Creat cu pasiune qi savoir-faire. Un volum Baroque Books & Arts@.

pHtilp JrNKtN5

ISTORIA P IERDUTA A

cRrSTrN r5 M U LU I

traducere din limba englezd de

MIHAI MOROIU

consultant gtiinlificIerom.AGAPIE CORBU

1.

s;'1"'ilI'E

7.

Ultima redut; 240

Martirii Irakului .................. ...............247

Puterea islamului................ ............... 310

Mulpmiri.....

9.

374

Indice ................. 375

Religiile mor. De-a lungul istoriei, unele religii dispar cudesdvArgire, in vreme ce altele se reduc de la dimensiuneade mari credinfe globale la o mAni de aderenfi. Maniheis-mul, o religie care cAndva avea adepf, din Franfa gi pAnd inChina, nu mai existd astdzi in nicio formi organizatdsau f,unclionald; qi nici credinfele care dominau Mexicul gi

America Centrali in urmd cu o jumdtate de mileniu.Uneori, religiile reugesc sd supravieluiasci in unele pdrf,ale 1um4 dar dispar din regiuni pe care odati le considera-serd un apanaj exclusiv. Vreme de o mie de ani, India a fostin majoritate budisti, credinfi care acum se bucurd acolo

doar de un statut marginal. Persia a fost odati zoroastriand;

majoritatea Spaniei, musulmand. Nu ne vine greu si identi-ficdm fdri sau chiar continente considerate pe vremuri patriifireqti ale unei anume credinfg unde acum cultul s-a stinqiar asemenea dezastre nu s-au limitat la credinle inifiale ori,,primitive". Sistemul marilor religii ale lumii, aga cum ilconcepem noi, este la fel de expus distrugerii pe cAt a fostcredinfa in zeii lor a aztecilor sau a populafiei maya.l

1 James Bissett Pratt, lMy Religions Die (Berkeley and Los Angeles:

Univ.'of Califomia Press, 1940). ln ce priveqte obliterarea budismuluiindiary vezi Charles Allen, The Buddha and the Sahibs (Londra: johnMurray, 2002). Pentru zoroastrism, vezi Jamsheed K. Choksy, Conflictand Cooperation (New York: Columbia Univ. Press, 1997) (n.a.).

ISTORIA PIERDUTA A CRESTINISMULUI II

$i creqtinismul a fost distrus in mai multe rAnduri inregiuni unde fusese odatd infloritor. De cele mai multe ori,inldturarea lui a fost atAt de temeinici incAt s-a qters oriceamintire cd acolo ar fi existat odati cregtini qi prin urmareastdzi orice prezenfd cregtiniin aceste pdrli este consideratdun fel de specie invadatoare, proveniti din Occident.

$i totugi un asemenea comentariu despre distrugereaBisericilor intrd in contradicfie cu povestea cregtinismuluiaqa cum este ea prezenti in congtiinfa populard.

De obicei, aceastd istorie este reprezentati sub formaunei expansiuni permanente, din Orientul Mijlociu spreEuropa gi in cele din urmd pe scena universalS. Creqtinis-mul pare sd se fi rdspAndit liber si inevitabif ceea ce face sd

ne gAndim arareori la reculuri sau egecuri importante.CAnd auzim de catastrofe gi de prigoan6, ele sunt de obiceiinvocate drept preludiu la progrese si mai mirele, ca prilejde rezistenti eroicd in fafa oprimirii. Protestantii gtiu cuma supravietuit credinfa lor la toate persecufiile gi mdcelurilerdzboaielor religioase; catolicii evocd atrocitdfile cumplitesuferite din partea protestantilor gi a regimurilor atee carenu au fdcut s5 amufeasci adevdrata credinfd. Observatoriimodemi sunt martori ai supraviefuirii Bisericilor subcomunism gi ai triumfului final simbolizat de papa IoanPaul al Il-lea. Dupd cum ne invali imnul, adevdrul vaddinui in pofida temnifei,.a focului gi a sabiei.l

Tofi cei farrriliarizali cu istoria creqtinismului au cititdespre sddirea, creqterea si dezvoltarea Bisericilor, dar cAfidintre ei cunosc relatdri despre declinul sau dispariliacomunitdfilor sau a institufiilor? Cei mai mulfi cregtini arfi tulburafi chiar gi de simpla menfionare a acestei idei.$i totugi asemenea evenimente s-au petrecut in realitate,

