. Afurisita aia deasistentă medicală ar fi trebuit să-şi dea seama încă dedimineaţăcăecevaînneregulăcuel!Nathan eramai furios decât îl văzusem vreodată. Nici

măcar nu mai vorbea cu mine, ci se certa cu cinevanevăzut. Am fugit după ventilator. Abia după aproapepatruzecideminutetemperaturaluiWillcoborîlaunnivelacceptabil. Învremeceaşteptamcaantipireticele extremdeputernicesă-şifacăefectul,i-ampusunprosopumedpefrunteşiunaltulpeceafă,aşacummăinstruiseNathan.I-amdatjostricoul,acoperindu-ipieptulcuobucatăfinădebumbac,şiampusventilatorulsăbatăînea.Fărămâneci,cicatriciledepebraţesevedeauclaracum.Ne-amprefăcutcutoţiicăeunuleobservasem.Willîndurătoateacesteaaproapefărăuncuvântşiabia

dacă răspundea monosilabic, cu un „da” sau „nu”,întrebărilorluiNathan,uneoriatâtdenedesluşit,încâtnueramsigurăcăştiecuadevăratcespune.Mi-amdatseamaacum,cândîlvedeamînlumină,căarătafoartebolnavşim-am simţit groaznic de prost că nu reuşisem să observasta de prima dată. Am început să repet întruna că-mi

pare rău, până când Nathanmă repezi, spunându-mi cădevenisemenervantă.—Acumtrebuie săurmăreşti cuatenţiece faceu.S-ar

putea să fii nevoită să faci acelaşi lucru singură, maitârziu.Amsimţit căn-aveamdreptul săprotestez.Darnumi-

am putut reprima greaţa când Nathan îi trase în jos luiWillpantaloniidepijama,lăsândsăsevadăpieleapalidădepeburtă, şi îi îndepărtăcugrijăbandajulde tifondinjurul micului tub care-i ieşea din abdomen, curăţându-latent şi înlocuind pansamentul. Îmi arătă cum să schimbpunga în pat, explicându-mi de ce trebuie să se afleîntotdeauna mai jos decât corpul lui Will, şi am fostsurprinsădecâtdedezinvoltăamieşitdincamerăţinândînmânăpungacu lichidcald.Mi-apărutbinecăWillnuseuitadupămine–nunumaipentrucăarfiavutdefăcutvreun comentariu acid, ci deoarece simţeam că s-ar fisimţit şi el stânjenit ştiindu-mă martoră la procesele luiintime.—Şiasta-itot,spuseNathan.În cele din urmă, o orămai târziu,Will aţipi – pe un

cearşaf nou din bumbac şi părând, dacă nu sănătos pedeplin,celpuţinnuatâtdegroaznicdebolnav.—Lasă-lsădoarmă!Dartrezeşte-ldupăvreodouăore

şifiiatentăsă-şibeatotpaharulcuenergizant.Îimaidaiantipiretice la cinci, ai înţeles? Temperatura îi va creşteprobabil iar până atunci, dar mai devreme de cinci nu-iadministrezinimic!M-am grăbit să-mi notez toate indicaţiile lui într-un

carneţel.Mi-erateamăsănufiînţelescevagreşit.—Vatrebuicadisearăsărepeţi totceamfăcutacum.

Crezi că tedescurci? întrebăNathan, înfofolit caun inuit

şi,furăsămaiaştepterăspuns,seavântăafară,înviscol,strigându-midepealee:—Citeştecescrieîndosar!Şinuintraînpanică!Dacă

ai vreo problemă,mă suni, îţi răspund imediat, iar dacăchiarenevoie,măîntorcaici.DupăplecarealuiNathan,amrămasîncameraluiWill.

Mi-era prea frică să-l las singur. Într-un colţ aldormitorului se afla un fotoliu vechi acoperit cu piele,avândalăturioveiozăşidatând,probabil,dinviaţaluidedinaintea accidentului. M-am afundat în el şi, luând dinbibliotecă, la întâmplare,ocartecupovestiri,amînceputs-ocitesccasă-miomortimpul.Înîncăpereeraoatmosferăcalmă,de-adreptulstranie.

Prin deschizătura draperiilor vedeam lumea de afară,învelităînalb,splendidăşinemişcată.Înăuntrueracaldşise lăsase tăcerea. Doar şuierăturile şi ticăitul scoase, înrăstimpuri,decentralatermicăîmiîntrerupeaugândurile.Am început să citesc, ridicând, din când în când, ochiicătreWill,caredormealiniştitpepat.Mi-amdatseamacăniciodată până atunci, în toată viaţa mea, nu maistătusem în tăcere, fără să fac nimic. N-aveai cum să fiiobişnuit cu liniştea într-o casă ca a mea, cu aspiratorulcare mergea tot timpul, televizorul dat tare şi ţipeteperiodicedecopil.Înrarelemomentecândtelevizoruleraînchis,tatapuneaunuldintrevechilesalediscuricuElvisşidădea sonorul lamaximum.La fel, şi lacafenea fusesemereuunamestecdezgomotedetotfelulşidebârfe.Pe când aici era atât de linişte, încât îmi puteam auzi

gândurile. Aproape îmi desluşeam bătăile inimii. Şi amremarcat, spre marea mea surprindere, că îmi plăceadestuldemult.

Pe la ora cinci, se auzi un clinchet scurt pe telefonulmeu–semncăprimisemunmesaj.Willtresări,iareuamsăritdinfotoliu,casăapuctelefonulînaintesă-ltrezeascădetot.„Nucirculă trenurile.Aiputea rămânepestenoapte la

noi?Nathannupoate.CamillaTraynor.”Nicin-ammaistatpegânduri,ciamtastatrapid:„Nuenicioproblemă”.I-amsunatpeaimeişi le-amspuscărămânlaGranta

House. Mama păru uşurată auzind asta. Iar când amanunţat-ocăvoifiplătităsuplimentar,voceaeiaveadejaunaertriumfător.— Ai auzit, Bernard? întrebă ea, îndepărtând, pentru

câtevaclipe, telefonuldeureche.Oplătescacumşica sădoarmăacolo!Ampututauziexclamaţiatatei:—Domnul fie lăudat!Asta este cariera la care a visat

toatăviaţa!I-am trimis unmesaj lui Patrick, explicându-i cămi se

cerusesărămânlaGrantaHouseşică-lsunmaitârziu.Mi-arăspunsdupădoarcâtevaclipe:„Plec la cursa de cros pe zăpadă la noapte. E un

antrenamentexcelentpentruNorvegia!”Şiîşiîncheiamesajulcuunemoticonculimbascoasă.M-amîntrebatcumdeeraposibilcaunomsăfieatâtde

bucuros la gândul că va alerga, la temperaturi sub zerograde,doarîntr-ovestăşipantaloniscurţi.Will dormea. Mi-am făcut ceva de mâncare şi am

dezgheţatpuţinăsupă,încazcăels-arfitrezitşiarfivrutsămănâncemai târziu. Am aprins focul în şemineul dincamera de zi, dacă ar fi vrut să stăm acolo. Pe cândîncepeamsăcitescoaltăpovestire,m-amîntrebatcâţiani

să fi fost de când nu-mi mai cumpărasem o carte. Cânderam mică, îmi plăcea tare mult să citesc, dar nu-miaminteam să mai fi citit, de atunci, altceva în afară dereviste.Treenaera„cititoareafamiliei”.Atuncicândluamocartesăcitesc,simţeamcumvacăîiinvadezteritoriul.M-amgânditlaplecareaei,cutotcuThomas,launiversitateşimi-amdat seama că nu ştiamdacămă bucura saumăîntrista – ori îmi dădea o stare confuză, ceva maicomplicat.Nathansunălaşapteseara.Păreauşuratcăacceptasem

sărămânpestenoapte.—N-amdatdedomnulTraynor,i-amzis.L-amsunatşi

penumăruldefix,darmi-arăspunsrobotul.—Mda…înseamnăcăofiplecat.—Plecat?Instinctiv, am intrat în panică la gândul că aveam să

rămânsingurăcuWilltoatănoaptea.Îmierateamăcăaşputea face ceva fundamental greşit sau care să-i punăsănătateaînpericol.—Atuncis-osunpedoamnaTraynor?UrmăoscurtătăceredinpartealuiNathan,carespuse,

într-unfinal:—Nu.Maibinenu.—Dar…—Lou,uitece-i,domnulTraynor…seducedemulteori

înaltăpartecânddoamnaTrămâneînoraşpestenoapte.Îmiluăcevatimpsăînţelegcevoiasăspunăcuasta.—Ah!—Ebinecăeştituacolo,astacontează.Dacănuapare

nicioproblemăcuWill,mâinedimineaţălaprimaorăvinşieu.Dacăecevaînneregulă,măsuniimediat,bine?

Existăoreplinedeactivitateşioremoarte,cândtimpulparecălâncezeşte,cândviaţa–viaţaadevărată–paresăexiste într-o altă realitate. M-am uitat la televizor, ammâncat,amfăcutcuratprinbucătărieşiamtrebăluitprinanexa casei. În cele din urmă,m-am întors în dormitorulluiWill.Cândamînchisuşaînurmamea,eltresări,ridicându-şi

puţincapul.—Câteceasul,Clark?Voceaîierauşorînăbuşitădepernă.—Optşiunsfert.Îşi lăsă capul să alunece înapoi pe pernă şi rămase

puţintăcut,apoiîntrebă:—Îmidaicevadebăut?În glasul lui nu se mai citea nici o aroganţă, nici un

cinism. Era ca şi cum boala l-ar fi făcut, în sfârşit,vulnerabil. I-am dat băutura energizantă şi am aprinsveiozadelângăpat.M-amaşezatpemargineapatuluişi i-amatinsfruntea,

aşa cum îmi făcea, poate, mama, când eram mică. Eradestuldecaldă,darnuaşadefierbintecumfusese.—Aimâinilereci.—Te-aiplânsdeastaşimaidevreme.—Chiaraşa?făcuel,părândsincersurprins.—Vreipuţinăsupă?—Nu.—Tesimţiconfortabil?Niciodată nu ştiusem cât de mare era gradul lui de

disconfort, dar bănuiam că era mult peste ce lăsa să sevadă.— Ar fi bine dacă aş mai sta şi pe cealaltă parte.

Răsuceşte-mădoar!Nuenevoiesămămairidiciînfund.

M-amridicatînpicioareînpatşil-amrăsucitpeopartecu toată delicateţea de care eram în stare. Numai radiatemperatura aceea de cuptor, ci doar căldura plăcută acuivacareastatmultsubpilotă.—Potsătemaiajutcuceva?—N-artrebuisăpleciacasă?—E-nordine,staupestenoapteaici,i-amzis.Afarăsestingeauultimelerazedeluminăalezilei.Dar

continua să ningă. Când fulgii ajungeau în dreptulferestrei, îivedeamscăldaţi în luminamelancolică,deunauriupal, abeculuidinverandă. Stăteamamândoi într-oliniştedesăvârşită,privindcumfulgiicădeauîntr-ocurgerenesfârşită,careparcătehipnotiza.—Potsăteîntrebceva?amspus,înceledinurmă.Îivedeammâiniledeasuprapilotei.Misepăreastraniu

să levădatâtdeobişnuite,demasculine,deputernice,şisăleştiuneputincioase.—Bănuiesccăosămăîntrebioricum.—Cums-aîntâmplat?Aş fivrutsă-l întrebdespresemnelede la încheieturile

mâinilor,darerasinguraîntrebarepecarenui-oputeamadresadirect.Eldeschiseochii:—Cumamajunsînhalulăsta?Cândamdatdincapînsemncăastavoiamsăaflu,el

închiseiarăşiochii.—Unaccidentdemotocicletă.Darnueul-amprovocat.

Euamfostunpietonnevinovat.—Amcrezutcădevinăa fostschiul,bugee jumpingul

saucevadegenulăsta.— Toată lumea crede asta. Ce vrei? Dumnezeu are

simţulumorului. Înclipaaceeanupracticamniciunsport

extrem. Pur şi simplu traversam drumul, după ce abiaieşisemdincasă.Nudeaici,adăugăel.DincasameadelaLondra.Mă uitam la cărţile din bibliotecă. Printre romane,

majoritatea cărţi broşate, vizibil folosite de la edituraPenguin, se aflau şi lucrări de specialitate, de pildăLegislaţie corporatistă, Exproprierea, cataloage cu nume decarenuauzisemînviaţamea.—Şin-amaifostposibilsălucreziîncontinuare?—Nu.Mi-ampierdut apartamentul, vacanţele, viaţa…

Credcăaicunoscut-opefostameaiubită,ziseelcuovocesugrumată,fărăsă-şipoatăascundeamărăciunea.Defapt,separecăar trebuisă fiurecunoscător,căci într-ovremenicimăcarnumisemaidădeauşansedeatrăi.—Îţidisplaceasta?Sătrăieştiaici,vreausăspun…—Da.—ŞiexistăvreoşansăsăteîntorcivreodatălaLondra?—Încondiţiileactuale,nicimăcaruna.— Dar starea ta de sănătate s-ar putea îmbunătăţi.

Vreausăspuncămedicinafacemariprogreseîntratareaacestuigendeafecţiuni.Willînchiseiarăşiochii.Amaşteptatpuţinşiapoii-ampotrivitpernasubcapşi

pilotapestepiept.— Îmi pare rău dacă ţi-am pus prea multe întrebări.

Vreisăplec?amspus,ridicându-mă.—Nu.Mai rămâi!Vorbeştecumine! şoptiel şi înghiţi

cugreutate.Deschiseiarăşiochiişi-şiaţintiprivireaasupramea.Păreaistovit.Spune-micevafrumos!Amezitatoclipăşiapoim-amsprijinitiarăşideperne,

alături de el. Stăteam amândoi în semiîntuneric, privindcum fulgii de zăpadă, abia vizibili, dispar în noaptea

neagră.—Ştii…Îispuneamastatatăluimeu,amzis,înceledin

urmă.Dar,dacă-ţispunce-mirăspundeael,osămăcrezinebună.—Maimultdecâttecreddeja?— Când aveam vreun coşmar sau eram înfricoşată de

ceva,elîncepeasăcânte…Amizbucnitînrâs.Ah…nu,nupot!—Haide,zi!Cecânta?—FaimosulCântecMolahonkey.—Faimosulcum?— Cântecul Molahonkey. Pe atunci credeam că îl ştie

toatălumea.— Crede-mă, Clark, murmură el, n-am auzit în viaţa

meadeMolahonkeyăsta…Am răsuflat adânc, am închis ochii şi am început să

cânt:Aşfivru-vru-vrutsătrăiescînţa-ţa-raMolahonkey,Ţa-ţa-raundem-anăscutmaică-mea,Săpo-po-potcântalavechiulmeuba-ban-jo,Vechiulmeuba-ban-joniciodatănucânta.—Dumnezeule!Amtrasiaradâncaerînpieptşiamcontinuat:L-amdu-du-duslameştersă-lrepar,Săva-va-dăce-idefăcut.Mi-aspuscă-sstri-stri-catecorzileŞivechiulba-ban-joepierdut!Urmăoscurtătăcere.

—Eştinebună.Şiaiofamiliedenebuni.—Da,darsăştiicămetodafuncţiona.—Pluscăaiovocegroaznică.Spercă tatăl tăucânta

maibine.—Cred că ai vrut să spui: „Îţimulţumesc,domnişoară

Clark,căaiîncercatsămădistrezi”.—Hm, probabil că tratamentul tău e la fel de util ca

şedinţeledepsihoterapie la care am fost silit săparticip.Bine,Clark,făcuel,zi-mialtceva!Cevacaresănuconţinăcântece!Amrămaspuţinpegânduri.—Buuun…săzicem…Ieriteholbailapantofiimei.—Erapracticimposibilsănu-iremarc.— Ei bine, află că obiceiul ăsta de a purta încălţări

ciudate îl am de la trei ani. Mama mi-a spus. Mi-acumpăratatuncioperechedecizmuliţedeculoareturcoaz,de-adreptulţipătoare.Pevremeaaceea,eracevacutotulneobişnuit:copiiipurtau,deregulă,doarcizmeverzi–sauroşii,dacăaveaunoroc.Şimi-aspuscă,dinziuaîncaremile-aadusacasă,amrefuzatsălemaidaujosdinpicioare.Le purtam şi în pat, şi când mergeam la toaletă, lagrădiniţă, şi toată vara. Ţinuta mea favorită eraucizmuliţeleaceleastrălucitoareşicolanţiicaalbinele.—Colanţicaalbinele?—Da,cudunginegreşigalbene.—Superb!—Eştiunpiccamdur.—Da,eadevărat.Sunădezgustător.—Poateţieţiseparescandalos,WillTraynor,daraflă

că,înmodsurprinzător,nutoatefeteleseîmbracădoarcasălefacăpeplacbăieţilor.—Prostii!

—Nu-iadevărat.— Femeile fac tot ce fac cu gândul la bărbaţi. Toată

lumeafaceceeacefacecugândullasex.N-aicititReginaroşie?—Habarn-amdespre ce vorbeşti.Dar te asigur cănu

stau în patul tău fredonând Cântecul Molahonkey doarfiindcăamdegândsămădaulatine.Şi,cândaveamtreiani,chiarîmiplăcea,săştii,săportciorapicudungi.Mi-amdat seama că spaima caremă ţinuse prizonieră

toată ziua îmi dădea câte puţin drumul cu fiecarecomentariumisogin al luiWill.Numai eramdoar o fatăcaretrebuiasăaibăsingurăgrijădeuntetraplegic.Erameu însămi, stând alături de un tip extrem de sarcastic şităifăsuindcuel.— Şi spune-mi, până la urmă ce s-a întâmplat cu

minunateletalecizmuliţe?— Mama a trebuit să le arunce. Făcusem o micoză

groaznicădinpricinalor.—Delicios!—Şimi-aaruncatşidresulcudungi.—Dece?—N-amaflatniciodată.Darastam-aomorât.Niciodată

deatuncin-ammaiavutundrespecare să-l iubescatât.Iarazinusemaifabricăaşaceva.Sau,dacăsefabrică,nusefacşipentrufemeiîntoatăfirea.—Da,ciudatlucru!Decenus-ormaiface?— Poţi să mă iei peste picior cât vrei. Tu n-ai ţinut

niciodatăaşademultlaceva?Acum de abia îl mai puteam zări, căci încăperea era

învăluităaproapecompletînîntuneric.Aşfipututaprindeveioza de deasupra patului, dar ceva mă oprea. Şi,aproape imediatcemi-amdatseamacespusesem,mi-am

doritsă-mifimuşcatlimba.—Bada,ziseel,încet.Amţinut.Am mai vorbit puţin, apoi Will a aţipit. M-am întins

alături, privindu-l cum respiră şi întrebându-mă, înrăstimpuri,ce-arspunedacăs-artrezişim-arvedeaacolo,zgâindu-mălael,lapărulluiprealung,laochiiobosiţişibarba răvăşită.Dar, pur şi simplu, număputeammişca.Încăperea devenise ceva suprarealist, o insulă în afaratimpului, în care orele nu semai scurgeau. Eram singurapersoanădin casă, în afara lui, şi încămi-era teamă să-llassingur.Puţin după unsprezece noaptea, am văzut că începuse

sătranspiredinnouşicărespiraţiaîideveniseşovăitoare.L-am trezit şi i-am dat câtevamedicamente. Nu-mi spusenimic, doar murmură nişte mulţumiri. I-am schimbatcearşafulşifaţadepernăşiapoi,cândeladormiiarăşi,m-amcuibăritlanicijumătatedemetrudeelpepat,şi,dupămultchin,somnulmăfurăşipemine.M-amtrezitpentrucămăstrigacineva.Eramînsalade

clasă,dormindcucapulpebancă,iarprofesoaraciocăneaîn tablaneagră, repetându-mi, sacadat,numele. Ştiamcătrebuiesăfiuatentă,căprofesoaravaconsideratoropealaaceeaunactdesfidaredinparteamea,darpurşisimplunu-miputeamsăltacapuldepebancă.—Louisa!—Mmmmm…—Louisa!Banca era nespus de moale şi de confortabilă. Am

deschis ochii. Cuvintele îmi treceau pe deasupra capului,şuierate,darrostiteapăsat:„Louisa!”Eramînpat.Amclipitcasă-milimpezescprivireaşinu

mică mi-a fost mirarea zărind-o pe Camilla Traynoraplecată deasupramea. Purta o haină groasă de lână şiaveageantaagăţatădeumăr.—Louisa!M-am ridicat ca împinsă de un arc. Lângă mine, Will

dormea,subpilotă,cuguraîntredeschisăşicotulîndoitînunghi drept. Lumina se strecura prin ferestre, vestind odimineaţărece,darstrălucitoare.—Da.—Cefaciaici?Mă simţeam de parcă fusesem surprinsă făcând o

fărădelege. Mi-am frecat faţa, încercând să-mi adungândurile.Decemăaflamacolo?Ce-aşfipututsă-ispun?—CefaciînpatulluiWill?—Will…amşoptiteu.Willnus-asimţitbine…Amvrut

să-lsupraveghezpuţin…—Cumadicănus-asimţitbine?Ştiice?Vinopeholsă-

miexplici!murmurăeaşi ieşidincameră,aşteptându-măsămăadunşis-ourmez.Am ieşit, încercând să îmi aranjez hainele mototolite.

Aveam sentimentul oribil cămachiajulmi se întinsesepetoată faţa. Doamna Traynor închise uşa dormitorului înurmamea.Stăteam înaintea ei, încercând să-mi îndrept părul

ciufulit, în vreme ce căutam să-mi pun ordine şi îngânduri.—Willaveafebră.Nathanareuşitsăi-oscadăcânda

venit,dar eunumăpricepeam la feldebine şideaceeaam vrut să-l supraveghez peWill…Nathanmi-a spus cătrebuiesăstaucuochiipeel.Vocea mea suna groasă, răguşită. Nu eram pe de-a-

ntregulconvinsăcăformulezpropoziţiicoerente.

—Decenum-aisunat?Dacăafostbolnav,arfitrebuitsămăsuniimediat.PeminesaupedomnulTraynor.Brusc,sinapseleau începutsă-mi funcţioneze.„Domnul

Traynor.O,Doamne!”M-amuitatlaceas.Eraoptfărăunsfert.—N-am…Nathanaspuscă…—Louisa,uitece-i!Nu-inimicgreudeînţeles.DacăWill

afostatâtdebolnavîncâttute-aisimţitnevoităsădormiîn camera lui ca să-l veghezi, înseamnăcă situaţia a fostserioasăşipentruastatrebuiasămăcontactezi.—Da.Amclipitdes,cuprivireaînpodea.—Nu înţelegde cen-ai sunat.Ai încercat să-l sunipe

domnulTraynor?„Nathanazissănuspunnimic.”—Eu…În clipa aceea, uşa anexei se deschise şi pe ea intră

domnulTraynor,cuunziarîmpăturitsubbraţ.—Deci te-ai întors! i se adresă el soţiei, scuturându-şi

zăpada de pe umeri. Abiam-am târât prin zăpadă să-micumpăr ziarul şi nişte lapte. Străzile sunt absolutgroaznice.A trebuit sămergpână laHansfordCorner casăevitporţiunilecugheaţă.Ea îl privi lung, şi, o clipă, m-am întrebat dacă

remarcase că bărbatul ei purta aceeaşi cămaşă şi acelaşipulovercaînziuaprecedentă.—ŞtiaicăluiWilli-afostrăutoatănoaptea?DomnulTraynor îmi aruncăoprivirepiezişă, încâtm-

am simţit obligată să las iarăşi ochii în pământ. Cred căniciodatănumăsimţisemmaistânjenită.—Ai încercatsămăsuni,Louisa? Îmiparerău,darn-

amauzitnimic.Amimpresiacăinterfonuledefect.Mis-a

întâmplat înmaimulterândurisănu-laudsunând.Şinum-amsimţitnicieubinenoapteatrecută.Amdormitatâtdeadânc,deparcăaşfifostîncomă.Aveam încă în picioare ciorapii lui Will. M-am uitat

panicatălaei,întrebându-mădacădoamnaTraynorn-osămăialarostşipentruasta.Dareapăreapreocupatădealtelucruri.—Suntobosită,drumulpânăaiciafostextremdegreu,

ziseea.Credcă…Telaspetinesăteocupi.Dar,dacăsemaiîntâmplădinnouaşaceva,terogsămăsuniimediat.Aiînţeles?N-amvrutsămămaiuitladomnulTraynor.—Amînţeles,amîngăimatşiamdispărutînbucătărie.

Capitolul7

Primăvara sosi peste noapte, ca şi cum iarna, ca unoaspetenepoftit, îşipusese,brusc,hainapeea şi-şi luasetălpăşiţa, fără să mai spună nimănui la revedere. Totuldevenimaiverde,drumurileerau scăldate în soare,aerulîncepudeodatăsăfieîncărcatdemiresme.Sesimţeauînelparfumuri florale îmbietoare, şi cântecul păsărilor dădeazileiunfundalsonordelicat.Dareunu remarcasemnimicdin toateastea.Fusesem,

în seara precedentă, acasă la Patrick. Îl vedeam pentruprima oară după aproape două săptămâni din cauzaprogramului prelungit de antrenament, dar, după cestătuse patruzeci de minute în cada în care turnase ojumătatedepachetdesăruridebaie,fuseseatâtdestors,încât abiamai putuse să discute cumine. Începusem să-lmasez pe spate într-o tentativă neobişnuită de seducţie,darelîmişoptisecăepreaobosit,fluturânddinmânăcaşi cum ar fi vrut să-mi dea de înţeles că momentul depasiunenu-şiavearostul.Patruoremaitârziu,eramîncătrează, fixând tavanul din camera lui, în timp ce, lângămine,Patrickdormeadus.Îl cunoscusem pe Patrick la celălalt loc de muncă, pe

care-l avusesem înainte de a lucra la cafenea. Măangajasemcafrizeriţăşimăaflamînperioadadestagiulasingura frizerie unisex din Hailsbury, Cutting Edge. Elintrase cerând o tunsoare normală, şi, fiindcă Samantha,proprietara salonului, era ocupată, îl tunsesem eu. Maitârziu avea să spună că fusese nu doar cea mai urâtătunsoarepecareoavusesevreodată,ciceamaiurâtădinistoriaomenirii.Treilunimaitârziu,realizândcăpasiuneameapentrucoafurinoinuimplicaneapăratşiobligaţiade

a-i tundesaucoafapealţii,plecasemşimăangajasemlacafeneaualuiFrank.Când am început să ieşim împreună, Patrick lucra în

vânzări, iarlucrurileluifavoriteerauberea,batoaneledeciocolatădeprinbenzinării,discuţiiledespresportşisexul(fapte, nu discuţii!), în această ordine. Probabil că onoaptebunăînoraşpentruamândoilecuprindeapetoatepatru.Erauntipmaidegrabăbanal,nicidecumchipeş,iarfundul lui era mai durduliu decât al meu, dar mie îmiplăcea. Îmi plăcea corpul lui solid, senzaţia pe care oaveam când îi strângeam în braţe bustulmusculos. TatălsăumurisecândPatrickeramic,darîmiplăceafelulcumse purta cu mama lui, cu care era mereu protector şigrijuliu. Iar cei patru fraţi şi surori pe care îi avea eraumaiuniţi caWaltonii{2}.Păreau să fie cu toţii legaţideoadevărată iubire frăţească. Când am ieşit prima dată cuPatrick, o voce dinminteameami-a spus: „Acest bărbatnu-ţi va face niciodată rău”. Şi, într-adevăr, nimic din cefăcuse, în cei şapte ani de când eram împreună, nu-midădeadeînţelescămăînşelasemînprivinţalui.Darapoi,Patricks-atransformatînDomnulMaraton.Numaieraacelaşicândmăcuibăreamînbraţelelui,ci

untipnepăsătorşirece,căruiaîiplăceasăpoartetricourimulateşisăseizbeascăînabdomencutotfeluldelucruripentrua-miarătacemuşchitariare.Chipuliseînăspriseşieramereubronzat,dincauzaorelornesfârşitepetrecuteînaerliber,alergând.Aveacoapselemusculoase,ceeacei-arficonferitoalurăsexydacăarfifostînclinatspresex.Dar numai făceamdragoste demaimult de două ori pelună, iar eu nu eram genul de fată îndrăzneaţă care săcearăaşaceva.Eracaşicum,cucâtdeveneamaimusculos,cuatâtera

maiobsedatde fizicul săuşimaipuţin interesatdemine.L-amîntrebatdemaimulteoridacănu-lmaiatrag,darelse grăbea să nege. „Eşti superbă”,mă asigura de fiecaredată,„doarcăsuntextenuat.Oricum,nuvreausăslăbeşti,nucredcăte-aiîngrăşat.Feteledelaclubaratăgroaznic–n-aiputeafaceotipăapetisantănicidacăle-aiadunapetoate la un loc”. Aş fi vrut să-l întreb cum ajunsese laaceastăecuaţiecomplexă,darcomparaţiamăflata,aşacăamlăsat-obaltă.Voiamdintotsufletulsăfiuinteresatădelucrurilecare-l

pasionaupeel.Mergeamcuel încluburiledetriatlonişti,încercamsăfacconversaţiecufeteledeacolo.Darcurândamrealizatcă,încercullor,eramoanomalie–nimeninumaiaveaoiubităcamine;toţiceilalţifieaveaupartenerecu un fizic la fel de impresionant, fie erau singuri.Cuplurile se antrenau împreună, plănuiau să-şi petreacăsfârşituriledesăptămânăalergândînechipamentdesportsau purtau prin portofel fotografii în care amândoisurâdeau larg, ţinându-se de mână, cu prilejul cine ştiecărui triatlon sau afişându-şi medaliile. Era ceva denedescris.Şi nu că aş fi fost vreo maniacă a sexului – la urma

urmei, eram împreunădeatâta timp.Doarcăopărticicăperversă dinmine începea să pună sub semnul întrebăriipropriameacapacitatedeseducţieşideatracţiesexuală.Patricknusearătaseniciodatăderanjatdefaptulcămă

îmbrăcam„inventiv”,cumziceael.Dardacănu-mispuneatotadevărul?Profesiaşiîntreagaluiviaţăsocialăgravitauacum în jurul fizicului, al corpului pe care voia să-lsupună, să-l controleze şi să-l fortifice.Ce-ar fi fostdacă,întâlnind zilnic acele funduleţe tonifiate, ar fi descoperitcă fizicul meu lasă de dorit? Ce-ar fi fost dacă liniile

sinuoase, rotunjite, ale corpului meu, pe care euîntotdeauna le considerasem plăcute şi voluptuoase, ar fiîncetat să mai reprezinte un punct de atracţie pentruprivirileluitotmaiexigente?Acestea erau gândurile care-mi dădeau târcoale atunci

când,într-ozi,doamnaTraynorintrăîncamerăşi,peuntonaproapeporuncitor,nespusemieşiluiWillsăieşimîncurte.—Amchemato firmăpentru curăţeniadeprimăvară,

aşa că m-am gândit că poate vreţi să vă bucuraţi devremeafrumoasădeafarăcâttimpeidereticăprincasă.Abia ridicându-şi pleoapele, Will îmi aruncă o privire

pătrunzătoare.—Astanueocerere,cimaidegrabăunordin,nu-iaşa,

mamă?—Nu,credcăpurşisimpluarfibinedacăailuapuţin

aer, răspunseea.Rampae fixatădeja.Louisa,nuvrei săieişinişteceailatine?Nueraosugestierea.Grădinamisepăreasuperbă.Era

ca şi cum,odată cu creştereabruscăa temperaturii, totuldin jur decisese, subit, să devină mai verde. Narciselerăsăriserăcadenicăieri, şibulbii lorgălbuianunţaudejasuperbele flori ce aveau să răsară din ei. Bobociiînmugureau din tulpinile cafenii, croindu-şi drum spresoare prin pământul reavăn.Amdeschis uşile şi am ieşitamândoi.Willîşicârmiscaunulpealeeapavatăcupiatrăde Yorkshire. Îmi arătă cu bărbia spre o bancă din fierforjat,acoperităcuperne,şim-amaşezatacolo.Amrămasamândoiîntăcere,cufeţeleridicatesprerazeleblândealesoarelui, ascultând ciripitul vrăbiilor care păreau să seciondăneascăpegardulviu.—Ce-icutine?

—Adică?—Eştipreatăcută.—Parcăziceaicăţi-arplăceasăfiumaităcută.—Nuînfelulăsta.Măîngrijorezi.— Sunt bine, am şoptit, dar m-am simţit datoare să

adaug:Ecevalegatdeiubitulmeu,dacăchiarvreisăştii.—Aha!făcuel.Alergătorul.M-amuitatatentă lael, săvăddacănumă luacumva

pestepicior.—Şi?Care-iproblema?Hai,spune-itotunchiuluiWill!—Nu!— Mama o să-i hăituiască pe tipii de la firma de

curăţenie prin casă cel puţin o oră. Trebuie să vorbeştidespreceva…M-amridicatşim-amîntorscufaţaspreel.Scaunulcu

rotile în care Will stătea în casă avea un buton cu careputea să-l ridice, în aşa fel încât să poată vorbi de laaceeaşi înălţimecuoameniicare stăteau înpicioare.Willnu-lfoloseapreades,susţinândcă-iprovoacăameţeli,daracumapăsăpeel, încâtamfostnevoităsă-miridiccapulca să-lpotprivi înochi.Mi-amstrânsmaibinehainapecorpşil-amîntrebat:—Bine,atunci,şice-aivreasăştii?—Decâttimpsunteţiîmpreună?seinteresăel.—Decevamaimultdeşaseani.—Hm,edestuldemult,păruWillsurprins.— Da, destul de mult, am spus posacă şi l-am învelit

maibinecupăturapecarei-opusesempeumeri.Soareleprimăvăraticeraînşelător–promiteamaimult

decâtputeaoferi.—Cuceseocupă?—Eantrenorpersonaldefitness.

—Aha,decideaicipasiuneapentrualergat.—Da,deaici.—Şi?Cumarată?Dacănuvreisămi-lprezinţipelarg,

descrie-lîntreicuvinte!Amrămaspuţinpegânduri.— Să zicem… Pozitiv. Loial. Obsedat de procentul de

grăsimedincorp.—Asteasuntnouăcuvinte.—Înseamnăcăaiprimitşasegratis.Dareacumera?—Careea?—Alicia.L-amprivitdârză,directînochi,aşacumofăcuseşiel

când îmi pusese întrebările. Răsuflă adânc şi-şi îndreptăprivirea asupra unui platan înalt. Părul îi cădea pesteochi, şi cu greum-am abţinut să nu-i dau şuviţele într-oparte.— Superbă. Atrăgătoare. Extrem de îngrijită.

Surprinzătordenesigură.—Şidecearfinesigură,cândaredetoate?Cuvintele îmi ieşiseră din gură înainte sămă gândesc,

darWillpărumaidegrabăamuzat.— Ai să fii surprinsă, spuse el, dar fetele ca Lissa se

bazeazăatâtdemultpeaspectul lorfizic, încât liseparecănumaiaunicioaltăcalitate.Defapt,suntnedrept.Sepricepe la multe. La obiecte, de pildă – la haine saudecoraţiuni interioare. Ştie cum să facă lucrurile să parăfrumoase.M-am abţinut să nu-i spun în faţă că oricine ar putea

facecalucrurilesăparăfrumoasedacăaraveaunportofeladânccâtominădediamante.—Eînstaresămutedoarcâtevalucruriîntr-oîncăpere

cas-o facăsăaratecu totulaltfel.Niciodatăn-amînţeles

cumreuşea,ziseelşidădudincap,arătândsprecasă:Eaaamenajatanexa,cândm-ammutataici.Mi-amamintitdedecorulperfectalcamereidezişimi-

amdatseamacăadmiraţiameafaţădeeldevenise,dintr-odată,cevamaipuţincomplicată.—Decâttimperaţiîmpreună?—Deopt,nouăluni.—Nuchiarmult.—Multpentrumine.—Şicumv-aţiîntâlnit?— La o petrecere. O petrecere cu adevărat groaznică.

Voi?—Lafrizerie.Eueramfrizeriţa.Elavenitsăsetundă.— Ha! Deci ai fost un fel de supliment de weekend

pentruel!Probabil cănuaveamo figurăprea încântată,deoarece scutură din cap şi zise, abia auzit: Nu-mi daatenţie!Dinăuntru se auzea vâjâitul înfundat al aspiratorului.

Erau patru femei de la o firmă de curăţenie, toate înhalate identice.M-amîntrebatce-orfigăsitdefăcuttimpdedouăoreînmicaanexă.—Ţi-edordeea?Willpăreacăpriveşteatentcevaîndepărtare.—Mi-a fost.Răsucicapulspremineşi rosti,peunton

pragmatic:Darsăştiicăm-amgânditlachestiaastaşiamajunslaconcluziacăeaşiRupertsuntoperechepotrivită.Amîncuviinţat,dânddincap.—Da,osăfacăonuntăpenibilă,osătoarnedoiplozi,

o să-şi cumpereocasă la ţară şi, înnici cinciani, elo s-ajungăsăşi-otragăcusecretara,ampufniteu.—Probabilaidreptate.Măambalasem.

—Şieaosăfiemereupuţinsupăratăpeel,fărăsăştie,de fapt, de ce, şi o să-l vorbeascăde răupe la petreceri,dândnaşterelascenepenibilecuprieteniilor,şieln-osăvreas-opărăseascăfiindcăperspectivadea-iplătipensiealimentarăosă-lîngrozească…Willîşiîntoarsecapulspremine,amuzat.—Şiosăfacăsexdoarodatălaşasesăptămâni,iarel

osă-şiadorecopiii,deşin-osămişteundegetcas-oajutesăseocupedeei.Şieaosăaibăocoafurăperfectă,darosă se ascută la faţă – aici mi-am ţuguiat buzele, ca săexemplific mai bine – din cauză că n-o să poată spuneniciodată ce gândeşte cu adevărat, şi o să înceapă săpractice înneştireexerciţiiPilatessauosă-şicumpereuncâineoriuncalşiosăfacăopasiunepentruinstructoruleidecălărie.Elosăseapucedealergatlapatruzecideanişipoateosă-şicumpereunHarleyDavidson,pecareeaosă-lurască,şiînfiecarezielosămeargălaslujbăşiosăseuitecuinvidielatoţitinereiidinbirou,şiosă-iascultepovestindu-şi, labar,aventurileamoroasede lasfârşitdesăptămânăşiosăsesimtăfraierit–darfărăsăştienicieldece.M-amîntorsspreel.Willseholbalamine.— Îmipare rău, am spus, după câteva clipe.Chiarnu

ştiudeundemi-auvenitideileastea.— Încep să intuiesc o oarecare frustrare…Aproape că

îmiparerăudeAlergător.—O,nu,nueledevină.Maicurândedincauzaslujbei

de la cafenea. Am lucrat acolo ani întregi, de dimineaţapânăseara.Vezişiauzitotul.Felşifeldetipologiiumane.Aifiuimitdecâtepoţiafla.—Şidincauzaastanute-aimăritatpânăacum?—Probabilcăda,ambâiguit,clipindîncurcată.

Nuvoiamsă-idezvăluică,defapt,nimeninumăcerusevreodatăîncăsătorie.Aparent,nufăceampreamulteîmpreună.Dar,defapt,

zilele petrecute cu Will difereau în mod subtil unele dealtele–înfuncţiedestarealuidespiritşi,maiimportant,de durerile pe care le simţea. În unele zile soseam laGrantaHouseşiîmidădeamseamadinfelulcumîşiţineaîncleştate fălcile că nu avea chef să vorbească nici cumine, nici cu altcineva. Când observam asta, îmi făceamdelucruprincasăşiîncercamsă-ianticipeznevoile,casănu-lderanjezîntrebându-ldirect.Tot felul de cauze îi provocau dureri. Erau, pe de o

parte, durerile resimţite în tot trupul din cauza atrofieriimuşchilor – care deveneau tot mai slabi, în ciudaeforturilor depuse de Nathan cu fizioterapia. Apoi eraudurerile de stomac cauzate de problemele digestive,durerile de umeri, cele provocate de infecţiile urinare –aparent inevitabile, în ciuda îngrijirilor atentede care sebucura. Făcuse un ulcer stomacal din cauza analgezicelorluateîncantităţimarilaînceputulrecuperăriisale,cândleronţăia,separe,capebomboaneleTic-Tac.Uneori, pe corp îi apăreau escare, din cauză că stătea

preamultînaceeaşipoziţie.Devreodouăori,fuţintuitlapatpentrualelăsasăsevindece,darurasăsteaîntinspespate.Zăceaatunci înpat, ascultândemisiunile radio, cuochii scânteind de o furie greu stăpânită. Avea uneori şimigrene – un efect secundar, bănuiam eu, al frustrării şimâniei reprimate. Avea foarte multă energie mentală şinimicasupra căreia săo răsfrângă.Trebuia să se reverseundeva.Darceamaigroaznicăerasenzaţiadearsurăpecareo

simţea în mâini şi picioare; o usturime care pulsaneîncetat, împiedicându-l să-şiconcentrezeatenţiaasupraaoricealtceva.Atunci,umpleamunvascuapă rece şi îitamponam uşormâinile şi picioarele cu o cârpă sau i leînfăşuram în fâşii delicate de flanel, sperând să-i maiuşurezsuferinţa.Unmuşchiprelungşisubţireîizvâcneaînfalcă, şi uneoriWill păreapur şi simplu sădispară, ca şicum singurul mod în care putea face faţă acelei senzaţiiera să se abstragă din propriul corp. Mă obişnuisemsurprinzătorcunecesităţilefizicealeexistenţeiluiWill.Mise părea nedrept că, deşi nu le putea folosi sau simţi,extremităţileluiîiprovocauatâtadurere.Înciudaatâtorgreutăţi,elnuseplângeaniciodată.De

aceea am avut nevoie de săptămâni întregi ca să înţelegcă, de fapt, suferea profund. Acum îi puteam descifraimediattensiuneadinprivire, tăcerile, felulcumpăreacăse retrage sub propria piele. Îmi spunea, pur şi simplu:„Louisa, poţi să-mi aduci, te rog, nişte apă rece?” sau:„Cred că ar fi bine să-mi dai un analgezic”. Uneori,durerile erau atât de crâncene, încât faţa lui îşi pierdeaculoarea, devenind palidă ca a unui mort. Acelea erauzilelecelemaidificile.Dar în celelalte zile ne toleramdestul de bine unul pe

celălalt.Numaipăreafoartesupăratcândîivorbeam,aşacum fusese la început. Iar ziua aceasta primăvăraticăpăreasăfiefărădureri.CânddoamnaTraynorvenisăneanunţe că femeile mai aveau de lucru cam douăzeci deminute,euammaifăcutcâteunceaipentrufiecareşiamînceputsăneplimbăm,încet,pringrădină.Willaveagrijăsănupărăseascăaleea,iareupriveamcumpantofiiuşoridesatinmiseafundăîniarbaumedă.—Interesantăalegeredeîncălţăminte!remarcăWill.

Pantofii mei aveau o culoare verzuie ca smaraldul. Îigăsisemlaunmagazincupreţurimici,iarPatrickspuneadespreeicămăfacsăarătcaunspiriduştravestit.—Ştii,peaicinuseîmbracănimenicatine.Defiecare

datăsuntcuriossăvădcecombinaţietrăsnitădehaineşiîncălţăminteaisămaigăseşti.—Şicumartrebuisăseîmbrace„cinevadepeaici”?Elcârmipuţinsprestânga,pentruaevitaocreangăde

copac,şispuse:— În general, în haine din lână. Sau, dacă ai

preferinţele mamei mele, cu ceva de la Jaeger sauWhistles. Aşadar, de unde provin gusturile tale exotice?Undeaimaitrăit?măîntrebăel,privindu-măcurios.—Nicăieri,undesămaitrăiesc?—Cum,n-ailocuitdecâtaici?— Doar aici, am răspuns senină, încrucişându-mi

braţele peste piept, într-un gest defensiv. Ce e ciudat înasta?—Eunorăşelneînsemnat.Limitat.Viaţaluigravitează

în jurul castelului. Ne-am oprit pe alee şi am privitcastelul, care se înălţa în depărtare, în vârful unui dealciudat,caocupolă,cusiluetaluiperfectă,deaifiziscăedesenat de o mână de copil. Întotdeauna mi s-a părutgenuldeloclacareoameniirevinatuncicândsesaturădetoate.Saucândnuausuficientă imaginaţiecasămeargăînaltăparte.—Hm,mulţumesc!— Nu e nimic rău în sine, vreau să spun… Dar,

Dumnezeule! Nu se întâmplămai nimic, nu-i aşa? Nu sepoatespunecămişunădeoameni,deideiinteresantesaude oportunităţi. Pe aici, e deja subversiv dacă vreunmagazin de suvenire se apucă să vândă feţe demasă cu

altăimagineatrenuleţuluielectric.Num-ampututabţinesănurâd.Înurmăcucâtevazile,

în ziarul local chiar apăruse un articol pe exact aceeaşitemă.—Aidouăzecişişasedeani,Clark.Arfitrebuitsăpleci

demultdeaici,săpretinzicălumeaîţiaparţine,săvreis-o cucereşti, să dai de bucluc prin baruri, să-ţi etalezigarderobaciudatăînfaţaunortipipericuloşi…—Darsuntfericităaici,ammărturisit.—Ei,bine,n-artrebuisăfii.—Îţiplacesălespuioamenilorce-artrebuisăfacă,nu?—Doarcândştiucăamdreptate,replicăel.Poţisă-mi

potriveşticana?Nupreaajunglaea.I-ammutatpaiul înaşafel încâtsăajungămaiuşorla

el şi am aşteptat să bea. Răcoarea de afară îi înroşisevârfurileurechilor.—Dumnezeule,eunceaigroaznicpentruofatăcare-şi

câştigaexistenţafăcândaşaceva!sestrâmbăWill.— Asta pentru că eşti obişnuit doar cu ceaiuri pentru

lesbiene, l-am repezit eu. Lapsang Souchong şi toateporcăriilealeadinplantechinezeşti.— Ceai pentru lesbiene! aproape că se înecă el de

indignare. Hm, tot sunt mai bune decât lacul ăsta demobilă!Dumnezeule,poţisăînfigilinguriţaînel!—Decinicimăcarceaiulmeunuebun.M-amaşezatpe

bancă în faţa lui.Deceenormalca tusăai întotdeaunacevadecomentatasupraatotcespunsaufaceu,şiţiesănu-ţipoatăspunenimeninimic?— Dar nimic nu te împiedică să-ţi spui şi tu părerea.

Hai,LouisaClark,dă-idrumul!—Părereameadespretine?Eloftăteatral.

—Amdeales?— În primul rând, ai putea să te tunzi. Părul ăsta

neîngrijittefacesăarăţicaunvagabond.—Ha!Parcăaifimama!—Chiararăţigroaznic,săştii!Saucelpuţinartrebuisă

tebărbiereşti.Părulăladepefaţănu-ţidămâncărimi?Elmăprivichiorâş.—Baîţidă,este?Ştiameu.Darnu-inicioproblemă,în

după-amiazaastaamsăţi-ldaujos.—O,nu!—Bada.Mi-ai cerutpărerea.Acestae răspunsulmeu.

Tunutrebuiesăfacinimic.—Şidacăspunnu?—S-arputeasă-ltaioricum.Dacăpărulălamaicreşte

mult, în curând o să adun bucăţi de mâncare din el. Şi,sincer, dacă se întâmplă aşa ceva, va trebui să te dau înjudecatăpentrureletratamenteaplicateangajaţilor!El zâmbi ca şi cum îl amuzasem. Poate că pare puţin

trist,darzâmbeteleluiWillerauatâtderare,încât,atuncicând reuşeam să-i smulg unul, sufletul mi se umplea demândrie.—Hei,Clark,îmifaciofavoare?ziseel.—Ceanume?—Mă scarpini puţin laurechea asta?Mâncărimeamă

înnebuneşte.—Dacăo fac,mă laşi să te tund?Măcar să te îndrept

puţin,peici,pecolo.—Nufiobraznică!— Şşt, nu mă enerva! Nu mă descurc aşa bine cu

foarfeca…Am găsit în baie aparatul de ras şi un tub cu spumă,

ascunsebineînspateleunorpungideşerveţeleşidevată,ca şi cum n-armai fi fost folosite demultă vreme. L-ampus peWill să vină în baie, am umplut chiuveta cu apăcaldă, am lăsat puţin în jos spătarul pe care-şi sprijineacapulşii-ampusunprosopfierbintepeobraji.—Ce-iasta?Facipebărbierul?Lace-ţitrebuieprosopul

ăsta?— Nu ştiu, i-am mărturisit. Aşa am văzut că se

procedeazăprin filme.Ecaapafiartăşiprosoapelecândcinevanaşte…Nui-ampututvedeagura,darochiiiseîngustară,caşi

cumarfirâs.Aşfivrutsă-ipăstrezaşa.Îmidoreamsăfiefericit – ca faţa lui să-şi piardă aspectul acela bănuitor,bântuitdegriji.Amflecărit,amspusglume,amfredonat.Totulpentruaprelungiaceleclipe,înaintesă-lvădiarăşiîncruntat.Mi-amsuflecatmânecileşiamînceputsă-iîntindcrema

peste obraji, până la urechi. Apoi, cu aparatul de ras înmână,amezitatpreţdecâtevaclipe.— E un moment bun să-ţi spun că până acum n-am

folositlamadecâtlaepilatpepicioare?Elînchiseochiişiselăsăcucapulpespate.Amînceput

să-lbărbieresccugrijă,trecându-ilamaîncetpesteobraji.Tăcerea era întreruptă doar de clătitul aparatului închiuvetă. L-am ras fără un cuvânt, studiindu-i chipul pemăsură ce-i dădeam barba jos, observându-i ridurilepornite de la colţurile gurii, care păreau prematur deadâncipentruvârsta lui. I-amînmuiatbarbadepeobrajişi, pe măsură ce i-o tăiam, descopeream urme de copci,probabil consecinţe ale accidentului suferit. Am văzutcearcăneleîntunecate,dovezimutealenopţilor întregidenesomn, ridul adânc dintre sprâncene,mărturie a durerii

tăcute pe care o îndurase. Pielea lui emana o dulceaţăcaldă, mireasma plăcută a cremei de ras, şi un parfumdiscretşiscump,pecarenumaiWillîlputearăspândi.Dedupă perii ţepoşi ai bărbii începu să apară chipul lui, şimi-amdat seama atunci cât de uşor îi fusese să atragă ofemeiecaAlicia.Mămişcăm încet, cudelicateţe, încurajatăde faptulcă

el părea calm, cel puţin pentru moment. O clipă mi-atrecut prin cap că toţi cei care-l atinseseră peWill pânăatunciofăcuserădoarcasăîndeplineascăvreoprocedurămedicală, aşa că mi-am lăsat degetele să alunece uşorpestepielealui,încercândcagesturilemelesăfiecâtmaiblândeşimaidiferitedemişcărilebrutalecarecaracterizauinteracţiuneadoctorilorşialuiNathancuel.Faptul că îl bărbieream pe Will mi se părea un lucru

intimşiciudat.Amrealizat,pemăsurăceofăceam,câtdegreşită fusese presupunerea mea că scaunul lui cu rotileaveasăfieobarierăîntrenoi,cădizabilitatealuiaveasăîmpiedice orice fel de legătură senzuală. În mod bizar,lucrurile stăteau altfel. Era imposibil să te afli atât deaproape de cineva, să-i simţi pielea încordându-se subdegeteletale,sărespiriaerulpecareîlrespirael,să-ivezifaţa la câţiva centimetri de a ta fără să-ţi simţi sufletultulburat. În clipa în care am ajuns cu aparatul de ras laurechealui,amînceputsămăsimtciudat,caşicumaşfitrecutdeobarierănevăzută.PoatecăWilleracapabilsăciteascăschimbărilesubtile

ale felului în care îi apăsam pielea; poate că, din cauzadizabilităţii sale, era mai sensibil la stările sufleteşti alecelordin jurul lui.Pentrucădeschisedintr-odatăochii, şiprivirealuioîntâmpinăpeamea.Urmăoscurtătăcere,şiapoielîmispuse,peuntoncât

sepoatedeserios:—Terog,nu-mispunecămi-airasşisprâncenele!—Doaruna!amrâseuşiamînceputsăclătesclamaîn

chiuvetă,sperând,cândm-amîntorsspreel,caroşeaţadinobrajisă-mifidispărut.Gata!amspuscândamterminat.Te-aisăturat?NutrebuiesăsoseascăNathan?—Şipărul?întrebăel.—Chiarvreisăţi-ltund?—Aiputea,dacătotte-aiapucat…—Credeamcăn-aiîncredereînmine.Elridicădinumericâtputudemult:—Dacăastaosăteîmpiedicesămăbaţilacapcâteva

săptămâni…Nueunpreţpreamare.—O,Doamne,mamatavafiîncântată!m-ambucurat

eu,curăţându-iunstropdecremărămasăpefaţă.—Sănulăsămgândulăstasănestricebucuria…L-amtunspeWillîncameradezi.Amaprinsfocul,i-am

pus un film pe DVD – un thriller american – şi i-amacoperit umerii cu un prosop. Îl avertizasem deja că numai tunsesem de multă vreme pe nimeni, dar am simţitnevoia să adaug că n-avea cum să arate mai rău decâtarătadeja.—Mulţumescdecompliment,făcuel.M-am apucat să-l tund, trecându-mi degetele printre

şuviţeleluidepărşiîncercândsă-miamintescnoţiuniledebazăpecareleînvăţasemlafrizerie.Willseuitalafilmşipărearelaxatşichiaraproapemulţumit.Cândşicând,îmivorbeadesprefilm–încealtăpeliculămaijucaseactoruldin rolul principal, unde-l văzuse prima dată –, iar eumurmuramîncetişor,arătându-măvaginteresată(aşacumfăceam şi cu Thomas când îmi arăta jucăriile lui), deşi

eram total concentrată asupra tunsorii. În celedinurmă,amterminatşiamînceputsămăînvârtînjurulluicasă-lvădcumarată.—Eibine?WillpuseDVD-ulpepauză.M-am îndreptat de spate şi m-am dat doi paşi înapoi,

privindu-l:—Nusuntsigurăcă-miplacesătevădcuchipulatâtde

dezgolit,îmidăosenzaţieciudată.— Eu am impresia că e puţin mai frig, remarcă el,

mişcându-şi capul într-o parte şi-n alta, ca şi cum ar fitestatnouasenzaţie.—Staipuţin,l-amrugat,osăaducdouăoglinzi.Atunci

o să te poţi vedea cum trebuie.Darnu temişca!Trebuiesă-ţimaicurăţpuţinfireledepărrămase.Şiprobabilosămaifienevoiesăteîndreptaici,laureche,puţin.Mă aflam în dormitorul lui, căutând prin sertare o

oglinjoară, când amauzit uşa deschizându-se.Apoi, niştezgomotede paşi, apropiindu-se repede, şi voceadoamneiTraynor,ascuţităşisperiată:—Georgina,terog,nufaceasta!Uşa către camera de zi era dată de perete. Am luat

oglindaşiamieşitînfugădinîncăpere.N-aveamdegândsă fiu găsită chiulind iar. Doamna Traynor stătea în uşacamereidezi,cupalmeleduselagură,asistând,aparent,laoconfruntarepecareeun-oputeamvedea.— Eşti cel mai egoist om pe care l-am văzut în viaţa

mea!ţipaotânărăfemeie.Nupotsăcredaşaceva,Will!Aifostunegoistşiacumeştişimairăudecâtaifost!— Georgina, zise doamna Traynor, aruncându-mi o

privire scurtă atunci când m-am apropiat. Georgina, terog,încetează!

Am intrat în cameră prin spatele ei.Will, cu prosopultrecut peste umeri şi smocuri de păr castaniu împrăştiatepe lângă roţile scaunului, stătea faţă în faţăcuo tânără.Ea avea părul lung şi negru, prins într-un coc încâlcit laceafă, tenul bronzat şi purta blugi scumpi şi cizme develur.CaşiAlicia,aveatrăsăturifineşiregulate,iardinţii,de o strălucire albă uimitoare, păreau desprinşi dinreclame. Am observat asta pentru că, roşie de furie, eacontinuasă-işuiereînfaţă:—Nupotsăcred!Nupotsăcredcăte-aigânditmăcar

laasta!Ce-ţiînchipui…—Te rog, Georgina, nu emomentul! o admonestă iar

doamnaTraynor,deastădatăpeuntonmaivehement.Will,pealcăruichipimpasibilnuseputeacitinimic,o

priveatăcut.—Will?Ainevoiedeceva?l-amîntrebatîncetişor.— Tu cine eşti? făcu ţâfnoasă tânăra, întorcându-se

brusc,şiatunciamvăzutcăaveaochiiscăldaţiînlacrimi.— Georgina, interveni Will, fă cunoştinţă cu Louisa

Clark,îngrijitoareameaşiofrizeriţăuimitordeinventivă.Louisa,eaestesoramea,Georgina.ParesăfibătutdrumuldinAustraliaşipânăaicidoarcasăţipelamine.—Numaifacepevictima!îlrepeziGeorgina.Mamimi-

aspus.Mi-aspustotul!Nimeninusemişcă.—Sămăretrag?amîntrebat.—Ar fi o idee bună, rosti înţepat doamnaTraynor, şi

am observat că încheieturile degetelor de pe braţulcanapeleiîieraualbecavarul.M-amfurişatafarădincameră.—Defapt,Louisa,credcăarfibinedacăţi-ailuaacum

pauzadeprânz.

Avea să fie una dintre acele zile în care-mi găseamadăpost în staţia de autobuz. Mi-am luat sendvişul dinbucătărie,mi-am tras hainapemine şi am ieşit pe aleeadinspatelecasei.Pecândplecam,ampututauzivoceaGeorgineiTraynor

ridicându-se,totmaiascuţită,înăuntru:— Te-ai gândit vreodată, Will că, oricât ar părea de

greu de crezut, situaţia asta ar putea să nu te priveascădoarpetine?Când m-am întors, exact după o jumătate de oră, în

casăselăsaseliniştea.Nathanspălaocanăînchiuvetadinbucătărieşiseîntoarse,imediatcemăzări:—Hei,cemaifaci?—Aplecat?—Cine?—Soralui.Nathanaruncăoprivirespreuşă:— A, ea era? Da, a plecat. S-a suit în maşină şi a

demaratîntrombă.Vreoceartădefamilie,presupun…—Habarn-am,amfăcuteu.TocmaiîltundeampeWill,

cândaapărutaceastăfemeie,careaînceputsăurlelael.Iniţial,ampresupuscăofivreoaltăiubită.Nathanridicădinumeri.Mi-amdat seama cănu era interesat dedetaliile vieţii

luiWill,chiardacăle-arfiştiut.—Eunpiccamtăcut,totuşi.A,apropo,aifăcuttreabă

bunăcubărbieritul.Foartebinecăl-aiscăpatdestufărişuldepefaţă.M-amîntorsîncameradezi.Willstăteacuochiiaţintiţi

în ecranul televizorului, iar DVD-ul era oprit exact lasecvenţadinfilmcaresederulacândplecasem.

—Vreisăneuitămîncontinuarelafilm?l-amîntrebat,dar,timpdeaproapeunminut,elnurăspunse–păreacănicinu-miauzisecuvintele.Capulîieraadâncitîntreumeri,iarexpresiarelaxatăde

până atunci fusese înlocuită cu un văl impenetrabil. Seînchiseseiarînsine,dincolodeunzidpecarenu-lputeamstrăpunge.Clipi,caşicumabiaatuncim-arfiobservat,şişopti:—Sigur.Tocmai căramun coş cu rufe pe hol când le-am auzit.

Uşadelaanexăerapuţinîntredeschisă,şivoceadoamneiTraynor şi a fiicei sale pluteaude-a lungul coridorului canişteuşoarevalurisonore.Sora luiWillplângea înăbuşit,şi toată furia îi dispăruse din voce. Scâncind, păreaaproapeuncopil.—Trebuiesăsepoatăfaceceva.Trebuiesăexistevreun

progres medical. Nu-l poţi duce în America? Acolo sedescoperăîntotdeaunametoderevoluţionare.—Tatăl tău urmăreşte atent toate noile descoperiri în

domeniu. Dar nu, draga mea, deocamdată nu existănimic…concret.—Will e atât de… schimbat. Parcă e decis să numai

vadănimicbunînjur.—Aşaafostîncădelaînceput,George.Doarcătunul-

aimaivăzutdecândaiplecatdeacasă.La început,credcă a fost… hotărât. Pe atunci era sigur că va puteaschimbaceva.M-amsimţitpuţinstingherităcătrăgeamcuurecheala

această conversaţie privată, dar discuţia bizarămă făceasăascultcuşimaimareatenţie.M-amtrezitîmpinsăcadeomânănevăzutămaiaproapedeuşă,iarpicioarelemele,

încălţate în şosete moi, nu făcură niciun zgomot peduşumea.—George,uitece…Euşi tatăl tăunu ţi-amdestăinuit

până acum… N-am vrut să te mâhnim. Dar Will aîncercat… Doamna Traynor ezită, ca şi cum nu-şi găseacuvintele.Willaîncercatsă…aîncercatsăsesinucidă.—Ce?—Tatil-agăsit.Îndecembrie…Afostgroaznic.Chiardacăvorbeleeiconfirmauceeacebănuisemdeja,

amsimţitcătotsângelemisescurgedinobraji.Amauzitun plânset înăbuşit şi şoaptele încurajatoare ale mamei.Urmă o altă tăcere lungă, după care Georgina, cu voceaîncărcatădejale,rostiiar:—Şifataasta?—Louisaesteaicipentruaneasiguracăaşacevanuse

vamaiîntâmplavreodată.M-amopritînloc.Dincelălaltcapătalholului,dinbaie,

îiauzeampeNathanşipeWillvorbindînşoaptă,fărăsăştie, evident, despre discuţia dintre cele două femei,desfăşurată ladoarcâţivapaşidistanţă.Ammai făcutunpas către uşă. Probabil bănuisem căWill încercase să sesinucidă încă din clipa în care îi văzusem cicatricile laîncheieturile mâinilor. În definitiv, totul părea să capetesens acum – teama doamnei Traynor că l-aş putea lăsasingurpeWill,antipatialuilagândulcă-lsupraveghezpascu pas, faptul că, pentru perioade mari de timp, măsimţisem,defapt,completinutilă.Practic,fusesemobonă.Eun-avusesemhabar,darWillştiuseşideaceeamăurâse.Am întinsmâna cătremânerul uşii, pregătindu-mă s-o

închid câtmai încet cu putinţă.M-am întrebat ce anumeştiaNathan.M-amîntrebatdacăWilleramaifericitacum.Mi-am dat seama că simţeam, în mod egoist, o oarecare

uşurarelagândulcănupeminemăuraWill,cifaptulcăeu–căcineva,purşisimplu,fuseseangajatsă-lpăzeascăneîncetat.— Nu-l poţi lăsa să facă asta, mami. Trebuie să-l

opreşti.—Nuestealegereanoastră,scumpo.—Baeste.Este,dacăelţi-acerutsăieiparte,protestă

Georgina.Palmaîmiînţepenipemâner.—Nupotsăcredcăaifostdeacord.Nute-aigânditla

ce spune religia, credinţa ta?Nu te-ai gândit la tot ce-aifăcut?Decenaibal-aimaisalvatultimadată?DoamnaTraynorrăspunsecalm,deşi sesimţeacă face

unefort:—Judecigreşit.—Daraispuscăosă-lduci.Cecrezi…— Te-ai gândit, măcar pentru o clipă, că, dacă eu îl

refuzam,puteacereastaaltcuiva?—DarDignitas{3}?Epurşisimpluogreşeală.Ştiucăe

greupentruel,darastavăvadistruge,petineşipetati.Gândeşte-tecumosăvăsimţiţi!Gândeşte-telavâlvacaresevastârni!Lacarierata,lareputaţiata.Eln-arecumsănuştie.Eodovadădeegoismdinpartealuisăşicearăaşaceva.Cumpoate?Cumpoatesăfacăasta?Cumpoţitu săfaciasta?spuseeaşiizbucniiarăşiîntr-unplânsînăbuşit.—George…— Nu mă privi aşa! Mami, ţin la el. Chiar ţin. Este

fratelemeu şi îl iubesc, dar nu pot suporta aşa ceva.Nusuport nici măcar gândul că… El greşeşte când îţi cereasta,iartugreşeştică-lieiînserios.Dacăoţiitotaşa,nuveidistrugedoarviaţalui…Am făcut un pas înapoi. Sângele îmi pulsa atât de

puternicînurechiîncâtabiaammaipututauzirăspunsuldoamneiTraynor.—Şaseluni,George.Willmi-apromiscă-mimaiacordă

şaseluni.Uitece-i,nuvreausămaipomenescdeastaşiînniciun caz în faţa cuiva. Şi trebuie să… Se opri, trăgândadâncaer înpieptşicontinuă:Trebuiedoarsănerugămdintoatăinimacaînacesttimpsăseîntâmplecevacaresă-ischimbehotărârea.

Capitolul8

CAMILLA

Niciodată numi-am închipuit cămi-aş putea ajuta fiulsăsesinucidă.Asemeneacuvintemisepargroaznicefieşinumaicând

lecitesc–miseparecevaces-arputeatipărinumaiprintabloide.Nueramgenuldeomcăruiasăiseîntâmpleaşaceva.

Sau,celpuţin,nucredeamcăsunt.Viaţameaafostmereubineorganizată–oexistenţăobişnuită,după standardelemoderne. Eram căsătorită de aproape treizeci şi şapte deani, crescusem doi copii, avusesem o carieră, fusesemmereuomembrăactivăacomitetelordepărinţidinşcolilecopiilor şi intrasem înmagistratură abia după ce aceştianumaiavuseserănevoiedemine.Eram judecătoaredeaproapeunsprezeceani.Văzusem

toate tipologiile umane defilând prin faţamea: nefericiţilipsiţi de orice speranţă, care nu reuşeau nici măcar săvină la timp la şedinţele de judecată, recidivişti, tinerifurioşi cu chipuri aspre şimame epuizate şi înglodate îndatorii. E destul de greu să rămâi calmă şi înţelegătoarecândveziaceleaşi chipuri, aceleaşigreşeli săvârşite iar şiiar.Uneori îmi dădeam seama că în voceamea se puteacitică-mipierdusemrăbdarea.Refuzulobtuzalomeniriideacăutamăcarsăfuncţionezeresponsabilmisepăreade-adreptuldescurajant.Iar orăşelul nostru, în ciuda frumuseţii castelului, a

numeroaselor clădiri istorice, a drumurilor pitoreşti deţară,eradeparteafiimunlainfracţionalitate.Pieţeleeraupline de adolescenţi gălăgioşi care beau cidru, căsuţele

cochete înăbuşeau strigătele şi ţipetele copiilor şinevestelor bătute de soţi. Uneori mă simţeam ca regeleKnut{4},dândproclamaţiiînzadar,înfaţaunuivaldehaosşidedistrugerecareseîntindeapestetot.Darîmiiubeammeseria.Ofăceamdeoarececredeamînordine,într-uncodmoral. Credeam cu tărie că există dreptate şi fărădelege,oricâtdedemodatăarfipututpăreaaceastăconvingere.Pasiuneapentrugrădinăritm-aajutatsătrecpestecele

mai dificile zile. Pe măsură ce copiii creşteau, grădinacaseideveneatotmaimultunfeldeobsesiepentrumine.Ştiam pe de rost denumirile în latină ale oricărei plantecarecreştea înea.Parteaamuzantăeracănicimăcarnufăcusem latina la şcoală– învăţasem lao şcoalămodestăde fete din cartier, unde accentul se puneape broderii şigătit,lucrurimenitesăfacădinnoi,elevele,niştenevestebune –, dar ideea cu aceste denumiri de plante e că îţirămân în cap. Era suficient să aud o singură dată oanumită denumire ca să n-o mai uit: Helleborus niger,Eremurus stenophyllus, Athyrium niponicum. Pot repeta lanesfârşitasemeneadenumiri,cuofluenţăcumînşcoalăn-amavutniciodată.Sespunecăajungisăapreciezicumsecuvineogrădină

doar când ai împlinit o anumită vârstă, şi presupun că ecevaadevăr înasta.Probabilare legăturăcuciclulvieţii.Pare a fi cevamiraculos să vezi optimismul nestăvilit cucarenaturarevine laviaţădupă iarnamohorâtă,bucuriacucareînfiecareanealtfel, felulcumalegesăscoatăînevidenţă, în toată splendoarea lor, părţi ale grădinii. Auexistat momente – mai ales atunci când căsnicia mea sedovedisemultmaiplinădeevenimentedecâtanticipasem– când grădina a fost un refugiu, altele când a fost obucurie.

Darauexistatşimomentecând,sincerăsăfiu,afostunprilej de tristeţe. Nu e nimic mai dezamăgitor decât săcultiviunnoustratdeplanteşisăvezicănuînflorescsausă vezi un rând de flori abia îmbobocite distrus pestenoaptede cine ştie cemelci băloşi.Dar chiar şi cândmăplângeamde eforturile şi timpul cheltuite, de durerile deglezne după o zi petrecută la smulsul buruienilor sau defaptul că unghiile mele nu erau niciodată curate,grădinăritul îmi plăcea. Îndrăgeam plăcerile senzuale aletraiului în aer liber, mirosurile feluritelor plante, îmiplăcea să simt pământul fărâmiţându-mi-se sub degete,satisfacţia de a vedea florile crescând şi înflorind,fermecatedeproprialorfrumuseţeefemeră.DupăaccidentulluiWilln-ammaiintratîngrădinăun

an întreg. Nu doar fiindcă nu mai aveam timp, deşinenumărateleorepetrecuteprinspitalesaumersuldecolopânăcolocumaşina,întâlnirile–o,Doamne,întâlnirile!–îmiocupauaproapetoatăziua.Chiarşidupăceşaseluniîmiîntrerupsesemserviciul,totsimţeamcănuamtimp.Adevăratulmotivpentrucarenum-ammaiapropiatde

grădină era însă altul: nu mai vedeam niciun rost înaceastă pasiune. Am plătit un grădinar să vină şi să seocupe de grădină şi nu cred că am aruncatmaimult decâtevapriviriflorilorpetotparcursulanului.Doardupăcel-amaduspeWillînapoiacasă,deîndată

ce anexa a fostmodificată şi pregătită pentru locuit, amsimţitcăavearostsămăocupiardegrădină.Trebuiasă-ioferfiuluimeuopriveliştefrumoasă.Trebuiasă-isugerez,tacit,călucrurilesepotschimba,dezvoltasauprăbuşi,darviaţamerge întotdeaunamai departe. Să-i transmit, prinintermediulplantelor,căeramcutoţiiparteaunuimăreţciclu,aunuiproiectgrandiosalcăruiscopdoarDumnezeu

îl poate înţelege.Nuputeam să i-o spundirect, desigur –euşiWillniciodatănuneputuserămspunepreamulte–,dar voiam să-i arăt. O promisiune tăcută, dacă vreţi, căexistauntabloumaiamplu,unviitormailuminos.Steven înteţea focul din şemineu, împingând cu

pricepere în flăcări bucăţile de lemn nearse cu ajutorulunuivătrai.Ojerbădescânteiizbucniatuncicândaruncăun butuc nou în mijlocul focului. Se dădu câţiva paşi înspate, aşa cum făcea întotdeauna, privind cu satisfacţiecumbutuculeracuprinsdeflăcări,şiîşiştersepalmeledepantalonii reiaţi. Când am intrat în cameră, se întoarsespremine.I-amîntinsunpahar.—Mulţumesc.CoboarăşiGeorge?—Separecănu.—Darceface?—Eîndormitoruldesus,seuitălatelevizor.Vreasăfie

singură.Amîntrebat-o.— O să-şi revină. Probabil se simte rău din cauza

schimbăriifusuluiorar.— Sper, Steven. Nu pare foarte fericită în compania

noastră,celpuţindeocamdată.Am rămas tăcuţi, privind focul din şemineu. În jurul

nostru, camera era învăluită în linişte şi întuneric, iarferestrelevibrauîncet,bătutedeploaieşidevânt.—Urâtănoapte!—Da.Câinelepătrunseîncamerăşi,cuunscheunatscurt,se

tolăni în faţa şemineului, privindu-ne pe amândoi cuveneraţie.— Ce crezi despre treaba asta cu tunsul? mă întrebă

Steven.

—Nuştiu.Mi-arplăceasăcredcăeunsemnbun.—Fataasta,Louisa,eunpiccamciudăţică,nu-iaşa?L-amvăzutzâmbindpesubmustaţă.„Nuşipeea”,m-

am trezit spunându-mi în minte, dar apoi am alungatgândul.—Da.Da,presupuncăeste.—Crezicăefatapecareocăutam?Amsorbitdinbăutură înaintesărăspund.Douădegete

degin,ofeliedelămâieşimultăapătonică.—Cine ştie?amspus,preocupată.Nucredcămaiam

nici cea mai vagă idee despre ce e bine şi ce e rău săfacem.—Dareloplace.Suntsigurc-oplace.Amvorbitcuel

aseară,pecândneuitam la ştiri, şi apomenit-odedouăori.N-amaivorbitastfeldesprenimenipânăacum.—Da,n-aşvreasă-ţidausperanţedeşarte.—Artrebui?Stevenîncetăsămaipriveascăfoculşise întoarsespre

mine.Mi-amdat seama cămă studia, poate conştient deridurilenoice-miapăruserăînjurulochilorşidefelulcumguramea părea că se transformase, în aceste zile, într-odungăsubţiredenelinişte.Îmipriveacruciuliţadeaur,pecareopurtammereulagât.Nu-miplăceacândmăpriveaastfel.Nuputeamniciodatăscăpadesenzaţiacă,înacesteclipe,măcomparacualtcineva.—Nu,suntdoarrealistă.—Vorbeşti ca şi cum…ca şi cum te aştepţi deja să se

întâmple.—Îmicunoscfiul.—Da,fiulnostru.—Fiulnostru,într-adevăr.„Mai mult fiul meu”, m-am trezit gândindu-mă. „De

fapt, n-ai fost niciodată aici pentru el. Nu pe planemoţional.Aifostdoartatălabsentpecareelîntotdeaunas-astrăduitsă-limpresioneze.”—Sevarăzgândi,măasigurăSteven.Maie încă timp

destul.Stăteamunul lângă altul, în tăcere.Am sorbit prelung

din paharul meu, simţind răceala gheţii simultan cudogoareafocului.—Măgândescîntruna…Încăamimpresiacăîmiscapă

ceva,amzis,cuprivirileaţintitespreşemineu.Soţul meu continua să se uite la mine. Îi simţeam

privireastăruitoare,darnu i-oputeamînfrunta.Poatecăînmomentele acelea încerca să se apropie demine. Darcredcămerseserămpreadepartepentruasta.Luăogurădebăuturăşispuse:—Nupoţisăfacidecâtce-ţistăînputeri,dragamea.—Da,suntconştientădeasta.Darnuesuficient,nu?El se răsuci spre foc şi începu să împingă lemnele în

şemineu, deşi nu era nevoie să facă asta. I-am întorsspateleşiamieşit,cupaşiînceţi,dinîncăpere.Aşacumştiusec-ams-ofac.CândWillmi-adestăinuitpentruprimaoarăce-şidorea,

a trebuit să repete, fiindcă n-am fost sigură că-l auzisembinedeprimadată.Am rămasdestulde calmăascultândce-mipropunea,dupăcarei-amspuscăeocerereridicolă,m-amridicatşiamieşitimediatdincameră.Într-adevăr,eunavantajnedreptsăpoţifugideunomaflatînscaunulcu rotile. Între anexă şi casa propriu-zisă sunt doar doipaşi, pe care el nu-i poate străbate fără ajutorul luiNathan.Amînchisuşaanexeişiamrămaspeholulde laintrareaîncasă, învremececuvintelerostitedefiulmeu

cuatâtacalmîmirăsunauîncăînurechi.Nucredcăm-ammişcatdin loc timpdeo jumătatede

oră.Will a refuzat să renunţe la idee. Întotdeaunavoise să

aibăultimulcuvânt.Repetacerereaoridecâteoriveneamsă-l văd, până când aproape ajunsesem să mă silesc săintrulaelînfiecarezi.„Nuvreausătrăiescaşa,mamă.Nuastaeviaţapecareamales-o.Nuexistănicioşansăsă-mirevin vreodată, şi de aceea e perfect rezonabil să cer săpun capăt acestei vieţi într-un mod pe care îl considerpotrivit.”Îlascultamvorbindşi-miimaginamcumsepurtaîn cadrul întâlnirilor de afaceri, o carieră care-l făcusebogatşiarogant.Îndefinitiv,eraunbărbatobişnuitsăsefacă ascultat. Nu putea suporta că, într-un anume fel,aveam puterea de a-i dicta viitorul, că redevenisem,cumva,mamalui.Afostnevoiedetentativaluidesinuciderepentruamă

determina să accept. Nu că religia în care crescusem îmiinterzicea asta – deşi perspectiva ca Will să ajungă peveşnicie în iad din cauza unui gest deznădăjduit eraterifiantă. (Am ales să cred că Dumnezeu, un Dumnezeubinevoitor, avea să înţeleagă suferinţele noastre şi să neierterătăcirea.)Era vorba de un lucru pe care nu-l poţi înţelege la o

mamăpânăcenudeviituînsăţiuna:căcelpecare-lveziînaintea ta nu este adultul – tânărul ţanţoş, nebărbierit,şleampăt şi arogant, cu amenzile lui de parcare, pantofiinefăcuţişiveşniceleproblemeînamor.Vezitoatefiinţelecares-ausuccedatînel,întrupateîntr-unasingură.Îl priveam peWill şi vedeam în el bebeluşul pe care-l

ţinusemînbraţe,buimăcitădeemoţie, incapabilăsăcredcădădusemviaţăuneialtefiinţeumane.Vedeamcopilaşul

careseîntindeasă-miprindămâna,elevulcareplângeadefurie fiindcă fusese umilit de vreun derbedeu în curteaşcolii.Vedeamslăbiciunile, iubirea, istoria.Asta îmicereael acum să suprim – copilaşul, deopotrivă cu bărbatul –toatădragosteaaceea,toatăaceaistorie.Şi apoi, pe 22 ianuarie, o zi când eram prinsă într-o

sumedeniedeprocese,cunenumăraţihoţidemagazineşişoferi care circulaseră fără asigurare, cu foşti soţiînlăcrimaţi şi furioşi, Stevena intrat în anexa casei şi l-agăsitpefiulnostruaproapeinconştient,cucapulsprijinitde spătarul scaunului şi cu o baltă de sânge întunecat şilipiciosînjurulroţilor.Willobservaseuncuiruginitieşindcu nici doi centimetri dintr-o piesă de mobilier prostfinisată, în salonul din spate, şi, apăsându-şi încheieturamâiniideel, îşimutasescaunulcuroţile înainteşi înapoipânăcândcarnea îi fusese sfâşiatăpână laos.Nicipânăîn ziua de azi nu-mi pot imagina hotărârea care-l făcusesă-şi ducă planul la bun sfârşit, deşi probabil că eraaproapeleşinatdedurere.Mediciine-auspus,ulterior,că,dacăStevenmaiîntârziadouăzecideminute,Willarfifostmort.„Gestulnufusese”,dupăcumremarcaserăei,„unstrigăt

deajutor.”Cândceidelaspitalmi-auspuscăWillvatrăi,amieşit

în grădină şi m-am dezlănţuit. M-am dezlănţuit faţă deDumnezeu, de natură şi de soarta care adusese familianoastră într-o asemeneaprăpastie.Acum,privind înapoi,îmi dau seama că trebuie să fi fost de-a dreptul nebună.Am stat în grădină în seara aceea rece, mi-am aruncatsticla de coniac de la câţiva metri într-un tufiş deEuonymuscompactusşiamţipat,iarvoceameaastrăpunsliniştea nopţii, răsfrângându-se de zidurile castelului şi

stârnind ecouri în depărtare. Eramatât de furioasă că înjurulmeu vedeamnumai lucruri care se puteaumişca, şiîndoi, şi creşte, şi înmulţi, iar fiul meu – băiatul meuchipeş, charismatic şi plin de viaţă – era doar un obiect.Nemişcat, veştejit, însângerat, suferind. Frumuseţealucrurilor din jur mi se părea nedreaptă, de-a dreptuljignitoare. Am urlat, am urlat şi am înjurat – rostindcuvintepecarenicin-aveamhabarcălecunosc–pânăceSteven a ieşit din casă, a venit lângă mine şi mi-a pusmâna pe umăr aşteptând până când a fost sigur că voităcea.Elnuînţelegea.Elîncănu-şidăduseseamacăWillavea

săîncercedinnou.Şicăvieţilenoastreurmasăfietrăiteîntr-o stare de continuă vigilenţă, aşteptând următoareatentativădesuicid,aşteptândsăvedemcegrozăvie îşivamai pricinui fiul nostru. Aveam să fim obligaţi să vedemlumeaprinochiilui,sădistingemoricepotenţialăotravă,oriceobiectetăioaseşisăneimaginămce-armaifipututinventacasăisprăveascănenorocireapecareblestematulde motociclist o abătuse asupra noastră. Vieţile noastreaveausăsereducălaghicireaurmătoruluimomentîncareWill ar fi încercat din nou să se sinucidă. Iar el aveaavantajulcănuexista,practic,nimicaltcevalacaresăfiesilitsăsegândească.Douăsăptămânimaitârziui-amspus:„Da”.Desigurcăamacceptat.Cealtcevaaşfipututsăfac?

Capitolul9

Înnoapteaaceean-amdormit.Amstat trează înmicamea încăpere de la etaj, cu ochii ţintă în tavan,rememorândcuatenţieevenimentelepetrecuteînultimeledouălunipebazaaceeaceaflasem.Eracaşicumtotuls-arfimişcatdinloc,s-arfifragmentatşis-arfiaşezatapoialtfel, după un model pe care cu greu îl puteamrecunoaşte.Mă simţeam înşelată, ca un accesoriu inutil, care n-

avusesehabar ce se întâmpla.Aveam impresia că ceilalţirâseseră pe la colţuri de încercărilemele de a-l hrăni peWillculegumesaudea-itundepărul–lucrurimăruntecucare voiam să-l fac să se simtămai bine. Avuseseră oarevreunrost?Discuţia pe care o auzisem îmi revenea întruna în

minte, şi am încercat s-o interpretez altfel, încercând sămăconvingcă,defapt,oînţelesesemgreşit.DarDignitasnu era tocmai o destinaţie de minivacanţă. Refuzam săcred că doamna Traynor putea să conceapă o asemeneasoluţiepentrufiulei.Da,considerasemcomportamentuleifaţădeWillreceşiciudat.Mi-eragreusă-miînchipuică-lstrângea în braţe, aşa cum făcea mama cu mine şi cuTreena – cu bucurie şi pasiune –, până când noi nezbăteam, rugând-o să ne dea drumul. Ca să fiu sinceră,credeam că aşa îşi tratau copiii cei din clasele de sus. Îndefinitiv, tocmai ce citisem, din biblioteca lui Will,Dragostea într-un climat friguros{5}. Dar să joace, în modactivşivoluntar,unrolînmoarteapropriuluifiu?Privind retrospectiv, comportamentul ei mi se părea

acum şimai rece, iar acţiunile ei, impregnate de intenţiisinistre. Eram furioasă pe ea, dar şi peWill, fiindcă mă

lăsaseră să mă implic în acest joc de faţadă. Furioasăpentru toatedăţile când stătusemşimăgândisem lacumsă-i fac viaţa mai bună, cum să-l fac să se simtă maiconfortabil saumai fericit. Când nu eram furioasă, eramtristă.ÎmiaminteamdefelulcumvoceadoamneiTraynortremura pe când încerca s-o consoleze pe Georgina şisimţeam o imensămilă faţă de ea. Biata femeie se afla,ştiamasta,într-osituaţieimposibilă.Dar cel mai adesea simţeam că mă cuprinde groaza.

Erambântuitădeceeaceaflasem.Cumaiputeasătrăieştizidupăziştiindcănufacidecâtsănumerizilelepânălapropria moarte? Cum putea acest bărbat, căruia, îndimineaţa aceea, îi simţisem pielea sub degetele mele –caldăşivie–,săaleagăsădispară,purşisimplu?Cumeraposibil ca, peste doar patru luni, cu acceptul tuturor,aceeaşipielesăputrezeascăsubpământ?Nuputeamspunenimănuilucrurileastea.Şilucrulăsta

era, poate, cel mai greu de îndurat. Eram, de acum,complicelasecretulfamilieiTraynor.Amrefuzatsămănâncdeseară.Amrămasînpatpână

cândgândurilenegremis-ausolidificat, încâtaproapecănu le mai puteam îndura greutatea, şi abia pe la opt şijumătateamcoborâtîncameradezişim-amaşezatsămăuit în tăcere la televizor alături de bunicul – singurapersoanădinfamiliameacareînmodsigurn-aveasămădescoasă cu întrebări. Stătea pe fotoliul lui preferat, cuprivirea aţintită asupra ecranului. Dar niciodată nuştiusemdacăîntr-adevărseuităsauecuminţileîncutotulaltăparte.— Eşti sigură că nu vrei să-ţi aduc nimic, iubito? mă

întrebămama,apărândlângăminecuoceaşcădeceai.În familianoastră, pasămite, nu exista situaţie care să

nupoatăfiîndreptatăcuoceaşcădeceai.—Nu,numi-efoame,mami,mulţumesc.Amvăzutprivireapecarei-oaruncătateişiamştiutcă

aveausăurmezediscuţiidetaină,încareTraynoriiaveausăfieacuzaţicămămuncescpreatare,căpovaraîngrijiriiunuiasemeneainvalidepreagreapentruofatăcamine.Ştiamşicăaveausă se învinovăţeascăei înşişipentrucămăîncurajaserăsăacceptaceastăslujbă.Şitrebuiasă-ilassăcreadăcăaudreptate.Înmod paradoxal, a doua zi l-am găsit peWill într-o

formă bună – neobişnuit de vorbăreţ, sigur pe sine şibelicos.Pălăvrăgi,probabil,maimultdecâtoricândpânăatunci. Ai fi zis că voia să ne ciondănim şi se arătădezamăgitcândamrefuzatsăintruînjoc.—Deci,cândaidegândsăterminicuciopârţeala?Eutocmaifăceamcuratprincameradezişiîndreptam

perneledepecanapea.—Ceciopârţeală?— Tunsoarea mea. M-ai tuns doar pe jumătate. Acum

arăt caunorfandin epocavictoriană, făcu el şi-şi răsucicapul,casă-ivădmaibinefrizura.Sauecumvaunadintretunsoriletaleexcentrice?—Vreisătemaitund?—Păi,separecă-ţifaceplăcere.Şin-aşvreasăarătde

parcăaşfiieşitdelaazil.M-amdus,tăcută,săiaufoarfecaşiprosopul.—Nathanemultmaimulţumitacum,căamfrezaasta

de cetăţean respectabil, zise el. Deşi a subliniat că, devremecemi-amreluat înfăţişareadeodinioară,va trebuicade-acumînaintesăfiubărbieritînfiecarezi.—O,chiaraşa?

