JOI, 25 MARTIE 1943

Dragă Kitty,

Ieri- seară, mama, tata, Margot și cu mine stăteam

foarte liniștiţi laolaltă când, deodată, a intrat Peter și i- a

șoptit tatei ceva la ureche. Am auzit ceva despre „un

butoi răsturnat în depozit“ și „cineva care umblă la ușă“.

Margot a auzit și ea același lucru, dar a încercat să mă

liniștească puţin, căci bineînţeles mă făcusem albă ca varul

și eram foarte nervoasă. Noi trei am așteptat; între timp,

tata a coborât cu Peter. După nici două minute, doamna

Van Daan, care asculta radioul, a urcat și ne- a spus că Pim

o rugase să oprească radioul și să meargă sus fără să facă

zgomot. Dar știi cum se întâmplă când vrei să mergi fără

să faci absolut nici un zgomot: tocmai atunci treptele unei

scări vechi scârţâie de două ori mai tare. După alte cinci

minute Peter și Pim s- au întors, albi până- n vârful nasului, și ne- au povestit prin ce peripeţii trecuseră.