' Michael Burleiglr, Sacred Causes (New York: HarperCollins, 2002) (n.a.).

cu mult mai des decAt ar binui mulfi dintre noi. ln perioada

tdrzie a Evului Mediu, dezertdrile in masd gi persecuqiile

din intreaga Asie gi din Orientul Mijlociu au scos din rddd-

cini ceea ce reprezentau pe atunci unele dintre cele mai

numeroase comunite$ cregtine din lume, Biserici care

aveau o viguroasd legdturi directi gi culturali cu pri-mele manifestiri ale cregtinismului din Siria gi dinPalestina. in secolul al XVII-lea, Japonia a eliminat cu

totul o prezenl| cregtind pe cale sd devind o forfd auten-

ticd in acea lar6, nefiind exclusd chiar 9i realizarea unei

convertiri nafionale. in repetate rAnduri de-a lungulistoriei, arborele Bisericii a fost tuns gi retezat, de multe

ori cu sdlbdticie.lAsemenea episoade de extirpare sau de distrugere in

mase au modelat profund caracterul credinlei cregtine. invremurile moderne ne-am obiqnuit sd considerdm cregti-

nismul fundamentat prin tradifie in Europa gi in America

de Nord gi doar treptat ne insugim conceptul strdin al reli-

giei care se extinde la nivel global, pe mlsura cregterii

numdrului de cregtini in Africa, Asia 9i in America Latind.

AtAt de fixat este creqtinismul in patrimoniul occidental,

incAt pare un gest aproape revolulionar sb reflectezi asu-

pra acestui gen de globalizarc, cu intreg impactul luipotenfial asupra teologiei, artei 9i liturghiei. O credin!6 pe

care o asociem in primul rAnd cu Europa trebuie si se

adapteze intr-un mod oarecare la aceastd lume mai largd,

aduc6nd ajustdri la o mullime de ipoteze extrase din cultura

europeand. Unii chiar se intreabi dacd acest nou cregtinism

global sau mondial va rdmAne in intregime autentic, atAt

1 C.R. Boxer, The Christinn Cmtury in lapan, 1549-1650 @erkeley: Univ.

of Califomia Prcss, 1967; prima edilie 1951); Andrew C. Ross, A Vision

Betrayed (Maryknoll, NY: Orbis, 1994) (n'a.)'

Philip Jenkins ISTORIA PIERDUTA A CRESTINIsMULUI t)

timp cAt normele europene par si funcfioneze ca un fel destandard de aur.1

Dar asemenea drestiuni devin simple ironiiin momentulc6nd intelegem cAt de nefireascd este emfaza euro-americandin contextul mai larg al istoriei crestinismului. Aceastiformi anume a cregtinismului cu care suntem noi obignuifireprezintd o abatere radicali fafd de ce a functionat canormi istoricd mult peste o mie de ani: a fost odatd un altcregtinism global. De-a lungul majoritdfii istoriei lui, creq_tinismul a insemnat religia a trei continente, fiind solidreprezentat in Europa, in Africa si in Asia, gi asta pAniin secolul al XIV-lea. Cregtinismul a devenit predominateuropean nu deoarece continentul ar fi avut afinitdlievidente fafd de aceasti credinld, ci in mod implicit:Europa a fost continentul unde nu a fost distrus. Evenimen-tele ar fi putut uqor evolua intr-o cu totul alti direcfie.

CAnd descriu cdderea Bisericilor neeuropene, nu mdlamentez in numele unei hegemonii crestine mondialecare nu a fost sd fie niciodatd, cu atAt mai pufin pentruegecul rezistenfei in fala unor religii rivale, cum ar fi isla-mul. Mai degrabd ar trebui sd regretim distrugerea uneiculturi altddati infloritoare, asa cum deplAngem stingereaSpaniei musulmane, a Indiei budiste sau a lumilor evreiesti