—Nu te deranjează, nu? La sfârşit de săptămânămămulţumesccuobarbăţepoasăstilizată.Nu puteam vorbi cu el. Îmi venea greu chiar şi să-i

întâlnescprivirea.Eracaşicumaşfidescoperitcăiubitulmeumăînşală.Măsimţeam,înmodciudat,trădată.—Clark!—Da.—Aidinnouoziîncareeştienervantdetăcută.Ces-a

întâmplatcu„agasantavorbăreaţă”?—Scuză-mă!ambâiguiteu.—TotAlergătoruledevină?Ce-amaifăcut?Spercănu

şi-aluatdetottălpăşiţa,nu?—Nu.Am prins o şuviţă din părul lui Will între degetul

arătătorşicelmijlociuşiamridicatfoarfecasă-itaiparteacare rămăsese deasupra. Dar mâna mi-a refuzat să semişte.Oarecumaveausăprocedeze?Să-ifacăoinjecţie?Să-i dea vreun medicament? Sau îl lăsau, pur şi simplu,într-ocamerăcuunmormandebriciurialături?—Pariobosită.N-amvrutsă-ţispunastacândaivenit,

dar…lanaiba…arăţigroaznic.—O,da?Cum poate fi ajutat să se sinucidă cineva care nu-şi

poate mişca membrele? M-am trezit privindu-iîncheieturile, întotdeauna acoperite de bluze cu mânecălungă. Multă vreme crezusem că îl îmbrăcau aşa fiindcăWillsimţeafrigulmaiintensdecâtnoi.Totominciună.—Clark!—Da.Îmipăreabinecăstăteamînspatelelui.Nuvoiamsă-mi

vadăchipul.Elezită.Loculdepeceafaluicarefuseseacoperitcupăr

erachiarmaipaliddecâtrestulpielii.Păreamoale,şialb,şiîngrozitordevulnerabil.— Uite ce-i… îmi pare rău pentru scena pe care sora

meaafăcut-oieri.Era…erafoartesupărată,darastanu-idădea dreptul să se poarte urât. Uneori e un pic cambrutală.Nu-şidăseamacâtîipoatederanjapeceidinjur.Făcuopauză,apoiadăugă,acid:Credcăde-aiaîiplaceînAustralia.—Adicăacolooameniiîşispununulaltuiaadevărul?—Poftim?—Nu…nimic.Ridicăpuţincapul,terog!L-amtunscumigală,tăindfiecareşuviţăcarenuerala

locul ei sau nu stătea cum trebuie, până când, în jurulscaunului,podeauas-aumplutdeopânzădeasădefiredepăr.Până la sfârşitul zilei, totul devenise clar pentrumine.

Pe cândWill se uita la televizor alături de tatăl lui, amluatofoaiedehârtiedinimprimantăşiuncreiondintr-unborcan aflat pe pervazul ferestrei de la bucătărie şi amscristotceaveampesuflet.Apoiamîmpăturitfoaiaşiampus-oîntr-unplic.Amscrismare,peplic,„PentruDoamnaTraynor”şil-amlăsatpemasadinbucătărie.Când a venitmomentul să plec, seara,Will discuta cu

tatăllui.Defapt,chiarrâdea,amuzat.M-amopritînhol,cugeantapeumăr, şiamascultatcurioasă.Dece râdea?Ce anume i-ar fi putut provoca veselia, având în vederefaptul că peste doar câteva săptămâni avea să-şi curmeviaţa?— Eu plec, i-am anunţat prin uşă şi am pornit spre

ieşire.—Hei,Clark!măstrigăel,dardejaajunsesemafară.

Câttimpammerscuautobuzulsprecasăamîncercatsămă gândesc ce-aş fi putut să le spun părinţilormei.Maimult ca sigur că aveau să fie furioşi că abandonasem oasemenea slujbă potrivită şi foarte bănoasă. După şoculiniţial însă, probabil cămamei avea să i se facămilă demine şi avea să mă apere, susţinând că îndurasem preamulte.Iartataprobabilcăaveasăîntrebedecenusuntşieucasoramea.Puneaadeseaaceastăîntrebare,deşinueueramceacareîşidistruseseviaţarămânândgravidă,fiindnevoităsăsebazezeapoiperestul familieipentrusprijinfinanciarşi îngrijireacopilului.Darnuaveaivoiesăspuinimic de genul ăsta în casa noastră, întrucât, potrivitmamei,arfiînsemnatcăThomasnueraobinecuvântare.Şi toţi copiii erau, credea ea, o binecuvântare de laDumnezeu,chiarşiceicarespuneaudeosutădeoripezi„găozar” şi a căror prezenţă făcea ca jumătate dintrepotenţialiisalariaţidinfamilianoastrăsănu-şipoatăluaoslujbădecentă.Ştiamcănuputeamsălespunadevărul.Nuledatoram

nimicluiWillşifamilieisale,darnicinuvoiamsădevinăsubiectulprincipaldebârfăprintrevecini.Toateacestegândurimiseînvârteauînmintecândam

coborât din autobuz şi am luat-o la pas în josul dealului.Apoiamajunslacolţulstrăziinoastre,amauzitstrigăteleşi am simţit ouşoară vibraţie în aer – şi gândurilemi serisipirăpentruovreme.La poarta noastră era adunată o mică mulţime. Am

grăbitpasul,temându-măcăseîntâmplaseceva,darapoii-amvăzutpepărinţiimeipeverandă,uitându-seşieisprestradă, şi mi-am dat seama că nu era vorba de familianoastră. Era doar cel mai recent dintr-o lungă serie deconflictececaracterizaucăsniciavecinilornoştri.

Faptul căRichardGrishamnu fuseseniciodată celmaifidel dintre soţi numai era demult o noutate pe stradanoastră. Dar, judecând după scena care avea loc îngrădina din faţa casei lor, vestea abia acum ajunsese laurechilesoţieilui:— Mă crezi proastă? Târfa aia purta tricoul tău…

Tricoulpecareţil-amfăcuteudeziuata!—Iubito…Dympna…nueceeacecrezi.—Amintratînmagazincasă-ţicumpărouăscoţiene{6}

şicezici?Târfaaiaeraacolo,cutricoultău.Ţanţoşăcauncurcan!Şimienicimăcarnu-miplacouălescoţiene!Amîncetinitpaşii,croindu-midrumprinlumeaadunată

ca la bâlci, până am reuşit să ajung la poarta caseinoastre,chiarcândRichardseeschivă,reuşindsăeviteunDVD-player aruncat spre el. Urmă o pereche de pantoficarenu-şiatinserănicieiţinta.—Decâttimpaînceputbalamuculăsta?Mama, cu şorţul legat cu grijă în talie, îşi desfăcu

braţeledelapieptşiseuitălaceas.— Să tot fie trei sferturi de oră. Bernard, nu zici că a

începutdevreotreisferturideoră?— Depinde la ce te referi: de când ea a început să-i

arunce hainele afară sau de când el a venit şi le-a găsitacolo?—Decândavenitelacasă.—Atunci aş zice cănu-imaimultde jumătatedeoră,

estimă tata. Dar nu uita că primul sfert de oră ea i-aaruncatpegeamogrămadădelucruri.—Dacăeaîldăafarădincasădedataasta,tatizicecă

s-arputeasă-i facăoofertă luiRichardpentrusculele luiBlackandDecker.Mulţimea crescuse, iar Dympna Grisham nu dădea

semnecăarvrea săpună capăt scandalului.Dimpotrivă,păreachiarîncurajatădeînmulţireapublicului.— Poţi să-i duci târfei cărţile tale împuţite! urlă ea,

azvârlindpefereastrăunvrafdereviste,ceeacedeclanşăuncordeovaţii înrândurilegaleriei. Iavezidacă-iplacesă stai toată duminica după-amiaza pe veceu, citindprostiile astea! zbieră femeia, după care dispăru în casă.Pestecâtevaclipeînsă,apăruiarăşilafereastrăşideşertăpe peluză un coş cu rufe: Nu uita să-ţi iei şi chiloţiimurdari! Să vedem dacă te mai alintă… cum naiba îţizicea?…„armăsarfocos”şicândodabrâncispălându-ţi-iînfiecarezi!Richard se chinuia în zadar să-şi adune catrafusele, pe

măsură ce acestea aterizau pe iarbă. Răcnea ceva sprefereastră, dar, pe fundalul gălăgiei generale şi alhuiduielilor şi fluierăturilor, cuvintele nu i se maidistingeau.Înmodciudatînsă,deşicolecţialuideCD-urişidejocurivideofusesefoarteapreciatădevecini,nimeninusearătăinteresatdelenjerialuimurdară.Cuunbufnetsec,combinaluistereoseizbidealeeade

beton.Richardridicăprivirea,deparcănui-arfivenitsă-şicreadăochilor:—Curvănebună!—Adicătuţi-otragicunenorocitaaiasaşieşiplinăde

bolivenericedelaserviceşitoteusuntcurvănebună?Mamaseîntoarsespretata:—Nuvreioceaşcădeceai,Bernard?Credcăîncepesă

sefacăfrig.Fărăsă-şidezlipeascăochiide la încăierareadevizavi,

tataîirăspunse:—Arfigrozav,scumpo,mulţumesc.Abia cândmama intră în casă am observatmaşina. A

fostcevaatâtdeneaşteptat,încâtiniţialn-amrecunoscut-o – eraMercedesul bleumarin, discret şi cupuntea foartejoasă al doamneiTraynor. Femeia trase la bordură, priviscenadepetrotuarşiezităpuţinînaintedeacoborî.Stătucâtva timp nemişcată scrutând cu privirea casele din jur,poateverificândnumerele.Şiapoimăvăzu.Amieşitdepeverandăşim-amstrecuratafarădincurte

înainte ca tata să apuce să mă întrebe unde mă duc.DoamnaTraynor rămăsese lamargineamulţimiiuitându-selahaosuldinjurcamaşacumtrebuiesăfiprivitreginaMariaAntoanetaogloatădeţăranirăsculaţi.—Oceartădomestică,i-amexplicateu.Easerăsucispremine,caşicums-arfisimţitaproape

stânjenităcăosurprinsesemprivindscena.—Amînţeles.— E o discuţie constructivă, după standardele lor. Au

fostdejalaconsilieredecuplu.Sacoul elegant de lână, bijuteriile cu perle şi coafura

scumpă erau suficiente pentru a o diferenţia de ceilalţi,îmbrăcaţiîntreningurisauînhaineieftineşiţipătoare.Eapărea foarte distantă, mai înţepată chiar decât îndimineaţa când mă surprinsese dormind în camera luiWill. Mi-am spus, privind-o, că n-aveam să am niciunmotivsă-iducdorul.—Mă întrebam dacă noi două am putea avea omică

discuţie,spuseea,nevoităsăridicevoceapestegălăgiadinjur.Am privit pe deasupra mulţimii şi apoi în spate, spre

casă. Nici nu-mi puteam imagina s-o aduc pe doamnaTraynor în casa noastră, cu grămezile ei de jucării, cubunicul sforăind încetişor în faţa televizorului, cu mamacare dădea cu odorizante de cameră pentru a ascunde

mirosulciorapilortateişicuThomascaren-arfiratatsă-miimpresionezemusafiracuun„găozar”.—Hm…nueunmomenttocmaibun…— Am putea vorbi în maşina mea. Louisa, nu îţi cer

decâtcinciminute.Cusiguranţănedatoreziasta.Câţivaveciniseuitarăcurioşilaminecândm-amurcat

în maşină. Noroc că familia Grisham constituia dejasubiectulserii,altfelţintatuturorbârfeloraşfifosteu.Pestrada noastră, dacă te urcai într-o maşină luxoasă,însemnaoricăţi-otragicuvreunfotbalist,oricăfuseseşiarestatdeunpoliţistîncivil.Portierele se închiseră cu un clinchetmut, şi brusc, se

lăsăliniştea.Maşinamiroseaapieleveritabilăşiîneanuseaflanimicînafarădenoidouă.Nuerauniciambalajede bomboane din poleială, nici noroi uscat, nici jucăriipierdute sau odorizante agăţate de oglinda retrovizoarepentruamascamirosul laptelui vărsatpe jos înurmăcutreiluni.—CredeamcătuşiWillvăînţelegeţibine.Vorbeacaşi

cums-arfiadresatcuivacarestăteachiarînfaţaei.Nui-am răspuns, şi ea continuă: E vreo problemă legată debani?—Nu.—Vreiopauzădemasămailungă?Suntconştientăcă

o jumătate de oră e destul de puţin. L-aş putea ruga peNathansă…—Nuevorbadeore.Şinicidebani.—Şiatunci?…—Defapt,nuvreausă…—Uite ce-i, nu poţi să-ţi dai demisia imediat şi să te

aştepţicanicimăcarsănuteîntrebdece.Amtrasadâncaerînpieptşii-ammărturisit:

—Amauzit,dinîntâmplare,discuţiapecareaţiavut-ocufiicadumneavoastră.Aseară.Şinuvreausă…nuvreausăfacpartedinaşaceva.—Ah!O tăcere de mormânt se aşternu în maşină. Afară,

domnul Grisham încerca să intre în casă, în vreme cedoamnaGrishamsestrăduiasăaruncepefereastră,directîn capul lui, toate lucrurile care-i veneau la mână.Proiectilele alese – role de hârtie igienică, cutii detampoane,operiede toaletă, sticlede şampon– sugeraucăfemeiaseaflaacumînbaie.— Te rog, nu pleca! şopti doamna Traynor. Will se

simte bine cu tine. Mult mai bine decât s-a simţit pânăacum.Eu…nouăne-arfifoartegreusăgăsimpealtcinevacaresăfacăasta.—Dardumneavoastră…dumneavoastrăaveţidegând

să-lduceţiînloculundeoameniisesinucid.LaDignitas.—Nu,amdegândsăfactotcepotcasăfiusigurăcăel

nuosăsesinucidă.—Cumarfi?Săvărugaţi?DoamnaTraynorîmiaruncăoprivirepecaremamaar

finumit-o„demodăveche”.—Probabilţi-aidatseamapânăacumcă,dacăWillîşi

propunesăseizolezedetoatălumea,nimeninupreaareceface.—Mi-amdatseamacumstaulucrurile,amspuseu.De

fapt, mă aflu în casa familiei Traynor doar pentru cadumneavoastră să aveţi siguranţa că Will nu va încălcaînţelegerea luându-şi viaţa înainte de trecerea celor şaseluni.Amdreptate?—Nu.N-aidreptate.— De asta nu v-a păsat deloc de faptul că nu aveam

niciocalificare.—Mis-apărutcăeştiveselă,inteligentăşialtfeldecât

ceilalţi.Nuarătai caoasistentămedicală.Nu tepurtai…ca toate celelalte. Am crezut… am crezut c-o să-l poţiînveseli.Şichiaraireuşit–chiarîlînveseleşti,Louisa.Cândl-amvăzutierifărăbarbaaceeagroaznică…TuparisăfiiunuldintrepuţiniioamenicapabilisăajungălaWill.—Nucredeţi că ar fi fostmai cinstit sămenţionaţi că

voi fi angajată ca să supraveghez un om dornic să sesinucidă?Camilla Traynor oftă adânc, de parcă s-ar fi văzut

obligată să explice ceva, pe un ton cât se poate depoliticos, unui imbecil.M-am întrebat dacă-şi dădea oareseama că tot ce spunea îl făcea pe cel din faţa ei să sesimtăde-adreptulidiotşidacăfăceaastaintenţionat.Nucredcăeuaşfipututvreodatăfacepecinevasăsesimtăinferior.—Poatecăaşaaustatlucrurilelaînceput,cândte-am

angajat…daramîncrederecăWill îşivapăstracuvântuldat.Mi-apromisşaseluni,şiastaîmivada.Avemnevoiedetimpulăsta,Louisa.Avemnevoiedetimpulăstapentrua-iinsuflaideeacăarputeaexistaoposibilitate.Amsperatsă-i insuflu ideea că există o viaţă de care să se poatăbucura,chiardacănueviaţapecareoplănuise.—Dartoateasteasuntminciuni.M-aţiminţitşipemine

şivăminţiţiunulpecelălalt.Eanupărusămăaudă.Scoaseuncarneţelşiuncreion

dingeantăşiserăsucispremine:—Deci,cevrei?Îţidublezsalariul.Spune-micâtvrei!—N-amnevoiedebaniidumneavoastră.—Omaşină.Niştefacilităţi.Bonusuri…—Nu…

—Atunci…ce-aşputeasăfaccasăterăzgândeşti?—Îmiparerău,dareu…Amîncercatsăiesdinmaşină,însăeamăprinsedebraţ

cuomânăfermă,bizară,parcăelectrică.Amândouăne-amuitatlaea.— Ai semnat un contract, domnişoară Clark. Un

contractprincareaipromiscăveimuncilanoişaseluni.După calculelemele, ai stat doar două. Nu-ţi cer altcevadecâtsă-ţiîndeplineştiobligaţiilecontractuale.Vocea îi deveni ezitantă.M-amuitat lamâna ei şi am

văzutcă începuse să tremure.DoamnaTraynor înghiţi însec,şoptind:—Terog…Părinţiimeinepriveaudepeverandă. Îi vedeamcum

stăteau acolo cu ceştile înmâini, singurii care nu păreauatraşi de circul de alături. Imediat ce observară că-izărisem, îşi mutară privirea, stânjeniţi. Tata, mi-am datseama,purtapapuciiecosezpătaţidevopsea.Amapăsatmânerulportierei.—DoamnăTraynor,pur şi simplunupot să stauşi să

măuitcum…eabsurd.Nuvreausăparticiplaaşaceva.—Te rog, gândeşte-te bine!Mâine este VinereaMare.

Dacăainevoiedoardetimpdegândire,poţistaacasă.Îivoi spune lui Will că a trebuit să rămâi cu familia ta.ProfitădeweekenduldePaşteşigândeşte-te!Dar, terog,întoarce-te!Întoarce-teşiajută-l!Am plecat spre casă fără sămămai uit înapoi.M-am

aşezat în camera de zi, cu ochii aţintiţi la televizor, învreme ce ai mei m-au urmat şi, schimbând priviri cusubînţeles,s-auprefăcutcănumăobservă.Abia după mai bine de zece minute am auzit-o, în

sfârşit,pedoamnaTraynorpornindmaşinaşiplecând.

La nici cinci minute după ce ajunse acasă, sora mea

urcăscărilecaovijelieşitrântidepereteuşadelacameramea.—Da,intră!amspus.Stăteam pe pat, cu picioarele întinse pe perete, şimă

holbamlatavan.Purtamcolanţişi,pesteei,operechedepantaloni scurţi, care, din cauza poziţiei, mi serăsfrângeaupestecoapseîntr-unmoddelocatractiv.Katrinaseproţăpiînuşă:—Eadevărat?—CăDympnaGrishamşi-aalungat,însfârşit,deacasă

soţulafemeiatşi…—Nufacepedeşteaptăcumine!Mărefereamlaslujba

ta.Am coborât, cu degetul mare, peste linia decorativă a

tapetuluidepeperete.— Da, mi-am dat demisia de la familia Traynor. Da,

ştiu,mamişi tatinusuntdeloc încântaţideasta.Da,da,da,îţidaudreptatelaoriceaidegândsă-mispui.Ea închise uşa cu mare grijă, se trânti pe marginea

patului, lângă mine, şi trase o înjurătură de toatăfrumuseţea:—Ladracu’,nupotsăcredcăaifăcutaşaceva.Şi,cuomişcarebruscă,îmitraseînjospicioareledepe

perete, încât aproape am căzut din pat. M-am ridicat,surprinsă.—Uau!Ce-afostasta?Faţaeieraroşiecafocul.—Nupotsăcred.Mamiefăcutăpraf.Tatipretindecă

nu-i pasă, dar şi el e distrus. Ce-o să se facă acum? Deunde să ia bani? Ştii deja că lui tati i-e teamă că-şi va

pierde slujba. De ce naiba ai renunţat la o slujbă aşa debineplătită?—Treen,nu-miţinepredici!—Cinevatrebuies-ofacă!Niciodatăn-osăpoţicâştiga

banii ăştia în altă parte. Şi cum o să arate o asemeneapatăpeCV-ultău?—Ştiice?Nuteprefacecăţi-arpăsadealtcinevadecât

detineşidecevreitu!—Poftim?— Nu-ţi pasă ce fac, câtă vreme poţi să-ţi resuscitezi

minunata ta carierăpe spinareamea.Vrei doar ca eu săsusţin finanţele familiei şi să-ţi ofer sprijin pentrucreşterea copilului. După tine, potopul! Ştiam că vorbelemelesunăurât,darnum-ampututabţine.Îndefinitiv,dincauzaKatrineiajunseserămcutoţiiundeajunseserăm.Aniide resentimente şi frustrărimi se revărsauacumpegură.Trebuie să ne agăţăm cu toţii de nişte slujbe pe care leurâmdoarpentrucadragadeKatrinasă-şipoatăîndepliniafurisiteledeambiţii.—Nuevorbademine.—Nu?—Nu,evorbade faptulcănueşti în stare săpăstrezi

singuraslujbădecentăcareţis-aoferitînultimeleluni.—Nuştiinimicdespremuncamea,aiînţeles?— Ştiu că eşti plătită cumult peste salariulminim. Şi

asta-itotcetrebuiesăştiu.—Înviaţă,nutotulsereducelabani.— Da? Atunci coboară şi spune-le lui mami şi lui tati

chestiaasta!—Nu-miţinemiepredicidesprebanicândtun-aimai

datunbanîncasaastadeanidezile!— Ştii că nu-mi pot permite să dau din cauza lui

Thomas.Amînceputs-oîmpingspreuşă.Numaiţinmintecând

i-amtrasultimaoarăochelfăneală,dar înmomentulălachiarîmiveneasălovescpecinevaşimătemeamdecumaşfipututreacţionadacăeaarfistatacoloînfaţamea.—Disparideaici,Treena!Bine?Cară-tedeaicişilasă-

măînpace!amrepezit-oeuşii-amtrântituşaînnas.Cândamauzit-ocoborândîncetişorscările,amdecissă

număgândescdeloclacele-arputeaspunealornoştri,lafelul cum toţi aveau să ia asta drept încă o dovadă aincapacităţiimeletotaledeafacevreodatăcevacalumea.AmdecissănumăgândesclaSyed,laOficiulForţelordeMuncă şi la cum aveam să explic motivul pentru careabandonasem cea mai bine plătită dintre slujbeledisponibile. Am decis să nu mă gândesc la fabrica deprocesat carne de pui şi la faptul că undeva, acolo, înmăruntaiele ei, se aflau încă o salopetă de plastic şi obonetăinscripţionatecunumelemeu.M-amîntinspepatşim-amgânditlaWill.Lafuriaşila

tristeţea lui. La ce-mi spusese mama lui – că eram unuldintrepuţiniioamenicapabilisăajungălasufletullui.Lafelul cum încercase să nu pufnească în râs ascultândCântecul Molahonkey, într-o noapte când fulgii auriipluteau pe la ferestre. M-am gândit la pielea caldă, lapărulşimâinilemoialeunuiomviu,unomcareeramultmai inteligent şi mai amuzant decât aveam eu să fiuvreodată şi care totuşi nu putea concepe alt viitor decâtdistrugereaproprieivieţi.Într-unsfârşit,cucapulafundatînpernă,amplâns,fiindcă,brusc,viaţameamis-apărutmai neagră şi mai complicată decât mi-aş fi imaginat-ovreodată.Mi-amdoritatuncisămăîntorcînapoiîntimp,lamomentulcândceamaimaregrijăameaeradacăeuşi

Frankcomandaserămsuficientebrioşepentrucafea.Seauziunciocănitînuşă.Mi-amsuflatnasulşiamstrigat:—Dispari,Katrina!—Îmiparerău,iartă-mă!Amrămascuprivirileîncremenitepeuşă.Voceaeiera

estompată,caşicumşi-arfilipitbuzeledegauracheii.—Amadusvin.Terog,lasă-măsăintru,altfelmăaude

mami.Amdouăcănivârâtepesubpulover,şiştiicănu-iplacesăbemîncamereledesus.M-amdatjosdinpatşiamdeschisuşa.Katrinaîmiprivi

chipul brăzdat de lacrimi şi închise, încetişor, uşadormitoruluiînurmaei.— Aşa, zise ea, scoţând dopul sticlei şi turnându-mi o

canăcuvin,acumzi-mices-aîntâmplatcuadevărat!I-amaruncatocăutăturăfioroasă:—Jură să nu spui nimănui ce-am să-ţi povestesc!Nici

luitatişi,maiales,niciluimami.Apoii-ampovestit.Trebuiasăspuncuiva.Nu-miplăceadesorameadinmultepunctedevedere.

Înurmăcucâţivaaniaveamlisteîntregipetemaasta.Ourampentrucăarepăruldesşidrept,învremecealmeusecârlionţeazădacătrecedeumeri.Ourampentrucănupoţisă-ispuicevaceeanuştiedeja.Ourampentrucă,întoţi anii de şcoală, profesorii nu încetaseră să-mi dea deînţelesceelevăstrălucităeraea,deparcăstrălucireaastan-arfiînsemnat,automat,căeuerampermanentînumbrasuroriimaimici.Ourampentrucă,ladouăzecişişasedeani, eram silită să trăiesc într-odebaramodificată, într-ocasă la calcan, doar pentru ca soramea să poată sta în

dormitorul mai mare, împreună cu fiul ei ilegitim. Darexistau,dincândîncând,şimomentecândîmipăreabinecăesoramea.Fiindcă,auzindpovesteafamilieiTraynor,Katrinanuse

oripilă, nici nu păru şocată şi nu insistă să le spun şipărinţilor. Nu-mi spuse nici măcar o dată că greşisemrenunţândlaslujbă.Sorbicunesaţdinceaşcăşiexclamă:—DoamneDumnezeule!—Exact.—Şieperfectlegal.Nimeninul-arputeaopri.—Ştiu.—Lanaiba,eunupotînţelegeaşaceva!Băusemdouă

ceştidevinîntimpce-ipovestisemşisimţeamcumcălduraîmiaprindeobrajii.Urăsc ideeadea-lpărăsi.Darnupotparticipalaaşaceva,Treen.Nupot.—Hmm,murmurăea,gânditoare.De fapt, sora mea are „o faţă gânditoare”, ceea ce îi

facepeoamenisăaştepteînaintedea-ivorbi.Tataspunecă faţa mea gânditoare mă face să arăt de parcă amnevoielatoaletă.—Nuştiucesăfac,i-ammărturisit.Eamăprivişi,deodată,chipuliselumină:—Esimplu.—Simplu?Katrinaumpluiarcănilecuvinşiexclamă:—Ups!Separecăam terminatdeja sticla.Da,Lou,e

simplu.Eiaubani,nu?— N-am nevoie de banii lor. Doamna Traynor mi-a

oferitomăriredeleafa.Darnuastaeproblema.—Tacidingură!Nupentru tine,prostuţo.Ei aubanii

lor! Şi probabil că Will încasează o sumă uriaşă de la

companiade asigurări, după accident. Ei bine, le spui căvreiunbugetpropriuşiapoifoloseştibaniiăştiaîncele…câteluni,patruparcă?…pecarelemaiailadispoziţie.Casă-lfacipeWillsăserăzgândească.—Poftim?— Îl faci să se răzgândească. Ai spus că-şi petrece

timpulmaialesîncasă,nu?Eibine,începicucevamodestşi apoi, pe măsură ce reuşeşti să-l scoţi din bârlog, tegândeştilatoatelucrurileextraordinarepecarele-aiputeafacepentruel,totcel-arputeadeterminasă-şidoreascăsătrăiască–aventuri,călătoriiînstrăinătate,înotcudelfinii,orice –, şi apoi pui asta în practică. Te pot ajuta. O sămerg la bibliotecă şi o să caut pe internet lucruri şiactivităţi interesante. Pun pariu că-i putem propunelucruriminunatede făcut.Lucruri care să-l facă fericit cuadevărat.Amrămascuochiiholbaţilaea.—Katrina…—Da, ştiu, rânji ea văzându-mă că încep să zâmbesc.

Amideigeniale!

Capitolul10

Membrii familiei Traynor părură oarecum surprinşi depropunere. Ceea ce, în definitiv, era de înţeles. DoamnaTraynor rămase, iniţial,uimită, apoi tulburată,pentrucaîn celedinurmă să se închidă în sine.Fiica ei, ghemuităalături, pe canapea, stătea încruntată – cu acel gen decăutătură pe caremi-l adresamama atunci când făceamvreo boacănă. Nu era deloc răspunsul entuziast la caresperasem.—Darce-aivreasăfaci,defapt?—Încănuştiunicieu.Sorameasepricepelaasemenea

căutări. Încearcă să vadă ce ar fi potrivit pentru untetraplegic,undeanumeputemmerge.Daraşvreasăştiudeladumneavoastrădacăaţifidispuşilaaşaceva.Ne aflam în salonul de la Granta House, aceeaşi

încăpereundefusesemintervievată,doarcă,dedataasta,doamnaTraynor stăteape canapeaalăturide fiicaei, cucâinele lor, bătrân şi plin de bale, între ele. DomnulTraynor stătea pe fotoliu, lângă şemineu. Eu purtamjachetamea franţuzească, de culoarea indigoului, o fustăminişioperechedebocancimilitari.Privindretrospectiv,mi-amdatseamacăaşfipututalegeouniformăcevamaiprofesionalăpentrua-miexpuneplanul.— Hai să vorbim deschis! începu Camilla Traynor,

aplecându-se spre mine. Deci vrei să-l iei pe Will dinaceastăcasă.—Da.—Şisă-lduciîntr-oseriede„aventuri”.Miseadresapeunasemeneatondeparcăi-aşfipropus

să-ifacfiuluieiooperaţiepecreier.— Da. Aşa cum spuneam, nu sunt sigură ce anume e

posibilsăfacem.Darevorbadea-lscoateînlume,dea-ilărgiorizonturile.Pentruînceput,amputeaieşiprinjurpeundeva şi apoi, nu peste prea multă vreme, şi ceva maideparte.—Vreisă-lducişiînalteţări?— În alte ţări…? am clipit, mirată. Mă gândeammai

degrabă să-l duc la bar. Sau la un spectacol, pentruînceput.—Willn-apărăsitcasaaproapedelocînultimiidoiani,

cuexcepţiavizitelorlaspital.—Da,darcredcă…amsăîncercsă-lconvingsăiasă.— Şi, desigur, tu îl vei însoţi în toate aceste aventuri,

interveniGeorginaTraynor.— Uitaţi, nu e nimic extraordinar. Vreau doar să-l

determinsă iasădincasă,mai întâide toate.Oplimbareîn jurul castelului sau o excursie la cârciumă. Dacă vomajungesăînotămcudelfiniiînFlorida,atuncicuatâtmaibine.Darpurşisimpluvreausă-lscotdincasăşisă-l facsăsegândeascăşilaaltceva.N-ammai adăugat că doar gândul de a-l duce peWill

singură, cumaşina, la spital, era suficient încă să-mideasudori reci. Iar ideea de a-l duce într-o altă ţară mi sepărea la fel de probabilă ca participarea mea la unmaraton.— Eu cred că e o propunereminunată, spuse domnul

Traynor.Credcăarfiextraordinardacăl-amputeascoatepeWillînaltelocuri.N-aavutcumsă-ifacăbinesăsteazişinoapteîntrepatrupereţi.— Am mai încercat să-l scoatem, Steven, interveni

doamnaTraynor.Nucăl-amfilăsatnoisăputrezeascăîncasă.Amîncercatchiarînrepetaterânduri.— Ştiu, scumpo, dar n-am avut preamare succes, nu?

DacăLouisapoatesugeralucruripecareWillepregătitsăleîncerce,astanupoatefidecâtuncâştig,nu-iaşa?—Da, sigur, „pregătit să le încerce” fiindaici condiţia

fundamentală.— E doar o idee, am spus. Brusc,m-am simţit iritată.

ÎnţelegeamcegândeadoamnaTraynor.Dacănuvreţi…—Atunci?Ce-aisăfaci?Aisăpleci?măprivieadirect

înochi.I-am înfruntat privirea. Numămai speria, fiindcă de-

acum ştiam că nu e mai bună decât mine. Era o femeiecareputeastacalmă,lăsându-şifiulsămoarăînfaţaei.—Da,probabilcăamsăplec.—Aşadar,neşantajezi!strigăsoraluiWill,dartatălei

n-olăsăsăcontinue:—Georgina!—Sănunemaiascundemdupădeget,tati.Mi-amîndreptatumeriişiamspus,răspicat:— Nu, nu şantajez pe nimeni. Doar că în asta sunt

dispusă să mă implic. Nu pot sta cu mâinile încrucişate,aşteptândsătreacătimpulpânăcândWill…pânăcând…Voceamise frânse.Amrămascu toţii tăcuţi,privindu-

neceştilecuceai.— Aşa cum spuneam, rosti domnul Traynor cu

fermitate,eucredcăesteoideebună.Dacă-lpoţifacepeWill să accepte, nu văd ce rău s-ar putea întâmpla. Îmiplaceideeacaelsăpleceînvacanţe.Doarcă…spune-nece-aivreasăfacemnoi!—Amo idee,zisedoamnaTraynor,punându-şipalma

pe umărul fiicei ei. Poate ar trebui să mergi şi tu învacanţăcuei,Georgina.—Peminenumăderanjează,amspus.Şi chiar aşa era. Fiindcă şansele de a-l determina pe

Willsăpleceîntr-ovacanţăeraulafeldemicicaşanselemeledeaconcuravreodatălaMissUnivers.GeorginaTraynorîncepusăsefoiascăpescaun,vizibil

deranjată.— Nu pot. Ştiţi că mă mut la o altă companie peste

două săptămâni. După ce-o să mă angajez acolo, n-o sămaipotveniovremeînAnglia.—TeîntorciînAustralia?—Decepariaşadesurprinsă?Ţi-amspuscăamvenit

doarînvizită.—Credeamdoarcă…date fiindevenimentele recente,

ai putea să stai ceva mai mult, zise Camilla Traynor,aruncându-ioprivirecumnu-iadresaseniciodatăluiWill,oricâtdebrutalarfifostelcuea.—Mami, e o slujbă excelentă. Visez la ea de doi ani,

spuseGeorginaşi-iaruncăopriviretatăluiei:Tati,nu-mipotamânaviaţadedragulstăriipsihicealuiWill.Urmăotăcereprelungă.— Şi nu e corect, urmă Georgina Traynor. Dacă aş fi

fost eu într-un scaun cu rotile, i-aţi fi cerut luiWill să-şiabandonezetoateplanurile?Doamna Traynor nu se uita la ea. Mi-am aruncat

privireapelistamea,citindşirecitindprimulparagraf.— Şi eu am o viaţă, să ştii, izbucni Georgina, şi

cuvinteleeisunarăcaunprotest.— Hai să discutăm despre asta altă dată! interveni

domnulTraynorşiostrânseuşureldeumăr.— Da, haide! murmură doamna Traynor, îndreptând

foiledehârtiedinainteaei.Aşadar…Propunsă facem înfelulurmător.Vreau să ştiuabsolut tot ceplănuieşti, ziseea,ridicându-şiochiispremine.Vreausăfacemestimărilenecesare şi, dacă e posibil,mi-ar plăcea să întocmeşti un

program,pentrucăaşvreasă-miiauşieucevatimpliberşisăvincuvoi.Amcâtevaziledeconcediurămasedeanultrecutşiaşputea…—Nu.Ne-amîntorscutoţiicătredomnulTraynor,care,aşezat

pefotoliuldelângăfoc,mângâiacâinele.Deşiexpresiasaerablajină,voceaîierafoartefermă:—Nu,nu cred căar trebui sămergi şi tu,Camilla.Ar

trebuisă-llăsămpeWillsingur.— Will nu se poate descurca singur, Steven. Sunt o

mulţimedelucruricaretrebuieluateînconsiderareatuncicând Will are de mers undeva. E complicat. Nu cred cătrebuiesălelăsămpetoateînseama…—Nu,dragamea,repetăel.Nathanîipoateajuta, iar

Louisasevadescurcagrozav,suntconvins.—Dar…— Trebuie să-i permitem lui Will să se simtă ca un

bărbat.Astanusevaputeadacămaică-sa–sausoră-sa,eacelaşilucru–nu-lscapăniciodatădinochi.În momentul acela mi s-a făcut milă de doamna

Traynor.Îşipăstrăexpresiatrufaşă,darmi-amdatseamacă,dincolodeaceastămască,sesimţeapuţinpierdută,caşicumn-arfiînţelespreabinecevoiasoţulei.Instinctiv,îşidusemânalalănţişorulcucruciuliţă.—Osăamgrijăsăfiemereuînsiguranţă,amspus.Şio

să vă înştiinţez din timp despre orice plan pe care ni-lfacem.MaxilaruldoamneiTraynoreraatâtderigid,încâti-am

zăritunmicmuşchiîncordatchiarsubpometeleobrazului.M-amîntrebatdacă,înclipaaceea,nucumvamăura.— Şi eu îmi doresc ca Will să vrea să trăiască, am

încheiat,privind-odirectînochi.

— Înţelegem asta, răspunse domnul Traynor. Şi îţiapreciemhotărârea.Caşidiscreţia.Numi-am dat seama dacă aceste vorbe se refereau la

Will sau la cu totul altceva. El se ridică, şi am înţeles căacela era semnalul că discuţia se încheiase. Georgina şimama ei rămaseră pe canapea, fără să spună nimic.Amavutsentimentulcăaveasăurmezeodiscuţieîndelungatădeîndatăceieşeamdinîncăpere.— Bine, atunci, am zis. Am să vă prezint planul de

îndată ce-l pun la punct.O sămămişc repede.Nuavemmult…DomnulTraynormăbătudelicatpeumăr:—Ştiu.Arată-nelacete-aigândit,cândeştigata!Treena îşi sufla în mâini, ridicându-şi involuntar când

un picior, când pe celălalt, ca şi cum ar fi mers pe loc.Purta bereta mea kaki-închis, care, în mod supărător, îistătea mult mai bine decât mie. Se aplecă şi-mi înmânălistapecaretocmaioscosesedinbuzunar.—Probabilo să fienevoie să tainumărul trei sau să-l

amânipânăsefacemaicald.Amparcursfoaiacuprivirea.— Baschet pentru tetraplegici? Nu sunt sigură nici

măcarcă-iplacebaschetul.—Nuasta-i ideea!Fir-arsăfie,ealnaibiidefrigaici!

făcueaşi-şi îndesăberetapesteurechi. Ideeaestecă-ivadaşansasăvadăcăexistăposibilităţi.Osăvadăcăsuntşialţi oameni în situaţia lui carepractică sporturi şi lucruridegenulăsta.—Nu ştiu ce să zic.Will nu poate ridica nicimăcar o

ceaşcă.Credcăoameniiăiatrebuiesăfieparaplegici.Nuvăd cum ai putea arunca o minge fără să-ţi foloseşti

braţele.—Nuastaeideea.Elnutrebuie,defapt,săfacănimic,

ci doar să-şi lărgească orizonturile, înţelegi? îl lăsăm săvadăcefacalţioamenicuhandicap.—Dacăspuitu…Un murmur surd se ridică din mulţime. Alergătorii

fuseserăzăriţiîndepărtare.Dacămăridicampevârfuri,îiputeamvedeaşieulavreotreikilometridistanţă,învale,caunmicblocdepunctealbeoscilanteînaintândcugreuprin frigde-a lunguldrumuluiudşicenuşiu.Mi-amprivitceasul. Ne aflam acolo, pe o culme numită, pe dreptcuvânt,DealulVântos,deaproapepatruzecideminute,şidejanu-mimaisimţeampicioareledefrig.—Amcăutatevenimentepeplanlocal,şi,dacănuvrei

să conduci preamult, e unmeci la centrul sportiv pestedouă săptămâni. Ar putea chiar să parieze pe rezultatulfinal.—Săparieze?—Aşa ar putea să se implice un picmaimult fără să

joace. Ah, uite-i pe băieţi! În cât timp crezi că ajung lanoi?Stăteamchiarlângăliniadesosire.Deasupracapetelor

noastre,unafişmaredinprelată,pe care scria „Liniadesosire Triatlonul Primăverii”, fluturamelancolic, bătut devântultăios.—Nuştiu.Îndouăzecideminute?Saumaimult?Amun

baton Mars pentru cazuri de urgenţă, dacă vrei să-lîmpărţim,amspusbăgândmâna înbuzunar.Oricât aş fiţinut-o de strâns, lista flutura întruna. Deci, ce alte ideimaiai?—Aispuscăvreisămergişimaideparte,nu?întrebă

Katrina,după carearătă sprebatonulpe care-l rupsesem

îndouă:Ailuatbucatamaimare!—Atunci ia-o tu pe-asta!… Îmi imaginez că Traynorii

credcăaşfioprofitoare.—Dece?Pentrucăvreisă-lieicâtevazileînexcursie?

Dumnezeule!Ar trebui să fie recunoscătorică facecinevaefortul ăsta. Ei nu par să se preocupe preamult. Treenaluă cealaltă bucată de baton.Oricum, numărul cinci credcăefezabil.Uncursdeinformaticăpecareîlpoateface.Îilipescochestiepecap,cuunfeldebăţpeea,şieltrebuiesă dea din cap ca să mişte mouse-ul. Sunt o mulţime degrupuridetetraplegicionline.Şi-arputeafaceogrămadăde prieteni, ceea ce ar însemna că nu va trebui să iasămereudincasăpentruasocializa.Euchiaramdiscutatcucâţivapechat.Păreaudrăguţi.Aproapenormali, făcuea,ridicânddinumeri.Ne-am mâncat bucăţile de Mars în tăcere, privind

grupul de alergători epuizaţi care se apropia. Nu-ldeosebeam pe Patrick. Niciodată nu puteam. Avea genuldechip caredevenea instantaneu invizibil într-omulţimedeoameni.Katrinaîmiarătăiarlista:— Oricum, uită-te la secţiunea cultură. E un concert

special pentru oameni cu dizabilităţi aici. Ziceai că e untânăreducat,nu?Arputeasăasculteconcertulşisăselasetransportat de muzică. Asta înseamnă să ieşi din tineînsuţi,nu?Derek,tipulcumustaţădelamuncă,mi-aspusdespre el. Mi-a zis că uneori poate fi gălăgie, din cauzacelorcuhandicapmintalcarese-apucăsăstrigepeacolo,darsuntsigurăcăluiWillosă-iplacă.Amstrâmbatdinnas:—Ştiuşieu,Treen?…—Te-aisperiatdoar fiindcăamspus„cultură”.Darnu

trebuie să faci altceva decât să stai acolo cu el. Şi să nuumbli la punga cu biscuiţi crocanţi. Sau, dacă vrei cevamai picant… Mă privi cu un rânjet: Există şi cluburi destriptease.Aiputeasă-lducilaLondrapentruasta.—Să-miducangajatorullaunspectacoldestriptease?—Păispuică înrest faci totulpentruel– îigăteşti, îi

facicuratşitoatecelelalte…Nuvăddecen-aistalângăelcândisescoală…—Treena!—Ei,probabilcă-iedor…Aiputeachiarsăangajezio

stripteuzăsă-idansezeînpoală.Câţiva oameni din jurul nostru îşi întoarseră capetele.

Soramearâdea.Puteavorbidespresexfărăniciojenă.Caşi cum ar fi fost un fel de activitate recreaţională. Ca şicumeraunfleac.— Dar, pe de altă parte, poţi să faci şi călătorii mai

lungi.Nuştiulacete-aigândittu,darputeţiîncercaniştedegustări devinuri peValeaLoarei…Nuepreadeparte,pentruînceput.—Tetraplegiciiauvoiesăbea?—Nuştiu.Decenu-lîntrebi?Amprivitiarlistaşiampufnit:—Deci…OsămăducsălespunTraynorilorcăamde

gând să le îmbăt fiul tetraplegic sinucigaş, să-l duc lastripteuze să-i danseze în poală şi apoi să-l dau de-aberbeleacullaJocurileParalimpice…Treenaîmismulselistadinmână.—Eibine,petineînniciuncaznutevădvenindcuidei

maiinspirate.— Mă gândeam doar… Nu ştiu, am zis, frecându-mi

nasul îngheţat bocnă. Sinceră să fiu, mă simt camcopleşită.Elerecalcitrantchiarşicândîncercsă-lconving

săieşimpuţinîngrădină.—Ei,astanu-itocmaiatitudineapotrivită,ştii?A,uite-i

căvin!Pune-ţiunzâmbetpefaţă!—Haide,Patrick!amţipat,cuovocesubţiatădefrig.Elînsănumăvăzu,citrecumaideparte,cătreliniade

sosire.Treena nu vorbi cu mine două zile, din cauză că nu

dovedisemsuficiententuziasmpentrulistaeidepropuneri.Dar părinţii mei nu observară; erau mai mult decâtîncântaţi aflând că hotărâsem să nu renunţ la slujbă.Conducereafabriciidemobilăconvocaseoseriedeşedinţepentrusfârşitulaceleisăptămâni,iartataeraconvinscăseva afla printre cei daţi afară. Niciun muncitor de pestepatruzecideaninurezistasepânăatunciconcedierilor.— Îţi suntem foarte recunoscători că nu renunţi la

slujbă,scumpo,ziceamama,atâtdedes,încâtmăfăceasămăsimtunpicstânjenită.Fu o săptămână bizară. Treena începu să-şi facă

bagajele pentru plecarea la facultate, şi în fiecare zi măstrecurampescări,uitându-măpringenţilepecaredejalepregătise,casăvădcelucruride-alemeleaveadegândsăiacuea.Majoritateahainelormeleerauînsiguranţă,darreuşisemdejasărecuperezunuscătordepăr,ochelariidesoare ce imitaumarca Prada şi gentuţa pentru cosmeticedecoratăculămâi.Dacăi-aşfiarătatoricaredintreacesteobiecte,arfiridicatdinumerişiarfispus:„Ei,oricumnulefoloseai”,deparcădespreastaarfifostvorba.Asta era Treena. Se simţea îndreptăţită. Chiar şi după

naşterea luiThomas, ea tot rămăsese cu impresia că estebebeluşul familiei şi nu scăpase de sentimentul profundînrădăcinat că întreaga lume gravita în jurul ei. Când

erammicişiea făceaocrizăde isteriepentrucă-şidoreaunobiectde-almeu,mamimărugasăi-llas,doarcasăfielinişte încasă.Aproapedouăzecideanimaitârziu,nimicnu se schimbase. Eramnevoite să avem grijă de Thomaspentru ca Treena să poată ieşi în oraş, să-i dăm sămănânce pentru ca Treena să nu se streseze, să-icumpărămcadouri foartedrăguţedeziuaeişideCrăciunpentrucă„dincauzaluiThomas,earămânefără”.Eibine,acum putea pleca şi fără geanta mea de cosmetice culămâi. Mi-am lipit un afiş pe uşă, pe care am scris:„LucrurilemelesuntaleMELE.Valea!”Treenal-aruptşii-a spus mamei că sunt cel mai infantil adult pe care l-avăzut vreodată şi că Thomas are în degetul lui mic maimultămaturitatedecâtameuîntotal.Dar astami-a dat o idee. Într-o seară, după ceTreena

plecaselacursuri,stăteamînbucătărie,învremecemamaîisortatateicămăşilepentrucălcat.—Mami…—Da,scumpo.—Crezicăm-aşputeamutaîncameraTreeneidupăce

pleacălacămin?Mama se opri pe când tocmai împăturea pe piept o

cămaşă.—Nuştiu.Num-amgânditlaasta.—Vreausăspuncă,dacăeaşiThomasn-osămaistea

aici, ar fi corect să am parte şi eu de un dormitor maicumsecade.Mi separeoprostie să steagol, dacăTreenatotmergelafacultate.Mama dădu din cap în semn de încuviinţare şi puse

cămaşacugrijăîncoşulderufe.—Da,presupuncăaidreptate.—Şi,laurmaurmei,dormitorulmisecuvinededrept,

pentru că suntmaimare. Ea l-a primit doar pentru că îlarepeThomas.Mamapăreasăînţeleagă.—Eadevărat.OsăvorbesccuTreenadespreasta.Privind retrospectiv, credcăar fi fosto ideemaibună

săfivorbitcusorameamaiîntâi.Pentrucă,treioremaitârziu,eadădunăvalăîncameradezicuofalcăîncerşiuna-npământ.— Chiar aşa de repede ţi-ai propus să dansezi pe

mormântulmeu?Pe scaunul lui, bunicul râse amuzat, ducându-şi

instinctivmânalapiept.—Lacereferi?amîntrebat-o,ridicândochiidinecranul

televizorului.— Unde-o să stăm eu şi cu Thomas la sfârşit de

săptămână?Nuîncăpemîndebara.Nicimăcarnuespaţiupentrudouăpaturi.—A,aiobservat?Şiimaginează-ţicăeustauînghesuită

acolodecinciani!Conştiinţafaptuluicăgreşeampeundeva,câtdepuţin,

măfăcusăparmaiacidădecâtintenţionasem.—Nupoţisă-miieicamera.Nuedrept.—Nicimăcarn-osăstaiînea.Osăfiegoală.—Dar amnevoie de ea! Eu şi Thomasnu încăpem în

debara.Tati,spune-işitu,terog!Tata îşi lăsă bărbia în jos şi-şi încrucişă braţele peste

piept.Nusuportasănevadăcertându-neşiaveatendinţas-olasepemamasărezolvelucrurile.—Hai,fetelor,lăsaţi-omaimoale!spuseel.—Louisa, nu pot să cred!Acumnumămaimir de ce

eraiatâtdenerăbdătoaresămăveziiarlafacultate.— Cee? Deci faptul că tu m-ai implorat să nu-mi

părăsesc slujbaca să tepotajutacubaniia fostunplansinistrude-almeu,nu?—Eştiatâtdeipocrită!— Katrina, linişteşte-te! interveni mama, apărând în

praguluşii.Dinmănuşiledemenaj i se scurgeaupicăturimari de apă pe covorul din camera de zi. Putem discutalucrurilecucalm.Nuvreausă-ltulburaţipebunicul.Chipul Katrinei se umpluse de pete, aşa cum se

întâmplaşicânderamicăşinu-iconveneaceva.— De fapt, ea vrea să plec, pur şi simplu. Asta este

problema.Abiaaşteaptăsămăvadădusădeaici,fiindcăeinvidioasăcăeuchiarfaccevacuviaţamea.Aşacăvreasă-mi pună beţe în roate, ca să nu mă întorc vreodatăacasă.—Nu există nicio garanţie că o să te întorci acasă la

sfârşit de săptămână! am strigat, atinsă de cuvintele ei.Amnevoiedeundormitor, nudeundulap, şi tu ai avutcea mai bună cameră tot timpul, doar pentru ai fostsuficientdebleagăîncâtsărămâiborţoasă.—Louisa!măcertămama.—Bine,dacăn-aifiatâtdeînceatălaminteîncâtsă-ţi

găseştidoar slujbeproaste, ai fiputut săaideja locuinţata. Eşti destul demarepentru asta. Sau care-i problema?Ţi-aidatseama,însfârşit,căPatrickn-osăteianiciodatădenevastă?—Gata! răcni tata. Am auzit destule! Treena, treci în

bucătărie! Lou, stai jos şi taci din gură! Sunt suficient destresatca sămai fiunevoit săvăascult şipevoicumvăciondăniţi.—Dacătucrezicăosătemaiajutculistatastupidă,

ia-ţigândul!şuierăTreenapecândmamaoîmpingeadinspate,scoţând-odinîncăpere.

— Perfect! Oricum n-aveam nevoie de ajutorul tău,profitoare ce eşti! am răspuns eu, ferindu-măde ziarul pecaretatatocmaimi-laruncaîncap.Sâmbătădimineaţăm-amdus labibliotecă.Credcănu

mai trecusem pe acolo de când eram elevă – foarteprobabilde teamăcăbibliotecara şi-ar fipututamintidecartea luiJudyBlume{7}pecareopierdusemprinclasaaşapteaşicăomânăoficială,receşi jilavă,aveasămăiade guler chiar când aş fi intrat pe uşile în stil victorian,somându-măsăplătescoamendăde3.853deliresterline.Bibliotecanumaieradelocaşacummi-oaminteameu.

Jumătatedintre cărţi fuseseră înlocuite cuCD-uri şiDVD-uri, cu rafturi imense pline de audiobookuri şi chiar destanduricufelicitări.Şinueralinişte.Dinspre colţul copiilor, unde se dezlănţuise un club al

mamei şi copilului, se auzeaubătăidinpalme şi cântece.Oamenii citeau reviste şi tăifăsuiau încetişor. Secţiuneaunde bătrânii aţipeau pe vremuri citind ziarele gratuitedispăruse,fiindînlocuitădeoimensămasăovală,plinădecomputere. M-am aşezat cu precauţie la unul dintre ele,sperândsănumăurmăreascănimeni.Computerele, ca şicărţile,erauapanajulsuroriimele.Dinfericire,separecăcineva anticipase groaza pură care pusese stăpânire pemine.Obibliotecarăseoprilamasameaşiîmiînmânăuncard şi o foaie de hârtie laminată cu instrucţiuni. Nu sepostăînspatelemeu,ciîmişoptidoarcă,dacămaiaveamnevoie de ajutor, o găseam la biroul de informaţii. Dupăcareamrămasdoareu,scaunulcuroţişubredeşiecranulnegru.Singurulcomputercucareavusesemde-afaceînultimii

anieraal luiPatrick.Elnu-l foloseadecâtcasădescarce

scheme de antrenamente sau ca să comande cărţi detehnicisportivedepeAmazon.Dacă ar mai fi fost şi alte lucruri pe care le făcea pe

computerchiarn-aveamhabarşinicinu-mipăsa.Daramurmatinstrucţiunilebibliotecarei,dândclickdedouăorilafiecare etapăpe careo completam.Şi, înmoduimitor, amers.Şinudoarcăamers,darafostfoarteuşor.Patru ore mai târziu, începusem deja să-mi alcătuiesc

lista.Şi nimeni nu-mi pomeni ceva de Judy Blume. Dar

probabil asta din pricină că foloseam cardul de acces alsuroriimele.Pe drumul spre casă,m-amoprit la chioşcul din staţia

de autobuz şi am cumpărat un calendar de perete – dinaceleapecarelevezi,deobicei,prinbirouri,cuperioadelede concedii ale angajaţilor încercuite cu cariocăpermanentă.Ajunsăîncămăruţamea,l-amdesfăcut,l-amprins cu pioneze pe spatele uşii şi am însemnat data lacaremăangajasemla familiaTraynor, în februarie.Apoiamînceputsănumărzileleşiamîncercuitziua–12august–pânălacaremaieraudoarpatruluni.M-amdatunpasînapoi şi am privit puţin calendarul, încercând să daumicului cerc negru ceva din greutatea şi însemnătateadrameipecareoprevestea.Şi,pemăsurăcepriveam,amînceputsă-midauseamacesarcinădificilăîmiasumasem.Trebuiasăumplufiecaredintreacelemicidreptunghiuri

albe cu o sumedenie de lucruri care să genereze bucurie,mulţumire,satisfacţiesauplăcere.Trebuiasă leumplucutoateexperienţelepozitivepecaremi leputeam imaginapentruunomale căruimâini şi picioareneputincioase îlîmpiedicau să şi le mai poată procura singur vreodată.Aveam la dispoziţie mai puţin de patru luni de

dreptunghiuri tipărite pe care să le ticsesc cu zile devacanţă,excursii,musafiri,prânzurişiconcerte.Trebuiasăgăsesctoatemijloacelepracticepentruatransformaacesteideiînrealitateşisălecercetezîndeajunsdeamănunţitcasăfiusigurăcănudaugreş.Şi apoi trebuia să-l conving pe Will să facem toate

acesteaîmpreună.Amexaminatcalendarulcucarioca înmână.Brusc,mi

s-a părut că această mică foaie de carton ascunde unmuntederesponsabilităţi.Aveam în faţă o sută şaptesprezece zile în care să-l

convingpeWillTraynorcăviaţaluimeritatrăită.

Capitolul11

Existălocuriundeschimbareaanotimpurilorevestitădepăsărilemigratoare saude oscilaţiamareelor. În orăşelulnostru, venirea primăverii era marcată de întoarcereaturiştilor.Maiîntâieraudoarcâţiva,coborânddintrenurisau maşini în jachete impermeabile, viu colorate, şistrângând înmâini ghidurile turistice sau legitimaţiile demembrualNaţionalTrust{8};apoi,pemăsurăcevremeasemai încălzeaşi începeasezonulestival,unşuvoinesfârşitde turişti – americani, japonezi şi clase întregi de elevistrăini – se revărsa din autocarele care tuşeau şi şuierau,umplând strada principală şi pregătindu-se să ia cu asaltcastelul.Iarna, activitatea era slabă.Ceimaibogaţi proprietari

de magazine profitau de lungile luni mohorâte pentru adispărea încasele lordevacanţădepestemări şi ţări, învreme ce alţii găzduiau evenimente de Crăciun, făcândbani din concertele de sărbători organizate ocazional înzonă sau din târgurile de meşteşuguri tradiţionale. Darapoi, pe măsură ce temperaturile creşteau, parcările dinjurul castelului se populau cu autoturisme, cârciumilelocale înregistrau o creştere substanţială a amatorilor de„prânzuri ţărăneşti” şi, în doar câteva duminici însorite,orăşelulsetransformadinnoudintr-ourbeadormităîntr-odestinaţieturisticădetradiţie.Am urcat dealul, ocolind cu grijă cei câţiva turişti

timpurii,cuborsetelelorcaraghioaseagăţatelabrâuşicughidurileuzatede-atâtarăsfoit,cuaparateledefotografiatdeja deschise pentru a imortaliza imaginea castelului înpeisajulprimăvăratic.Le-amzâmbit chiarunoradintreeişi am acceptat să le fac fotografii atunci când am fost

rugată.Unii localnici seplângeaudesezonul turistic–cuinerenteleluiambuteiaje,toaletepublicesupraaglomerateşisolicităridemâncăruribizarelacafeneauaButteredBun(„Cum, nu aveţi sushi? Nu puteţi nici să preparaţi peloc?”).Darpeminenumăderanja. Îmiplăceaatmosferapecareturiştiistrăinioaduceaucueişiposibilitateadeaaruncaopriviredeaproapeînvieţileunoroameniatâtdediferiţidemine.Îmiplăceasăaudtotfeluldeaccenteşisăghicescdeundeeraoriginarunturistsaualtul,săstudiezhainelecelorcarenuvăzuserăniciodatăuncatalogNext{9}şi nici nu cumpăraseră seturi de cinci chiloţi Marks andSpencerlareduceri.— Pari foarte veselă, remarcă Will când mi-am lăsat

geantaînhol.Ospusesecaşicumarfivrutsă-miaducăunafront.—Fiindcăavenitziua.—Cezi?— Ziua când ieşim din casă. Îl ducem pe Nathan să

vadăcurseledecai.Will şi Nathan se uitară unul la celălalt. Aproapem-a

pufnitrâsul.Răsuflasemuşuratăvăzândvremeafrumoasăde afară; de îndată ce zărisem soarele pe cer, ştiusem cătotulosăfieperfect.—Cursedecai?—Da.Cursedeviteză,la…Longfield,amprecizatdupă

cemi-amscoscarneţeluldinbuzunar.Dacăplecămacum,ajungemlatimpcasăprindematreiacursă.ŞiampariatcincilirepeManOhMan,aşacăarfibinesănegrăbim.—Cursedecai!—Da.Nathann-amaifostniciodată.În cinstea evenimentului, purtam minijupa mea

matlasatădeculoarealbastră,eşarfabrodatăcusiluetede

cai înnodată la gât, iar în picioare aveam o pereche decizmedecălăriedinpiele.Willmă studie cu atenţie, apoi îşi întoarse scaunul cu

rotilepentrua-lvedeamaibinepeînsoţitorullui:—Astaeomaivechedorinţăata,Nathan,nu-iaşa?I-amaruncatluiNathanoprivirecarenuadmiteadecât

unsingurrăspuns.—Daaa,ziseelşifaţaiselăţiîntr-unzâmbetlarg.Da,

este.Haisăvedemcăluţii!Evident, îl avertizasem deja. Îl sunasem vineri ca să-l

întreb încezi eradisponibil.DoamnaşidomnulTraynoracceptaseră să-i plătească ore suplimentare (sora luiWillplecase deja înAustralia şi cred că doreau ca un om „deîncredere” să mă însoţească), dar n-am ştiut pânăduminică unde aveam sămergem, de fapt. Acesta părea,oricum,unstartideal–ozifrumoasăpetrecutăafară,subsoarele de primăvară, la doar câteva zeci de kilometridistanţă.—Şidacăspuncănuvreausămerg?—Atunciîmidatorezipatruzecidelire,i-amspus.—Decepatruzeci?Cumdeaiajunslarezultatulăsta?— Sunt câştigurilemele. Cinci lire la o cotă de opt la

unu, am făcut eu, ridicând din umeri. Ce vrei, Man OhManeuncaldeîncredere.Will păru descumpănit de cuvintelemele, în vreme ce

Nathansebătucupalmelepegenunchi:—Sunăstraşnic!Şieşiozifrumoasă,ziseel.Vreisăfac

niştesendvişuri,pentruprânz?—Nu,auacolounrestaurantdrăguţ.Dupăcecalulmeu

favoritcâştigă,văfaccinste!—Prinurmare,jocideslapariuri?seinteresăWill,dar,

pânăsămaiapucesăspunăşialtceva,i-ampushainape

umerişiamieşitsăscotmaşinadingaraj.De la sine înţeles că planificasem totul. Urma să

ajungem la cursa de cai într-o superbă zi de primăvară.Ingredientelenulipseau:niştearmăsaripursângesuperbi,jocheii lor în costume strălucitoare de mătase, curse înmare viteză. Poate o fanfară sau chiar două. Tribuneleaveausăfieplinedespectatoriextaziaţi,şinoitrebuiasăne găsim un loc din care să ne fluturăm cartonaşele cupariuri câştigătoare. Latura competitivă a lui Will cusiguranţă avea să iasă la iveală, şi el n-avea să sepoatăabţine să calculeze cotele şi să aibă grijă să câştige maimultdecâtNathanşidecâtmine.Măgândisemlatoate.Şi,apoi, după ce am fi văzut suficiente curse, am fimers larestaurantulbinecotatde lângăhipodrompentruomasărafinată.Trebuia să fi ascultat însă vorbele tatei. „Vrei să ştii

adevărata definiţie a triumfului speranţei asupraexperienţei?” obişnuia el să spună. „Atunci plănuieşte oieşiredistractivăcufamilia.”Problemele începură în parcare. Am condus fără

incidente, acum ceva mai încrezătoare că n-am să-l mairăstornpeWillcuscaunuldacămergeamcumaimultdepatruzeci de kilometri pe oră. Am menţinut o atmosferăveselă aproape tot drumul, vorbind despre superbul ceralbastru,peisajelerurale,traficullejer.N-amprinscozilaintrareapehipodrom,careera, trebuie să recunosc, cevamaipuţinimpunătordecâtîmiimaginasem,iarlocuriledeparcareeraubinedelimitate.Darnimeninumăavertizasecăterenuleraacoperitcu

iarbă,şiîncăoiarbăpestecaretrecuserămultemaşiniîniarna umedă abia încheiată. Am parcat cu spatele – n-a

fost greu, fiindcă parcarea era pe jumătate goală, însă,imediatceamcoborâtrampa,Nathans-aarătatîngrijorat:—Epreamoale.Scaunulosăseafundeînnoroi.M-amuitatsprepistadebetondinjurulhipodromului.—Dardacă-lputemducepânăacoloarfiînordine,nu?—Scaunulăstacântăreşteotonă,iarstandurilesuntla

cincisprezecemetridistanţă,ziseNathan.— Ei, haide! Nu se poate să nu construiască scaunele

astea în aşa fel încât să nu se scufunde într-un pământumed.Am tras, cu grijă scaunul luiWill cu spatele în jos pe

rampă, dar am văzut cum roţile se afundă câţivacentimetriînsol.Will nu zise nimic. Părea să nu se simtă deloc

confortabilşifusesetăcutaproapetotdrumul.— Haide, o să-l împingem cu mâinile. Sunt sigură că

amândoiîlputemducepânăacolo.L-am aplecat pe Will pe spate. Eu am apucat de un

mâner, Nathan de celălalt, şi am încercat să tragemscaunul către aleea de beton, înaintam foarte încet.Trebuia să mă opresc des, fiindcă braţele mă dureaugroaznic, iar ghetele mele noi-nouţe se îngreunaseră denoroi. Când, în sfârşit, am reuşit să ajungem la beton,pătura lui Will alunecase pe jumătate de pe el şi seprinseseîntreroţi,încâtuncolţerasfâşiatşimurdar.—Nu-ţifacegriji!spuseWill,caustic.Nu-idecâtcaşmir.L-amignorat.—Bun.Amreuşit.Acumetimpulsănedistrăm.O, da! Era momentul distracţiei. Cine fusese oare cu

ideea ca hipodromurile să aibă turnicheţi? Era greu decrezut că şi aici spectatorii trebuiau controlaţi, ca pestadioane.EuşiNathanne-amholbatlaturnichet,apoila

scaunulluiWillşi,înfinal,unullacelălalt.Nathan merse până la casa de bilete şi-i explică

problemanoastrăcasierei.Femeiascoasecapulpeghişeusă-lvadăpeWillşiapoinearătăcudegetulcătrecapătulcelălaltalhipodromului.—Intrareapentruceicudizabilităţieacolo,neînştiinţă

ea.Rosti „dizabilităţi” de parcă ar fi participat la un

concursdedicţie.Doarcă„acolo”seaflalavreoşaptezecidemetridistanţădenoi.Cândamreuşitsăajungem,cerulalbastru de deasupra fusese înlocuit de nişte nori negri.Evident,nuluasemnicioumbrelălamine.Amîncercatsăfac câteva comentarii amuzante despre cât de haioasă şidepenibilă, înacelaşi timp,erasituaţia,pânăcândchiarşimiecuvinteleîmipărurănelalocullor.—Clark,spuseWillînceledinurmă.Las-obaltă!Devii

obositoare.Amcumpăratbileteşiapoi,aproapeleşinatădeuşurare

căajunseserăm,însfârşit,amîmpinsscaunulluiWillcătreo zonă acoperită, într-o parte a tribunei principale. Întimp ce Nathan îi pregătea băutura energizantă, amprofitatdeprilejcasăaruncoprivirecelorlalţispectatori.Deasupra noastră, într-o tribună acoperită şi închisă,

bărbaţiîncostumeofereaupaharedeşampanieunorfemeiîn rochii de ocazie. Păreau cordiali şi destinşi, şi ampresupus că aceea era un fel de tribună oficială, la carepreţurile, afişate pe un tabel la chioşcul de bilete, erauastronomice. Cu toţii purtau ecusoane agăţate de şnururiroşii, care le dezvăluiau statutul special.M-am întrebat oclipă dacă nu era posibil să colorăm şnururile noastrealbastreîntr-onuanţădiferită,darfaptulcăeramsinguriicu un scaun cu rotile ar fi dat, probabil, naştere la

bănuieli.Alături de noi, răsfiraţi de-a lungul tribunei şi purtând

paharedeplasticcucafeaînmâinişitermosuriagăţatelabrâu, se aflau bărbaţi în costume de tweed şi femei cujachete căptuşite foarte elegante. Păreau mai puţinscorţoşidecâtprimiişipurtautotecusoanealbastre,caşinoi. În fine, într-oparodiea ierarhiei claselor sociale,pemargineapadocului seaflaungrupdebărbaţi în tricouripolodungate,careţineauînmâinicutiicubereşipăreauafi într-un fel de permisie. Capetele lor rase sugerau, dealtfel,căeraumilitari.Cândşicând,începeausăcântesausăseîncaiere,zgomotos,înglumă,împungându-seuniipealţiicucapetelerasesauprefăcându-secăsestrângdegât.Cândamtrecutpelângăeisămerglatoaletă,începurăsămă fluiere, aşa că le-am arătat, pe la spate, degetulmijlociu.Însă,înclipaîncareşaptesauoptcaiapărurăpepistă,grupulnu-mimaiacordăniciceamaimicăatenţie,ci-şi ocupă precipitat locurile în tribună, în aşteptareaurmătoareicurse.Şiapoiamtresăritcând, în jurulnostru,micamulţime

izbucni înstrigăte frenetice, iarcaii ţâşnirăde labarieră.În picioare, cu sufletul la gură, i-am privind gonind,transfigurată dintr-odată, incapabilă să-mi stăpânescemoţia la vederea cavalcadei de pe pistă, a eforturilorfrenetice ale jocheilor în costume strălucitoare care-şiîndemnauîntrunacaii,fiecaredornicsăobţinăprimulloc.Când învingătorul trecu liniade finiş,mi-a fost imposibilsănuchiuidebucurie.AmurmăritcurseleCupeiSisterwood,apoicursaMaiden

Stakes, iar Nathan câştigă şase lire pe un pariu cumizădublă. Will refuză să parieze. Urmări toate cursele, darrămase tăcut, posac, cu capul vârât în gulerul înalt al

jachetei.M-amgânditcăpoatetimpulîndelungatpetrecutnumaiîncasăîlfăceasăsesimtăciudatşiamdecis,purşisimplu,sănu-lbagînseamă.— Deci câte curse mai e nevoie să vedem ca să fim

siguri că ne-am îndeplinit dorinţele nutrite de multăvreme?—Nufi ţâfnos!Sespunecă trebuiesă încerciorice fel

deexperienţămăcarodată,i-amreplicateu.— Cred că totuşi cursele de cai intră în categoria

„încercaţitotul,maipuţinincestulşidansurilelabâlci”.—Tueşti cel caremi-a spus întotdeauna să-mi lărgesc

orizonturile,îţiplacelacurse,şinuvreausăaudaltceva!Şiavenitmomentulnostru.ManOhManeraînmătase

purpurie, cu un diamant galben. L-am urmărit cum seaplecă,luândoformăaerodinamică,pelângăgardulalb;capul i se întinse, picioarele jocheiului săltau în scări,braţele-i fluturau, înainte şi înapoi, pe lângă gâtularmăsarului.— Du-te, băiete! strigă Nathan, entuziasmat fără să

vrea. Îşi încleştase pumnii, şi nu-şimai dezlipea ochii degrupul de cai care galopau acum în partea opusă ahipodromului,învăluiţiînpraf.—Hai,ManOhMan!amţipatşieu.Ampuslabătaieo

fripturăpecinstepentrutine!L-am privit străduindu-se în zadar să câştige teren, cu

nările dilatate, cu urechile lipite de cap. Îmi simţeaminima bătându-mi parcă în gât. Şi apoi, pe când seapropiau de ultima turnantă, strigătelemele începură săpălească.—Astae,ocafea,amzis.Mămulţumesccuocafea.În jurul meu, tribuna erupsese în strigăte şi chiote. O

fată ţopăia de zor, la două scaune de noi, cu vocea

răguşitădeatâtaurlat.Mi-amdat seamacă şi eu săreampe vârfuri.Apoi amprivit în jos şi amvăzut că ochii luiWill erau închişi şi o cută subţire i se desenase întresprâncene. Imediat, am renunţat să mai privesc cursa şiamîngenuncheatlângăel.— Te simţi bine, Will? l-am întrebat, venind mai

aproapedeel.Ainevoiedeceva?— Un whisky. Unul mare, zise el şi ridică ochii spre

mine.Păreasătulpână-ngâtde„spectacol”.—Haisămâncăm!i-amspusluiNathan.Man OhMan, patrupedul impostor, nu reuşi să ocupe

decât un jalnic loc şase. Urmă o nouă serie de urale, iarvocea crainicului se auzi în difuzoare: „Doamnelor şidomnilor, o victorie categorică pentru Love Be a Lady,urmatdeWinterSunşideBarneyRubble,ladouălungimidistanţă,pelocultrei.”AmîmpinsscaunulluiWillprintregrupuriledeoameni

care trăncăneau nepăsători, lovindu-i fără jenă pestecălcâiecândnureacţionaunicilaaldoilea„Măscuzaţi”.Amajunslalift,cândl-amauzitpeWillîntrebându-mă:—Deci,Clark,asta înseamnăcăîmidatorezipatruzeci

delire?Restaurantul fusese renovat, iar de mâncare se ocupa

acumuncelebrumaestrubucătarprezentînemisiunileTV,al cărui chip apărea pe afişele din jurul hipodromului.Meniulîlstudiasemdejapeinternet.—Specialitateacaseieste raţa în sosdeportocale,mi-

amanunţatînsoţitorii.Separecăeoreţetăretro,dinanii’70.—Caşihaineletale,replicăWill.

Departe de cerul înnorat de afară şi de mulţimeagălăgioasă,păreasăsemai fi învioratpuţin. Începusesăse uite în jur, în loc să stea retras în lumea lui solitară.Stomacul începu să-mi ghiorăie de foame, anticipând ocinăgrozavă.Mama luiWillnedăduseoptzecide lire cabanidecheltuială,dareuhotărâsemsă-miplătescsingurămâncarea şi să-i arătnotadeplată şi, caurmare,numătemeamdeloccăaveamsă-micomandce-mipofteainimadinmeniu–raţăgătităînstilretrosauoricealtceva.— Îţi place să mănânci la restaurant, Nathan? l-am

întrebateu.— Nu, nu sunt genul. Un sendviş şi o bere îmi sunt

suficiente.Darîmiparebinesăfiuaici,cuvoi.—Când ai ieşit ultimaoară la restaurant,Will?m-am

interesat.ElşiNathanschimbarăoprivire.—Nudecândîlcunosceu,răspunseNathan.—Înmodciudat,număîncântăpreatarefaptulcăvoi

fihrănitculinguriţaînfaţaunorstrăini.— Stai liniştit, am să cer o masă unde să poţi sta cu

spatele la ceilaţi, l-am asigurat. Anticipasem şi aceastăproblemă.Iardacăsuntcevacelebrităţipeaici,astae,n-osălevezi.—Daaa, sunt sigur căplouă cu celebrităţi laobanală

cursădecai,înlunamartieşipenoroiulăsta.—N-am să te las să-mi strici ziua,Will Traynor, i-am

zis,pecânduşile liftuluisedeschideau.Ultimaoarăcândammâncatundevaa fost laziuaunuipuştidepatruani,la singura popicărie de interior din Hailsbury, şi totulacoloeramânjitcualuatdeclătite,inclusivcopiii.Am străbătut încet coridorul acoperit cu covor,

împingând scaunul lui Will. Restaurantul se afla pe una

dintrelaturi,dincolodeunperetedesticlă,şiamvăzutcăerauomulţimedemeselibere.—Bunăziua!m-amadresatchelneriţeidelaintrare.Aş

vreaomasăpentru treipersoane,vărog.„Şi,vărog,nuvăuitaţilaWill”,i-amspusdinprivirifemeii.„Nu-lfaceţisăsesimtăprost!Eimportantsă-iplacăaici.”—Ecusonul,vărog,îmiceruea.—Poftim?—Ecusonuldumneavoastrăpentrutribunaoficială.Amprivit-obuimacă.— Acest restaurant este doar pentru posesorii de

ecusoanedetribunăoficială.Amaruncatoprivireînspate,cătreWillşiNathan.Nu

mă puteau auzi, dar aşteptau, răbdători, să mă întorc.NathantocmaiîidădeajoshainaluiWill.—Hm…Nu ştiam cănuputemmâncaoriundedorim.

Noiavemecusoanealbastre.—Îmiparerău,zâmbifemeia.Enumaipentruceidela

tribunaoficială.Scrieşiînpliantuldeprezentare.Amtrasadâncaerînpiept.—Bine,atunci.Existăşialterestaurantepeaici?— Ar mai fi Weighing Room, dar mă tem că e în

renovareacum.Existăînsăchioşcuride-alungultribunelorhipodromului,undesevindemâncare.Amsimţitcă-micadefaţa.Văzându-mă,femeiasesimţi

datoaresăadauge:—Pig inaPokeedestuldebun.Puteţi lua fripturide

porclacuptor,închifleproaspete.Şiauşisosdemere.—Unchioşc.—Da.M-amaplecatspreurecheaei.—Vărog,venimdedeparte,iarprietenuluimeuîiface

răufrigul.Chiarnuexistăniciosoluţiesăputembeneficiadeomasăaici?Trebuieneapăratsă-laducemlacăldură.Eimportantsăaibăozibună.— Îmi pare nespus de rău, strâmbă din nas

recepţionera. Nu pot să încalc regulile. Dar există jos ozonă pentru persoanele cu dizabilităţi şi puteţi închideuşile,casănustea înfrig.Nuputeţivedeacurseledecaideacolo,daredestuldeconfortabil.M-amholbatlaea.Simţeamcummiseridicătensiunea

şiobrajiiîncepsă-miardă.I-amcititnumelepeecusonşii-amspus:— Sharon, nici măcar nu vi s-au ocupat mesele. Nu-i

maibine săaveţi clienţidecât să staţi cu jumătatedintreele goale? Şi asta doar din pricina unui regulamentsclifositcarefacediscriminaredeclasă?Surâsuleistrăluciînluminaslabă.— Doamnă, v-am explicat situaţia. Dacă schimbăm

regulilepentrudumneavoastră,osăfimnevoiţis-ofacempentrutoatălumea.— E o vreme ploioasă şi, pe deasupra, mai e şi luni.

Aveţimese goale.Noi vrem sămâncăm. Să comandămomasă scumpă, cu şerveţele şi tot dichisul. Nu vrem sămâncăm sendvişuri cu carne de porc şi să stăm prinvestiare,fărănicioprivelişte,oricâtarfideconfortabil.Ceilalţi meseni începură să se sucească pe scaune,

curioşisăascultediscuţiatotmaiaprinsădelaintrare.L-am văzut pe Will că părea stânjenit. El şi Nathan îşidăduserăseamacăeracevaînneregulă.— Atuncimă tem că ar fi trebuit să vă cumpăraţi un

ecusonpentrutribunaoficială.— Perfect, am mormăit, scotocind după portofel prin

geantă.Câtcostăunecusonpentrutribunaoficială?

Şerveţele, bilete vechi de autobuz şi chiar o maşinuţăde-a lui Thomas îmi zburară din geantă. Dar nu-mi maipăsa. Voiam cu tot dinadinsul să-i ofer lui Will o masăonorabilălarestaurant.—Bun,câtcostă?Încăzecelire?Douăzeci?amîntrebat-

o,întinzându-iunpumndebancnote.Eaîmiprivimâna:— Îmi pare rău, doamnă, nu vindem ecusoane aici.

Acestaesteunrestaurant.Vatrebuisăvăîntoarceţilacasadebilete…— Aia care se află tocmai la celălalt capăt al

hipodromului?—Da.Ne-amprivitunapecealaltă.—Haisămergem,Louisa!seauzivocealuiWill.Amsimţitcăochiimiseîmpăienjenescdelacrimi.—Nu! am spus. E ridicol.Ambătut atâta drum…Stai

aici, iar eu mă duc să cumpăr toate ecusoanele pentrutribunaoficială.Şiapoivommânca.—Louisa,numi-efoame.— O să ne simţim mai bine după ce mâncăm. O să

putemurmăricurseleşiaşamaideparte.Vafibine.Nathanseapropiedemineşi-mipuseomânăpeumăr:— Louisa, cred că Will chiar vrea să ne întoarcem

acasă.Eram deja centrul de interes al întregului restaurant.

Privirile tuturor mesenilor erau aţintite asupra noastră,plimbându-se între mine şi Will, faţă de care păreau săexprime un amestec de milă şi dezgust. Simţeam căeşuasem total.M-amuitat la chelneriţă, care aveamăcarobrazulsăparăuşorstânjenităacum,dupăcevorbiseWill.—Mulţumesc,i-amspus.Mulţumescpentruospitalitatea

detotrahatul!—Clark!ÎnvocealuiWillseciteaunavertisment.— Vă mulţumesc că aţi fost atât de înţelegători. Cu

siguranţăosăvărecomandtuturorcunoscuţilormei.—Louisa!Mi-amluatgeantaşimi-amîndesat-osubbraţ.— V-aţi uitat maşinuţa, mă atenţionă ea când m-am

năpustitspreuşapecareNathanoţineadeschisă.—Dece,arenevoieşieadevreunnenorocitdeecuson?

i-amstrigatpesteumărşii-amurmatpeNathanşipeWilllalift.Cât timpamcoborât în tăcere, am făcuteforturi ca să

nutremurdintotcorpuldefurie.Am comandat trei chifle cu friptură de porc, jumări şi

sosdemereşine-amadăpostitsubtendaîndungiîntimpcelemâncam.M-amcocoţatpeunmiccoşdegunoi,casăfiu la acelaşi nivel cu Will, şi l-am ajutat să mănânce,rupându-i friptura cu degetele, când era cazul. Cele douăfemeicareserveaulatejgheaseprefăceaucănuseuitălanoi, dar le vedeam cum îl studiau pe Will cu coadaochiului, şuşotind întreelecând li sepăreacănusuntematenţi. „Bietul om!”, parcă le şi auzeam. „Ce viaţăcumplită!”AmîncercatsănumăgândescpreamultlacumtrebuiesăsesimtăWill.Ploaiaseoprise,darpistabătutădevântdevenidintr-

odată mohorâtă, cu porţiunile sale verzi şi cafeniipresăratecubiletedepariuriaruncate,culiniaorizontuluideşirată şi pustie. Parcarea se golise odată cu începereaploii, iar din depărtare se auzi în difuzoare voceadistorsionată a crainicului, în timp ce un alt grup de cai

fugeazguduindpământul.— Poate ar trebui să ne întoarcem, zise Nathan,

ştergându-şicolţurilegurii.Afostplăcut…darparcăemaibinesănuprindemaglomeraţia,nu?—Nui-aplăcut?întrebăunadintrevânzătoareledela

chioşc când Nathan începu să împingă scaunul pestepeluzaînverzită.—Nuştiu.Poatecăi-arfiplăcutmaimultdacăn-arfi

avut şi o garnitură de ochi holbaţi la el, i-am răspuns,îndesândambalajeledelasendvişuriîncoşuldegunoi.Darsăajungemlamaşinăşiapoisăridicămscaunulpe

rampă eramai uşor de zis decât de făcut. În cele câtevaore pe care le petrecuserăm la curse, fâţâiala de lumefăcusecaparcareasăse transforme într-omaredenoroi.Cu toată forţa impresionantăa luiNathanşicusforţărilemele, n-am putut căra scaunul pe mai mult de jumătatedin distanţa până la maşină. Roţile se afundau în glod,alunecând şi învârtindu-se în gol, incapabile să străbatăultimii metri. Eu şi Nathan alunecam în noroi, iarîncălţărileneeraumurdarepânălaglezne.—Credcăn-osăreuşiţi,ziseWill.—Aşae,o săavemnevoiedeajutor,acceptăNathan.

Nu putem nici măcar scoate scaunul înapoi pe alee. Eînţepenitînnoroi.Will scoase un oftat adânc. Părea mai dezgustat ca

niciodată.—Will, te-aş putea aşeza pe scaunul din faţă, dacă îl

aplecpuţinpespate.Peurmă,euşiLouisavomvedeaceputemfacecasăaducemşiscaunulcurotilelamaşină.Willscrâşnidindinţişirosti,enervat:—Nuvreausă-miîncheiziuacăratîncârcă.—Îmiparerău,amice,ziseNathan,daratuncieuşiLou

n-osănedescurcămsinguri.Hei,Lou,tueştimaiarătoasă.Nuvreisăteducişisăchemicâţivaoamenisăneajute?Will închise ochii şi îşi încleştă maxilarul, iar eu am

luat-olafugăspretribune.De obicei, nu sunt prea comunicativă cu străinii, dar

disperarea îmi dădu curaj. Am mers de la un grup deamatoridecurse laaltul, rugându-i sănedeaomânădeajutor. Mă priviră miraţi şi îmi studiară hainele cususpiciune,deparcăarfibănuitcăplănuiescvreofarsă.„Nuputem,aşteptămurmătoareacursă”,sau:„Nepare

rău”,sau:„Nuacum,poatedupădouăşijumătate”.M-amgândit chiar să cer sprijinulunuia saumaimultor jochei.Dar, pe când mă apropiam de ţarcul unde se aflau, amvăzutcăerauchiarmaimărunţicamine.Când am ajuns la padoc, simţeam că scot flăcări pe

nări. Presupun că deja rânjeam la oameni, nu le maizâmbeam.Daracolo,însfârşit,dinfericire,eraubăieţiicutricouripoloîndungi.Aveauscrispespate„Ultimaredutăa luiMarky”, iar înmâini ţineau cutii cu bere Pilsner şiTennent’sExtra.Cândm-amapropiat,începurăsăchiuie,şim-amabţinutcugreusănulearătiarăşidegetul.— Arată-ne cum zâmbeşti, păpuşico! E weekendul de

burlac al lui Marky, zise unul cu limba împleticită,trântindu-mipeumăropalmăcâtolopată.—Azieluni,amspus,încercândsănuclipesccândi-am

datmânalaoparte.—He,cevorbeşti?Edejaluni?făcuel,dându-seînapoi

cupaşiclătinaţi.—Defapt,amvenitsăvărogsămăajutaţi.— Îţi dau tot ajutorul de care ai nevoie, iubiţico,

promiseel,însoţindu-şispuseledeoocheadălascivă.

Ceilalţi se legănau încet în jurul lui, ca nişte planteacvaticemişcatedecurenţi.—Aşvreasă-lajutaţipeprietenulmeu.Înparcare.—Îââmipareerrrău,da’nusuntsigurcăsuntînstare

să-lajut,iubiţico,bâiguiel.—Marky,începeurmătoareacursă.N-aipariatlaasta?

Credcăeuampuscevabani!ziseunuldintreamici şi seîntoarserăcutoţiicătrepistă,lăsându-mădeizbelişte.Amprivitpesteumăr,cătreparcare,şiamzăritsilueta

luiWill, cocârjată în scaun, şi peNathan care se căzneazadarnic să-l scoată din noroi trăgând de mânerelescaunului. M-am imaginat întorcându-mă acasă şispunându-le părinţilor lui Will că lăsasem scaunulsuperscump într-o parcare. Şi-n clipa aceea am zărittatuajul.—Esoldat,amspustare.Fostsoldat.Unulcâteunul,tipiiseîntoarserăspremine.—Afostrănitgrav.ÎnIrak.N-amvrutdecâtsă-ioferim

o zi la iarbă verde. Dar nu vrea nimeni să ne ajute, amexplicateuşi,pemăsurăcevorbeam,simţeamcăochiimiseumpludelacrimi.—Undee?— În parcare. Am rugat o mulţime de oameni, dar

nimeninuvrea.—Haidem,băieţi!Nusepoateaşaceva!Mă urmară spre parcare, într-un şir dezordonat. Când

amajuns,NathanstăteaînspateleluiWill,careîşivârâsecapul adânc în gulerul hainei, zgribulindu-se, chiar dacăNathanîimaipuseseopăturăpeumeri.—Aceşti domni cumsecade s-au oferit să ne ajute, am

spuseu.Nathan se uita ţintă la cănile cu bere din mâinile

chefliilor. Trebuie să recunosc că ar fi fost greu să ţi-limaginezipevreunulînarmură.—Undetrebuiesă-lducem?întrebăunul.CeilalţiîlînconjurarăpeWill,salutându-ldincap.Unul

îioferiobere,aparentfărăsă-şideaseamacăWilln-arfiputut-olua.Nathanarătăcumânaspredubiţă.—Înmaşină,înceledinurmă.Darpentruastatrebuie

să-l cărăm până la aleea de beton şi să dau maşina cuspatele.— Nu-i nevoie, zise unul, bătându-l pe Nathan pe

spinare.Îlducemnoipânălamaşină,este,băieţi?Se auzi un cor de încuviinţări, şi ceilalţi se postară în

jurulluiWill.M-amsimţitcuprinsădeagitaţie.—Ştiueu?…Ecammultpânăacolo,iarscaunuleprea

greu,amîndrăznitsă-iavertizez.Erau beţi criţă. Unii dintre ei abia se mai ţineau de

cutiile cu bere. Unul îmi trânti în mână cutia lui deTennent’s.—Nu-ţifacegriji,iubiţico!Pentruuncamaradmergem

până-npânzelealbe,aşa-i,băieţi?— N-o să te lăsăm aici, prietene! Nu abandonăm

niciodatăuncamarad.M-amuitat laNathanşiamscuturatvehementdincap

în faţa expresiei lui întrebătoare. Will părea prea puţindornic sămai spună ceva. Părea doarmohorât şi – cândsoldaţiifăcurăcercînjurulscaunuluisăuşi,cuunstrigăt,seopintirăsă-lridice–vagalarmat.—Ceregiment,micuţo?Am încercat să zâmbesc, răscolindu-mi memoria în

căutareaunuinume.

—Puşcaşi,amîngânateu.Regimentul11Puşcaşi.—NucunoscniciunRegiment11Puşcaşi.—Eo…unitatenouă,m-ambâlbâit.Ultrasecretă.Din

Irak!Adidaşiiliseafundauşilorînnoroi,şiamsimţitcă-mi

stă inima. Scaunul luiWill era săltat la vreodouăzeci decentimetridesol,caunfeldelectică.NathanalergăsăiageantaluiWillşisădeschidămaşinaînainteanoastră.—SuntbăieţiiăiacarefacinstrucţieînCatterick?— Chiar ei, am aprobat eu, schimbând apoi cât mai

repede subiectul: Deci, care dintre voi ziceaţi că seînsoară?N-amreuşitsăscapdeMarkyşibandaluidepetrecăreţi

până n-am făcut schimb de numere de telefon. S-auscotocit prin buzunare, oferindu-ne aproape patruzeci delire pentru recuperarea lui Will şi n-au acceptat să-şipăstreze banii decât după ce i-am asigurat că am fimultmaifericiţidacăarbeaobereîncinsteanoastră.Atrebuitsă-i sărut pe obraji pe rând şi la final eram aproapeameţită de damful de băutură.Am continuat să le fac cumânapânăcândaudispărutînapoiîntribune,iarNathanaclaxonat,casămăfacăsăintrumairepedeînmaşină.—Ne-au fost de ajutor, nu? am întrebat bucuroasă pe

cândporneammotorul.— Lunganul ăla mi-a vărsat toată berea pe piciorul

drept,seplânseWill.Miroscaoberărieambulantă.—Nu pot să cred! exclamă Nathan, în timp ce viram

către intrarea principală. Ia uitaţi-vă!Oparcare specialăpentru persoane cu dizabilităţi, chiar lângă tribunaprincipală.Şietoatăasfaltată!Will numai rosti preamulte cuvinte în restul zilei. Îşi

luă rămas-bun de la Nathan când l-am lăsat acasă şi peurmărămasetăcutpetotdrumulpânălacastel.Traficulsediminuase odată cu scăderea temperaturii, şi am ajunsîntr-unfinallaGrantaHouse.Amcoborât scaunul luiWill, l-amcondus înăuntruşi i-

amfăcutunceaifierbinte.I-amscospantofiişipantaloniipătaţidebere,şipeaceştiai-ampusînmaşinadespălat.Fiindcăera frig,amfăcut focul,şiapoiamdatdrumul latelevizor, trăgând draperiile pentru a crea o atmosferătihnită–probabilmaitihnitădincauzaorelorpetrecuteînaerulrecedeafară.Darabiacândm-amaşezatîncameradezi,alăturideel,sorbindu-miceaiul,mi-amdatseamacăWillnuvorbea–nudinpricinaoboseliisaufiindcăvoiasăseuitelatelevizor.Purşisimplunuvoiasă-mivorbească.— E vreo problemă? l-am întrebat, văzând că nu

răspundedeloccândamînceputsăcomentezştirile.—Tusă-mispuiasta,Clark!—Poftim?—Sepresupunecăştiitotuldespremine.Tusă-mispui

dacăevreoproblemă.L-amprivitcuatenţieşi,într-untârziu,amrăspuns:— Îmipare rău. Ştiu că azi lucrurilen-aumers tocmai

aşa cum plănuisem. Dar am vrut doar să fie o ieşiresimpatică la aer curat. M-am gândit că ţi-ar putea faceplăcere.N-ammai spus că fusese înmod intenţionat posac, că

habarn-aveaprince trecusemdoarca să-l fac să încercesăsesimtăbineşicăelnicimăcarnuîncercaseasta.Nui-ammaispuscă,dacăm-arfilăsatsăcumpărafurisiteledeecusoane, am fi putut lua un prânz pe cinste şi toatecelelaltearfipututficuuşurinţădateuitării.—Exactcevoiamsă-ţispun.

—Poftim?—Ah,nueşticunimicaltfeldecâtceilalţi!—Cumadică?—Dacăte-aifideranjatsămăîntrebi,Clark,dacăte-ai

fi obosit sămă consulţimăcar o dată în privinţa acestei„ieşirisimpatice laaercurat”, ţi-aş fispuscăurăsccaiişicursele de cai. Nu mi-au plăcut niciodată. Dar n-aicatadicsitsămăîntrebi.Aidecisceaiconsiderattucămi-ar plăcea să fac şi nu te-ai lăsat până n-ai pus-o înpractică.Adicăaifăcutexactcefactoţiceilalţi.Aihotărâtînnumelemeu.Amînghiţitînsec.—N-amvrutsă…—Darastaaifăcut.Se răsuci cu scaunul, plecând de lângămine, şi, după

câtevaminutedetăcere,amînţelescăziuameadelucruseîncheiase.

Capitolul12

Potspunecupreciziecareafostziuaîncareamîncetatsănumămaitemdenimic.S-aîntâmplatcuaproapeşapteaniînurmă,înultimele

zile, leneşe şimoleşite de căldură, din iulie, când străzilestrâmtedinjurulcasteluluierauticsitedeturişti,iaraerulera încărcat de sunetul paşilor lor şi de claxoaneleomniprezentelor dubiţe cu îngheţată, aliniate pe vârfuldealului.Bunicamurisecuolunăînainte,dupăolungăsuferinţă,

şi vara era acoperită de un văl subţire de tristeţe careînăbuşeatotceeacefăceam,estompândtendinţelemeleşiale surorii mele de a dramatiza lucrurile şi anulândtabieturile noastre estivale – excursii prin împrejurimi şiminivacanţe. Mama îşi petrecea zilele aplecată deasupraalbieiîncarespălarufe,cuspateleţeapăndeefortuldea-şiînghiţilacrimile,învremecetatadispărealamuncăînfiecare dimineaţă, cu o figură încruntată şi hotărâtă,revenind,multeoredupăaceea,cufaţaînroşitădecăldurăşiincapabilsăvorbeascăpânăcenu-şidesfăceaosticlăcubere.Soramea,aflatăînprimuleiandefacultate,eraînvacanţă, iar gândurile deja îi zburau departe de orăşelulnostru.Euîmplinisemdouăzecideanişiaveamsă-lcunoscpePatrickpestemaipuţindetreiluni.Nebucuramdeunadintre acele rare veri de libertate neîngrădită – fărăresponsabilităţi financiare, fărăcredite, fără timpdatoratnimănui.Aveamoslujbăsezonierăşi tot timpuldin lumesă exersez tehnici de machiaj, să umblu pe tocuri care-lfăceaupetatasăseîngrozeascăşi,îngeneral,săîncercsă-midauseamacinesunt.Pe atunci mă îmbrăcam normal. Sau, mai curând, mă

îmbrăcam ca orice fată din oraş – purtam părul lung,azvârlit peste umeri, blugi indigo, tricouri suficient destrâmte ca să-mi pună în evidenţă talia subţire şi sâniiridicaţi. Petreceam ore întregi rujându-ne şi fardându-ne.Arătambine,darastanuneîmpiedicasăneplângemoreînşirderiduriinvizibilesaudevreocelulităinexistentă.Şiaveamidei.Aveamlucruripecaredoreamsă le fac.

Unuldintrebăieţiipecarei-amcunoscutlaşcoalăfăcuseocălătorie în jurul lumii şi revenise complet transformat,intangibil şi insondabil, de parcă n-armai fi fost acelaşipuştanacneicdeunsprezeceanicare te stropeacusalivăcând te săruta pe obraz. Îmi făcusem, într-un avânt demoment, rezervare la o cursă ieftină către Australia şiîncercamsăgăsescpecinevadornicsăvinăcumine. Îmiplăcea aura exotică pe care i-o conferiseră coleguluimeucălătoriile,aerulluimisterios.Seîntorseseaducândcusinebriza proaspătă a unei lumi vaste şi era ciudat deseducător. La urma urmei, aici toată lumea ştia totuldespremine.Şi,cuosorăcaamea,n-aveamnicioşansăsăuitlucrulăsta.Era într-o vineri, şi toată ziua lucrasem ca

supraveghetoare într-o parcare împreună cu alte colege,conducându-i pe vizitatorii unui târg de meşteşuguriorganizat în jurul castelului. Întreaga zi fusese presăratăcu râsete, cu băuturi acidulate sorbite sub un soarefierbinte, cu lumina cerului albastru reflectându-se dinparapeţiidepiatră.Nucredcăaexistatmăcarun singurturistcaresănu-mifizâmbit.Dealtfel,oameniicugreusepot abţine să nu surâdă unui grup de fetişcane vesele şigălăgioase. Am fost plătite cu câte treizeci de lire, iarorganizatorii searătarăatâtdemulţumiţide felulcumsedesfăşuraseră lucrurile, încâtne-aumaidat, la final, încă

cinci la fiecare. Am sărbătorit îmbătându-ne cu câţivabăieţi care lucraseră încealaltăparcare, lângăcentruldeinformaţiituristice.Erauniştetipipoliticoşi,cupărlungşimoale,îmbrăcaţiîntricourisport.PeunulîlchemaEd,doierau studenţi la universitate – nu-mi mai amintesc undeanume– şi lucrau tot ca să câştige câte ceva în vacanţă.Erauplinidebanilafinaluluneisăptămânidemuncă,şi,cândnoine-amepuizatcâştiguriledinziuaaceea,ei s-auoferitbucuroşisămaiiadebăutnebunaticelorfetedeprinpărţile locului, care-şi fluturau pletele, stând unele înpoala altora, ţipând şi glumind, şi numindu-i „distinşi”.Vorbeauolimbădiferitădeanoastră;discutaudespreanuldepauzădintreliceuşifacultate,desprevacanţepetrecuteînAmericadeSud,despreexcursiicurucsacul înspate înThailandaşidesprecineaveasăaplicepentruobursă înstrăinătate. Îmi amintesc că, în vreme ce beam şi leascultampoveştile,sorameas-aopritlaterasacugrădină,unde noi stăteam întinşi pe iarbă. Purta cel mai vechihanoraccuputinţă şinueramachiată, iar euuitasemcătrebuia să mă întâlnesc cu ea. I-am cerut să le spunăpărinţilorcăosămăîntorcacasăundevadupătreizecideani.Nuştiudece,darastamis-apărutextremdeamuzantşiamizbucnitîntr-unrâsisteric.Eas-aîncruntatînsăşiaplecat de parcă aş fi fost cea mai enervantă persoanănăscutăvreodată.CândterasaRedLions-aînchis,ne-amduscutoţiişine-

am aşezat în mijlocul labirintului de la castel. Cineva areuşitsăsecaţerepestepoartăşi,dupămulte înghiontelişirâsete,ne-amcroitdrumspremijlocullabirintuluişiambăutuncidrutare,trecânddinmânăînmânăunjoint.Îmiamintesc cum am privit stelele, simţind cum dispar înprofunzimileinfinitealecosmosului,pecândpământuldin

jurul meu se înclina şi se legăna ca puntea unei corăbiiuriaşe.Cinevacântalachitară,iareupurtamoperechedepantofi rozde satin cu toc înalt, pe care i-amazvârlit îniarba înaltă, fără să mă mai întorc vreodată după ei.Aveamimpresiacăstăpânescîntregulunivers.Abia după vreo jumătate de oră mi-am dat seama că

toatecelelaltefeteplecaseră.Sorameam-agăsittăcutăşitremurândtoatăîncentrul

labirintului, mai târziu, mult după ce norii nocturniacoperiseră puzderia de stele. Aşa cum am spus, e foarteisteaţă.Oricum,maiisteaţădecâtmine.Esingurapersoanădincâteştiueucareafost înstare

săiasădinlabirintfărăprobleme.—Astaosăteamuze.Amfostlabibliotecă.Will era lângă colecţia luideCD-uri.Răsuci spremine

scaunulcurotileşiaşteptăsă-ipunbăuturaenergizantăînsuportulpentrupahar.—Zău?Şiceciteşti?—O,nimicdeosebit.Ţienuţi-arplăcea.Poveşticufete

careseîndrăgostescdebăieţi.Darîmiplac.—Te-amsurprins citindocartedeFlanneryO’Connor

dinbibliotecameamaideunăzi,cândamfostbolnav,îmiatraseelatenţia,sorbinddinbăutură.— A, cartea aceea de povestiri? Nu pot să cred c-ai

observatasta.—Mi-arfifostşiimposibilsănuobserv.Ailăsatcartea

afarădinraft,şieuoricumnuputeams-opunlaloc.—Ah,scuză-mă!— Aşa că nu mai citi prostii! Ia cartea lui O’Connor

acasăşiciteştemaicurândaşaceva!Erampecale sămăopun,darmi-amdat seamacănu

ştiam,defapt,deceaşfirefuzat.—Bine.Ţi-oaducînapoideîndatăce-ocitesc.—Terog,Clark,pune-miniştemuzică!—Ce-aivreasăasculţi?Îmispusecevoiaarătându-midincapcampeundesă-l

găsesc, iar eu am căutat printre CD-uri până dat de celbun.— Am un prieten care cântă la vioară în orchestra

AlbertSymphonia.M-asunatsă-mispunăcăauunconcertîntr-unoraşdinapropieredenoi,săptămânaviitoare.Vorinterpretachiarpiesaasta.Oştii?—Nu ştiu nimic despremuzica clasică. Adică, tata dă

uneoridingreşealăradioulpeClassicFM,dar…—N-aifostniciodatălaunconcert?—Nu.Willpărusincerconsternat.—Adică…amfostsăvădodatătrupaWestlife.Darnu

ştiudacăasta sepune.Sorameaavrut sămergem.A, şiaveam bilete la Robbie Williams pentru ziua când amîmplinit douăzeci şi doi de ani, dar am făcut toxiinfecţiealimentarăşinum-ammaidus.Will îmiaruncăunadintreacelepriviricarepăreausă

sugerezecătrăisemîncuiatăîntr-opivniţăvremedecâţivaani.—Ar trebui sămergi.Amicul s-aoferit să-mi iabilete.

Du-tecumamata!Amrâs,clătinânddincap:— Nu prea cred. Mama nu iese nicăieri. Iar muzica

simfonicănuechiarspecialitateamea.—Nicifilmelecusubtitrarenuerauspecialitateata…M-amstrâmbatlael:—Nusuntucenicata,Will.NusuntemînMyFairLady.

—VreisăspuiPygmalion.—Poftim?—Piesalacaretereferi.SecheamăPygmalion.MyFair

Ladyestedoaroecranizare.I-amaruncatoprivireaspră,darnum-aluatînseamă,

aşacăamdatdrumullamuzică.Cândm-amîntorsspreel,Willclătinaîncădincap:—Eşticeamaimaresnoabă,Clark.—Cee?Eu?—Refuzitotfeluldeexperienţepentrucăîţispuicănu

eşti„genuldepersoană”.—Darchiarnusunt.—Deunde ştii?N-ai făcutnimic,n-ai fostnicăieri.De

unde să ai chiar şi cea mai vagă idee despre ce fel depersoanăeşti?Darcumarfipututcinevacaelsăaibăhabarcummă

simţeam eu în pieleamea? Aproapem-am înfuriat pe elpentrucănuvoiasăînţeleagă.—Deschide-ţimintea!Nutelimita!—Nu.—Dece?— Fiindcă nu m-aş simţi confortabil. M-aş simţi ca şi

cum…caşicums-arşti.—Cinesăştie?Şice?—Toatălumeaarşticănuacoloeloculmeu.—Şicumcrezicămăsimteu?Ne-amprivitunulpecelălalt.— Clark, oriunde aşmerge acum, oameniimă privesc

deparcăn-amcecăutaacolo.Amtăcutamândoi,întimpceseauzirăprimeleacorduri

alemuzicii.TatălluiWillvorbealatelefonîncameralui,şisunetulrâsuluisăuînfundatajunsepânăînanexă,cade

la mare depărtare. „Intrarea pentru persoane cudizabilităţiestedincolo”,zisesecasieradelahipodrom.CaşicumWillarfifostospeciediferită.PriveamţintăcopertaCD-ului.—Merglaconcertnumaidacăviişitucumine.—Darsingurănuteduci…—Nicigând.Amrămasamândoităcuţicâttimpelcântărisituaţia.—Doamne,Clark,eştiopacoste.—Astaîmispuimereu.Dedataastan-ammaifăcutniciunplan.Num-ammai

aşteptat la nimic. Am sperat doar, în tăcere că, dupădezastrul de la cursele de cai, Will era încă dispus săpărăsească anexa. Prietenul lui, violonistul, ne-a trimisbiletele gratuite promise, alături de o mică notă despresala unde avea să se desfăşoare concertul. Era la vreopatruzecideminutedemerscumaşinadenoi.Mi-amfăcuttemele – am aflat unde era situată parcarea pentrupersoanele cu dizabilităţi şi am sunat la sală ca să măinteresezcumanumeputeaWillsăajungăla loculsăucuscaunul pe rotile. Aveau să ne aşeze chiar în faţă, şi euurmasăstaupeunscaunpliant,lângăWill.— De fapt, e cel mai bun amplasament, mă asigură,

veselă, femeiade la casadebilete.Cândeşti în imediataapropiereaorchestrei,simţicuadevăratimpactulmuzicii.Adesea,amfosttentatăsăstauchiareuacolo.Măîntrebăchiardacăvremsăfimaşteptaţi înparcare

decinevacaresăneconducălalocurilenoastre.Deteamăca Will să nu simtă că iese prea mult în evidenţă, i-ammulţumitşiamrefuzat.Pe măsură ce seara evenimentului se apropia, nu ştiu

cine deveneamai emoţionat, eu sauWill. Resimţeamdinplin eşecul ultimei noastre ieşiri, iar doamna Traynor număajutădeloc,intrândşiieşinddinanexădepaisprezeceoricasăîntrebeundeşicândarelocconcertulşiceanumevomfaceacolo.ÎngrijireadesearăaluiWillaveasăiaşieatimpdupă

concert, spuse ea. Trebuia să fie sigură că avea să existecinevacaresăneajute.Nathanîşifăcusealtprogrammaitârziuînsearaaceea,iardomnulTraynornueraacasă.—Dureazăcelpuţinoorăşijumătate,măatenţionăea.—Şieincredibildeplictisitor,ziseWill.Mi-amdatseamacăelcăuta,defapt,oscuzăcasănu

meargă.—O sămă ocup eu de el,m-amoferit.DacăWill îmi

spuneceanumetrebuiefăcut,număderanjeazăsărămânsă-lajut,amadăugateu,mai înainte să-midau seama lacemăînhămam,defapt.— Cred că vom arde amândoi de nerăbdare să

colaborăm,zisemorocănosWill,dupăcedoamnaTraynorplecă. Tu o să ai parte de vederea fundului meu gol, întoată splendoarea lui, iar eu voi fi spălat cu duşul decinevacareleşinălavedereacărniigoale.—Nuleşinlavedereacărniigoale.— Clark, n-am văzut pe nimeni care să se simtă mai

stânjenitdeuntrupomenescdecâttine.—Atuncisătespelemamata!i-amreplicat.— Da, fiindcă asta face ideea de a merge la concert

multmaiatractivă.Era apoi problema garderobei. Nu ştiam cu ce să mă

îmbrac.Purtasem o ţinută cu totul nepotrivită la curse. Cum

puteamfisigurăcăn-aveamsădauiargreş?L-amîntrebat

peWill ce s-arpotrivimaibine, iar elmăprivideparcămi-aşfipierdutminţile.—Luminileosăfiestinse,îmiexplicăel.N-osăseuite

nimenilatine.Toţiosăfieconcentraţiasupramuzicii.—Nuştiinimicdesprefemei,l-amrepeziteu.Până la urmă, mi-am adus trei variante de

îmbrăcăminte, cărându-le în autobuz în vechea husăpentru costum a tatei. A fost singurul mod de a măconvingesămerg,totuşi.Nathan sosi sămă înlocuiască la ora ceaiului, 5.30 şi,

cât el avu grijă de Will, eu am dispărut în baie, să măpregătesc. Mai întâi mi-am pus ceea ce consideram a fi„ţinutamea artistică” – o rochie scurtă, cu talie înaltă şifustă largă,cuniştemărgele imensedechihlimbarcusuteîn ţesătură. Îmi imaginam că oamenii care merg laconcertesuntgenulboem,flamboaiant.Cândamintratîncameradezi,WillşiNathanseholbarălamine.—Nu,făcu,scurt,Will.—Credcăaşacevaarpurtamaică-mea,râseNathan.— Nu mi-ai spus niciodată că pe maică-ta o cheamă

NanaMouskouri,adăugăWill.I-am auzit chicotind pe înfundate în vreme ce intram

iarăşiînbaie.Adouaopţiuneeraorochieneagrăfoartesobră,mulată

pe trup, cu guler şi manşete albe ataşate, pe care mi-ofăcusemsingură.Îmidădeaunaerşicşiparizian–saucelpuţinaşacredeameu.—Arăţideparcăaififatacareserveşteîngheţată,zise

Will.—A, cred că ai fi omenajeră grozavă, îi ţinuNathan

isonul. Lou, poartă mai bine rochia asta ziua, nu seara!Sincer.

—Mâineosăvăpunlaamândoidetergentdevase înceai!amspus.Amapelat atunci la a treiaopţiune–o rochievintage

de satin roşu-închis. Era făcută pentru o generaţie multmai suplă şi întotdeauna trebuia să mă rog în taină cafermoarulsă-mitreacădetalie,darîmidădeasiluetauneistarletede cinemadinanii ’50 şi erao rochie „de efect”,una dintre acele ţinute în care e imposibil să nu te simţiatrăgătoare.Mi-ampusunboleroargintiupesteumeri,mi-am legat la gât o eşarfă gri de mătase ca să-mi acopărdecolteul,m-amrujatşiapoiamintratîncameradezi.—Uaaaau!făcuNathan,admirativ.OchiiluiWillmămăsurarădesuspânăjos.Abiaatunci

mi-amdatseamacăseschimbaseşiel,într-ocămaşăalbăşi un sacou elegant. Proaspăt bărbierit şi cu părul tuns,arătasurprinzătordechipeşşi,văzându-l,num-ampututabţinesănusurâd.Şinuatâtpentrucumarăta,cipentrucă-şidădusesilinţa.—Astae!ziseelcuovocecalmăşilipsitădeexpresie,

adăugând însă, atunci când m-am aplecat să-mi aranjezdecolteul:Darrenunţălajachetadedeasupra!Avea dreptate. Ştiusem că e ceva în neregulă. Mi-am

scosboleroul,împăturindu-lcugrijă,şil-ampuspescaun.—Şieşarfa.Amdusinstinctivmâinilelagât:—Eşarfa?Dece?—Nuseasortează.Şiarăţideparcăaivreasăascunzi

cevasubea.—Daraltfel…Osăfiunumaidecolteu!—Aşa,şi?râseel.Clark,uitece-i:dacăvreisăporţio

rochiecaasta,vatrebuisăfiisigurăpetine.Trebuiesăteîmbracicueanudoarfizic,cişimental.

—Doartu,WillTraynor,poţispuneuneifemeicumsăpoarteoafurisităderochie!Darmi-amscoseşarfa.Nathan plecă să pregătească geanta lui Will. Mă

gândeam lace săadaugdesprecâteradecondescendentdar,cândm-amîntors,mi-amdatseamacăîncăseuitalamine.—Arăţisuperb,Clark,ziseelîncetişor.Absolutsuperb.Observasem la oamenii de rând – cei pe care Camilla

Traynori-arfinumitprobabil„clasamuncitoare”–câtevastereotipuriîncomportamentulfaţădeWill.Majoritateaseholbau.Câţivazâmbeauamilă,îşiexprimaucompasiuneasaumăîntrebau,înşoaptă,ceseîntâmplase.Adesea,eramtentată să răspund: „O despărţire nefericită de serviciilesecrete”,doarcasăleobservreacţia,darmăabţineam.Câtdespreceidinclasademijloc,eiseprefăceaucănu

seuită,darseuitau.Eraupreapoliticoşicasăsezgâiască.Îl reperau încâmpul lorvizual şinu seuitau intenţionat.Până când treceam de ei, moment în care privirea lorfugea către el, chiar şi dacă discutau în continuare cualtcineva. Dar nu vorbeau deloc despre el. Fiindcă aşacevaarfiînsemnatolipsădebună-cuviinţă.Pecând înaintamprin foaierul săliide spectacol,unde

oamenielegantîmbrăcaţi,adunaţiînmicigrupuri,stăteaudevorbă,cupoşetesaugenţiîntr-omânăşicupaharedegintonicîncealaltă,amvăzutreacţiaaceastatrecândcaoundă uşoară peste ei în urma noastră, în timp ce neîndreptamcătrestal.Nuştiudacăelaremarcat.Uneorimisepăreacăsinguramodalitateîncareoputeaînfruntaerasăfacăabstracţiedeea.Ne-amocupat locurile.Eramsinguriidoioamenidepe

primul rânddin secţiuneacentrală. Îndreaptanoastră semaiaflaunbărbatînscaunulcurotile,careflecăreaveselcuceledouăfemeiaşezatealăturide-oparteşidealta.M-am uitat la ei, sperând ca şi Will să-i observe. Dar elpriveanumai înainte,cucapulcufundat întreumerica şicumarfiîncercatsădevinăinvizibil.„N-osăiasănicidedataasta”,amauzitovoceînminte

şil-amîntrebatpeWill:—Ainevoiedeceva?—Nu, scuturăeldincapşi înghiţi în sec.De fapt,da.

Măroadecevalaguler.M-amaplecatşimi-amstrecuratdegetelepedinăuntrul

gulerului;oetichetădenailonfuseseuitatăacolo.Amtrasdeea,sperânds-opotsmulge,dars-adoveditincredibilderezistentă.—E o cămaşă nouă, a rămas eticheta pe ea. Chiar te

deranjează?—Nu.Amzisaşa,doarcasănedistrăm.—Avemvreofoarfecăpringeantă?— Nu ştiu, Clark. Crezi sau nu, dar rareori îmi fac

singurbagajele.Nu exista nicio foarfecă. M-am uitat în spatele meu,

unde ceilalţi melomani îşi ocupau încă locurile,murmurând şi răsfoindpliantele cuprogramul.DacăWillnuseputearelaxaşiconcentraasupramuzicii, şiaceastăieşirearfifostcompromisă.Nu-miputeampermiteîncăundezastru.—Nutemişca!i-amzis.—Dece…?Înaintesăapucesătermine,m-amaplecatasupralui,i-

am trasgulerul într-oparte,mi-am lipit guradeel şi amapucatafurisitadeetichetăcudinţiidinfaţă.Dupăcâteva

secunde, am reuşit s-o sfâşii şi am închis ochii, încercândsă ignor mirosul de bărbat curat, senzaţia de pieleproaspătă lipită de buzelemele, caracterul total deplasatalgestuluimeu.Şi,într-unfinal,amsimţitcumetichetaserupe cu totul. M-am tras înapoi şi am deschis ochiitriumfătoare,cumiculpeticdenailonîndinţi.— Gata! i-am zis, apucând eticheta cu două degete şi

aruncând-opestescaune.—Cum?sezgâiWilllamine.M-am răsucit fulgerător pe scaun, ca să-i surprind pe

acei membri ai audienţei care deveniseră dintr-odatăfascinaţidepliantelelor.Apoim-amîntorsspreWill.—Ei,hai,n-osă-mispuicăn-aumaivăzutniciodatăo

fatămuşcândgulerulunuitip!Cuvintelemele părură să-l lase câteva clipe fără grai.

Will clipi de câteva ori şi dădu să scuture din cap. Amobservat,amuzată,căgâtulisefăcusestacojiu.Mi-amaranjatrochiaşii-amspus:—Oricum, cred că putem fi amândoi recunoscători că

nueraînpantaloni.Înainte să apuce să-mi răspundă, membrii orchestrei

apărurăpescenă,încostumelelorelegante,şitoatălumeatăcu. Am simţit că mă străbate un fior de emoţie şinerăbdare. Mi-am strâns palmele în poală şi mi-amîndreptat spatele în scaun. Muzicienii începură să-şiacordeze instrumentele şi, brusc, sala se umplu de unsingursunet–celmaiviuşimaiatotcuprinzătorpecare-lauzisemvreodată.Amsimţitcummisezbârleştepărulpemineşicumîmiţinrăsuflarea.Will mă privi pieziş şi pe chipul lui am zărit încă

amuzamentulpecarei-lstârniserămomenteleprecedente.„Eînregulă,osănesimţimbine”,spuneaexpresialui.

Dirijorul urcă la pupitru, bătu de două ori în el, şi selăsăotăcereprofundă.Amsimţitîncordareaînaer,toatăsala ţinându-şi parcă răsuflarea, aşteptând. Apoi, el îşicoborî bagheta şi totul se transformă în sunet pur.Simţeammelodiacapecevafizic,material;nuîmifluturadoarpe laureche,cimăpătrundea,curgeaprinmine, înjurulmeu, îmifăceasimţurilesăvibreze. Îmifăceapieleasă se înfioare şi palmele sămi se umezească.Will nu-midescrisese nimic din toate acestea. Crezusem că o să măplictisescdemoarte.Dareracelmaifrumoslucrupecare-lauzisemvreodată.Şi, în acelaşi timp, îmi stârni imaginaţia în moduri

neaşteptate; stând acolo, m-am trezit gândindu-mă lalucruridecarenu-mimaiamintisemdeanidezile;emoţiivechi începură sămă cuprindă, noi gânduri şi ideimi senăşteau în cap, ca şi cum însăşi percepţia mea şi-ar fipierdut forma, lărgindu-se în toate părţile. Mă simţeamaproape copleşită, dar nu voiam ca senzaţia să înceteze.Aşfivrutsărămânacolopentrutotdeauna.Mi-amfurişatprivirile spre Will. Era transportat cu totul în lumeamuzicii, îşi pierduse orice stinghereală. Mi-am răsucitcapul, fiindcăbruscmi se făcuse frică să-lprivesc.Mi-erafrică de ceea ce ar fi putut simţi în acele clipe, deprofunzimea suferinţei sale, de amploarea spaimelor lui.Viaţa lui Will Traynor fusese, până atunci, dincolo deexperienţeletrăitedemine.Cineerameusă-ispuncumardorisăşi-otrăiască?Prietenul lui Will ne trimise un bileţel, rugându-ne să

mergem în culise ca sămai stămde vorbă după concert,darWill refuză. Am insistat, darmi-am dat seama, dupăfelul cum îşi ţinea fălcile încleştate, că nu se va lăsa

convins.Nuputeamsă-lînvinuiesc.Mi-amamintitdefelulcumfostulluicoleg,Rupert,îlpriviseînziuaaceea–cuunamestec de milă, repulsie şi, pe undeva, o profundăuşurare că el scăpase de o astfel de lovitură cumplită adestinului. Am bănuit că Will suporta cu greu astfel deîntâlniri.Am aşteptat până când sala se goli, apoi am împins

scaunulcurotilepânăînparcareasubterană,urcându-lpeWill înmaşină fără incidente. N-am vorbit preamult; înurechiîncăîmirăsunamuzicaşinuvoiamsăsedestrame.Continuam să mă gândesc la ea, la cât de transfiguratpăruse prietenul lui Will atunci când cânta. Nu-miimaginasem, până atunci, că muzica poate descătuşasentimente nebănuite în tine şi te poate purta spretărâmuri pe care nici măcar compozitorul nu leîntrevăzuse.Îşilăsaamprentaînspaţiuldinjurultău,caşicumai fi dus cu tineurmele ei oriunde ai fimers.Nudepuţine ori, pe când stăteam în sală, uitasem complet căWilleralângămine.Am parcat maşina lângă anexă. În faţa noastră, abia

vizibildincolodezid,seînălţacastelul,inundatdeluminaluniipline,privindcuseninătateînjosdinvârfuldealului.—Aşadar,nueştigenulcăruiasă-iplacămuzicaclasică.Amprivitînoglindaretrovizoare.Willzâmbea.—Numi-aplăcutabsolutdeloc.—Suntconvins.—Şiînspecialnumi-aplăcutbucatadelafinal,cânda

intratvioarasingură.—Mi-amdat seama.De fapt, credcăaveai lacrimipe

obrajitocmaifiindcăţis-apărutinsuportabilă.M-amstrâmbatînoglindăcătreelşiamrecunoscut:— Mi-a plăcut la nebunie. Nu sunt sigură că mi-ar

plăcea toată muzica clasică, dar concertul ăsta a fostuimitor.Îţimulţumesc.Mulţumesccăm-ailuat,amziseu,frecându-minasul.Amrămasîntăcere,privindcastelulmaiestuos.Înmod

normal, noaptea era scăldat în strălucirea portocalie aluminilor din lungul zidului fortăreţei. Dar, în noapteaaceea, sub o lună plină, părea învăluit într-un albastrueteric.—Ce fel demuzică s-o fi cântat pe vremuri, acolo, la

castel? l-am întrebat pe Will. Presupun că şi atunci seascultamuzică.— La castel?Muzicămedievală. Lăute, instrumente cu

coarde…Nuechiardomeniulmeu,daraşputeasă-ţidausăasculţicevadacăvrei.Artrebuisăteplimbiprincastelcu căştile pe urechi, dacă vrei să trăieşti pe deplinexperienţa.—Nu.Nupreamăduclacastel.—Hm,aşa se întâmplăcând locuieşti înpreajmaunui

obiectivturistic.Ammairămasoclipăîntăcere,ascultândcummotorul

maşiniisestingeîncet.— Buun, acum hai înăuntru! i-am spus, dându-mi jos

centuradesiguranţă.Neaşteaptăritualuldeseară.—Maistaipuţin,Clark!M-am răsucit pe scaun. Will stătea în umbră şi nu-i

puteamzăribinechipul.—Aşteaptăpuţin!Doarunminut.—Tesimţibine?m-amîngrijorat.Privireaîmicoborîsprescaunullui.Mătemeamsănuse

fi prins sau înţepenit în ceva sau ca eu să fi făcut cevagreşit.—Nu,suntbine.Doarcă…

Îivedeamgulerulpalpefundalulcostumuluinegru.—Nuvreausăurcămîncă.Vreaudoarsăstauaicişisă

numămaigândescla…făcuelşiînghiţiînsec.Nu-lputeamvedeabine,darîmidădeamseamacăface

unefortsăvorbească.—Vreaudoar…vreaudoarsăfiuunbărbatcareamers

la concert cu o fată în rochie roşie. Mai lasă-mă câtevaminute!Am luat mâna de pe portiera pe care tocmai mă

pregăteams-odeschid.—Sigur,Will.Cuochii închişi,mi-amsprijinit capulde tetieră, şiam

rămasacolo, împreună,minutebune,doioamenipierduţiîn reverie, rememorând muzica, pe jumătate ascunşi înumbraunuicasteldepeundealluminatdelună.Eu şi sora mea n-am discutat niciodată cu adevărat

despre cele întâmplate în noaptea aceea în labirint. Nuştiudacăamfigăsitcuvintelenecesare.Eamăţinu,câtevaminute, la piept, apoi mă ajută să-mi găsesc hainele şimultă vreme încercă în zadar să dea şi de pantofii mei,până când i-am spus că nu conta. Oricum nu i-aşmai fipurtatvreodată.Şiapoine-amîndreptatîncetsprecasă–eu în picioarele goale, ea cu braţul petrecut pe după almeu, deşi numaimerseserăm aşa de cândTreena era înprimul an de şcoală, iar mama insistase să n-o scap dinmână.Cândamajunsacasă,ne-amopritpeverandăşieami-a

şters părul şi faţa cu un şerveţel umed, după care amdescuiatuşaşiamintratîncasăcaşicumnimicnus-arfiîntâmplat.Tataeraîncătreaz,urmărindunmecidefotbal.—Aţi cam întârziat, fetelor! strigă el. Ştiu că e vineri

seara,dartotuşi…—Bine,tati,amrăspunsnoiîntr-unglas.Pe atunci, eu dormeam în camera unde acum stă

bunicul.Amurcat rapid scările şi, înainteca soramea săapucesă-mimaizicăvreuncuvânt,amînchisuşaînurmamea.Săptămâna următoare m-am tuns scurt. Mi-am anulat

biletul de avion. N-am mai ieşit nicăieri cu colegele declasă.Mama era preamăcinată de tristeţe ca să observeceva, iar tatapuse,cadeobicei,această schimbare,ca şinoul meu obicei de a mă încuia în dormitor, pe seama„problemelor femeieşti”. Îmi dădusem seama, în sfârşit,cinesunt–opersoanăfoartediferitădefataveselăcareseîmbătasecuniştestrăini.Opersoanăcarenupurtanimiccearfipututficatalogatdreptrevelator.Înoricecaz,erauhaine care ar fi atras atenţia unor bărbaţi de genulclienţilordelaRedLion.Viaţarevenilanormal.M-amangajatcafrizeriţă,apoi

laButteredBunşiamlăsattotulînurmă.Probabil că,din ziuaaia, am trecutpe lângă castelde

celpuţincincimiideori.Darniciodatăn-ammaimersînlabirint.

Capitolul13

Patrick stătea pe marginea pistei, alergând pe loc,îmbrăcatcunoulluiechipamentNike,careiselipeauşorde membrele ude. Mă oprisem doar ca să-l salut şi să-lanunţ că nu voi putea merge la întâlnirea TriathlonTerrors din seara aceea. Nathan îşi luase liber, şi eumăoferisemsă-lajutpeWillcuprogramuldeseară.—Edejaatreiaîntâlniredelacarelipseşti.— Serios? m-am mirat eu şi am început să număr pe

degete.Da,probabilcăeatreia.—Vatrebuisăviineapăratsăptămânaviitoare.Facem

planurile de călătorie pentru concursul XtremeViking. Şinumi-aispuscevreisăfacideziuata,observăel,întimpceîşiîncepuîncălzirea,ridicându-şipiciorulşiapăsându-şipieptulpegenunchi.Poatevreisămergemlacinema?Nuvreausămănâncmultcâtăvremesuntcuantrenamentele.—Ah!Aimeivorsădeaomasă.El îşi prinse călcâiul cu mâna, îndreptându-şi

genunchiulînjos.N-amputut sănu remarc căpiciorul îi devenise ciudat

devânos.—Adicănuieşimînoraş?—Nici lacinemanue tocmaio ieşire.Şi,oricum,simt

că trebuie să le fac pe plac, Patrick. Mama e camdeprimată…Treena se mutase la sfârşitul săptămânii trecute (fără

geanta mea de cosmetice decorată cu lămâi). Mama eradevastată;de fapt, eramai răudecât atunci cândTreenaplecasepentruprimaoarălafacultate.Thomasîilipseadeparcă ar fi avut o mână amputată. Jucăriile lui,împrăştiatemereupeduşumeauadincameradezi,încăde

cânderamic,fuseserăpuseîncutiişipuselapăstrare.Pedulapnumaierauurmededegetecuciocolatăşinicicutiigoale de sucuri. Numai avea niciunmotiv sămeargă laşcoală la ora 3.15 după-amiază şi nimeni cu care sămaistea de vorbă pe scurtul drum către casă. Era singurulprilej cu care mama mai ieşea. Acum nu se mai duceanicăieri, în afară de supermarketul unde mergea lacumpărăturicutata,lasfârşitdesăptămână.Timp de trei zile, se plimbă de colo colo prin casă,

dezorientată,apoiseapucădecurăţeniadeprimăvarăcuovigoarecare-lsperiechiarşipebunicul.Acestaprotesta,mormăind ceva nedesluşit, cândmama încerca să dea cuaspiratorul sub scaunul pe care el încă stătea sau să-iscuturevreoscamădepeumericucârpadepraf.Treenane anunţase că n-avea să vină acasă timp de câtevasăptămâni, pentru ca Thomas să se poată acomoda. Nesunaînfiecareseară,şimamavorbeacuamândoişiapoiplângeaojumătatedeoră,închisăîndormitorulei.—Lucrezimereupânătârziuzileleastea.Abiamaiam

timpsătevăd,îmireproşăPatrick.— Dar şi tu te antrenezi mereu. Oricum, câştig bani

frumoşi, Patrick. Nu pot spune nu când e vorba de oresuplimentare.Laacestargumentnumaiaveacesăobiecteze.Defapt,

câştigammaimultdecâtoricândînviaţamea.Amdublatsuma de bani pe care o dădeam părinţilor, reuşeam înfiecarelunăsămaipunşicevadeoparteîncontulmeudeeconomii şi tot îmi rămânea mai mult decât puteamcheltui.Edrept,astaşidatorităfaptuluică,lucrândatâteaore pe zi, eram întotdeauna la Granta House cât timpmagazinele erau deschise. Un alt motiv era că, pur şisimplu, nu mai aveam chef să cheltuiesc. Puţinele ore

liberepecareleaveammilepetreceamînbibliotecă,undecăutamdiversechestiipeinternet.O întreagă lume mi se deschidea prin intermediul

computerului, pagină cu pagină, atrăgându-mă precumcânteculuneisirene.Totul pornisede la scrisoareademulţumire. La câteva

ziledupăconcert,i-amspusluiWillcăartrebuisă-iscriemviolonistului,prietenullui,casă-imulţumim.—Am cumpărat o felicitare drăguţă până să vin aici.

Spune-mi ce vrei să-i transmiţi şi îi scriu eu.Mi-am aduschiarşistiloulcelbun.—Numisepareoideebună,făcuWill.—Poftim?—Aşacumaiauzit.—Nuţisepareoideebună?Daromulălane-adatcele

maibune locuri la concertul lui!Chiar tuai spus că te-aisimţit excelent. Măcar atâta ai putea face – să-imulţumeşti.Willrămăsesecumaxilareleîncleştate,neclintit.Ampusstilouljos.—Saueştiatâtdeobişnuitcaoameniisă-ţideaîncâtnu

maisimţinevoiasălemulţumeşti?— Clark, n-ai idee cât e de frustrant ca altcineva să

aştearnăpehârtiecuvintepentrutine.Propoziţia„văscriuînnumelelui…”misepareumilitoare.— Serios? Oricum, tot e mai bine decât nimic, am

pufnit. Eu o să-i mulţumesc, în orice caz. N-am sămenţioneznumeletău,dacăchiarvreisăfiimitocan.Am scris felicitarea şi am expediat-o şi n-am mai

pomenitnimicdeea.DarcuvinteleluiWillmiseînvârteauîncă în cap, aşa că, în searaaceea,plecândacasă,m-amtrezitcă trecpe labibliotecă.Amcăutatpe internetdacă

existavreundispozitivpecareelsă-lpoatăfolosipentruascriesingur.Înmaipuţindeooră,găsisemdejatrei–unsoftwarepentrurecunoaştereavocii,unaltulcaresebazape clipitul din ochi şi, aşa cum spusese sora mea, undispozitivpecareWillîlputeapurtapecap.Înmodprevizibil, se arătă recalcitrant faţăde această

ultimăvariantă,daracceptăcăprogramulderecunoaşterea vocii putea fi folositor, şi în câteva zile am reuşit, cuajutorul lui Nathan, să instalăm programul pe computer,aşezându-lpeWillînaşafelîncât,cusuportuldecomputerfixatdescaunulcurotile,numaiaveanevoiecaaltcinevasă tasteze pentru el. Iniţial, a fost cam stingherit, dar,după ce l-am tachinat, sfătuindu-l să înceapă de fiecaredatăcu:„Iaofoaie,domnişoarăClark”,şi-aînvinssfiala.Nici măcar doamna Traynor nu s-a putut plânge de

ceva. „Dacămai există vreomaşinărie care crezi că ar fiutilă, te rog să ne informezi”, zise ea, cu buzele încăţuguiate,caşicumnupreai-arfivenitsăcreadăcăeraunlucru bun pur şi simplu. Trei zile mai târziu, chiar cândplecamdeacasă la slujbă,poştaşul îmiaduseo scrisoare.Amdeschis-oînautobuz,crezândcăofivreofelicitaredeziua mea trimisă mai devreme de cine ştie ce vărîndepărtat.Era,defapt,ofoaiescoasălaimprimantă,pecarescria:DragăClark, îţi scriu ca să-ţidovedesc cănu sunt

întru totul un mitocan egoist. Şi chiar apreciezeforturiletale.Îţimulţumesc,

WillAmizbucnitatâtdetareînrâs,încâtşoferulautobuzului

măîntrebădacănucumvacâştigasemlaloterie.După ani de zile petrecuţi în debara, cu hainele

atârnate pe un suport de umeraşe pe holul de la etaj,dormitorul Treeneimi se păru imperial. În prima noaptepetrecută în el,m-am întins în pat, cu braţele desfăcute,jubilândlagândulcănumaiajungeamlaamândoipereţiisimultan.Amfostlasupermarketşiamcumpăratvopseaşijaluzelenoi,darşionouăveiozădepatşinişterafturi,pecarele-ammontatsingură.Şinupentrucăm-aşfipriceputla asta, ci doar pentru că am vrut să văd dacă mădescurcamsingură.M-amapucatsăredecorezcamera,zugrăvindtimpdeo

oră în fiecare seară, după ce veneamde la slujbă, iar lasfârşitul săptămânii până şi tata a fost obligat să admităcă făcusem treabă bună. S-a uitat puţin la îmbinăriledintre tavan şi pereţi, a verificat jaluzele pe care lemontasemchiareuşiapoim-abătutcupalmapeumăr:—Slujbaastaascostotceeramaibunîntine!Am cumpărat o faţă nouă pentru pilotă, o pătură şi

câteva perne mari – doar pentru cazul că ar fi trecutcinevape lamine şi i-ar fi venit să se tolăneascăpe ele.Nucăastas-aîntâmplatvreodată.Ampusuncalendarpespatele uşii. Nimeni nu l-a văzut, în afară de mine. Şi,oricum, nimeni altcineva n-ar fi ştiut ce înseamnăsublinierilefăcutepeel.Mergeam la muncă în fiecare zi gândindu-mă în ce

locuri l-aşmai fi putut duce peWill. Nu aveam un plangeneral, ci mă concentram zilnic doar să ies cu el,plimbându-l prin împrejurimi şi încercând să-i întreţinbuna dispoziţie. Erau unele zile – când membrele îlmâncauinsuportabilsaucândfăceavreoinfecţieşizăcea,

febril şi suferind, în pat –mai grele decât altele.Dar, înzilelebune, reuşisemde câtevaori să-l scot din casă, subsoarele primăvăratic. Ştiamacumcăunul dintre lucrurilepecare leuracelmaimulteramilaaltora,şideaceeaîlduceam în locurile frumoase şi izolatedinnatură,undeooră şi ceva stăteam singuri, doar noi doi. Eu pregăteamceva de mâncare în aer liber şi poposeam la margineacâmpurilor,bucurându-nedevânticelulcaldşideieşireaînpeisaj.—Iubitulmeuardorisătecunoască,l-amanunţatîntr-

odupă-amiază,întimpce-irupeamînbucăţiunsendvişcubrânzăşicastraveţimuraţi.Ne aflam la câţiva kilometri depărtare de oraş, pe o

colină,deundecastelul sezăreapecealaltăparteavăii,despărţitdenoiprintr-uncovordeverdeaţă,plindeoişimiei.—Dece?—Vreasăştiecucine-mipetrecseriletârzii învremea

dinurmă.Înmodciudat,l-amvăzutmaidegrabăcăseamuză.—Alergătorul.—Şicredcăşipărinţiimeisuntcurioşi.—Mă neliniştesc când o fată îmi spune că părinţii ei

vorsămăcunoască.Apropo,cummaiemamata?—Lafeldedeprimată.—Şitatăltău,cuslujba?Vreoveste?—Nu.Săptămânaviitoareosă-lanunţe.Oricum,m-au

întrebatdacănuvreau să te invitvineri lapetrecereadeziuamea.O să fieoatmosferă foarte relaxată.Doarnoi,ceidinfamilie.Dareînregulă…I-amanunţatcănuvreisăvii.—Cine-aziscănuvreausăvin?

—Urăştistrăinii.Nu-ţiplacesămănânciînfaţaaltora.Şinuparesă-ţiplacădeiubitulmeu.Elaminteacocoşului.Dejaîncepusemsă-lcunoscpeWill.Ceamaibunăcale

dea-ldetermina să facăun lucruera să-i spui că ştiai căoricumn-arfivrutsă-l facă.Opartedinel, încăpăţânatăşiveşnicînopoziţie,nusuportaasta.Willrămasepegânduri,mestecândobucatădesendviş.—Banu.Osăvin laziua ta.Măcaro s-omai scotpe

mamatadingândurilenegre.—Chiaraşa?O,Doamne,dacă-ispun,osăînceapădin

searaastasăşteargăşisălustruiascătotulprincasă.— Eşti sigură că e mama ta biologică? N-ar trebui să

existemăcar ominimă asemănare genetică între voi? Terog, Clark, mai vreau o bucată de sendviş! Şi mai multcastravetemuratlaurmătoareaîmbucătură!Glumisem doar pe jumătate. Mama intră aproape în

panică la gândul că va avea musafir un tetraplegic. Îşiacoperifaţacupalmeleşiapoiîncepusăaranjezelucrurilepe dulap, de parcă oaspetele ar fi urmat să sosească încâtevaminute.— Dar dacă are nevoie la toaletă? N-avem baie la

parter.Şinucredcătatăltăuosă-lpoatăcărapescări.Euaş putea să-l ajut… dar cred că n-aş şti prea bine… deundesă-lapuccumâinile.OarePatrickl-arcăra?—Nutrebuiesă-ţifacigrijiînprivinţaasta.Serios.—Şimâncarea?N-osătrebuiascăsăi-opasăm?Eceva

cenupoatesămănânce?—Nu,trebuiedoarajutatsăiaşisăducălagură.—Şicineosăfacăasta?—Eu. Linişteşte-te,mami!E simpatic, o să-ţi placăde

el.Aşacăarămasstabilit.Nathanaveasă-l iapeWillcu

maşinaşisă-laducălanoi,urmândsăvinăiar,dupădouăore, ca să-l ducă înapoi şi să-l ajute cu ritualul de seară.Măoferisems-ofaceu,daramândoiinsistaserăcă,deziuamea, ar trebui „să-mi fac de cap”. În mod evident, nu-icunoscuserăpepărinţiimei.Laoraşapteşijumătatepunct,amdeschisuşaşiamdat

cuochiideWillşiNathanpeverandadinfaţă.Willpurtacămaşa lui elegantă şi o jachetă. Nu ştiam dacă să fiumulţumităcăfăcuseefortulsăvinăsausămăîngrijorezcămama avea să-şi petreacă acum prima oră a seriistingherităcănuseîmbrăcasesuficientdeelegant.—Salut!Tataapăruînhol,înspatelemeu.—Aha,aţivenit…Rampaafostînregulă,băieţi?Îşipetrecuse toatădupă-amiazaconstruindorampăde

accesdinpalmelaminatpentruscaraexterioară.Cumareatenţie,NathanmanevrăscaunulluiWillcasă

intreînholulnostrustrâmt.—E bună. E chiar foarte bună.Amvăzut rampemult

mai proaste la spitale, zise Nathan în timp ce euînchideamuşaînurmalui.— Bernard Clark, se prezentă tata, strângându-i cu

fermitatemânaluiNathan.OîntinseşispreWill,darşi-oretrase imediat, înroşindu-se brusc la faţă. Bernard. Îmiparerău,eu…nuştiucumaşputeasă…Nu-ţipotstrângemâna…începuelsăsebâlbâie.—Oreverenţăarfiperfectă.Tata se holbă la el şi, când înţelese că Will glumea,

izbucniîntr-unhohotputernicdeuşurare.— Ha! Ha! făcu el şi îl bătu pe umăr pe Will. Da, o

plecăciune.Astaafostbună.Ha!Ha!Gheaţa se spărsese. Nathan îmi făcu cu ochiul şi se

retrase, iar eu am împins scaunul lui Will până înbucătărie. Din fericire, mama ţinea în mâini o tavă cumâncare,ceeaceoscăpădestânjenealaprincaretrecusetata.—Mamă,elesteWill.Will–Josephine.—Spune-miJosie,terog!seînclinăea,cumănuşilede

cuptortrasepânălacoate. Îmiparebinesătecunosc, însfârşit,Will.— Plăcerea e de partea mea, zise el. N-aş vrea să vă

întrerupînsă…Eapusetavapemasăşi îşi trecumânaprinpăr,semn

că era în toane bune. Din păcate, nu-şi aminti şi să-şiscoată,maiîntâi,mănuşile.— Îmi pare rău, trebăluiesc cu friptura. Totul e să ştii

câtanumetrebuies-oţii.—Ei,nuchiar, răspunseWill.Eunusuntbucătar,dar

îmi placemâncarea bună. De aceea am şi aşteptat searaastacunerăbdare.— Deci, cu ce începem? întrebă tata, deschizând

frigiderul.Aivreocanăspecială…pentrubere,Will?Dacătataarfifostînlocullui,i-amspusluiWill,arfi

avut o cană specială de bere înainte să aibă scaun curotile.— Trebuie să-ţi stabileşti priorităţile, zise tata, aşa că

am început să caut în geanta lui Will până i-am găsitpaharulgradat.—O bere armerge la fix,mulţumesc! înclină din cap

Willşiluăosorbitură.Stând acolo în bucătărie, am devenit dintr-odată

conştientă în mod acut de casa noastră înghesuită şisărăcăcioasă, cu tapetul ei din anii ’80 şi bufetul zgâriat.Locuinţa lui Will era decorată cu eleganţă, cu piese de

mobilier puţine, dar frumoase. Casa noastră arăta deparcă90%dinconţinutuleiarfiprovenitdelamagazinullocal de chilipiruri. Capetele cu urechi mâzgălite deThomasocupau fiecare colţişor liberdepepereţi.Dar, şidacăremarcaseasta,Willnuzisenimic.Elşitatagăsiserărapid un subiect comun de discuţie, şi anumeneîndemânareameagenerică.Număderanjacâtăvremeîifăceapeamândoifericiţi.—Ştii,odată,lavolan,adatcuspatele,aintratîntr-o

cutiepoştalăşis-ajuratcăfusesevinacutiei…—Ar trebuis-ovedeţicumîmicoboarărampa.Uneori

amimpresiacăfacsporturiextreme!Tataizbucniînrâs.I-amlăsatînpace.Mamamăurmă

afarădinbucătărie,foarteagitată.Aşezăotavăcupaharepemasă,apoiseuitălaceas:—Unde-ofiPatrick?— Vine direct de la antrenament, am lămurit-o eu.

Poateastatmaimult.—Chiarn-oputeasăfacăoexcepţiemăcardeziuata?

Fripturadepuin-o sămai fiebunădenimicdacăelmaiîntârziemult.—Mami,stailiniştită,totulosăfiebine!Amaşteptat-o săaşeze toatepaharelepemasă şi apoi

amluat-oînbraţeşiamstrâns-olapiept.Eraţeapănădenervozitate,şiamsimţit,brusc,unvaldecompasiunefaţădeea.Probabilnuerauşorsăfiimamamea.—Îţipromit.Osăfiebine.Easedesprinsedinîmbrăţişare,măsărutăîncreştetşi-

şiştersepalmeledeşorţ.—Aşfivrutsăfieşisorataaici.Misepareunpăcatsă

avemoaniversarefărăea.Mie numi se părea deloc. Măcar o dată în viaţă, mă

bucuram şi eu că sunt în centrul atenţiei. Poate sună arăutate copilărească, dar chiar asta simţeam. Îmi plăceasă-iaudpetataşipeWillfăcândglumepeseamamea.Îmiplăceafaptulcăfiecarefeldemâncare–delafripturadepui până la spuma de ciocolată – se număra printrefavoritele mele. Îmi plăcea faptul că puteam fi ceea cevoiam să fiu, fără ca vocea surorii mele să-mi aducăamintedecinefusesem.Se auzi soneria de la intrare, şi mama aplaudă scurt,

uşurată.— El e! Lou, ce-ar fi să începi să pui mâncarea în

farfurii?Patrick era încă îmbujorat din cauza exerciţiilor de

alergare.— La mulţi ani, iubito! zise el, aplecându-se să mă

sărute.Miroseaadeodorantşiaftershaveşiapielecaldă,abia

ieşitădinduş.—Du-tedirect lamasă! i-amzis, făcând semndincap

spre camerade zi.Mama îşi face griji că i se prăpădeştemâncarea.—Ah,făcuel,uitându-selaceas,scuze!Credcămi-am

pierdutnoţiuneatimpului.—Dacănuetimpultău…—Poftim?—Nimic.Tatainstalasemasarabatabilăîncameradezi.Lasfatul

meu, lipiseunadintrecanapeledecelălaltperete,pentrucaWill să poată intra fără probleme în cameră.Will îşimanevră scaunul până în locul pe care i l-am indicat şiapoi se ridică puţin, pentru a fi la aceeaşi înălţime cuceilalţi.M-amaşezat înstânga lui, iarPatricks-a instalat

vizavidenoi.El,Willşibuniculsesalutară.ÎlavertizasemdejapePatrick sănu încerce sădeamânacuWill.Chiarpe când mă aşezam, l-am simţit pe Will studiindu-l pePatrickşim-amîntrebat,pentruoclipă,dacăaveasăisepară şi iubitului meu la fel de fermecător pe cât li sepărusepărinţilormei.Willîşiînclinăcapulspremine:—Cautăînspatelescaunuluişiosăgăseşticevapentru

cină.M-am aplecat şi am băgat mâna în geanta lui. Am

pipăit o sticlă şi, când am scos-o, am văzut că era oşampanieLaurent-Perrier.—Şampania n-ar trebui să lipsească niciodată de ziua

ta,surâseel.—Aaa! semirămama,care intracu farfuriile,văzând

sticla. Ce frumos! Din păcate, nu avem pahare deşampanie.—Celedepemasăsuntfoartebune,spuseWill.— O desfac eu, se oferi Patrick şi, cu un gest rapid,

rupsepoleiala,desfăcusârmaşi-şipusedegetelesubdop.ÎitotaruncapriviriluiWill,deparcăacestan-arfifost

cumseaşteptaseelsăfie.— Dacă o ţii aşa, o să ţâşnească în toate părţile, îl

avertizăWillşiridicăbraţulcâţivacentimetri,într-ungestvag. Cred că ar fi mai sigur să ţii dopul nemişcat şi săîncercisăroteştisticla.—Iatăunomcaresepricepelaşampanie,zisetata.Ia

vezi,Patrick…Cumziceai,sărăsuceascădesticlă?Ei,cinesăfiştiut?— Eu ştiam, mormăi Patrick. Şi chiar aşa aveam de

gândsăfac.Şampania fu desfăcută în siguranţă şi turnată în

pahare,şitoatălumeatoastăîncinsteamea.Bunicul murmură ceva ce ar fi putut însemna: „Ei

poftim!”M-amridicatşiamfăcutoplecăciune.Purtamorochie

mini evazată, de culoare galbenă, cu o croială ca-n anii’60, pe care o luasemde la reduceri.Vânzătoarea credeacăedefirmă,deşicinevatăiaseeticheta.—FiecaanulacestaLouanoastrăsăsematurizeze,în

sfârşit! închinătatapaharul.Erasăzic„să facă însfârşitcevaînviaţă”,darseparecăaînceputdeja.Trebuiesă-ţispun, Will, că, de când are această slujbă… a înfloritparcă.— Suntem foarte mândri, adăugă mama. Şi

recunoscători.Ţie.Pentrucăaiangajat-o,vreausăspun.—Euvăsuntrecunoscător,seînroşiWillşi-miaruncăo

privirepiezişă.—PentruLou! închinătata.Şipentrucasuccesuleisă

continue!—Şipentrumembriiabsenţiaifamiliei,adăugămama.—Uau!Artrebuisăfiemaidesziuameadenaştere.În

restulzilelornuauddecâtcritici.Începură să discute. Tata povesti o altă întâmplare cu

minecareîi făcupeelşipemamasărâdăzgomotos.Măbucuramsă-ivădveseli.Tatapăruseistovitşipreocupatînultimele săptămâni, iar mama fusese îngândurată şiabsentă,caşicums-arfiaflatdefaptînaltăparte.Voiamsă savurez momentele acestea, când îşi uitau, pentru ovreme,necazurilerâzândşisimţindu-seofamilie.Pentruoclipă,mi-amdat seama cănumi-ar fi părut rău să fie şiThomasacolo.ŞichiarşiTreena.Eram atât de dusă pe gânduri, încâtmi-a trebuit ceva

timpsăobservexpresialuiPatrick.ÎlhrăneampeWill,în

vreme ce-i răspundeam ceva bunicului, îndoind o bucatăde somon afumat între degete şi ducându-i-o lui Will lagură.Eradejaoparteatâtdefireascăavieţiimelezilniceîncât am devenit brusc conştientă de intimitatea gestuluidoarcândamzăritchipulstupefiatalluiPatrick.Will tocmai îi spunea ceva tatei, iar eu am rămas cu

ochii aţintiţi asupra lui Patrick, ca şi cum aş fi vrut să-idictezmentalsăînceteze.Înstângalui,buniculmâncadinfarfuriecuoplăcerelacomă,scoţândceeacenoinumeam„mormăieli de mâncău” – mici murmure şi gemete deîncântare.— Somonul e delicios, o lăudăWill pemama. Plin de

savoare.—Ei,numâncămaşacevaînfiecarezi,zâmbiea.Dar

amvrutcaazisăfiealtfel.„Încetează să te mai holbezi!” i-am spus în gând lui

Patrickşi, înceledinurmă,elîmisurprinseprivireaşiseuităînaltăparte.Păreafurios.I-am mai dat lui Will o bucată de somon şi apoi şi o

feliuţă de pâine, când l-am văzut că aruncase o privirecătre ea. În clipa aceea mi-am dat seama că devenisematâtdereceptivălanevoilelui,încâtaproapenicinumaieranevoiesămăuitlaelcasă-midauseamacedorea.— Aşadar, Patrick, zise Will, probabil simţindu-mi

stânjeneala,Louisami-aspuscăeştiantrenorpersonal.Ceînseamnăasta?Cât mi-aş fi dorit să nu fi pus întrebarea asta! Căci

Patrick se lansă în clasicul său discurs despre motivaţiapersonalăşidesprecumuncorpbineantrenatteajutăsăai şi o minte sănătoasă. Apoi îşi prezentă programul deantrenament pentru concursul Xtreme Viking. În modnormal, înstadiulăstadejanu-lmaiascultam,daracum,

cuWill lângămine,număputeamgândidecât la câtdenepotrivităeravorbărialui.Decenuputeasăspunădoarcevavagdesprepasiuneasaşiapoisăschimbesubiectul?—De fapt, cândLoumi-a spus căvii,m-amgândit să

aruncoprivireprincărţilemele şi săvăddacănuexistăvreo metodă de fizioterapie pe care ţi-aş putea-orecomanda.M-amînecatcuşampanie.—Patrick,astaeochestiunepentruspecialişti.Nucred

căeştichiarpersoanapotrivităsădaisfaturi.— Dar şi eu sunt specialist. Mă ocup cu rănile

sportivilor.Ampregătiremedicală.—Astanueogleznăluxată,Pat.Chiarnueste.—Untipcucareamcolaboratacumvreocâţivaania

avut un pacient paraplegic. Zice că acum şi-a revenitaproapecomplet.Participălacursedetriatlonşichestiidegenulăsta.—Casăvezi!intervenimama.—Mi-a vorbit despre nişte cercetări făcute în Canada

care au demonstrat că muşchii pot fi antrenaţi să-şireaminteascăactivitateaanterioară.Dacăîipuisălucrezesuficient de mult, în fiecare zi, sunt ca nişte sinapsecerebrale,îşipotreveni.Pariezcă,dacăte-aisupuneunuiregimdeantrenamentesupertare,aivedeaodiferenţă înmemoriamusculară. La urma urmei, Loumi-a spus că aifostuntipfoarteactivînaintedeaccident.—Patrick,nuştiinimicdespreaşaceva!amspustare.—Încercamdoarsă…—Numaiîncercanimic!Nuecazul.Lamasăseaşternutăcerea.Tatatuşişisescuză.Bunicul

aruncaprivirifurişateînstângaşi-ndreapta.Mamadădusămaioferepâine,apoiserăzgândi.

Când Patrick vorbi iar, în tonul lui se simţi o vagănuanţădemartiriu.—Suntdoarniştecercetăricarecredeamcăarputeafi

utile.Dargata,numaizicnimicpetemaasta.Will îşi luăchipul lui impenetrabil, surâseşi îlasigură,

peuntonpoliticos:—Cusiguranţăosăleamînvedere.M-amridicatsăstrângfarfuriile.Îmiveneasăfugdela

masă.Darmamamăcertăşimăîndemnăsăstaujos:— Tu eşti sărbătorita, zise ea, ca şi cum n-ar fi lăsat

vreodatăpenimenisăfacăcevaîncasă.Bernard,vreisăaduci,terog,puiul?Restul cinei trecu fără incidente. Părinţii mei erau în

modevidentcutotulvrăjiţideWill.Patrick,maipuţin.ElşiWill abia dacămai schimbară două vorbe toată seara.Camlavremeacândmamapusepemasăcartofiigătiţilacuptor–iartata,cadeobicei, încercăsămaiiacâţivaînplus–,amîncetatsă-mimaifacgriji.TataîipunealuiWilltot felulde întrebăridespreviaţa luidedinainte,chiarşidespreaccident,şiacestapăreasuficientderelaxatcasă-irăspundădirect.De fapt,amaflatdestuldemulte lucruripe care mie nu mi le spusese niciodată. Mi se păru, depildă, că avusese o slujbă importantă, chiar dacă el ominimaliza.Cumpăraşivindeacompanii,făcânddinastaprofit.TateiîitrebuirăcâtevaîncercăricasăaflecăideealuiWilldeprofitaveaşasesauşaptecifre.M-ampomenitprivindu-l lung, încercând să împac imaginea omului pecare-l cunoşteam cu cea a omului de finanţe necruţătordesprecarevorbeaacum.Tataîipovestidesprecompaniaceurmasăpreiafabricademobilăşi,cândîirostinumele,Willdădudincapaproapespăşitşizisecăda,îiştia.Şicăprobabil ar fi cumpărat-o şi el. Felul în care o spuse nu

sunăpreaîncurajatorpentruslujbatatei.Mamagângurea întruna laWill şi se tot agita în jurul

lui. Privindu-i zâmbetul, mi-am dat seama că, la unmoment dat, în timpul cinei, el devenise un tânărinteligent aşezat lamasa ei.Nu era demirare că Patrickpăreade-adreptulagasat.—Şitortul?rostibunicul întimpcemamaîncepusesă

strângăfarfuriile.Vorbise atât de clar şi de surprinzător, încât eu şi tata

ne-am uitat unul la celălalt şocaţi. Toţi cei de la masăînmărmuriră.—N-avemtort,bunicule,i-amspuseuşi,ridicându-mă,

amocolitmasaşil-amsărutatpefrunte.Daravemspumădeciocolată.Ştiicăîţiplace.Eldădudin cap, în semndeaprobare.Mama radiade

fericire.Nucredcăvreunuldintrenoii-arfipututfaceuncadoumaifrumos.Prăjitura poposi pe masă şi, împreună cu ea, o cutie

paralelipipedică,demărimeauneicărţidetelefon,învelităînhârtie.—Decietimpulcadourilor,nu?Iată-lşipealmeu!zise

Patrick şi, cu un zâmbet larg, îl puse pe al lui chiar înmijloculmesei.I-amîntorszâmbetul.Laurmaurmei,nueramomentul

pentrudiscuţiiîncontradictoriu.—Haide,deschide-le!măîndemnătata.Le-amdeschis prima dată pe ale lor, desprinzând uşor

hârtia de ambalaj, ca să n-o rup. Era un album defotografii,şipefiecarepaginăamgăsitopozădintr-unanalvieţiimele.Eubebeluş,euşiTreenapepostdeşcolăriţeserioase, bucălate; eu în prima zi de gimnaziu, cu ogrămadădeagrafeînpărşiofustăpreamare.Maiîncolo

era o fotografie cu mine şi cu Patrick, cea în care îlrepezeam. Şi, în fine, o poză cumine într-o fustă gri, înprima zi la noua slujbă. Printre pagini erau presăratedesene ale familiei noastre făcute de Thomas, scrisori pecare mama le păstrase din excursiile mele cu şcoala, ocompunere de şcolăriţă în care povesteam despre zilelepetrecute învacanţă, laplajă,despre îngheţate căzute înnisip şi pescăruşi hoţi. Am parcurs albumul şi am ezitatpuţindoarcândamvăzut-ope fatacupăr lungşinegru,aruncatpesteumeri.Amîntorspagina.—Potsăvădşieu?întrebăWill.— N-a fost… cel mai bun an, îl lămuri mama,

stingherită,pemăsurăceeudădeampaginileînaintealui.Vreau să spun… bine că suntem sănătoşi, dar în rest…Lucrurilesuntcumsunt…Noroccăbuniculavăzutcevalatelevizordesprecumsăfacisinguruncadoufrumosşim-am gândit că ar putea fi un lucru care… ştii… chiar săînsemneceva…—Chiar înseamnă,mami,amasigurat-o, şiochiimis-

auumplutdelacrimi.Îmiplacefoartemult.Vămulţumesc.—Buniculaalesunelepoze,săştii,îmiziseea.—Efrumos,încuviinţăWill,iareuamsimţitnevoiasă

repet:—Îmiplacefoartemult.Privirea uşurată pe care mama şi tata o schimbară

atunciafostcelmaitristlucrupecare-lvăzusemvreodată.—Acumalmeu, interveniPatrick, împingând cutia în

faţamea.Am deschis-o încet, simţindu-mă, pe moment, vag

panicată că ar fi putut fi un inel de logodnă. Nu erampregătitădeaşaceva.Abiadacămăacomodasemcuideeacăampropriulmeudormitor,gânduldeaaveaunsoţmă

îngrozeade-adreptul.Amdeschiscutiuţa,şiînăuntru,peobucatădecatifeaalbastru-închis,eraunlănţişorsubţiredeaurcuunmedalion în formădestea.Eradrăguţ,delicat,darnicipedepartegenulmeu.Nupurtasemînviaţameagenulacestadebijuterii.Mi-amlăsatochiisăseodihneascăasupralui,învreme

cemăgândeamce-aşputeasăspun.—Efoartefrumos,amîngânat, învremecePatrickse

aplecăpestemasăşimi-lprinselagât.—Măbucurcă-ţiplace,ziseelşimăsărutăpegură.Jur că nu mă mai sărutase niciodată astfel în faţa

părinţilorpânăatunci.Willmăpriveacuchipulimpasibil.— Cred că emomentul sămâncăm prăjitura, propuse

tata. Înainte să se facă prea fierbinte, adăugă el şi râsesingurdepropriaglumă.Şampaniaîlfăcuseextremdebinedispus.—Amşieuîngeantăuncadoupentrutine,şoptiWill.

Geantadinspatelescaunului.Eînvelitînhârtieportocalie.Am scos cadoul luiWill din geantă.Mama se opri, cu

paletadeservitprăjituriînmână.—I-ailuatluiLouuncadou,Will?Ah,cedrăguţ!Nue

drăguţdinpartealui,Bernard?—Sigurcăe.Hârtia de împachetat avea pe ea kimonouri japoneze

strălucitoare.Nicin-atrebuitsămăuit laeacasăştiucăaveam s-o păstrez. Poate chiar aveam să-mi fac ceva depurtat pe baza modelului. Am scos panglica, punând-oalături, cu gând s-o păstrez, de asemenea. Am desfăcuthârtiaşiapoifoiţasubţiredededesubt,şisubochiimeiauapărutniştedunginegrucugalbenciudatdefamiliare.Am scos ţesătura din pachet. Ţineam în mâini două

perechi de colanţi cu dungi negre şi galbene. Erau demărimeamea şi dintr-o lânămai groasă,mată şimoale,careaproapeîmialunecăprintredegete.—Nupotsăcred,ambâiguiteuşiapoiamînceputsă

râd, bucuroasă, ca la vederea unui lucru încântător, darneaşteptat. O, Doamne! De unde ai cumpărat colanţiiăştia?— I-am comandat. O să-ţi pară bine să afli că am

instruit-ope femeia care i-a ţesutprin intermediulnouluiprogramderecunoaştereavocii.—Colanţi?semirară,într-unglas,tataşiPatrick.—Da,darceimaifrumoşicolanţifăcuţivreodată!Mamaîiprivicuatenţie.—Louisa,credcăaiavutoperecheexactcaăştiacând

eraifoartemică.AmschimbatoprivirecuWill.Simţeamcăexplodezdefericire.—Vreausă-iprobezchiaracum,amzis.—Dumnezeulemare,osăaratecaMaxWall{10} într-un

stup!zisetata,clătinânddincap.— Hai, Bernard, e ziua ei! Poate să poarte orice are

chef.Am fugit din cameră şimi-am pus o pereche chiar pe

hol.Mi-am răşchirat degetele de la picioare, admirându-icât erau de caraghioşi. Nu cred că primisem vreodatăvreuncadoucaresămăfacămaifericită.M-am întors în camera de zi, şi Will scoase un chiuit

scurt, iarbuniculplesnimasa cupalmele, vesel.Mama şitataizbucnirăînrâs,Patrickmăprivifix.—Nicinu-ţipotspunecâtdemultîmiplac!Mulţumesc,

mulţumesc! i-am zis luiWill, mângâindu-l uşor pe spate.Mulţumescmult.

—Aişiofelicitareacolo,măanunţăel.Deschide-oaltădată!Părinţiimei făcurămare caz deWill când veni ora să

plece.Tata, care se cherchelisede-abinelea, îimulţumeaîntrunacămăangajaseşi-lfăcusăpromităcăvamaivenipelanoi.— Dacă-mi pierd slujba, poate trec pe la tine să ne

uitămamândoilaunmecidefotbalziseel.— Mi-ar plăcea, îl asigură Will, deşi nu-l văzusem

niciodatăurmărindvreopartidădefotbal.Mama puse o bucată din prăjitura rămasă într-o

casoletădeplasticşii-oîntinse:—Amvăzutcăţi-aplăcutmult.„Ce domn!” aveau să spună încă o oră după plecarea

lui.„Unadevăratdomn!”Patrickieşiînhol,cumâinilevârâteadâncînbuzunare,

poatepentrua-şi înfrânaintenţiadea-istrângemânaluiWill. Sau mă rog, aceasta a fost concluzia cea maigeneroasălacareampututajungeeu.—Îmiparebinecăte-amcunoscut,Patrick,ziseWill.Şi

mulţumescpentru…sfat.— O, încercam doar s-o ajut pe iubita mea să-şi facă

meseria cât mai bine, atâta tot, rosti el, accentuândcuvântul„mea”.—Eştiunbărbatnorocos,făcuWill,întimpceNathan

îiîndreptascaunulcătreieşire.Sepricepesăfacăobaielapat!Cuvinteleserostogolirăatâtderepede,încâtPatrickle

prinsesensulabiadupăceuşaseînchiseînurmaluiWill.—Numi-aispusniciodatăcă-lspelicuduşullapat.

Ne duseserăm acasă la Patrick, un apartament nouconstruitlamargineaoraşului.Clădireaundeseaflafusesecatalogată drept „bloc”, deşi dădea spre parcarea unorsupermarketurişiaveadoartreiniveluri.—Ceînseamnăasta?Că-ispelişiscula?—Nu-ispălscula.Am scos dopul demachiantului – unul dintre puţinele

lucruripecarePatrick îmidădusevoie să le ţin lael– şiamînceputsămăştergcuelpefaţă.—Tocmaice-aspuscăastafaci.—Avrutsătenecăjească.Şi,dupăcâtl-aibătutlacap

desprecum înaintedeaccidenteraunomdeacţiune,nupotsă-lînvinuiesc.—Deci,cefaci,defapt,pentruel?Înmodclarnumi-ai

spustot.—Îlspăl,uneori,darnumaipânălabrâu.Patrickmăţintuicuoprivirecarevorbeadelasine.În

cele din urmă, începu să se uite în altă parte, îşi scoaseciorapiişi-iaruncăîncoşulcurufemurdare.— Slujba ta nu presupune aşa ceva. Fără proceduri

medicale, aşa ţi s-a spus. Fără chestii intime. Astea nufăceau parte din fişa postului, zise el şi, brusc, îi veni oaltă idee: L-ai putea da în judecată. Demisie forţată deangajator am impresia că se numeşte… E atunci cândangajatorulîţischimbăcondiţiiledemuncă.—Nufi ridicol!FacastapentrucăNathannupoate fi

mereuacoloşiegroaznicpentruWillsăfiespălatdecineştie ce îngrijitor complet străinde la agenţie. Înplus,m-amobişnuitacumşichiarnumăderanjează.Cumi-aşfipututexplicaluiPatrickcăuncorpcarenue

altăuîţipoatedeveniatâtdefamiliar?Eramdejaînstaresă schimb tuburile lui Will ca o adevărată asistentă

medicală,să-lspălcuburetelepebustulgol fărămăcaropauză în conversaţie. Şi numămai deranjau nici măcarcicatricile lui Will. O vreme, nu văzusem în el decât unpotenţialsinucigaş.AcumerapurşisimpluWill–untânăramuzant, inteligent, enervant, schimbător – care voia sămă educe şi căruia îi plăcea să se joace cu mine de-aprofesorul Higgins. Trupul lui era doar o parte din„pachet”, un lucru de care trebuia să am grijă când şicând, înainte de a ne întoarce la discuţiile noastre.Devenise,cred,ceamaipuţininteresantăpartealuiWill.—Nu-mivinesăcred…dupăcâteamtrăitîmpreună…

Câtmi-a luatpână sămă laşi sămăapropiide tine…Şiacum vine un străin cu care eşti foarte fericită să deviiintimăşi…—N-ai vrea să discutăm despre asta altă dată? Azi e

ziuamea.—Nueuamînceputcudiscuţiiledespreduşurilapatşi

chestiide-astea.—Eştigelospeelfiindcăeatâtdechipeş?l-amîntrebat

direct. Despre asta e vorba? Ţi-ar fi fost mult mai uşordacă el ar fi arătat… cum să-ţi spun… ca o adevăratălegumă?—Decituchiarcrezicăaratăbine.Mi-am scos rochia şi am început să-mi dau jos colanţii

cugrijă.Ultimele fărâmedebunădispoziţiemise topeauvăzândcuochii.—Nupotsăcredcătecomporţiaşa!Nu-mivinesăcred

căeştigelos!—Nusuntgelos,făcuel,peuntondispreţuitor.Cumaş

puteafigelospeunschilod?ÎnnoapteaaceeaamfăcutdragostecuPatrick.Defapt,

„amfăcutdragoste”espuspuţinforţat.Afostopartidăde

sex,unmaratonîncareelpăruhotărâtsă-şidemonstrezecaracterulatletic,forţaşivigoarea.Oreînşir.Dacăm-arfiputut agăţa de un candelabru, cred că ar fi făcut-o. Îmiplăceasămăsimtatâtdedorită,săsimtcătoatăatenţialui Patrick este, în sfârşit, concentrată asupramea, dupăatâtealunicândaproapemăignorasecomplet.Daromicăparte din mine rămase deoparte în tot acest timp.Bănuiamcănupentrua-mi facemieplăceresecomportaPatrickaşa.Mi-amdatseamafoarterapid.Miculspectacolera menit să-mi demonstreze superioritatea lui faţă deWill.—Ei,cumafost?măîntrebădupăaceea,sărutându-mă

pefrunteşiînlănţuindu-măcubraţele,întimpcecorpurileniselipeauunuldealtul,umededetranspiraţie.—Super!—Teiubesc,scumpo.Şi, satisfăcut, se retrase pe perna lui, îşi puse un braţ

subcapşiîncâtevaminuteadormibuştean.Cumnumă lua deloc somnul,m-amdat jos din pat şi

am coborât în holul de la intrare să-mi iau geanta. Amscotocitprinea,căutândcarteadepovestirialuiFlanneryO’Connor. Pe când o scoteam, îmi căzu din geantă şi unplic.L-am privit atent. Era felicitarea de la Will. N-o

deschisesemlamasă.Amfăcut-oacum,simţindlamijlocosuprafaţămoale, ca un burete. Am scos ilustrata cu grijădinplicşiamdesfăcut-o.Înăuntruerauzecebancnotenoi-nouţedecâte50de lire sterline.Le-amnumăratdedouăori,căcinu-miveneasăcred.Pefelicitarescria:Bonusdeziuadenaştere.Nu-ţifaceprobleme!Eo

cerinţălegală.W.

Capitolul14

Mai a fost o lună ciudată. Ziarele şi emisiunile deteleviziuneerauplinedetitluridespreceeacefusesenumit„dreptul de amuri”. O femeie care suferea de omaladiedegenerativă ceruse ca legea să fie clarificată pentru a-şiprotejasoţul,încazulîncareacestaaveas-oînsoţeascălaDignitas, atunci când ea nu şi-ar mai fi putut îndurasuferinţele. Un tânăr jucător de fotbal se sinuciseseconvingându-şipărinţiisă-lducăacolo.Fuseseimplicatăşipoliţia,şiurmasăaibălocodezbatereînCameraLorzilor.Urmăreamştirileşiascultamargumentelelegalevenite

din partea adversarilor eutanasiei şi a unor reputaţifilosofişinuştiamdecepartesămăsituez.TotulpăreasănuaibăniciolegăturăcuWill.Între timp,numărulexcursiilor luiWillcrescusetreptat

– ca şi distanţele pe care era dispus să le parcurgă.Fuseserăm la teatru, apoi la un spectacol de dansuripopulare (Will rezistă eroic când dansatorii începură săzdrăngănedin clopoţei şi să-şi fluture batistele, dar dupăcevavremeprinsesăse înroşeascălafaţă), launconcertînaerliberlaunconacdinapropiere(interesantmaimultpentrueldecâtpentrumine)şichiarlacinema,unde,dincauzăcănu-mifăcusemtemasuficientdinainte,amajunssăvedemunfilmdespreofatăcuoboalăincurabilă.Dar ştiam că şi el vedea ştirile. Începuse să folosească

multmaimultcomputeruldecândaveamnoulprogramşiaflasecumputeasămiştemouse-ulpeecrandeplasându-şidegetul pe touchpad. Cu preţul acestui efort, reuşea săparcurgăzilnicziareleonline.Într-odimineaţă,cândi-amadus o ceaşcă de ceai, l-am găsit citind despre tânărulfotbalist – era un articol detaliat despre paşii pe care îi

avusesedefăcutpentruasesinucide.Willînchiseecranulcând îşi dădu seama că sunt în spatele lui. Dar văzusemdejaceciteaşigestulluimăfăcusăsimtparcăopiatrăpeinimă,senzaţiecarenumăpărăsimaibinedeooră.Amcititapoişieuarticolul labibliotecă. Începusemsă

citesc ziare şi să-mi dau seama care dintre argumentetindeau să fie mai profunde, să înţeleg că informaţiaredusălafaptelegoale,concretenueraneapăratceamaiutilă.Părinţii tânăruluifotbalist fuseserăatacaţicusălbăticie

de tabloide. „Cum de l-au putut lăsa să moară?” ţipautitlurile de-o şchioapă. Iar eu gândeam la fel. LeoMcInerney avea douăzeci şi patru de ani. Trăise, dupăaccidentulsuferit,aproapetreiani,decinumultmaimultdecâtWill.Înmodsigurfusesepreatânărpentruadecidecă nu mai are niciun motiv să trăiască. Şi apoi am cititceea ce citise şi Will – nu un articol de opinie, ci unreportajbinedocumentatdespreceseîntâmplase,defapt,înviaţatânărului.Separecăreporterulreuşisesădiscutecupărinţii.Leo, spuneau ei, jucase fotbal încă de la trei ani.

Fotbalul era viaţa lui. Se accidentase în timpul unui duelbanalpentruminge,cândşansadeaserăniatâtdegravfusesedeunu launmilion. Părinţii făcuseră tot posibilulsă-l încurajeze, să-i dea sentimentul că viaţa lui are încăvaloare,darelcăzuseîndepresie.Eraunsportivrămasnudoar fără posibilitatea de a face sport, dar şi fărăcapacitateadea semişca şi,uneori, chiardea şi respirafărăajutorulaltora.Numaigăseaplăcereînnimic.Viaţalui era o continuă suferinţă, marcată de infecţii şidependentădegrijaconstantăacelordinjur.Îieradordeprietenii lui, dar refuza să-i vadă. Îşi anunţase iubita că

relaţia lor trebuie să înceteze. Le spunea în fiecare zipărinţilor că nu vrea să mai trăiască, că vederea altoroameni trăind chiar şi jumătate din viaţa pe care şi-odorisepentruelîieradenesuportat,otortură.Încercase de două ori să se sinucidă refuzând hrana,

până când trebuise să fie spitalizat, iar când reveniseacasă îşi implorasepărinţii să-l sufoce în somn.Cândamcititasta,amstat labibliotecă şimi-amacoperitochii cupalmelepânăcândamreuşitsămăoprescdinplâns.Tata îşi pierdu, până la urmă, slujba. Dar înfruntă

situaţiacumultcuraj.Veniacasăîndupă-amiazaaceea,îşipuseocămaşăcuratăşiocravatăşiseîntoarseînoraşcuurmătorul autobuz ca să se înscrie la Oficiul Forţei deMuncă.Hotărâse deja – îi spuse el mamei – să aplice pentru

oricefeldeslujbă,deşieraunmeseriaşcalificat,cumulţiani de experienţă. „Nu cred că ne permitem să facemnazuri în momentul ăsta”, spuse el, ignorând protestelemamei.Dar, dacămie îmi fusese greu să-mi găsesc demuncă,

perspectivelepentruunbărbatdecincizecişicincideani,caremuncisetoatăviaţaîntr-osingurăfabrică,erauşimaisumbre.Nu-şiputugăsidelucrunicimăcarcamagazionersaupaznic,aşacumneînştiinţă,disperat,cândseîntoarseacasă după încă o rundă de interviuri. Firmele preferaunişte mucoşi de şaptesprezece ani pentru că guvernul leplătea salariile, dar n-ar fi angajat un om matur, cu oexperienţăşioseriozitatedovedite.Dupădouăsăptămânide refuzuri, el şimama se deciseră să ceară ajutor socialpânăcândsituaţiaaveasăserezolveşi-şipetrecurăcâtevaseri completând un formular încâlcit de vreo cincizeci de

pagini, în care erau întrebaţi, printre altele, câţi oamenifoloseau maşina lor de spălat sau când fuseseră ultimaoarăînstrăinătate(tatacredeacăastaseîntâmplaseprin1988).AmpusbaniipecareWillmi-idăruisedeziuameaîn cutia cu mărunţiş din dulapul din bucătărie. M-amgânditcăpărinţilormeile-arfacebinesăştiecăauomicărezervă.Dar,cândm-amtrezitdimineaţă,amvăzutcăbaniiîmi

fuseserăbăgaţipesubuşadormitorului,într-unplic.Veniră turiştii, şi oraşul începu să se umple. Domnul

Traynoreratotmaipuţinacasă,iarpemăsurăcenumărulvizitatorilorcreştea,programulluidelucruseprelungi.L-am văzut în oraş într-o joi după-amiază, când veneamacasă după ce trecusem pe la curăţătorie. Faptul n-ar fifost, în sine,neobişnuitdacăelnu şi-ar fi ţinutbraţulpedupă umerii unei femei roşcate care în mod clar nu eradoamnaTraynor.Cândmăvăzu, îşi luă imediatmânadepeea,deparcăarfiscăpatuncartoffierbinte.Mi-am întors privirea, prefăcându-mă că mă uit în

vitrina unui magazin, nesigură dacă voiam să ştie că-lobservasem, şi am încercat din răsputeri să nu mă maigândesclaasta.În prima vineri după ce tata îşi pierduse slujba, Will

primioinvitaţielanuntădinpartealuiRupertşiaAliciei.La drept vorbind, venea din partea colonelului TimothyDewar şi a soţiei sale, părinţii Aliciei, care îl invitau peWill să participe la sărbătorirea căsătoriei fiicei lor cuRupert Freshwell, şi sosi într-un plic greu, din hârtie depergament, cu un program al evenimentului şi o listăgroasă, împăturită, cu obiecte pe care oaspeţii le puteaucumpărapentrutineriicăsătoriţidinmagazinedesprecarenuauzisemînviaţamea.

—Aliciaaretupeu,amremarcat,studiindliterelescrisecucaractereauriteşicartonultivitcudungăaurie.Vreisăaruncinvitaţia?— Fă ce vrei! spuse Will, silindu-se să arboreze

indiferenţa.Amrămascuochiicăscaţicitindprogramul.—Cenaibaeocuşcuşieră?PoateafostvitezacucareWillseîntoarseşiîncepusă-

şifacădelucrupeinternet.Poatetonullui.Certecăn-amaruncatinvitaţia,ciampus-ocugrijăîndosarulmedicalalluiWilldinbucătărie.El îmi împrumută o altă carte de povestiri, pe care o

comandasepeAmazon,şiunexemplardinReginaroşie{11}.Ştiamînsăcăn-aveasăfiedelocgenulmeudecarte.— Nici măcar nu-i o poveste, am spus, după ce am

examinatcopertaapatra.—Şice?Ia-ocapeoprovocare!replicăWill.Am încercat – şi nu fiindcă aş fi avut vreun apetit

pentrugenetică,cifiindcăn-aşfipututsuportagândulcăaltfel Will avea să mă bată întruna la cap. Începuse săaibăacestobicei.Defapt,erapuţindespotic.Şi–ceeacechiar mă deranja – îmi tot punea întrebări despre cecitisem,doarcasăfiesigurcănusăream.—Nueştiprofesorulmeu,protestameu.—SlavăCeruluicănu!răspundeael,cupatos.Carteaaceasta–caresedovedi,defapt,surprinzătorde

uşor de citit – vorbea despre un soi de luptă pentrusupravieţuire. Autorul pretindea că femeile nu-i aleg pebărbaţipentrucăi-ariubi,cicăfemelelespecieinoastresedăruiau întotdeauna celui mai puternic mascul pentru aavea cele mai mari şanse de procreare. Nu puteau facealtfel,pentrucăaşaledictanatura.

N-am fost de acord cu o asemenea ipoteză. Şi nu-miplăceau argumentele. Exista un substrat neplăcut în ceeaceîncercasădovedeascăautorul. Înochii lui,Willeraunindividdeteriorat,slabdinpunctdevederefizic,ceeaceîlfăcea irelevant biologic. Viaţa lui n-ar fi avut, în felulacesta,niciovaloare.Will îmi vorbi despre această carte aproape o după-

amiazăîntreagă,pânăcândamsimţitnevoiasă-lîntrerup:— Există un singur lucru pe care acest domn Matt

Ridleynul-aluatîncalcul.—Da?Careanume?se interesăWill, ridicândprivirea

depeecranulcomputerului.— Dacă masculul superior genetic este, de fapt, un

cretin?În a treia sâmbătă din mai, Treena şi Thomas veniră

acasă.Mamaieşisedejapepotecadingrădină înaintecaeisăfiajunspânălajumătateastrăzii.Thomas–jurăea,strângându-l întruna în braţe – crescuse cu câţivacentimetri de când nu-l mai văzuse. Se schimbase, sematurizase şi arăta deja ca un băiat mare. Treena setunsesescurtşipăreaciudatdesofisticată.Purtaojachetăpe care n-omai văzusempână atunci şi nişte sandale cumulte barete. M-am trezit întrebându-mă, maliţioasă, deundeavusesebani.— Ei, cum e? am întrebat-o, pe cândmama îl luă pe

Thomas prin grădină să-i arate broscuţele din miculheleşteu.Tata se uita la un meci de fotbal alături de bunicul,

scoţândexclamaţiidefrustraredecâteorijucătoriiratau.—Ebine.Echiarbine.Vreausăspun,mi-egreusănu

am niciun ajutor în privinţa lui Thomas, iar lui i-a luat

cevatimpsăseacomodezelagrădiniţă.Deşi,îmişoptieaaplecându-se la urechea mea, te rog să nu-i spui astamamei.I-amziscătotulmergedeminune.—Darîţiplacelafacultate?ChipulTreeneiselăţiîntr-unzâmbet.—Esuper!Nicinupotsă-ţispun,Lou,câtdebinemă

simtsă-mipotfolosi iarăşimintea.Simtcămi-alipsitaniîntregiaceastăpartedinmine,iaracumparcăamregăsit-o.Ţiseparecăsunăafandoseală?Amclătinatdincap.Defapt,îmipăreabinepentruea.

Amvrutsă-ipovestescdesprebibliotecă,desprecomputereşidespre totce făcusempentruWill.Darm-amgânditcăacelatrebuiasăfiemomentulei.Ne-amaşezatpescaunelepliante sub umbrarul învechit din curte şi am sorbit dinceştiledeceai.Degeteleei,amobservat,eraudatecuojăşifoartebineîngrijite.—Mameiîiefoartedordetine,amspus.—Deacumosăvenimacasăaproapelafiecaresfârşit

de săptămână. Doar că aveam nevoie… Lou, n-a fostvorbadoardeacomodarealuiThomas.Simţeamnevoiasămădepărtezovremedetoate,îmitrebuiatimpcasădevinaltcineva.Chiar părea puţin altcineva. Era straniu. Câteva

săptămânipetrecutedepartedecasăputeautransformapeoricineîntr-opersoanăpreapuţincunoscută.Amsimţitcăsorameaerapecalesădevinăcinevadecarenumaieramsigură.M-amsimţit,înmodciudat,lăsatăînurmă.—Mamami-aspuscătipultăuparalizatavenitlacină.—Nuetipulmeuparalizat.ÎlcheamăWill.—Scuze,Will.Aşadar, lista cu cepoate să facămerge

bine?— Aşa şi aşa. Unele lucruri au fost mai reuşite decât

altele.I-am relatat despre dezastrul de la cursele de cai şi

despresuccesulneaşteptatalconcertuluipentruvioară. I-am vorbit despre picnicurile noastre, şi a râs când i-ampovestitşidesprecinafestivădelaziuameadenaştere.—Crezică…începuea,şimi-amdatseamacă-şicaută

cuvintelepentruapunecâtmaibine întrebarea.Crezicăveicâştiga?Deparcăarfifostunfeldeconcurs.Am smuls un cârcel de caprifoi şi am început să-i

jumulescfrunzele.—Nuştiu.Credcăvatrebuisă-miîmbunătăţescjocul.I-am dezvăluit ce-mi spusese doamna Traynor despre

călătoriileînstrăinătate.— Totuşi, nu-mi vine să cred că ai fost la un concert

simfonic.Tocmaitu!—Darmi-aplăcut.Eaîncruntădinsprâncene.—Zău,chiarmi-aplăcut.Afost…emoţionant.Treenamăstudiecuatenţie.—Mamaspunecăeuntipfoartedetreabă.—Chiareste.—Şifrumuşel.—Unaccident la coloanavertebralănu te transformă

încocoşatuldelaNotre-Dame…„Te rog, nu-mi spune că e o pierdere tragică!” am

implorat-oîngând.Darpoatecăsorameaeramaiisteaţădecâtcredeam.—Oricum,mama a fost extrem de surprinsă. Cred că

erapregătităsăvadăunQuasimodo.— Tocmai asta-i problema, Treen, i-am zis şi am

aruncat restul de ceai din ceaşcă peste stratul de flori.

Toatălumeagândeşteaşa.Mama fu foarte veselă la cina din seara aceea. Gătise

lasagna,mâncareafavorităaTreenei, iar luiThomasisepermise,dreptcadoudebunvenit,sărămânătreazpânămai târziu. Am mâncat, am râs şi am vorbit despresubiecte care nu puneau probleme, precum meciurile defotbalsauslujbamea,iarTreenanepovestidesprecolegiiei.Mama o întrebă, cred, de o sută de ori dacă sigur sedescurcădeunasingurăsaudacămaiarenevoiedecevapentruThomas–caşicumaimeiarfiavutcesă-idea.Îmipărea bine că o avertizasem pe Treena că erau aproapefaliţi, pentru că ea îi refuză, în mod delicat, dar cuconvingere.Abiamaitârziumi-atrecutprincaps-oîntrebdacăeraadevărat.Lamiezulnopţiimătreziunplânset.EraThomas,care

dormea îndebara.Amauzit-opeTreenacumîncercasă-lliniştească,să-lmângâie,cumaprindeaşistingealumina,apoi cum scârţâia patul. Am rămas în întuneric, privindrazele de lumină ale felinarului de pe stradă filtrateprintre jaluzele pe tavanul proaspăt zugrăvit aldormitoruluimeu şi am aşteptat să se termine totul. Daracelaşiplânsmocnitareînceputpeladouă.Dedataastaam auzit-o pe mama traversând holul şi şuşotind ceva.Apoi,într-unfinal,Thomassepotoli.Pe lapatrumă trezi scârţâituluşii.Amclipit buimacă,

întorcându-mă spre lumina de pe hol. Thomas stătea înpraguluşii,măturândparchetulcupantaloniipreamaridepijamaşicupăturape jumătaterevărsatăpepodea.Nu-ldistingeampreabine,darel rămaseacolo, ezitant,parcăneştiindcesăfacă.—Vinoîncoace,Thomas!i-amşoptit.

Cândseapropie,l-amvăzutcăerapejumătateadormit.Venişovăitorlângăpat,cudegetulmareîngurăşipăturamototolită sub braţ. Am ridicat pilota, şi el se sui lângămine,înpat;într-oclipă,capulluiciufulitsecuibărisedejaînpernă, şiel seghemui înpoziţie fetală.Amtraspilotapeste el şi am stat acolo, privindu-l şiminunându-mă decâtderepedeadormise.—Noaptebună, iepuraşule! i-amşoptit,sărutându-lpe

frunte.Şiatunciomânăgrăsuţăieşidesubpilotăşiseagăţăde

tricoul meu, de parcă ar fi vrut să fie sigură că nu plecnicăieri.— Care a fost cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat

vreodată?Stăteam sub acoperişul chioşcului, aşteptând ca ploaia

de vară să se oprească ca să ne putem plimba pringrădinile din spatele castelului. Lui Will nu-i plăcea sămeargăînzonaprincipală,fiindcăpreamulţioamenis-arfi holbat la el. Dar grădinile de legume erau una dintrecomorile ascunse ale castelului, vizitate de foarte puţiniturişti.Livezile şigrădiniledepomi fructiferi retraseeraudespărţiteprinniştealeicupietrişgălbui,pecarescaunulluiWillseputeadeplasadestuldeuşor.—Frumos,încesens?Şiceeasta?I-amturnatpuţinăsupădintermosşii-amdusceaşcala

gură.—Supăderoşii.—Bine…Dumnezeule,frige!mailas-ounminut!ziseel

şirămasecuochiiîndepărtare.Cândamîmplinittreizecideani,amescaladatKilimanjaro.Afostincredibil.—Pânălacealtitudine?

— Cam până la trei mii de metri – până pe vârfulUhuru. De fapt, pe ultima mie de metri mai mult m-amtârât.Altitudineaenasoală.—Erafrig?—Nu,îmizâmbiel.NuecaEverestul.Celpuţinnuîn

perioadadinanîncareamfosteu.Continuăsăprivească,nostalgic,înzare,amintindu-şi:Afostminunat.AcoperişulAfricii,aşa i se spune.Cândajungiacolo sus,ai impresiacăvezipânălacapătullumii.Willtăcu,preţdecâtevaclipe.L-amprivit,întrebându-

mă unde se afla, de fapt, în acelemomente. De câte oriaveamastfeldediscuţii,deveneaparcăbăiatulaceladelamine din clasă, care se distanţase de noi călătorind prinlume.—Şiundeţi-amaiplăcut?— Golful Trou d’Eau Douce, Mauritius. Oameni foarte

drăguţi, plaje superbe, excelente pentru scufundări…Hmm… Parcul Naţional Tsavo din Kenya, unde totpământul e roşu şi mişună animalele sălbatice. ParculYosemite, în California. Nişte pereţi de stâncă aşa deînalţi,încâtnicinu-ipoţicuprindecumintea.Îmi povesti despre o noapte pe care o petrecuse

căţărându-se,cocoţatpeunpragderocălavreodouăsutedemetriînălţime,cumfusesenevoitsăseprindăcuacedesaculdedormitşipeacestasă-lfixezedesuprafaţastâncii,fiindcă, dacă s-ar fi răsucit în somn, ar fi riscat undezastru.—Tocmaiaidescriscelmaigroazniccoşmaralmeu.— Îmiplac şi zonelemai populate.Mi-a plăcut enorm

Sydney. Apoi Teritoriile din Nord{12}. Islanda. Acolo, nudeparte de aeroport, e un loc unde te poţi scălda îngheizere.Ecaunpeisajciudat,nuclear.Ah,şiîmiplacesă

mergprincentrulChinei.Amfostîntr-unlocsituatladouăzile demers de capitala provinciei Sichuan, iar localniciim-au scuipat ca pe necuratul, fiindcă nu mai văzuserăniciodatăunomalb.—Existăvreunlocunden-aifost?Elmailuăosorbiturădinsupă.—CoreeadeNord.Rămasepegândurişiapoi:A,şin-

amfostniciodatălaDisneyland.Astasepune?NicimăcarlaceldinParis.—Eumi-amluatodatăbiletpentruAustralia.Darn-am

maiplecat.Willîşirăsucicapulspremine,surprins.—Mi s-au întâmplat nişte lucruri… Dar asta e. Poate

voiajungeîntr-ozi.—Nu „poate”.Trebuie să ieşi dinorăşelul ăsta,Clark.

Promite-micănu-ţiveipetrecetotrestulvieţii înparodiaastadelocturistic!— Să-ţi promit? De ce? am spus, încercând să fiu cât

mairelaxată:Undeaidegândsăpleci?— Eu… pur şi simplu nu suport ideea să rămâi aici

pentru totdeauna, spuse el, înghiţind în sec. Eşti preainteligentă. Prea interesantă, îşi feri privirea şi continuă:N-aidecâtosingurăviaţă.Edatoriatas-otrăieşticâtmaidinplin.— Bine, am încuviinţat eu, pe un ton foarte calm.

Atuncispune-miundeaşputeasăplec.Undeaimergetu,dacăarfisămergiundeva?—Chiaracum?— Chiar acum. Şi nu ai voie să spui Kilimanjaro.

Trebuiesăfieunlocundemi-aşputeaimaginasămergşieu.Când chipul i se destinse, Will părea să fi devenit cu

totulaltcineva.Unzâmbetiseîntipăripefaţă,iarochiiiseîngustarădeplăcere.—Paris.AşstapeterasauneicafeneledinLeMaraissă

beau cafea şi sămănânc o farfurie întreagă de croasanţicalzi,cuuntnesăratşigemdecăpşune.—LeMarais?— E un mic cartier în centrul Parisului. E plin de

străduţe întortocheate şi de bloculeţe şubrede, dehomosexuali şideevreiortodocşi şide femei trecutedeoanumită vârstă care arătau cândva ca Brigitte Bardot.DacămergilaParis,trebuiesăstaiacolo.M-amîntorsspreelşii-amspusîncet:—Amputeamergeacolo.CutrenulEurostararfifoarte

simplu.Nucredcăenecesar să-i cerem luiNathan săneînsoţească.N-am fostniciodată laParis,darmi-arplăceasămerg.Chiarmi-arplăcea.Maialescucinevacareamaifostacolo.Cespui,Will?Deja mă imaginam în cafeneaua de care-mi vorbise.

Stăteam la o masă, poate admirându-mi perechea depantofi franţuzeştinoi-nouţi,cumpăraţidintr-unbuticşic,sau ciugulind dintr-un croasant cu unghiile date cu ojăroşie.SimţeamgustulcafeleişimirosuldeţigăriGauloisesdelamasaalăturată.—Nu.—Poftim?Îmi trebuirăcâtevaclipe sămăsmulgdin reverie şi să

revincupicioarelepepământ.—Nu.—Darabiacemi-aispus…—N-ai înţeles, Clark.Nu vreau sămerg acolo în… în

chestiaasta,ziseelpeuntonmaiscăzutşiînclinădincapspre scaun. Vreau sămerg la Paris eu însumi, cum eram

înainte de accident. Vreau să stau relaxat, rezemat despătar,înhainelemelepreferate,iartinerelefranţuzoaicedrăguţe să mă privească aşa cum l-ar privi pe oricarebărbatdeacolo.Nu să-şi întoarcăprivirea îngrozite cândîşi dau seama că sunt un bărbat într-un blestemat decăruciorcâttoatezilele.—Daramputeaîncerca,m-amaventurateu.Nutrebuie

săfie…— Nu, n-am putea. Fiindcă în momentul ăsta pot să

închid ochii şi să ştiu exact cum ar fi să fiu pe Rue desFrancsBourgeois,cuţigaraînmână,cuunpaharmaredesuc de portocale în faţa mea pe masă, simţind mirosulfripturiicomandatedecinevadealăturişiauzindpârâitulunui scuter care se pierde pe străduţe. Cunosc fiecaresenzaţie,făcuWillşiînghiţiiarînsec.Înziuaîncarevommerge, iar eu voi fi în maşinăria asta blestemată, toateamintirile, toate senzaţiile mele se vor risipi, anulate deefortul de a mă aşeza la masă, de a merge peîntortocheatelestrăzipariziene,deşoferiidetaxicarevorrefuzasăneiaşidenenorocituldeîncărcătorelectriccarenusepotriveştelaprizelefranţuzeşti.Înţelegi?Vocea i se înăsprise. Am înşurubat la loc capacul

termosului, privindu-mi vârfurile pantofilor, fiindcă nuvoiamcaWillsă-mivadăchipul.—Înţeleg,amîngânat.—Bine,făcuWillşiinspirăadânc.Lângănoi,unautobuzoprisădescarceungrupnoude

vizitatori la porţile castelului. I-am privit în tăcere cumieşeaudinvehiculşipătrundeauînvecheafortăreaţăîntr-un singur şir ordonat, dornici să admire ruinele altorepoci.Willîşidăduseamapoatecăerampuţinabătută,căcise

apropiepuţindemine, iar expresia încruntată i se ştersedepechip.—Aşadar, Clark…Ploaia pare să se fi oprit. Unde să

mergemîndupă-amiazaasta?Înlabirint?—Nu.Cuvântul îmi ţâşni de pe buze mai repede decât aş fi

vrut şi am surprins privireamirată a luiWill îndreptatăasupramea.—Suferideclaustrofobie?— Ceva de genul ăsta, i-am răspuns şi am început să

strânglucrurile.Haimaibinesăneîntoarcemacasă!La sfârşitul săptămânii următoare, am coborât în

bucătărie în miez de noapte să beau nişte apă. Nu preaputeamadormi şidescoperisemcăeravagdepreferat sămă ridic în loc să zac în pat, luptându-mă cu vârtejulameţitordegânduridinminte.Nu-miplăceasăfiutreazănoaptea.Număputeamopri

sănumăîntrebdacălaoraaceeaWillnueraşieltreazdecealaltă parte a castelului, şi imaginaţia mea căuta,aproape împotriva voinţei, să-i pătrundă în gânduri. Iaracelaeraunlocîntunecat.Adevăruleracănureuşisemmarelucrucuel.Timpulse

scurgea. Nu-l putusem nici măcar convinge să facem oexcursie la Paris. Şi, când îmi spusese de ce, îmi venisegreusă-lcontrazic.Aveacâteunmotivîntemeiatsărefuzeaproapeoricecălătoriemailungăpecarei-osugeram.Şi,fărăsă-ipotspunedeceeramatâtdedornicăsă-l iaucumine,nuaveamnicioposibilitatedea-linfluenţa.Tocmaitreceampelângăcameradezicândamauzitun

zgomot – o tuse înăbuşită sau poate o exclamaţie.M-amoprit,m-am dat câţiva paşi înapoi şi am rămas în prag,

împingânduşoruşa.Pepodeauacamereidezi,cupernelede pe canapea aşezate într-un fel de pat improvizat,zăceau părinţii mei, sub cuvertura pentru musafiri, cucapetele la nivelul focului din şemineu. Ne-am privitcâtevaclipeînsemiîntunericuldincameră–eunemişcată,cupaharulînmână.—Ce…cefaceţiaici?Mamaseridicăîntr-uncot:—Şşşt!Mai încet!Noi…Seopri şiprivi spre tata.Am

avutchefdeoschimbare.—Poftim?—Amavutchefdeoschimbare,repetăea,cerând,din

priviri,ajutorultatei.— I-am dat Treenei dormitorul nostru, interveni tata.

Purtauntricoualbastruuzat,ruptlaunumăr,iarpărulîistătea lipit pe o parte a capului. Ea şi Thomas nu sesimţeaupreabineîndebara.Le-amzissădoarmălanoiîncameră.—Darnuputeţidormiaici!Nuecomodpejos!—Suntembine,scumpo,măliniştitata.Serios!Şiapoi,

în timp ce eu continuam să-i privesc, buimăcită, încăîncercândsăînţelegceseîntâmplă,adăugă:Doarlasfârşitde săptămână. Iar tu nu mai poţi dormi iar în debara.Trebuiesăteodihneştibine,fiindcă…înghiţielînsec.Tueştisinguradinfamiliecaremaiaduceunbanîncasă.Număputeapriviînochi.—Acummergişiteculcă,Lou!Hai,du-te!Suntembine,

măizgoni,practic,mama.Am urcat scările fără zgomot, căci picioarele mi se

afundau în covor, în timp ce până lamine răzbătea slabscurtadiscuţieşoptităpecareolăsasemînurmă.Am ezitat în faţa dormitorului părinţilor, percepând

acumceeacenuauzisempânăatunci–sforăitulînfundatal lui Thomas înăuntru. Apoi am luat-o încet pe paliercătre camera mea şi am închis cu grijă uşa după mine.Întinzându-mă pe patul imens, am rămas cu privireaaţintităasuprafelinaruluidepestradă,pânăcezorii–însfârşit, din fericire – mi-au adus câteva ore preţioase desomn.Pecalendarulmeurămăseserăşaptezecişinouădezile.

Amînceputsămăsimtdinnouînspăimântată.Şinueramsingura.DoamnaTraynoraşteptăîntr-ozi, laprânz,pânăcând

Nathanvenisă-liapeWillşiapoimărugăs-oînsoţescînclădirea principală a casei. Mă pofti să mă aşez pecanapeauadincameradezişimăîntrebăcummisepăreacămerglucrurile.—Păi,ieşimmultmaides,i-amspuseu.Eaînclinădincapaîncuviinţare.—Willvorbeştemultmaimultcapânăacum.— Cu tine, poate, încercă ea să râdă, dar fără să

reuşească, de fapt. I-ai spus că ai vrea sămergi cu el înstrăinătate?—Nuîncă.Darîivoispune.Doarcă…ştiţicumeel.—Nuenicioproblemădacăvreisămergiundeva,mă

asigură ea. Ştiu că n-am fost ceimai entuziaşti adepţi aiideii tale, dar am discutat mult cu Steven şi am căzutamândoideacordcă…Seaşternutăcerea.DoamnaTraynorîmiadusesecafea,

într-oceaşcă,peo farfurioară.Amsorbitdinea.Aţineoceşcuţăînechilibruinstabilînpoalămăfăceaîntotdeaunasămăsimtdeşaizecideani.—Aşadar…Willmi-aspuscăafostacasălatine.

—Da,deziuamea.Părinţiimeiaupregătitomasă.—Şi?Cums-acomportat?— Bine. Chiar foarte bine. A fost foarte drăguţ cu

mama,i-amspus,şinum-ampututoprisănuzâmbesclagândulacesteiamintiriplăcute.Epuţintristăfiindcăsorameaşi fiuleis-aumutatde lanoişi îie foartedordeei.CredcăWill…avrutsă-imutegândurile.DoamnaTraynorpărusurprinsă:—Afostfoarte…binevoitordinpartealui.—Da,şimamaafostdeaceeaşipărere.Amestecăînceaşcadecafeaculinguriţaşimurmură:—Nici numai ţinmintede cândWill n-amai vrut să

mănânceîmpreunăcunoi.Mai sondă terenul o vreme, dar fără să-mi pună

întrebăridirecte–pentrucănuera stilulei.Nu-iputeamînsăoferirăspunsurilepecareşiledorea.ÎnunelezilemisepăreacăWillerelativfericit–acceptasăieşimfărăsăprotesteze, mă tachina, mă provoca intelectual, păreacevamaiimplicatînlumeadinafară–,darceştiameu,defapt,despreel?Simţeamînelunteritoriuvastşigreudepătruns, o lume care nu-mi dădea niciun fel de indiciudespre ea. Iar în ultimele câteva săptămâni avusesemsentimentulneplăcutcăacestteritoriuselărgea.— Pare ceva mai fericit, spuse doamna Traynor ca şi

cumîncercasăselinişteascăpeeaînsăşi.—Da,şieucredasta.—Afost foarte…reconfortantpentrunoi–privireaei

măfixăpentruoclipă–să-lvedemregăsindcevadinWillceldeodinioară.Şisuntperfectconştientăcătoateacesteîmbunătăţiriţisedatoreazăţie.—Nuchiartoate.— Eu n-am putut pătrunde în sufletul lui. Nu mi-a

permis nici măcar să mă apropii de el, spuse doamnaTraynor, aşezându-şi ceşcuţa şi farfurioara pe genunchi.Este o persoană aparte. Încă de când a intrat înadolescenţă,a trebuit sămă lupt constant cu sentimentulcă,înochiilui,făcusemcumvacevagreşit.Niciodatăn-amreuşitsă-midauseamaceanume.Încercăsărâdă,darrâsulîiîngheţăpebuze,şiprivirile

eiseoprirădoaroclipăasupramea,îndreptându-se,apoi,înaltăparte.M-am prefăcut că sorb din ceaşcă, deşi cafeaua mi se

terminase.—Teînţelegibinecumamata,Louisa?—Da,amîncuviinţateuşiamadăugat:Sorameaecea

caremăscoatedinminţi.Doamna Traynor privea afară pe fereastră, unde

preţioasa ei grădină începuse să înflorească într-ocombinaţieelegantădetonurideroz,movşialbastru.—Ne-aumairămasdoardouălunişijumătate,ziseea,

fărăsăseîntoarcăspremine.Mi-ampusceaşcadecafeapemasăcumaregrijă,casă

nufacăzgomot.—Factotce-mistăînputeri,doamnăTraynor.—Ştiu,Louisa,ştiu,înclinăeadincap.Amieşitsingură.Leo McInerney a murit pe 22 mai în camera unui

apartament anonim din Elveţia, îmbrăcat cu tricoul luipreferatdefotbalşiavându-ialăturipepărinţiilui.Fratelelui mai mic a refuzat să vină, dar a făcut publică odeclaraţieprincaresusţineacănimeninufusesemaiiubitşimaisusţinutdecâtfratelelui.Leoabăutsoluţialăptoasăde barbiturice letale la ora 3.47 după-amiază, şi părinţii

luiauafirmatcăîncâtevaminutepăreadejaadâncitîntr-unsomnprofund.Afostdeclaratmortlapuţintimpdupăora 4 în după-amiaza aceea de către un observator careasistase la întreaga scenă, înregistrat de o cameră videomenităsăcontracarezeoriceposibilăacuzaţie.„Păreaîmpăcat.Esingurullucrudecaremăpotagăţa”,

adeclaratmamaînfaţareporterilor.Părinţii luiLeofuseserăinterogaţidetreioridepoliţie

şi riscau să fie urmăriţi în justiţie. Primiseră scrisori deameninţare.Mamapărea îmbătrânităcudouăzecideani.Şi totuşi, atunci când vorbea, pe chipul ei se citea şialtcevadecâtjalea,furia,spaimaşiepuizarea–osenzaţiedeprofundăuşurare.„Însfârşit,arătacaLeoceladevărat.”

Capitolul15

— Atunci ia spune, Clark, ce evenimente incitante aimaiplănuitpentrudiseară?Eram în grădină. Nathan făcea cu Will exerciţii de

fizioterapie,mişcându-icublândeţegenunchiiînsus,cătrepiept,apoiînjos.Willzăceapeopătură,cufaţalasoareşi braţele întinse în lături ca şi cum ar fi făcut plajă. Eustăteam pe iarbă lângă ei şi-mi mâncam sendvişurile.Ajunsesemsămaiplecdoarrareorilaoreleprânzului.—Dece?— Sunt curios. Mă interesează să ştiu cum îţi petreci

timpulcândnueştiaici.—Păi…disearăamuncursscurtdeartemarţialecuun

maremaestruchinez,apoiiauunelicopterpânălaMonteCarlo pentru cină. Şi apoi s-ar putea să rămân la uncocktaillaCannes–îndrumspreacasă.Dacăteuiţipecerpela…săzicem,2noaptea,osă-ţifaccumânacândmăîntorc, i-amspus,dupăcare,desfăcândceledouăfeliialesendvişului,casăvădcuceerauumplute,amadăugat:Osătermin,probabil,cartea.WillîiaruncăluiNathanoprivireşispuse,rânjind:—Ha!Zecelire.—Dinnou, spuseNathan,băgândmâna înbuzunar şi

dându-iluiWillobancnotă.M-amholbatlaei.—Dinnouce?amspus.—Willapariatzece lirecădisearăosăstaisăciteşti.

Euamziscăosăteuiţilatelevizor.Elcâştigătottimpul,mălămuriNathan.Amrămasînlemnită,cusendvişullagură:—Tottimpul?Voipariaţipecâtdeplictisitoareeviaţa

mea?—Noin-amspuneasta, ziseWill,dar sentimentulvag

devinovăţiedinochiiluiîmispuneaaltceva.M-amridicatînpicioare.—Haisăspunemlucrurilorpenume!Voidoipariaţipe

bani că vineri seara eu o să stau acasă, fie citind, fieuitându-mălatelevizor?—Nu,ziseWill.Euampariatşicăosămergisă-lvezi

peAlergătorantrenându-sepepistă.Nathan lăsă jos piciorul lui Will, apoi îi luă braţul şi

începusă-lmasezedelaîncheieturăînsus.—Şidacăv-aşspunecăfaccutotulaltceva?—Darnufaciniciodatăaltceva,remarcăNathan.— De fapt, asta mi se cuvine, am spus, smulgând

bancnotadinmânaluiWill.Pentrucăînprivinţaseriideaziv-aţiînşelatamândoi.—Daraispuscăosăciteşticartea!protestăel.— Acum am asta! i-am strigat, fluturându-i prin faţă

bancnota. O să mă duc la cinema. Pune-ţi pofta-n cui!Legea consecinţelor neintenţionate sau oricum s-o maichema…Am băgat banii în buzunar şi mi-am pus resturile de

sendviş în pungadehârtie. Zâmbeamcând amplecat delângăei,dar,înmodbizarşifărăvreunmotivinteligibil,ochiimiseumpluserădelacrimi.Îndimineaţaaceeastătusemoorăsălucrezlacalendar,

înaintesăvinlaGrantaHouse.Înunelezilestăteamdoarşimăuitam la el din pat, cu carioca înmână, încercândsă-mi dau seama unde anume l-aş mai fi putut duce peWill. Încă nu eram convinsă că pot merge cu el preadeparteşi,chiarşicuNathan,gânduluneiexcursiidedouăzilemisepăreadescurajant.

Răsfoiam ziarul local, urmărind ştirile legate demeciuriledefotbalşisărbătorilesăteşti,darmi-erateamă,dupădezastruldelacurse,căscaunulluiWills-arfipututiarăşi împotmoli în iarbă. Eram îngrijorată că prezenţaatâtor oameni i-ar fi dat un sentimentde vulnerabilitate.Trebuiasăexcludoriceactivitatelegatădecai–iarîntr-oregiune ca a noastră, asemenea activităţi erau foartenumeroase. Ştiam că nu i-ar plăcea să-l vadă pe Patrickalergând,iarsporturiprecumcrichetsaurugbyîllăsaucutotul rece. În unele zile mă simţeam neputincioasă dinpricinaincapacităţiimeledeavenicuideinoi.Poate căNathan şiWill aveaudreptate. Poate eramo

fiinţăplictisitoare.Poatecăerampersoanaceamaipuţinînmăsurăsănăscoceascălucruricarei-arfipututstârniluiWillpoftadeviaţă.Ocartesauoemisiunelatelevizor.În formula asta, părea greu de crezut că aş fi într-

adevărînstaredealtceva.După ce Nathan plecă, Will mă găsi în bucătărie.

Stăteam la măsuţă, curăţând cartofi pentru masa lui deseară, şi n-am ridicat ochii când se postă în dreptul uşii.Mă privi îndeajuns de mult pentru ca, ştiindu-măanalizată,urechilesămiseînroşeascădeemoţie.— Ştii, Will, i-am zis, în cele din urmă. Aş fi putut fi

brutalăcu tine îngrădină.Ţi-aş fiputut răspundecănicitunufacipreamulte.— Hm, nu cred că Nathan ar fi pariat vreodată pe

variantacăamsăiesdisearălaclubsădansez,ripostăelmaliţios.—Ştiucăaţiglumit,amspus,continuândsăcurăţcoaja

unuicartof.Darchiarm-aţifăcutsămăsimtaiurea.Dacă

aveaţidegândsăpuneţipariuripeviaţameaplicticoasă,chiar trebuia să-mi aduceţi asta la cunoştinţă? N-aţi fiputut,tuşiNathan,s-ofaceţiînparticular?Câtevaclipe,Willtăcu.Cândamridicat,într-untârziu,

ochiispreel,măpriveaţintă.—Îmiparerău,sescuzăel.—Nuarăţicaşicumţi-arpărearău.—Ei…bine,poateamvrutsăafli.Casătedeterminsă

tegândeştilaceeacefaci.—Lafelulcumlasviaţasătreacăpelângămine…—Da,camaşaceva.—Doamne,Will!Aşvreasă încetezi să-mimaispui tu

ceamde făcut.Cedacă îmiplace sămăuit la televizor?Cedacănuvreausăfacmainimicaltcevadecâtsăcitescocarte? Vocea îmi deveni stridentă. Ce dacă sunt obosităcând ajung acasă? Ce dacă nu simt nevoia să-mi umpluzilelecuoactivitatefrenetică?—Darîntr-ozis-arputeasă-ţidoreştisăţilefiumplut,

şoptiel.Ştiice-aşfacedacăaşfiînlocultău?Amlăsatjosrăzătoareadecartofi.—Bănuiesccăaisă-mispuioricum.— Da. Şi o fac fără nicio jenă. Aş face nişte cursuri

serale.M-aş pregăti să devin croitoreasă sau designer demodă sau orice are legătură cu ceea ce-ţi place cel maitare, zise el, înclinând din cap spre rochia mea mini, ocreaţie inspirată de rochiile Pucci din anii ’60, pe care ofăcusemdintr-odraperievechede-abunicului.Cândovăzusepentruprimaoară,tatastrigaselamine:

„Lou,vino-ţiînfire,zăpăcito!”Şinuseoprisedinrâsdecâtdupăvreocinciminute.—Aşîncercasăgăsesccevace-aşputeafaceşicaresă

nu coste preamult – cursuri de fitness, înot, voluntariat,

orice. În locul tău aş învăţa să cânt la vreun instrument,sauaşplimbacâinelecuiva,sau…—Bine, bine, am înţeles ideea, l-am întrerupt, iritată.

Dareunusunttu,Will.—Dinfericirepentrutine.Am rămas în tăcere o vreme, apoi Will intră în

bucătărie şi îşi ridică scaunul la acelaşi nivel cu mine,pestemasă.—Bine, i-amspus, şice făceai tudupăslujbă?Atâtde

valoros?—Nuaveampreamulttimpdupăslujbă,darîncercam

săfaccevaînfiecarezi.Mergeamlapanouridecăţărare,jucamsquash,mergeamlaconcerte, încercamrestaurantenoi…— Da, e uşor să faci toate astea dacă ai bani, am

protestateu.—Şialergam.Da,serios,ziseelpentrucăeuridicasem

o sprânceană. Încercam să învăţ limbi vorbite în locurileundevisamsăajungcândva.Ieşeamcuprietenii–sau,mărog, cu cei pe care îi consideram prieteni… Ezită unmoment, apoi continuă: Şi plănuiam călătorii. Căutamlocuriundenumai fusesemniciodată, caremă înfricoşausau mă puneau la încercare. O dată am străbătut înotCanalulMânecii.Da,adăugăelrepede,căcimăpregăteamsă-l întrerup. Ştiu cămulte dintre lucrurile astea necesităbani,dar există şiunelepentru caren-ainevoiedebani.Şi,înplus,cumcrezicăamfăcuteubani?—Jefuindu-ipealţiicuafaceriletale?— Am stat să înţeleg ce mă putea face fericit şi ce

anume voiam să fac şi m-am antrenat să lucrez într-undomeniucaresăîmbineacestedouălucruri.—Dacătotularfiaşadesimpluprecumspui…

—Chiarestesimplu,insistăel.Adevărulecătrebuiesăşi munceşti mult. Iar oamenii nu prea sunt dispuşi sămunceascăpebrânci.Terminasem de curăţat cartofii. Am aruncat cojile la

gunoişiampustigaiapeplită.M-amîntorsşi,sprijinindu-măînbraţe,m-amaşezatpetăbliamesei,aşaîncâtsăstaufaţăînfaţăcuWill,dânddinpicioaresubmasă.—Aiavutoviaţăsuperbă,nu?— Da, am avut, zise el şi se apropie, ridicându-şi

scaunul în aşa fel încât ochii noştri să fie aproape laacelaşinivel.Deastamăenervezi,Clark.Pentrucăeuvădtot talentul tău, toată această… Ridică din umeri şicontinuă:Aceastăenergie…inteligenţăşi…—Nuspune„potenţial”…—Bada,potenţial. Şinupot înţelege subnicio formă

cumdetepoţimulţumicuoasemeneaexistenţămăruntă.O existenţă întinsă pe o rază de doar câţiva kilometri,unde nu există nimeni care să te surprindă, sau să testimuleze, sau să-ţi arate lucruri fantastice sautulburătoare.—Acestaefelultăudea-mispunecăartrebuisăfacşi

lucrurimultmaivaloroasedecâtsă-ţicurăţcartofii,nu?—Îţispuncăexistăolumeîntreagăafară.Darcăţi-aş

fifoarterecunoscătordacămi-aipregătimaiîntâicartofii.Îmizâmbi,şin-ampututsănu-izâmbescşieu.—Nucrezică…?amînceputeu,darm-amopritbrusc.—Cesăcred?Continuă!— Nu crezi că, de fapt, acum ţi-e mai greu… să te

adaptezi…tocmaipentrucăaifăcutatâtea?—Măîntrebidacăîmidorescsănulefifăcutniciodată?—Măîntrebdoardacănuţi-arfiacummaiuşor.Dacă

ai fi dusoviaţămaimăruntă.Maiuşor să trăieşti acum,

vreausăspun.— N-am să regret niciodată – niciodată – lucrurile pe

care le-am făcut. Fiindcă în majoritatea zilelor, atuncicând eşti ţintuit într-un scaun din ăsta, tot ce-ţi rămâneestesămergicugândulînlocurileîncareaimaifost.Willsurâse, dar cu un zâmbet încordat, ca şi cum asta l-ar ficostatunmareefort.Deci,încazcămăîntrebidacămi-arplăcea, mai curând, să-mi amintesc cum arată castelulvăzutde lamagazinsausuperbulşirdebuticuride lângăsensul giratoriudemai jos, atunci răspunsulmeu e „nu”.Viaţameaafostfoarteînregulă,mulţumesc.M-amridicatdelamasă.Nu-midădeamseamacum,dar

aveam iarăşi impresia căWillmă înghesuise într-un colţ.M-amîntinsdupătocătoruldelemndepeuscător.—Şi,Lou,îmiparerăuînlegăturăcupariul…—Da,bine,m-am întors spre el şi am început să spăl

tocătorulsubjetuldeapădelachiuvetă.Nu-ţiimaginacăosăprimeşticelezecelireînapoi!Douăzilemaitârziu,Willajunselaspitaldincauzaunei

infecţii.Omăsurădeprecauţie, spuneaumedicii,deşieraevident pentru toată lumea că avea dureri mari. Uniitetraplegicinuausenzaţiitactile,dar,deşierainsensibillatemperatură,Will simţea, subpiept,atingerea şidurerea.Am mers să-l văd de două ori, aducându-i muzică şidulciuri şi oferindu-mă să-i ţin companie, dar, în modciudat, am simţit că nu sunt tocmai bine-venită şimi-amdat seama rapid că Will nu voia, de fapt, prea multăatenţieacolo.Mi-aspussăplecacasăşi săprofitcâtmaimultdetimpulliber.Cuunanînainte,aşfiirositacestezile;aşficăscatgura

prinmagazine,poateaş fi ieşitcuPatrick sămâncăm, la

prânz,înoraş.Poatem-aşfiuitattoatăziualatelevizorşiaşfiavutovagătentativădea-mifaceordineprinhaine.Şicredcăaşfişidormitfoartemult.Acum însă mă simţeam ciudat de neliniştită şi

înstrăinată.Îmilipseaunmotivpentrucaresămătrezescdedimineaţă,unscopalzilei.Îmiluăojumătatededimineaţăcasă-midauseamacă

puteam folosi timpul liber în mod util. Am plecat labibliotecă şi am început să cercetez. Am căutat pe toatesite-uriledespreparaplegicipecarele-ampututgăsişiamidentificatlucruripecareleputeamfacecândWillaveasăse simtă mai bine. Am scris liste, adăugând la fiecareeveniment echipamentele sau lucrurile care ar fi fostnecesare.Am descoperit cluburi virtuale unde conversau cei cu

leziuni alemăduvei spinării şi amaflat că existaumii debărbaţi şi de femei la fel ca Will, trăind, neştiuţi, laLondra,Sydney,Vancouver sauchiar în imediatanoastrăapropiere – ajutaţi de prieteni sau familie, iar uneorisfâşietordesinguri.Nueramsinguraîngrijitoareinteresatădeastfeldesite-

uri.Amdat de iubite care întrebau cum şi-ar putea ajutapartenerii să capete încrederea de a ieşi iar în lume, desoţi care căutau sfaturi despre cele mai noi dispozitivemedicale.Amgăsitreclamelascaunecurotilecareputeaumerge pe nisip sau pe drumuri accidentate, la macaraleinteligenteşilacăzidebaiegonflabile.Existauşianumiteprescurtăriîndiscuţiilelor.Amaflat

că LMS însemna „leziune a măduvei spinării”, PDFF –„persoană în deplinătatea facultăţilor fizice” sau ITU –„infecţie a tractului urinar”. Am citit că leziunile lavertebrele C4-C5 erau mult mai grave decât leziunile la

C11-C12,carepăreausăpermitămajorităţiibolnavilorsă-şi folosească braţele sau bustul. Am întâlnit poveşti dedragoste şi despărţiri, parteneri care se chinuiau să seadaptezedrameiprincaretreceausoţiisausoţiilelor,darşi cazuri de copii tetraplegici. Erau soţii care se simţeauvinovatecăserugaserăcasoţiisănulemaibată–şiapoidescoperiserăcăaceştian-aveausăsemaimişteniciodată.Existau soţi care ar fi vrut să-şi părăsească soţiiletetraplegice,darcaresetemeaudereacţiacomunităţii.Amvăzut epuizare, disperare şi mult umor negru – glumedesprepungidecatetercareexplodează,tâmpeniicomisede oameni bine intenţionaţi sau aventuri la beţie sfârşiteprost.Căderiledinscaunelecurotilepăreausăfieotemărecurentă. Şi existau şi postări despre sinucidere – unelescrise de cei care doreau să recurgă la ea, altele de ceicare-i încurajau să-şi mai acorde o şansă, să înveţe să-şiprivească altfel existenţa. Am citit fiecare postare şi amsimţit că pătrund, printr-o uşiţă secretă, în mecanismelecreieruluiluiWill.Amrăsuflatadâncşiamscrisşieuunmesaj.Salut! Sunt prietena/îngrijitoarea unui tetraplegic

C5-C6de35deani.Afostunomfoartedinamicşidesuccespânălaaccidentulsuferitşiareproblemesăseadapteze la noua lui viaţă. De fapt, ştiu că nu maivrea să trăiască şi încerc să găsesc modalităţi de a-ldetermina să se răzgândească. Vă rog, poate cinevasă-mispunăceartrebuisăfac?Aveţi ideecelucrurii-ar putea face plăcere sau l-ar putea face săgândească altfel? Sunt recunoscătoare pentru oricesfat.

M-am semnat Albinuţa Ocupată. Apoi m-am lăsat pespateînscaun,mi-amrosounghieovremeşi,înceledinurmă,amapăsat„Trimite”.Când m-am aşezat la calculator a doua zi dimineaţă,

aveampaisprezece răspunsuri.M-am logat pe chat şi amrămasuimităvăzândlistadenumeşirăspunsurilevenite,pestenoapte,delaoamenidintoatălumea.Primulspuneaaşa:DragăAlbinuţăOcupată,Bineaivenitprintrenoi!Suntsigurcăprietenultău

se va simţi foarte uşurat dacă va şti că există cinevacarearegrijădeel.„Nusuntpreaconvinsă”,m-amgândit.Cei mai mulţi dintre noi, cei de aici, au trecut

printr-o perioadă dificilă în viaţa lor. Poate că şiprietenultăutreceprinea.Nu-llăsasăterespingă!Fiioptimistă! Şi reaminteşte-i că nu el are dreptul de adecidecândsăvinăşicândsăplecedinaceastălume,ci doar Dumnezeu. El a decis să schimbe viaţaprietenului tău, în înţelepciuneaLui, şiaceastapoatefiolecţieprincareEl…Amtrecutdejalaurmătorulmesaj.DragăAlbinuţă,Nu încape îndoială, viaţa unui tetraplegic poate fi

oribilă.Dacăprietenul tăuafostşi tipulcompetitivşiaventuros,atuncicusiguranţăîieşimaigreu.Iatăce

m-aajutat pemine.Multă lume în jur, chiar şi cândnu simţeam nevoia. Mâncarea bună. Medicii buni.Medicamentelebune,antidepresivelanevoie.Nune-aispusundelocuieşti,dar,dacăl-aiputeaconvingesădiscutecualţimembriaicomunităţiiLMS,s-arputeasă-i fie de folos. Şi eu am fost destul de refractar laînceput (cred căopartedinminenuvoia săadmităcăeramtetraplegic),darefoarteutilsăştiicănueştisingur.A,şinu-llăsasăseuitelafilmeprecumScafandrul

şifluturele{13}/Riscmarededepresie!Dă-nedevestecumtedescurci!Toatecelebune!

RitchieAm căutat pe internet Scafandrul şi fluturele. „Povestea

unuibărbatcare rămânecompletparalizat, înurmaunuiaccident cerebral, şi a tentativelor lui de a comunica,ulterior, cu lumea exterioară”, scria un site web. Mi-amnotattitlulîncarneţel,neştiindprecisdacăfăceamastacasă mă asigur că Will nu va vedea filmul sau ca să-mireamintescsă-lvădeu.Următoareledouărăspunsurieraudelaunadventistde

ziua a şaptea şi de la un bărbat care-mi sugera că l-aşputeabucurapeWillînmoduricarecusiguranţănuerautrecuteîncontractulmeudemuncă.M-amînroşittoatăşiam trecut repedemai departe, temându-mă ca nu cumvacinevaaflatînspatelemeusăciteascăfrazeledepeecran.Şiapoiamezitatînfaţaurmătoruluirăspuns.Bună,AlbinuţoOcupată!De ce crezi că prietenul/angajatorul/cine o fi ar

trebuisăserăzgândească?Dacăaşputeagăsiunmodde a muri cu demnitate şi aş şti că asta nu mi-ardistruge familia, aş face-o fără să stau pe gânduri.Suntţintuitînscaunulcurotiledeoptanişiviaţameaeunşirnesfârşitdeumilinţeşifrustrări.Tepoţipunecuadevăratînpielealui?Ştiicumesănufiicapabilnicimăcarsă-ţigoleştiintestinelefărăajutorulcuiva?Să ştii că eşti condamnat pentru totdeauna să rămâilegat de scaunul tău, incapabil să mănânci, să teîmbraci,săcomuniciculumeaexterioarăfărăajutorulcuiva?Sănumai faciniciodatăsex?Pariopersoanădrăguţăşisuntconvinscăîivreibinele.Darpoatecădesăptămânaviitoarenutuveimaiaveagrijădeel.Poatevaficinevacareosă-ldeprimesauchiarn-osă-l sufere. Iar asta, ca orice altceva, e în afara voinţeilui, el nu-l poate controla. Noi, cei cu LMS, ştim căputemcontrolaextremdepuţinelucruri–înrest,alţiine hrănesc, ne îmbracă, ne spală, ne dictează cemedicamentesăluăm.Ecumplitdegreusătrăieşticuacestgând.Prinurmare,credcăaipusgreşit întrebarea.Cine

sunt PDFF să decidă cum ar trebui să fie vieţilenoastre?Dacă viaţa pe care o duce prietenul tău nueste potrivită pentru el, atunci întrebarea pe care artrebui să ţi-opuin-ar fi,mai curând:Cum l-aşputeaajutasă-ipunăcapăt?Îţiureztoatecelebune!

ForţaG,Missouri,SUAAm rămas cu privirea încremenită asupramesajului şi

cu degetele înţepenite pe tastatură. Apoi am citit maideparte. Următoarele mesaje erau răspunsurile altortetraplegicicătreForţaG,careîicriticaucuvintelesumbre,

susţinândcăeigăsiserăunmijlocdeamergemaideparte,căviaţalormeritatrăită.Eraomicădisputăcarepăreasănuaibănimicde-afacecuWill.Apoi răspunsurile reveneau la postarea mea. Mi se

sugerau antidepresive, masaje, unii povesteau desprerecuperări miraculoase, despre cum vieţile membrilorclubului ajunseseră să dobândească o nouă valoare.Existau şi câteva sugestii practice: degustări de vinuri,muzică,tastaturispecialadaptate.„Un partener de viaţă”, spunea Grace31 din

Birmingham. „Dacă prietenul tău va avea parte dedragoste, va simţi că poate merge mai departe. Fărădragoste, eum-aş fi scufundat demulte ori până acum.”Aceste cuvinte îmi rămaseră întipărite în minte multăvremedupăceamplecatdelabibliotecă.Will ieşi din spital joi. L-am luat cu maşina lui

modificată şi l-am adus acasă. Era palid şi extenuat şiprivi,placid,pegeampetoatăduratacălătoriei.— Nu se poate dormi în spitale, îmi explică el atunci

când l-am întrebat dacă se simte bine. Întotdeauna înpatuldealăturiecinevacaregeme.I-am spus că avea la dispoziţie zilele de la sfârşitul

săptămâniisăseîntremeze,darcă,dupăaceea,plănuisemo serie de ieşiri. I-am mărturisit că îi urmasem sfatul şiîncercamlucrurinoişicăeltrebuiasămăînsoţească.Erao schimbare subtilă de accent, dar ştiam că aceasta erasinguramodalitatedea-ldeterminasăvinăcumine.De fapt, întocmisem un program detaliat pentru

următoarele săptămâni. Fiecare eveniment eramarcat cugrijă în calendarul meu cu carioca neagră. Cu roşuscrisesemmăsuriledeprecauţiepe care trebuia să le iau,

iarcuverde,accesoriilenecesare.Defiecaredatăcândmăuitam spre uşă simţeam fiori de emoţie şi nerăbdare, nudoarpentrucăfusesem,însfârşit,atâtdeorganizată,cişipentrucăunuldintreevenimenteleaceleaarfipututsăfieplacaturnantăcaresă-ischimbeluiWillpercepţiaasupralumii.După cum spune întotdeauna tata, sora mea este

creierulfamiliei.Excursia la galeria de artă nu dură nici douăzeci de

minute.Şiastaincluzândşiocolireaclădiriidetreiori, încăutareaunuilocdeparcarepotrivit.Amintrat,şinicinuapucasem să închid uşa în urma noastră, când Will îmispusecă toate tablourile suntgroaznice.L-amîntrebatdececredeastaşimi-aspuscă,dacănupotînţelegesingură,el nu e în stare să-mi explice. Ieşirea la cinemaa trebuitabandonată după ce personalul şi-a cerut scuze căascensorul lor era defect. Alte proiecte, precum tentativadeamergelaînot,aucerutmaimulttimpşiorganizare–atrebuitsăsunînprealabillabazinuldeînot,să-lrogpeNathansărămânăpesteprogram–,pentruca,dupăceamajunslapiscinăşiabăutînlinişteuntermoscuciocolatăcaldăînparcare,Willsărefuzecategoricsămaiintre.Miercurea următoare ne-am dus să-l vedem pe un

cântăreţ la al cărui concert Will mai asistase cândva laNewYork.Afostoexcursiereuşită.Adouazil-amduslaodegustaredevinuri,parteaunui

eveniment promoţional organizat de o podgorie într-unmagazin specializat de vinuri. A trebuit să-i promit luiNathancăn-aveamsă-laducpeWillacasăbeat.I-amdatsămiroasă fiecare pahar, şi el ştia ce fel de vin e chiarînainte să-l guste. M-am stăpânit cât am putut să nuizbucnesc în râs atunci când a scuipat o gură de vin în

paharul gradat (mi s-a părut foarte amuzant), iar elm-aprivit mirat şi mi-a spus că eram de o naivitatecopilărească.Patronulmagazinului,careiniţialafostcamsperiat să aibă drept oaspete un bărbat într-un scaun curotile, a sfârşit prin a fi impresionat de cunoştinţele luiWill. Pemăsură ce timpul trecea, s-au aşternut la vorbă,desfăcând totalte şialte sticle,discutânddesprevinuri şiregiuni viticole, în vreme ce eu mă fâţâiam încoace şiîncolo, zgâindu-mă laetichete şi începând, sinceră să fiu,sămăplictisesc.— Vino, Clark! Ai ocazia să-ţi dezvolţi cunoştinţele

desprevinuri,măinvităeldincapsămăaşezalături.—Nupot.Mamami-aspuscăeurâtsăscuipi.Ceidoibărbaţiseprivirăunulpecelălaltdeparcăeuaş

fifostceanebună.Şitotuşi,Willnuscuipadefiecaredată.L-amurmărit.Deveniînsăsuspiciosdevorbăreţpentrutotrestuldupă-amiezii–gatatottimpulsăizbucneascăînrâsşimaicombativcadeobicei.Pedrumulsprecasă,amtrecutprintr-unoraşprincare

nu mergeam de obicei şi, stând în şirul de maşini, amvăzutunsalondetatuaje.—Întotdeaunami-amdorituntatuaj,amspus.Trebuia să-mi fi dat seama că nu puteai vorbi despre

asemenealucruriînprezenţaluiWillfărăsăteaştepţicaelsătedescoasă.Imediat,vrusăştiedecenu-mifăcusemîncăuntatuaj,dacă-midoreamatât.—Ah,credcădeteamă.Cevorspuneceilalţi?—Dece?Ce-arputeasăspună?—Tatanusuportătatuajele.—Staipuţin…Câţianiziceaicăai?—NiciPatricknulesuferă.—Daaa,şielnufaceniciodatănimicdinceeacenuţi-

arplăcea.—Poatecăaşdeveniclaustrofobă.Poatem-aşrăzgândi

dupăcemil-aşface.—Atunciţil-aiputeaîndepărtaculaser,nuştiai?L-amprivitînoglindaretrovizoare.Ochiiîisclipeaude

bucurie.—Haide!Cetatuajţi-aidori?făcuel.M-amtrezitcăzâmbeam.—Înniciuncazunşarpe.Saunumelecuiva.—Nicinumăaşteptsă-ţidoreştioinimăcuopanglică

pecaresăscrie„Mama”.—Promiţisănurâzidemine?—Ştiicănupotfaceasta.O,Doamne,spercănuvrei

vreunproverbindianînsanscrităsaucevadegenulăsta!…„Cenumăucidemăfacemaiputernic.”— Nu. Mi-aş dori o albină. O albinuţă cu negru şi

galben.Îmiplacfoartemultalbinele.El încuviinţă din cap, ca şi cum dorinţa mea i s-ar fi

părutperfectrezonabilă.— Şi unde ţi-ai face tatuajul? Sau n-ar trebui să

îndrăznescsăîntreb?Amridicatdinumeri.—Habarn-am!Peumărpoate…peşold…—Tragepedreapta!ziseel.—Dece?Nutesimţibine?—Opreşte odată!Eun loc liber acolo.Uite, în stânga

ta!Amtrasmaşinapedreaptaşil-amprivit,îngrijorată.—Haide!Numaiavemaltcevaplănuitpentruazi.—Haideunde?—Lasalonuldetatuaje.—O,da,chiaraşa!amspuseu,începândsărâd.

—Decenu?—Credcăaibăutvinulînlocsă-lscuipi.—Numi-airăspunslaîntrebare.M-amrăsucitpescaun.Willvorbeaserios.—Nupotpurşisimplusămăducşisă-mifacuntatuaj.

Hodoronc-tronc.—Decenu?—Fiindcă…Amprivit pe stradă, către vitrina salonului de tatuaje.

Pe ferestrele cam murdare se vedeau o inimă mare dinneon şi nişte fotografii înrămate cu Angelina Jolie şiMickeyRourke.VocealuiWillîmiîntrerupsegândurile.—Bun,dacăîţifaciuntatuaj,îmifacşieu.M-amîntorsspreel,uimită:—Ţi-aifaceuntatuaj?—Da.Dacăastate-arconvingemăcarodatăsăieşidin

cochiliata…Amopritmotorul.Am rămasnemişcaţi, ascultând cum

ticăitul i se stinge, în vreme ce dinspre maşinile carecontinuau să treacă pe stradă pe lângă noi se auzea unmurmursurd.—Tatuajulerelativpermanent.—Nu„relativ”.—Patricknusuportătatuajele.—Aimaispusasta.— Şi probabil ne vom îmbolnăvi de hepatită C de la

acelenesterilizate.Şivommurilent,închinurioribile.M-am întors cătreWill. De altfel, cred că nici nu ni le potfacepeloc.Nuchiarînclipaasta,adică.— Probabil că nu. Dar ce-ar fi să mergem şi să

verificăm?

Douăoremai târziu, ieşeamdin salonulde tatuaje, eu

cudouăzecidekilogramemai slabăşipurtândunbandajchirurgical peste şold, unde cerneala nu se uscase încă.Artistul tatuator îmi spusese că, dată fiind mărimea luimică, tatuajul putea fi trasat şi colorat într-o singurăşedinţă, ceea ce, de altfel, şi făcuse. Aşa că iată-mătatuată. Sau, cum Patrick avea, fără îndoială, să spună,„însemnată pe viaţă”. Sub pansamentul alb se afla oalbinuţăgrasă,aleasădincatalogulcuplanşelaminatepecare artistul ni-l întinsese imediat ce trecuserăm pragulsalonului. Eram aproape nebună de emoţie şi mă totaplecam să-mi admir imaginea imprimată pe şold pânăcândWillîmispusesămăopresc,casănuriscsă-midislocceva.Înmodciudat,Willfuseserelaxatşifericitînăuntru.Cei

de la salon nu-l priviseră nici măcar o clipă ca pe ociudăţenie. Mai tatuaseră tetraplegici, ceea ce explicauşurinţa şi rapiditatea cu care lucraseră. Fuseseră însăsurprinşi cândWill le spuse că simţea acul intrându-i înpiele.Cuşasesăptămâniînurmă,terminaserădefăcutuntatuajunuiparaplegic,desenându-iacestuiapeunpicior,desusşipânăjos,unmodelcepăreatridimensional.Unartisttatuatorcuurecheastrăpunsădeunacgrosîl

dusesepeWill înîncăpereadealăturişi,cuajutorulceluicare mă tatua pe mine, îl aşezase pe o masă specială,astfelcătotceputusemvedeaprinuşadeschisăeraudoarpicioarele lui,de lagenunchi în jos. Îiauzeampeceidoiartişti murmurând şi râzând pe fundalul bâzâituluiconstant produs de acul de tatuaj, în timp ce mirosulînţepătordeantisepticîmipătrundeaînnări.Cândacul îmi străpunsepentruprimaoarăpielea,mi-

ammuşcatbuza,hotărâtă sănu-l laspeWill sămăaudăcummăvait. Încercamsă-mi imaginezce tatuajceruseelsăisefacăşimăstrăduiamsătragcuurechealadiscuţiadintreei.— Ai o influenţă extrem de rea asupra mea, Will

Traynor,i-amzis,deschizândportieraşicoborândrampa.Număputeamoprisănusurâdsatisfăcută.—Arată-mi!M-amuitatînstângaşi-ndreaptapestradă,apoim-am

întorsşimi-amtraspuţinfustaînjosdepeşold.—Ha,super!Îmiplacealbinuţata.Chiarîmiplace.— Acum o să fiu nevoită să port pantaloni cu talie

înaltăînprezenţapărinţilorpentrutotrestulvieţii,m-amprefăcut eu supărată, în timp ce-l ajutam să-şi ghidezescaunul pe rampă şi ridicam rampa. Şi gândeşte-te, dacămamataaflăcăşituţi-aifăcutunul…—Osă-ispuncătum-aiaduspedrumulpierzaniei.—Bine,bine,Traynor…Hai,arată-mişitutatuajul!Elmăpriviatent,cuunînceputdezâmbetîntipăritpe

chip.— Va trebui să pui un pansament nou pe el când

ajungemacasă.—Da,deparcăaş face-oprimaoară!Hai!Nupornesc

maşinapânănumi-larăţi.—Ridică-mibluza,atunci!Îndreapta.Dreaptata.M-amaplecatprintrescauneledinfaţăalemaşiniişi i-

am tras în susbluza,dânddeoparte şibucatade tifon ceacopereatatuajul.Acolo,negrupepielea luialbă,seaflaundreptunghialb-negruvărgat,suficientdemiccâtsăfiunevoităsămăuitdedouăorilaelcasă-midauseamacescria.

Termendevalabilitate:19martie2007Amrămascuprivirileaţintiteasuprainscripţiei,amdat

sărâd,apoiamsimţitcumochiimiseumpludelacrimi.—Edata…?—Exact.Dataaccidentului,spuseelşi-şiridicăprivirile

sprecer.O,pentrunumeleluiDumnezeu,Clark,nudevenisentimentală!Amvrutsăfieamuzant.—Eamuzant.Într-unmodteribildecinic.—LuiNathan o să-i placă. Ei, hai, te rog, numai sta

aşa!Numi-ammutilattrupulperfect,nu-iaşa?I-am tras bluza în jos, m-am răsucit pe scaun şi am

pornitmotorul. N-aveamhabar ce-aşmai fi putut spune.Nuştiamce însemnau toateastea.Oare în sfârşitWill îşiacceptase soarta? Sau era doar un alt mod de a-şi arătadispreţulfaţădepropriultrup?—Clark,terog,fă-miofavoare!ziseel,chiarpecând

mă pregăteam să demarez. Întinde-te după rucsacul dinspatelescaunuluimeu!Cautăînbuzunarulcufermoar.Amprivitînoglindaretrovizoareşiamtrasiarăşifrâna

demână.Aplecându-măprintrescaune,ambăgatmânaînrucsac,căutândprinel,conforminstrucţiunilorprimite.—Vreianalgezice?l-amîntrebat.Eramlacâţivacentimetridefaţa lui. Îlvedeampentru

primadatăroşu înobrajidecândvenisede laspital.Amcâtevapastileîn…—Nu.Caută,caută!Am scos o bucată de hârtie şi m-am aşezat la loc pe

scaunul şoferului. Era o bancnotă împăturită de zece liresterline.—Ei,aiae!Bancnotadeurgenţă.—Deci?

—Eata.—Pentruce?— Pentru tatuaj, rânji el. Până nu te-am văzut pe

scaunultatuatoruluin-amcrezutniciosecundăcăaisăţi-lfaci.

Capitolul16

Nu găseam nicio soluţie. Nicio variantă de dormit nufuncţiona. La fiecare sfârşit de săptămână când Treenaveneaacasă,familiaClarkîncepeanesfârşituljocnocturnalpaturilorscârţâitoare.Vineriseara,dupăcină,mamaşitataîşicedaudormitorul,iarTreenaîlaccepta,dupăceeioasiguraucănu-ideranjeazăcâtuşidepuţinsituaţiaşicăThomas va dormi foarte bine într-o cameră cu care eraobişnuit. Asta însemna, după spusele lor, că toată lumeavaaveapartedeunsomnbun.Darfaptulcămamadormealaparterînsemnacăeaşi

tataaveaunevoiedepături,deperneşidecearşafuri,căciea nu putea dormi dacă patul nu era făcut cum trebuie.Aşacă,dupăcină,eaşiTreenastrângeauaşternuturiledepe patul părinţilor şi-i puneau altele noi, dar şi o folieprotectoare pentru saltea, în caz că Thomas ar fi făcut,întâmplător, pipi în pat. Cearşafurile mamei erau, întretimp,împăturiteşipuseîntr-uncolţîncameradezi,undeThomas se vâra printre ele, ţopăia pe deasupra sau leîntindeapestescaune,încropindu-şiuncort.Buniculseoferisă-şicedezeşielcamera,darpecaren-o

vrunimeni.MiroseaaziarevechişiatutunOldHolbornşiar fi trebuit aerisită vreo două zile. Mă simţeam, peundeva,vinovată–căci, laurmaurmei, totul sepetreceadincauzamea–,deşi,pedealtăparteştiamcăn-amcumsă-i dau Treenei dormitorul înapoi. Cămăruţa neaerisită,fără ferestre, în care locuisemanide zile deveniseun felde ameninţare pentru mine. Doar gândul că aş fi pututdormidinnouîneamăsufoca.Aveamdouăzecişişaptedeani.Eramceacareaduceaceimaimulţibanidinfamilie.Nuputeamdormiînceeaceera,ladreptvorbind,doarun

dulapcevamaimare.O dată m-am oferit să dorm la Patrick, şi cred că au

răsuflat cu toţii uşuraţi. Dar, cât am fost eu plecată,Thomas şi-a pus degetele murdare pe jaluzele mele noi-nouţeşiadesenatpilotapecaretocmaimi-ocumpărasemcu carioca permanentă, moment în care părinţii mei audecis că ar fimai bine să doarmă ei în cameramea, iarTreenaşiThomasîndormitorullor,undevechiulobiceialmâzgălituluipestetotpăreacănumaicontează.Până la urmă, ţinând cont de câte lenjerii de pat

trebuiauspălateînplusdupătoateacestemutări,faptulcăeu dormeam vinerile şi sâmbetele la Patrick nu era demarefolos,recunoscumama.ŞimaieraşiPatrick,caredevenisede-adreptulobsedat.

Mânca,bea, trăiaşi respiraXtremeViking.Apartamentullui, înmodnormalmobilatminimalistşi foartecurat,eraacumplindelisteşihârtiicuprogramedeantrenamentşidietespeciale.Aveaonouăbicicletăultrauşoară,pecareoţinea pe hol şi pe care nu-mi dădea voie s-o ating, pemotivcăi-aşfiafectatperformanţeleperfectcalibrate.El însuşi era rareori acasă, chiar şi vineri sau sâmbătă

noaptea. Date fiind antrenamentele lui şi orele mele demuncă, păream să ne fi obişnuit să petrecem mai puţintimpîmpreună.Puteamsă-lînsoţescpepistadealergărişisă-l urmăresc cum dă tură după tură, până completanumărulnecesardekilometri,sauputeamsărămânacasă,uitându-mă la televizor, ghemuită într-un colţ al imenseisalecanapeledepiele.Înfrigidernugăseamniciunfeldemâncare, cu excepţia unor felii de piept de curcan şibăuturienergizantedeconsistenţaouălordebroască.EuşiTreena încercaserăm o dată să bem aşa ceva şiscuipaserăm instantaneu, prefăcându-ne, teatral, ca nişte

copii,căabianeabţinemsănuvomăm.Adevărul era însă că nu-mi plăcea apartamentul lui

Patrick. Îl cumpărase în urmă cu un an, când simţise, însfârşit,cămamaluisevaputeadescurcadeunasingură.Afacerileîimerseserăbine,şiîmispusesecăeraimportantca unul dintre noi să devină proprietar. Am presupus căera un fel de aluzie la faptul că ar trebui să avem odiscuţieprivitoarelatraiulîncomun,darlucrulacestanus-amaiîntâmplat,şiniciunuldintrenoinuegenulcaresăpunăpe tapet subiecte stânjenitoare pentru amândoi. Caurmare,înapartamentulacestanueranimicdinmine,înciuda anilor petrecuţi alături de Patrick. Nu avusesemniciodatăcurajul să-i spun,darmai curândaş fi locuit încasamea,cutoatăgălăgiaşidezordineadeacolo,decâtîncuibulaceladeburlac,fărăformăşifărăsuflet,cuspaţiilede parcare bine delimitate din faţa blocului şi cu vedereadministrativăsprecastel.Înplus,măsimţeamcamsingurăacolo.„Trebuie să mă ţin cu dinţii de program, iubito”, îmi

spuneaeldacă-icereamsăsteamaimultcumine.„Dacăalergmaipuţindepatruzecidekilometriînstadiulacesta,n-o să-mi mai pot reveni niciodată.” Şi apoi îmi ofereaultimele detalii despre durerile sale musculare sau îmicereasă-idausprayulpentruîncălzireamuşchilor.Cândnuseantrena,Patrickaveanesfârşiteîntâlniricu

ceilalţi membri ai echipei, cu care îşi comparaechipamentele şi finaliza detaliile legate de expediţie. Înmijlocul lor, aveam impresia că mă aflu lângă niştevorbitori de coreeană. Nu înţelegeam o mulţime dintretermenii de specialitate pe care-i foloseau, dar nici nueramcurioasăsăaflu.Şisepresupuneacăurmasă-iînsoţescînNorvegiapeste

doar şapte săptămâni.Nu ştiam încănicimăcar cum i-aşputea spune lui Patrick că nu cerusem familiei Traynorconcediu.Şicumaşfiputut?DupăzilelecândsedesfăşuraconcursulXtremeVikingarmaifirămasdoarosăptămânăpânălaîncheiereacontractuluimeu.Îmidădeamseamacăera pueril din parteamea să nuprivesc lucrurile în faţă,daradevărulecănumăgândeamdecâtlastarealuiWill–unfeldebombăcuceas.Aproapenimicaltcevanupăreasămaiconteze.Ironia supremăera cănicimăcarnudormeambine în

apartamentul luiPatrick.Nuştiudece,dar,cândplecamlamuncădirectdeacolo,măsimţeamdeparcăaşfivorbitprintr-unborcandesticlăşiarătamdeparcăaşfi încasatdoi pumni în ochi. Am început să mă pudrez dinabundenţă cu fond de ten ca să-mi ascund cearcănelenegre.—Ceseîntâmplă,Clark?mădescusuWill.Am deschis ochii. El era chiar lângă mine, cu capul

înclinat într-o parte, privindu-mă curios. Am avutsentimentul că se afla acolo de ceva vreme. Mi-am dusinstantaneumânalagură,deteamăsănu-mificurssalivaprintrebuzecâttimpaţipisem.Filmul la care, teoretic, ar fi trebuit să mă uit se

terminase,şipeecranrulaacumgenericul.— Nimic. Scuză-mă!… Doar că aici e atât de cald şi

bine,căm-afuratsomnul.— Ea doua oară în trei zile când adormi. Şi arăţi

groaznic,spuseel,dupăcemăstudiecuatenţie.Aşa că i-am spus totul. I-ampovestit despre soramea,

desprearanjamentelededormitşidesprecumnuvoiamsăfacmarecazdeasta,pentrucă,de fiecaredatăcândmă

uitam la tata, vedeam pe chipul lui disperarea abiaascunsăaomului carenupoateoferi familiei saleo casăundesăpoatădormicutoţii.—Încănuşi-agăsitnimicdelucru?—Nu. Cred că vârsta e de vină. Dar noi nu discutăm

despre asta. Este… e prea neplăcut pentru toată lumea,amfăcuteu,ridicânddinumeri.Simţeam, cumva, că greşesc dezvăluindu-i lui Will

problemelemele, carepăreauneînsemnate încomparaţiecualelui.— O să mă obişnuiesc. O să fie bine, serios, l-am

asigurat.Will păru însă preocupat tot restul după-amiezii. Am

spălat vasele, apoi m-am întors la el şi l-am instalat lacomputer. Când i-am adus o băutură energizantă, el îşirăsuciscaunulspremine.— E foarte simplu, spuse, ca şi cum nici nu ne

opriserăm din conversaţie. Poţi dormi aici la sfârşit desăptămână. Există o cameră liberă, pe care oricum n-ofoloseştenimeni.Amîncremenit,cupaharulgradatînmână.—Nusepoate.—Decenu?Stailiniştită,n-osă-ţiplătesctimpulcâto

sădormiaicicaoresuplimentare.Ampuspaharulînsuport.—Darce-osăcreadămamata?—Habar n-am. Probabil arătam foarte tulburată, căci

simţinevoiasăadauge:Eînregulă.N-osăsarpetine.—Poftim?—Dacă te temi că aş avea vreun plan dubios de a te

seduce,poţisă-miscoţiacumulatoruldelascaun.—Ha,ha,ceamuzant!

—Vorbesc serios!Gândeşte-te!Chiar şi ca variantăderezervă. Lucrurile s-ar putea schimba mai rapid decâtcrezi. În definitiv, sora ta s-ar putea hotărî să nu-şi maipetreacătoateweekendurileacasă.Saupoatecunoaştepecineva la care să se mute. O mulţime de lucruri se potschimba.„Iartus-arputeasănumaifiiaicipestedouăluni”,am

rostitîngândşiimediatm-amurâtpentruasta.— Spune-mi, te rog,mi se adresăWill înainte să iasă

din cameră, de ce nu s-a oferit Alergătorul să tegăzduiască?—Ah,bas-aoferitdeja.El mă privi ca şi cum ar fi avut de gând să continue

discuţia,dar,brusc,părusăserăzgândească.— Atunci, făcu el, ridicând din umeri, oferta mea

rămânevalabilă.—L-aivăzutpetataînoraş,săptămânatrecută.—A, da, am răspuns eu, întinzând rufele pe sârmă în

ceeacedoamnaTraynornumea„grădinadezarzavaturi”.Credcănuvoiacaunlucruatâtdeprozaiccarufelesă

umbreascăprivelişteagrădiniidin faţa casei.Mamamea,dimpotrivă, îşi întindea rufele pe sârmă în văzul lumiiaproape ca pe un motiv de mândrie. Era un fel deprovocare adresată vecinelor: „Hai, fetelor, să vă văd,puteţimaimult?”Tataabiareuşises-oconvingăsănumaimontezeunaldoileauscătorderufeînfaţă.—M-aîntrebatdacăaispusceva.— Aha, am mormăit eu, încercând să-mi păstrez o

expresie cât mai neutră. Şi apoi, simţindu-l pe Will căaşteaptă,amadăugat:Nu,evident.—Eracucineva?

Am pus ultimul cârlig în pungă, am înfăşurat-o şi amaşezat-oîncoşulgolderufe.Apoim-amîntorsspreelşii-amzisdirect:—Da.—Cuofemeie.—Da.—Roşcată?—Da.Willrămasecâtevaclipepegânduri.—Îmiparerăudacăcrezicăarfitrebuitsă-ţispun,am

zis,dar…mis-apărutcănuetreabamea.—Şinicinueoconversaţieuşordepurtat.—Nu.—Dacăteconsoleazăcuceva,Clark,aflăcănueprima

oară,ziseelşiseîntoarse,îndreptându-sesprecasă.În fiecare zi, în vreme ceWill se uita la televizor sau

făcea altceva, stăteam la computerul lui şi continuam săcautevenimentulmagiccarel-arfipututfacefericit.Dar,pemăsurăcetimpultrecea,îmidădeamseamacălistadelucruri pe care nu le puteam face, de locuri unde nuputeammergeîncepusesăfieconsiderabilmailungădecâtcea a lucrurilor şi locurilor posibile. Când am remarcatpentruprimaoarătreabaasta,reacţiameaafostsărevinpeforumuriledediscuţiişisăcerajutor.„Ha!Bineaivenitînlumeanoastră,Albinuţo!”mi-arăspunsRitchie.Dindiscuţiilecareauurmatamaflatcăateîmbătaîntr-

un scaun cu rotile venea cu o serie de riscuri, între careprobleme grave cu cateterul, căderi şi faptul că puteai ficonduspecăigreşitedecătreînsoţitoribăuţi.Amaflatcănu existau locuri unde oamenii să fie semnificativ maiamabilidecâtînaltele,darcăParisulera,cusiguranţă,cel

mai puţin prietenos loc de pe planetă pentru ceiimobilizaţiînscaunulcurotile.Acestlucrum-adezamăgit,căci o mică parte optimistă din mine sperase încă săputemajungeacolo.Amînceputsăalcătuiesconouălistă:lucruripecarenu

lepoţifacecuuntetraplegic.Sămergicumetroul(majoritateastaţiilorsubteranenu

au lifturi), ceea ce anula în mare măsură orice posibilăactivitateînjumătatedinLondra–înafarădecazulcândapelam la taxiuri, pentru că eu nu aveam de gând săconducprincapitală.Să-l duci la piscină – fără ajutor şi dacă temperatura

apeinuera suficientde ridicatăpentruaopri tremuratulinvoluntar în mai puţin de câteva minute. Chiar şivestiarelepentrupersoanecudizabilităţinu suntpreadefolosfărăomacarapentrupiscină.NucăWills-arfilăsatcoborâtînbazincuomacara.Sămergi la cinema, dacă nu aveai garantat locuri pe

primul rând saudacăWill avea spasmeputernice în ziuarespectivă. Când fuseserăm să vedem În spatele ferestrei,îmipetrecusemcelpuţindouăzecideminuteînpatrulabe,adunând de printre scaune popcornul din punga pe careun spasm involuntar al genunchiului lui Will o risipisepestetot.Sămergi laplajă,dacă scaunul cu rotilenuavea „roţi

late”.AlluiWillnuavea.Să mergi la cumpărături, dacă magazinele nu aveau

instalaterampeleobligatorii.Proprietariimultormagazinedinjurulcasteluluiprofitaudeclasificarealordreptclădiriistoricepentruasusţinecănuaucumsămontezerampe.Uniichiarspuneauadevărul.

Sămergi în locuriunde era fieprea cald, fieprea frig(dincauzaproblemelordesănătatepecarelegenerau).Sămergi într-un loc imediat ce-ţi venea ideea să pleci

acolo(aveainevoiesăfacidintimpbagajele,săteasiguricătraseeleerauaccesibilepentruscaunulcurotile).Săieşilaunrestaurant,dacănu-ţiplăceasăfiihrănitîn

publicsau–înfuncţiedestareacateterului–dacătoaletalocaluluierasituatălasubsol.Să-ţiviziteziprietenii,dacăeinuaveaurampedeacces.

Majoritateacaselorauscări.Majoritateaoamenilornuauşirampe.Oricum,Willsusţineacănusimtenevoiasăvadăpenimeni.Să mergi pe orice teren deluros în zilele ploioase

(frânelenu erau întotdeauna sigure, iar scaunul erapreagreucasă-lpotcontrola).Sămergiînoricelocunderiscaisădaideoamenibeţi.

Will avea parcămagnet la beţivi. Toţi se lăsau pe vine,suflându-iînfaţăundamfdebăuturăşiîmbrăţişându-ldinpriviri,cuosimpatienedisimulată.Uniiîncercauchiarsă-lplimbeei.Sămergiînlocuriaglomerate.Astafăceaca,pemăsură

ceseapropiavara,ieşirileînjurulcasteluluisădevinătotmai dificile, iar jumătate din locurile unde am fi putut fimerge–târguri,piesedeteatruînaerliber,concerte–săfieexclusedinstart.Când,îndisperareameadeanăscocinoişinoiplanuri,

le ceream tetraplegicilor de pe forum să-mi spună care elucrul pe care şi l-ar dori mai mult decât orice pe lume,răspunsul era aproape întotdeauna: „Să fac sex”. Şiprimeamomulţimedeamănuntenesolicitate.Dar, îngeneral, forumurilenumi-aufostdepreamare

ajutor. Mai aveam opt săptămâni la dispoziţie şirămăsesemfărăidei.Lacâtevaziledupădiscuţiadelângăsârmapentrurufe,

m-amîntorsacasăşil-amgăsitpetatastândînhol.Faptulîn sine ar fi fost el însuşi neobişnuit (în ultimele câtevasăptămâni, tata păruse să se retragă ziua pe canapea,aparentpentrua-i ţinecompaniebunicului),dar, înplus,purtaocămaşăcălcată,eraproaspătbărbierit, iar înholpluteaunaburdeparfumOldSpice. Sunt sigură căaveasticlaîncădin1974.—Te-aiîntors!Amînchisuşaînurmamea:—Da,m-amîntors.Mă simţeam obosită şi îngrijorată. Pe tot drumul de

întoarcerecuautobuzulvorbisemlatelefoncuunagentdeturismdespre locurileunde l-aş fipututducepeWill,darnugăsisemnimicconcret.—Tederanjeazădacădisearămănâncisingură?—Nicioproblemă.PotsămăduccuPatrickmaitârziu,

la cârciumă. De ce? l-am întrebat, agăţându-mi haina încuier–multmaigoldecândTreenaşiThomasplecaseră.—Oscotpemaică-taînoraş,lacină.Amfăcutrapiduncalculmental:—Eziuamameişieuamuitat?—Nu.Sărbătorim,făcuel,apoiîşicoborîtonulvocii,ca

şicumarfivrutsă-midestăinuieunsecret:Mi-amgăsitdelucru.—Numaispune!Abia atunci l-am văzut de-a binelea; radia din tot

corpul. Stătea din nou drept şi băţos, cu un surâs largîntipăritpefaţă.Păreacuanidezilemaitânăr.

—Tati,eovestefantastică!— Ştiu.Maică-ta e în al nouălea cer! Şi ştii că a avut

nişte luni tare grele, cu mutarea Treenei, cu bunicul şitoate celelalte… Aşa că am invitat-o în oraş, săsărbătorim.—Şi?Despreceslujbăevorba?—Osăfiuşefulechipeideîntreţinere.Sus,lacastel.Amclipitdinochi:—Daracoloe…—DomnulTraynor,corect.Elm-asunatşimi-aspuscă

arenevoiedecinevacuexperienţă,iaramicultăuWilli-asugerat că aş fi persoana potrivită. Am mers în după-amiaza asta şi i-am arătat cam ce ştiu, iar acum sunt înlunadeprobă,aşaeregula.Sâmbătăîncepmunca.—OsălucrezipentrutatălluiWill?— Mi-a spus că trebuie să stau o lună în probe, să

îndeplinim toateprocedurile legale, ştii tu…Darmi-a ziscănuvedeniciunmotivpentrucaren-aşprimipostul.—Eextraordinar!amexclamateu.Măsimţeamtotuşi,

în mod bizar, afectată. Nici nu ştiam că aveau un postliber.—Nici eu.Oricum, e super. E un om care cunoaşte şi

apreciază calitatea, Lou.Amdiscutat cu el despre lemnultânărdestejarşimi-aarătatunelelucrărifăcutedefostulangajat.Nicinu-ţivinesăcrezi!Undezastru! I-amarătatşieucepot.Afostimpresionat.Eraplindeviaţă,cumnu-lmaivăzusemdeluniîntregi.Mama apăru în spatele lui. Îşi dăduse cu ruj şi purta

pantofiieiceibuni,cutoc.—Osăprimeascăşiodubiţă.Şileafaebună,Lou.Mai

maredecâtprimealafabricademobilă,mălămurimama,privindu-lcapeunerouatotcuceritor.

Cândse întoarsespremine,chipulei îmispuneacăartrebui să fac şi eu la fel. Chipul mamei mele puteatransmiteunmiliondemesaje, iarmesajuldeatunciastatransmitea:căeramomentuldegloriealtatei.—Esuper,tati,egrozav!i-amzisşil-amîmbrăţişatcu

putere.—Ei,defaptcredcăluiWillartrebuisă-imulţumeşti.

Cebăiatdeispravă!îisuntrecunoscătordintotsufletulcăs-agânditlamine.I-amauzitpecândsepregăteausăplece:mamaseagita

în faţa oglinzii de pe hol, în ciuda asigurărilor date detata, care-i spunea că arată minunat, că e frumoasă caîntotdeauna. L-am auzit pe tata scotocindu-se prinbuzunare după chei, portofel, bani mărunţi şi apoiizbucnind într-unhohotde râs.Uşa sedeschise.Amauzitmaşina demarând şi apoi doar sonorul în surdină altelevizorului din camera bunicului.M-am aşezat pe scări,amscostelefonulmobilşiamformatnumărulluiWill.I-a luat ceva timp să răspundă. Mi l-am închipuit

îndreptându-şi scaunul spre dispozitivul hands-free şiapăsândbutonulcudegetulmare.—Alo?—Eispravata?Urmăoscurtăpauză.—Clark,tueşti?—Tui-aigăsittateislujbă?Mi s-a părut că gâfâie şim-am întrebat, absentă, dacă

nucumvanustăteabineînscaun.—M-amgânditcăosă-ţifacăplăcere.—Îmifaceplăcere.Doarcă…Nuştiu,măsimtciudat.—N-artrebui.Tatăltăuaveanevoiedeoslujbă.Almeu

aveanevoiedeunmuncitorpriceput.— Chiar avea? am întrebat, fără să-mi pot înfrâna

scepticismuldinvoce.—Poftim?— Chestia asta nu are nimic de-a face cu ce m-ai

întrebatieri?Despretatăltăuşicealaltăfemeie?Urmăopauză lungă.Mi-l închipuiam în camerade zi,

privindafarăprinuriaşeleferestrefranţuzeşti.Înceledinurmă,rosti,peuntonprecaut:—Crezicămi-amşantajattatălcasă-ipotoferioslujbă

tatăluitău?Formulatăastfel,ipotezapăreaexagerată.—Scuză-mă!…Nuştiu.Epurşisimpluciudat.Parcăs-

aupotrivittoate…într-unmodconvenabil,ce-idrept.—Atuncifiimulţumită,Clark!Eovestebună.Tatăltău

osăsedescurcedeminune.Şiastaînseamnă…Seopribrusc,ezitândsăvorbeascămaideparte.—Ceînseamnă?—Căîntr-oziosă-ţipoţidesfacearipilecasăplecide

aici fără să-ţimai facigrijidacăpărinţii tăi sevorputeadescurcafărătine.Am simţit că vorbele lui mă izbesc în faţă. Că rămân

fărăaer.—Lou!—Da.—Eştigroaznicdetăcută.— Sunt… Am înghiţit în sec. Will, îmi pare rău, a

intervenit ceva. Mă cheamă bunicul, mă duc să văd cevrea. Dar… da, îţi mulţumesc că… ai pus o vorbă bunăpentrutata.Atrebuitsă închidtelefonul.Căci,denicăieri,opiatră

uriaşămiseprăvăliseparcăpepieptşinueramsigurăcă

aşmaifipututspuneceva.Am plecat la cârciumă. Aerul era greu de parfumul

pomilorînfloriţişioameniiîmizâmbeautrecândpelângămine,pestradă.N-ampututsăsalutpenimeni.Ştiamdoarcănumaiputeamstaîncasă,singurăcugândurilemele.I-amgăsitpemembriiTriathlonTerrorspeterasalocalului,bândbere.Alăturaserădouămeseîntr-uncolţşistăteaulataclale, etalându-şi picioarele şi braţele musculoase. Amfost întâmpinată cu câteva înclinări politicoase din cap(niciunadinparteafetelor),iarPatrickseridică,făcându-miloclângăel.Mi-amdatseamacămi-aşfidoritmultcaTreenasăfiecumine.—Salut,număaşteptamsăvii.Vreicevadebăut?—Nuchiaracum.Voiamdoarsăstauacolo,să-misprijincapulpeumărul

lui Patrick. Sămă simt aşa cummă simţeam de obicei –normală,netulburată.Sănumăgândesclamoarte.—Astăzimi-amdepăşitrecordul.Amalergatdouăzecişi

cincidekilometriîndoarşaptezecişinouădeminute.—Tare!— Mergi pe benzină acum, Pat? întrebă cineva, iar

Patrickîşi încleştăpumniişi începusăhuruiedingurăcaunmotorturat.—Echiartare,amrepetateu,încercândsăparcâtmai

mulţumitădeel.Am luat o bere, apoi încă una, în timp ce ascultam

discuţiilelordesprekilometriparcurşi,genunchizdreliţişicrizedehipotermiecauzatedeînot.M-amdetaşatcumvaşiamînceputsă-iprivescşipeceilalţioamenidincârciumă,întrebându-mă ce fel de vieţi duceau. Fiecare avea, cusiguranţă, întâmplări majore în familie – copii iubiţi şi

pierduţi,secreteîntunecate,maribucuriişimarinecazuri.Dacăeiputeau săprivească totul cucalmşi să sebucurede o seară plăcută de primăvară pe o terasă, atunci cusiguranţăşieutrebuiasăpot.Apoii-amspusluiPatrickdespreslujbatatei.Elfăcuo

faţă foartemirată–aşacumprobabil făcusemşieucândaflasemvestea–,şitrebuisărepet,doarcasăfiusigurăcăînţelesesecumtrebuie.— Asta-i… foarte convenabil. Acum lucraţi amândoi

pentruel.Amvrutatuncisă-ispuntot,chiaramvrut.Amvrutsă-i

explic căatâtdemulte lucruri se împleteau în luptameapentrusalvarealuiWill.Să-ispuncâtdeteamămi-eracăWillpăreasă încercesă-micumpere libertatea.Darştiamcănupot.Aveamsă-ispunînsăşirestulpoveştiicutata,câtmaiputeam.— Hm… şi nu e numai asta. Will spune că aş putea

rămâne la ei oricând, fiindcă au o cameră liberă. Ca sărezolvproblemacudormitul.Patrickseholbălamine:—Adicăosălocuieştiîncasalui?— Aş putea. E o ofertă avantajoasă, Pat. Ştii care e

situaţia la noi. Iar tu nu eşti mai niciodată acasă. Mi-arplăceasăstaulatine,dar…sincerăsăfiu,număsimtcaacasă.Elnu-şidezlipeapriviriledemine.—Atunciaranjeazătotulcasătesimţicaacasă!—Poftim?— Mută-te la mine! Adu-ţi lucrurile, hainele! A cam

venitvremeasăstămîmpreună.Abiadupăaceea,cândm-amgânditladiscuţianoastră,

mi-am dat seama că Patrick păruse mai curând nefericit

spunând asta. Adică nu arăta deloc ca un bărbat care însfârşit îşidăseamacănumaipoatetrăi fără iubita luişicareedornicsă-şiuneascăviaţacuaei.Dimpotrivă,păreasăsesimtămaicurândtraspesfoară.—Chiarvreisămămutlatine?— Da, sigur, zise el şi începu să se scarpine pe lobul

urechii.Vreausăspun…număreferlacăsătoriesaucevadegenulăsta.Darelogic,nu?—Vai,câteştideromantic!—Vorbescserios,Lou!Etimpul.Probabilcătrebuiasă

spundemultchestiaasta,daramfostîncurcat,vezişitu,cutotulfeluldelucruri.Mută-telamine!Osăfiebine,ziseelşimăstrânselapiept.Osăfiesuper.În jurul nostru, membrii clubului Triathlon Terrors îşi

reluaseră, în mod diplomatic, pălăvrăgeala. Urale scurteizbucniră atunci cândmaimulţi turişti japonezi făcură opoză de grup reuşită. Păsărelele cântau, soarele sescufundaundevaînzare,planetacontinuasăserotească.Voiamsăfacpartedintoateacestea,nusăstauprizonierăa propriei mele minţi într-o cameră tăcută, făcându-migrijipentruunomînscauncurotile.—Da,i-amrăspuns.Osăfiesuper.

Capitolul17

Celmairăulucruînactivitateadeîngrijitoarenueceeacevăînchipuiţi.Nuridicatulşispălatul,medicamenteleşişerveţelele umede sau mirosul distant, dar cumva mereuperceptibil, de dezinfectant. Nu e nici măcar faptul cămajoritateaoamenilorpresupuncăfacitreabaastafiindcăn-ai fost suficient de inteligentă să poţi face altceva. Celmairăuecă,atuncicândîţipetrecitoatăziuaînpreajmaunuiomţintuitîntr-unscauncurotile,nuaicumsăscapideoscilaţiilestăriiluidespirit.Saudealetale.Willsepurtasedistantcuminetoatădimineaţa,încăde

când îi vorbisemdespre planurilemele.Un străin n-ar fiobservat poate nimic ieşit din comun, dar fuseseră maipuţine glume, poatemai puţină conversaţie relaxată. Număîntrebănimicnicidesprecemaiscriauziarele înziuaaceea.—Şiasta…vreisăfaci?Ochiiîisclipiseră,darfaţaluinutrădanimic.Amridicatdinumeri,darapoiam încuviinţatdincap,

mai convinsă. Simţeam că în reacţiamea era o atitudinecopilărească,deneimplicare.—Defapt,eratimpul.Adică…amdouăzecişişaptede

ani.El îmi studie chipul, şi am văzut cum maxilarul i se

încleştează.M-amsimţit,deodată,cuprinsădeoobosealăinsuportabilă.Amsimţitonevoiebizarădeaspunecăîmiparerău,deşinueramsigurăpentruce.Willînclinăuşureldincapşischiţăunzâmbet.— Mă bucur că ai rezolvat situaţia, spuse şi-şi cârmi

scaunulcătrebucătărie.Începeamsă fiuchiar supăratăpeel.Niciodatănumă

simţisemjudecatădecinevaaşacumofăcuseWillînacestmoment. Era ca şi cum decizia mea de a mă muta laPatrickmă făceamaipuţin interesantă înochii lui.Ca şicumn-aşmaipututfianimăluţulluidecompanie.Desigur,luinui-amspusnimicdintoateastea,darm-ampurtatlafelderecepecâtsepurtaelcumine.Sincerăsăfiu,eraepuizant.După-amiazăseauziunciocănitînuşadinspate.M-am

grăbitpehol,cumâinileîncăudedelaspălatvase,şiamdeschis. Înpragstăteaunbărbat într-uncostum închis laculoare,cuoservietăînmână.— A, nu! Suntem budişti! am spus cu fermitate,

închizându-iuşaînnas,înciudaprotestelorlui.Cudouăsăptămâniînurmă,doimartoriailuiIehovaîl

ţinuseră prizonier pe Will, la uşa din spate, timp deaproapecincisprezeceminute,câttimpelsechinuisesă-şiîntoarcăscaunulpestepreşuldelaintrare,caresemişcasedin loc. Când, în cele din urmă, închisesem uşa, eistrigaseră că „el, mai mult decât oricine” ar trebui săînţeleagăceînseamnăsăpriveşticusperanţăspreviaţadeapoi.— Ă… aş putea să-l văd pe domnul Traynor? întrebă

bărbatul.Amdeschisuşacuprecauţie.Decânderamangajatăla

GrantaHouse,nimeninuvenisevreodatăsă-lvadăpeWillpelauşadinspate.—Lasă-l să intre! spuseWill, apărând în spatelemeu.

Eu l-am invitat să vină. Şi, cum stăteam încă în uşă,nedumerită,adăugă:Eînordine,Clark…eunprieten.Bărbatulpăşipestepragşi îmistrânsecuputeremâna

într-alui:—MichaelLawler.

Armai fivrutsăspunăceva,darWill îşibăgăscaunulîntrenoi,retezând,efectiv,oricealtădiscuţie.—Noimergem în camera de zi. Ai putea să ne faci o

cafeaşiapoisănelaşipuţinsinguri?—Aaaa…da,bine…DomnulLawlerîmizâmbipuţincamstânjenitşiîlurmă

pe Will în camera de zi. Când am intrat, cu o tavă cucafele în mâini, câteva minute mai târziu, ei discutaudespre crichet. Conversaţia despre puncte şi lovituricontinuăpânăcândmi-amdatseamacăn-avearostsălemaipândescvorbele.Scuturând nişte fire de praf invizibile de pe bluză,mi-

amîndreptatumeriişiamspus:—Bun,atunci.Eumăretrag…—Mulţumim,Louisa.—Sigurnumaiaveţinevoiedenimic?Ogustare?—Mulţumim,Louisa.Will nu-mi spunea niciodată „Louisa”. Şi niciodată nu

măalungasedinpreajmaluipânăatunci.Domnul Lawler rămase cu el aproape o oră. Mi-am

încheiat treburile casnice şi apoi ampierdut vremeaprinbucătărie, întrebându-mă dacă aveam suficientăîndrăzneală să trag cu urechea. Nu aveam. Am stat pescaun, am mâncat doi biscuiţi cu ciocolată, mi-am rosunghiile,amascultatmurmurulvocilorşim-amîntrebatdecel puţin cincisprezece ori de ceWill îi ceruse individuluisănufoloseascăintrareadinfaţă.Tipulnupărea să fienicidoctor,nici consultant.Ar fi

putut fi consilier financiar, deşi nu avea aerul. Cusiguranţănuarătaînsăamedic,terapeutocupaţionalsaudietetician – sau a vreunul dintre nenumăraţii oameniangajaţideautorităţilelocalepentrua-lvizitapeWillşia-

i estima necesităţile în continuă schimbare. Pe aceştia îighiceaidelaunkilometru.Purtauhainedelânăînculoridiscrete, pantofi eleganţi şi conduceau maşini prăfuite,pline de dosare şi cutii cu echipamente. Domnul LawleraveaunBMWbleumarin,iarluxoasasalimuzinădeserie5nupăreagenulcucaresedeplasaufuncţionariilocali.Într-un final, vizitatorul ieşi din cameră. Îşi închise

servieta şi îşi puse haina pe braţ. Nu mai părea delocstânjenit.Amajunsînholîncâtevasecunde.—A, aici erai! făcu el. Poţi să-mi spui unde-i baia, te

rog?I-amarătatuşade labaieşiamrămaspe loc,agitată,

pânăcândaieşit.—Bun.Decideocamdatăastaetot.—Mulţumesc,Michael! îl salutăWill, fără sămăbage

înseamă.Aşteptveştidelatine.— Te contactez spre sfârşitul săptămânii, îl asigură

Lawler.—Aşpreferasă-mitrimiţiune-mail,nuoscrisoare–cel

puţinpentrumoment.—Da,sigurcăda.Am deschis uşa din spate şi l-am privit cum pleacă.

Apoi, în timpceWilldispărea înapoi, în camerade zi, l-am urmat pe Lawler în curte şi l-am întrebat pe un tonrelaxat:—Şi?Aveţimultdemers?Hainele lui aveau o croială perfectă şi urmau linia

elegantă a modei urbane; costaseră, fără îndoială, ogrămadădebani.—LaLondra,dinpăcate.Oricum,spercatraficulsănu

fiechiaraşadegroaznicîndupă-amiazaasta.

Lawler avea soarele în spate, şi trebui să-mi îngustezochiicasă-lpotvedeabine.—Şi…undeanumeînLondralucraţi?—PeRegentStreet.—Uau,chiarpeRegentStreet?Super!—Da,nu-iunlocrău…Înregulă,deci…Îţimulţumesc

pentrucafea,domnişoară…—Clark.LouisaClark.Seopri în loc şimăcercetăcuprivirea,preţdecâteva

clipe.M-am întrebat dacă nu cumva îi păruseră suspectetentativelemeleinadecvatedea-ldescoase.— Aha. Domnişoara Clark, zise el, iar zâmbetul de

complezenţăîireapărupechip.Mulţumescîncăodată.Îşipusecugrijăgeantapebanchetadinspateamaşinii,

seurcălavolanşidemarăînviteză.În seara aceea, îndrum spre apartamentul lui Patrick,

m-amoprit la bibliotecă.Aş fi putut apela la computerullui, dar încă mă simţeam obligată să-i cer permisiuneapentruasta,aşacăvariantacubibliotecamisepăreamaiuşoară. M-am aşezat pe scaun şi am tastat „MichaelLawler, Regent Street, Londra” într-unmotor de căutare.„Cunoaştereaesteputere,Will”,mi-amspusîngând.Am primit 3.290 de rezultate. Primele trei îmi

dezvăluiaucăexistaun„MichaelLawler,avocat,specialistîn testamente, atestate şi împuterniciri”, cu sediul pestradarespectivă.Amrămascuochiiţintălaecranpreţdecâtevaminute,apoiamrepetatcăutarea,dedataaceastadupăimagini,şil-amgăsitiar,prezidândlaunfeldemasărotundă,într-uncostumînchislaculoare–MichaelLawler,specialistîntestamenteşiatestate,acelaşiomcarestătuseoorăîntreagăsădiscutecuWill.Însearaaceeam-ammutatlaPatrick,înoraşijumătate

cât amavut la dispoziţie de la venireameade lamuncăpână la plecarea lui Patrick la antrenament. Mi-am luattotul, cu excepţia patului şi a jaluzelelor. El veni cumaşina, şi am încărcatamândoi lucrurile în sacinegridegunoi. În două curse le-am dus pe toate, mai puţinmanualelemeledeşcoală,carerămaserăînpod.Mamaplângea;isepăreacăeamăobligasesăplec.—DoamneDumnezeule,dragă,daretimpulsăsemute!

Aredouăzecişişaptedeani,oconsolătata.—Eîncăfetiţamea,ziseeaprintrelacrimi,punându-mi

în braţe o pungă cu produse de curăţat şi două cutii cuprăjituricufructe.N-amştiutcesă-ispun.Nicimăcarnu-miplacprăjiturile

cufructe.A fost surprinzător de uşor să-mi aşez lucrurile în

apartamentul lui Patrick. Oricum, el n-avea aproapeniciunfeldemobilierşinicieun-aveampreamulte,dupăanii petrecuţi în debara. Singurul lucru la care amîntâmpinatgreutăţiafostcolecţiameadeCD-uri,pecareel n-a vrut s-o adauge la a lui decât după ce am lipit pefiecareCDnumeleformaţieişile-amsortatapoiînordinealfabetică.— Simte-te ca acasă! îmi tot repeta el, de parcă aş fi

fostvreunmusafir.Eram nervoşi, stingheriţi, în mod ciudat, unul de

celălalt, ca doi oameni aflaţi la prima întâlnire. Pe cânddespachetam,elîmiaduseoceaşcădeceaişizise:— M-am gândit ca asta să fie de acum cana ta. Îmi

arătăundeseaflautoateustensilelecasnicedinbucătărie,după care repetă de mai multe ori: Desigur, poţi să puilucrurileundevrei,număderanjează.Eliberase două sertare şi şifonierul din camera unde

până atunci nu dormise nimeni. Celelalte două sertareerauplinedeechipamentesportive.Abiaatuncimi-amdatseama câte combinaţii de lână şi lycra pot exista. Toatehainele mele colorate nu fură suficiente să umple totşifonierul, iar mai multe umeraşe rămaseră goale,zăngănindparcăajale.— Va trebui să-mi mai cumpăr haine, ca să umplu

şifonierul,amzis,iarelarâsnervos,mormăind:—Ce-iasta?Prinsesem pe uşă calendarul, cu ideile scrise cu verde,

iar evenimentele deja planificate cu negru, iar Patrick îlprivi îndelung. Acolo unde avusesem succes (fie că eravorba de un concert sau de o degustare de vinuri),desenasemofigurăzâmbăreaţă,deculoaregalbenă.Cândceva mersese prost (ca la cursa de cai sau la galeria deartă), nu desenasem nimic. Pentru următoarele douăsăptămânieraupuţinedatemarcate–Willseplictisisedelocuriledin apropiere şi încănu reuşisem să-l conving săneaventurămmaideparte.AmtrascuochiulsprePatrickşiamobservatcă seuita ladatade12august, subliniatădeminecusemnedeexclamarescrisecunegru.—Ăăăă…atunci se terminăcontractulmeu,amsimţit

nevoiasă-iexplic.—Şinucrezicăosăţi-lreînnoiască?—Nuştiu,Patrick.Elluăunpix,seuităpecalendarlaurmătoarealunăşi

scrise sub săptămânacunumăruldouăzeci şi opt: „Începisă-ţicauţioaltăslujbă”.—Aşaeştiacoperităpentruorices-arîntâmpla,ziseel,

apoimăsărutăşiieşidinîncăpere.Mi-amaşezatcugrijăcremeleînbaieşiampuslamele

de ras, cremele hidratante şi tampoanele, în ordine, în

dulăpiorul lui de deasupra căzii. Cărţile pe care leadusesemcumine–inclusivnoiletitluripecareWillmilecomandase peAmazon – le-amaşezat într-un şir ordonatpe podeaua camerei libere, sub fereastră. Patrick îmipromisecă-mivamontanişterafturipentruele,cuprimaocaziecândaveasăaibăpuţintimpliber.Şiapoi,dupăceelplecă săalerge,m-amaşezat şi am

privit peste zona industrială a oraşului către castel,exersândînşoaptăcuvântul„acasă”.Număpricepdelocsăpăstrezsecrete.Treenaspunecă

începsămăfreclanasimediatcedoarîmitreceprincapsă spun o minciună. Acesta e semnalul care mă dă,invariabil, de gol. Părinţii mei încă glumesc pe temaînvoirilorpecaremi lescriamsingură,dupăcechiulisemde la şcoală. „DragădomnişoarăTrowbridge,vă rogsăoînvoiţi pe Louisa Clark de la lecţiile de azi, întrucât amuneleproblemefemeieşti.”Tatasecăznisesărămânăcalmchiardacăarcamfitrebuitsămăzvânteînbătaie.Să ascund familiei mele planul lui Will fusese una –

ştiamsăţinsecretefaţădepărinţiimei(laurmaurmei,eunuldintrelucrurilepecareleînvăţămcutoţiiatuncicândcreştem)–,darsăfacfaţăanxietăţiicemămăcinaeracutotulaltceva.În următoarele douănopţi am încercat să-mi imaginez

ceaveaWilldegândsăfacăşice-aşfipututfaceeucasă-lîmpiedic. Gândurile îmi dădeau târcoale chiar şi cândgăteamşisporovăiamcuPatrickînmicanoastrăbucătărie(dejadescoperisemlucrurinoidespreel–depildă,faptulcă ştia într-adevăr o sută demetodede a găti pieptul decurcan). Noaptea făceam dragoste – părea aproapeobligatoriu înstadiulacesta,caşicumvoiamsăprofităm

din plin de avantajele libertăţii noastre. Era ca şi cumPatrick simţea că îi sunt cumva datoare, dată fiindconstantameaapropiere fizicădeWill.Dar,de îndatăcepe el îl cuprindea somnul, eu mă scufundam din nou îngânduri.Maieraudoarşaptesăptămâni.Iar Will făcea planuri, în vreme ce eu nu aveam nici

măcarunul.Săptămâna următoare, dacă Will îşi dădu seama că

eram preocupată, nu-mi spuse totuşi nimic. Ne făceamamândoi programul zilnic – eu îl luam în scurte plimbăricu maşina în natură, îi pregăteam mâncarea, îlsupravegheam când eram acasă. El nu mai făcea glumedespreAlergător.Am discutat cu el despre ultimele cărţi pe care mi le

recomandase:Pacientulenglez(măîndrăgostisemdecarteaasta)şiunthrillersuedez(carenu-miplăcuse).Nearătambinevoitori unul faţă de celălalt, aproape excesiv depoliticoşi. Îmi era dor de insultele lui, de ieşirile luiarţăgoase–absenţa lor îmisporeasentimentulde teamă,senzaţiacăoameninţarenevăzutăpluteşteasupramea.Nathan ne privea pe amândoi ca un zoolog care

studiazăniştespeciinoi.— V-aţi certat cumva? mă întrebă el într-o zi în

bucătărie,pecândscoteamdinpungiproduselecumpăratedelabăcănie.—Maibinel-aiîntrebapeWill,i-amrăspuns.—Ha!Şielmi-aspussăteîntrebpetine.Mă privi pieziş şi apoi dispăru în baie, să descuie

dulăpiorulcumedicamente.Între timp, la trei zile după vizita luiMichael Lawler,

am sunat-o pe doamna Traynor. Am întrebat-o dacă ne

putemîntâlniîntr-unaltlocdecâtîncasaeişiamstabilitsă ne vedem într-o cafeneamicuţă, care se deschisese îngrădinacastelului. Ironiasorţii–aceeaşidincauzacăreiaîmipierdusemslujbadelaFrank.EraoclădiremultmaimicădecâtButteredBun–toată

numaicumeseşiscaunedinlemnnegeluit.Vindeasupădecasă, plină cu legume eco, şi prăjituri sofisticate. Şi nu-ţiputeaicumpăraocafeanormală,cidoarlatte,cappuccinoşimacchiato.Pe lamesenuvedeai zidari şi nici coafeze.M-amaşezatlaomasă,înfaţauneiceştideceai,şim-amîntrebatpeundeomaifidoamnaPăpădieşidacăeas-arfi simţit confortabil stând aici să citească ziarul toatădimineaţa.—Louisa,scuză-măcăamîntârziat!Camilla Traynor dădu buzna înăuntru, cu geanta

strânsăsubbraţşipurtândobluzăelegantădemătase,deculoaregri,şipantalonibleumarin.M-am împotrivit cu greu instinctului de a mă ridica,

supusă, înpicioare.Nueradatăsăvorbesccueaşisănumăsimtdeparcăm-aşfiaflatlauninterviu.—Amfostreţinutăcutreburilatribunal.—Îmiparerău.Căv-amderanjatprogramul,vreausă

spun…Dar…eu…nuştiamdacămaiputeamaştepta.Ea ridică mâna şi-i comandă ceva chelneriţei, apoi se

aşezăpeunscaunînfaţamea.Simţeamarsurapriviriieistrăbătându-mădeparcăaşfifosttransparentă.— Will a chemat un avocat acasă, i-am spus. Am

descoperit că avocatul e specialist în testamente şiatestate.Nu reuşisem să găsescunmodmaidelicat de a începe

discuţia.DoamnaTraynormăprivideparcăaşfiplesnit-opeste

faţă.Mi-amdat seama,prea târziu, că sperasepoate să-idauveştibune.—Unavocat?Eştisigură?—Da,i-amcăutatnumelepeinternet.Arecabinetulpe

Regent Street. La Londra, am adăugat, complet inutil. ÎlcheamăMichaelLawler.Ea clipi des din pleoape, ca şi cum ar fi încercat să-şi

revinădinşoc.—Ţi-aspusWillasta?—Nu.Nucredcăvoiacaeusăştiu.Eu…l-amîntrebat

cumîlcheamăşiapoii-amcăutatnumele.Sosi cafeaua ei. Chelneriţa i-o puse pe masă, dar

doamnaTraynornupărusăobserve.—Maidoriţişialtceva?întrebăfata.—Nu,mulţumesc.— Astăzi avem la ofertă prăjitură cu morcovi. O

preparămchiaraici.Areodelicioasăumpluturădecremădeuntşi…— Nu, ripostă doamna Traynor pe un ton ascuţit.

Mulţumesc.Fatanuplecăimediat,caşicumarfivrutsănedeade

înţeles că refuzul o ofensase, dar în cele din urmă seîndepărtă, fluturând în mână carneţelul pe care notacomenzile.— Îmipare rău, am repetat eu.Mi-aţi spus însă să vă

anunţoricemisepareimportant.Amstattreazăaproapetoatănoaptea,întrebându-mădacăecazulsăvăspunsaunu…Chipuleisealbise,deparcătotsângeleîidispărusedin

obraji.Ştiamcumsesimţea.—Elcummaieste?Aimai…aimaivenitcualteidei?

Cevaexcursii,ieşiri?

—Numaiparedelocdornicsăieşim.I-ampovestitdespredorinţameadea-lducelaParisşi

desprelistaculucruripecareaşfidoritsălefacem.Dar,pe măsură ce vorbeam, o simţeam tot mai îndepărtată,pierdutăîngânduri,estimând,calculând.—Du-l oriunde! zise ea, în cele din urmă. Plătesc tot.

Orice călătorie vrei. Plătesc şi pentru tine. Şi pentruNathan.Doar…doarvezidacăîlpoţiconvingepeWill.Amîncuviinţat,dânddincap.— Dacă mai e ceva care să-ţi treacă prin cap… doar

pentru amai câştiga puţin timp. Evident, o să-ţi plătescsalariulpentrumaimultdeşaseluni.—Nusalariulmeuarfioproblemă.Ne-am terminat de băut ceştile, în tăcere, fiecare

pierdută în propriile gânduri. Am privit-o pe furiş şi amremarcat că în părul de obicei impecabil coafat şi vopsitavea firealbe, iarochii îierau la felde încercănaţicaaimei.Mi-amdat seama cănumă simţeamdelocmai binedupă ce-i dezvăluisem ce aflasem, trecând, practic,greutateacaremăapăsapeumeriiei–darcealtcevaaşfipututface?Mizaeratotmairidicatăcufiecarezi.Sunetulpenduleidincafenea,bătândoradouădupă-amiază,părus-otrezeascădinamorţire.— Cred că trebuie să mă întorc la tribunal. Te rog,

anunţă-mă imediat ce…găseşti ceva…ceva ce amputeaîncerca,Louisa.Arfimaibinedacăamaveaacestediscuţiiînafaracasei.M-amridicat.— O, mi-am amintit eu, trebuie să vă dau noul meu

numărdetelefonfix.Tocmaim-ammutat.Pecândcăutamîn geantă un stilou, am simţit nevoia să adaug: M-ammutatlaPatrick,iubitulmeu.

Nu ştiu de ce, dar această veste o surprinse cu totul.Păreabulversatăşiabiaîntr-untârziuîmiîntinsestiloul:—Nuştiamcăaiuniubit.—N-amştiutcătrebuiasăvăspun.Ea rămase în picioare, sprijinindu-se într-o mână de

tăbliamesei.—Willmi-aspusiericătu…elcredeacăosătemuţiîn

anexă.Lafiecaresfârşitdesăptămână.Am scris pe o foaie numărul de telefon de la

apartamentulluiPatrick.—Da,darm-amgânditcăar fimaibinepentru toată

lumea dacă m-aş muta la Patrick, am zis eu şi i-amînmânatmiculpeticdehârtie.Nuedeparte–chiarlângăzona industrială. Şi n-o să-mi afecteze programul. Nicipunctualitatea.Ne-amprivitunapealta.DoamnaTraynorpărea,dintr-

odată,foarteagitată:cândîşitreceamânaprinpăr,cândîşipipăialănţişoruldelagât.Într-unfinal,caşicumnus-armaifipututabţine,izbucni:—Chiarte-arfiafectatatâtdetaredacămaiaşteptai?

Doarcâtevasăptămâni?—Poftim?—Will…Cred că luiWill îi place foartemult de tine,

ziseeaşi-şimuşcăbuza.Nuvăd…nuvădcummutareatanepoateajuta…—Staţipuţin!…Vreţisă-mispuneţicăn-arfitrebuitsă

mămutcuiubitulmeu?—Vreausăspuncănuţi-aialesmomentulpotrivit.Will

seaflă într-ostaredificilă,eextremdevulnerabil.Facemtotposibilulsă-imenţinemoptimismul…iartu…—Euce?Amvăzut-opechelneriţăciulindurechileşiprivindu-ne,

cumânaîncareţineacarneţelulnemişcatăînaer.— Eu ce? Am îndrăznit să am o viaţă amea în afara

orelordeprogram?— Louisa, fac tot ce pot ca să împiedic… lucrul ăsta,

spuseeapeuntonfoartescăzut.Ştiicuceneconfruntăm.Şi îţi spun doar că aş fi vrut – dat fiind faptul că îi eştifoartedragă luiWill–sămai fiaşteptatpuţin înaintedea…dea-ţietalafericireaînfaţalui.Nu-mi venea să cred ce auzeam. Am simţit cum tot

sângele îmi năvăleşte în obraji şi am tras adânc aer înpieptînaintedeavorbidinnou.— Cum îndrăzniţi să insinuaţi că aş face ceva ca să-i

rănescsentimenteleluiWill?Amfăcutpentrueltotce-mistăteaînputinţă,amşuierat,furioasă.Amfăcuttotcemi-ampututimagina.Amvenitcuidei,l-amscosdincasă,i-amvorbit,i-amcitit,amavutgrijădeel.Ultimelecuvinteîmiexplodară,efectiv,dinpiept.Amfăcutcuratdupăel.I-am schimbat blestematul de cateter, l-am făcut să râdă.Amfăcutmaimultdecâttotceapututfacetoatăafurisitavoastrădefamilie.DoamnaTraynorprimitotacestpotopde jigniricuun

calm desăvârşit. Se îndreptă de spate şi, dintr-odată,redevenimaiestuoasă,apoiîşiaşezăgeantasubbraţşi,cucelmaipoliticostoncuputinţă,îmispuse:— Cred că discuţia noastră a luat sfârşit, domnişoară

Clark.—Da.Da,doamnăTraynor.Credcăaluatsfârşit.Serăsucipecălcâieşiieşigrăbitădincafenea.Cânduşaseînchise,zguduindu-sedinţâţâni,mi-amdat

seamacăşieutremuram.DiscuţiaavutăcudoamnaTraynorîmirăsunăneplăcut

în urechi zile întregi. Parcă o auzeam încă, şi mă dureaconvingereaeică„îmietalamfericireaînfaţaluiWill”.NucrezusemcăWillarputea fiafectatdeceeace făceamînviaţameapersonală.CândelpărusecădezaprobădeciziameadeamămutalaPatrick,măgândisemcăatitudinealuieraprovocatămaicurânddefaptulcănu-lsufereapeiubitulmeudecâtcăarnutrivreunsentimentpentrumine.Şi,maiimportant,numisepărusedeloccă,înmomenteleacelea,măarătasemdincale-afarădefericită.Acasăn-ampututscăpadeacestsentimentdeanxietate.

Eracauncurentslabcaretreceaprinmineşiinfluenţatotcefăceam.L-amîntrebatpePatrick:—Oare ne-am fimutat împreună dacă Treena n-ar fi

avutnevoiedecameramea?Elmă privi ca pe o nătângă, se aplecă asupramea şi

măstrânselapiept,sărutându-măpefrunte.Apoiprivirileîicăzurăpeîmbrăcăminteameadeseară:—Chiartrebuiesăporţipijamauaasta?Urăscsătevăd

înpijama.—Efoarteconfortabilă.—Parcănumaimaică-meaarpurtaaşaceva.—N-amdegândsăportfurousexyşiciorapidinplasă

în fiecaresearădoarcasă te facpe tine fericit.Şi totnumi-airăspunslaîntrebare.—Nuştiu.Probabil.Da.—Darn-amvorbitniciodatădespreastaînainte,nu?—Lou,majoritateaoamenilorsemutăcupartenerullor

fiindcăaşaparemai logic.Poţi să iubeştipecineva şi săvezi în acelaşi timp latura practică şi financiară alucrurilor.— N-aş vrea… să crezi că am făcut eu special să se

întâmpleaşa.Nuvreausăsimtcăs-aîntâmplatdincauza

mea.Eloftăşisetolănipespateînpat.—Dece femeile trebuiesăanalizezemereuşimereuo

anumită situaţie până când eadevineoproblemă?Eu teiubesc,tumăiubeşti,suntemîmpreunădeşapteanişinumai aveai loc în casa părinţilor tăi. E cât se poate desimplu.Darmienumisepăreadelocsimplu.Simţeam că duc o viaţă pe care nu avusesem

posibilitateas-oprevăd.În vinerea aceea plouă toată ziua – o ploaie caldă,

căzând înperdelegrele, ca la tropice, făcând jgheaburilesăgâlgâie,plinedeapă,iarstraturiledeflorisăseîndoaiecaîntr-oplecăciunetăcută.Willstăteacuochiiaţintiţipegeam asemenea unui câine ţinut în casă cu de-a sila.Nathanvenişiplecă,cuopungădeplasticpecappepostde pavăză contra ploii. Will se uită la un documentardesprepinguini, şidupăaceea,cât timpelcăutacevapecomputer,eumi-amfăcutdelucruprincameră,înaşafelîncât să nu fim obligaţi să vorbim unul cu celălalt.Simţeamacut stareadedisconfortdintrenoi, şi faptul căne aflam tot timpul în aceeaşi cameră nu făcea decât săagravezesituaţia.Începusem, în sfârşit, să înţeleg consolările curăţeniei.

Am dat cu mopul, am şters geamurile şi am schimbataşternuturile.N-amstatoclipă.Numi-ascăpatniciun firde praf, niciun cerc lăsat de cănile de ceai n-a rămasnecurăţat.Tocmaicurăţampeteledecalcardeperobinetecuşerveţeledehârtieînmuiateînoţet(unsecretştiutdelamama),cândamauzitscaunulluiWillînspatelemeu.—Cefaci?Eramaplecatăpestecadă,darnum-amîntors.

—Îţicurăţrobinetele.Îisimţeamprivireaînceafa.—Maispuneodată!ziseel,dupăcâtevaclipe.—Poftim?—Maispuneodată!M-amridicatşim-amîntorsspreel.—Dece?Aiproblemecuauzul?Îţicurăţrobinetele.—Nu,voiamdoarcatusăteauzicespui.N-areniciun

rostsăcureţirobinetele,Clark.Maman-osăobserve.Mienu-mi pasă, iar chestia cu care le cureţi face baia sămiroasăachioşcundesevindepeştecucartofiprăjiţi. Înplus,mi-arplăceasăieşim.Mi-amtrasîntr-oparteoşuviţădepărce-micăzusepe

faţă.Eraadevărat.Înaeruldinbaiesesimţeaunvagizdepeştesărat.—Haide! Însfârşit, s-aopritploaia.Tocmaiamvorbit

cu tata.Mi-a spus cădupăcinci, cândpleacă toţi turiştii,nedăcheiledelacastel.Nu m-am simţit grozav la ideea că vom face o

conversaţiepoliticoasăîntimpuluneiplimbăriprincastel.Darpropunereadeaieşidinanexăsunaatrăgător.— Bine, lasă-mă cinci minute. Trebuie să-mi scot

mirosuldeoţetdepemâini.Diferenţadintre felulcumfusesemcrescutăeuşicel în

carefusesecrescutWilleracăelaveaimpresiacătotulisecuvine. Cred că, dacă provii dintr-unmediu ca al lui, cupărinţi bogaţi, o casă superbă, dacă mergi la şcoli derenume şi restaurante de lux, probabil ai sentimentul călucrurilebunevinde la sine şi căpoziţia ta în lumeesteautomatunasuperioară.Will hoinărise prin tainiţele castelului toată copilăria,

îmi spuse. Tatăl lui îl lăsa să se plimbe peste tot, avândîncredere că nu va distruge nimic. După ora 5.30 după-amiază,cândplecauultimiiturişti,grădinarii începeausătundă gazonul, iar îngrijitorii goleau coşurile de gunoi şifăceau curăţenie măturând cutiile goale de băuturirăcoritoareşipungilecudulciuri.Atunci,casteluldeveneaterenuldejoacăalluiWill.—Uite, înfaţapoduluimobilamsărutatpentruprima

oară o fată, îmi arătă el, privind într-acolo, pe cândstrăbăteamaleeapietruită.—I-aispuscăecastelultău?— Nu. Dar poate că ar fi trebuit. M-a părăsit după o

săptămânăpentruunbăiatcarelucralaalimentară.M-amîntorsspreelşil-amprivitcontrariată:—NueraTerryRowlands?Un tip cupărulnegru,dat

pespate,cutatuajepânălacoate?—Bada,ziseel,încruntândosprânceană.— Încă lucrează aici, să ştii. Tot la alimentară, dacă

astatefacesătesimţimaibine.—Nusuntsigurcăels-arsimţitocmaiinvidiospemine

dacăm-arvedeaacum,ziseWill,şieuamîncetatdiscuţia.Erastraniusăvădcastelulastfel,cufundatîntr-otăcere

deplină. Cu excepţia grădinarului ursuz care se vedea îndepărtare, la ora aceea eram singurii oameni prinpreajmă.Înlocsămăholbezlaturişti,sămălasfermecatăde accentele şi de poveştile lor de viaţă, m-am pomenitprivind castelul poate pentru prima oară şi începând săabsorb o parte din istoria lui. Zidurilemasive din piatrădăinuiaudepesteoptsutedeani.Oamenisenăscuserăşimuriseră acolo, inimi se umpluseră de dragoste şi sesfărâmaseră. Acum, în liniştea aşternută, aproape leputeamauzivocileşipaşiicălcândapăsatpepoteci.

— Buuun, ora confesiunilor! am decretat eu. Te-aiplimbat vreodată pe aici pretinzând în secret că eşti unprinţrăzboinic?Willmăprivipieziş:—Sincer?—Desigur.—Da.Odatăamluatchiarunadintresăbiiledinsala

mare.Cântăreaotonă.Îmiamintesccăamîncremenitdespaimăcăn-ams-opotridicas-opunînapoipepanoplie.Atinsesemvârfuldealuluişideaici,dinfaţaşanţuluicu

apă,vedeamsubnoipajişteaînverzităpânălazidulruinatcaremarcahotarulproprietăţiicastelului.Dincolodeelseaflaoraşul,cureclamedeneonşişirurilungidemaşinipestrăzi–aglomeraţiaspecificăorelordevârf.Aici însăeralinişte,oliniştedestrămatădoardeciripitulpăsărelelorşidezumzăituluşoralscaunuluiluiWill.El îşi opri scaunul şi îl roti în aşa fel încât să poată

admiratoatăprivelişteacesedesfăşuradedesubt.—Mămir cănune-am întâlnitniciodatăpeaici, zise.

Cânderamcopii,vreausăspun.Drumurilenoastretrebuiesăsefiîncrucişat.—Dececreziasta?Nuneînvârteamînaceleaşicercuri.

Şipoatecă,învremecetuîţifluturaisabiaprincastel,eueramdoarunbebeluşîncărucior.— Ah, am uitat! Sunt considerabil mai bătrân decât

tine.—Opt ani în plus te-ar fi calificat, înmod clar, drept

„un tipmai în vârstă”, i-am spus. Nicimăcar când eramadolescentă,tatanumălăsasăiescuuntipmaiînvârstă.—Nicimăcardacăaveapropriulluicastel?—Ei,astaarfischimbatlucrurile,evident.Pecândînaintampepotecăsimţeamcăneîmpresoară

mirosul dulceag al ierbii. Roţile scaunului cu rotileplescăiau prin câte-o băltoacă. Mă simţeam uşurată.Conversaţianoastrănumaieraaşacumfuseseodată,darpoate că asta era de aşteptat. Doamna Traynor avusesedreptate – lui Will avea să-i vină întotdeauna greu să-ivadăpealţiiducându-şipropriaviaţămaideparte.Mi-amnotat în minte să mă gândesc mai atent la impactul pecareacţiunilemele l-ar fipututaveaasupravieţii lui.Nuvoiamsămaifiufurioasă.—Hai sămergem la labirint! N-ammai fost demulţi

anipeacolo.Cuvinteleluiîmirisipirăimediatgândurile.— A, nu! Nu, mulţumesc, am spus eu şi, ridicând

privirile,mi-amdatbruscseamaundeajunseserăm.—Dece?Ţi-efricăsănuterătăceşti?Haide,Clark!Va

fioprovocarepentru tine.Vomvedeadacăeşti capabilăsă memorezi traseul şi să ieşi tot pe el afară. O să tecronometrez.Euaşafăceammaimereucânderampuşti.Amprivitînapoi,sprecasă.—Aşpreferasănu.Până şi gândul la labirintmă făcea să simt un nod în

stomac.—Ah,veşniceletaleprecauţii!—Nuevorbadeasta.— Nicio problemă. O să ne continuăm plimbarea

plictisitoare şi apoi o să ne întoarcem la mica noastrăanexă,lafeldeplictisitoare.Ştiamcăglumeşte.Darcevadintonulluimăatinse.M-

am gândit la părinţiimei, la soramea, cu noua ei viaţăpromiţătoare. Existenţa mea avea să fie măruntă, cuambiţiimodeste.Am privit labirintul, cu gardurile sale vii dense şi

întunecate.Măpurtamridicol.Poateaşamăcomportasemtimpdeanidezile.Îndefinitiv,totulseterminasedemult.Şiatuncim-amdecissăintru.—Aminteşte-ţiîncedirecţiecoteştişilaîntoarcereoiei

invers.Nueaşadegreupecâtpare,teasigur.L-am lăsat pepotecă şi ampornit fără sămai staupe

gânduri. Am tras adânc aer în piept şi am trecut de unindicatorpecarescria„Interziscopiilorneînsoţiţi”,păşindhotărâtăprintrezidurileumede şi întunecatealegarduluiviu,pecarestrăluceauîncăpicăturideploaie.„Nuechiaratâtderău,nuechiaratâtderău”,m-am

trezit murmurând în ritmul respiraţiei. „Sunt doar niştetufe de gard viu.” Am luat-o la dreapta, apoi la stânga,printr-odeschizăturăîngard.Iarladreapta,apoiocurbălastângaşi,pemăsurăcemergeam,recapitulamînmintetraseul pe care urma să-l străbat la întoarcere. „Dreapta.Stânga.Deschizătură.Dreapta.Stânga.”Inima începu să-mi bată puţin mai repede, şi auzeam

sângele pompându-mi în urechi. M-am străduit să măgândesc la Will, aflat în capătul celălalt al labirintului,uitându-seîntrunalaceas.Eradoaruntestcopilăresc.Numaieramadolescentanaivădeodinioară.Aveamdouăzecişi şapte de ani. Locuiam cu iubitulmeu. Aveam o slujbăplinăderesponsabilităţi.Eramopersoanătotaldiferită.M-am întors, am mers drept înainte şi m-am întors

iarăşi.Şiapoi,aproapedenicăieri,panicaacrescutînmineca

oavalanşă.Amcrezutcăvădunomholbându-selamine,la capătul gardului viu. Deşi mi-am spus că e doarimaginaţiamea, încercareadeamăconvingemăfăcusăuitinstantaneutoateindicaţiiledepânăatunci.„Dreapta.Stânga.Deschizătură.Dreapta.Dreapta?”Dacăapucasem

pe un drum greşit? Simţeam inima că-mi bate direct înesofag. M-am silit să merg înainte, doar ca să-mi dauseamacă-mipierdusemcompletdirecţia.M-amopritşiamprivit în jur la direcţia umbrelor, încercând să-mi dauseamaîncotroeravestul.Şi,pecândstăteamacolo, îmi încolţi încapgândulcă

n-aveamsăreuşesc.Nuputeamrămâneacolo.M-amsmulsdin nemişcare şi am început să merg în direcţia carecredeam a fi sudul. Trebuia să ies din labirint. Aveamdouăzecişişaptedeani.Darapoiamauzitvocilebăieţilor,fluierăturilelor,râsetelebatjocoritoare.I-amvăzutivindu-se din deschizăturile gardului viu şi dispărând la loc, amsimţit cum picioarelemi se înmoaie, ca şi cum aş fi fostbeată,şialunecăîntr-oparte,pepantofiicutocuriînalte,am răbdat înţepăturile spinilor cândm-amprăvălit pestegardulviu,încercândsă-miţinechilibrul.— Vreau să ies afară acum, le spusesem, cu glas

împleticitşinesigur.Ajunge,băieţi!Şiapoi toţidispăruseră.Labirintulera tăcut, seauzeau

doar nişte şoapte îndepărtate care ar fi putut fi ale lordinspre cealaltă parte a gardului viu – sau poate că eradoarvântulcareîmprăştiafrunzele.— Vreau să ies acum, zisesem, iar vocea îmi păruse

chiarşimieezitantă.Ridicasemochii sprecer,ameţind,pentrucâtevaclipe,

din cauza întinsuluinegru,presărat cu stele,dedeasupramea.Şiapoisărisemcâtcolocândcinevamăprinsesedemijloc–celcupărulnegru.CelcarefuseseînAfrica.—Nupoţiplecaîncă,nestricijocul,ziseseel.Ştiusem atunci, doar din felul cum mâinile lui se

încolăciserăînjurulşoldurilormele.Îmidădusemseamacăechilibrul se stricase, că deja băieţii nu-şi mai puteau

stăpâni pornirile. Şi râsesem, împingându-i braţele ca şicum aş fi continuat jocul, nevrând să-i dau de înţeles căştiamdeja. Îl auzisem strigându-şi prietenii. Şi atuncimădesprinsesem din îmbrăţişare, luând-o, brusc, la fugă şiîncercândsă-microiescdrumspreieşire,deşipicioarelemise înfundau în iarbamustinddeapă. Îiauzisempeste totînjurulmeu,cuvocileascuţite,deşinu-iputeamvedea,şisimţisem că mi se taie respiraţia de spaimă. Eram preadezorientată ca să-mi pot da seama unde mă aflam.Gardurilevii,înalte,selegănauînspremine.Continuasemsă merg împleticit prin labirint, repezindu-mă să cotesc,strecurându-mă prin deschizături, încercând să scap devocilelor.Darieşireanusevedeanicăieri.Oriundem-aşfidus,alteşiruridegardviuîmiapăreauînainte,şialtevocibatjocoritoareîmirăsunauînurechi.Mănăpustisem,poticnit,cătreodeschizătură,exultând,

pentru câteva clipe, că aveam să fiu curând liberă. Darapoiînţelesesemcămăaflamiarîncentrullabirintului,deundeplecasem.Măclătinasempepicioarecândîivăzusempetoţistândacolo,deparcăpurşisimplum-arfiaşteptat.—Ei,iată-te,însfârşit!ziseseunuldineişimăapucase

de braţ. V-am spus eu că-i place. Hai, Lou-lou, dă-mi unsărutşi-ţiarătcumseiesedeaici.Vocealuieramoaleşitărăgănată.—Dă-nelatoţicâteunsărutşi-ţiarătămdrumul.Înainteamea,feţelelorseînceţoşau.—Eu…vreaudoarsă…—Hai,Lou!Îţiplacedemine,nu?Aistatînpoalamea

toatăseara.Unsărut.Câtdegreupoatesăfie?Unuldintreeirâsesepeînfundate.—Şi-miarătaţicumsăiesdeaici?Voceameaîmipărusejalnicăpânăşimie.

—Doar un sărut, ceruse el şi se apropiemaimult demine.Îisimţisemgurastrivind-opeamea,învremecemâna

luiîmistrânsesecuputerecoapsa.Sedesprinsese,şiauzisemcumtonulvociiiseschimbă:—AcumerândulluiJack.Numaiştiucespusesematunci.Cinevamăprinsesede

mână.Auzisemunhohotderâs,simţisemomânăînpăr,oaltă gură căutându-mi buzele, insistentă, invadatoare, şiapoi…—Will…Plângeamacum,ghemuităpevine.—Will…Îistrigamnumele,iarăşişiiarăşi,cuovoceîntretăiată,

venindu-mideundevadinadânculpieptului.Şil-amauzitrăspunzând de dincolo de gardul viu, ca de la maredepărtare:—Louisa?Louisa,undeeşti?Ces-aîntâmplat?Măaşezasemîntr-uncolţ,măbăgasemîngardulviucât

mai mult. Lacrimile îmi împăienjeneau vederea, îmiîncolăcisem trupul cu braţele. Nu puteam ieşi. Aveam sărămânpentru totdeauna captivă acolo.Nimenin-avea sămăgăseascăvreodată.—Will…—Undeeşti?…Şideodatăl-amvăzut,chiarînfaţamea.—Îmiparerău,i-amspus,ridicândochiispreel,cufaţa

desfiguratădeplâns.Îmiparerău…Nupot…nureuşesc.Îşiridicăbraţulcâţivacentimetri–atâtcâteraînstare.— Dumnezeule, dar ce se întâmplă?… Vino-ncoace,

Clark! Înaintă cu scaunul, apoi îşi privi, frustrat, braţul.Ah,afurisenieinutilă!…Eînregulă,Clark.Respirăadânc!

Vino-ncoace!Respirăpurşisimplu!Încetişor.Mi-amştersochii.Lavederealui,panicaîncepusămise

risipească.M-amridicat,nesigurăpemine,şiamîncercatsă-mirevin.—Îmiparerău…nuştiuces-aîntâmplat.—Eşticlaustrofobă?Faţa lui, la doar câţiva centimetri de a mea, era

brăzdatădeîngrijorare.—Amvăzutcănuvoiaisăintri…Daramcrezutcă…Amînchisochii.—Vreaudoarsăplec.—Ţine-tedemine!Ieşimimediat.Mă scoase de acolo în câteva minute. Cunoştea

labirintul pe de rost, îmi spuse pe când mergeam, iarglasulîieracalmşiliniştitor.Fuseseoprovocarepentruel,în copilărie, să înveţe drumul înapoi. Mi-am înlănţuitdegetele într-ale lui şi i-am simţit căldura liniştitoare apalmei. M-am simţit stupidă când am realizat cât deaproapedeieşirefusesemtottimpul.Ne-amopritlaobancă,lângăintrareaînlabirint,şiam

scotocitînrucsaculdinspatelescaunuluidupăpachetuldeşerveţele.Amstatacoloîntăcere,eupeuncapătalbăncii,lângăel,aşteptândamândoisămăoprescdinsughiţat.Willîmiaruncaprivirifurişate.—Deci?ziseelîntr-unfinal,cândampărutcapabilăsă

vorbescfărăsăizbucnesciarînplâns.Vreisă-mispuices-aîntâmplat?— Nu pot, am şoptit eu, mototolind şerveţelul între

degete.El vru să mai spună ceva, dar se răzgândi şi închise

gura.Amînghiţitînsec.—Nueşti tudevină, l-amasigurat.N-ammaidiscutat

cunimenidespre…Este…ecevaprostesc.Şis-aîntâmplatcumulttimpînurmă.Num-amgânditcă…I-am simţit ochii aţintiţi asupramea şimi-am dorit să

numămaiprivească.Mâinilecontinuausă-mitremure,iarînstomacsimţeamunmiliondenoduri.Am scuturat din cap şi am vrut să-i spun că există

lucruri pe care nu i le pot destăinui. Am vrut să-i atingiarăşimâna,dar am simţit cănueram în stare. Simţeamcăprivirealuicontinuăsămăfixezeşiaproapeîiputeamauziîntrebărilenerostite.Mai jos de noi, două maşini se opriseră lângă porţi.

Două siluete ieşiră din ele – de unde ne aflam îmi eraimposibil să le disting trăsăturile – şi se îmbrăţişară.Rămaseră acolo preţ de câtevaminute, poate vorbind, şiapoifiecaresesuiînmaşinacucarevenise,iarvehiculeleplecarăîndirecţiiopuse.Le-amprivit,darnumăputeamgândilanimic.Îmisimţeamminteaîngheţată.Nuştiamcesămaispun.— În regulă. Uite cum facem! ziseWill într-un sfârşit.

M-amîntors,darnusemaiuitalamine.Osă-ţispunşieucevacen-ammaispusnimănui,ebine?— E bine, am încuviinţat, făcând şerveţelul ghemotoc

întrepalme,înaşteptareadestăinuiriilui.Willtraseaeradâncînpiept.—Mi-efoartefricădecumvordecurgelucrurile,rostiel

şifăcuopauzălungă,caşicumarfivrutsălasecuvintelesă se aşeze între noi. Apoi, cu o voce înceată şi calmă,continuă:Ştiucămajoritateaoamenilorcredcăoviaţăcaameaecelmaigroazniclucrudinlume.Dars-arputeaşimairău.Aşputeaajungesănumaipotnicimăcarrespirasauvorbisingur.Aşputeaaveaproblemecirculatoriicaresă-iobligepemedicisă-miamputezemembrele.Aşputeafi

spitalizatpetermennedefinit.Viaţameadeacumnumaiechiarviaţă,Clark.Dar,cândmăgândesccâtdemults-arputeaagravalucrurile,înunelenopţistauînpatşisimtcămi se taie respiraţia. Înghiţi în sec şi urmă: Şi ştii ce?Nimeni nu vrea să audă aşa ceva. Nimeni nu vrea sădiscutedesprefaptulcămi-eteamă,cădurerilemămacinăsau că mă îngrozeşte faptul că aş putea muri dintr-oinfecţie oarecare. Nimeni nu vrea să afle cum te simţiştiindcănuveimaifaceniciodatăsex,căniciodatănuveimai gustamâncăruri făcute cumâinile tale, că niciodatănu-ţiveiputeaţineînbraţepropriulcopil.Nimeninuvreasăştiecăuneorimăsimtatâtdecuprinsdeclaustrofobie,ţintuit în scaunul acesta, încât îmi vine să urlu ca unnebunlagândulcăvoimaipetreceîncăoziînel.Mamase agaţădeun fir depăr şi număpoate iertapentru căîmi iubesc încă tatăl. Soramea numă suferă fiindcă ameclipsat-oîncăodatăşifiindcăsituaţiaîncareamajunsoîmpiedică sămăurască pedeplin, aşa cummăurăşte decânderamcopii.Tatavrea,purşisimplu,canecazurilesăia sfârşit, în ultimă instanţă, toţi vor să vadă parteafrumoasăa lucrurilor şi vor ca şi eu să fac la fel.Will seoprioclipă,apoiîncheie:Aunevoiesăcreadăcăexistăopartefrumoasă.Amclipitdesînîntuneric.—Chiarşieu?l-amîntrebat,încetişor.—Tu,Clark,spuseel,privindu-şipalmele,eşti singura

persoană cu care am simţit că pot discuta de când amajunsînnenorocitulăstadescaun.Aşacăi-ampovestit.L-amprins demână, aceeaşimână caremă condusese

afarădinlabirintşi,cuprivireaînpământşitrăgândaerîn piept, i-am povestit tot ce se întâmplase în noaptea

aceea, cumbăieţii îşi bătuseră joc demine şi râseseră decât de băută şi de drogată fusesem şi cum îmi pierdusemcunoştinţa,iarmaitârziuTreenaîmizisesecăpoatecăeramai bine aşa, că nu-mi puteam aminti absolut nimic dince-mi făcuseră, dar cum jumătate de oră de absenţă măbântuise mereu de atunci. Am umplut-o, înţelegi? Amumplut-o cu râsul lor, cu trupurile şi cuvintele lor. Amumplut-ocupropriameaînjosire. I-amspuscumlerevădchipurile ori de câte ori trec de hotarul oraşului şi cumPatrick,mama,tataşiviaţameamodestăfuseserăcutotulînregulăpentrumine,cutoateproblemeleşilimitărilelor.Măfăcuserăsămăsimtînsiguranţă.Atuncicândamterminatdevorbit,cerulseîntunecase,

iarpemobilaveamdejapaisprezecemesaje încareeramîntrebatăundesuntem.—Nucredcăenevoiesă-ţispuncăn-afostvinata,îmi

ziseWillîncet.Deasupranoastră,cerulseîntindealanesfârşit.Amrăsucitşerveţelulînpalmă.—Da,nuştiu…Încămăsimtvinovată…Ambăutprea

multcasămădaumare.Afostunflirtgroaznic.Afost…—Nu.Eiaufostdevină.Nimeni nu-mi mai spusese vreodată asemenea cuvinte

cuglastare.ChiarşiprivireaplinădesimpatieaTreeneiascundeaun feldeacuzaţiemută. „Dacănu te îmbătai şinuteprosteaicuniştetipipecarenu-icunoşti…”Degetele lui încercară să le strângă pe ale mele. O

mişcareabiasimţită,darreală.—Louisa,nuafostvinata.Amizbucnitînplâns.Nuunplânsmocnit,dedataasta.

Lacrimile mi se scurgeau în neştire şi, odată cu ele,dispărea şi cevadinmine.Vinovăţia.Teama.Alte câteva

sentimente pentru care nu găsisem cuvinte.Mi-amplecatuşorcapulpeumărulluişielşil-aînclinatpealsăupânăl-asprijinitdealmeu.—Acumtotuleînregulă.Măasculţi?Ammurmuratun„da”.— Atunci am să-ţi spun ceva frumos, zise el şi mai

aşteptăcâtevaclipe,caşicumarfivrutsăfiesigurcăsuntatentă. Ştii, Louisa, unele greşeli… au consecinţe maiînsemnate decât altele. Dar nu trebuie să laşi noapteaaceeasătedefinească.Simţeamcumcapulluisesprijineaîncădealmeu.—Tu,Clark, ai şansadeanu lăsa să se întâmpleaşa

ceva.Am oftat lung, înfiorată. Apoi, în tăcerea care se

aşternu între noi, am încercat să pătrund cât mai binesensul cuvintelor lui.Aş fi putut sta acolo toatănoaptea,deasuprarestuluilumii,simţindcăldurapalmeiluiWillînpalma mea, simţind cum tot ce era mai rău în mine sedestramă.— Mai bine ne-am întoarce, propuse el, în cele din

urmă.Înaintesăchemecinevaechipeledecăutare.Mi-am desprins mâna dintr-a lui şi m-am ridicat,

aproape fără săvreau, în timpceaerul recealbrizeimălovidreptînfaţă.Şiapoi,cuungestaproapeextravagant,mi-amîntinsbraţeledeasupracapului,câtampututdesus.Mi-am răşchirat degetele în aerul nopţii şi am avutimpresiacătensiunileacumulateînsăptămâni,luni,poateanidezile,serisipescpuţin.Amrăsuflatadânc.În vale, luminile oraşului sclipeau, formândun cerc în

mijloculţinutuluiîntunecatdinjur.M-amrăsucitspreel:—Will!—Da.

Abia îl puteam zări în lumina slabă, dar ştiam că măpriveşte.—Îţimulţumesc. Îţimulţumesccăaivenit sămăscoţi

deacolo.El scutură din cap şi-şi întoarse scaunul înapoi, către

potecă.

Capitolul18

—DisneyWorldarfiperfect.—V-amspus,fărăparcuritematice.— Ştiu că aţi spus asta, dar nu sunt doarmontaignes

russesşifarfuriizburătoarecareserotesc.ÎnFloridaexistăstudiouridefilmeşiuncentrudeştiinţă.Echiareducativ.—Nucredcăunfostdirectordecompanie,învârstăde

treizecişicincideani,maiarenevoiedeeducaţie.— Au toalete pentru persoane cu dizabilităţi în toate

colţurile. Iarpersonalulesteextraordinardeatent.Niciunderanjnuiseparepreamare.— Urmează să-mi spuneţi că au şi caruseluri speciale

pentrupersoanecuhandicap,nu-iaşa?—Au oferte şi facilităţi pentru toată lumea. De ce nu

încercaţi Florida, domnişoară Clark? Dacă nu vă place,puteţimergelaSeaWorld.Iarvremeaacoloesuperbă.—În„Willcontrabalenaucigaşă”,credcăştiudejacine

osăiasămaişifonat…Elnupărusămăaudă,cicontinuă:— Şi sunt una dintre companiile de top în privinţa

activităţilor pentru oamenii cu dizabilităţi. Ştiţi că au ocolaborare foarte bună cu FundaţiaMake-A-Wish, pentrubolnaviiînstadiuterminal?—Elnuesteînstadiuterminal!I-am trântit telefonul în nas agentului de la compania

de turism chiar în clipa când Will intră în încăpere. Defurie,n-ampututpunedinprimareceptorulînfurcă,ciambâjbâitcâtevaclipe,apoimi-amînchiscuzgomotcarnetuldenotiţe.—Etotulînregulă,Clark?—Da,amspuseu,cuunzâmbetstrălucitor.

—Bun.Aivreorochiedrăguţă?—Poftim?—Cefacisâmbătă?măîntrebăel.Aştepta, curios. Creierul meu era încă setat pe duelul

dintrebalenaucigaşăşiagentuldeturism.— Ăăă… nimic. Patrick e plecat toată ziua la

antrenamente.Dece?Elaşteptă câteva clipe înainte săvorbească, ca şi cum

amânarea aceasta i-ar fi sporit plăcerea de a măsurprinde:—Mergemlaonuntă.Niciodată n-am să pot şti cu adevărat de ce Will s-a

răzgândit în privinţa participării la nunta Aliciei cuRupert.Ambănuitcăprobabilresponsabilăeradorinţaluipermanentădeasurprinde–nimeninus-arfiaşteptatcael să meargă, cu atât mai puţin Alicia şi Rupert înşişi.Poatevoiasăse împacecu ideeadespărţirii lor.Darcredcă,oricum, înultimele luni,ea îşipierduseputereadea-lrăni.Am decis că ne puteam descurca şi fără ajutorul lui

Nathan. Am sunat să mă asigur că uriaşul cort deschisundeurmasăsedesfăşoareceremoniaeraaccesibilpentruscaunul lui Will, şi Alicia a părut atât de uluită când aînţelescă,defapt,nurefuzăminvitaţia,încâtmi-amcamdatseamacăotrimisesedoarpentruapăstraaparenţele.—Ăăă…da…existăotreaptămicălaintrareaîncort,

dar parcă îmi amintesc că oamenii care au instalat-ospuneaucăpotmontaşiorampă…făcuea,încurcată.—Arfiexcelent.Mulţumesc.Nevedemlanuntă!AmintratcuWillpeinternetşiamalesuncadou.Willa

cumpăratoramădefotografiidinargint,cu120delire,şi

unvasdesprecarespuneacăe„absolutgroaznic”cu60delire.Eramconsternatăsăvădcăputeacheltuiatâţiabanipentru cineva faţă de care nu mai simţea nimic, darînţelesesemdeja,însăptămâniledecânderamangajatălafamilia Traynor, că ei aveau idei complet diferite de alemeleînprivinţabanilor.M-amhotărâtsăportrochiamearoşie–înpartefiindcă

lui Will îi plăcuse atât de mult (şi mi-am dat seama căaveasăaibănevoiedetoatemicileîncurajăripecarele-arfi putut primi) dar şi pentru că, de fapt, nu aveam altărochiepecaresămăsimtînstares-oportlaoasemeneaceremonie. Will nici n-avea habar cât mi-era de frică lagândulcăvoiparticipalaonuntădinînaltasocietate,cuatât mai mult cu cât mă duceam în calitate de„însoţitoare”.De fiecaredatăcândmăgândeam lavocilestridente sau privirile piezişe aruncate spre noi, simţeamcăaş fi preferat să-mipetrec ziuaurmărindu-l pePatrickcum dă ture de stadion. Poate că nu merita să-mi pesedeloc, dar nu mă puteam stăpâni. Imaginea invitaţilorcarene-arfiprivitdesusîmidădeadejacrampelastomac.Nui-amspusnimicluiWill,darmi-erateamăpentruel.

Să mergi la nunta unei foste iubite părea un act demasochismchiarşi încondiţiinormale,darsămergi laoadunarepublicălacareparticipăşiosumedeniedevechiprieteni şi foşti colegi, ca s-o vezi măritându-se cuprietenultăucelmaibun,misepăreacaleaceamaisigurăcătre depresie. Am încercat să-i sugerez asta în ziuapremergătoarenunţii,darluinicinu-ipăsa.—Nu-mifacgrijiînprivinţaasta,Clark,şinucredcăe

cazulsă-ţifacitu,spuse.Amsunat-opeTreenaşii-ampovestitşiei.—Verifică-iscaunulcurotile!…Vezisănuaibăascunse

plicuricuantraxsauexplozibili,măsfătuieapeuntoncâtsepoatedeserios.— E prima oară când merg cu el într-un loc mai

îndepărtatdecasăşimi-eteamăcăosăfieundezastru.—Poatevreasă-şiaducăamintecăexistăşilucrurimai

reledecâtmoartea.—Ha,ha,amuzant!— Bine, atunci. Distraţi-vă! A, şi nu cumva să porţi

rochiaaiaroşie!Epreadecoltată.În dimineaţa nunţii, soarele răsări strălucitor peste

aerulplindemiresme,aşacumştiusemcăsevaîntâmpla.FetelecaAlicianuseputeaumăritaîntr-oaltfeldezi.—Eun comentariu neobişnuit de răutăcios din partea

ta,Clark,ziseWillcândi-amdezvăluitacestgând.—Normal,amdelacineînvăţa.Nathan venise devreme să-l pregătească, ca să putem

pleca la nouă dimineaţa. Până la destinaţie făceam vreodouăore, şiplanificasemcugrijădrumul ca să fiu sigurăcă avem la dispoziţie cele mai bune facilităţi. M-amaranjatînbaie,trăgându-miciorapiilungipestepicioareleproaspătepilate,m-ammachiatabundent,darapoimi-amşters tot fardul, de teamă ca nu cumva sclifosiţii de lanuntă să mă creadă prostituată. Am îndrăznit să nu-mipunniciunbaticînjurulgâtului,darmi-amluatunşallamine,încareaşfipututsămăînvelescdacăm-aşfisimţitpreaexpusăprivirilor.—Ei,nu-irăudeloc,nu?măîntrebăNathan,făcândun

pasînspate,iarînurmaluiapăruWill,cucostumnegru,ocămaşăalbăstruieşicravată.Era proaspăt bărbierit şi tenul îi părea uşor bronzat.

Cămaşa îi scotea în evidenţă ochii – de aceeaşi nuanţă.

Brusc,mis-apărutcăîneisereflectacevadinscânteiereasoarelui.—Nu-irău,amîncuviinţateu,fiindcă,înmodbizar,nu

voiam să spun câtde chipeş arătaWill, de fapt.Oricum,Aliciei o să-i pară rău că s-a măritat cu butoiul ăla deuntură.Willridicăspremineprivirea,deparcănui-arfivenit

săcreadăceauzea.—Nathan,avemtotulpusînrucsac?—Da.Totul e pus la punct şi gatadedrum.Acum, te

rog, nu te apuca să săruţi domnişoarele de onoare! i seadresăelluiWill.—Ha!Deparcăarvreaaşaceva,amrăspunseu.Toate

osăpoartegulerescrobiteşiosămiroasăagrajd!Părinţii luiWill ieşiră să-l vadă. Am bănuit că tocmai

avuseseră o ceartă grozavă, căci doamna Traynor n-ar fistat mai la distanţă de soţul ei nici dac-ar fi locuit încomitateseparate.Neprivi rece,cubraţele încrucişate, şirămase astfel chiar şi când am întors maşina pentru caWill să se poată urca; de prisos să mai adaug că nu-miadresănicimăcaroprivire.Abiaîntr-untârziuîmizise, întimpcescuturaoscamă

imaginarădepeumărulfiuluiei:—Sănu-laducipreabăut,Louisa!—Dece,mamă?întrebăWill.Nueuconduc.—Aidreptate,Will, interveni tatăl lui. Întotdeauna la

nuntăamavutnevoiedevreodouăpaharedetăriecasăpotrezista.— Da, chiar şi la propria ta nuntă, îngână doamna

Traynor,abiaauzit,apoirosti,cevamaitare:Arăţifoartebine,dragulmeu.Apoiseaplecă,îinetezipuţinpantaloniişirepetă:Foarte,foartebine.

—Şi tuarăţibine, spusedomnulTraynor,atunci cândam coborât de pe scaunul şoferului. Atragi imediatprivirea.Poţifaceopiruetă,Louisa?Willîşiîntoarsescaunulspreel:—N-aretimp,tată.Hai,Clark, ladrum!Credcănuse

cadesăajungiînurmamiresei.M-amurcat înmaşinărăsuflânduşuratăşi,dupăcem-

am asigurat că scaunul lui Will era bine ancorat pebancheta din spate, iar jacheta lui atârna pe spătarulscaunuluidindreaptameacasănuseşifoneze,ampornitmotorul.AşfipututdescriecasapărinţilorAlicieichiarînaintesă

ajung la ea.De fapt, imaginaţiamea funcţionase atâtdebine,încât,atuncicândamajuns,Willchiarm-aîntrebatde ce râd. Un vechi conac în stil georgian, cu ferestreleînalteumbrite înpartede ramuripaledeglicină şialeeaprincipalădinprundişcafeniu–olocuinţăperfectăpentruuncolonel.Mi-oimaginamdejapeAliciacrescândaici,cupărul prins în două codiţe blonde, stând cu picioarelerăşchirateînşauaprimuluieiponei,pepeluză.Doibărbaţiîmbrăcaţicuvestereflectorizanteîndrumau

maşinilecătrepajişteadintrecasăşibisericadelângăea.Amcoborâtgeamulşii-amîntrebat:—Existăvreoparcareînpreajmabisericii?—Invitaţiitrebuiesăoiapeaici,doamnă.—Noi avemun scaun cu rotile şi aici se va afunda în

iarbă,le-amspus.Trebuiesăcoborâmchiarlângăbiserică.Osămergpânăacolo.Cei doi se priviră unul pe celălalt şi îşi şoptiră ceva.

Înaintesăapucesă-mirăspundă,ampornitmaideparteşiamparcatîntr-unlocizolat,imediatlângăbiserică.„Ei,şi

acumîncepe”,mi-amzisîngând,surprinzândprivirealuiWillînoglindaretrovizoarecândamopritmotorul.—Linişteşte-te,Clark!Totulosăfiebine.—Suntperfectrelaxată.Dececrezicăn-aşfi?— Eşti ridicol de transparentă. În plus, ţi-ai ronţăit

patruunghiipânăsăajungemaici.—Deci…cerolvomjucaazi?Willîmiurmăriprivirea:—Sincer?—Da. Trebuie să ştiu. Te rog, nu-mi spune că vom fi

DomnulŞocşiDoamnaGroază!Puilacalecevaterifiant?OchiiluiWill,albaştrişidenepătruns,îiîntâlnirăpeai

mei.Amsimţitcăunroiîntregdefluturiîmiaterizeazăînstomac.—Nevompurtaextraordinardepoliticos,Clark.Aripilefluturilorîncepurăsăbatănăvalnic,caşicumar

fifostprinseîncuşcacoastelor.Amdatsăspunceva,darelmăîntrerupse:— Ştii ce? O să facem tot ce trebuie ca să ne simţim

bine.„Sănesimţimbine.”Caşicumprezenţa lanuntaunei

foste iubite ar fi putut fi mai puţin dureroasă decât oobturaţiedecanal.DareraalegerealuiWill.ZiualuiWill.Amtrasadâncaerînpiept,încercândsămăadun.— Cu o singură excepţie, i-am spus, aranjându-mi,

pentruanuştiucâtaoară,şalulpesteumeri.—Care?—N-osăfacipeChristyBrown{14}.DacăfacipeChristy

Brown,plecacasăşitelasaicicuînţepaţiiăştia.PecândWill se întoarse şioporni sprebiserică,mi se

părucă-laudmurmurând:„Fataastaîmistricătotcheful”.Pe parcursul ceremoniei religioase n-a avut loc niciun

incident. Alicia arăta exact aşa cum mi-o imaginasem,adică de o frumuseţe ridicolă, cu tenul lucios, de uncaramelpal,curochiademătasesidefiemulatăperfectpesiluetaeisuplă.Amprivit-ocumaproapepluteasprealtar,întrebându-măcumesăfiiînaltăşicupicioarelungişisăarăţi ca înafişelepecareceimaimulţidintrenoi levăddoar prelucrate în Photoshop. M-am întrebat dacă purtachiloţimodelatori.Bineînţelescănu.Probabil căaveapeeaniştechiloţitangaminusculi,dindantelăpală–lenjerieintimă pentru femei care n-au niciun fel de grăsime deascuns, mai scumpă, probabil, decât salariul meu pe osăptămână.Pe când vicarul îşi îngâna litania, iar micuţele

domnişoaredeonoare, încălţate cubalerini albi, se foiauînstrană,amaruncatoprivirecătreceilalţiinvitaţi.N-amvăzutnicimăcarofemeiecaresănuaratecadecupatădinpaginile revistelor pentru femei. Pantofii lor, asortaţi larochiipânălanuanţă,aifijuratcăabiafuseserăscoşidincutie. Cele mai tinere purtau tocuri de zece-doisprezececentimetrişiaveaupedichiuraperfect făcută.Celemai învârstă, cu tocuri joase, îmbrăcaseră costume sobre, cuumerilargişicăptuşealădemătase,înculoricontrastante,iarpălăriilelorpăreaucăsfideazăgravitaţia.Bărbaţiiarătaumaipuţinspectaculos,daraproapetoţi

aveauacelaerpecareuneoriîlputeamsesizaşilaWill–de bogăţie şi prestanţă, lăsând impresia că viaţa fusesegeneroasă cu ei. M-am întrebat ce fel de companiiconduceau, în ce lumi se învârteau. M-am întrebat dacăobservau vreodată persoanele umile ca mine, care leîngrijeau copiii sau îi serveau prin restaurante. „Saudansau la bară pentru partenerii lor de afaceri”, m-amgândit,amintindu-mide interviurilede laOficiulForţelor

deMuncă.Lanunţilelacarefusesempânăatunciexistaobiceiulca

familiamirelui să fie separată de amiresei, de teamă canucumvavreuniidintreeisăseialabătaie.Slujbasetermină.Will îşicroiadejadrumcătreieşirea

dinbiserică.L-amprivitdinspate,cumstăteadrept,într-opostură ciudat de demnă, şi am vrut să-l întreb dacăvenireanoastrăaiciisepăreaogreşeală.Dacămaisimţeaceva pentru Alicia. Am vrut să-i spun că era prea bunpentrufemeiaaceeaprostuţăcutenbronzat,indiferentcespuneauaparenţele, şi că…numai ştiamcealtcevaaş fivrutsă-ispun.Voiamdoarsă-lfacsăsesimtămaibine.—Eştiînregulă?l-amîntrebat,prinzându-ldinurmă.Înconcluzie,arfitrebuitsăfieel.Willclipidecâtevaori.—Da,sunt înregulă, făcuelşirăsuflă lung,caşicum

până atunci şi-ar fi ţinut respiraţia. Apoi ridică privirea:Haide,sămergemsăbemceva!Cortul fusese amplasat într-o grădină înconjurată de

ziduri. Poarta de acces, din fier masiv, era decorată cughirlande de flori de un roz pal. Barul, aflat la celălaltcapătalgrădinii, seaglomerasedeja,aşacă i-ampropuslui Will să mă aştepte până-i aduc o băutură. M-amstrecurat cu greu printre mesele largi, acoperite cupânzeturi de un alb impecabil şi încărcate cu mai multetacâmuri şi pahare decât văzusem în toată viaţa mea.Scaunele aveau spătarele aurite, cum se văd numai laprezentăriledemodă,iardestâlpii împodobiţicufreziişicrini, amplasaţi în mijlocul meselor, atârnau lampioanealbe. Aerul era atât de greu de parfumul florilor, încâtaveaiimpresiacăteînăbuşi.

— Cocktail de fructe? mă întrebă barmanul când amajunslatejghea.—Hmm…Am privit în jur şi mi-am dat seama, că, de fapt, era

singurabăuturădinofertă.—Da,douăcocktailuri,terog.Elîmizâmbi:—Se pare că restul băuturilor se vor servimai târziu.

DardomnişoaraDewaradoritca toată lumeasă înceapăpetrecereacuuncocktailPimm’s.Privirea pe care mi-o aruncă avea în ea ceva

conspirativ. Ridicându-şi, abia sesizabil, sprânceana, îmidădudeînţelescecredeaeldespreasta.Amrămascuochiilalimonadarozalie.Tataîmispunea

că oamenii bogaţi sunt întotdeauna şi ceimai cărpănoşi,dar eram uimită că nici măcar o petrecere de nuntă n-oîncepeaucualcool.— Atunci înseamnă că n-avem de ales, i-am spus

chelnerului,luândpaharele.Când am revenit, l-am găsit pe Will discutând cu un

bărbat.Tânăr,cuochelari,stăteapejumătateghemuit,cumânasprijinitădescaunulcurotile.Soarelestăteadejasuspe cer şi a trebuit sămijesc ochii ca să-i pot vedeabine.Amînţelesdintr-odatăutilitateaacelorpălăriicaraghioasecuborurilargi.— Ce bine-mi pare că te văd,Will! zise necunoscutul.

Biroul nu mai e la fel fără tine. Nu s-au schimbat preamulte,dar…purşisimplunumaiecumafost.Păreasăfieuntânărcontabil–genuldeomcarenuse

simteconfortabildecâtîncostum.—Frumosdinparteatasăspuiasta.—A fostatâtdeciudat…Deparcăai fi căzutdepeo

stâncă. Azi erai acolo, organizând totul, şi a doua zi atrebuit deja să… îşi ridică privirile când simţi că măoprisem lângă ei. A, bună! bâigui el, şi i-am observatprivirileoprindu-sepedecolteulmeu.—LouisaClark,făcunoştinţăcuFreddieDerwent!I-ampusluiWillpaharulînsuportşii-amstrânsmâna

tânărului.Elîşiridică,însfârşit,privireaspreochiimei.—Aaaa.Şi…—SuntoprietenăaluiWill,l-amlămuritşi,fărăsăştiu

dece,mi-ampuspalmauşorpeumărulacestuia.— Ei, atunci viaţa nu e chiar aşa de grea, bătrâne!

spuseDerwent,cuunrâscesemănamaimultatuseseacă,şi se înroşi puţin la faţă. Oricum… trebuie să merg să-isalutşipealţii.Ştiicumsuntevenimenteledegenulăsta…sepresupunecătrebuiesăleluămcapeooportunitatedea ne face noi cunoştinţe. Dar chiar îmi pare bine să terevăd, Will! Şi îmi pare bine de cunoştinţă, domnişoarăClark.—Păreadrăguţ,amspus,dupăcetipulseîndepărtă.Mi-am ridicatmânadepeumărul luiWill şi am sorbit

lungdincocktailulmeu.Eramultmaigustosdecâtarăta.Fusesem puţin alarmată de prezenţa unei felii decastraveteînpahar.—Da,eunpuştidetreabă.—Şinuparisătesimţistânjenit.OchiiluiWilllicăriră,căutându-ipeaimei:—Nu,Clark,nusuntdelocstânjenit.Ca şi cum venirea lui Freddie Derwent ar fi spart

gheaţa,înurmătoareleoremaimultepersoanevenirăsă-lsalutepeWill.Uniirămaserălaodistanţăpoliticoasă,caşi cumasta i-ar fi scutitdedilemastrângeriidemână, în

vreme ce alţii, suflecându-şi pantalonii la genunchi, selăsară pe vine aproape la picioarele lui. Stăteam alături,maimulttăcută,şil-amvăzutdeodatăpălindcândzăridoibărbaţicareveneauspreel.Unul dintre ei, un om înalt şi voinic, cu o ţigară în

mână,părusănuştiecesăspunăcândajunseînfaţaluiWill.—Onuntăfrumoasă,nu?Şimireasaarătasuperb,zise

elînceledinurmă.AmpresupuscănuştiadesprerelaţialuiWillcuAlicia.Celălalt, care părea să fie vreun rival de afaceri al lui

Will, adoptă un ton mai diplomatic, dar în privirea luitranşantă, în întrebările directe referitoare la starea luiWill se simţea o notă arogantă, încât mi-am dat seamaimediatcăWilldevenisetensionat.Eraucadoicâinicarese învârt unul în jurul celuilalt, neştiind dacă să-şi aratecolţiisaunu.— Noul director executiv al fostei mele companii, îmi

explicăWillcândceidoiplecară,însfârşit,dânddinmâiniînsemnderămas-bun.Credcăavrutdoarsăseasigurecănupunlacalevreuncomplotcasă-iiaulocul.Alicia, care părea că pluteşte prin grădină – o siluetă

eterică,trimiţândbezeleşiexclamaţiiîntoatepărţile–,nuseapropiedenoi.L-amvăzutpeWilldândpegâtdouăpaharedePimm’s

şi,întaină,m-ambucurat.Prânzul fuservit laora4 fix.Mis-apărutoorădestul

de neobişnuită pentru prânz, dar, aşa cum îmi reamintiWill, ne aflam la o nuntă.Oricum, timpul părea să se fidilatat şi să devină lipsit de sens, căci trecerea lui eraestompată de nenumăratele pahare cu băutură şi de

conversaţiile în zigzag. Nu ştiu dacă de vină era căldurasau atmosfera, dar, când am ajuns lamasă,mă simţeamaproape ameţită. Şi, cândm-am trezit vorbind împleticitcu bătrânelul aflat în stânga mea, am înţeles că nu eraexclussămăfiîmbătat.—Evreunpicdealcoolîncocktailulăsta?l-amîntrebat

pe Will, după ce reuşisem performanţa de a-mi vărsasolniţacusareînpoală.—Da,camtotatâtacâtşiînvin.Câtepahareziceaică

aibăut?L-amprivitcugroază–îndubluexemplar.— Sper că glumeşti! Era cu fructe. Am crezut că asta

înseamnăcăn-aredelocalcool.Cumtemaiducacasă?—Halal îngrijitoare!pufniel înglumăşiapoi întrebă,

ridicândosprânceană:Ce-midaisănutespunmamei?Eram uimită de modul cum Will reacţionase pe tot

parcursul zilei. Crezusem că o să merg la nuntă cu WillTaciturnul sau Will Sarcasticul. Sau, cel puţin, cu WillTăcutul.Darelsearătasea fi fermecătorcutoată lumea.Nicimăcarsosireasupei,laprânz,nu-ltulburase,întrebasedoar,politicos,dacăecinevadispus să-şi schimbepâineapesupalui,şiceledouăfetedelacapătulcelălaltalmesei– care pretindeau că au „intoleranţă la gluten” – serepeziserăsă-iaruncechiflele.Cucâteuîmifăceammaimultegrijicăn-aveamsămă

pot trezi din ameţeala provocată de alcool, cu atât maiveselşimailipsitdegrijideveneaWill.Doamnaînvârstădin dreapta lui era o fostă deputată care pledase pentrudrepturilepersoanelorcudizabilităţi şi sedovedia fiunadintre puţinele persoane, din câte văzusem până atunci,care vorbi cu Will fără nici cea mai mică urmă dedisconfort.Launmomentdatchiaramvăzut-ohrănindu-l

cu o felie de ruladă. Când ea se ridică să plece până latoaletă, el îmi şopti că femeia escaladase în tinereţemunteleKilimanjaro.— Îmi place genul ăsta de femeie, zise el. Mi-o pot

imagina trăgândde căpăstru un catâr şi ducând în spateunrucsacplincusendvişuri.Erezistentăcaocizmăveche.Am avut mai puţin noroc cu vecinul din stânga. Îi

trebuirăcampatruminute–timpîncaremăsupuseunuiinterogatoriurapid,aflândcineeram,unde locuiamşipecine cunoşteam la nuntă – ca să-şi dea seama că n-amnimicde spus care să-lpoată interesa.Aşacă se întoarsespre femeia din stânga lui, lăsându-mă să-mi înfulecprânzul în tăcere. Launmomentdat, când începusem sămăsimtdejapenibil,amsimţitcăbraţul luiWillalunecădepescaunuldelângămine,iarpalmaluiaterizeazăpeamea.Amridicatprivireaşielîmifăcucuochiul,şiatuncii-am strâns mâna, recunoscătoare că-mi observasestinghereala. Apoi el îşi dădu scaunul câţiva centimetrimaiînspateşimăinvităsădiscutcufostadeputată,MaryRawlinson.—Willmi-aspuscătuaigrijădeel,zisefemeia.Avea nişte ochi albaştri pătrunzători şi riduri

pronunţate, mărturie a unei atitudini ostile faţă depracticilemodernedeîngrijireapielii.—Încerc,amspus,aruncându-iluiWilloprivire.—Şiailucratîntotdeaunaînacestdomeniu?—Nu,înainteamlucrat…într-ocafenea.Nu ştiudacă i-aş fi spus asta altcuivade lanuntă,dar

MaryRawlinsondădudincapaprobator.— Întotdeaunami s-apăruto slujbă interesantă.Dacă

îţi plac oamenii şi eşti mai degrabă băgăcioasă, aşa, camine,zâmbiearadioasă.

Willîşiretrasebraţullalocpescaunulcurotile.—ÎncercsăoîncurajezpeLouisasăfacăşialtceva,să-

şilărgeascăpuţinorizontul.—Lacete-aigândit,depildă?măîntrebăea.—Habarn-are,răspunseWillînloculmeu.Eunadintre

cele mai inteligente persoane pe care le cunosc, dar nureuşescs-ofacsă-şivadăpropriilecapacităţi.MaryRawlinsonîiaruncăouităturăaspră:—N-omai dădăci, dragule! E capabilă să răspundă şi

singură.Amclipit,încurcată.—Credcă,dintretoţi,tuînprimulrândartrebuisăştii

asta,Will,adăugăea.Will dădu să deschidă gura, dar se răzgândi şi tăcu.

Rămase cu privirile aţintite într-un punct al mesei şiscuturădincap,darnu-şipierdusurâsuldepechip.— Louisa, îmi imaginez că slujba aceasta te solicită

enorm,maialespeplanpsihic.Şibănuiesccăacesttânărdomnnuestecelmaiabordabildintrepacienţi.—Nicinuştiţicâtădreptateaveţi!— Dar şi Will are dreptate în privinţa posibilităţilor

tale.Trebuiesă-ţilărgeştiorizontul,dragamea.Iatăcarteamea de vizită! Fac parte din conducerea unei organizaţiicaritabilecareîncurajeazărecalificareaînmuncă.Poateţi-arplăceasăfacialtceva,peviitor.—Vămulţumesc,darîmiplacesălucrezcuWill.Amluatcarteadevizităpecareeami-oîntinseoricum,

puţinuimităcăfemeiaaceastamanifestainteresfaţădecefăceameucuviaţamea.Dar,chiarînmomentulîncareopuneamînpoşetă,m-amsimţitoimpostoare.Înniciuncazn-aveamcumsărenunţlamuncă,chiardacăaşfiştiutcevreau să învăţ. Nu eram convinsă că sunt genul de

persoanăcaresăpoatăîncepeomeserienouă.Şi,înplus,prioritateamea pemoment era să-l ţin peWill în viaţă.Eram atât de pierdută în gânduri, încât pentru scurtăvremen-ammaiascultatcesevorbealângămine.—…efoartebinecăaitrecuthopul,casăzicaşa.Ştiu

că poate fi devastator să fii nevoit să-ţi realiniezi viaţaatâtdedramaticcasăpoţirăspundenoilorprovocări.Amrămasînmărmurită,uitându-mălabucatadesomon

fiert din farfurie. Nu mai auzisem pe nimeni vorbindu-iastfelluiWill.Elseîncruntăşiapoiseîntoarsespreea,şoptind:—Nusuntsigurcăamtrecuthopul.MaryRawlinsonîlcercetăcuprivirea,apoiîmiaruncăo

căutăturăpătrunzătoare.M-amîntrebatdacăfaţamădădeadegol.— Orice are nevoie de timp, Will, zise ea, punându-i

scurtmânapebraţ.Şiastaeorealitatepecaregeneraţiataoacceptămultmaigreu.Voitoţiaţicrescutcuideeacălucruriletrebuiesăsepetreacăaşacumvreţi,instantaneu.Văaşteptaţisătrăiţivieţilepecareleviledoriţi.Maialesuntânărdesuccescatine.Darastaceretimp.—DoamnăRawlinson…Mary,nucredsă-mimairevin

vreodată.—Număreferlalaturafizică,îllămurifemeia.Evorba

săînveţisăaccepţionouăviaţă.Dar,înclipaaceea,chiarcândmăpregăteamsăascult

răspunsulluiWill,seauziunciocănitputernicdelinguriţăîntr-un pahar de sticlă, şi sala amuţi, în aşteptareatoasturilor.N-amauzitmarelucrudinces-aspus.Mis-aupăruttoţi

nişte bărbaţi umflaţi în pene, în costume ca de pinguin,carevorbeaudesprepersoaneşi locurinecunoscutemieşi

stârneau râsete politicoase. Am stat la masă şi amînfulecat trufele cu ciocolată neagră care sosiseră încoşuleţe argintii şi am băut rapid trei cafele, una dupăalta,încâtacumnumămaisimţeamdoarcherchelită,cişinervoasă şi agitată. Pe de altă parte, Will eraîntruchipareacalmului. Îiprivipe invitaţicumoaplaudăpefostaluiiubităşi-lascultăpeRupertdebitândundiscursplictisitordesprecefemeieminunatăşiperfectăeraAlicia.Nimeni nu-l pomeni. Nu ştiu dacă pentru a-i menajasentimentele sau fiindcăprezenţa lui era, de fapt, unpicstânjenitoare. Uneori, Mary Rawlinson se apleca să-imurmureceva laureche, iareldădeadincap însemndeaprobare.Când, în cele din urmă, discursurile luară sfârşit, o

armată de chelneri apăru ca din senin şi începu săelibereze spaţiul din mijloc pentru dans. Will se aplecăspremine.— Mary m-a informat că există un hotel bun în

apropiere. Sună la recepţie şi vezi dacă ne putem cazaacolo.—Poftim?Mary îmi înmână un nume şi un număr de telefon,

scrijelitepeobucatădeşerveţel.—Eînordine,Clark,îmispuseelîncetişor,caeasănu-

laudă.Plătesceutot.Sună,şiînceteazăsă-ţimaifacigrijică ai băut prea mult! Ia-mi cardul de credit din rucsac!Probabilosă-ţicearănumărul.Am luat cardul şi telefonulmeumobil şi m-am dus să

vorbescîntr-uncolţmaiîndepărtatalgrădinii,undenueraaşagălăgie.Aveaudouăcamerelibere–unacuunpatşialtacudouăpaturi,laparter.Şida,aveautoatefacilităţilenecesarepentruaccesulpersoanelorcudizabilităţi.

— Perfect, am spus şi am înghiţit în sec, îngrozită,auzindcâtcostaonoaptedecazare.Le-am dat numărul cardului, deşi simţeam că-mi vine

răucitindcifrele.—Deci?măîntrebăWillcândm-amîntorslamasă.—Amrezervat,dar…Şii-amspuscâtdemultcostaserăceledouăcamere.—E perfect, zise el. Acum sună-ţi iubitul şi spune-i că

rămâi toată noaptea aici! Pe urmă, mai comandă-ţi obăutură! De fapt, nu una, ci şase. Mi-ar face o plăceredeosebităsăteîmbeţicriţăpebaniitatăluiAliciei.Şichiaraşaamfăcut.Ceva se întâmplă în seara aceea. Luminile scăzură în

intensitate, astfel că mica noastră masă abia se maiobserva,parfumulîmbătătoralflorilorsemaiatenuă,dusdebrizaserii,iarmuzica,vinulşidansulfăcurăca,într-unlocatâtdeimprobabil,sănesimţimcuadevăratbine.Willnu-mi păruse niciodată mai relaxat. Între mine şi Mary,vorbea şi zâmbea mereu, iar faptul că îl vedeau pentruscurtă vreme fericit îi ţinea la distanţă pe cei care poatealtfell-arfiprivitpiezişsaul-arficompătimitdinpriviri.Măconvinsesă-midauşaluljosşisămăîndreptdespate.I-am dat jos haina şi i-am slăbit nodul de la cravată, şiamândoiamîncercatsănupufnimînrâsvăzândperechilecaraghioasededansatori.Nicinuvăpotspunecâtdemultmaibinem-amsimţitvăzândcumdanseazăaceamulţimedefandosiţi.Bărbaţiisemişcaucaelectrocutaţi,iarfemeileridicausprecerdegetelearătătoareşipăreaugroaznicdestingherite,chiarşicândseroteauîndans.MaryRawlinsonmurmurădemaimulteori„O,Doamne

sfinte!”şi-miaruncăoprivire.Limbajuleideveneatotmai

piperatcufiecarepahar.—Nuvreisămergişisătebâţâişitu,Louisa?—Doamnefereşte!— Foarte înţelept din partea ta! Am văzut dansatori

maibunişilanenorocitulăladeClubalVăcarilor.La ora nouă, am primit un mesaj pe telefon de la

Nathan.„Totulînregulă?”I-amrăspuns:„Da. N-o să-ţi vină să crezi, dar e super. Will se

distreazădeminune.”Şi chiar sedistra. L-amvăzut râzând înhohotede ce-i

spuseseMary launmomentdat şi amavutun sentimentciudat.Aici îmidădusemseamacăsepoate.Arfipututfifericit dacă era înconjurat de oamenii potriviţi, dacă i sepermitea să fieWill, şi nuOmuldin Scaunul cuRotile, olistădesimptomesauţintamileigenerale.Şiapoi,pela10seara,începurădansurilelente.Ne-am

uitat cumRupertoconduceapeAliciape ringuldedans,în aplauzele politicoase ale invitaţilor. Coafura eielaborată începea să se prăbuşească, şi ea îşi petrecubraţelepedupăgâtulluicaşicumarfiavutnevoiedeunpunct de sprijin. Rupert o prinse în braţe, strângându-italiacupalmele.Oricâtdefrumoasăşidebogatăarfifost,numi-ampututreprimaunsentimentdemilă.Probabiln-aveasăînţeleagăcepierdusedecâtatuncicândaveasăfiepreatârziu.Lajumătateamelodiei,lisealăturarăaltecupluri,încât

i-am pierdut din vedere şi m-am lăsat atrasă de discuţiadintre Will şi Mary despre alocaţiile îngrijitorilor, pânăcând, brusc, ridicândprivirea, amvăzut-opeAlicia chiarînfaţanoastră–supermodel înrochiaeialbădemătase.

Amsimţitcăîmisareinimadinpiept.AliciaînclinăuşordincapspreMary,însemndesalut,

şi se aplecă puţin, pentru caWill s-o poată auzi, fiindcăvolumulmuzicii eradat cam tare.Pe chipul ei amcitit ooarecareîncordare,caşicumşi-arfiluatinimaîndinţisăvinălamasanoastră.—Îţimulţumesccăaivenit,Will,ziseeaşi-miaruncăo

privirepiezişă,fărăsă-miadresezeînsămăcaruncuvânt.—Cuplăcere,răspunsedomolWill.Arăţisuperb,Alicia.

Afostozifoartefrumoasă.Un licărde surpriză trecupeste chipul ei. Şi apoi i-am

cititînochiunlicărdemelancolie.—Da?Chiarcreziasta?Eucred…vreausăspun…sunt

atâtdemultelucruri…—Nuenevoie,oopriWill.Ţi-oaminteştipeLouisa?—Da.Urmăoscurtătăcere.L-am văzut pe Rupert adăstând în fundal, uitându-se

spre noi cu ochi scrutători, îngrijorat. Alicia îi aruncă oprivirescurtăşifluturădinmânăcătreel.— Îţi mulţumesc încă o dată, Will. E un gest

extraordinar din partea ta că ai venit. Şi îţi mulţumescpentru…—Oglindă.—Desigur.Îmiplacelanebunie.Aliciaseridicăşiseîntoarselasoţulei,careîiluămâna

într-aluişiserăsuciimediatpecălcâie,îndepărtându-se.I-amurmăritamândoicumtraversauringuldedans.—Darnui-aicumpăratniciooglindă!—Ştiu.Proaspeţiisoţivorbeauîncă.Ruperttrăgeadincândîn

cândcucoadaochiului sprenoi.Parcănu i-ar fivenit să

creadă că Will fusese, pur şi simplu, atât de amabil. Defapt,nicimienu-mivenea.—Te…te-aderanjat?l-amîntrebat.Willîşiîntoarseprivireadelaei.—Nu,ziseelşi-mizâmbi.Eraunzâmbetpuţinstrâmbdincauzabăuturii,iarochii

îierautriştişicontemplativiînacelaşitimp.Şi apoi, când ringul de dans se goli pentru câteva

minute în aşteptarea următorului dans, m-am trezitspunând:—Cespui,Will?Facemotură?Măînvârţi?—Poftim?— Haide! Hai să le dăm panaramelor ăstora ceva

desprecaresăbârfească!—O,da!ziseMary,ridicândpaharul.Oideebeton!—Vino!Acum,câtsuntmelodiilente.Nucredcătepoţi

zbânţuiînscaunulăla.Nui-amdatdeales.M-amaşezatcugrijăînpoalaluişi

l-amcuprinscubraţelededupăgât,casămăţincâtmaibine.Willmă privi în ochi preţ de câteva secunde, ca şicum s-ar fi hotărât dacă mă poate refuza. Apoi, în chipuluitor,seavântăcuscaunulperinguldedansşiîncepusăse mişte în cercuri mici, sub luminile strălucitoare alegloburilordesticlădedeasupra.M-am simţit, deopotrivă, stingherită şi vag isterică.

Stăteam într-o poziţie care îmi ridicase rochia până lajumătateacoapselor.—Las-o!îmimurmurăWillînureche.—Dare…—Hai,Clark,numălăsabaltătocmaiacum!Amînchisochiişimi-amîncolăcitbraţelepedupăgâtul

lui, lipindu-mi obrazul de al lui, respirând cu nesaţ

mireasma de lămâi a aftershave-ului. Îl auzeammurmurândînritmulmuzicii.—Nus-auîngrozitîncă?întrebăel.Am deschis un ochi şi am privit, sub lumina slabă, în

jurulnostru.Câţiva zâmbeau încurajator, dar majoritatea păreau

descumpăniţi. Mary mă salută, închinând paharul cătremine.Apoiamzărit-opeAliciaţintuindu-necuprivirea,cuchipulconsternatpreţdeoclipă.Cândprivirilenoastreseîncrucişară,seîntoarseşi-ispusecevaînşoaptăluiRupert.Acestascuturădincap,caşicumamfifăcutcevaabsolutdizgraţios.Amsimţitcăunsurâsdrăcescîmiînfloreştepechip.—O,da!amzis.—Ah!Dă-temaiaproapedemine,Lou!Miroşisuperb.—Şitulafel!Deşi,dacăaisămăînvârţiîncontinuare

numaisprestânga,s-arputeasăvomit.Willinversădirecţia.Mi-amarcuitbraţelepedupăgâtul

luişim-amtraspuţin înspatecasămăuit lael,simţindcum toată timiditatea îmi dispare. El rămase cu privirilefixatepesâniimei.Adevărulecă,înpoziţiaîncareeram,nicinuputeasăseuiteînaltăparte.Apoiîşiridicăochiidindecolteuşi-şiridicăosprânceană.—Nuţi-aifilăsatniciodatăsâniiăştiaatâtdeaproape

deminedacănueramîntr-unscauncurotile,murmurăel.L-amprivitinsistent:—Iartunute-aifiuitatniciodatălaeidacăn-aififost

într-unscauncurotile.—Poftim?Basigurcăm-aşfiuitat.—Nu-iadevărat.Ai fi fostmultpreaocupat săadmiri

fete înalte şi blonde, cu picioare interminabile şi coafurielegante,carepotmirosiuncontgrasdelaunkilometru.

Şi,oricum,eun-aş fi fostaici.Aş fi servitbăuturile.Aş fifostinvizibilă.Elclipi.—Ce?N-amdreptate?Will aruncă o privire spre bar, apoi se uită iarăşi la

mine:—Bada.Dar,înapărareamea,potspune,Clark,căam

fostopramatie.Amizbucnitîntr-unhohotderâsatâtdeputernic,încât

şi mai mulţi nuntaşi au început să se uite în direcţianoastră.Amîncercatsăiauofigurăcâtmaisobră.—Îmiparerău,ammormăit.Credcădevinisterică.—Ştiiceva?Aşfipututsămăuitlachipulluitoatănoaptea.Lafelul

cumochiiiseîncreţeaulacolţuri.Laloculundegâtuliseuneacuumerii.—Cesăştiu?— Uneori, Clark, eşti singurul lucru care mă face să

vreausămămaitrezescdimineaţa.—Atuncihaisămergemundeva!Cuvintele îmiţâşnirădepebuzeaproapeînaintesă-mi

dauseamacevoisemsăspun.—Poftim?—Hai sămergemundeva!Osăptămână încare săne

simţimpurşisimplubine!Doarnoidoi.Cuniciunuldintreaceşti…—Căcănari?—Căcănari.Spune„da”,Will!Hai!Ochiiluinusemaidezlipeaudepechipulmeu.Nu ştiu ce i-am mai spus. Nu ştiu de unde-mi ieşise.

Ştiamdoarcă,dacănu-lconvingsăspună„da”înnoaptea

aceea, plină de stele, de frezii, de râsete şi de farmeculsimpaticeiMary,numaiaveamaltăşansă.—Terog!Trecurăcâtevasecundecaremis-aupărutoveşnicie.—S-afăcut.

Capitolul19

NATHAN

Ei credeau că n-o să ne dăm seama. Se întoarseră, înceledinurmă,delanuntăînjurulprânzului,adouazi,iardoamna Traynor era atât de supărată, încât abia maiputeavorbi.—Aţifipututsămăsunaţi,lespuse.Rămăseseacasădoarcasăseasigurecăseîntorcteferi.

Oauzisemmăsurândcupaşimariholulacoperitcugresieîncădecândvenisemacolo,la8dimineaţa.— Cred că v-am sunat şi v-am dat mesaje de

optsprezece ori. Abia când am sunat la familia Dewar,cinevami-aspuscă„tânărulînscauncurotile”plecaselaun hotel şi am răsuflat uşurată că nu avuseserăţi vreunaccidentpeautostradă.—„Tânărulînscauncurotile”,remarcăWill.Drăguţ!Dar se vedea pe faţa lui că nu-i păsa. Era liniştit şi

relaxat, purtându-şi mahmureala cu umor, deşi am avutsentimentulcănusesimţeapreabine.Abiacândmaică-saîncepu s-o certe pe Louisa, zâmbetul îi pieri de pe chip.Interveniimediatşi-ispusedoamneiTraynorcă,dacăarecevadereproşat,să-ireproşezelui,căcielluasedeciziadearămânepestenoaptelahotel,iarLouisapurşisimplusesupusese.—Dincâteîmidauseama,mamă,încalitatedebărbat

de treizeci şi cinci de ani, nu cred că trebuie să dausocotealănimănuicândhotărăscsă-mipetreconoaptelahotel.Nicimăcarpărinţilormei.Ea îi privi lung pe amândoi, murmurând ceva despre

„politeţeaelementară”,apoipărăsiîncăperea.

Louisa părea tulburată, dar Will trecuse deja pesteincident şi îi şopti ceva. Atunci mi-am dat seama. Ea seînroşi la faţă şi râse înfundat, ca atunci când ştii căn-artrebuis-ofaci.Genulderâscareascundeoconspiraţie.Şiapoi Will se întoarse spre ea şi-i spuse să se relaxezepentrurestulzilei.Sămeargăacasă,săseschimbe,poatesătragăunpuidesomn.—Număpotplimbaprincastelcucinevacareafăcut

plimbarearuşinii{15}.— Plimbarea ruşinii? am întrebat eu, fără să-mi pot

ascundesurpriza.—Nuaialacaretegândeştitu,ziseLouisa,plesnindu-

mă,înglumă,cueşarfa,şiapoiîşiluăhaina,pregătindu-sesăplece.—Iamaşina!îistrigăWilldinurmă.Osă-ţifiemaiuşor

săteîntorci.L-amurmăritcumseuitădupăLouisapânăcândeaieşi

peuşadinspate.Doarjudecânddupăaceaprivire,şiaşfibăgatmânaîn

foccăîntreeiseînfiripaseceva.El se dezumflă puţin după plecarea Louisei. Era ca şi

cum s-ar fi ţinut până când şi doamna Traynor, şi fatapărăsiseră anexa. Îl priveam deja atent şi, de îndată cezâmbetulîidispărudepechip,mi-amdatseamacănu-miplacecumarată.Misepărucă-izărescniştepetepefaţăşi, în două rânduri, când credea că nu se uită nimeni, îlvăzusem strâmbându-se, şi chiar de la distanţă amobservatcăisefăcusepieleacadegăină.Omicăalarmăîncepusă-misune,slab,darstrident,încreier.—Tesimţibine,Will?—Suntbine,nuteagita!—Nuvreisă-mispuiundetedoare?

Măprivi cu un aer resemnat, ca şi cum ar fi ştiut că-lcunoscpreabine.Colaboramdepreamultăvreme.—Înregulă,mădoarepuţincapul.Şi…credcătrebuie

să-mischimbituburile.Probabilcâtmairepede.Îl mutasem de pe scaun pe pat, şi m-am apucat să

pregătescustensilele.—Laceorăle-aschimbatLoudedimineaţă?— Nu le-a schimbat, spuse Will şi se crispă. Părea

fâstâcit,sesimţeavinovat.Şiniciaseară.—Poftim?I-amluatpulsulşiamscosrepedetensiometrul.Evident,

aveaotensiunealarmantă.I-ampusmânapefrunteşimis-a umezit de sudoare. M-am dus imediat la dulapul cumedicamente şi am sfărâmat câteva pastilevasodilatatoare. I le-am dat într-un pahar cu apă,asigurându-mă că le beapână la ultimapicătură.Apoi l-am săltat în capul oaselor, coborându-i picioarele pestemarginea patului, şi i-am schimbat imediat tuburile, fărăsă-lscapdinochi.—Disreflexie?— Cam aşa ceva. N-a fost cea mai înţeleaptă idee să

mergilanuntă,Will.Disreflexia autonomă era cel mai negru coşmar al

nostru. Reprezenta reacţia exagerată a organismului ladurere, disconfort sau, uneori, la un cateter negolit latimp, o tentativă haotică şi zadarnică a sistemului săunervos zdruncinat de a păstra controlul asupra corpului.Puteasăsedeclanşezedinsenin,afectându-igravîntregulorganism.Willarătapalidşirespiragreu.—Cumîţisimţipielea?—Măînţeapăpuţin.—Vederea?

—Eînregulă.—Ah,bătrâne,crezicăartrebuisăchemămajutoare?—Mai lasă-mă zeceminute, Nathan! Sunt sigur că ai

făcuttotceeranecesar.Mailasă-măzeceminute!Închise ochii. I-am luat din nou tensiunea, întrebându-

mă dacă nu era cazul să chem cât mai grabnic oambulanţă.Disreflexiaautonomămăîngrozea,fiindcăeraoafecţiuneimprevizibilădefiecaredată.Willmaiavuseseo dată o criză, chiar când începusem să lucrez la familiaTraynor,şiatuncipetrecusedouăzilelaspital.—Nathan,stailiniştit,îţispundacăsimtcălucrurilese

agravează.Oftă, şi l-am ajutat să se întindă iar pe spate,

rezemându-sedecăpătâiulpatului.ÎmispusecăLouisaseîmbătaseaşaderău,încâtelnu

voisesăriştelăsând-osăumblelacateter.—Dumnezeuştieundemi-ar fipututvârîblestematele

aleadetuburi,spuseel,pufnindînrâs.Fataavusesenevoiedeojumătatedeorăcasă-ldeajos

depescaunşisă-linstalezeînpat.Seprăvăliserăamândoipepodeaîndouărânduri.—Dinfericire,eramamândoiatâtdebeţi,încâtnucred

căvreunuldintrenoiasimţitvreodurere.Eaavuseseînsăprezenţadespiritsăsunelarecepţie,de

undeveniseîndatăunhamal,careoajutasesă-lridice.— Un băiat tare de treabă. Îmi amintesc vag că am

insistatcaLouisasă-ilasebacşişobancnotădecincizecidelire.Şiştiucăerabeatăcriţă,fiindcăaacceptat.Will se temuse, după plecarea ei, că Louisa n-avea să

maiajungăîncameraundesecazaseea,şitoatănoapteaovisasestândchircităpescări.Viziunea mea despre Louisa Clark era ceva mai puţin

generoasăînclipaaceea.—Will,amice,credcădataviitoarearficazulsă-ţifaci

maimultegrijipentrutine.—Suntînordine,Nathan.Dejamăsimtmaibine.I-am simţit privirea scrutându-mă pe când îi verificam

iarăşipulsul.—Vorbescserios,Nathan.N-afostvinaei.Tensiuneaîiscădea,iarculoareapieliiîirevenea,încet-

încet, la normal. Am răsuflat uşurat – nu-mi dădusemseamacăaproapeîmiţinusemrespiraţiadespaimă.Am mai discutat puţin despre evenimentele din ziua

precedentă, lăsând sămai treacă timpul până ceWill îşirevenipedeplin.Nupăreasă-imaipesedefostaluiiubită.Nuvorbi preamult, dar, cu toate că era evident epuizat,dejaarătamaibine.I-am lăsat braţul în jos şi am arătat spre încheietura

mâinii:—Apropo,etaretatuajul.Elmăprivicuunaerbizar.— Dar ai grijă să nu treci la „Expirat la data de…”,

bine?În ciuda transpiraţiei, a durerii şi a infecţiei, arăta în

sfârşitdeparcănusemaigândeanumai laboală.Num-am putut abţine să nu mă gândesc că, dacă doamnaTraynorar fi ştiut,poate căar fi începutdiscuţia cumaipuţinăduritate.Nui-amspusLouiseinimicdespreceleîntâmplate–Will

m-apussă-ipromitcăosă-miţingura–,dar,cândreveni,spresfârşituldupă-amiezii,eaerafoartetăcută.Arătarău,erapalidă,aveapărulproaspătspălatşilegatlaspate,caşicumîncercasăparăoelevăconştiincioasă.

Dar,dupăovreme,deveniclarcănudoarmahmurealaîifăceaprobleme.Will o întreba întruna de ce este atât de tăcută, până

când,înceledinurmă,eaîirăspunse:—Eibine,amdescoperitcănuecelmaiînţeleptlucru

să rămâi undeva toată noaptea când abia te-aimutat înapartamentuliubituluitău.Spuseastazâmbind,dareraunzâmbetforţat,iareuşi

Will ne-am dat seama că discuţia dintre ea şi iubitul eitrebuiesăfifostmultmaiserioasă.Nu-lputeamblamapetip.Nicimienumi-arficonvenit

caiubitameasărămânăpestenoaptecualtbăiat,chiarşicuunultetraplegic.ŞiindividulîncănuvăzusecumseuitaWilllaLouisa.N-am mai făcut prea multe în după-amiaza aceea.

Louisa goli rucsacul lui Will, scoţând la iveală toatemostrele de şampon, gel, aţă şi ac şi cască de duş de lahotelpecareputusepunemâna.(„Nurâde”, îmizise,„lacât a plătit, Will ar fi putut să-şi cumpere o întreagăfabrică de şampon!”) Ne-am uitat la un film japonez deanimaţie, despre careWill susţinea că e remediul perfectpentru mahmureală, şi am stat cu ei – în parte fiindcăvoiam să-i supraveghez tensiunea, în parte, recunosc,pentrucămăsimţeampuţinrăutăcios.EramcuriossăvădcumvareacţionaWillcândi-aşfispuscăaveamdegândsălemaiţincompanie.—Serios?făcuel.ÎţiplaceMiyazaki?Îşi luă seama imediat, spunând că bineînţeles că avea

să-miplacă…eo creaţiegenială…etc.Dar îl prinsesem.Într-un fel,măbucurampentruel.Mintea lui fusesepreamulttimpobsedatădeunsingurlucru.Aşacăne-amuitatlafilm.Amtrasjaluzelele,amînchis

telefonulşiamvăzutundesenanimatbizar,despreofatăcare ajunge într-un univers paralel, populat de osumedeniedecreaturihidoase,desprecarenu-ţiputeaidaseama dacă erau bune sau rele. Lou se aşeză lângăWill,oferindu-i energizantul şi, la unmoment dat, curăţându-iochiul, când el pretinse că îl înţeapă ceva sub pleoapă.Erau înduioşători, deşi o mică parte dinmine se întrebăundeDumnezeuaveausăducătoateastea.Şiapoi,pecândLouisasedusesăridicejaluzeleleşisă

nefacăunceai, seprivirăunulpecelălaltcadoioamenicarenuştiudacăsătefacăsaunupărtaşlasecretullorşi-mi spuseră că voiau să plece timp de zece zile. Nu ştiauîncă unde anume, dar probabil avea să fie o călătorielungăşifrumoasă.Eramdeacordsă-iînsoţescşisă-iajut?Mănânci,calule,ovăz?A trebuit să-mi scotpălăria în faţa fetei.Dacămi-ar fi

ziscineva,înurmăcupatruluni,căvomreuşisă-lducempeWill într-ocălătorie–saumăcarsă-lscoatemdincasă–, i-aşfispuscăn-aretoateţiglelepecasă.UrmaînsăsăamoscurtădiscuţiecueaînprivinţaîngrijirilormedicalealeluiWillînaintesăplecăm.Nunemaiputeampermiteasemenea incidenteprimejdioasedacăne-am fiaflat cineştiepeunde.Îi destăinuiră planul chiar şi doamnei T, când aceasta

veni în trecere, cu puţin timp înainte ca Louisa să plece.Will vorbi despre asta ca şi cum ar fi fost o simplăplimbareprinjurulcastelului.Înceeacemăprivea,eramchiarmulţumit.Blestematul

de poker online îmi mâncase toţi banii, şi nu-mi maifăcusem niciun plan de vacanţă până la sfârşitul anului.Am iertat-o chiar şi pe Louisa că fusese suficient denătângă încâtsă-lascultepeWillcândel îi spusesecăn-

are nevoie să-i schimbe tuburile. Şi, credeţi-mă, fusesemdestuldeşucăritdincauzaasta.Prinurmare,viitorularătacum nu se poate mai bine, şi m-am pomenit că fluier omelodieveselăpecândîmiîmbrăcamhaina,văzânddeja,cu ochiiminţii,mări albastre şi plaje de nisip alb. Chiarmăgândeamdacăn-aşfiavuttimpsădauoscurtăraităşipeacasă,prinAuckland.Şi apoi le-am văzut – pe doamna Traynor stând în

pragul uşii din spate, iar pe Louisa instalată la volan,aşteptândsăporneascămotorul.Nuştiucefeldediscuţieavuseseră deja, dar amândouă păreau încruntate. N-amauzitdecâtultima replicăadoamneiTraynor,dar, sincersăfiu,pentrumineafostsuficient:—Spercăştiicefaci,Louisa.

Capitolul20

—Poftim?Eram pe dealurile din afara oraşului când i-am spus.

Patrick ajunsese la jumătatea unei curse de douăzeci şicinci de kilometri şi voia să-l cronometrez, mergând înspatele lui pe bicicletă. Cum ştiam să merg cu bicicletaceva mai puţintel decât ştiam fizica particulelorelementare, asta însemna că mă clătinam la fiecareapăsare pe pedală şi că eram leoarcă de transpiraţie, învremeceelnuîncetasăstrige,exasperat,lamine.Cândamajuns învârfuldealuluiSheepcotepufăindca

o locomotivă şi cu picioarele grele ca plumbul, m-amhotărât să-i spun. M-am gândit că mai avea destuikilometripânăacasăcasă-şirevinădinşoc.—Pat,nuvinlaXtremeViking.El nu se opri, dar veni mai aproape. Îşi întoarse faţa

spremine,continuândsădeadinpicioare,şipăruatâtdeuluit, încât, cu ochii la el, fu cât pe-aci să intru într-uncopac.—Cum?Dece?—Lucrez…Pat îmi întoarse spatele şi începu să alerge cu toată

viteza.Ajunseserămpecoamadealului şi trebui să strângpuţinmanetafrâneicasănu-ldepăşesc.—Şicândaidecisasta?Picături mari de sudoare i se scurgeau pe frunte şi

tendoaneleisebombaserăpegambe.Număputeamuitapreamultlaele,pentrucăriscamsămăîmpleticesc.—Înweekend.Darnueramîncăsigură.—Daramrezervatbileteledeavionşi…—Eocursălow-cost.Osă-ţidauînapoiceletreizecişi

nouădeliredacătederanjeazăaşadetare.—Nuevorbadebani.Credeamcăviicasămăsusţii.

Aispuscăviisămăsusţii.Patrick poate să se bosumfle destul de tare. Când

începuserăm să ieşim împreună, îl tachinam adesea petema asta, spunându-i „Domnul Pantaloni Ţâfnoşi”. Pemine mă distra grozav, dar pe el îl enerva aşa de tare,încâtîncetasămaifieursuzdoarcasă-miînchidăgura.—Ei,haide!Daracumnu te susţin?Urăsc sămergcu

bicicleta,Patrick,ştiibine.Daramvenitsătesusţin.Ammaiparcursunkilometru şi jumătate înainte ca el

să mai spună ceva. Poate aveam eu iluzii auditive, dartropotulpaşilorsăipedrumpărusădevinămaiputernic,mai îndârjit. Ne aflam acum sus pe deal, deasupraoraşului,şieugâfâiamlaurcuş,încercând,fărăsucces,să-mioprescgoana inimiide câteori vreomaşină trecea înviteză pe lângă noi. Luasem vechea bicicletă a mamei(Patrick nu mă lăsa nici măcar să mă apropii desuperbicicleta lui de curse), care nu avea schimbător deviteze,aşacăadesearămâneammultînurmalui.Elpriviînapoişiîncetininiţelritmul,casă-lpotajunge.— Şi de ce, mă rog, nu pot aduce pe cineva de la

agenţieînlocultău?măîntrebă.—Cinevadelaagenţie?—Da, să lucreze la familiaTraynorcâtăvreme tueşti

plecată. Dacă munceşti la ei de şase luni, ai dreptul laconcediu.—Nuechiaratâtdesimplu.— Nu văd de ce n-ar fi. În definitiv, şi tu, când te-ai

angajat,nuştiainimic.Mi-am ţinut respiraţia – lucrudestuldegreu, având în

vederecăpedalatulîmiluaseaproapecompletsuflul.

—FiindcăWilltrebuiesăpleceîntr-ocălătorie.—Ce?—Trebuiesăpleceîntr-ocălătorie.Deaceeaarenevoie

demineşideNathan.—Nathan?CinenaibaeNathan?— Asistentul lui medical. Tipul pe care l-ai cunoscut

cândWillavenitlaziuamea.Şi,casănutemaiosteneştisă mă întrebi, am adăugat eu, nu, nu m-am încurcat cuNathan.El încetini paşii, cu privirile aţintite asupra asfaltului,

pânăcândrămase,practic,săalergepeloc.— Ce înseamnă asta, Lou? Pentru că… – dădu el din

umeri–,pentrucămiseparecăslujbataînceteazăsămaifieoslujbănormală.—Slujbameanuedelocnormală,ştiiasta.—Darmiseparecă,înultimavreme,WillTraynorare

prioritateînfaţaoricui.—A,şiastanuare?amspus,luându-mimâiniledepe

ghidonşiarătândcuungestlargsprepicioarelelui.—Ealtceva.Cândsunăel,fugiimediatlaapel.— Şi, când tu alergi, alerg cu tine, am schiţat eu un

zâmbet.— Ha, ha! Foarte amuzant! făcu el şi-mi întoarse

spatele.—Evorbadeşaseluni,Pat.Şaseluni.Îndefinitiv,tuai

fostcelcareainsistatsăacceptslujbaasta.Nupoţisătesuperipeminecăte-amluatînserios.—Nucredcă…nucredcăevorbadespreslujbă.Cred

mai curând… că e vorba despre altceva, pe care numi-lspui.Amezitat,poateoclipăpreamult:—Nu-iadevărat.

—DarnuviicuminelaViking.—Ţi-amspus,eu…Elclătinădincapîncet,caşicumnum-arfiauzitbine,

apoi începu săalergepedrum, îndepărtându-sedemine.Îmi dădeam seama după cum îşi ţinea spatele cât desupăratera.—Hai,Patrick!Nuneputemopripuţinsădiscutăm?—Nu,mi-arstricatimpuldealergare,spuseelcuunsoi

deîndărătnicie.—Atuncihaisăoprimcronometrul!Doarcinciminute.—Nu.Trebuiesăalergcaşicumaşfiîncursă,pufniel

şimăriviteza,caşicumarfidobânditunnouimpuls.—Patrick!amstrigat,chinuindu-măsăţinritmulcuel.

Tălpile îmi alunecau pe pedale şi am înjurat, lovind opedalăsprespate,pentruaîncercasăpuniarpiciorulpeea. Patrick! Patrick! Mi-am fixat privirea în ceafa lui, şicuvintele mi-au ieşit din gură aproape înainte să-mi dauseamacespun:Willvreasămoară.Vreasăsesinucidă.Iaraceastăcălătorieeultimamea încercaredea-l face să serăzgândească.PaşiiluiPatrickdevenirătotmaimicişiapoiserăriră.

În cele din urmă, se opri pe drum înaintea mea, cuspinarea dreaptă, fără să se întoarcă spremine. Apoi serăsuciîncet.Încetaseînsfârşitsăfugă.—Maispuneodată!—VreasămeargălaClinicaDignitas.Înaugust.Încerc

să-l fac să se răzgândească. Este ultima şansă pe care omaiam.Patrickseuitălaminedeparcăn-arfiştiutdacăsămă

creadăsaunu.— Ştiu că pare ceva absurd. Dar trebuie să-l fac să se

răzgândească.Aşacă…nupot…nupotmergecu tine la

Viking.—Şidecenumi-aispusastapânăacum?— Familia lui m-a pus să le promit că n-am să spun

nimănui.Pentrueiarfigroaznicdacăs-arafla.Groaznic.Nicimăcar el nu ştie că eu cunosc adevărul. Totul e atâtde… complicat.Mi-am întins braţul spre el: Ţi-aş fi spusdacăaşfiputut.Patrick nu-mi răspunse. Părea zdrobit, ca şi cum ar fi

săvârşitcevagroaznic.Seîncruntăabiavizibilşiînghiţiînsecdedouăori.—Pat…—Nu…Trebuie…Amnevoiedoarsăalergacum,Lou.

Singur.Îşitrecumânaprinpăr:Bine?Amînghiţit,larândulmeu,însec:—Bine.Pentru o clipă, păru debusolat, ca şi cum ar fi uitat

aproape de ce eram acolo. Apoi porni iar, şi l-am văzutcumdispareînainteamea,fărăsă-şimiştecapulniciîntr-oparte,niciîntr-alta,înghiţinddrumuldesubel.Postasem cererea pe forum a doua zi după ce ne

întorseserămdelanuntă.Îmipoatespunecinevaunlocundetetraplegiciise

potaventura?Cautlucruripecaresălepoatăfaceşiopersoanăîndeplinătateafacultăţilorfizice,lucruricaresă-l poată face pe prietenul meu deprimat să uite,pentruovreme,de limitărilevieţii sale.Nuştiupreasigur ce caut, dar orice sugestie va fi primită curecunoştinţă.Efoarteurgent.AlbinuţaOcupată.M-am logat şi am rămas cu privirea aţintită asupra

ecranului.Nu-miveneasăcred.Aveamoptzecişinouăderăspunsuri. Am parcurs pagina în sus şi-n jos, nesigură,iniţial,dacătoateeraurăspunsurilasolicitareamea.Apoiamaruncatoprivirefurişăînjur,laceilalţiutilizatoridinbibliotecă, rugându-mă cu disperare camăcar unul să seuite la mine şi să-i pot spune: „Optzeci şi nouă derăspunsuri!Laosingurăîntrebare!”Am citit poveşti despre bungee jumping pentru

tetraplegici, despre înot, caiac-canoe, chiar şi călărie, cuajutorulunui cadru special. (Cândamvăzut filmuleţuldela linkul ataşat am fost puţin dezamăgită că Will nusuferea caii, fiindcă părea să fie o experienţăextraordinară.)Alţii scriau despre înot cu delfini şi scufundări cu

instructori specializaţi. Existau scaune plutitoare din careputea să pescuiască şi biciclete adaptate pentrutetraplegici,cucareputeaparcurgetraseepedealuri.Uniimembriaigrupuluipostaserăchiarfotografiisaufilmuleţecu ei înşişi luând parte la asemenea activităţi. Câţiva,inclusivRitchie,îşiamintiserădepostărilemeleanterioareşivoiausăaflecemaifăceaWill.Pareovestebună.Sesimtemaibine?

Amscrisunrăspunsrapid:Poate. Dar sper ca această călătorie să producă o

schimbaremajoră.Ritchieîmirăspunse:Bravo, fată!Dacăai suficiente fonduri să aranjezi

totul,poţifacepracticorice!Scootagirlscrise:Nu uita să postezi nişte poze cu el când face

bungeejumping.Îmiplacesăvădfeţeletipilorcândsearuncăînhăucucapulînjos!Mi-erau dragi oamenii aceştia – tetraplegicii şi

îngrijitoriilor–pentrucurajul,generozitateaşiimaginaţiade care dădeau dovadă. în seara aceea am stat două oresă-minotezsugestiilelor,urmândlinkuriledatedeeicătresite-urile web pe care le încercaseră şi le testaseră,discutând chiar cu câţiva pe chat. Când, în sfârşit, amplecat de la bibliotecă, aveamdeja o destinaţie: urma sămergem în California, la ferma Four Winds, un centruspecializat care oferea asistenţă de calitate „într-un felcare vă va face să uitaţi că aţi avut vreodată nevoie deajutor”, potrivit site-ului de internet. Ferma însăşi, oclădirescundă,dinlemn,aflatăîntr-unluminişdepădurede lângă Yosemite, fusese înfiinţată de un fost cascadorcare refuzase să lase accidentul în urma căruia rămăseseparalizat să-i limiteze posibilităţile. Registrul online alvizitatoriloreraplindeturiştifericiţişirecunoscători,carejuraucăgazdalorleschimbasemodulîncareseraportaula dizabilitatea lor – şi la ei înşişi. Cel puţin şase dintreutilizatoriichatuluifuseserăacolo,şitoţispuneaucăvizitaletransformasevieţile.Centruleraaccesibil celoraflaţi în scauncu rotile,dar

fusese amenajat ca un hotel de lux. Existau piscineexterioare dotate cu macarale discrete pentru scaune şispecialiştiînmasaj.Existaupersonalmedicalcalificatşiun

cinematografcuspaţiipentruscaunelecurotile,pelângălocurile normale. Era şi un jacuzzi în aer liber, uşoraccesibil, în care puteai sta să priveşti stelele. Aveam săpetrecemosăptămânăacoloşiapoicâtevazilepecoastacaliforniană,launcomplexhotelierundeWillputeaînotaşiadmiralitoralulstâncos.Maipresusdetoate,găsisemşiapogeul unei vacanţe pe care Will n-avea s-o uiteniciodată – un salt cu paraşuta, asistat de instructorispecial pregătiţi pentru a-i ajuta pe tetraplegici să sară.Aveau un echipament special cu ajutorul căruiaWill eralegat de instructori (se pare că era esenţial să-i fixezepicioarele,pentrucagenunchiisănuiseridicereflexşisă-lizbeascăpestefaţă).Aveamsă-iarătpliantuldereclamăalhotelului,darnu

voiam să-i spun despre saltul cu paraşuta. Urma pur şisimplusămergemacoloşieusă-lurmărescde lasolcumsare. Timp de câteva minute nepreţuite, Will avea să sesimtă uşor ca o pasăre, complet liber. Avea să scape degroaznicul lui scaun. Avea să se elibereze de sub povaragravitaţiei.Am scos la imprimantă toate informaţiile şi am pus

deasupra foaia despre saltul cu paraşuta. Ori de câte orimăuitamlaea,simţeamcumcrescînminenerăbdareaşicuriozitatea–atâtpentrucăeraprimameacălătorieîntr-unlocatâtdeîndepărtat,câtşipentrucăeas-arfipututdovedidecisivă.Arfipututsă-lfacăpeWillsăserăzgândească.Adouazidedimineaţăi-amarătatfoileluiNathan,pe

cândnebeamcafelele înbucătărie,cuaerulcăpunemlacalecevaclandestin.Ellerăsfoi,studiindu-lecuatenţie.—Amdiscutatşicualţitetraplegicidespreparaşutism.

Nuexistăniciunmotivmedical sănupoată sări. Şi la felpentru bungee jumping. Au nişte hamuri speciale careelimină orice potenţiale puncte de presiune asupracoloaneivertebrale.L-am privit cu nerăbdare. Ştiam că Nathan nu prea

aprecia cunoştinţele mele în domeniul medical. Eraimportantcaelsăfiemulţumitdeceeaceplănuisem.—LoculăstadinCaliforniaaretotcenetrebuie.Mi-au

spuscă,dacă sunămdin timpşiaducemşio reţetăde lamedic,pot săaducăşimedicamentelenecesare,aşa încâtnuexistărisculcaWillsărămânăfărămedicaţie.Nathanseîncruntă,darînceledinurmăspuse:—Mda,pareînregulă.Aifăcutotreabăexcelentă.—Crezicăosă-iplacă?Nathanridicădinumeri:—N-am idee.Dar, zise el, înapoindu-mihârtiile, până

acumne-ai surprins înmodplăcut,Lou.Măpriveacuunzâmbetironic,pieziş:Nuvădniciunmotivpentrucaren-aiputeasănesurprinzidinnou.I-amarătatproiectulşidoamneiTraynor,seara,înainte

săplec.Tocmai intrase cumaşinape alee, şi amezitat înainte

sămă apropii – ştiam căWill numă poate vedea de lafereastralui.—Ştiucăefoartescump,i-amziseu,înceledinurmă,

luându-miinimaîndinţi.Dar…credcăaratăexcepţional.Chiar cred că Will ar putea să se distreze de minune.Dacă…dacăînţelegeţicevreausăspun.Earăsfoi,tăcută,foileşiapoiexaminăcalculelepecare

lefăcusem.—Îmipotplătisingurăcheltuielile,dacădoriţi.Pentru

cazareşimasă.N-aşvreasăcreadăcinevacă…

—Nu,eînordine,mi-oretezăea,scurt.Făcetrebuiesăfaci! Dacă eşti convinsă că-l poţi face să vină, fărezervările!Plătesceutot.Am înţeles ce voia să spună. Numai era timp pentru

altceva.—Crezică-lveiputeaconvinge?măîntrebăea.— Dacă… dacă voi reuşi să-l fac să creadă, am spus,

înghiţindînsec,căeşiînfolosulmeu.Willcredecăn-amfăcut niciodată suficient demult pentrumine. Îmi spunemereucăar trebui să călătoresc.Căar trebui…să încerctotfeluldelucruri.Eamăprivisuspicioasă,darîncuviinţădincap.—Da,numămiră,murmurăşi-miîntinsehârtiile.— De fapt, eu… Am tras adânc aer în piept şi, spre

surprindereamea,amdescoperit că rămăsesem fărăgrai.Am înghiţit în secdedouăori. În legătură cu ceaţi spusmaidemult.N-amvrutsăziccă…Adică…fericirealuiWilleimportantăpentrumine.Eu…Dar doamna Traynor nu părea dispusă să mă mai

asculte.Îşiînclinăcapulşiîşicăută,cudegetele,lănţişorulauritdelagât.— Da, am înţeles. Acum trebuie să intru în casă. Ne

vedemmâine.Sămăanunţice-ţirăspunde!În seara aceea nu m-am mai dus la Patrick. De fapt,

voisemsămerg lael,darcevamăfăcusămă îndepărtezdezonaindustrialăşisămăîndreptsprestaţiadeautobuz,ca sămerg acasă. Am făcut cei 180 de paşi şi am intratfără să fac zgomot. Era o seară caldă, şi toate ferestreleerau deschise pentru a prinde ceva din briza răcoroasă.Mamagătea,cântând, înbucătărie.Tataerapecanapea,cuo canăde ceai înmână, iarbuniculmoţăia în fotoliul

său, cu capul într-o parte. Lângă el, Thomas tocmai îidesena cu o cariocă neagră papucii. Am salutat şi amtrecutpelângăei,mirându-mădecâtderapidseinstalaseînsufletulmeusentimentulcăloculmeunumaieraacolo.Treenaînvăţaîncameramea.Amciocănitlauşăşiam

intrat. Era la birou, aplecată deasupra unui teanc decaiete,cunişteochelarinoipenas.Misepăreaciudats-ovăd înconjurată de lucruri pe care le alesesem pentrumine, printre desenele lui Thomas ce acopereau dejapereţiipecaremăchinuisematâtdemult să-i zugrăvesc,cumâzgălealaluicucariocarămasăpejaluzelelemele.M-am străduit să-mi adun gândurile, încercând să alungreflexulresentimentar.—Mamaarenevoiedemine?întrebăeapesteumărşi

se uită la ceas. Cred că trebuie să-i pregăteascămasa luiThomas.— Chiar acum i-o pregăteşte. Îi prăjeşte batoane de

peşte.Treenaseuitălamine,dupăcareîşiscoaseochelarii:—Eştibine?Arăţicanaiba.—Şitulafel.—Ştiu.Ţinotâmpeniededietădedezintoxicare.M-am

umplutdepete,ziseea,mângâindu-şibărbiacudegetele.—Darn-ainevoiededietă.—Mda,dar…euntipcare-miplacedelaContabilitate.

M-am gândit că aş putea să fac efortul… Dar cu peteleasteadeurticariedepefaţăarătgrozav,nu-iaşa?Nu i-am răspuns, ci m-am aşezat pe pat, pe husa de

pilotăpecareocumpărasem.ŞtiusemcăluiPatrickn-osă-i placă, fiindcă avea modele geometrice, şi de aceea olăsasemacasă.MăsurprindeaînsăfaptulcăpeKatrinanuoderanjamodelul.

Îşiînchisecarteaşisetolănipescaun.—Deci,care-itreaba?Mi-ammuşcatbuza,neştiindcumsăîncep,iarearepetă

întrebarea.—Treen,crezicăm-aşputearecalifica?—Săterecalifici?Încefeldemeserie?—Nuştiu.Cevacaresăaibălegăturăcumoda.Design.

Saupoatedoarcroitorie.—Păi…artrebuisăexistecursuripentruaşaceva.Am

impresia că la noi la universitate sunt. Mă pot interesa,dacăvrei.—Darprimescşioamenicamine?Carenuauniciunfel

decalificare?Ea aruncă stiloul în aer şi-l prinse, cu un gest de

iluzionist.—Ah, leplacstudenţiiadulţi.Maialesceicureferinţe

bunede la fostele locuridemuncă.Poatecăva trebui săfaciuncursdeconversieprofesională,darnuvăddecenul-aiface.Dardeceîntrebi?Ces-aîntâmplat?— Nu ştiu. E ceva ce mi-a spus Will mai demult.

Despre…desprece-artrebuisăfaccuviaţamea.—Şi?— Şi mă tot gândesc… poate e timpul să-ţi calc pe

urme.Acum,cătataaredinnouunsalariustabil,poatecănuveirămânetusinguracapabilăsăreuşeascăînceeaceşi-apropus.—Da,darcursurileasteacostă.—Ştiu.Amfăcutnişteeconomii.— Cred că o să coste mai mult decât ai reuşit tu să

strângi.— Aş putea aplica pentru o bursă. Sau pentru un

împrumut. Şi am destui bani sămă descurc deocamdată.

Am întâlnit o fostă deputată care mi-a spus că arecunoştinţe la o agenţie şi m-ar putea ajuta. Mi-a lăsatcarteaeidevizită.— Stai puţin, făcu Katrina, sucindu-se pe scaun, nu

pricep.Credeamcăvrei săai încontinuaregrijădeWill.Că toate strădaniile tale aveau ca scop să-l ţină înviaţă,iartusă-ţipăstrezislujba.—Da,aşavoiam,dar…M-amopritbrusc,ridicândprivirilespretavan.—Darce?—Ecomplicat.— La fel sunt şi politicile monetare neconvenţionale,

desprecare învăţacum.Şi totamreuşit să-midauseamacăeochestiecaresereferălatipărireadebani.Seridicăde pe scaun şi făcu câţiva paşi, ca să închidă uşa de ladormitor. Apoi spuse, pe un ton foarte scăzut, pentru canimeniînafarădeminesăn-opoatăauzi.—Crezicăeştipecale săpierzipartida?Crezicăelo

să…—Nu,amspusrepede.Adică…spercănu.Amplanuri

mari.Osă-ţiarătimediat.—Dar…Mi-am prins palmele una de alta, întinzându-le spre

tavanşiîmpletindu-midegetele.—DarîmiplacedeWill.Multdetot.Treena mă studie, afişând figura ei gânditoare. Nu e

nimicmai terifiantdecât figuragânditoarea suroriimelecândeatepriveştedreptînochi.—Ah,fir-ar!—Sănu-mi…—Decidevineinteresant,reflectăea.—Ştiu.

Mi-amlăsatbraţeleînjos.—Tuvreioslujbă.Casă…— Asta mi-au spus ceilalţi tetraplegici. Cei cu care

vorbescpeforumuldeinternet.Eispuncănulepoţiaveapeamândouă.Nupoţifişiîngrijitoare,şi…M-amopritşimi-amacoperitfaţacupalmele.SimţeamprivirileTreeneiaţintiteasupramea.—Elştie?— Nu. Şi nu sunt sigură că eu ştiu, de fapt. Pur şi

simplu…M-amaruncatpepatşimi-amînfundatfaţaîntr-opernă.Purta îneamirosul luiThomas,accentuatdeunuşorizdecremădeciocolată.Nuştiucesăcred.Totceştiueste că mi-aş petrece timpul mai curând cu el decât cuoricinealtcineva.—InclusivPatrick?Şiatunci,înclipaaceea,adevărulpecarenu-lputusem

admitepânăatuncinicifaţădemineînsămiieşilaiveală.Amsimţitcătotsângeleîminăvăleşteînobraji.— Da, am spus, pe un ton înfundat, fără să-mi ridic

capuldinpernă.Uneori,da.—Drace!ziseea,dupăcâtevaclipedeuimire.Şieucare

credeamcădoarmieîmiplacesă-micomplicviaţa.Se aşeză alături de mine în pat, şi ne-am aţintit

amândouăprivirea în tavan. Jos, laparter, îl auzeampebunicul fluierând fals, în vreme ce o maşinuţă cutelecomandăaluiThomasseizbeaîntrunadeodenivelaredin parchet. Fără să ştiu de ce, ochii mi se umplură delacrimi.Dupăpuţintimp,amsimţitcumbraţulTreeneimiseîncolăceştepedupătalie.—Eştiofemeienebună,astaeşti!ziseea,şiamizbucnit

amândouăînrâs.— Nu-ţi face griji! i-am spus, ştergându-mi obrajii de

lacrimi.N-amdegândsăfacnimicprostesc.— Foarte bine! Căci, cu cât mă gândesc mai mult la

asta, cu atât mai mult mi se pare că e vorba despreintensitateasituaţiei.Nuereal,edoarodramă.—Poftim?—Bine,îndefinitiveoproblemădeviaţăşidemoarte,

şitueştiprinsăînviaţaacestuiomzidezi,eşticaptivăaacestui secret bizar.Asta creează automat un fel de falsăintimitate. Ori asta, ori ai dobândit un fel de complexFlorenceNightingale{16}.—Nicivorbă!Amrămasamândouăîntăcere,cuochiiîntavan.—Darecevacamnebunesc…săiubeştipecinevacare

nupoate…ştii…nu-ţipoaterăspunde.PoatecăedoaroreacţiedepanicăfaţădefaptulcătuşiPatrickv-aţimutat,însfârşit,împreună.—Ştiu.Aidreptate.—Şivoisunteţiîmpreunădemultăvreme.Enormalsă

vămaisimţiţiatraşidealţii.—MaialescăPatrickadevenitde-adreptulobsedatsă

fieDomnulMaraton.—Iartus-arputeasătesaturiiarăşilaunmomentdat

deWill. Îmi amintesc când îmi spuneai că ţi se pare unnesuferit.—Încămisemaiparecâteodată.Treenaseîntinsedupăunşerveţelşiîmitamponăochii,

apoiîmiştersecudegetulmarecevadepeobraz.—Oricumar fi, ideeadea-ţicompletastudiileebună.

Fiindcă,haisăfimcinstite,indiferentdacăWillîşivafacesau nu de petrecanie, tot vei avea nevoie de o slujbă calumea. Nu cred c-o să-ţi doreşti să fii îngrijitoare toatăviaţa.

—N-osă-şifacădepetrecanie,cumzicitu.Willeste…osăfiebine.—Sigurcăosăfie.MamaîlstrigapeThomas.Oauzeamcântându-inumele

dinbucătărie:—Thooomas!TomtomtomThooomas…Treenaoftăşisefrecălaochi.—TeduciînsearaastalaPatrick?—Da.—Pânăatunci,n-aivreasăbemrepedecevalaSpotted

Dogşi să-miarăţiplanurile tale?Os-o rogpemamasă-lculcepeThomas.Hai,acum,căaifăcuteconomiisămergilafacultate,poţisă-mifacicinste,nu?Cândm-am întors laPatrick, ceasul eradeja zece fără

un sfert. În mod uimitor, planurile mele de vacanţăfuseseră aprobate în totalitate de Treena. Nici măcar nuîncercasesăadauge,cumfăceadeobicei:„Da,darcredcăar fi fost mai bine dacă…” La unmoment dat chiar măîntrebasem dacă nu cumva îşi propusese doar să fieamabilă,fiindcămăvedeacăsuntextremdestresată.Darexclamaîntruna:„Uau,nupotsăcredcăaigăsitaşaceva!Trebuie să-l pozezi neapărat când o să facă bungeejumping” sau: „Imaginează-ţi cemutră o să aibă când aisă-ispuidesaltulcuparaşuta!Osăfiesuper!”Oricinene-arfivăzutlacârciumăarficrezutcăsuntem

două prietene care chiar se plac foarte mult una pecealaltă.Cugetând încă la toate astea, am intrat, în tăcere, în

apartamentul lui Patrick. De afară nu se vedea niciolumină la geamuri, şi m-am întrebat dacă nu-şiprogramase deja să se culce, în spiritul antrenamentelor

salestricte.Mi-amaruncatgeantapepodea,înhol,şiamîmpinsuşade la camerade zi, gândindu-mă că ar fi fostdrăguţdinpartealuisăfilăsataprinsmăcarunbec,casănumaibâjbâiprinbeznă.Şi atunci l-am văzut. Stătea la omasă pe care pusese

două farfurii, cuo lumânarepâlpâind întreele.Cândamînchis uşa în urma mea, se ridică. Lumânarea era arsăaproapepejumătate.—Îmiparerău,zise.L-amprivitbuimăcită.—Amfostunidiot.Aidreptate.Slujbaastaataedoar

pentru şase luni, şi eu m-am purtat ca un copil. Ar fitrebuitsăfiumândrucăfaciunlucruatâtdenobilşică-ţiiei treaba atât de tare în serios. Am fost însă un pic…surprins.Chiarîmiparerău.Îmiîntinsemâna,şieui-amluat-o.— E frumos din partea ta că încerci să-l ajuţi. E

admirabil.—Mulţumesc,i-amzis,strângându-imâna.Răsuflă adânc, ca şi cum ar fi dus la bun sfârşit un

discursrepetatînainte,şiapoivorbidinnou:—Ampregătitcina.Daravemtotsalată.Seîntinsepe

lângăminesprefrigiderşiscoasedeacolodouăfarfurii.— Îţi promit că ieşim la omasă pe cinste după ce se

termină Viking. Sau poate de îndată ce trec la dieta cucarbohidraţi. Vreau doar să… Se opri în mijloculpropoziţieişi-şiumflăobrajii.Credcăînultimavremenupream-ammaigândit laaltceva.Probabilcăşiastaedevină.Şiaidreptate.N-areniciunrostsăteţiidupămineînNorvegia.Eochestiecaremăpriveştedoarpemine.Aitotdreptulsă-ţivezidetreabă.—Patrick…amspus,darelmăopri:

—Nuvreausămăcertcutine,Lou.Măierţi?I-ampututcititeamaînochi.Răspândeaînjurunsubtil

miros de parfum. Aceste două constatări mi se lămurirăîncet,greoi,înminte.—Staijos,terog!făcuel.Haisămâncămşipeurmă…

Nuştiu.Haisăvorbimdesprealtceva!Nudesprealergat,înoricecaz,încheieelcuunrâsforţat.M-amaşezatşiamprivitfarfuriile,apoiamzâmbit.—Echiarfrumos,i-amzis.Patrick ştia să facăo sutădemâncăruridinpieptulde

curcan.Am mâncat salată verde, salată de paste, salată de

fructe de mare şi o salată de fructe exotice pe care opregătisepentrubudincăşieuambăutvin,iarPatrickapăminerală. Ne-a luat ceva timp, dar până la urmă ne-amrelaxat.Acolo,înainteamea,seaflaunPatrickpecarenu-lmaivăzusemdemultăvreme.Eraamuzantşicurtenitor.Se abţinu cu stricteţe să mai aducă măcar vorba desprealergări saumaratoane şi râdeaoride câteori simţea cădiscuţiaseîndreptaîntr-acolo.Amsimţitcumpicioareleluise lipesc de ale mele pe sub masă şi le înlănţuie şi amsimţit cum o greutate care mă apăsa în piept începe săscadă.Sorameaaveadreptate.Viaţameadeveniseciudată,şi

mă înstrăinasem de toţi cei pe care-i cunoşteam. Ştiamînsă motivul – suferinţa lui Will şi secretele lui măabsorbiseră cu totul. Trebuia să mă asigur că, din preamultăgrijăfaţădesoartalui,nu-mineglijamtotalpropriameaviaţă.Am început sămă simt vinovată pentru discuţia avută

maidevremecuTreena.Patricknumălăsăsămăridicdelamasă,nicimăcarcasăspălvasele.Launsprezeceşiun

sfert, duse farfuriile şi bolurile de salată în bucătărie şiîncepusăleaşezeînmaşinadespălatvase.Amrămaspescaun,ascultându-lcumîmivorbeaprinuşaîntredeschisă.Îmimasamunpunct dureros, la linia dintre umăr şi gât,încercând să detensionez unmuşchi care părea înţepenitacolo.Amînchisochiişiamîncercatsămărelaxez,şiabiadupăcâtevaminutemi-amdatseamacădiscuţiaseoprise.Amdeschisochii.Patrick stătea în faţamea, ţinând în

mâini dosarul cu planurile de vacanţă, din care scosesecâtevafoi.—Ce-sastea?murmurăel.—Sunt…planuriledecălătorie.Ceadesprecare ţi-am

vorbit.L-amprivit frunzărindprintrehârtiilepecare i learătasem Treenei şi care cuprindeau traseul, imaginile,descriereaplajeidinCalifornia.— Credeam că… Vocea îi era parcă gâtuită de

surprindere.Amcrezutcăvreisă-lducilaLourdes.{17}—Poftim?— Sau… nu ştiu… la Stoke Mandeville{18} sau în altă

parte. Atunci când mi-ai spus că nu poţi veni fiindcătrebuiesă-lajuţipeelamcrezutcătereferilamuncă.Lafizioterapie,vindecarespirituală,cevadegenulăsta.Daroasemenea călătorie mi se pare… Se opri, scuturând dincap,caşicumnui-ar fivenitsăcreadăşiapoicontinuă:Mi se pare o vacanţă cum se întâmplă numai o dată înviaţă.—Într-unfel,chiareste.Darnupentrumine.Pentruel.Patricksestrâmbă.—Nuuu, făcuel, clătinând iarăşidincap.Ţien-o să-ţi

placădeloc.Jacuzzisubcerulînstelat,înotcudelfinii…A,iauite ce scrie…„condiţii de cinci stele” şi „room-service24 de ore din 24”. Mă privi în ochi: Lou, asta nu e o

călătoriedeserviciu.Eoafurisitădelunădemiere!—Nufiridicol!— Dar asta este. Tu… tu chiar te aştepţi să stau cu

mâinileîncrucişateîntimpcetutecaricualtbărbatîntr-oasemeneavacanţă?—Vineşiasistentulluimedical.—Aaa,da.VineNathan.Şiasta faceca totulsă fie în

ordine,nu?—Patrick,terog…Ecomplicat.—Atunciexplică-mi!strigăelşi-miaruncăînfaţăfoile

pecarelescosesedindosar.Explică-mi,Lou!Explică-miînaşafelîncâtsăpotînţelege!—PentrumineconteazăcaWillsăvreasătrăiască,să

creadăcăviitorulîivaaduceşibune,nudoarrele.—Şiprintreacestebunetenumerişitu?—Nuedreptcefaci.Ţi-amceruteuvreodatăsărenunţi

laslujbapecareoiubeşti?—Slujbameanu-miceresăstauprinjacuzzicubărbaţi

ciudaţi.— Ei, află că nu m-ar deranja! N-ai decât să stai în

jacuzzicubărbaţiciudaţi!Câtpofteşti!Cezicideasta? I-amspusşiamîncercatsăzâmbesc,cusperanţacăşielvafacelafel.Darniciunmuşchinuiseclintipechip.—Cumte-aisimţi,Lou?Cumte-aisimţidacăţi-aşspune

că trebuie să petrec ceva timp cu… nu ştiu… cu Leannedin clubul triatloniştilor, de pildă, fiindcă are nevoie decinevacaresă-iridicemoralul?—Să-iridicemoralul?Mi-amimaginat-opeLeanne,cupăruleistrânsîncoadă

şipicioareleperfectlucrate,şim-amîntrebat,într-odoară,decenumeleeiîitrecuseprimulprinminte.

—Şicumte-aisimţidacăţi-aşzicecăvoiieşimereularestaurant cu ea să mâncăm şi poate că vom petrece şinişte nopţi în jacuzzi şi nişte zile în tot felul de excursii.Undeva, la vreo nouă mii de kilometri distanţă, şi astadoarfiindcăeaepuţindeprimată.Chiarnute-arderanjadeloc?— Will nu este doar puţin deprimat, Pat. Vrea să se

sinucidă. Vrea să plece la Dignitas şi să pună capătafurisitei lui de vieţi. Simţeam sângele bubuindu-mi înurechi.Şinupoţi să te suceşti aşa.Tuai fost cel care l-anumitpeWill„unschilod”.Tuaifostcelcareaspuscăunasemenea om nu poate reprezenta o ameninţare pentrutine. „Şeful perfect”, spuneai, îţi aminteşti? „Cineva înprivinţacăruianicinumerităsă-ţifacigriji.”Elaşezădosarulpemasă.—Eibine,Lou…uitecăacumîmifacgriji.Mi-am cuprins faţa în palme şi am stat aşa timp de

aproapeunminut.Afară,peholulblocului,seauzirăouşădeschizându-se şi nişte voci, curmate atunci când uşa seînchiselalocînurmavorbitorilor.Patrick îşi plimba palma înainte şi înapoi peste tăblia

mesei.Stăteaîncruntat,iarînfalcăîizvâcneaunmuşchi.— Ştii cummă simt, Lou?Mă simt de parcă alerg din

toateputerile,darmătrezesctotînurmaplutonului.Caşicum…Traseadâncaerînpiept,caşicumarfiîncercatsă-şiadunegândurile.Caşicumînaerarplutioprimejdiepecare pare s-o cunoască toată lumea în afară demine. Îşiridică ochii spre mine: Nu cred că sunt absurd. Dar nuvreau să pleci cu el. Nu-mi pasă dacă nu vrei să măînsoţeşti în Norvegia, dar nu vreau să pleci în această…vacanţă.Cuel.—Dareu…

— Suntem împreună de aproape şapte ani. Şi tu l-aicunoscutpeacesttipşiaiaceastăslujbădedoarcinciluni.Cinci luni. Dacă pleci cu el acum, înseamnă că îmi spuiceva despre relaţia noastră. Despre ceea ce simţi tu înprivinţaei.—Astan-arenimicde-afacecunoi,amprotestateu.—Baare,dacăeuîţispunasta,şituinsiştisăplecicu

el.Micul apartament părea încremenit în jurul nostru.

Patrick se uita la mine cu o privire pe care nu i-o maivăzusem vreodată. Când, în cele din urmă, am reuşit sădeschidgura,cuvinteleîmiieşirăînşoaptă:—DarWillarenevoiedemine.Mi-am dat seama aproape imediat, mi-am auzit

cuvinteleşifelulcumeleserăsuciserăşiseregrupaserăînaer şi am ştiut cum m-aş fi simţit dacă el mi-ar fi spusacelaşilucru.Patînghiţiînsecşiscuturădincap,caşicumarfivrut

sărespingă,purşisimplu,vorbelemele.Îşisprijinimânademasăşiapoimăprivi.—Orice-aşspunetotnuvoiputeaschimbanimic,este?Asta era treaba cu Patrick. Era întotdeauna mai isteţ

decâtl-aşficrezut.—Patrick,eu…Închiseochii,pentruoclipădoar,şiapoiseîntoarseşi

ieşidincameră,lăsândultimelevasemurdarepebufet.

Capitolul21

STEVEN

Fata se mută la noi în weekend. Will nu ne spusesenimic,niciCamillei,nicimie,dar,cândamvenitsâmbătăde dimineaţă în anexă, încă în pijama, să văd dacăWillaveanevoiedeceva,căciNathan întârzia,amdatnas înnascuea.Erapecoridor,cuunboldecerealeîntr-omânăşi cu ziarul în cealaltă. Se înroşi toată cândmăvăzu.Nuştiu de ce, căci peste pijama aveam halatul, totul foartedecent.Îmiamintesccăm-amgânditdupăaceeacăfuseseovremecândmisepăreaperfectnormalsăgăsesctineredrăguţe furişându-se, dimineţile, afară din dormitorul luiWill.—TocmaiîiaduceamluiWillcorespondenţa,amspus,

fluturândscrisorile.—Nus-atrezitîncă.Vreţisă-lstrig?Îşidusemânalapiept,ţinândziarulstrânsîntredegete.

Purta un tricou cu Minnie Mouse şi genul de pantalonitricotaţipecare-ivezilachinezoaiceledinHongKong.—Nu,nu.Dacădoarme,lasă-lsăseodihnească!Cândi-amspusCamillei,amcrezutcăvesteaosă-ifacă

plăcere. La urma urmei, fusese groaznic de supăratăauzindcăfatasemutaselaiubitulei.Dareapăruacumunpicsurprinsăşiapoiadoptăaceaexpresietensionatăcareînsemna că deja îşi imaginează tot felul de posibilităţi şiconsecinţenedorite.Nu seexprimă,dareramsigurcănuerapreaîncântatădeLouisaClark.Defapt,nicinuştiupecinearfiprimitînacelezilecubraţeledeschise.Stareaeigeneralăpăreasăfiede„dezaprobare”.N-amreuşitniciodatăsăaflămceanumeodeterminase

peLouisa să semute înanexă–Willne informădoarcăeravorbade„chestiunifamiliale”–,darprezenţaeiacolonumăderanja.Eraofatăfoarteharnică.Atuncicândnuse ocupa deWill, deretica peste tot, curăţând şi spălând,fuginddelaagentuldeturismpânălabibliotecăşiînapoi.Aş fi recunoscut-o pretutindeni în oraş fiindcă ieşea înevidenţă. Purta cele mai fistichii culori, cum nu maivăzusemdecât la tropice– fustescurteşicolorateşinişteciudăţeniidepantofi.I-aş fi spus Camillei că fata aceea era capabilă să

învioreze orice loc. Dar nu mai puteam face asemenearemarcifaţădeCamilla.Will îi spusese, separe,căpoate folosicomputerul lui,

dar ea refuză în favoarea celor de la bibliotecă. Nu ştiudacăsetemeasănuocreadăcinevaprofitoaresaupurşisimplunuvoiacaWillsăovadăcecautăpeinternet.Oricare ar fi fost adevărul,Will părea cevamai fericit

atuncicândeaeraprinpreajmă.Decâtevaorile-amauzitdiscuţiile prin fereastra deschisă a camerei mele şi suntconvins că l-am auzit pe Will râzând. Am discutat cuBernardClarkdoarcasăfiusigurcăsituaţiaîipicăbine,iar el mi-a spus că lucrurile erau ceva mai complicate,întrucâtfatasedespărţisedebăiatulcucareeraîmpreunădemultăvremeşitotfeluldelucruripăreausăseîntâmplela ei în casă.Clark îmi destăinui de asemenea că fata seînscrisese la un fel de curs de reconversie profesionalăpentrua-şi continuastudiile.Amdecis sănu-i spunnimicCamilleidespreasta.Nuvoiamsăofacsăsegândeascălacearfipututînsemnaoasemeneadecizie.Willîmispusesecăfataepasionatădemodăşi lucruridegenulăsta.Era,cu siguranţă, plăcută la vedere şi avea o siluetăatrăgătoare – dar, sincer să fiu, nu ştiu cine naiba ar fi

pututcumpăragenuldehainepecarelepurta.Luniseara,LouisaClarknerugăpemine,peCamillaşi

peNathan să venim în anexă.Pusesepeomasăbroşuri,programe,documentedeasigurareşialtelucruripecarelescosesedepe internet.Existaucopiipentru fiecaredintrenoi,înfoliideplastictransparente.Totulerapuslapunctîncelemaimicidetalii.Voia, ne informă ea, să ne prezinte nouă şi lui Will

planurilepentruovacanţă. (DeşioavertizasepeCamillacăvafaceînaşafelîncâtsăparăcăprincipalabeneficiarăa călătoriei va fi chiar ea, am văzut, în câteva rânduri,ochii Camillei îngustându-se când fata detalia toatelucrurilepentrucarefăcuserezervare.)Dincâteamînţeles,eraocălătorieextraordinară,care

păreasăimplicetot feluldeactivităţineobişnuite, lucruripe care nu mi-aş fi imaginat că Will le-ar fi putut facechiar şi înainte de accident. Dar, de fiecare dată cândmenţionaceva–depildă,plimbăricucaiaculperâuridemunte, sau bungee jumping, sau orice altceva –, ea îiprezenta lui Will fotografii cu alţi tineri paralizaţi careparticipau cu plăcere la asemenea activităţi şi spunea:„Dacăosăîncerctoateacestelucruripecaretususţiicăartrebuisălefac,atuncitrebuiesălefacişitucumine”.Trebuie să recunosc, eram, în taină, mai mult decât

impresionat.Eraplinădeinventivitate.Willoascultăşi l-amvăzutcitinddocumentelepecare

leîntinseseînfaţalui.—Deundeailuattoateinformaţiileastea?oîntrebăel,

înceledinurmă.— Cunoaşterea e putere, Will, făcu ea, ridicând din

sprâncene.Iar fiulmeu surâse, ca şi cum fata ar fi spus ceva din

cale-afarădeinteligent.— Aşadar, spuse Louisa, după ce toate întrebările

fuseserăpuse,vomplecapesteoptzile.Sunteţimulţumită,doamnăTraynor?În tonul ei se simţiooarecarenuanţăde sfidare, ca şi

cumarfiprovocat-opeCamillasăîndrăzneascăsăspună„nu”.—Dacă asta e ceea ce vreţi să faceţi, din parteamea

esteperfect,răspunseCamilla.—Nathan?Eştigatadedrum?—Poţicontapemine.—Şi…Will?L-am privit cu toţii pe fiul meu. Cândva, nu cu mult

timp înurmă,oricaredintreacesteactivităţi ar fi fostdeneimaginat.Peatunci,Willgăseaoplăceredeosebităînaspune„nu”doarpentrua-şisupăramama.Fusese,defapt,întotdeaunaaşa–capabildeafaceexactopusulaceeaceera bine din simplulmotiv că nu voia să fie văzut că sesupune în vreun fel. Nu ştiu de unde-i venea aceastădorinţădeasubmina.Poateeaîlfăcuseunnegociatoratâtdestrălucit.Willmăprivicuochiinscrutabili,şiamsimţittensiunea

înaer.Apoiseuităcătrefatăşiîizâmbi.—Decenu?ziseel.Abiaaştepts-ovădpeClarkcumse

aruncăîntr-ocascadă.Fatapărusăsedezumflepuţin–dardeuşurare–,caşi

cums-arfiaşteptat,înparte,caelsărefuze.Ehaios.Recunosccă,atuncicândaintratprimadatăîn

casanoastră,amfostpuţinsuspiciosînprivinţaei.Will,înciuda izbucnirilor sale nervoase, era vulnerabil. Mătemusemcăarputea fimanipulat. Înciudaa toate,euntânărbogat, iar trădareaAliciei, care se căsătorise cu cel

maibunprietenallui,îlfăcusesăsesimtăabsolutinutil.DaramvăzutfelulcumLouisal-aprivitînziuacânda

prezentat călătoria, cu un amestec straniu demândrie şirecunoştinţăpechip,şi,dintr-odată,amsimţitcăîmipareextraordinar de bine că fata aceasta apăruse în vieţilenoastre. Deşi niciodată niciunul din noi nu spusese aşaceva, fiulmeuera înceamai ingrată situaţie. IarLouisa,oricearfifăcut,păreasă-lfacăsăuite,pentrupuţintimp,deea.Timpdecâtevazile,încasăseinstalăoatmosferăvagă,

dar sesizabilă, de sărbătoare. Camilla părea să spere întăcere, deşi refuza să admită în faţamea că simţea asta.Ştiam deja explicaţia ei: Ce am fi avut, cu adevărat, desărbătorit,laurmaurmei?Într-onoapte,târziu,amauzit-ovorbind la telefon cu Georgina şi justificându-şi acceptulpentru călătorie. Georgina – aşchia nu sare departe detrunchi!–căutadejasădescopereîncefelLouisaprofitadesituaţialuiWillînpropriulinteres.—S-aoferit să-şiplătească singurăvacanţa,Georgina,

olămuriCamilla.Nu,dragă,nucredcăavemdeales.Maieste doar foarte puţin timp, iar Will a fost de acord sămeargăînvacanţaasta,aşacănupotdecâtsăsperlaceemaibun.Credcăşituartrebuisăfaciacelaşilucru.Ştiamcât îiedegreusăoaperepeLouisa,bachiarşi

săsepoartefrumoscuea.Darotolerapentrucăştia,caşimine,căLouisaerasinguranoastrăşansădea-lvedeacâtdecâtfericitpefiulnostru.Deşi niciunul dintre noi nu recunoştea, Louisa Clark

deveniseunicanoastrăşansădea-lţinepeWillînviaţă.AmieşitasearăcuDellalaunrestaurant.Camillaeraîn

vizită la sora ei, aşa că, la întoarcere, ne-am permis să

facemoplimbarede-alungulrâului.—Willosăpleceîntr-ovacanţă,amanunţat-o.—Eminunat,răspunseea.Biata Della! Vedeam că se luptă cu dorinţa instinctivă

de a mă întreba despre viitorul nostru – de a analizamodulîncareaceastăevoluţieneaşteptatăalucrurilorl-arfipututafecta–,darbănuiamcăn-os-ofacă.Nupânăcelucrurilen-aveausăserezolveînvreunfel.Ne-amplimbatagale,uitându-nelalebede,zâmbindu-le

turiştilor care se plimbau cu barca pe râu în soareleamiezii târzii, şi ea îmi vorbi despre cât de bune suntperspectivele pentru Will şi despre cum atitudinea luidovedeacăeragatasăînveţesăseadaptezelasituaţie.Afostfrumosdinparteaei,maialespentrucăştiamcă,într-unanumitsens,Dellaaveatotdreptulsăsperecălucrurilesevorsfârşicâtmaigrabnic.Laurmaurmei,accidentulluiWill fusese cel care ne zădărnicise planul de a ne unidestinele. Probabil Della nădăjduia în taină căresponsabilităţilemelefaţădeWillsevorîncheiaîntr-ozi,şiatunciaşfipututfi,însfârşit,unomliber,doarpentruea.Şiammersmaidepartealăturideea, simţindu-imâna

sprijinită în îndoitura braţului meu, ascultându-i voceamelodioasă. Nu-i puteam spune adevărul pe care doarcâţivadintrenoiîlcunoşteam:că,dacăfataeşua,cutoatefermeleeicaliforniene,cutoatesalturilecucoardaşibăileîn jacuzzi sub clar de lună, în mod paradoxal, m-ar fieliberat.Fiindcăsingurasituaţie încareaşfi fost înstaresă-mipărăsescfamiliaarfifostdacăWilldecidea,într-unfinal, că e încăhotărât sămeargă în locul acela infernaldinElveţia.Ştiamasta,ştiaşiCamilla.Deşiniciunuldinnoin-arfi

recunoscutînsinealui.Doarprinmoarteafiuluimeuaşfipututdevenilibersăducviaţapecareodoream.—Nu temai gândi! zise ea, surprinzându-mi expresia

îngrijorată.DragadeDella!Intuialacemăgândeam,chiarşicând

euînsuminuştiam.—Asta-i o veste bună, Steven. Chiar grozavă!N-ai de

unde să ştii că excursia asta nu va fi începutul unei noivieţi,independentepentruWill.I-am acoperit mâna cu palma mea. Un bărbat mai

curajos poate că i-ar fi destăinuit atunci adevăratele luigânduri. Un bărbat mai curajos ar fi lăsat-o să plece demultăvreme–peeaşipoateşipesoţiamea.—Aidreptate,i-amzis,cuunzâmbetforţat.Săsperăm

căsevaîntoarcecutolbaplinădepoveştidespresalturiîngol cu coarda elastică şi alte orori după care suntînnebuniţitineriidinziuadeazi.Eaîmidăduunghiont:—Ha,poateosăagaţeocoardăelasticăşidecastel,ce-

aizice?—Şisăseplimbecucanoeaînşanţulcuapă?Aşputea

trece asta ca posibilă atracţie turistică pentru următorulsezonestival.Imaginându-ne această scenă ireală, am continuat să

mergem, izbucnind, când şi când, în râsete, până ladebarcader.Adouazi,Willseîmbolnăvidepneumonie.

Capitolul22

AmdatbuznalaUrgenţe.Atrebuitsăîntrebdetreioripânăcândcinevasămăîndrumeîndirecţiacorectă.Într-un final, am deschis ca un uragan uşile salonului C12,icnind şi răsuflând întretăiat, şi în coridor l-am găsit peNathan,carestăteapeunscaun,citindziarul.Cândm-amapropiat,ridicăochiispremine.—Cumsesimte?l-amîntrebat.— E conectat la masca de oxigen, dar starea lui e

stabilă.—Nupotsăînţeleg!Vinerinoapteaafostfoartebine.

A tuşit puţin sâmbătă dimineaţa, dar… aşa ceva? Ce s-aîntâmplat?Inima îmi bătea nebuneşte.M-am aşezat pe un scaun,

pentrucâtevaclipe,încercândsă-mitragsufletul.Decândprimisem mesajul alarmant de la Nathan, cu aproape ooră înurmă,o ţinusemmaimult într-o fugă.El seridică,împăturindu-şiziarul.—Nueprimaoarăcândseîntâmplă,Lou.Probabilcă

niştebacterii i-auajunslaplămânişi, fiindcămecanismullui de producere a tusei nu funcţionează cum ar trebui,starea i s-a agravat rapid. Sâmbătă după-amiaza amîncercatcâtevatehnicimedicalecasă-icurăţplămânii,daravea dureri mari. Mai întâi a făcut, ca din senin, febră,apoi s-a plâns de un junghi foarte puternic în piept. Atrebuit să chemăm o ambulanţă sâmbătă noaptea. Îmiparerău,trebuiasătefisunat,darWillainsistatsănutederanjăm.—Drace!ampufnit eu,aplecându-măpe scaun.Fir-ar

alnaibii!Fir-ar!Fir-ar!Potsăintrusă-lvăd?—Ecamameţit.Nucredcăpoţisăscoţipreamultede

lael.ŞidoamnaT.eînăuntru.Mi-amlăsatgeantalaNathan,mi-amspălatmâinilecu

loţiuneantibacteriană,apoiamîmpinsuşasalonuluişiamintrat.Willseaflapeunpatdespital,cutrupulacoperitcuo

pătură albastră, cu perfuzie la braţ şi înconjurat de totfeluldedispozitive carepiuiaucând şi când.Aveachipulparţial acoperit de o mască de oxigen şi ochii închişi.Tenul lui părea cenuşiu, cu o nuanţă alb-albăstruie caremăfăcusămăcutremur.DoamnaTraynorstătealângăel,cuomânăsprijinităpebraţulluiacoperitcupăturăşicuochiiaţintiţiasupraunuipunctfixpepereteledevizavi.—DoamnăTraynor!amîndrăzniteu.Eatresări,parcătrezitădinvisare:—Ah,Louisa!—Cum…cumsesimte?AmvrutsămergşisăiaucealaltămânăaluiWillîntre

palmelemele,daramsimţitcănum-aşfipututaşeza.Amrămasînpicioarelângăuşă.PechipulCamilleiTraynorsevedea o asemenea deprimare, încât până şi faptul căintrasemînsalonmăfăceasămăsimtointrusă.—Eunpicmaibine.I-auadministratantibioticefoarte

puternice.—Eceva…ecevaceaşputeafacepentruel?— Nu cred că poţi face ceva. Trebuie… să aşteptăm.

Mediculosăvinălavizităcampesteooră.Spersăpoatăsăneoferemaimultedetalii.Lumeapăreasăsefioprit.Amstatacolo,tăcută,lăsând

piuitulconstantalaparatelorsăbatăcaunritmarzătorîncreierulmeu.—Vreţisăvăţineulocul?Casăvăputeţiodihnipuţin?—Nu,credcămaibinerămân.

OpartedinminesperacaWillsă-mipoatăauzivocea.Caochiiluisăsedeschidădeasupraaceleimăştideplastic,şielsămurmure:„Clark,vinoşistaijos,pentrunumeleluiDumnezeu! Prezenţa ta pare să fi produs dezordine încameră”.Darelcontinuasăzacă.Mi-amştersfaţa.—Vreţisă…săvăaduccevadebăut?DoamnaTraynorridicăprivirea.—Câteceasul?—Zecefărăunsfert.—Atâtdetârziu?făcuea,clătinânddincap,caşicum

i-ar fi venit greu să creadă. Mulţumesc, Louisa. Ar fi…foarte drăguţ din partea ta. Se pare că stau aici de cevatimp.Avusesem liber în vinerea aceea – în parte, fiindcă

familia Traynor insistase să-mi iau o zi de concediu, darmai ales fiindcă nu puteam să-mi scot paşaportul decâtmergând la Londra cu trenul şi stând la coadă.Trecusempelaeivineriseara,laîntoarcere,să-iarătluiWill„pradade război” şi sămă asigur că paşaportul lui este valabil.Am observat că stătea ceva mai tăcut decât în ultimelezile,darnueranimicdincale-afarădeneobişnuitînasta.În unele zile se simţea mai rău decât în altele, şi ampresupus că are o astfel de zi proastă. Ca să fiu sinceră,minteami-eraatâtdeplinădeplanuridecălătorie, încâtnupreamaiaveamvremesămăgândescşilaaltceva.Mi-am petrecut dimineaţa de sâmbătă luându-mi

lucrurile de la Patrick cu dubiţa de la serviciu a tatei şiapoi,după-amiaza,amplecatcumamalacumpărăturipestradaprincipală,casă-miiauuncostumdebaieşicâtevalucrurinecesarecălătoriei.Sâmbătăşiduminicăamrămas

peste noapte la ai mei. Am stat puţin cam înghesuiţi,pentrucăTreenaşiThomasveniserăşiei.Lunidimineaţam-am trezit la şapte, pregătindu-mă să ajung la familiaTraynor pe la opt. Am sosit acolo, dar am găsit totulînchis,iaruşile,ceadinfaţă,câtşiceadinspate,încuiate.Nulăsaserăniciunbilet.Amintratînverandadinfaţăşil-am sunat pe Nathan de trei ori, dar n-am primit niciunrăspuns.ApelurilecătretelefonuldoamneiTraynorintraudirectîncăsuţavocală.Înceledinurmă,dupăcestătusempe treptele caseimaibinede jumătatedeoră, amprimitunmesajdelaNathan:„Suntemlaspital.Willarepneumonie.SalonulC12.”Deîndatăceamajunsacolo,Nathanaplecat,şieuam

rămaslauşasalonuluiluiWillîncăooră.Amrăsfoitniştereviste pe care se pare că cineva le lăsase pemasă camprin1982şiapoimi-amscosocartedinrucsac,încercândsăcitesc,darmi-afostimposibilsămăconcentrez.Mediculsosi,daramavutsentimentulcănueracazulsă

măţindupăelînsaloncâtăvrememamaluiWillseaflaacolo. Când el ieşi, un sfert de oră mai târziu, doamnaTraynor îşi făcu apariţia în urma lui. Nu ştiu dacă mi-avorbitpentrucăsimţeanevoiasedescarceînfaţacuivaşieu eram singura persoană disponibilă, dar îmi zise, cu ovoceuşurată,cămediculconsideracăinfecţiaeţinutăsubcontrol.Fuseseotulpinăbacterianădeosebitdevirulentă,iarWill avusesemarenoroc căajunsese la spital în timputil,căcialtfel…Acest „altfel” rămase în aer, în tăcerea ce se aşternu

întrenoi.—Şiacumcefacem?amîntrebat.—Aşteptăm,ziseea,ridicânddinumeri.—Nuvreţisăvăaduccevademâncare?Saupoatevreţi

sămergeţilamasadeprânz.Potsăstaueuaici,cuWill.Doar foarterar,cevaapropiatde înţelegereareciprocă

se manifesta între mine şi doamna Traynor. Chipul eiîncruntatsedestinsetrecător,şi–înlipsaexpresieirigideobişnuite – am văzut cât de groaznic de obosită părea.Cred că îmbătrânise cu zeceani în lunile cât stătusemcuei.—Mulţumesc,Louisa, spuseea.Aşvrea foartemult să

merg până acasă şi sămă schimb, dacă eşti de acord sărămâitucuWill.Nuvreausă-llăsămsingurtocmaiacum.După ceplecă, am intrat în salon, închizânduşadupă

mine, şi m-am aşezat lângă patul lui. Părea ciudat deabsent, ca şi cumWill pe care îl cunoşteam ar fi plecatîntr-oscurtăcălătorie,lăsândînurmădoaromască.M-amîntrebat, pentru câteva clipe, în gând dacă aşa e cândoameniimor.Şiapoimi-amimpussănumămaigândescdeloclamoarte.Amînceputsăprivesclimbileceasului,careticăiaîncet,

în vreme ce de afară se auzeau, în răstimpuri, şuşoteli şizgomoteestompatedepaşipelinoleum.Îndouărânduri,oasistentăvenişiverificădiferitelenivelurialeaparatelor,apăsăpecâtevabutoane, îi luă temperatura luiWill,daracestanicinuseclinti.—E…ebine,nu?amîntrebat-o.— Doarme, încercă ea să mă calmeze. Probabil e cel

mai bun lucru pe care îl poate face acum, ca să seîntremeze.Încearcăsănutemaiîngrijorezi!Uşordespus.Pentrucăaveamomulţimedetimpsămă

gândesc,acoloîncameradespital.M-amgânditlaWillşilavitezaînspăimântătoarecucareseîmbolnăvisegrav.LaPatrick şi la faptul că până şi atunci când îmi adunasemlucrurile din apartamentul lui, dând jos calendarul de pe

uşă,împăturindşiîmpachetândhainelepecarelepusesemcuatâtagrijăînşifonierullui,tristeţeapecareosimţisemnu fusese atât de covârşitoare pe câtmă aşteptasem.Numă simţeam dezolată sau copleşită, nu aveam niciunadintrestărilepecarele-aiputeaaveaatuncicândrenunţilaoiubirevechedeşapteani.Eramcalmă,unpictristăşipoate puţin vinovată – atât pentru contribuţia mea laruptură,câtşipentrucănusimţeamcearfitrebuitsăsimtîntr-o asemenea situaţie. Îi trimisesem lui Patrick douămesaje, spunându-i că îmi pare extrem de rău de celeîntâmplateşidorindu-isucceslaconcursulXtremeViking.Darnu-mirăspunsesedeloc.După o oră, m-am aplecat, am ridicat pătura de pe

mânaluiWillşi i-amvăzutbraţul–ofâşiedeuncafeniupalidpealbulimaculatalcearşafului.Deeleraprinsă,cubandă adezivă, o canulă. Când l-am întors, am văzutcicatricele, livide, la încheietura mâinii şi m-am întrebatdacă aveau să dispară vreodată sau urma să rămânămereuacolo,caunmementoaceeacevoisesăfacă.I-am luat degetele cu blândeţe în palmamea şi le-am

strânsîntrealemele.Eraucalde,eraudegetelecuivaplindeviaţă.Graţieaceleiatingeriamsimţito încredereatâtdemare că totul va fi bine, încât am continuat să le ţinastfel, privindu-i bătăturile care-mi spuneau că viaţa luiWillnufusesetrăitădoarînspateleunuibirouşiunghiilerozalii care aveau să-i fie, pentru totdeauna, tăiate dealtcineva.Will avea mâinile unui bărbat vânjos – bine făcute şi

atrăgătoare, cu degete pătrăţoase. Ţi-era greu să lepriveşti şi să crezi că nu era vlagă în ele, că n-aveau sămai ianiciodatăvreunobiectdepemasă,sămângâieunbraţorisăsestrângăînpumn.

Mi-amplimbatdegetelepesteîncheieturiledegetelorlui.Omicăpartedinmineseîntrebădacăn-arfitrebuitsămăsimt stânjenită în caz că Will ar fi deschis ochii chiaratunci,darcertecănusimţeamaşaceva.EramaproapesigurăcăluiWillîifăceabinesă-iţinpalmastrânsăîntrepalmele mele. Cu speranţa că, într-un fel sau altul,conştiinţa lui, trecând peste bariera somnului indus desedative,ştiaşiea,mi-amînchispleoapeleşiamaşteptat.Will se trezi, în sfârşit, puţin după ora patru. Eram

afară, pehol, întinsăpe scaune şi citindun ziar uitat decineva, şi am sărit imediat în picioare când doamnaTraynormăstrigă.Misepărucevamaipuţinposomorâtăatunci când mă anunţă că Will vorbise şi ceruse să măvadă.Îmispusecăeaaveasăcoboaresă-lsunepedomnulTraynor.Şi,înaintesăplece,caşicumnus-arfipututabţine,mă

atenţionă:—Terogsănu-loboseşti!— Desigur, doamnă, am asigurat-o cu un surâs

fermecător.— Bună! am făcut eu, strecurându-mi capul prin uşa

întredeschisă.Willîşiîntoarselentprivireacătremine:—Bunăşiţie!Avea vocea răguşită, ca şi cum în ultimele treizeci şi

şase de ore n-ar fi dormit, ci ar fi strigat într-una.M-amaşezatpescaunşil-amprivit.Ochiiluiclipiră,obosiţi.—Vreisă-ţiridicpuţinmascadeoxigen?El încuviinţădincap.Amapucatmasca, foarteatentă,

şii-amridicat-ouşorpestecap.Peloculundestătusefixatăpepiele se întrezăreaopeliculăuşoarădeumezeală.Am

luatunşerveţelşii-amcurăţat,cudelicateţe,toatăfaţa.—Cumtesimţi?—Amfostşimaibine.Îngâtmisepuseunnoduriaş,pecareamîncercatdin

răsputerisă-lînghit.—Nu ştiu ce sămai cred. Faci oricenumai ca să ţi se

acordeatenţie,WillTraynor.Pariezcăşiastaafostdoaro…Elînchiseochii,şifrazacucarevoiamsă-lînveselescmi

seoprilajumătate.Cândîideschiseiar,aveauîneiunfelderemuşcare,caşicumarfivrutsă-şicearăscuze.—Îmiparerău,Clark,nucredcăsuntînmăsurăsăfac

glumeazi.Amrămasamândoinemişcaţi.Apoieuam început să-i

povestesc,vrândsăalungtăcereadincamerazugrăvităînverdepal,cumîmiluasemlucruriledelaPatrickşicâtdeuşorîmifusesesă-migăsescCD-urileîncolecţialui,pentrucăelinsistasesălecataloghez.—Acumeştibine?măîntrebăelcândamterminat.Mă privea cu simpatie, ca şi cum s-ar fi aşteptat ca

plecarea de la Patrick să mă fi rănit mai mult decât ofăcuse.—Da,sigur,amridicateudinumeri.Nu-ichiaraşade

rău.Oricum,amavutaltelucrurilacaresămăgândesc.Willtăcu.—Adevăruleste,ziseel,într-unfinal,cănuştiudacăo

săpotfacebungeejumpingpreacurând.Ştiam. Aproape cămă aşteptasem la aşa ceva încă de

când primisem mesajul de la Nathan. Dar acum, căauzeam din gura lui Will cuvintele care mi-o confirmau,amsimţit-ocapeolovitură.—Nu-ţifacegriji!i-amzis,încercândsănu-milasvocea

sătremure.Osăfiebine.Osămergemaltădată.—Îmiparerău.Ştiucăţi-aidoritenormdemult.Mi-am trecut palma peste fruntea lui şi i-am netezit

părulpestecap.—Ssst!Gata,nueimportant.Fă-tebinepurşisimplu!Tresărind uşor, el închise pleoapele. Ştiam ce spun

ridurile din jurul ochilor lui, acea expresie de resemnare.Îmi spuneau că poate n-o să mai existe nicicând o „altădată”. Îmi spuneau căWill nu credea că se va mai facebinevreodată.Venind de la spital, m-am oprit la Granta House. Îmi

deschise domnul Traynor, care părea aproape la fel deextenuat ca şi soţia lui. Purta o jachetă matlasată, ca şicumtocmai s-ar fipregătit săpleceundeva. I-amspuscădoamnaTraynorrămăsesecuWillşicămediciiconsideraucă antibioticele dau rezultate, dar că ea îmi ceruse să-lanunţcăvarămânedinnoupestenoaptelaspital.Nuştiudecenu-iputusedadeştireea însăşidespre toateastea.Poateaveapreamultepecap.—CumsesimteWill?—Un picmai bine decât azi-dimineaţă, am spus. Am

reuşitsă-idauobăuturăenergizantăcâtamfostacolo.Şiaziscevaurâtdespreunadinasistente.—Ah,totegoulluiimposibil!—Da,totegoulluiimposibil.Pentruo clipă, amvăzut cădomnulTraynor îşi ţuguie

buzele,iarochiiîiscânteiază.Privipefereastrăşiapoiseuităiarlamine.Nuştiamdacăarfipreferatsămăuitînaltăparte.—Altreileaacces.Îndoiani.Îmi luă ceva timp până să-mi dau seama la ce se

referea:—Depneumonie?Elîncuviinţădincap.— Perfidă boală! El e curajos, ştii bine. Dincolo de

comportamentulăstadificil.Înghiţiînsecşiînclinăiardincap,spunând,capentrusine:Măbucurcăînţelegi,Louisa.Nuştiamcesăfac.Amîntinsmânaşil-amatinspebraţ:—Chiarînţeleg,săştiţi.Încuviinţăuşordincapşiapoiîşiluăpălăriadincuierul

dinhol.Mormăindcevacearfipututfişi„mulţumesc”,şi„larevedere!”,trecupelângămineşiieşipeuşadinfaţă.Anexa părea groaznic de tăcută fără Will. Mi-am dat

seamacâtdemultmăobişnuisemcubâzâitulîndepărtatalscaunului motorizat mişcându-se încoace şi încolo, cudiscuţiile în şoaptăpecare leaveacuNathan, încamerade alături, cu zumzetul scăzut al radioului. Acum, anexaeraîncremenită,şiaerulpăreaunvidînjurulmeu.Amumplutunrucsaccu totceeace i-ar fiputut trebui

luiWill adouazi, inclusivhainecurate,periuţadedinţi,periadepărşimedicamentele,pluscăştile,încazcăs-arfisimţit suficient de bine încât să poată ascultamuzică. Pecând împachetam, a trebuit să mă lupt cu o ciudatăsenzaţie de panică. O voce răutăcioasă îmi tot răsuna încap,spunându-mi:„Aşate-aisimţidacăarfimort”.Casăn-o mai aud, am deschis radioul, încercând să readucanexalaviaţă.Amfăcutpuţincurat,amîntinsaşternuturinoipepatul luiWill şiamculescâteva floridingrădină,punându-leîntr-ovază,încameradezi.Şiapoi,cândamterminattot,amaruncatoprivireînjurşiamobservatpemasădosarulpregătitpentruvacanţă.Adouaziaveamsămi-opetrecparcurgândtoateacele

hârtiişianulândfiecarecălătorie,fiecareexcursiepecare

oprogramasem.NimeninuputeaspunecândWillaveasăfieiarăşiîndeajunsdesănătoscasăpoatămergeundeva.Mediculneatenţionasecăarenevoiedeodihnă,cătrebuiasă termine tratamentul cu antibiotice, să stea într-un loccaldşiuscat.Expediţiileperâu,încanoe,şiscufundărilen-aveaucumsăfacăpartedinplanulluideconvalescenţă.Am rămas cu privirile aţintite asupra dosarului,

gândindu-mă la toate eforturile depuse, la munca şiimaginaţiadecareavusesemnevoiecasă-lalcătuiesc.M-amuitatlapaşaportulpentrucarestătusematâtlacoadă,amintindu-mi entuziasmul crescând cu care urcasem întrenul către Londra. Pentru prima oară de cânddemarasemacelplanm-amsimţitdeznădăjduită.Maieraudoar trei săptămâni, iar eu eşuasem. Contractul meu seapropia de sfârşit, şi nu făcusem nimic notabil spre a-ischimba luiWill stareadespirit.Mi-era fricăşi s-o întrebpe doamna Traynor ce mai puteam face în continuare.Brusc,m-amsimţitcopleşită.Mi-amluatcapulînpalmeşiamrămasaşa,înclădireamută.—Bunăseara!Am ridicat instantaneu capul. Nathan stătea înaintea

mea, umplând bucătăria cu silueta lui masivă. Avea unrucsacpetrecutpedupăumăr.—Amvenitsăaducniştemedicamentepentrucândse

întoarceWill.Eştibine?Mi-amştersochiiînlăcrimaţişiambâiguit:— Sigur… Îmi pare rău. Sunt… sunt doar puţin

copleşită că trebuie să anulez toate excursiile şiprogramările.Nathanîşidădujosrucsaculşiseaşezăpeunscaun,în

faţamea.— Nasol de tot, spuse el. Luă dosarul şi începu să-l

frunzărească. Ai nevoie de o mână de ajutor mâine? Laspital nu trebuie să mă duc, aşa că dimineaţă aş puteatreceoorăpeaicisăteajutcutelefoanele.—Drăguţdinparteata.Darnu,stailiniştit,mădescurc.

Probabil o să fie mai simplu dacă le fac eu singură petoate.Nathan pregăti ceaiul, şi am stat împreună să-l bem.

Credcăeraprimaoarăcândvorbeamcuadevăratunulcucelălalt – cel puţin fără ca Will să fie prezent. El îmipovestidespreunaltpacientalsău,untetraplegicC3-C4careeradependentdeunaparatderespiratşicarefusesebolnavcelpuţinodatăpe lună în tot timpul câtNathanlucrase pentru el. Îmi spuse despre crizele anterioare depneumoniealeluiWill,dintrecareprimafusesecâtpecesă-l omoare şi de pe urma căreia îşi revenise pe deplindupămultesăptămâni.—Arelicărulacelaînochi,ziseel.Cândebolnavrău.E

înfricoşător.Caşicums-arretragedinlume.Caşicumn-armaifiprezent.—Ştiu.Şieuurăscprivireaaia.—Eun…începuNathan,darseopribrusc,privindu-mă

pefurişşiapoilăsându-şiochiiînjos.Am rămas tăcuţi, cu ceştile de ceai în mâini. Îl

urmăream pe Nathan cu coada ochiului, cercetându-ichipul prietenos, care, pentru scurt timp, păru că seînchide în el. Şi mi-am dat seama că aveam să-i pun oîntrebarelacareştiamdejarăspunsul.—Ştii,nu?—Cesăştiu?—Despre…cevreaWillsăfacă.Tăcerea din cameră deveni deodată pătrunzătoare.

Nathan mă privi precaut, ca şi cum ar fi vrut să-şi

cântăreascăbinerăspunsul.— Ştiu, i-am răspuns. N-am vrut să aflu, dar am aflat

întâmplător. De aceea… de aceea voiam să plecăm încălătoria asta. De aceea tot încercam să-l plimb cuminepestetot.Voiamsă-lfacsăserăzgândească.Nathanîşipuseceaşcapemasă.—Mi-am imaginat eu, şopti. Păreai să fii o adevărată

misionară.—Chiareram.Sunt.Îşi scutură capul, ca şi cum ar fi vrut să-mi dea de

înţelesfiesănumădaubătută,fiecănumaieranimicdefăcut–numi-amdatseamaprecis.—Ce-osăfacemacum,Nathan?Trecură câteva clipe până când el se hotărî să-mi

răspundă.— Ştii ceva, Lou? Chiar îmi place de Will. Ţi-o spun

deschis. Îmi place de tipul ăsta. Sunt alături de el deaproape doi ani. L-am văzut în celemai negre şi în celemaibunezilealelui,şitotcepotsă-ţispunecăn-aşvreasă fiu înpielea luipentrutoţibaniidin lume.Luăogurăde ceai şi urmă: Au fost dăţi când am rămas aici pestenoapte şi el se trezea ţipând, fiindcă în visele lui încămergea, schia, făcea tot ce făcuse cândva, iar în acelecâteva minute, când era total dezarmat şi totul păreafoarteviu,nuputea,purşisimplu,săsuportegândulcăn-osămaifacănimicdintoateasteavreodată.Nuputea.Şiamstatacolo,lângăel,şin-amştiutcesă-ispun,n-aveamnimicînmintecaresă-lajutesăsesimtămaibine.Aavutceamaiblestematăsoartădincâtesepot imagina.Şi ştiice?M-amuitatlaelasearăşim-amgânditlaviaţaluişilacearputeadeveni…şi,deşinumi-aşdorinimicmaimultpe lume decât să-l văd pe băiatul ăsta fericit… nu-l pot

condamnapentruceeacevreasă facă.Ealegerea lui.Artrebuisăfiealegerealui.Simţeamcămisepuneunnodîngât.—Dar…asta a fost înainte. Aţi recunoscut cu toţii că

asta a fost înainte să apar eu. Acum e altfel. E altfel cumine,nu?—Desigur,însă…—Dacănoinuavemconvingereacăsepoatesimţimai

bine sau chiar că se poate face mai bine, cum să-şipăstreze el încrederea că i s-ar putea întâmpla şi lucruribune?Nathanlăsăiarcanapemasăşimăpriviînochi.—Lou,n-osăsefacămaibine.—N-aideundesăştii.— Ba am. Dacă nu va avea loc vreo descoperire

revoluţionară în domeniul celulelor stern, peWill îl maiaşteaptă un deceniu în scaunul cu rotile. Cel puţin undeceniu. El ştie asta, chiar dacă părinţii lui nu vor sărecunoască. Şi asta nu e tot. Doamna Traynor vrea să-lţinăînviaţăcuoricepreţ.Soţuleiînsăcredecăvatrebuisă-llăsămpeWillsădecidă.— Normal că el trebuie să decidă, Nathan. Dar el

trebuiesăvadăşicaresuntopţiunile lui, înmomentuldefaţă.—Euntipdeştept.Ştieexactcare-isuntopţiunile.Voceameasparselinişteamiciiîncăperi:—Nu!Te înşeli. Îmi spui căWill e tot acolounde era

cândamveniteu.Cănuşi-aschimbatdelocperspectivaîntoateluniledecândsunteuaici.—Nupotsăvădce-iînmintealui,Lou.—Darştiicăfelulluideagândis-aschimbat.— Nu, ştiu doar că ar face orice ca să te ştie pe tine

fericită.M-amîncruntatspreel.—Crezicăaacceptattotuldoarcasămăfacăpemine

fericită? Eram furioasă pe Nathan, furioasă pe toatălumea.Dacă tu consideri că vacanţa asta nu i-ar fi pututaduceniciunbeneficiu,deceaveaidegândsăviicunoi?De ce ţi-ai pus măcar problema să vii? Ţi se părea ovacanţăfrumoasă,nu-iaşa?—Nu.VreaucaWillsătrăiască.—Dar…—Darvreausătrăiascădoardacăşielvreasătrăiască.

Dacă nu vrea, atunci, obligându-l să ducă viaţa astamaideparte, tu, eu – oricât am ţine la el – nu vom ajungedecâtnişteindivizijalnici,care-irăpescopţiunile.CuvinteleluiNathanrăsunarăîntăcereacareselăsase.

Mi-amşterso lacrimă solitarădepeobraz şi am încercatsă-mi temperez bătăile inimii. Aparent stânjenit delacrimile mele, el se scărpină, absent, pe ceafă şi, dupăcâtevaclipe,îmiîntinseunşerveţeldehârtie.—Purşisimplunupotsăpermitaşaceva,Nathan.Elnuspusenimic.—Nupot.M-amuitatţintălapaşaportulmeu,rămaspemasadin

bucătărie.Pozaeraoribilă.Arătamdeparcăaş fi fost cutotulaltăpersoană.Opersoanăacăreiviaţă,alcărei feldeafinusemănaudeloccuviaţaşifelulmeudeafi.Amrămascuprivirileaţintiteasupraei,gândindu-mă.—Nathan!—Da,cee?—Dacăaşplanificaoaltfeldeexcursie,cevacedoctorii

araccepta,aivenicunoi?Aivreasămăajuţi?— Sigur că aş vrea. Se ridică în picioare, clătindu-şi

ceaşca,apoiîşisăltărucsaculpeumăr.Înaintesăiasădinbucătărie,seîntoarsespremine.Dartrebuiesăfiusincer,Lou.Nusuntsigurcăveireuşinicimăcarsă-lconvingi.

Capitolul23

Exact zece zile mai târziu, coboram din maşinadomnuluiTraynorînfaţaaeroportuluiGatwick.Nathanseluptăsăaşezebagajelepeuncărucior,iareuamverificatşi răsverificat dacăWill se simţea bine – până când amreuşitsă-lenervezpânăşipeel.— Aveţi grijă de voi! Călătorie plăcută! Şi să nu faci

preamulte drăcii, amice! zise domnulTraynor, bătându-lpeumărpeWillşifăcându-micuochiul.DoamnaTraynornuseputuseînvoidelatribunalcasă

ne însoţească. De fapt, bănuiam că această absenţă sedatora mai curând faptului că nu voia să petreacă douăoreînmaşinăalăturidesoţulei.Will încuviinţă din cap, dar nu zise nimic. Fusese

dezarmant de tăcut în maşină, uitându-se pe geam cuprivireasaimpenetrabilăşiignorânddiscuţiadintremineşiNathandespretraficşidespreceştiamdejacăuitaserămsăluămlanoi.Încăîntimpcetraversammulţimeabulucităînsălilede

aşteptare m-am întrebat dacă luasem decizia corectă.Doamna Traynor se opusese din răsputeri plecării. Dar,dinziua încareWillacceptaseplanulmeumodificat, amştiutcăeasetemusesă-ispunăfiuluieicăn-arfitrebuitsăaccepte. Înultimasăptămână,părusechiarcăse temesădiscutecunoi.StăteacuWillfărăsă-iadresezeuncuvântşi vorbea doar cu medicii. Sau îşi făcea de lucru pringrădină, tăind iarba, crengile şi gardul viu cu o eficienţăînspăimântătoare.— Trebuie să ne întâlnim cu cei de la compania

aeriană.Am stabilit să ne vedemcu ei pe aeroport, i-amanunţatpeceilalţipecândnecroiamdrumcătrebiroulde

check-in,răsfoindprinfoilemele.—Linişteşte-te,nucredcăosăpostezepecinevalauşă

săseuitedupănoi!glumiNathan.—Dar scaunul trebuie transportat în condiţii speciale,

ca „dispozitiv medical fragil”. I-am cerut funcţionarei cucareamvorbit la telefonsă-miconfirmedetreiori lucrulăsta.ŞitrebuiesăneasigurămcăechipamentulmedicalalluiWilln-osăincomodezepenimeni.Comunitatea virtuală a tetraplegicilor îmi dăduse o

mulţime de informaţii, avertismente, liste şi amănunteprivind legislaţia. Ulterior, verificasem de trei ori cureprezentanta companiei aerienecăputeamsă stăm într-un separeu al avionului şi căWill putea să fie îmbarcatprimul şinuaveasă fiemutatdinscaunulcurotilepânăcenuajungeam lapoartade îmbarcare.Nathanurma sărămână la sol, să comute maneta scaunului pe modulmanualşiapoisă-llegecugrijăşisă-lproptească,fixându-i pedalele. Pentru a preîntâmpina orice posibilăstricăciune, trebuia să supervizeze personal încărcareascaunului la bord şi să-i avertizeze pe hamalii de peaeroportsăfiefoarteatenţi.Niserepartizaserătreilocuripeacelaşirând,pentrucaNathansă-ipoatăoferiluiWillorice fel de asistenţămedicală necesară fără să fim ţintaeventualelor priviri curioase.Cei de la compania aerianămă asiguraseră că scaunele aveau cotiere ce se puteauridica, pentru a nu-i răni şoldurile luiWill atunci când îltransferamdepe scaunul cu rotilepe locul luidinavion.Pe toată durata zborului,Will urma să stea întremine şiNathan,şinoitreiaveamsăcoborâmprimiidinavion.Toate aceste amănunte se aflaupe listamea intitulată

„Aeroport”, aflată înaintea listei „Hotel”, dar după „Ziuadinaintea plecării” şi a traseului. În ciuda tuturor acestor

prevederi,totsimţeamunnodînstomac.De fiecare dată când mă uitam la Will, mă întrebam

dacă luasem decizia corectă. Medicul îi dăduse avizul decălătorie doar cu o seară înainte. Mânca puţin şi în ceamaimareparte a zileidormea.Păreanudoar istovitdincauza bolii, ci vlăguit de viaţă, obosit de insistenţelenoastre, de tentativele noastre de a discuta cu el, dehotărâreanoastrăneobositădea încercasă-l facemsăsesimtă mai bine. Pe mine mă tolera, dar adesea aveamimpresia că-şi dorea să stea singur.Nu ştia că acesta erasingurullucrupecarenu-lputeamface.— Iat-o pe doamna de la compania aeriană! am zis

cândotânărăînuniformă,cuunsurâsstrălucitorşiţinândînmâiniundosar,neieşiînîntâmpinare.—Da,credcăosăneajutetaremultsă-lurcămpeWill

înavion,murmurăNathan.Aratădeparcăn-arfiînstaresăcareniciocutiedecreveţicongelaţi.—Nedescurcăm.Osăneajutămîntrenoi.Acesta devenise laitmotivul excursiei încă de când

stabilisemcevreausăfac.DupădiscuţiaavutăcuNathanîn anexă,mă simţisem însufleţită de un nou zel, de a ledovedicăseînşelaserăcutoţii.FaptulcănuputeammergeînvacanţapecareoplănuiseminiţialnuînsemnacăWillnuputeamergenicăieri.Postasem pe forum omulţime de întrebări. Unde ar fi

fostunlocpotrivitpentruconvalescentulWill?Ştiacinevaunde puteam merge? Temperatura era principalul factorpe care-l luam în considerare – clima britanică era preaschimbătoare (nimic mai deprimant decât o staţiuneenglezească de pe litoral atunci când plouă). Cea maimare parte a Europei era prea călduroasă la finele luiiulie,ceeaceexcludeadinstartItalia,Grecia,sudulFranţei

şi alte zone de coastă. Ideea e că aveam o viziune. Mi-limaginam peWill relaxându-se lamalulmării. Problemaeraînsăcă,avândladispoziţieatâtdepuţinezilepentruaplanifica excursia, şansele ca viziunea mea să devinărealitatesediminuauconstant.Unii membri ai forumului îşi exprimară compasiunea

pentru cele întâmplate şi mulţi, foarte mulţi, postarăpoveştidesprepneumonie.Păreaunspectrucare-ibântuiape toţi. Am primit câteva sugestii de locuri unde am fiputut merge, dar niciuna nu m-a inspirat. Sau, maiimportant, nu eram convinsă că vreuna l-ar fi pututinspira pe Will. Nu ştiam, de fapt, ce vreau, dar aminspectat lista cu sugestii şi am simţit că niciuna nu sepotrivea.În cele din urmă îmi veni în ajutor Ritchie, stâlpul

forumului, în după-amiaza în care Will fu externat dinspital,elîmiscrise:Dă-mi adresa ta de e-mail. Vărul meu este agent

turistic.Osă-lrogsăcautecevapotrivit.

Am sunat la numărul de telefon pe caremi-l lăsase şi

amvorbit cuunbărbat întredouăvârste, cuunputernicaccentdinYorkshire.Cândîmispuseceaveaînminte,unmic clopoţel al recunoştinţei îmi sună în adâncurilememoriei. În mai puţin de două ore, puseserăm totul lapunct. Îieramatâtde recunoscătoare, încât îmiveneasăplâng.— Nu te gândi la aşa ceva, drăguţă! zise el. Ai grijă

doarcaprietenultăusăsedistrezedeminune!Acesteafiindspuse,amplecatînvacanţăaproapelafel

deepuizatăcaşiWill.Petrecusemzileîntregiluptându-măcu dificultăţile pe care le întâmpina călătoria unuitetraplegic, şi nicimăcar în dimineaţa în care am plecatnu eram pe deplin convinsă că Will va fi suficient deîntrematpentruaputeamerge.Acum,aşezatăpebagaje,îl vedeam tăcut şi palid, în mijlocul aeroportuluiaglomerat, şi mă întrebam, încă o dată, dacă nu măpripisem.Amtrăitunscurtmomentdepanică.Dacăaveasăse îmbolnăveascădinnou?Dacăn-osă-iplacăabsolutdelocvacanţa, cumse întâmplase la curseledecai?Dacăinterpretasem greşit întreaga conjunctură, şi el nu aveanevoie de o călătorie de pomină, ci de zece zile liniştiteacasă,înpatullui?Dar nu mai aveam zece zile de pierdut. Asta era.

Singurameaşansă.— Au anunţat zborul nostru, zise Nathan, venind

dinspremagazineleduty-free.Măprivisuspiciosşiîncruntăosprânceană.Amrăsuflat

adânc.—Bine,amzis.Haisămergem!Drumul în sine, în ciuda celor douăsprezece ore lungi

petrecute învăzduh,nu sedovedia fi tortura la caremăaşteptasem.Nathan îşi demonstră dexteritatea ocupându-se de toaleta lui Will sub acoperirea unei pături.Însoţitoareledezborsearătarăgrijuliişidiscreteşifoarteatente cu scaunul. Aşa cum ni se promisese, Will fuîmbarcat primul, transferat pe scaunul din avion fărăproblemeşiinstalatîntrenoi.Dupăoorădezbor,mi-amdatseamacă,înmodciudat,

deasupranorilor,înscaunulsăubinefixatşistabil,Willnusedeosebeadeniciunaltpasagerdinavion.Ţintuitînfaţa

unui ecran, neavând unde să se mişte şi nimic de făcut,nimic nu-l diferenţia, la zece mii de metri altitudine, deceilalţi călători. Mâncă şi se uită la un film, iar în restdormi.Eu şi Nathan ne zâmbeam complice şi încercam să ne

comportămcaşicumtotularfifostcâtsepoatedebine.Măuitampefereastră,cugândurilelafeldeîntortocheateca şi norii de sub noi, incapabilă încă să conştientizezfaptul că trăiam nu doar o provocare logistică, ci şi oaventură–căeu,LouisaClark,tocmaimăîndreptamsprecapătulcelălaltal lumii.Nuputeamînţelegeasta.Număgândeam la nimic în afară deWill. Mă simţeam ca sorameaatuncicândîlnăscusepeThomas.„Ecaşicumm-aşuitaprintr-opâlnie”,îmispuseseea,sorbindu-şidinpriviribebeluşul.„Lumeas-aîngustatacumşinunemaicuprindedecâtpemineşipeel.”Treenaîmidăduseunmesajcânderamînaeroport.„Aisăreuşeşti.Suntfoartemândrădetine.Pupici.”Am deschis acum telefonul doar ca să-l recitesc,

simţindu-mă, dintr-odată, copleşită de emoţie, poate dinpricina cuvintelor pe care le alesese Treena. Sau poatefiindcăeramobosităşisperiatăşiîncămi-eragreusăcredcăajunsesematâtdedepartecuWill.Înceledinurmă,casă-mi alung gândurile, am pornit micul ecran TV de pespatele scaunului din faţa mea, uitându-mă, absentă, lanişte seriale americane de comedie, până când în jurulnostrucerulaînceputsăseîntunece.Apoi m-am trezit observând că însoţitoarea de zbor

veniselângănoicumiculdejun,căWillvorbeacuNathandespreunfilmpecaretocmaiîlvăzuserăîmpreunăşică–înmoduimitorşiîmpotrivatuturoraşteptărilor–neaflamlamaipuţindeoorădeaterizareaînMauritius.

Nu cred cămi-aş fi imaginatmăcar că aşa cevami sepoate întâmpla până nu am ajuns pe aeroportulinternaţional Sir Seewoosagur Ramgoolam. Am ieşit cambuimacă prin poarta de debarcare, încă înţepenită dincauza orelor petrecute pe scaun şi aproape am plâns debucurielavedereataxiuluispecialadaptatcareneaştepta.În prima dimineaţă, în timp ce şoferul ne ducea cătrehotel, n-am văzut mare lucru din insulă. E adevărat,culorilepăreaumaistrălucitoaredecâtînAnglia,cerulmaisenin,deunazuriucareseaccentuacătreliniaorizontului.Mi-am dat seama că insula era verde şi luxuriantă,presărată cu plantaţii de trestie de zahăr, iar marea sevedeacaodârădemercurprintredealurilevulcanice. Înaer se simţeaunmirosde fumşighimbir, iar soareleeraatâtdeputernic,încâttrebuisămijescochiicasăvădcevaîn orbitoarea lumină albă. Fiind atât de obosită, măsimţeam de parcă cineva m-ar fi trezit brusc şi mi-ar fivârâtsubochipaginilemulticolorealeuneirevistepentrufemei.Dar,pecândîncercamdinrăsputerisămăfamiliarizez

cu peisajul, nu-l scăpăm din ochi pe Will. Avea chipulpalid şi istovit şi capul căzut într-o parte, pe umăr, iaraspectul luimă îngrijora. În cele din urmă,maşina intrăpeoaleestrăjuitădepalmierişiseopriînfaţauneiclădiriscunde. Şoferul coborî şi, cu o repeziciune formidabilă,descărcăbagajele.Amrefuzatofertaunuiceaicugheaţăşiaunuiturprinhotel.AmgăsitcameraluiWill,i-amadusbagajeleacolo, l-amaşezatpepat, şi,aproape înainte săapucsătragdraperiile,l-amvăzutadormind.Ajunseserămdeci la destinaţie. Reuşisem. Am rămas pe hol, la uşacamerei lui Will, răsuflând uşurată, în vreme ce Nathanadmira pe fereastră valurile albe care se spărgeau de

reciful de corali. Nu ştiu dacă era din pricina călătorieiepuizante sau fiindcămă aflam în celmai frumos loc încarefusesemînviaţamea,dardintr-odatăamizbucnit înlacrimi.— E în regulă, Lou, zise Nathan, observându-mă. Şi

apoi, cu totul pe neaşteptate, veni spre mine şi măîmbrăţişăcuputere.Linişteşte-te!Vafibine.Chiarvafi.Aifăcutotreabăpecinste.Darabiadupăaproapetreizileamînceputsă-lcred.În

primele patruzeci şi opt de ore, Will dormi aproapecontinuu, însă apoi, înmod uluitor, începu să aratemaibine. Tenul lui îşi recăpătă culoarea, iar cearcănelealbăstrui din jurul ochilor îi dispărură. Spasmele sedomoliră, şi el începu sămănânce din nou, înaintând înscaunul cu rotile pe lângă bufetul extravagant ce păreafărăsfârşitşidictându-micesă-ipunpefarfurie.Ştiamcăse simte mai aproape de adevăratul Will când măîndemna,aproapeobligându-mă,săîncerclucruripecarealtfel nu le-aş fimâncat – preparate picante şi fructe demare ale căror denumiri nu le cunoşteam. Părea să sesimtă mult mai în largul lui într-un asemenea loc decâtmine.Şinuerademirare.Nutrebuiasăuitcă,înceamaimareparteavieţii,acestafuseseteritoriullui–călătoriileîn jurul lumii, ţărmurile largi, şi nu mica anexă de lapoalelecastelului.Hotelul ne pusese la dispoziţie, aşa cumpromisese, un

scaunspecial,curoţilate,şideobiceidimineaţa,Nathanîltransfera peWill în scaunul acesta, şi ne îndreptam toţitrei către plajă. Eu duceamo umbrelă care să-l apere peWill, încazcă razele soareluiar fidevenitprea fierbinţi.Dar n-am folosit-o niciodată; partea sudică a insulei era

renumită pentru brizele marine şi, în afara sezonuluituristic, temperaturile rareori depăşeau 23 de gradeCelsius.Neopreampeoplajămică, lângăo îngrămădirede stânci, nu departe de hotel. Îmi desfăceam scaunulpliant şimăaşezam lângăWill, subunpalmier, şi, de laloculnostrudepeplajă,neuitamamândoilaNathancumface surfing sau schi nautic – şi uneori îl încurajam,adăugând câte un cuvânt care ar fi putut face firilemaipuritanesăroşească.La început, angajaţii hotelului se repeziră să facă

aproapepreamultepentruWill, oferindu-se să-i împingăscaunulşisă-lhidratezepermanentcubăuturirăcoritoare.Le-amexplicatcănueranecesar,şiaurenunţatbucuroşi.Măbucuramînsă,atuncicândnueramcuWill,să-ivădpehamali sau pe fetele de la recepţie discutând cu el oriindicându-ianumitelocuriunde,susţineauei,s-arfipututdistra de minune. Mai ales un tânăr costeliv, pe numeNadil,păreasă-şi fiasumat rolulde îngrijitorneoficialalluiWill cândNathannueraprinpreajmă. Într-ozi, l-amgăsit aşezându-l, împreună cu un coleg, pe un pat pliantsubpalmierul„nostru”.—Maibineaşa,râseel,ridicânddegetulmare,cândmă

văzu venind. Mă chemaţi când domnul Will vrea iar înscaun.Mă pregăteam să protestez şi să le spun că n-ar fi

trebuitsă-lmute.DarWillînchiseseochiişistăteaacolocuun chip neaşteptat demulţumit, aşa că am tăcut doar şiamîncuviinţatdincap.Cât despre mine, pe măsură ce neliniştea în privinţa

sănătăţiiluiWillîncepeasăserisipească,simţeamtotmaimult că nimerisem în paradis. Niciodată în viaţă nu-miimaginasem că aş putea ajunge într-un asemenea loc. În

fiecare dimineaţă mă trezeam în sunetul valurilor ce sespărgeaudomoldeţărmşiînciripitulpăsărelelorexotice,care se strigau unele pe altele prin copaci. Priveamtavanul camerei, vedeam razele de soare jucându-seprintre frunze şi auzeam, din camera de alături,murmurde voci, semn că Nathan şi Will se sculaseră mult maidevreme. Mă îmbrăcam în costume de baie şi saronguri,bucuroasă că pot simţi mângâierea soarelui pe umeri şispate.Pieleamiseumpludepistrui,unghiilemisealbiră,şi am început să simt o fericire nemaiîntâlnită, graţieplăcerilorsimpledecareaveamparte–sămergpeplajă,sămănânctotfeluldeciudăţenii,săînotînapelelimpezişi călduţe, unde peşti negri priveau timizi de sub rocilevulcanice, sau să privesc soarele cum se scufundă laorizont ca un glob de metal topit, incandescent. Încet-încet, ultimele luni începură să se topească. Spre ruşineamea,număgândeamaproapedeloclaPatrick.Zilele noastre intraseră deja într-o rutină. Luammicul

dejunîmpreună,lameselediscretumbritedepemargineapiscinei. De obicei,Will voia salată de fructe, din care îlhrăneamcumâna,iarpeurmă,cândpoftademâncareîireveni, cerea câteodată şi o clătită cu banane. Apoimergeam la plajă, unde stăteam ore întregi – eu citind,Willascultândmuzică,iarNathanexersându-şipriceperealasporturinautice.Willmătotbătealacapsăîncercşieu,dar iniţial am refuzat categoric. Nu voiam decât să staualăturideel.Pentrucă insista, într-odimineaţăam făcutwindsurfing şi canoe, dar cu adevărat fericită eram cândzăceamlângăelpeplajă.Uneori,cândNadileraprinpreajmă, iarprinhotelnu

maieraaşavânzoleală,elşiNathanîl scufundaupeWillînapacălduţăapiscinei.Nathanîlsprijineapededesubt,

ca săpoatăpluti.Will nuvorbeapreamult în asemeneamomente,darpăreamulţumit,caşicumcorpulsăuşi-arfireamintitsenzaţiidemultuitate.Bustullui,prelungşipal,devenea auriu. Cicatricele prinseră o nuanţă argintie şiîncepură să se atenueze, şi el se simţea din ce în cemaiconfortabilşifărătricou.La prânz, o porneam spre unul dintre cele trei

restaurantealehotelului.Suprafaţaîntreguluicomplexerapavatăcugresie,şinuexistaudecâtfoartepuţinepanteşitrepte,ceeacefăceacaWillsăsepoatădeplasacuscaunulsingur, fărăprobleme.Păreaundetaliuminor,dar faptulcăseputeaservielînsuşicuunpaharcubăutură,fărăsăfie nevoie ca Nathan sau eu să-l însoţim permanent, nuînsemnaneapăratcâtevaclipederăgazpentrunoi,cimaiales dispariţia, cel puţin temporară, a acelei frustrărizilnicedeaficutotuldependentdealţioamenipecareoresimţea Will. Nu că vreunul dintre noi ar fi trebuit sădepunăpreamulteeforturi.Oriundeamfimers, laplajă,lapiscinăsauchiarlaspa,unuldintreangajaţiihoteluluiapărea ca din senin cu o băutură care credea că ne-ar fifost pe plac, ornată cu un pai şi o floare rozalieînmiresmată. Chiar şi când stăteam tolăniţi pe nisip, laplajă, un chelner zâmbitor trecea din când în când cu otonetămicăperoţi,gatasăneofereapă,sucdefructesauvreobăuturăcualcool.După-amiezele, când temperaturaeraceamai ridicată,

Will revenea în camera lui şi dormea vreo două ore. Înrăstimpul acesta, eu înotam în piscină sau citeam, iarsearane revedeampentru a lua cina la un restaurant depemalulmării.Amprinsrapidgustulcocktailurilor.Nadildescoperisecă,dacăîidădeamluiWillunpaidemărimeapotrivităşiîipuneamunpaharînaltpestativulscaunului,

numaieradelocnevoiedeajutorulmeusaualluiNathan.Cândse lăsa înserarea,vorbeamcu toţiidesprecopilărie,despre persoanele importante din viaţa noastră, despreprimele slujbe şi despre familiile noastre sau despre altevacanţe în care fuseserăm, şi, încet-încet, îl vedeam peWillrevenindlaviaţă.DoarcăeraunaltWill.Loculundeajunseserămpărea

să-ifiadusopaceinterioarăce-i lipsiseîntoateluniledecândîlcunoşteam.— Se simte bine, nu ţi se pare? mă întrebă Nathan,

întâlnindu-mălabufet.—Da,credcăda.—Ştii,făcuel,aplecându-secătremine,atentcaWillsă

nu-şideaseamacădiscutămdespreel,credcăpovesteacuferma californiană şi toate aventurile de acolo ar fi fostextraordinare.Dar,dacămăuit laelacum,nupot sănuconstatcăloculăstaparcăi-afăcutşimaimultbine.Nu i-amspuscehotărâsem înprimazi, cândneaflam

încăînaeroportşieusimţeamgoluriînstomac,calculânddeja câte zile mai aveam până să ne întoarcem acasă.Trebuiasăîncercînfiecaredintrecelezecezilesăuitdecene aflam, de fapt, acolo – contractul meu pe şase luni,calendarul atent întocmit, tot ce se întâmplase pânăatunci. Trebuia să trăiesc doar clipa şi să încerc să-lîncurajezpeWill să facă la fel.Trebuia să fiu fericită, însperanţacă-lvoifaceşipeelfericit.Mi-am mai pus pe farfurie o felie de pepene şi am

zâmbit:— Şi ce facem mai târziu? Mergem la karaoke? Sau

urechiletalenuşi-aurevenitîncădupăsearatrecută?Înapatraseară,Nathanmăanunţă,oarecumstânjenit,

că are o întâlnire. Karen era o compatrioatăneozeelandeză, cazată la hotelul din apropiere, şi elacceptasesăiasăcueaînoraş.—Doar ca să fiu sigur căn-o să aibăprobleme. Ştii…

nusuntconvinscăeloculpotrivitpentruofemeiesingură.— Aşa e, zise Will, încuviinţând din cap, cu un aer

înţelept.Ungestfoartecavalerescdinparteata,Nate.—Misepareoatitudinefoarteresponsabilă.Civică,am

adăugateu.— Întotdeauna l-am admirat pe Nathan pentru

altruismullui.Maialescândevorbadefemei.—Hai,valea,voidoi!rânjiNathanşiplecă.Foarterepede,Karendevenipartedinprogram.Nathan

dispărea cu ea aproape seară de seară şi, deşi reveneapentru a-şi îndeplini îndatoririle faţă deWill, îi dădeam,tacit, câtmaimult timp să se simtăbine alături denouaiubită.Înplus,întaină,măbucuram.ÎmiplăceadeNathanşi

îi eram recunoscătoare că venise cu noi, dar de obiceipreferamsăfiusingurăcuWill.Îmiplăceaapropiereacarese crea între noi atunci când nu mai era nimeni prinpreajmă, intimitatea comodă în care ne instalam. Îmiplăcea felul în care mă privea, amuzat, ca şi cum ar fidescoperitînminemaimultdecâtseaşteptase.În penultima seară i-am spus lui Nathan că nu m-ar

deranjadacăvreas-oaducăpeKarenînhotelulnostru.Îşipetrecuse nopţile la hotelul ei şi ştiam că-i e greu sămeargăpejos,dus-întors,câtedouăzecideminutepentrua putea să-i facă, seară de seară, toaleta lui Will şi a-lpregătideculcare.—Număderanjează.Dacăînfelulăstaosăai…ştii…

unpicdeintimitate.

Nathan era bucuros, deja cucerit de perspectiva nopţiiceseapropia,şi-mimulţumiimediat,deparcăs-arfitemutsănumărăzgândesc.— Drăguţ din partea ta, mă felicită Will când i-am

povestit.— Drăguţ din partea ta, vrei să spui, l-am corectat.

PentrucauzaluiNathanamdonatcamerata.În noaptea aceea l-am adus în cameramea.Nathan îl

instalăînpatşi-idădumedicamentele,învremeceKarenaşteptaîncameraînvecinată.Amintratînbaie,să-miiaupemineuntricouşioperechedepantaloniscurţi,apoiamdeschis uşa şi, cu o pernă înmână,m-am îndreptat sprecanapeaua aflată într-un colţ al camerei. Am simţitprivirea lui Will aţintită asupra mea şi m-am ruşinatdeodatăfoartetarepentrucinevacare-şipetrecuseceamaimareparteaultimelorzilemergândînbikiniprinfaţalui,pe plajă sau la piscină. Am sprijinit perna de braţulcanapelei şi mă pregăteam să mă culc, când i-am auzitglasul:—Clark!—Da,cee?—Chiarnuecazulsădormichircităacolo.Înpatulăsta

arputeaîncăpealejeroechipădefotbal.Adevărul e că nici nu m-am gândit măcar. Lucrurile

decurseserăfiresc.Poatecăzilelepecarelepetrecuserămstândpeplajă,aproapegoi,nefăcuserămairelaxaţiunulfaţă de altul. Poate era şi gândul că Nathan şi Karen seaflau alături, înlănţuiţi ca într-un cocon. Poate pur şisimpluvoiamsăfiu lângăel.Aşacăm-amîndreptatsprepat, dar m-am oprit brusc când afară se auzi un tunetcumplit.Luminile începurăsăpâlpâie,şicinevadinhotelţipă. Din camera cealaltă se auziră Nathan şi Karen

izbucnindîntr-unhohotderâs.Ammerslafereastrăşiamtrasperdeaua,simţindbrusc

briza puternică şi scăderea abruptă a temperaturii. Înlargulmării se dezlănţuise furtuna. Fulgere spectaculoasebrăzdaucerul canişte ramuriuriaşedecopaci şiapoi, caun răspuns întârziat, o răpăială puternică de ploaie izbiacoperişul micului nostru bungalou, atât de sălbatică,iniţial,încâtacoperioricealtzgomot.—Maibineaştragejaluzelele,amspus.—Nu,nuletrage!M-am întors şi l-am zărit peWill făcându-mi semndin

cap:—Deschideuşilelarg!Vreausăvădfurtuna.Amezitat,apoiamdeschis încetuşilede sticlădinspre

terasă. Ploaia cădea în rafale peste complexul hotelier,scurgându-se de pe acoperiş şi trimiţând şuvoaieînspumatedepeterasăcătremare.Amsimţitumezealapeobraji şi electricitatea din aer, şi firişoarele de păr de pebraţemis-auridicatcanişteace.—Simţi?întrebăWill,dinspatelemeu.—Zicică-isfârşitullumii.Amrămasacolo,lăsândtensiuneasăcurgăprinmineşi

simţind, cu răsuflarea aproape tăiată, cum mici scânteialbemiseimprimăpepleoape.M-amîntorsapoiîncamerăşim-amaşezatpemarginea

patului.Willpriveafurtuna,şim-amaplecatcublândeţe,înclinându-igâtularsdesoarecătremine.Deacumştiamcum să-l mişc, cum să-i folosesc greutatea şi soliditateacorpuluipentrua-lmişcamaiuşor.Ţinându-llipitdemine,m-am aplecat peste el şi i-am aşezat o pernă albă,dolofană, subumeri,apoi l-ameliberat în îmbrăţişareaeimoale. Will mirosea a soare, ca şi cum razele calde

pătrunseseră adânc în pielea lui, şi m-am pomenitinhalând cunesaţ parfumul acesta, ca şi cumar fi fost omireasmădelicioasă.Apoi,deşierampuţinplouată,m-amsuitînpat,alături

deel,atâtdeaproapeîncâtpicioarelemeleleatinserăpealelui,şiîmpreunăamprivitlafrământareavaluriloralb-albăstrui, luminate, în răstimpuri, de fulgere, la rafaleleargintii scurse din cer, la masa imensă de culoareaturcoazuluiceseizbea,într-ocontinuămişcare,deţărm,ladoarcâtevazecidemetridepărtaredenoi.Lumea se contractă în jurul nostru, până cenu semai

auziră decât zgomotul furtunii, foşnetul perdelelortransparente şi răsuflarea mea domoală. Am mirositparfumuldefloridelotusadusdevântulnopţii,amauzit,undeva, sunet de pahare ciocnite, de scaune adunate îngrabă,şiomelodiecântatălavreoaniversareîndepărtată,am simţit forţanaturii dezlănţuite. I-amcăutat palma luiWillşiamprins-oînpalmamea.Şimi-atrecutprinminte,preţdecâtevaclipe,căniciodatăn-aveamsămaifiuatâtde intens conectată la lumea din jur, la o altă fiinţăumană,caînacelmoment.— Nu e rău, nu-i aşa, Clark? zise Will, destrămând

tăcereadintrenoi.Înplinăfurtună,chipulîieraliniştitşicalm.Îşiîntoarse

puţin capul şi îmi zâmbi, iar în ochii lui am zărit un aertriumfător.—Nu,nu-irăudeloc,amrăspuns.Am rămas acolo, ascultându-i respiraţia înceată şi

profundă,sunetulploiideafară,simţinddegeteleluicaldeîmpletite cu alemele.Nu voiam sămămai întorc acasă.M-amgânditcăaşputeasănumaiplecniciodată.Aici,euşiWilleramînsiguranţă,înlănţuiţiunuldealtulînmicul

nostru paradis. De fiecare dată când mă gândeam laîntoarcerea în Anglia, o gheară a spaimei îmi sfâşiastomaculşiîncepeasămăstrângă,puţincâtepuţin.„Va fi bine.” Am încercat să-mi repet cuvintele lui

Nathan.„Vafibine.”În cele din urmă,m-am răsucit pe o parte, cu spatele

cătremare,şil-amprivitpeWill.Elîşimişcăpuţincapulcasă-miîntoarcăprivireaînluminaslabă,şiamsimţitcăîmispuneacelaşilucru.„Vafibine.”Pentruprimaoarăînviaţă am încercat să nu mă mai gândesc la viitor. Amîncercat doar să trăiesc, să las, pur şi simplu, senzaţiileacelei seri sămă străbată. Nu pot spune cât demult amrămasamândoiaşa,sorbindu-nedinochiunulpecelălalt,dartreptat,pleoapeleluiWillaudevenitmaigrele,pânăcândelmurmură,caoscuză,căs-arputea…Respiraţiaîideveni mai adâncă şi în cele din urmă adormi. Amcontinuat să-i studiez chipul, urmărind felul cumgenele ise despărţeau lângă colţurile ochilor şi pistruii ce-iapăruserăînultimelezilepenas.Mi-am spus că trebuia să am dreptate. Trebuia să

reuşesc.Furtuna încetă pe la ora unu noaptea, dispărând

undeva în largulmării; furia,manifestată prin fulgere şitunete, îi slăbi totmaimult,pânăcând se risipi cu totul,ducând tirania meteorologică spre cine ştie ce alt locnevăzut. Încet, aerul se linişti în jurul nostru, perdeleleîncetară să mai fâlfâie, şi ultimele pârâiaşe de apă deploaiesescurserăbolborosindvesel.Spredimineaţăm-amridicat,eliberându-micudelicateţepalmadintr-a luiWill,şi am închis ferestrele, iar camera rămase învăluită întăcere.Willdormea–unsomnprofundşiblând,aşacumrareorireuşeasăaibăacasă.

Eun-ammaipututadormi.Amrămasacolo,privindu-lşiîncercândsănumămaigândesclanimic.În ultima zi se întâmplară două lucruri importante.

Primulfuacelacă,lainsistenţeleluiWill,amacceptatsăfacscufundări.Elmăpisaselacapzileînşir,susţinândcăe imposibil să fi bătut atâta drum până aici şi să număscufundînapeleoceanului.Lawindsurfingmădovedisemo catastrofă, abia reuşind să ridic pânza din valuri, iarmajoritateatentativelormeledeschinauticseîncheiaserădezastruos – fusesem târâtă de funie prin apă în lungulgolfului. Dar Will insistase şi, cu o zi în urmă, sosise laprânz anunţându-mă că mă înscrisese la un curs descufundăripentruîncepătoricaredurajumătatedezi.Debutul nu fu însă prea promiţător. Will şi Nathan

stăteaupemargineapiscinei,şiinstructorulmeuîncercasămăconvingăcăvoiputearespirasubapă,dar,ştiindu-măprivitădeei,m-amzăpăcittoată.Nusuntbătutăîncap–înţelesesem că butelia de oxigen din spate avea să-miasiguresuficientaer,căechipamentulfuncţionaperfect,căn-aveamsămăînec–,dar,defiecaredatăcândintramcucapulsubapă,măpanicamşiţâşneamrapidlasuprafaţă.EracaşicumcorpulmeuarfirefuzatsăcreadăcăputeamrespirachiarşicâtevamiidelitridinceamaifinăapăcuclordinMauritius.—Nucredc-amsăreuşesc,ambolborosit,ieşindpentru

aşapteaoarădinpiscină.James, instructorul meu de scufundări, se uita, peste

mine,laWillşiNathan.—Purşisimplunupot,amrepetat.Nuepentrumine!James se întoarse cu spatele la cei doi bărbaţi şi mă

bătuuşurelpeumăr,arătându-mi,cuungestlarg,marea.

—Uniisuntdepărerecăemaiuşoracolo,şoptiel.—Înocean?—Uniisedescurcămaiuşordacăsuntaruncaţi înapă

adâncă.Hai!Haisămergemcubarca!Trei sferturideorămai târziu,admiram,cuochii largi

de uimire, multicolorul peisaj submarin, până atunciascunsprivirilor,uitând,caprinfarmec,sămămaitemcăbutelia de oxigen ar fi putut cădea, că, în ciuda tuturormăsurilordeprecauţie,riscamsămăscufundînoceanşisămăînec,uitândchiarşicăîmifusesevreodatăfrică.Eram,purşisimplu,entuziasmatădemistereleuneilumicutotulnoi.Priveam,înlinişteadeplină,întreruptă,cândşicând,de bolboroselile propriei mele respiraţii, bancurile depeştişorifosforescenţişipeştiimaimari,coloraţi înnegruşi alb, care mă urmăreau cu feţele lor inexpresive şicurioase, actiniile ce se legănau uşor, filtrând curenţiisubmarini cu tentaculele lor minuscule. Vedeam peisajeîndepărtate,multmaiviucolorateşimaivariatedecâtcelede la suprafaţă.Vedeamgrote şibârloguri submarinedincare pândeau creaturi necunoscute, forme distante celicăreauînbătaiarazelordesoare.Nuvoiamsămaiieslasuprafaţă. Aş fi putut sta acolo pentru totdeauna, înenigmatica şi tăcuta lume a apelor. Doar atunci cândJames începu să gesticuleze, ducând mâna la cadranulceasului,mi-amdatseamacăvenisetimpulsăies.Cândamajunspeplajă,aproapenumaiputeamvorbi

deemoţie.M-amîndreptat,radiinddefericire,cătreWillşiNathan. Mintea mi-era încă populată de imaginilefantasticepecarelevăzusem,iarbraţeleşipicioareleîmizvâcneau,deparcăm-aşfiaflatîncăsubapă.—Estecăafostexcelent?întrebăNathan.—Decenumi-aispuspânăacum?m-amrăţoitlaWill,

aruncându-mi labele de scafandru pe nisip în faţa lui şiprefăcându-măsupărată.Decenum-aiobligats-ofacmaidevreme? Toate astea… toate au fost, în tot acest timp,chiarsubnasulmeu!Willmă privi lung. La început nu spuse nimic, dar pe

faţăiselăţiseunzâmbet.—Nuştiu,Clark.Uniioamenipur şi simplunuvor să

primeascăsfaturi.Înultimanoapte,m-amîmbătat.Nudoarfiindcăştiam

căadouaziurmasăplecăm.ErapentruprimaoarăcândsimţeamcuadevăratcăWillerabineşiputeamsă-mifacde cap. Mi-am luat pe mine o rochie albă din bumbac(pieleami se înnegrise de acum, aşa că, purtând alb, numă transformam, automat, într-un cadavru înfăşurat îngiulgiu),iarînpicioaremi-ampusoperechedesandalecubareteargintii.CândNadilîmioferiofloarestacojieşimăsfătuis-opunînpăr,nul-amrefuzat,aşacumaşfi făcutcuosăptămânăînurmă.— Bun venit, CarmenMiranda{19}! râseWill, când ne-

amîntâlnitlabar.Arăţifantastic!Măpregăteam să-i dauo replică sarcastică, darmi-am

datseamacăvorbisecuoplăceresinceră.—Mulţumesc,i-amrăspuns.Nicitunuarăţiprearău.Înhotel funcţionaodiscotecă,aşacă,puţindupăzece

seara – când Nathan plecă împreună cu Karen –, ne-amîndreptat către plajă cu muzica încă răsunându-ne înurechi.Ameţealaplăcutăprovocatădetreicocktailuri îmiîmpleticeapuţinpaşii.Darcâteradefrumosaici!Noapteaeracaldă,purtând

pearipilebrizeimirosuriîndepărtatedegrătare,deuleiuriparfumatepepiele,deaeroceanicîncărcatdesare.Ne-am

opritlângăcopaculnostrufavorit.Cinevafăcuseunfocpeplajă, poate pentru a găti ceva, dar acum acolo nu mairămăsesedecâtogrămăjoarădejăraticincandescent.—Nuvreausăplecacasă,seauzivoceameaînbezna

nopţii.—Da,egreusăpărăseştiunasemenealoc.— Credeam că asemenea peisaje există doar în filme,

am zis eu, întorcându-mă către Will. M-a făcut să măgândesc dacă nu cumva spuneai adevărul şi în privinţacelorlaltelocuripecarele-aivăzut.El îmi zâmbi. Părea relaxat şi fericit, iar ochii i se

îngustarăcândseuitălamine.M-amuitatadâncînochiilui, şi pentru prima oară am simţit că mă cuprinde ouşoarăteamă.— Îţi pare bine că ai venit, nu-i aşa? l-am întrebat cu

sfială,iarelîncuviinţădincap:—O,da!—Ha!amstrigateu,lovindaerulcupumnul.Şi apoi, cum cineva pornise muzica la bar, mi-am

aruncatsandalele înnisipşiamînceputsădansez.Păreastupid–genuldecomportamentdecarealtădată te-ai fipututsimţijenat.Daracolo,înîntunericulcadecerneală,pe jumătate beată din cauza lipsei de somn, cu tăciuniifumegând alături, cumarea nesfârşită şi cerul infinit, cusunetulmuziciiînurechişiWillcare-misurâdea,cuinimacuprinsă de un sentiment pe care nu-l puteam defini,simţeam doar nevoia să dansez. Am dansat, chiuind,renunţândlatimiditate,fărăsă-mifacgrijicăne-arputeavedeacineva.Simţeamochii luiWillcoborâţiasuprameaşiştiamcăelştie–căerasingurulrăspunsceseputeadaultimelorzecezile.Bachiarultimelorşaseluni!Cântecul încetă, şi m-am aruncat, fără suflare, la

picioarelelui.—Tu…ziseel.—Ce?amspus,cuunsurâsmaliţiosîntipăritpechip.Măsimţeamfluidă,ca străbătutădeuncurentelectric.

Parcănumaieramresponsabilădeceeacefăceam.Willscuturădincap.M-am ridicat, încet, în picioarele goale şim-amaşezat

înpoalalui,încâtobrazulmi-eraladoarcâţivacentimetride al lui. După seara precedentă, un asemenea gest nupăreapreagreudefăcut.—Tu…Ochii lui albaştri, sclipind în lumină, se fixară asupra

mea.Miroseaasoare,afocarzândşiaparfumuriincitantede lămâie. Am simţit cum ceva se mişcă, undeva, înadânculmeu.—Tueşti…cutotuldeosebită,Clark.Şi atunci am făcut singurul lucru caremi-a trecut prin

cap.M-amaplecatpesteelşimi-amlipitbuzeledealelui.Iniţial,elezită,darînceledinurmăîmirăspunselasărut.Pentru o clipă, am uitat tot – cele un milion de motivepentru care n-ar fi trebuit să fac asta, temerile mele,pentru ce ne aflam acolo. L-am sărutat, inspirându-imirosulpielii, simţindu-ipărulmoale subdegete, şi, cândelmă sărută, toate gândurilemi se risipiră, şi am rămasdoarnoidoi,euşiWill,peoinsulădinmijloculoceanului,subomiedestelecaresclipeaupecer.Apoielsetraseînapoi.—Eu…Îmiparerău.Nu…Amdeschis ochii şi i-ammângâiat, cu palma, conturul

frumos al feţei, simţind broboanele de transpiraţie subdegete.—Will…amînceput.Poţisămăsăruţi.Tu…

—Nu,ziseel,cuovocemetalică,rece.Nupot.—Nuînţeleg.—Nuvreausămergmaideparte.—Hm…Credcăvatrebuisămergi.—Nupotpentrucănu…şoptiel, înghiţind însec.Nu

pot să fiu omul care aş vrea să fie cu tine. Ceea ceînseamnă, făcu el, uitându-se direct în ochiimei, că n-arfi…decâtîncăodovadăaceeanusunt.Nu l-am lăsat să-şi plece ochii în pământ. Mi-am

sprijinitfrunteadealui,astfelîncâtrespiraţiilenoastresăseîmpletească,şii-amspusîncet,pentrucadoarelsămăpoatăauzi:—Număintereseazăcecrezi…cecrezitucăpoţişinu

poţiface.Viaţanuefăcutădoardinalbşinegru.Sincer…amvorbitcualţioameniaflaţiînaceeaşisituaţiecatine…şiexistă lucruri care sepot face.Moduri încareamândoiputemfifericiţi.Amînceputsămăbâlbâi,pentrucănuştiamcesămai

spun.L-amprivitînochişii-amşoptit:—WillTraynor,săştiică…Eucredcăputem…—Nu,Clark,ripostăel.—Credcăputemfacetotfeluldelucruri.Ştiucănueo

povestededragostecaoricarealta.Ştiucăexistătotfeluldemotivepentrucaren-artrebuisăspunlucrurilepecareţi le spun.Dar te iubesc.Te iubesc cu adevărat.Am ştiutîncădecândl-ampărăsitpePatrick.Şicredcăşitum-aiputeaiubiunpic.Willnurăspunse.Privirile lui lecăutaupealemele, şi

amvăzut în ele ouriaşă încărcăturăde tristeţe. I-amdatdeoparteşuviţeledepărdepetâmple,caşicumaşfivrutsă-i îndepărtez tristeţea, iar el îşi sprijini capul demânameaşiînghiţiînsec:

—Trebuiesă-ţispunceva.—Ştiu,amşoptiteu.Ştiutotul.Gura lui Will se încleştă, nemaiputând să rostească

nimic din ce ar fi vrut să-mi spună. Aerul părea să fiîncremenitînjurulnostru.— Ştiu despre Elveţia. Ştiu… de ce am fost angajată

doarpentruşaseluni.Îşi ridică fruntea din palmamea,măprivi puţin, apoi

îşi lăsă ochii să alunece spre cer. Umerii îi căzuseră, şipăreaacumostatuieadeznădejdii.—Ştiutotul,Will.Delunidezileamaflatadevărul.Şi

terogsămăasculţi…I-amluatmânadreaptăîntr-ameaşii-amaşezat-opepieptulmeu.Suntsigurăcăputem.Ştiucănueaşacumaifialestusăfie,darsuntconvinsăcătepot face fericit. Şi tot ce pot spune e că tu ai reuşit… aireuşit sămă transformi într-opersoanăcumniciodatănumi-aşfiimaginatcăvoiajunge.Măfacifericită,chiardacăeşti într-o situaţie îngrozitoare. Aş vrea să fiu cu tine –chiardacătucrezicănumaieştinimicdinceaifost–maimultdecâtcuoricinealtcinevadepelumeaasta.Am simţit, pentru o fracţiune de secundă, degetele lui

prinzându-le cevamai tare pe alemele, şi astami-a datcuraj.— Dacă ţi se pare prea ciudat ca noi doi să avem o

relaţie, atunci am să plec şi am să mă angajez în altăparte.Voiamsă-ţi spun:m-am înscris la facultate,pentruuncurs.Amcăutatfoartemultpeinternet,vorbindcualţitetraplegici şi îngrijitoride tetraplegici şi amaflatmulte,enorm de multe despre cum să fac această relaţie sămeargă.Decipotfaceastaşipotrămânecutine.Amajunssăteiubesc,şiedoarvinata.Tum-aischimbatcutotul,i-amspusşiamîncheiat,aproaperâzând:M-aitransformat,

purşisimplu,însoramea.Doarcucevamaimultbun-gustînmateriedemodă.Elîşiînchiseseochii.I-amluatpalmeleîntrealemele,i

le-am dus la gură şi i le-am sărutat. Am simţit pielea luidelicatăpebuzeşiamştiutcăn-aşmaifipututniciodatăsă-llassăplecedelângămine.—Ceaidespus?amşoptit.M-aş fi putut oglindi în ochii lui pentru veşnicie.

Răspunsulluiveniatâtdeîncet,încât,pentrucâtevaclipe,n-amfostsigurăcăîlauzisembine.—Poftim?—Nu,Clark.—Nu?—Îmiparerău.Nuesuficient.I-amtrasmânaînjos.—Nuînţeleg.Elnurăspunsepedată,caşicumarfivrutsă-şiadune

gândurileşisăgăseascăvorbelepotrivite.— Nu e suficient pentru mine. Lumea mea, vreau să

spun,nuesuficientă,nicimăcarcutineînea.Şicrede-mă,Clark,întreagameaviaţăs-aschimbatînbinedecândtuai pătruns în ea. Dar nu e destul pentru mine. Nu esteviaţapecareodoresc.Acumerarândulmeusăbatînretragere.—Adevărul este cămi-am dat seama că ar putea fi o

viaţă bună, urmă el. Mi-am dat seama că, avându-te petinealături,poatear fichiaroviaţă foartebună.Darnuarfiviaţamea.Nusuntcaoameniiaceiacucarevorbeştitupeinternet.Iarastanuedelocviaţapecaremi-aşdori-o.Nicimăcarpeaproape.Vocea îi era gâtuită, întretăiată. Înfăţişarea lui mă

sperie.

Amînghiţitînsec,clătinânddincap.—Will,mi-aispuscândvacă…noapteadinlabirintn-

artrebuisăfielucrulcaresămădefinească.Aispuscăstăîn puterea mea să aleg ce anume să mă definească. Eibine, eu vin acum şi-ţi spun că nici tu n-ar trebui să laşiacest…acestscaunsătedefinească.—Darmădefineşte,Clark.Tunumăştii cuadevărat.

Nu m-ai văzut niciodată înaintea acestui accidentblestemat.Mi-am iubitviaţa,Clark.Chiaram iubit-o.Mi-amiubitslujba,călătoriile, lucrurilecaremăcaracterizau.Îmiplăceasăfiuopersoanăîncarneşioase.Îmiplăceasămergcumotocicleta,sămăarunccuparaşuta,îmiplăceasă-mizdrobescrivaliiînafaceri.Îmiplăceasăfacsex.Multsex. Am avut o viaţă pe picior mare. Tonul vocii i seridicase.Nusuntfăcutsătrăiescînchestiaasta–şitotuşi,practic vorbind, el mă defineşte acum cel mai bine. Defapt,esingurullucrucaremămaidefineşte.—Darnudainicimăcaroşansăvieţiitale,ambâiguit

eu,ca şi cumvocean-ar fivrut să-mimai iasădinpiept.Nu-midainicimăcarmieoşansă.—Nuevorbadea-ţidaoşansă.Te-amprivit,înaceste

şase luni, devenind o cu totul altă persoană, o persoanăcareabiaîncepesă-şiînţeleagăposibilităţile.N-aiideecâtdefericitm-afăcutasta.Nuvreausăfiilegatădemine,deprogramările mele la spital, de restricţiile pe care leimplică viaţa mea. Nu vreau să pierzi toate lucrurile pecare ţi le-ar putea oferi altcineva. Şi, sincer să fiu, nuvreausăajungisămăpriveştiîntr-ozişisăsimţichiarşicelmaimicdramderegretsaudemilăpentrucă…—Niciodatăn-aşgândiaşaceva!—Nupoţisăştiiasta,Clark.Nicinu-ţiimaginezicumar

puteaevolualucrurile.N-aideundesăştiinicimăcarcum

teveisimţipesteşaselunideacumînainte.Şinuvreausămăuit la tine în fiecarezi, să tevădgoală, să teprivescplimbându-teprinanexăînhaineletaleaiuriteşisănu…sănu fiu capabil să fac ceea cevreau să fac cu tine.Ah,Clark,dacăaişticâtdemultaşvreasăfacacumdragostecutine!Şieu…eunupottrăicugândulcăn-amsămaifiuniciodatăunbărbatnormal.Nupot.Nuacestasunteu.Nupot fi genul de bărbat care doar… acceptă. Îşi privi cudispreţscaunulşirosti,cuovocespartă:Niciodatăn-amsăacceptasta.Începusemsăplâng.—Terog,Will,nuspuneasta!Maidă-mioşansă!Mai

dăoşansărelaţieinoastre!—Ssst!Ascultă-mă!Dintretoţioamenii,vreaucatusă

măasculţi.Ascultă ce vreau să spun!Aceastănoapte…ecelmai frumoslucrupecaremi l-ai fipututdărui.Totcemi-aispus,totceaifăcutpentruamăaduceaici…aşticăai reuşit,cumva,să facidin ticălosulcareeraminiţialunomînstaresăiubeascăsuntlucruriuimitoarepentrumine.Dar–ziseel,şiamsimţitcădegeteleisestrângpemânamea–trebuiesăpuncapătacesteivieţiaici.Numaivreausă stau în scaun cu rotile. Numai vreau pneumonie. Numaivreaubraţeşipicioarecaresămăardă.Numaivreaudurere şioboseală,numaivreau sămă trezesc în fiecaredimineaţădorindu-mi ca totul să se fi sfârşit.Dupăcenevom întoarce acasă, voi pleca în Elveţia. Şi, dacă măiubeşti, Clark, aşa cum spui, lucrul care m-ar face maifericitdecâtoricealtcevaestesăviicumine.Amsimţitcuvinteleluicapeoloviturăînplinăfigură.—Ceee?— Lucrurile n-au cum să se îmbunătăţească.

Dimpotrivă, există posibilitatea ca suferinţa mea să

crească,iarviaţamea,aşameschinăcumeste,sădevinăşimai îngrozitoare. Medicii ne-au spus. Sunt pândit de omulţimedeboli.Lesimtdeja.Nuvreausămaifiuchinuitde dureri, sau ţintuit în scaunul ăsta, sau dependent dealtcineva,numaivreausămătemînoriceclipă.Deaceeate rog: dacă simţi ceea ce susţii că simţi, vino cu mine!Ajută-măsăcapătsfârşitullacaresper.L-amprivitîngrozită,simţindcumsângeleîminăvăleşte

înurechi.Abiamaiputeamrezistapresiunii.—Cumpoţisă-miceriaşaceva?—Ştiucănue…—Eu îţi spuncă te iubesc şi căvreau săneconstruim

împreună un viitor, iar tu îmi ceri să vin să văd cum tesinucizi?— Iartă-mă, n-amvrut să sune atât de dur.Dar nu-mi

pot permite să fiu altfel, nu mai am prea mult timp ladispoziţie.—Ceee?Dece,ţi-aifăcutcumvarezervarelaDignitas?

Aivreoprogramarepecareţi-eteamăcăoveipierde?Îi vedeam pe oamenii din hotel oprindu-se, probabil

alarmaţidevocilenoastreridicate,darnu-mipăsa.— Da, zise el, după o pauză. Mi-am făcut deja

programare. Am fost deja la o consultaţie, iar cei de laclinicăauacceptatcăreprezintuncazdecompetenţalor.Iarpărinţiimeiaufostdeacordsăalegdatade13august.Vomplecaacolocuoziînainte.Am simţit o ameţeală cumplită. Mai erau doar câteva

zile.—Nucredaşaceva.—Louisa…— Am crezut… am crezut că te făceam să te

răzgândeşti.

Elîşilăsăcapulpeoparteşimăprivicuatenţie.Voceaisedomolise,ochiiîieraublânzi.—Louisa,nimicnum-arputeafacesămărăzgândesc.

Le-am promis părinţilormei şase luni şi chiar atât le-amdat.Tuaifăcutcatotacesttimpsăfiemaipreţiospentruminedecâtţi-aiputeaimagina.Mulţumităţie,acesteşaseluninumis-aumaipărutuntestderezistenţă…—Numai…—Poftim?— Nu mai spune nimic! i-am strigat, aproape

sufocându-măde indignare.Eştiatâtdeegoist,Will!Atâtde idiot!Chiarşidacăarexista fieşiceamaimicăşansăsă vin cu tine în Elveţia… chiar şi dacă tu consideri că,dupătotceamfăcutpentrutine,aşfiînstaredeaşaceva,astaetotce-mipoţispuneacum?Mi-amsfâşiatinima,mi-ampus-opetavăînainteata.Şitotce-mipoţispuneeste:„Nu,nuesuficientpentrumine,vreauînplussăviişisăpriveşti cel mai groaznic lucru pe care ţi l-ai puteaimagina”?Eceeacem-aîngrozitîncădecândamaflat.Aiidee ce-mi ceri, de fapt? Nu mă mai puteam controla.Stândîn faţa lui, ţipamcaonebună.Săte ianaiba,WillTraynor!Săte ianaiba!Aşvreasănufiprimitniciodatăaceastă slujbă nenorocită! Aş vrea să nu te fi cunoscutniciodată!Amizbucnitînlacrimişiamfugitdepeplajăîncamera

mea de hotel, ca să fiu câtmai departe de el. Vocea luistrigându-mă îmi răsună în urechi multă vreme după ceamînchisuşaînurmamea.

Capitolul24

Nu există nimic mai tulburător pentru trecătoriiîntâmplători decât să vadă un om în scaunul cu rotilerugându-sedefemeiacareartrebuisăaibăgrijădeel.Unaccesdefuriefaţădecelpecareartrebuisă-lîngrijeştinuetocmaiceeaceseaşteaptăceilalţisăvadă.Maialesatuncicândpersoanadinscaunulcurotilenu

sepoate,înmodevident,mişcaşiteimplorăcublândeţe:—Clark,terog!Terog,vinoîncoace!Terog!Darnuputeam.Nicimăcarnumăputeamuitalael.A

douazidimineaţă,NathanîmpachetasesingurlucrurileluiWill,şim-amîntâlnitcuei înholulhotelului.Nathaneraîncă mahmur după beţia din seara precedentă. Dinmomentulîncarene-amaflatiarînformaţiecompletă,amrefuzat să mai am de-a face cu Will. Eram furioasă şinefericită. În sufletulmeuunglasmă îndemna, insistent,sămăîndepărtezcâtmaimultdeel.Sămergacasă,laaimei.Sănu-lmaivădniciodată.— Eşti bine? mă întrebă Nathan, făcându-şi apariţia

lângămine.De îndată ce ajunseserăm la aeroport, plecasem de

lângăeicătrebirouldecheck-in.—Nu.Şinuvreausăvorbescdespreasta.—Mahmură?—Nu.Urmăoscurtătăcere.—Astaînseamnăceeacecredeu?întrebăelpeunton

serios,deparcăs-arfitrezitdintr-odatădinbeţie.Nu puteam vorbi. Am încuviinţat din cap şi am văzut

cum maxilarul i se contractă, instinctiv. El era însă maiputernic decât mine. În definitiv, era un profesionist. În

câteva minute, reveni lângă Will, arătându-i ceva cevăzuse într-o revistă şi discutând cu voce tare despreperspectivele unei echipe de fotbal pe care o ştiauamândoi. Privindu-i, n-ai fi bănuit nimic despreimportanţaveştiipecaretocmaii-odădusemluiNathan.Amreuşit să-mi facde lucru tot timpulcâta trebuit să

maistămînaeroport.Amgăsitosutădemărunţişuri–săverific etichetele bagajelor, să cumpăr cafea, să citescziarele,sămerglatoaletă–,toatecasănufiunevoităsă-lsupraveghezpeWill.Nusimţeamnevoiasă-ivorbesc.Dar,când Nathanmai pleca de lângă noi lăsându-ne singuri,unullângăcelălalt,izbucneamîndiscuţiiaprinse,cuacuzenerostite.—Clark!începeael.—Nuvreausădiscutcutine,i-oretezameu,imediat.Mă surprindea faptul că puteam fi atât de rece. Şi cu

siguranţă acest fapt le surprindea şi pe însoţitoarele dezbor.Le-amvăzutîntimpulcurseişuşotindîntreeledesprefelulaspruîncare-ltratampeWill,punându-micăştilepeurechi ca să nu-l mai aud vorbind sau uitându-mă cuîncăpăţânarepegeam.Dar,surprinzător,Willnuseînfurie.Acestaera,poate,

lucrul cel mai enervant. Nu se înfurie şi nu devenisarcastic, ci pur şi simplu amuţi tot mai tare, până ceaproape nu mai vorbi deloc. Rămase în sarcina bietuluiNathansăîncercesăînsufleţeascădiscuţia,săîntrebecândseservesccafeauaşiceaiulsaupacheteledealuneprăjiteorisănecearăsă-ifacemloccasămeargălatoaletă.Poatecăacumparecevacopilăresc,darnueradoaro

chestiune de mândrie. Nu puteam suporta. Nu puteamsuporta gândul că aveam să-l pierd, că era atât deîncăpăţânat şi hotărât să nu vadă lucrurile frumoase sau

care ar fi putut fi frumoase, că nu-l puteam face să serăzgândească.Nuputeamcredecăseagăţadedataaceeacaşicumarfifostdăltuităînpiatră.Unmiliondegândurităcute mi se învârteau prin cap. „De ce nu e suficientpentrutine?Deceeunusuntsuficientăpentrutine?Decenupoţiaveaîncredereînmine?Dacăamfiavutcevamaimulttimp,lucrurilearfipututstaaltfel?”Când şi când mă pomeneam privindu-i mâinile

bronzate, degetele pătrăţoase, la câţiva centimetri de alemele,şiîmiaminteamsenzaţiacândnileînlănţuiserăm–căldura acelui trup, impresia de forţă pe care o degaja,deşieraamorţit şinemişcat.Simţeamcummisepuneunnodîngâtpânăaproapenumaiputeamrespiraşitrebuiasă merg la toaletă, unde mă aplecam peste chiuvetă şiscânceam în tăcere sub tubuldeneon. În câteva rânduri,când cuvintele luiWill despre intenţiile sale îmi revenirăîn minte, m-am simţit atât de disperată şi deneputincioasă, încât cu greum-am abţinut să nu ţip;măsimţeamcopleşitădeunfeldenebunieşiîmiveneasămăaşezpejosşisăurluşisătoturlupânăcândaltcinevaarfivenitsă-mideaomânădeajutor.Pânăcândcinevas-arfiîngrijitcaelnu-şipoatăduceplanullaîndeplinire.Aşacă,deşiera,poate,uncomportamentinfantilşideşi

însoţitoarelede zbor aveau impresia (întrucât refuzam sădiscutcuWill,sămăuitlaelorisă-lhrănesc)căaşficeamailipsitădesufletfemeiedinlume,amăprefacecăelnuse află acolo mi s-a părut singurul mod de a rezista înacele ore de apropiere forţată. Dacă l-aş fi crezut peNathan înstaresăseocupesingurde toate,aş fi luataltavion,poatechiaraş fidispărutpânăaş fi fost sigurăcăîntrenoi seaflăcelpuţinuncontinent, şinudoarcâţivacentimetridenesuportat.

Will şi Nathan adormiră, şi am respirat uşurată, căcipentru mine era un scurt moment de detensionare. Amrămascuochiiaţintiţiasupraecranuluidinfaţameaşi,cufiecare kilometru cu caremă apropiam de casă, simţeamcăinimaîmidevinemaigreaşinelinişteamaiintensă.Înmintea mea prindea tot mai mult contur gândul că n-aveam să fiu singura afectată de eşec; părinţii lui Willaveausăfiedevastaţişiprobabilaveausămăînvinuiascăpe mine. Sora lui putea probabil să mă dea chiar înjudecată. Şi era un eşec şi pentruWill. Nu reuşisem să-lconving. Îi oferisem tot ce puteam, inclusiv pe mineînsămi, şi nimic din toate acestea nu-l determinase săgăseascăunmotivdeamaitrăi.Măsurprindeamgândindcăpoatemeritapecinevamai

bun decât mine. Pe cineva mai inteligent. Poate cinevaprecumTreenas-arfigânditlalucrurimaibunedefăcut.Poate ar fi găsit vreo cercetare medicală rarisimă saualtceva de genul ăsta care l-ar fi putut ajuta, care l-ar fifăcutsăserăzgândească.Faptulcăurmasă-mitrăiesctotrestulvieţiicuaceastăideeaproapemăameţea.—Vreicevadebăut,Clark?măîntrebăWill,risipindu-

migândurile.—Nu,mulţumesc.—Cotulmeuesprijinitpreamultpecotierata?—Nu,stăbine.Doarînaceleultimeore,înîntuneric,mi-ampermissă

măuit lael.Privireamease furişă,penesimţite,dinspremicul ecran strălucitor, până când l-am văzut în luminaslabă din avion. Şi, pe când cercetam acel chip, atât defrumos şi de bronzat, atât de liniştit în somn, o lacrimăsolitară mi se scurse pe obraz. Poate, prin cine ştie cemiracol,conştientdefaptulcăîlpriveam,Willtresăriprin

somn,darnuse trezi.Şi, fărăcavreo însoţitoaredezborsauNathan sămă vadă, l-am învelit, încet, cu pătura înjurul gâtului, ca să fiu sigură că, în aerul condiţionat,nusimţeafrigul.Familia Traynor ne aştepta la aeroport. Cumva,

intuisem că vor veni. Simţisem cum se naşte în mine osenzaţie de rău încă de când împingeam scaunul luiWillcătre biroul de control al paşapoartelor, zorită de unfuncţionar binevoitor, în ciuda faptului că mă rugam săfim obligaţi să aşteptăm la o coadă care să dureze ore,dacă nu cumva zile întregi. Dar nu, am traversat uriaşasală acoperită cu linoleum, eu împingând căruciorul cubagaje,NathanîmpingândscaunulluiWill, iarcânduşiledesticlăsedeschiseră,i-amvăzutpepărinţiiluiaşteptânddincolodegărduleţuldemetal,unul lângăcelălalt, într-orară aparenţă de convieţuire. Pentru scurt timp, amremarcat cum doamna Traynor se aprinde la faţă debucurie la vederea lui Will şi m-am gândit, cu un aerabsent: „Desigur, doar el arată atât de bine”. Şi, spreruşineamea,mi-ampus ochelarii de soare – nu ca să-miascundepuizarea,cipentrucaeasanu-şipoatădaseama,doardupăexpresiameafacială,ceaveasătrebuiascăsă-ispun.—Hei, iateuită!exclamăea.Will,arăţiminunat!Pur

şisimpluminunat.DomnulTraynor seaplecăpesteWill, cu faţa toatăun

zâmbet,şi-lbătuîncetişorpegenunchi:—Nu ne-a venit să credem cândNathan ne-a spus că

eşti zilnic laplajă. Şi că înoţi! Ei, cumera apape acolo,caldă şi minunat de frumoasă, nu? Acolo e raiul pepământ. La noi a plouat în rafale. Tipic pentru luna

august!Bineînţeles. Nathan le telefonase sau le trimisese

mesaje. De parcă ei ar fi putut să ne lase să mergemundevafărăsăîncercesăţinăpermanentlegătura!—Afost…unloccuadevăratuimitor,ziseNathan.Şieldevenisetăcut,daracumîncercasăsurâdă,să-şiia

aerulobişnuit.Măsimţeamîngheţată,cumânaînţepenităpepaşaport,

deparcăaş fi vrut sămerg înaltăparte.A trebuit să-miamintescsărespir.—Eibine,ne-amgânditcăv-arplăceaocinăspecială,

propuse tatăl lui Will. E un restaurant drăguţ aici,IntercontinentalChampagne.Ce ziceţi?Will, eu şimamatane-amgânditcăarputeafiosearăreuşită.—Sigur,acceptăWill.Îi surâsedoamneiTraynor, iar ea îi întoarse zâmbetul,

sorbindu-ldinochi.„Cumpoţisăfaciaşaceva?”îmiveneasă-istrigînfaţă.„Cumpoţis-opriveştiastfelcândştiidejaceaidegândsă-ifaci?”— Atunci haideţi! Am maşina în parcarea pentru

persoane cu dizabilităţi, e foarte aproape de aici. Eramsigurcăosăaveţipuţinrăudeavion.Nathan,vrei să teajutcubagajele?Le-am întrerupt conversaţia şi, luându-mi geanta din

cărucior,amspus:— De fapt, eu cred că am să plec direct acasă. Vă

mulţumesc,oricum.Şim-amprefăcutpreocupatădebagajulmeu,evitândîn

moddeliberatsămăuit lavreunuldinei,deşichiarşi îniureşuldevocidepeaeroportamsimţittăcereasubităpecareostârniserăvorbelemele.Vocea domnului Traynor fu prima care destrămă

liniştea.— Hai, Louisa, o să sărbătorim puţin. Vrem să auzim

toate aventurile prin care aţi trecut. Vreau să ştiu totuldespreinsulă.Şiîţipromitcănutrebuiesănedestăinuieştichiartotul,făcuel,aproapechicotind.—Da,vinoşitu,Louisa!măinvitădoamnaTraynor,cu

oumbrădeîndoialăînglas.— Nu, am spus eu, înghiţind în sec şi încercând să

schiţezunzâmbetamabil.Ochelariimăapăraucaunscut.Vă mulţumesc, dar simt nevoia să mă întorc cât mairepede.—Undesăteîntorci?întrebăWill.Amînţelescevoiasăspună.Defapt,nuaveamundesă

măduc,cuadevărat.—Osămerglaaimei.Osăfiebine.—Vino cunoi! zise el, cuovoceblândă.Nupleca, te

rog!Înclipaaceeami-avenitsăplâng.Daramfostsigurăcă

n-aşfipututrămânenicăieriînpreajmalui.—Nu,mulţumesc.Vădorescocinăminunată!Mi-am luat geanta pe umăr şi, înainte ca altcineva să

maispunăvreuncuvânt,m-amîndepărtatdeei, lăsându-măînghiţitădemulţimeadepeterminal.Aproapeajunsesemînstaţiadeautobuzcândamauzit-

o.CamillaTraynor,cupantofiiţăcănindpeasfalt,venea,maimultalergând,dupămine.—Stai,Louisa!Terog,stai!M-am întors şi am văzut-o cum încerca să-şi facă loc

printr-un grup gălăgios de adolescenţi cu rucsacuri înspate, dându-i de o parte şi de alta precum Moisedespărţind valurile mării. Părul de culoarea aramei îi

străluceaparcă,reflectândluminileaeroportului.Purtaunşal cenuşiu, azvârlit cu eleganţă peste umăr. Mi-amimaginat,pentrucâtevaclipe,câtdefrumoasătrebuiesăfifostaceastăfemeiepânăînurmăcudoarcâţivaani.—Terog!Terog,stai!Am rămas pe loc, privind în urma mea către drum şi

dorindu-midintoatăinimacaunautobuzsăaparăînclipaaceea, sămă urc în el şi să dispar pentru totdeauna dinviaţa familiei Traynor. Aş fi vrut să se întâmple orice înmomentulăla,chiarşiuncutremur,numaisăscap.—Louisa!—Wills-asimţitdeminune,i-amspus,cuvoceagâtuită

deemoţie.„Şi foarte asemănătoare cu vocea ei”, m-am surprins

gândind.—Da,aratăbine.Foartebine, încuviinţăea,privindu-

măţintă,nemişcatăpetrotuar.Se oprise brusc, parcă încremenită în loc, în ciuda

valurilordeoamenicaretreceaupelângăea.Amtăcutamândouă.Apoieui-amspus:— Doamnă Traynor, aş vrea să vă anunţ că-mi dau

demisia. Nu pot… nu pot sămai rămân în aceste ultimecâtevazile.Renunţ la toţibaniipe caremi-idatoraţi.Defapt, nu vreau salariul pe luna asta. Nu vreau nimic.Doar…Eapălidintr-odată.Amvăzutcumculoarea i sescurge

din obraji şi mi s-a părut chiar că se clătină sub razelesoarelui matinal. L-am văzut pe domnul Traynor venindsprenoicupaşiiuţi,ţinându-şicuomânăpecappălăriapanama.Murmurândscuze,sestrecurăprinmulţime,fărăsă-şidezlipeascăpriviriledepenoi,carestăteamcadouă

statui,lacâţivapaşiunadealta.—Aispus…aispuscăWillţiseparefericit.Căexcursia

astaarputeasă-lfacăsăserăzgândească.Glasul ei părea disperat, ca şi cum ar fi vrut să mă

implore să-i comunic altceva, un alt rezultat al călătorieinoastre.Nuputeamvorbi.Amprivit-o în tăcere şin-am fost în

staredecâtsăclatinuşordincap.—Îmiparerău,amşoptit,atâtdeîncetîncâtpoateea

nicinumăauzi.Domnul Traynor o prinse în braţe chiar în momentul

când ea se prăbuşi. Fu ca şi cum picioarele i-ar fi fostretezate de o forţă nevăzută, iar soţul ei întinse braţulstângşioapucă înaintesăcadă.Cutrupulsprijinitdeallui,doamnaTraynoraveazugrăvităpebuzeoexclamaţiemută.Pălăriapanamacăzusepetrotuar.TatălluiWillseuită

laminecuoexpresiedeprofundămirare,încănedându-şiseamaceseîntâmplase.Şi nu i-am mai putut privi. M-am răsucit pe călcâie,

aproapeamorţită,şiamînceputsămergmecanic,punândunpiciorînainteaceluilalt,caşicumamândouămis-arfimişcat fără ştiinţamea, câtmaidepartede locul acela şifărăsăştiumăcarîncotromăîndreptam.

Capitolul25

KATRINA

Louisa nu ieşi din camera ei timp de o zi şi jumătatedupă ce se întoarse din vacanţă. Veni de la aeroportduminicăseara,târziu,palidăcaostafie,deşiaveapieleabronzată–darnune-amdatseama,delabunînceput,cese întâmplase, pentru că ne promisese că aveam să nevedemneapăratlunidimineaţălaprimaoră.„Mi-efoartesomn acum”, zisese, apoi se închisese în cameră şi sedusese direct la culcare. Comportamentul ei ni se părupuţinciudat,darceştiamnoi?Îndefinitiv,Loufuseseîncădelanaştereofiremaineobişnuită.Mamaîiduse,lunidimineaţă,oceaşcădeceailaeaîn

cameră,darLounusetrezi.Laoracinei,mamadevenide-a dreptul îngrijorată şi se apucă s-o zgâlţâie, ca să vadădacămai trăieşte. (Mamapoate fi unpicmelodramatică,deşi,sincerăsăfiu,tocmaigătiseplăcintăcupeşteşicredcănuvoiacaLousăn-ogustemăcar.)DarLounumâncă,nicinuvorbi,nicinucoborîdincameră.—Mami,vreaudoarsămaistaupuţinînpat,bâiguiea,

cucapulbăgatînpernă.Aşacă,înceledinurmă,mamaolăsăînpace.—Parcănumaieea,seplânse.Crezicăarevreunfel

dereacţieîntârziatăfiindcăs-adespărţitdePatrick?—NucredcămaidădoibaniperelaţiacuPatrick.I-am

spuscăelasunatsăneanunţecăs-aclasatpelocul157laconcursul Viking şi n-a părut deloc interesată, intervenitataşi,dupăcesorbipuţindinceai, ţinusăadauge:Laoadică,aredreptate.Nicipeminenum-ardapespateuntipcareieseabiapelocul157launtriatlon.

—Crezicăofibolnavă?Somnulăstanuenormal.Dacăofiluatvreoafurisitădeboalătropicală?—Îiedoarrăudeladiferenţadefusorar,le-amziscu

o oarecare autoritate, ştiind că aimei aveau tendinţa sămă considere expertă în toate lucrurile despre careniciunuldintrenoinuştia,defapt,marelucru.—Diferenţade fusorar!Ei, dacăaşa te simţidupă ce

zbori atâtea ore cu avionul, atunci prefer să nu calcmaidepartedeTemby.Cecrezi,Josie,scumpo?—Nu ştiu…Cine s-ar fi gândit că o vacanţă te poate

facesăarăţiaşarău?făcumama,clătinânddincap.Dupăcină,amurcatlaLouisa.N-amciocănit.(Laurma

urmeiera,teoreticvorbind,camerameaşi,datfiindfaptulcăstătusemacoloosăptămânăîncheiată,s-arficuvenitcatoteusămăfiaflatacolo.)Aerulerastătut,aşacăamtrasjaluzelele şi amdeschis fereastra. Încăbuimacăde somn,Louscoasecapulde subpilotă, ferindu-şiochiide luminaputernică, în vreme ce fire de praf minuscule se roteaupretutindeniînjurulei.—Aidegândsă-mispuices-aîntâmplat?amîntrebat-

o, aşezând o ceaşcă de ceai pe măsuţa de la căpătâiulpatului.Eaclipidesdinochi.—Mamacredecăai luatEbola.Tocmai leavertizează

peprieteneleeidelaclubuldebingo,careşi-aucumpăratbiletedevacanţăînSpania.Eanuspusenimic.—Lou?—Mi-amdatdemisia,şopti,înceledinurmă.—Dece?—Dececrezi?Se ridică în capul oaselor şi se întinse după ceaşcă,

sorbindcunesaţogurămaredeceai.Pentru cineva care tocmai petrecuse aproape două

săptămâniînMauritius,arătade-adreptulgroaznic.Aveaochii mici şi încercănaţi, iar pielea, dacă nu i-ar fi fostbronzată, ar fi părut şi mai pătată. Dar, mai presus detoate, părea copleşită de tristeţe. Niciodată n-o văzusematâtdedeznădăjduită.—ChiarcrezicăWillosă…Eaîncuviinţădincap,apoiînghiţicugreutateînsec.—Of,fir-arsăfie,Lou!Îmiparenespusderău.Amîmpins-opuţinmaiîncoloşim-amaşezatlângăea,

pepat.Băuiardinceaişiapoiîşisprijinicapulpeumărulmeu. Purta unul dintre tricourile mele, dar nu i-amreproşatnimic.Atâtderăuîmipăreapentruea.—Cemăfac,Treen?Avea o voce slabă, ca a lui Thomas când se lovea şi

încerca săpară curajos şi sănu izbucnească înplâns.Deafarăseauzeacâinelevecinuluialergânddupăpisicicâtîllăsa lanţul cu care era legat. Uneori lătra furios şi, cândsărea, îi vedeam, de la fereastră, capul ivindu-se pestegard,cuochiibulbucaţidefrustrare.— Nu sunt sigură că mai poţi face ceva. Doamne, cu

toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru el… Cu toateeforturiletale…— I-am spus că-l iubesc, zise ea, abia auzit. Şi elmi-a

răspuns că asta nu-i de ajuns.Mă privea cu ochi largi şiposomorâţi şi întrebă,maimultcapentrusine:Cumosăpottrăicugândulăsta?Sunt singura din familie care ştie totul. Am citit mai

mult decât oricine altcineva din casă. Merg la facultate.Suntsinguradesprecareaimeipresupuncăaşaveatoaterăspunsurile.Dar, dedata asta, amprivit-ope soramea,

amclătinatdincapşiamîngânat:—Habarn-am,Lou…Înceledinurmă,eaieşidincamerăadouazi,făcuun

duşşi-şipusehainecurate;bineînţelescă îi instruisempemamaşipetatasănuîncerces-odescoasă.Le-amdatdeînţeles că e supărată din cauza lui Patrick, iar tata îşiîncruntă sprâncenele şi făcu o faţă ca şi cum asta ar fiexplicattotulşiDumnezeuştiadeceneagitaserămaiurea.Imediat, mama dădu fuga să sune la clubul de bingo,anunţând că poate exagerase cu temerile ei în privinţariscurilorunorexcursiiexotice.Louronţăiobucatădepâineprăjită(înrestnuseatinse

deloc demâncare), îşi puse pe cap o pălărie de soare cuborurilargi,şiamplecatsprecastelcuThomas,săhrănimrăţuştele. Nu cred că voia într-adevăr să iasă, darmamainsistă că aveam toţi trei nevoie de aer curat. Asta, înlimbajul ei, însemna că era nerăbdătoare să intre îndormitor,săaeriseascăşisăschimbeaşternuturile.Thomasţopăia şi sărea înaintea noastră, agitând o pungă deplasticplinăcucojidepâine,şiamreuşitsănestrecurămprintre grămezile de turişti cu o uşurinţă născută din aniîntregi de practică, ferindu-ne din calea rucsacurilorpurtate neglijent pe umăr, despărţindu-ne în faţacuplurilorcaresefotografiauşireunindu-nedincolodeele.Castelulsecoceasubsoarelefierbintealverii,pământulsecrăpase,iarsmocuriledeiarbăpăreauultimelefiredepărale unui om pe cale să chelească. Florile din jardinierearătau învinse de arşiţă, ca şi cum deja se pregăteau devenireatoamnei.Eu şi Lou n-am vorbit preamult. Ce-ar mai fi fost de

spus?

Pe când treceam pe lângă parcarea pentru turişti, amvăzut-o trăgând cu ochiul către casa familiei Traynor. Oclădire elegantă, din cărămidă roşie, cu ferestre înalte,ascunzând drama zguduitoare care se petrecea înăuntru,poatechiarînclipaaceea.— Te-ai putea duce să discuţi cu el, i-am propus. Te

aşteptaici.Ea nu spuse nimic; coborî privirile în pământ şi îşi

încrucişăbraţelepestepiept.Ammersmaideparte.—N-areniciunrost,murmurăîntr-untârziu.Ştiamcegândeşte,deşipoateîierateamăsăospunăcu

glastare:„Probabilcăelnicinu-iacolo”.Ne-am plimbat agale în jurul castelului, privindu-l pe

Thomas cum se rostogolea pe povârnişurile dealului şihrănind raţelecare, înacel stadiual sezonului, eraudejaatât de îmbuibate, încât nici nu semai deranjau să vinădupăcojidepâine.Amurmărit-opesorameamergând,i-amvăzut spinareabronzată,expusăde tricouldecupat laspate,umeriiîncovoiaţicadeopovarăşimi-amdatseamacă, deşi poate nu-şi dădea seama, totul se schimbasepentru ea. N-avea să mai rămână aici, indiferent ce seîntâmpla cu Will Traynor. Avea o atitudine nouă, ocunoaşteremai bogată, fiindcă văzuse deja alte lucruri şilocuri.Însfârşit,îşilărgiseorizonturile.—A,mi-amamintit,pecândneîndreptamînapoi,spre

porţi. Am uitat să-ţi spun, ai primit o scrisoare. De lafacultate, cât ai fost plecată. Scuză-mă, am deschis-o…credeamcăepentrumine.—Aideschis-o?Sperasemcaînplicsăseaflebaniidebursă.—Aifostchematălauninterviu.Eaclipiîncurcată,caşicumarfiprimitovestedintr-un

trecutfoarteîndepărtat.—Da. Iar vestea ceamare e că interviul e programat

pentrumâine.Aşacăm-amgândit căpoatear fibine săsimulămuneleposibileîntrebăridiseară.Eascuturădincapcuputere:—Nupotsămăduclaniciuninterviumâine.—Şice-aisăfaci?—Nupot,Treen, înţelege!ziseea,cuovocechinuită.

Cum aş putea sămă gândesc la altceva într-un astfel demoment?— Ascultă, Lou! Interviurile nu se dau cu aceeaşi

uşurinţăcucaredămnoipâinelaraţe,prostuţo!Eoşansăimensă. Ei ştiu că eşti o studentămaimare ca vârstă şi,deşiaiaplicatîntr-operioadănepotrivită,techeamătotuşilainterviu.Nupoţisăledai,purşisimplu,cutifla!—Nu-mipasă.Nupotsămăgândesclaasta.—Dar…—Lasă-măînpace,Treena,bine?Nupot!— Hei! am strigat şi m-am proptit în faţa ei, ca s-o

împiedicsămaiînainteze.Thomasvorbeacât sepoatede serios cuunporumbel,

lacâţivapaşidistanţădenoi.—Lou,esteexactmomentulcândtrebuiesătegândeşti

laasta.Emomentulcând,fiecă-ţiplacesaunu,trebuiesădeciziceaidegândsăfacicurestulvieţiitale.Mi-am dat seama că blocam drumul şi că turiştii

trebuiausăsedespartăcasăneocolească–şiofăceaufiefărăsănebageînseamă,fiearuncândprivirivagcurioasecelordouăsuroricaresecertau.—Nupot.—Nasolatunci!Fiindcă,încazcăaiuitat,numaiaio

slujbă. Şi niciun iubit care să te sprijine. Iar dacă ratezi

interviul ăsta, atunci în cel mult două zile trebuie să teprezinţi laOficiulForţeideMuncăşi să tehotărăştidacăvrei să lucrezi la fabricadepui, sauvrei să fii stripteuză,sau poate să ştergi pe cineva la cur ca să-ţi câştigiexistenţa.Şi,chiardacăîţivinesaunusăcrezi,teîndrepţispretreizecideani,şiviaţatacamlaastasevareduce.Şitot ce ai învăţat în ultimele şase luni nu va fi decât opierderedetimp.Totul!Eamăpriveacuaceacăutăturădefuriemutăpecareo

aveacândştiacăamdreptateşinumăpoatecontrazice.Thomasapăruîntrenoişimătrasedemână:—Mami,aispus„cur”!Louisa rămăsese cu ochii holbaţi la mine, dar îmi

dădeam seama că prin minte îi trec o mie şi unul degânduri.M-amîntorssprecelmic:— Nu, drăguţule, am spus „tur”! Acum o să mergem

acasă, căci trebuie să ne bem ceaiul, nu-i aşa, Lou?Decidămunturprinbucătărie,poatebunicane-afăcutgogoşi!Şiapoi, în timpcebunica îţi facebaie,euams-oajutpemătuşaLousă-şifacătemele.Adouazi,mamarămasesăaibăgrijădeThomas,iareu

am condus-o pe Lou la staţia de autobuz. Nu-mi făceampreamarisperanţepentruinterviu,aşacămi-ampetrecutrestul zilei la bibliotecă, îngrijorată mai curând pentruviitorulmeu.Lacină,însearaaceea,amstudiat-oatentă.Nu-şiridicaochiidin farfurie, împingândbucatadecarnedepuiprinea ca şi cumar fi încercat s-o camufleze.Amrăsuflat,exasperată.—Nuţi-efoame,scumpo?oîntrebămama,urmărindu-

miprivirea.—Nuchiar,mormăiea.

— Da, e cam cald pentru friptură la cuptor, acceptămama.M-amgânditînsăcăartrebuisătemaiîntremezi.—Deci…aidegând săne spui cumamers interviul?

întrebătata,oprindu-secufurculiţaîntrefarfurieşigură.—A,interviul!pufnieaneatentă,caşicumarfitrebuit

săvorbeascădesprecevacefăcusecucincianiînurmă.—Da,interviul.—Amersbine,ziseea,luândobucatămicădefriptură

înfurculiţă.Tatamăprivi,contrariat,iareuamridicatdinumeri:—Cumaşa,bine?Nuţi-audatniciunrăspuns?—Bada.Amfostacceptată.—Poftim?Louisa nici măcar nu-şi ridică ochii din farfurie, în

vreme ce eu am rămas cumâncarea în gură, oprindu-mădinmestecat,desurpriză.—Mi-au zis că sunt exact genul de candidat pe care-l

caută. Trebuie să urmez un fel de curs de bază, caredureazăunan,şiapoipotsă-micontinuistudiile.—Dareovesteexcelentă!exclamătata,lăsându-sepe

spătarulscaunului.MamaseaplecăspreLouşiomângâiepeumăr:—A,bravoţie,scumpete!Astaeminunat!— Nu chiar. Nu cred că pot să plătesc patru ani de

facultate.—Nu-ţifacegrijiînprivinţaastaacum!Zăuaşa!Uită-

tecâtdebinesedescurcăTreena!Hei,făcueaşiozgâlţâipuţindeumăr,osăgăsimnoiosoluţie.Întotdeaunaexistăosoluţie,nu?Tataneprivipeamândouăcumândrie.—Cred că începe să iasă soarele şi pe stradanoastră,

fetelor. Cred că şi familia noastră o să aibă parte de

vremuribune.Şiatunci,cadinsenin,Louisa izbucni înplâns. Într-un

plâns adevărat. Plângea cum plânge Thomas, jelindu-se,fără să-i pese de noi, iar suspinele ei tăiau tăcereamiciiîncăpericauncuţit.Thomas o privea cu gura căscată, aşa încât trebui să-l

iau în braţe şi să încerc să-l distrez, de teamă să nu sepună şi el pe bocit. Şi, pe când îi distrăgeam atenţia,jucându-mă cu bucăţi de cartofi şi vorbind cu boabele demazărecuovocecaraghioasă,ealespuse.Ledestăinuitotul–despreWill,şidesprecontractulpe

şase luni, şi despre ce se întâmplase în Mauritius. Pemăsură ce vorbea, mama o privea tot mai îngrozită,ducându-şi palmele la gură. Singurul care nu părea preaimpresionat era bunicul. Puiul se răcea, iar sosul seînchegaînfarfurie.Tataclătinădincap,caşicumnui-arfivenitsăcreadă.

Şiapoi,dupăcesoramealepovestiseînamănuntdesprezborul spre casă, peste Oceanul Indian, vocea ei deveniabiaoşoaptă înmomentulcândrostiultimelecuvintepecare i le adresase doamnei Traynor. Tata îşi împinsescaunulînspateşiseridică.Păşiîncet,ocolindmasa,şioîmbrăţişăcuputerepeLou,aşacumfăceacânderamică.Rămase acolo, ca şi cum n-ar mai fi vrut să o lase dinbraţelelui,deteamăcăarputeapăţicevarău.— O, Doamne, bietul băiat! Şi biata de tine! O,

Doamne!Nuştiudacă-lmaivăzusemvreodatăatâtdetulburat.—Cetreabăurâtă!—Aitrecutprintoateasteaşinune-aispusnimic?Nu

ne-ai trimis decât o felicitare despre cât de bine faciscufundări? Mamei nu-i venea să creadă. Lou, noi eram

convinşicăaipartedeceamaifrumoasăvacanţădinviaţata.—N-am fost singură.Treenaa ştiut, zise ea,privindu-

măînochi.Mi-afostunsprijinextraordinar.—Eun-amfăcutnimic,m-amapărat,îmbrăţişându-lpe

Thomas, care îşi pierduse tot interesul pentru discuţieimediat ce mama îi pusese în faţă o cutie de bomboanedesfăcută. Eu doar te-am ascultat, Lou. Tu ai făcut totul.Tuaivenitcutoateideile.— Da, halal idei! zise ea tristă, aplecându-se peste

umărultatei.Tataîiridicăbărbiacas-opriveascăînochi:—Daraifăcuttotce-aiputut.—Şiamdatgreş.—Cinespunecăaidatgreş?întrebătataşi-iîndepărtă

depefrunteoşuviţădepărrebelăcuungesttandru.MăgândescdoarlaceştiudespreWillTraynor,despreoamenica el. Şi am să-ţi spun un singur lucru. Nu sunt sigur căexistă vreun om pe lumea asta care să-l facă pe unul caWillsăserăzgândeascădacăelaluatdejaohotărâre.Estecineeste.Nupoţisă-ifacipeoamenisă-şischimbefirea.—Darpărinţiilui?Nu-lpotlăsasăseomoare!interveni

mama.Cefeldeoamenisunt?— Sunt oameni normali, mamă. Doar că doamna

Traynorpurşisimplunumaiştiecesăfacă.—Astanuînseamnăcăartrebuisă-lducălanenorocita

aiadeclinică!izbucnimama,cuobrajiiroşiideindignare.Eu aş lupta pentru voi două şi pentru Thomas până laultimasuflare.—Chiarşidacăelarfiîncercatdejasăseomoare?Într-

unmodde-adreptulteribil?amîntrebateu.—Ebolnav,Katrina.Edeprimat.Oamenilorvulnerabili

n-ar trebui să li se dea şansa să facă un lucru pe care…Vorbele i se pierdură într-o furie tăcută, şi începu să-şişteargăochiiplânşicuunşerveţel.Credcăfemeiaaianuare inimă.Sauareo inimădepiatră.Şi când tegândeşticăauatras-oşipeLouisaîntoatătreabaastamurdară!Ejudecătoare, pentru numele lui Dumnezeu! Ai crede că ojudecătoareartrebuisăştieceebineşiceerău.Maialesea.Euaşfiştiutsă-lfacsăserăzgândească.—Ecomplicat,mamă.—Nu,nueste.Elestevulnerabil, şiean-ar trebuinici

măcar să conceapă aşa ceva pentru nimic în lume. Suntşocată.Bietulom!Ah,bietulom!Seridicăde lamasă, strângândresturilede friptură, şi

seîndreptăsprebucătărie.Louisaopriviieşind,şipechipuleiamzăritoexpresie

deuimire.Mamanuseînfurianiciodată.Şicredcăultimaoarăcândoauzisemridicândtonulfuseseprin1993.Tataclătinădincap,aparentabsorbitdegânduri.— M-am gândit eu… Nu-i de mirare că nu l-am mai

văzut pe domnul Traynor. Mă miram unde o fi. Ampresupuscăofiplecatîntr-ovacanţă,cutoatăfamilia.—Ceee?…Auplecat?—N-amaifostlaserviciuînultimeledouăzile.Louseprăbuşipescaun.—Ah,fir-arsăfie!amzis,astupândcupalmeleurechile

luiThomas.—Emâine.Lou mă privi, şi imediat mi-am aruncat ochii spre

calendaruldepeperete.—Da,mâinee13august.În acea ultimă zi, Lou nu făcu nimic. Se trezi înaintea

mea,şiamgăsit-oprivindundeva,fărăţintă,pefereastrabucătăriei. Dimineaţa plouă, apoi se însenină, pentru caspreamiazăsăplouăiar.Loustătupecanapea,alăturidebunicul, apoi bău ceaiul pe care mama i-l făcuse, şiaproapelafiecareorăosurprindeamtrăgândcuochiullaceasul dedeasupra şemineului. Era groaznic s-o vezi cumsefrământă.L-amluatpeThomaslaînotşiamîncercats-oconvingsăvinăcunoi.I-amspuscăîllaspeThomascumamadacă voia sămeargă cumine la cumpărături,maitârziu. Am invitat-o la bar, doar noi două, dar ea mi-arefuzatfiecareofertă.—Dacăamfăcutvreogreşeală,Treen?măîntrebă,dar

atâtdeîncet,încâtabiaamauzit-o.L-am privit pe bunicul, dar el era cu totul absorbit de

cursele de cai de la televizor. Cred că tata încă puneapariuripentruel,chiardacărefuzasărecunoascăastafaţădemama.—Cevreisăspui?—Dacăarfitrebuitsămergcuel?—Dar…aispuscănutesimţeaiînstare.Ceruleracenuşiu.Eaprivipringeamulcuratcalacrima

albucătărieispreziuamizerabilădeafară.—Ştiu ce am spus.Dar pur şi simplu nu suport să nu

ştiuceseîntâmplă.Chipuliseschimonosiîntr-unrictusdedurere.Nusuportsănuştiucesimte.Nicimăcarnumi-amluatrămas-bundelael.— N-ai putea pleca acum? Să prinzi un zbor spre

Elveţia?— E prea târziu, zise ea şi închise ochii. Nu mai pot

ajunge la timp. Nu mai sunt decât două ore până… lasfârşitulprogramului.Amcăutatpeinternet.Amaşteptat.

— Nu mai… lucrează… după cinci şi jumătate, îmiexplică Louisa şi clătină din cap de parcă ar fi vrut să-şimanifeste nemulţumirea. Are legătură cu funcţionariielveţieni care trebuie să fie prezenţi. Nu le place… sămuncească…dupăoreledeprogram.Aproapeamizbucnit înrâs.Darnuştiamcesă-i spun.

Nu-mi puteam închipui cum e să aştepţi aşa cum aşteptaea atunci, ştiind ce s-ar fi putut întâmpla la mii dekilometri distanţă, chiar în clipa aceea. Niciodată nuiubisemunbărbataşacumeapăreasă-liubeascăpeWill.Fireşte,îmiplăcusedemulţişivoisemsămăculccuei,daruneori mă întrebam dacă nu cumva sufletul meu e prealipsit de sensibilitate. Numă vedeam plângând vreodatădupă un bărbat. Singurul echivalent pe caremi-l puteamînchipui era ca Thomas să vrea să moară în vreo ţarăîndepărtată şi, de îndată ce gândul acesta îmi venea înminte, ceva înăuntrulmeu se revolta şi-l alunga imediat,căci era o imagine prea groaznică. Aşa că am clasat şigânduldespremoartea luiWill într-unsertaralcreieruluimeu,subeticheta:„Deneimaginat”.M-am aşezat alături de Louisa pe canapea şi am

urmărit, în tăcere, câteva curse de cai, aparent cu atâtaatenţie, încât ai fi putut jura că pariasem toţi banii dinlumepecaiiînvingători.Ţârâitulsonerieinetrezidinamorţeală.Louisaţâşnide

pe canapea, iar în secunda următoare era deja pe hol,trântind uşa de perete cu atâta putere încât aproapemăaduseînpragulinfarctului.DarpetreptenueraWill,ciotânărăelegantă,cuunmachiajperfectşiotunsoarescurtăce-i învăluiaobrajii. Îşi strânseumbrela şi zâmbi,ducândmânacătregeantaimensăpecareoţineapeumăr.M-amîntrebat,preţdeoclipă,dacănucumvaerasora luiWill

Traynor,desprecareîmivorbiseLouisa.—LouisaClark?—Da!—SuntdelaGlobe.Putemstapuţindevorbă?—DelaGlobe?ÎnglasulLouiseiseciteaconfuzia.— De la ziar? am întrebat, păşind în spatele surorii

mele,şiatunciamvăzutcăfemeiascoseseunblocnotes.— Pot să intru? Vreau doar să discutăm puţin despre

William Traynor. Lucraţi pentru William Traynor, nu-iaşa?—Nuavemnimicdespus,amînfruntat-oşi,înaintesă

maiapucesăspunăceva,i-amtrântituşaînnas.Soramea rămăsese înlemnită, în hol, dar tresări când

soneriaseauzidinnou.—Numairăspundem,amşoptit.—Darcum…Amînceputs-oîmpingînsus,pescări,dareragroaznic

de înceată – se mişca de parcă ar fi fost pe jumătateadormită.— Bunicule, să nu deschizi uşa! am strigat. Cui i-ai

vorbit despre Will? am întrebat-o pe Louisa atunci cândamajunspepalieruldelaetaj.Cinevatrebuiesălefispusziariştilor.Cinemaiştie?— Domnişoară Clark, se auzi vocea femeii prin cutia

poştalădepeuşă.Dacămi-aţiacordadoarzeceminute…Înţelegemcăeunsubiectfoartesensibil…daramvreasăaflăm şi versiunea dumneavoastră în privinţa acesteipoveşti…—Astaînseamnăcăemort?măîntrebăea,şiochiiise

umplurădelacrimi.—Nu, înseamnă că nişte jigodii din presă încearcă să

facăbanidinasta,i-amrăspunsşiamrămaspegânduri.—Cineafost,fetelor?seinteresămamadelaparter.—Nimeni,mami.Terogsănudeschizi.Amprivit-opestebalustradă.Ţineaînmâiniocârpăde

bucătărie şi se uita la silueta întunecată, vizibilă prinplanşeuldesticlăaluşiidelaintrare.—Nurăspundeţi?Amprins-odebraţpeLouisa:—Doarnui-aiziscevaluiPatrick?Nici n-am mai aşteptat răspunsul. Chipul ei devastat

spuneatotul.— Bine. Nu te speria! Nu te apropia de uşă! Să nu

răspunzilatelefonşisănuspuiuncuvântziariştilor,bine?Mama nu era deloc amuzată. Şi se arătă şi mai puţin

amuzatădupăcetelefonulîncepusăsune.Dupăalcincileaapel,ampusaparatulperobot,dartotn-ampututscăpade vocile curioase ale ziariştilor, care se auzeau în totholul.Eraupatru saucinci,mereuaceiaşi.Toţi îi ofereauLouisei şansa de a spune „varianta” ei. De parcă WillTraynorarfifostunfeldemarfapecarevoiaus-oobţinăcuoricepreţ.Telefonulbâzâiaîntruna,lauşăsoneriasunaîntruna. Am tras draperiile şi jaluzelele, ascultând cumjurnaliştii stăteau pe trotuarul din faţa casei noastre,pălăvrăginduniicualţiisauvorbindlatelefoanelemobile.Parcăneaflamsubasediu.Mamaîşifrângeamâinileşi,

cândvreunziaristmai îndrăzneţ seaventuradincoacedepoartă, le striga invadatorilor, prin cutia poştală de peuşă, să plece naibii din grădina casei noastre. Thomasurmăreascenade la fereastrabăiide laetaj şieracuriossăaflececăutauoameniiaceialanoiîncurte.Nesunarăşipatruvecini,dornici să ştiece se întâmplă.Tataparcă

maşina pe Ivy Street şi intră în casă prin grădina dinspate. Am avut cu el o discuţie foarte serioasă desprecasteleasediateşicazanecuapăclocotită.Apoi, după ce m-am mai gândit puţin, l-am sunat pe

Patrickşil-amîntrebatcâţibaniluasepentrucăsepurtaseca un turnător ordinar. El ezită puţin, apoi negă, darreacţialuiîmifudeajuns.—Eştiunticălosdetotrahatul!i-amstrigatînreceptor.

Osă-ţidauatâtdetarelaţurloaielealeadealergătorcândo să pun mâna pe tine, încât o să zici că locul 157 lanenorocituldemaratonafostchiarbine.Lou stătea în bucătărie şi plângea întruna. Nu se mai

jelea,cilacrimileisescurgeau,tăcute,pesteobraji,iareaşi le ştergea fără încetare cu dosul palmei. Nu găseamnimicsă-ispuns-oliniştesc.Ceeaceerabine,pentrucăaveamomulţimedelucruri

despusaltora.Pânălaşapteşi jumătate, înfaţacaseinoastrenumai

rămăsese decât un reporter. Nu ştiam dacă se dăduserăbătuţi sauobiceiul luiThomasdeaaruncabucăţide legoprincutiapoştalăoridecâteorieistrecurauunbileţelpeacoloîiplictisise,pânălaurmă.Amrugat-opeLouisasă-ifacăbaie luiThomas, înprimulrândpentrucăvoiams-oscotdinbucătărie,darşipentrucăaşaputeamsăparcurgtoate mesajele înregistrate de robotul telefonic şi să leştergpecelevenitedinparteaziarelor, fărăcaea sămăpoată auzi. Erau douăzeci şi şase. Douăzeci şi şase degăozari. Şi toţi păreau atât de drăguţi şi de înţelegători.UniichiarîiofereaubaniLouisei.Le-am şters, unul câte unul, pe toate. Chiar şi pe cele

care vorbeau de bani, deşi recunosc că aş fi fost un pictentată să văd cam cât ar fi putut oferi ticăloşii. În

răstimp,oauzeampeLouvorbindcuThomas înbaie,pecândacesta izbea cuputere apa cumaşina sade jucărie,declanşând,maimult ca sigur, veritabile trombe în cadă.Astaeceeacenuştiidesprecopiidecâtdupăce-iai–baia,jucăriile lego şi bastonaşele de peşte nu-ţi permit săzăboveştipreamultasuprauneitragedii.Şiapoiamajunslaultimulmesaj.—Louisa?AiciCamillaTraynor.Poţisămăsunicândai

unminutliber?Am rămas cu ochii holbaţi la telefon. Am derulat iar

mesajul,casă-laudmaibine,dupăcarem-amnăpustitpetrepte şi l-am smuls pe Thomas aşa de repede din cadă,încât elnicinu-şidădu seamace se întâmpla. L-am lăsatpeThomaslângăcadă,înfăşuratîntr-unprosopdebaiecaîntr-un bandaj, şi am zorit-o spre telefon pe Lou, care,uluităşiconfuză,eradejalajumătateascărilor.—Dardacămăurăşte?—Voceaeinupăreasăspunăcăteurăşte.—Dardacăpresai-aînconjuratşipeei,acolo?Dacăau

impresiacătotuledinvinamea,pentrucănumi-amţinutgura? întrebă ea, ridicând spre mine nişte ochi largi,terorizaţi de groază. Dacă mă sună ca să mă anunţe căWillemort?— Doamne, Dumnezeule, Lou! Măcar o dată în viaţă

stăpâneşte-te!N-osăştiinimicdacăn-osuni.Sun-o!Purşisimplusun-o!N-aideales.M-am întors în fugă labaie să-l eliberezpeThomas. I-

amdatpijamaleleşil-amanunţatcăstrăbuniculosă-ideabiscuiţi dacă fuge super repede la bucătărie. Şi apoi amtrascuochiulprinuşa întredeschisăde labaie,săvădcefaceLouisaînhol.Stăteacuspatelelamine,netezindu-şicuomânăpărul

laspate,învremececucealaltăformanumărul.— Da, am auzit-o spunând. Da, înţeleg. E în ordine.

Apoi,dupăopauză,ziseiar:Da.Puse telefonul în furcă, dar rămase nemişcată, cu

privirileînpământ.—Ei,cume?amstrigateu,nerăbdătoare.Ea ridică privirea ca şi cum abia atunci şi-ar fi dat

seamacăsuntacoloşiclătinădincap.—Nu era vorba despre ziare, făcu ea, cu o voce încă

amorţitădincauzaşocului.El…ele încă înviaţă.Zâmbiamar,înaintedeacontinua:DoamnaTraynorm-arugat…m-a implorat… să plec urgent în Elveţia. Mi-a cumpăratdejabiletdeavion,laultimacursădinsearaasta.

Capitolul26

Înalte circumstanţepresupuncăar fipărut straniu caeu, Lou Clark, o fată care rareori făcuse, în douăzeci deani,vreocălătoriecuautobuzul înafaraoraşului, săzborîna treia ţară străină înmaipuţindeo săptămână.Darmi-amfăcutrapidbagajulcuîndemânareauneiînsoţitoarede zbor, luându-mi doar strictul necesar. Treena seînvârtea în jurul meu, aducându-mi lucrurile de carecredeacăosăamnevoie,şiapoiamcoborâtlaparter.Ne-am oprit însă la jumătatea treptelor. Mama şi tata eraudeja în hol, unul lângă celălalt, cu o expresie vagameninţătoare, aşa cum îi găseam de obicei când nestrecuramîncasăspredimineaţă,dupăonoaptepetrecutăînclub.—Ceseîntâmplă?măîntrebămama.Treenaseopriseînfaţameaşidăduearăspunsul:—LouseduceînElveţia.Şitrebuiesăplecechiaracum.

Numaiaredecâtosingurăcursăazi.Amdatsăpăşimmaideparte,cândmamafăcuunpas

înainte.—Nu.Îşiţineabraţeleîncrucişatestângacilapiept,iar

gura ei avea o cută neobişnuită, care o făcea să parăîncruntată.Serios,Lou,nuvreausătemaiamesteciînaşaceva.Dacăeceeacecredeucăe,atuncinu.—Dar…începuTreena,privindu-măpesteumăr.—Nu,repetămamapeuntonneobişnuit,metalic.Fără

obiecţii. M-am gândit la asta şi la tot ce ne-ai spus. E ogreşeală.Unlucruincorectdinpunctdevederemoral.Şi,dacă te amesteci, şi lumea află că ai ajutat un om să sesinucidă,s-arputeasăaitotfeluldenecazuri.—Mamaaredreptate,intervenitata.

— Am văzut deja la ştiri. Ţi-ar putea afecta întreagaviaţă,Lou. Interviulde la facultate, totul…Dacă tealegicu cazier, n-o să mai poţi urma niciodată cursurile unuiuniversităţişinimenin-osă-ţimaiofereoslujbăbună…—DarWillarugat-osăvină.Nupoatesă-lignore,pur

şisimplu,oîntrerupseTreena.—Ba da, ba da, poate. A oferit şase luni din viaţa ei

acestei familii.Şimare folosa tras,n-amce spune!Marenoroc ne-a adus familia Traynor, numai uită-te la ăştiacum stau ciorchine la uşa noastră şi la toţi vecinii carecred,probabil,căampăcălitstatulcubaniideşomajsaumaiştiueuce.CândLouare,însfârşit,ocaziasăfacăcevacuviaţaei,setrezeşteşifamiliaTraynors-ochemeînloculălaoribildinElveţia şi s-o amestece înDumnezeu ştie cegrozăvie.Eibine,eunusuntdeacord.Nu,Louisa.—Dartrebuiesăplece,insistăTreena.— Nu, nu trebuie să plece nicăieri. A făcut destule

pentruei.Loucuguraeine-aspusasearăcăafăcuttotcei-astatînputeri,zisemamaşiscuturăcuîncăpăţânaredincap. Traynorii n-au decât să-şi bată joc de vieţile lor cuaceastă…această… cu ce au de gând să-i facă fiului lor,dar eunuvreaucaLouisa să seamestece.Nuvreau să-şidistrugătoatăviaţa.— Cred că sunt şi eu în stare să ştiu ce e mai bine

pentrumineşicenu,amspus.— Nu sunt chiar aşa de sigură că eşti în stare. E

prietenul tău, Louisa. Un tânăr care are toată viaţaînainte. Tu nu poţi să iei parte la grozăvia asta. Sunt…sunt consternată că te poţi gândi la aşa ceva. Voceamameiaveauntonnou,aspru.Lou,noinute-amcrescutca să ajuţi un om să-şi ia viaţa. Aşa i-ai face oare şibunicului tău? Crezi că ar trebui să-l ducem şi pe el la

Dignitas?—Cubuniculecutotulaltceva.—Nu,eacelaşilucru.Nicielnumaipoatefacecefăcea

înaintedeaccidentulcerebral.Darviaţaluiepreţioasă.LafeldepreţioasăcaaluiWill.— Mami, nu e decizia mea. E a lui Will. Şi ideea

principalăaiciecăWilltrebuiesusţinut.— Trebuie susţinut? În viaţa mea n-am auzit o

asemenea bazaconie! Eşti un copil, Louisa. N-ai făcutnimic, n-ai văzut nimic.N-ai idee cât te-ar putea costa oasemenea susţinere, cum spui tu. Pentru numele luiDumnezeu,cumaimaiputeadorminoapteaştiindcăl-aiajutatpeWillsă-şipunăcapătzilelor?Aiajutaunomsămoară, înţelegi ce înseamnă asta? L-ai ajuta peWill, petânărulacelainteligentşifermecător,sămoară.—Aşdorminoaptea,căciamîncrederecăWillştiecee

maibinepentruel şi fiindcănimicnu l-aafectatmairăudecât pierderea capacităţii de a face fie şi cel mai miclucru singur, de a lua măcar o singură decizie în ce-lpriveşte.M-amuitat lapărinţiimei, încercând să-i fac săînţeleagă.Nu suntun copil. Îl iubesc. Îl iubesc, şi nu l-aşputealăsaniciodatăsingur.Şinusuportgânduldeanufiacoloşideanuştice…vrea…Amînghiţitînsec:Aşacăplec. N-am nevoie să-mi purtaţi de grijă sau să măînţelegeţi.Mădescurcşisingură.PlecînElveţiaindiferentdecespuneţivoi.Înmiculhol seaşternuo tăcereapăsătoare.Mamamă

priveaciudat,deparcăeramostrăinănimerită,cine ştiecum, în casa ei. Am făcut un pas spre ea, încercând să-iexplic, încăodată, căaveamdreptate,darea se retrase,instinctiv.— Mami! îi datorez asta lui Will. Cine crezi că m-a

convins să mă înscriu la facultate? Cine crezi că m-aîncurajat să încerc să fac ceva cumine, să călătoresc, săamambiţii?Cinemi-aschimbatmoduldeavedealumeaşichiarpemineînsămi?Will.Amfăcutmaimulte,amtrăitmaimulte,înultimeleşaseluni,decâtîntoatăviaţamea.Aşacă,dacăelvreasămerg înElveţia,atunciamsămăduc.Indiferentcarevafideznodământul.Ne-amuitatuna laalta, fără sămai rostimuncuvânt.

TataşiTreenaschimbauprivirifurişate,caşicumfiecarel-arfiaşteptatpecelălaltsăspunăceva.Darceacarerupsetăcereafumama:—Dacăpleci,Louisa,sănutemaiîntorci!Cuvintelecăzurădinguraeicaniştepietre.Amprivit-o

uluită, dar chipul ei părea de gheaţă, în aşteptarearăspunsuluimeu.Eracaşicumunziddesprecarenuştiamsăfiexistatvreodatăseridicasebruscîntrenoi.—Mami…—Vorbescserios.Ceeacefacinuedecâtocrimă.—Josie…—Ăstaeadevărul,Bernard.Număfaceţipărtaşălaaşa

ceva!Îmi amintesc că m-am gândit atunci că n-o văzusem

niciodată pe Katrina părând atât de nesigură ca atunci.Tata o apucă de braţ pe mama, dar n-aş fi putut spunedacă în semn de reproş sau demângâiere.Minteami segoli,pemoment,deoricegând.Apoi,aproapefărăsăştiuce fac, am coborât încet restul scărilor şi am trecut pelângă părinţii mei, către uşa din faţă. După o secundă,sorameamăurmă.L-amvăzutpetatafrământat,cubuzeleîncordate,caşi

cum s-ar fi luptat să se stăpânească. Se întoarse spremama şi o apucă pe după umeri. Ochii ei îi căutau

privirea, şi am avut impresia că ea ştia deja ce avea săaudă.TataîiîntinseTreeneicheiledelamaşină,iaraceastale

prinsecuomână:—Poftim!ziseel. Ieşiţipeuşadin spate,pringrădina

doamneiDoherty,şiluaţidubiţa!Dacăplecaţiacumşinuprindeţi aglomeraţie pe drum, s-ar putea sămai prindeţiavionul.—Ai ideeundeo săducă toateastea? întrebăKatrina

privindu-măcucoadaochiului,întimpceconduceadubiţapeautostradă.—Nu,i-amrăspunsfărăsămăuitlaea,căciscotoceam

prin geanta de voiaj, încercând să-mi dau seama dacăuitasemceva.În urechi auzeam parcă întruna cuvintele rostite de

doamnaTraynor latelefon.„Louisa!Terog,vino!Ştiucăam avut divergenţe, dar… te implor! E esenţial să viiacum.”—Fir-ar să fie!Niciodată n-am văzut-o pemama aşa,

continuăTreena.„Paşaport, portofel, cheile de la casă.” Cheile de la

casă?Pentruce?Numaiaveamniciocasă.Katrinamăpriviiarşiurmă:—Efurioasă,dareînstaredeşoc.Ştiicăpânălaurmă

o să-şi revină,nu?Depildă, cândamvenitacasă şi i-amziscăamrămasgravidăamcrezutcăn-osămaivorbeascăniciodatăcumine.Dar i-a trebuitdoar…cât?–douăzilesă-itreacăsupărarea.Oauzeamsporovăind lângămine,darnueramatentă

la ce spunea. Pur şi simplu nu puteam lua seamă lamainimic.Terminaţiilemelenervoasepăreausăfiprinsviaţă;

aproape îmi zvâcneau, anticipândmomentul revederii cuWill. Aveam să-l reîntâlnesc. Indiferent de orice altceva,măcar aveam asta. Aproape că simţeam cum distanţadintre noi se micşorează, ca şi cum ne-am fi aflat lacapeteleunuielasticinvizibil.—Treen!—Da.Amînghiţitînsec:—Terog,ajută-măsănupierdavionul!Dacă sora mea are o calitate fundamentală, aceea e

hotărârea. Începusăgoneascănebuneşte, fentândşiruriledemaşini,trecândpesteliniacontinuă,depăşindlimitadeviteză şi căutând, la radio, rapoarteledespre trafic,pânăce,înceledinurmă,amvăzutluminileaeroportului.Opricu scrâşnet de frâne, şi eram deja pe jumătate afară dinmaşinăcândamauzit-ostrigând:—Lou!—Scuză-mă!amfăcutşim-amîntorsspreea.Măîmbrăţişăcuputereşi-mizise:— Să ştii că faci ceea ce trebuie făcut. Aproape că o

bufneaplânsul.Acumşterge-o!Dacăpierzişiavionuldupăce căm-am ales cu şase puncte amendă, numai vorbescniciodatăcutine!Num-amuitat înapoi. Am alergat fără oprire până la

biroulSwissAirşiabiadupătreiîncercăriamreuşitsă-mispunnumelecorectcasă-micerbiletuldecălătorie.AmajunslaZürichpuţindupămiezulnopţii.Datăfiind

ora târzie, doamna Traynor îmi rezervase deja, aşa cumpromisese, cameră la un hotel de lângă aeroport,spunându-mi că va trimite a doua zi dimineaţă, la 9, omaşină sămă ia. Crezusem că n-o să pot dormi, dar am

căzutîntr-unsomngreoişifrământat,dincarem-amtrezitadouazila7,buimacă,fărăsăamhabarundemăaflam.M-amuitatcumirareînjur,prinîncăpereanefamiliară,

la draperiile grele de brocart roşu, menite să ascundălumina, la televizorul cuecran imens, la rucsaculpe carenicinumăobosisemsă-ldesfac.M-amuitat laceasşiamvăzutcăeraabiatrecutde7,dupăfusulorarelveţian.Şi,cândmi-amdatseama,brusc,undemăaflam,amsimţitcăstomaculmisestrângedespaimă.M-amdatjosdinpatlatimppentruavomaînbaie.Am

rămasprăbuşităpepardosealadegresie,cuşuviţedepărlipite pe frunte şi obrajii apăsaţi de porţelanul rece altoaletei. În minte auzeam vocea mamei, protestele ei, şiam simţit cum mă cuprinde o groază întunecată,atotpătrunzătoare. Nu eram pregătită pentru asta. Nuvoiam să dau greş din nou.Nu voiam să fiu nevoită să-lprivesc pe Will murind. Cu un horcăit prelung, m-amaplecatasupravasuluidetoaletă,vomândiar.N-ampututmâncanimic.Amreuşitsăbeauoceaşcăde

cafea neagră, mi-am făcut un duş şi m-am îmbrăcat. Sefăcuse 8. M-am uitat la rochia verde pal pe care mi-oaruncasem în geantă şim-am întrebat dacă era potrivităpentru locul unde mergeam. Oare toţi purtau veşmintenegreacolo?Săaleg,poate,cevamaiviu şimaivibrant,carochiaroşiecareştiamcă-iplăcuse luiWill?Decemăchemase doamna Traynor? Mi-am verificat telefonulmobil,întrebându-mădacăeracazuls-osunpeKatrina.Lanoi trebuia să fie 7 dimineaţa. Dar probabil ea tocmai îlîmbrăcapeThomaspentrugrădiniţă,iargânduldeavorbicu mama era prea mult. M-am machiat discret şi m-amaşezat la fereastra camerei, numărând încet trecereaminutelor.

Nu cred căm-am simţit vreodatămai singură în toatăviaţamea.Cândn-ammai suportat să rămânacolo,mi-amstrâns

toate lucrurile îngeantă şi am ieşit.Voiamsă-mi cumpărunziarşisăaşteptînholulhotelului.Nuputeafimairăudecât să stau în cameră, cu ştirile fade de la televizor şidraperiile acelea sufocante. Tocmai treceam de recepţie,cândamvăzutuncomputerplasatdiscret într-uncolţ.Peel scria: PENTRU UZUL CLIENŢILOR. VĂ RUGĂMÎNTREBAŢILARECEPŢIE.—Potsă-lfolosesc?m-aminteresat.Recepţionera încuviinţă,dânddincap,şiamcumpărat

o fisădeooră.Brusc,amştiutcucinevoiamsăvorbesc.Am ştiut instinctiv că era unul dintre puţinii pe caremăputeam baza să fie online la ora aceea. M-am logat pecameradechatşiamtastatîncasetademesaje:Ritchie,eşti?’Neaţa,Albinuţo!Eştimatinalăazi.

Amezitatoclipă,apoiamscris:Sunt la începutul cele mai stranii zile din viaţa

mea.SuntînElveţia.El intui imediat ce voiam să spun. Toţi tetraplegicii

ştiau. Clinica elveţiană fusese subiectul multor dezbateriaprinse.Amtastat:Suntîngrozită.Şiatuncideceaivenit?Fiindcănuputeamsănuvin.Elm-arugat.Suntla

hotelşiaşteptsămergsă-lvăd.Amstatpuţinpegânduriînaintedeascrie:N-amideecumsevaîncheiaziuadeazi.Of,Albinuţo…Ce-aş putea să-i spun? Cum să-l fac să se

răzgândească?Sescurserăcâtevaminutepânăamprimitrăspunsul,şi

cuvinteleapărurăpeecranmailentcadeobicei,deparcăRitchies-arfistrăduitsăşilealeagăcugrijă.Albinuţo,dacăedejaînElveţia,nusuntsigurcăs-

armaiputearăzgândi.Amsimţitunnoduriaşîngâtşiamînghiţitcugreutate.

Ritchietastaîncă.Nuastaealegereameaşiacelormaimulţidintre

noi de pe forumul ăsta. Îmi iubesc viaţa, chiar dacămi-aş fidorit să fiealtfel.Dar înţelegdeceprietenultău s-a săturat de ea. Să duci o asemenea viaţă eobositor, într-un mod pe care o persoană fărădeficienţefizicenul-arputeaînţelegeniciodată.Dacăe hotărât, dacă nu vede nicio cale prin care să-şiîmbunătăţeascăsituaţia,credcălucrulcelmaibunpecare l-ai putea face e să fii, pur şi simplu, lângă el.Nu-i nevoie să-i dai dreptate. Dar trebuie să-i fiialături.Mi-amdatseamacăîmiţineamrespiraţia.

Baftă,Albinuţo!Şiterogsămăcontactezidupăce

seterminătotul.S-arputeasăaioperioadădificilă.Înoricecaz,mi-arplăceasăpotajutaoprietenăcatine.Degeteleîmiîncremeniserăpetastatură.Amscris:Aşavoiface.

În acel moment, recepţionera mă anunţă că maşina

sosiseînfaţahotelului.Nu ştiu la ce mă aşteptam – poate la o clădire albă

lângăunlacsaupefundalulunormunţiînzăpeziţi.Poatela vreo faţadă cu aspectde spital şi cuoplacă aurităpezid. În mod sigur nu mi-aş fi închipuit că aveam să fiucondusăprintr-un feldeparc industrialpână lao clădirecesemănafoartemultcuolocuinţăobişnuită,înconjuratăde fabrici şi, înmod bizar, vecină cu un teren de fotbal.Amtraversatunpod,pesteunheleşteucupeştişoriaurii,şiamajuns.Femeiacareîmideschiseuşaştiuimediatpecinecaut:—Esteaici.Vreţisăvăconduc?Am rămas nemişcată. Am privit uşa închisă dinaintea

mea, ciudat de asemănătoare cu cea în faţa căreiastătusem, în anexa lui Will, cu şase luni în urmă, şi amrăsuflatadânc,încuviinţânddincap.Amzăritpatulînaintesă-lvădpeel;dominaîncăperea

cu lemnul său de mahon, tăblia sculptată şi nişte pernecarenuprea-şigăseauloculînacelcadru.DomnulTraynorstătea pe o margine a patului, doamna Traynor, pecealaltă.

Ea mi s-a părut de-a dreptul străvezie la faţă, ca ostafie.Seridicăimediatcemăvăzu:—Louisa!Georgina stătea pe un scaun de lemn, într-un colţ al

camerei,aplecatăpestegenunchi, cupalmele împreunateca şi cum s-ar fi rugat. Îşi ridicăprivirea spremine cândam intrat, şi i-am văzut cearcănele mari şi ochii trişti,înroşiţideplâns.Brusc,amsimţitunvaldesimpatiefaţăde ea. Ce-aş fi făcut dacă Treena ar fi insistat că aredreptuldeafaceceeacefăceaWill?Cameraeraluminoasăşibineaerisită,dândimpresiacă

teafliîntr-oluxoasăcasădevacanţă.Podeauaeraplacatăcu gresie, peste care fuseseră aşternute covoare scumpe,iarlauncapătseaflaocanapea,depecareputeaivedeaomicăgrădină.Nuştiamcesăspun.Erauncadruatâtdeprozaic şi de obişnuit – ei trei stând acolo, ca o familiecare încerca să decidă ce obiective turistice să viziteze înziuaaceea.M-amîndreptatsprepat.—Deci,presupuncăserviciuldecamerănuechiaraşa

degrozav,amzis,trăgându-migeantapesteumăr.OchiiluiWillsefixarăasuprameaşi, înciudaatoate,

înciudatemerilormele,afaptuluicăvomasemdedouăoriîndimineaţaaceeaşicămăsimţeamgroaznic,deparcăn-aş mai fi dormit de un an, brusc, mi-a părut bine căvenisem.Defapt,num-amsimţitbine,cieliberată.Caşicum o parte dureroasă şi sâcâitoare din mine fuseseexcizatăşiîndepărtată.Şiatuncielîmizâmbi.Surâsulluierafermecător,lentşi

plinderecunoştinţă.Înmodbizar,m-amtrezitcă-iîntorczâmbetul.— E frumoasă camera, am spus şi imediat mi-am dat

seamacăeraoremarcăidioată.Am văzut-o pe Georgina Traynor închizând ochii,

exasperată,şim-amînroşitlafaţă.Willîşiîntoarsecapulspremamalui.—AşvreasăvorbesccuLou.Sepoate?Eaîncercăsăzâmbească.Înfelulîncaremăpriveaam

simţit unmilion de sentimente – uşurare, recunoştinţă, ovagă obidă că era alungată în aceste câteva momente,poate chiar o speranţă îndepărtată că venirea meaînsemnaceva,căsoartaluiWillputeafiîncăschimbată.—Sigur.Trecupelângăminecasăiasăpecoridorşi,cândm-am

tras puţin în spate să-i fac loc, ea întinse palma şi măatinseuşurelpeumăr.Privirileniseîntâlniră,şin-ammaivăzut în ochii ei expresia aceea rece, aşa încât, pentrucâtevaclipe,amavutimpresiacăamînfaţăocutotulaltăpersoană.Apoieaseîntoarsecuspatelelamine.—Vino,Georgina! spuse ea, văzând că fiica ein-avea

degândsăseridice.Tânăraseridicăîncetşiourmăfărăuncuvânt,deşise

vedea clar o oarecare aversiune în atitudinea ei.DomnulTraynoroluădedupăumăr,şiieşirăamândoi.Însfârşit,rămăseserămsinguri.Willeraridicatîncapuloaselorpeperneşiputeavedea

afară,pe fereastradin stânga lui, fântânadecorativădinmijloculheleşteului,dincareunfirsubţireşiveseldeapăse scurgeasubplatformade lemn.Peperetelecamerei segăsea o imagine printată şi prost înrămată reprezentândnişte dalii. Îmi amintesc cumm-am gândit, privind-o, căerauntabloutareprostlacaresăteuiţiînultimeleoredeviaţă.—Deci…

—N-aidegândsă…—N-amdegândsăîncercsătefacsăterăzgândeşti.—Dacăeştiaici,înseamnăcăaiconsimţitcăealegerea

mea. E primul lucrupe care-l decid singur de la accidentîncoace.—Ştiu.Asta era. Ştia şi el, ştiam şi eu. Nu-mi mai rămânea

nimicdefăcut.Ştiţi cât e de greu să nu spui nimic când fiecare atom

dincorpultăuseluptăparcăsăvorbească?Petotdrumulde la aeroportmă pregătisem sufleteşte să nu rostesc uncuvânt, dar senzaţia tot mi se părea ucigătoare. Am datdin cap. Când, în cele din urmă, am reuşit să vorbesc,voceami-era răguşită şi slabă, şi singurul lucrupecare l-ampututscoateafost:—Mi-afostdordetine,Will.Elpărusăserelaxeze.—Vino încoace! Şi, fiindcă eu ezitam, repetă: Te rog,

vino!Aici,pepat.Lângămine.Mi-amdat seamaatuncicăaveapechipoexpresiede

uşurare.Căerabucurossămăvadăîntr-unfelpecaren-avea să fie în stare să-l exprime. Şi mi-am spus că astatrebuiasăfiedestul.Aveamsăfacceeace-miceruse.Astatrebuiasăajungă.M-amaşezatpepat,lângăel,şil-amcuprinscubraţul.

Mi-am aplecat capul pe pieptul lui, lăsându-mă legănatăde mişcările sacadate ale respiraţiei care-l înălţa uşor.SimţeamgreutateapalmeiluiWillpespinareşirespiraţialuicaldăînpărulmeu.Amînchisochii,trăgândînnăricunesaţmirosul lui, acelaşiparfumscumpde cedru, care sesimţeaînciudaaeruluiproaspătdincamerăşiaizuluivagderanjant de dezinfectant. Am încercat să nu mă mai

gândesclanimic.Purşisimpluamîncercatsăexist,atuncişi acolo, să absorb omul pe care-l iubeam ca printr-oosmoză,să imprimînminece-mimairămăsesedinel.N-ammaispusnimic.Şiapoii-amauzitvocea.Eramatâtdeaproape de el, încât, atunci când vorbi, i-am simţitcuvintelevibrândparcăprinmine.—Clark!Spune-micevafrumos!Am privit pe fereastră, la cerul de un albastru

strălucitor,şii-amspuspovesteaadoioameni.Doioamenicaren-arfitrebuitsăseîntâlneascăniciodatăşicarenuseplăcuseră,laprimavedere,darcareapoidescoperiserăcăerau singurii pe lume care s-ar fi putut înţelege unul pecelălalt. Şi i-am destăinuit prin ce aventuri trecuseră, celocuri străbătuseră şi ce lucruri la carenu s-ar fi aşteptatniciodată văzuseră. I-am amintit de ceruri încărcate deelectricitate,demărifosforescenteşideseriplinederâseteşidejocuriamuzante.Amdesenatpentruelolumeaflatădeparte de acel tărâm elveţian rece şi plin de coşuri deuzine şi fabrici, o lume în care el era, cumva, persoanacare ar fi vrut să fie. I-am creionat lumea pe care el ocreasepentrumine,plinădeminunişideşanse.I-amdatde înţelescăo ranădinsufletulmeusevindecase într-unfelpecareeln-aveacumsă-lştieşică,fiedoarşipentruasta,opărticicădinmineavea să-i fiemereu îndatorată.Şi, pemăsură ce vorbeam, ştiam că acestea aveau să fiecelemaiimportantecuvintepecarelerostisemvreodatăşică era important că veneau din suflet şi nu erau doarvorbe goale, nu erau o încercare de a-l face să serăzgândească, ci, dimpotrivă, manifestau respectul meufaţădehotărâreapecareoluase.I-amspusopovestefrumoasă.Timpul îşi încetini curgerea, apoi se opri de tot. Eram

doar noi doi şi şoaptele mele, murmurate în linişteaîncăperiiluminatedesoare.Willnuspusepreamulte.Nu-mi răspunse, nu adăugă niciun comentariu sec, nicioremarcă ironică.Uneori încuviinţa tăcut, cu capul apăsatpe capul meu, şi şoptea sau ofta prelung, cuprins,probabil,denostalgielacineştieceamintirededemult.—Aufostcelemaifrumoaseşaselunidinviaţamea,i-

ammărturisiteu.Urmăotăcereprelungă.—Aisărâzi,Clark,darşidinviaţamea.Şi apoi, dintr-odată, am simţit că mi se sfâşie inima.

Chipulmiseschimonosiaplâns,toatăstăpânireadesinede până atunci îmi pieri, l-am strâns în braţe şi numi-amai păsat că el avea să-mi simtă trupul zguduindu-se,inundat de durere. Durerea mă copleşea şi îmi sfredeleainima şi stomacul şi capul şimăzdrobea,măapăsa, fărăca eu să-imai pot face faţă. Am crezut sincer că numairezistam.—Terog,Clark,nu!rostielîncet,şii-amsimţitbuzele

lipitedepărulmeu.Terog,nufaceasta!Uită-telamine!Mi-amstrânspleoapelecâtampututşiamscuturatdin

cap.—Terog,uită-telamine!Darnuputeam.—Eşti furioasă…Terog!Nuvreausăterănescsausă

tefacsă…—Nu,amrefuzateu,dândiarăşidincap.Nuevorbade

asta.Darnuvreau…Mi-amlipittareobrazuldepieptulluişiamşoptit:Nuvreaucaultimullucrupecareîlvezisăfiefaţameajalnicăşiumflatădeplâns.— Tot nu înţelegi, Clark, nu? spuse el, şi am simţit o

nuanţăveselăînglasullui.Nuestealegereata.

Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi recapăt cumpătul.Mi-amsuflatnasulşiamtrasadâncaer înpiept. Înceledinurmă,m-amridicatîntr-uncotşil-amprivitpeWilldintr-oparte. Ochii lui, atât de multă vreme trişti şi obosiţi,păreauacumuimitordeclarişideliniştiţi.—Arăţiabsolutminunat.—Foarteamuzant!—Vino-ncoace!mărugăel.Aici,lângămine.M-am aplecat din nou peste el, îmbrăţişându-l.

Deasupra uşii am zărit ceasul, cu limbile lungi, argintii,mişcându-seîncet,şiamavutsentimentulcătimpulmisescurge printre degete. Am luat braţul luiWill, trecându-llinpesteumărulmeu,şii-amînlănţuitcorpulcumâinileşipicioarele, până când trupurile noastre părură să seîmpletească. I-am apucat mâna – cea în care mai aveapuţinăvlagă–şimi-amstrecuratdegeteleprintreale lui,sărutându-iîncheieturilecândamsimţitcăîncearcăsămăstrângă. Corpul lui îmi era, acum, atât de familiar… Îlcunoşteam,într-unfelcumnu-lcunoscusemniciodatăpealluiPatrick–cuputerileşislăbiciunilesale,cumirosurileşicicatricele sale.Mi-amapropiat faţa atâtde taredea luiWillîncâttrăsăturilei-audevenitneclare,şiamînceputsămădizolvînele.Mi-amlipitnasuldeallui,i-ammângâiatpărul, pielea, fruntea cu vârfurile degetelor, în vreme celacrimile mi se scurgeau şiroaie pe obraji. Şi-n tot acesttimp,elmăprivităcut,studiindu-măintens,deparcăarfivrut să reţină în memorie fiecare moleculă din mine. Îlsimţeam deja dând înapoi, retrăgându-se pe un tărâmunden-aveamsă-lmaipotajunge.L-amsărutat,încercând,disperată,să-lîntorcînapoi,în

lumea mea. L-am sărutat şi mi-am lăsat buzele să seodihnească peste ale lui, aşa încât respiraţiile noastre se

împletiră şi lacrimilemele depuseră o pojghiţă sărată pepielea lui, şi mi-am spus în gând că, undeva, particuleminusculedin el aveau sădevinăparticuleminusculedinmine, ingerate, înghiţite, vii, perpetue. Aş fi vrut să-miapăs fiecare atom de trupul lui, să-l strivesc de el. Să-iinduc voinţa mea. Să-i dau fiecare picătură de viaţă pecare o simţeam curgându-mi prin vene şi să-l oblig sătrăiască.Mi-amdatseamacămi-era fricăsă trăiesc fărăel.„De

cetuaidreptulsă-midistrugiviaţa, iareunuamdreptulsădecidnimicîntr-ata?”aşfivrutsă-lîntreb.Darîipromisesem.Aşa căm-ammulţumit să-l strâng în braţe pe el,Will

Traynor, fost copilminuneal finanţelor, fost scufundătorşipracticantdesporturiextreme,fostcălătorşiiubit.L-amstrâns în braţe şi n-ammai zis nimic, spunându-i însă întăcere,fărăîncetare,căeraiubit.O,chiareraiubit!N-aş putea spune cât timp am rămas astfel. Auzeam

tulbure şoapte dincolo de uşă, târşâitul unor pantofi şiundeva,departe,clopotuluneibiserici.Într-untârziu,l-amsimţit peWill răsuflând adânc, aproape scuturându-se, şiel îşi trase capul puţin în spate, ca să ne putem privi înochi.Amclipit.Will schiţă un surâs slab, ca şi cumar vrut să-şi ceară

iertare.—Clark,şoptiel,poţisă-ichemipepărinţiimei?

Capitolul27

PARCHETULCOROANEIÎNATENŢIAPROCURORULUIGENERAL

RAPORTCONFIDENŢIALREFERITORLA:WILLIAMJOHNTRAYNOR

09.04.2009Anchetatoriiauinterogattoatepersoaneleimplicate

în acest caz, şi, în consecinţă, anexez dosarele careconţintoatedocumentelelegatedeel.SubiectulancheteiestedomnulWilliamTraynor,în

vârstă de treizeci şi cinci de ani, fost coproprietar alfirmei Madingley Lewins, cu sediul la Londra. În2007,domnulTraynorasuferitunaccidentrutier,înurma căruia i-a fost afectată măduva spinării, fiinddiagnosticat cu tetraplegie C5-C6, cu posibilitatefoarte limitatădemişcaredoar launsingurbraţ, faptpentru care a necesitat îngrijire permanentă.Anexezdosarulluimedical.DocumenteledezvăluiecădomnulTraynoradepus

toate eforturile pentru a-şi rezolva problemele legaleînainteacălătorieiînElveţia.Nis-atrimisodeclaraţiede intenţie, semnată şi confirmată de avocatul lui,domnulMichaelLawler,caşicopiialetuturoractelorrelevante privitoare la discuţiile pe care le-a avut cuclinicaelveţiană.Familia şi prietenii domnului Traynor şi-au

exprimat în unanimitate opoziţia faţă de dorinţaacestuiadea-şipunecapătvieţiiprematur,dar,datefiind istoricul lui medical şi tentativa anterioară desinucidere(detaliatăîndosarulsăumedical,anexat),

ca şi intelectul şi tăria lui de caracter, ei au fost,aparent,incapabilisă-ldeterminesăserăzgândească,chiarşiîntimpuluneiperioadedeşaselunicareafostnegociatăcuelspecialînacestscop.Trebuie remarcat că unul dintre beneficiarii

testamentului domnuluiTraynor este îngrijitoarea sa,domnişoara Louisa Clark. Dată fiind durata scurtă aasocierii ei cu domnul Traynor, au apărut unelesuspiciuni înprivinţagenerozităţiidoveditedeacestafaţădeea,dar toatepărţileaudeclaratcănudorescsă conteste ultimele dorinţe exprimate de domnulTraynor, care sunt legalizate. Domnişoara Traynor afost interogată amănunţit în mai multe rânduri, iaranchetatorii au stabilit că ea a depus toate eforturilespre a-l împiedica pe domnul Traynor să-şi pună înpractică intenţia (vezi „calendarul de aventuri”alcătuitdeeaşiinclusprintreprobe).Trebuie, de asemenea, remarcat că mama lui,

doamna Camilla Traynor, care a fost un respectatjudecător timpdemulţiani,şi-a înaintatdemisiadincauza publicităţii nedorite care s-a făcut acestui caz.Separecăea şidomnulTraynor s-auseparatcurânddupămoarteafiuluilor.Deşi utilizarea sinuciderii asistate în clinicile

străine nu este un fapt încurajat de ParchetulCoroanei, judecând după probele administrate, esteevident că acţiunile familiei şi îngrijitorilor domnuluiTraynor au respectat legislaţia referitoare lasinucidereaasistatăşilaposibilaurmărireînjustiţieaapropiaţilordefunctului.Domnul Traynor a fost considerat în deplinătatea

facultăţilor mintale şi a manifestat o dorinţă„voluntară, clară şi în cunoştinţă de cauză” de a luaaceastădecizie.Nu există dovezi ale vreunei maladii psihice sau

alevreuneicoerciţiiexercitatedevreunadinpărţi.Domnul Traynor a indicat fără echivoc că doreşte

săsesinucidă.Dizabilitatea domnului Traynor era severă şi

incurabilă.Acţiunile însoţitorilor domnului Traynor au avut

numai o influenţă minoră asupra acestuia şi nu l-auajutat din punct de vedere medical în modsemnificativ.Acţiunile apropiaţilor domnului Traynor pot fi

caracterizate drept sprijin dezaprobator adus dorinţeifermemanifestatedevictimă.Toate părţile implicate au colaborat pe deplin cu

poliţiaîninvestigareacazului.Date fiind faptele menţionate, caracterul anterior

ireproşabil al părţilor implicate şi probele ataşate ladosar, o eventuală urmărire penală în acest caz nupare îndreptăţitădinpunctuldevedereal interesuluipublic.Dacăşicândsevorfacedeclaraţiipubliceînacest

caz, este recomandabil ca Procurorul General săafirmeclarcădosarulTraynornustabileşteunfeldeprecedent şi că Parchetul Coroanei va continua săjudece fiecare caz în parte, cu elementele şicircumstanţeleproprii.

Custimă,SheilaghMackinnon

ParchetulCoroanei

Epilog

29SEPTEMBRIE

N-amfăcutaltcevadecâtsăurmezinstrucţiunile.M-am aşezat în umbra tendei verde-închis a cafenelei,

privindţintăînlungulRuedesFrancsBourgeois,învremecesoareleblândaltoamneiparizieneîmiîncălzeaobrajii.În faţa mea, chelnerul aşezase, cu o eficienţă galică, ofarfurie plină cu croasanţi şi o ceaşcă mare de cafea lafiltru. La câteva zeci de metri distanţă, doi biciclişti seoprirălângăunsemaforşiintrarăînvorbă.Unulpurtaînspateunrucsacalbastru,dincaredouăbaghete ieşeau înunghiuriciudate.Aeruleracaldşiînăbuşitor,şi,rareori,oadieredevântmaiaduceapearipileeimiresmedecafeaşi de produse de patiserie, ca şi izul înţepător al vreuneiţigări.Am terminat de citit scrisoarea de la Treena (m-ar fi

sunat,susţineaea,darnu-şiputeapermiteconvorbirileînroaming).Lasfârşitulanuluiuniversitareraceamaibunăstudentă din grupa de contabilitate şi avea un nou iubit,Sundeep,carenusehotăradacăsăseangajezesaunulafirma de import-export a tatălui său, undeva pe lângăaeroportulHeathrow, şi care, înmateriedemuzică,aveagusturi chiar mai proaste decât ea. Thomas aştepta cunerăbdare să treacă înclasaurmătoare la şcoală.Tatei îimergeafoartebinelaslujbăşiîmitrimiteasalutări.Treenaera destul de încrezătoare că mama avea să mă iertecurând.„Siguraprimitscrisoareadelatine.Şiştiucăaşicitit-o.Darmaidă-itimp!”Amsorbitdincafea,închipuindu-mă,pentruoclipă,pe

Renfrew Road, în casa părinţilor mei, care mi se părea

acumlaunmiliondekilometridepărtare.M-amgânditlascrisoareaprimităde ladoamnaTraynorcuosăptămânăînurmă.„Presupuncădisperaream-afăcutsăpar lipsităde politeţe”, îmi scria ea. „Dar vreau să ştii că-ţi voi fimereu recunoscătoare pentru eforturile tale, Louisa. MălinişteştegândulcăWillaavutpecinevacucareapututsăfiesincer.Ştiucăţi-edordeellafeldemultcumîmieşi mie.” M-am întins pe scaun şi am închis puţin ochii,orbităderazelesoarelui.Ofemeiecuochelaridesoareîşiaranja părul, oglindindu-se în vitrina unui magazin. Amvăzut-o cum îşi ţuguie buzele, admirându-şi reflexia îngeam,apoiseîndreptădespateşi-şicontinuădrumul.Ampus ceaşca jos, am tras adânc aer în piept şi apoi

am scos cealaltă scrisoare, de care numă despărţisem înultimeleşasesăptămâni.Peplic,culiteremari,scria,dedesubtulnumeluimeu:

ASECITIDOARÎNCAFÉMARQUIS,RUEDESFRANCSBOURGEOIS,

LÂNGĂOFARFURIECUCROASANŢIŞIOCAFEACULAPTE.

Primadatăcândcitisemtextulrâsesemprintrelacrimi–

eraunmesajtipicpentruWill,dominatorpânălacapăt.Chelnerul,un tinerel înalt şi subţire, cuzecidepost-it-

uri colorate lipite pe şorţ, se întoarse şi-mi surprinseprivirea. „E totul în regulă?” păreau să mă întrebesprânceneleluiridicate.— Da, am răspuns, după care m-am corectat,

stingherită:Oui.Scrisoarea era bătută lamaşină. Am recunoscut fontul

de literă, acelaşi de pe o felicitare trimisă de el cumult

timp în urmă. M-am cuibărit în scaun şi am început săcitesc.Clark,La momentul când vei citi aceste rânduri, vor fi

trecut deja câteva săptămâni (cu toată priceperea ta,noudescoperită,deorganizatoare,măîndoiesccăveireuşi să ajungi la Paris înainte de începutul luiseptembrie). Cafeaua este, sper, bună şi tare,croasanţii, proaspeţi, iar vremea încă suficient deînsorităcasăpoţişedeaafară,peunuldintrescauneleaceleametalicecarenustăniciodatăfixpecaldarâm.LaMarquisnuerău,trebuiesărecunoşti.Şifripturaebună, dacă-ţi propui să revii aici pentru prânz. Şi,dacă te uiţi pe stradă, în stânga vei vedea, probabil,magazinulL’ArtisanParfumeur,unde,dupăceveicitiaceste rânduri, ai puteamerge să încerci un parfumcaresenumeştePapillonsExtrême(saucevadegenulăsta,numaiştiuprecis).Întotdeaunamis-apărutunparfumidealpentrutine.Bun,camastea sunt instrucţiunile.Maiamcâteva

lucruripecareaşfivrutsăţilespun,şiţile-aşfispuspersonal,dar(a)aifidevenitexcesivdesentimentalăşi (b) nu m-ai fi lăsat să ţi le spun cu voce tare.Întotdeaunaaivorbitpreamult.Aşadar, iată despre ce e vorba: cecul pe care l-ai

primit în primul plic de la Michael Lawler nureprezintăîntreagasumădebani,cidoarunmicdar,casă tepoţidescurca înprimelesăptămânideşomajşisăpoţiajungelaParis.Când te vei întoarce în Anglia, du-te cu această

scrisoarelaMichael,înbiroulluidelaLondra,şielîţi

vadadocumentelenecesarepentruacăpătaacces lacontul deschis de mine pe numele tău. Suma esuficient demare ca să-ţi găseşti un loc drăguţ undesă stai, să-ţi plăteşti facultatea şi să-ţi asiguri traiulzilnicpetoatăduratastudiilor.Părinţii mei trebuie să-ţi fi vorbit despre asta. Cu

ajutorullorşialluiMichaelLawler,spercatotulsăserezolvecucâtmaipuţinăbătaiedecappentrutine.Clark,practicpot săvădcăemoţiile începdeja să

ţi-oiarazna.Nuîncepesătepanichezisau,dacăastas-a întâmplatdeja, încearcăsă te linişteşti–baniinusunt îndeajuns de mulţi încât să-ţi permită săhuzureşti toată viaţa. Dar ar trebui să-ţi cumperesuficientă libertate ca să nu mai fii legată nici deplictisitorul orăşel pe care-l numim amândoi „acasă”,nici de genuldealegeri pe carepânăacumai simţitcătrebuiesălefaci.Nu-ţi ofer banii fiindcă aş vrea să te simţi

îndatorată faţă de mine ori nostalgică sau să-iconsiderivreoblestematădeamintire.Ţi-ioferpentrucănumaiexistăpreamultelucruri

caresămăfacăfericit,dartureuşeştisămăfaci.Faptul că m-ai cunoscut ţi-a provocat multă

suferinţăşiamărăciune–suntconştientdeastaşispercaîntr-ozi,cândveifimaipuţinsupăratăşidejanuatâtdefurioasăpemine,săînţeleginudoarcăn-aşfipututprocedaaltfeldecâtam făcut-o, ci şi căasta teva ajuta să duci o viaţă cu adevărat fericită, o viaţămai bună decât ai fi avut dacă nu m-ai fi cunoscutniciodată.Laînceput,osătesimţipuţinstânjenităînnouata

lume.Întotdeaunatesimţiciudatcândeştiizgonitdin

zona ta de confort. Dar sper ca asta să te şiînsufleţeascăunpic.Chipultăucândaiieşitdinmaredupăcursuldescufundărimi-adezvăluittotul;întine,Clark, există o dorinţă nesăţioasă de cunoaştere. Olipsădeteamă.Doarcăpânăacumaiîngropat-o,cumfacmajoritateaoamenilor.N-osă-ţicerchiarsătearuncidepezgârie-norisau

să înoţi cu balenele ori ceva de genul ăsta (deşi, întaină,mi-arplăceasăştiucănute-aidaînlături),cidoar să trăieşti îndrăzneţ.Să-ţidepăşeşti limitele.Nurămâne în loc! Poartă cu mândrie colanţii cu dungi!Şi, dacă insişti să te stabileşti undeva, cu vreun tippenibil, asigură-te că ascunzi ceva din toate asteaundevabine.Faptulcăaiîncăatâteaoportunităţiesteun lux.Faptulcă te-amajutatpoatesă lecunoşti îmimaiuşureazăsuferinţa.Astaetot.Clark,eştipentrutotdeaunaîntipărităîn

inimamea. Ai fost din prima zi în care te-ai ivit încasanoastră,cuhainele taleridicole,cuglumele taleproaste şi incapacitatea totală de a ascunde ceea cesimţeai.Mi-aischimbatviaţamultmaimultdecâtţi-ovorschimbavreodatăpeatabaniiaceştia.Nu te gândi prea des lamine!Nu vreau sămi te

închipui mereu picată în butoiul cu melancolie.Trăieştepurşisimplufrumos!Purşisimplutrăieşte!Teiubesc,Will

Olacrimămarecăzusepetăbliasubţireameseidinfaţa

mea.Mi-amştersobrajiicupalma,lăsândscrisoareasă-micadă pe masă. Îmi trebuiră câteva minute până să văd

iarăşilimpede.—Vămaiaducocafea?întrebăchelnerul,careseivise

iarînfaţamea.L-am privit, clipind des. Era mai tânăr decât mi se

păruse iniţial şi parcă nici nu mai degaja acel vag aertrufaş de prima dată. Sau, cine ştie, poate că la Parischelneriisuntinstruiţisăsepoartedelicatcufemeilecarevinsăplângăprincafenele.—Poatedoriţi…unconiac?făcuel,cuoprivirefurişată

sprescrisoare,şisurâse,deparcăarfibănuitceva.—Nu,i-amzis,întorcându-izâmbetul.Mulţumesc.Am…

amtreabădefăcut.Amplătitconsumaţiaşimi-ampus,cugrijă,scrisoarea

înbuzunar.Apoi, ridicându-măde lamasă,mi-amaşezatmaibine

geantapeumărşiampornitpestradă,spreparfumerieşispreParisuldedincolodeea.

{1} Referire la filmul Jean de Florette (1986), regizat de Claude Berri, dupăromanulomonimalluiMarcelPagnol(1895-1974)(n.red.).{2}EroiidinFamiliaWalton,serialamerican,foartepopularînanii’80(n.tr.).{3} Asociaţie nonprofit elveţiană care furnizează servicii de sinucidere asistatăpersoanelor care suferă de boli terminale sau de boli fizice ori mintale severe(n.red.).{4}KnutcelMare(cca995-1035),regealDanemarcei,AnglieişiNorvegiei,unuldintreceimaiimportanţiconducătoridinEvulMediutimpuriu(n.tr.).{5}RomanalscriitoareibritaniceNancyMitford(1904-1973),publicatîn1949,acăruiprotagonistă,otânărăaristocrată,areofirereceşiarogantă(n.red.).{6}Ouăînveliteîncarnetocatăşiprăjiteînpesmet(n.red.).{7}Scriitoareamericană(născutăîn1938),autoareamultorromanepentrucopiişiadolescenţiîncareabordeazătemecontroversate(n.red.).{8} Principala instituţie dedicată protejării patrimoniului istoric din MareaBritanie(n.tr.).{9} Firmă care distribuie îmbrăcăminte, foarte populară în Marea Britanie,datorităpreţurilorsalerelativmici(n.tr.).{10}Renumitactorbritanicdecomedie(1908-1990)(n.tr.).{11}TitlulcompletalcărţiiesteTheRedQueen:SexandtheEvolutionofHumanNature (Regina roşie: sexul şi evoluţia naturii umane). Este un volum depopularizareageneticiiscrisdeMattRidley(n.red).{12}FostprotectoratbritanicînnordulGhanei(n.red.).{13} Film realizat în 2005 de către Julian Schnabel după cartea omonimă ajurnalistului francezJean-DominiqueBauby (1952-1997), carea suferitunataccerebralşiarămascompletparalizatlavârstade43deani(n.red.).{14} Celebru pictor şi scriitor irlandez (1932-1981) care a suferit de paraliziecerebralăşiascrisşipictatnumaicudegeteledelapiciorulstâng(n.tr.).{15} „A face turul ruşinii” înseamnă, în jargonul studenţesc anglo-saxon, a teplimbaprincampusînaceleaşihainecaînziuaprecedentă,dupăceaipetrecutnoapteaîncameraunuicoleg/uneicolege(n.tr.).{16} Infirmieră britanică (1820-1910), precursoarea serviciilor de îngrijiremoderne(n.tr.).{17}Orăşel în sud-vestul Franţei, unde Sfânta Bernadette ar fi avut viziuni aleFecioarei Maria în 1858. Este un important centru de pelerinaj, în particularpentrubolnavi(n.red.).{18}SpitaldinMareaBritanie,unuldintrecelemaiimportantecentremedicaleîndomeniulneurologiei(n.tr.).{19} Cântăreaţă, dansatoare de samba şi actriţă pe Broadway, populară în anii1930-1950(n.red.).