_ 1 Philip Jenkins, The Next Christendom (New york: Oxford Univ.Press, 2002); Lamin Sarureh, Disciples of Ail Nations (New york: OxfordUniv. Press, 2007). Recent, un numir de scriitori au ircercat si scrie isto-rii ale cregtinismului cu adevdrat universale. Vezi, spre exemplq AdrianHastings, ed.., A World History of Christianity (Gra;d Rapids, MI: W. B.Eerdmans, 1999); David ClidJstgr Chnstinity: A Gtoial History (SanF1ll"t::o'-Yqp9.One 2000); Dale T. Iryin 9i Siot W. Sunqutst, itiitoryof the World Christian Moztement: Earliest Christianity to 1483 (Mu.ymoflfj], orUis^lo9ks, 2001); Pg4 n Spickard 9i Kevin M. cragg, A'Grobajjyst2a of Christians (Grand Rapids, MI: Baker Book House,"I601); JohnW, C_o1k]ey gi Andrea Sterk, editori, Readings in World Christian iiitory,y:t

,1. JYy!"olL NY: Orbis Books, 2004) qi Martin E. Marty, rhe Chri,s_tian World (New York: Modem Library 200S) (n.a.).

I4 Philip Jenkins ISTORIA PIERDUTA A CREgTINISMULUI T5

din Europa risiriteand. Cu posibila excepfie a pufine culte

deosebit de sAngeroase sau violente, disparifia oricdrei tradi-

fii religioase semnificative reprezinti o pierdere de neinlo-

cuit pentru experienta gi cultura omeneasci. Mai mult decAt

atAt, experienla creqtin5 oferi irvdfdminte care se pot aplic4

la un nivel general, asupra sorlii altor religii care au fost

prigonite sau scoase din sceni. Daci o credinfi atAt de

viguroasd qi de rispAnditi ca aceea cregtind din Orientul Mij-lociu gi Asia a fost datd uitdrii inseamnb cd nicio religie nueste in siguranfi. Iar mijloacele care au produs o asemenea

cddere uluitoare trebuie sd fie de cel mai acut interes pentru

toS cei care examineazd viitorul oricirui cult sau confesiuni.

Mai presus de toate, redescoperirea lumilor cregtine

pierdute ale Africii qi Asiei ne aduce in fala unor problemeserioase referitoare la natura memoriei istorice. Cum se

face cd am dat uitirii o poveste de asemenea dimensiuni?

Daci ludm in considerare istoria creqtinismului, ciruia de

obicei ii atribuim rolul central in nagterea ,,Occidentului",multe dintre cele pe care credem cd le gtim se dovedesc

inexacte in privinfa locului gi momentului unde s-au

petrecut diverse evenimente gi cum s-au produs schimbS-

rile din cadrul religiei. Mai mult decAt atdt, multe aspecte

ale cregtinismului considerate de noi absolut moderne

constituiau de fapt norma intr-un trecut indepdrtat globa-

lizarea, intAlnirea cu alte credinfe gi dilemele viefii sub

regimuri ostile. Cum este posibil ca imaginea noastrd

mintali asupra trecutului sd fie intr-atAt de distorsionatd?

O A TREIA IUME CRESTINA

O mare parte din ceea ce numim astdzi lume islamicd a

fost odatd cregtind. Aceasti credinld igi are obArgia inSiria-Palestina gi Egipt, unde a prins formi gi unde au

continuat sd trdiascd masive comunitili cregtine cu multdupd cuceririle arabe. in secolul al XI-le4 Asia incd eraciminul a cel pufin o treime dintre cregtinii lumii, iar poateo zecime dintre crestini mai locuiau in Africa - o cifriatinsd din nou pe acest continent abia in anii 1960. Chiar giin 1250 era in continuare rezonabil sd concepem lumeacrestind intinsi spre est de la Constantinopol pAnd laSamarkand (cel pufin), iar spre sud, de laAlexandria pAndin degertul Ogaden, aproape de ecuator.l

CAnd ne indreptdm atentia in afara Europel tot ceea ce

credeam cd gtim despre crestinism suferd mutaf,i caleidosco-pice, ba chiar alarmante. Sd luim, drept exemplu, un punctde cotiturd legendar din creqtinismul occidental. pAni

1 Estimirile numerice provin de la David B. Barrett, World ChristinnEncyclopedia, ed. I (Nairobl Kenya: Oxford Univ. press, 1982). Oameniide qtiinfi au aflat de mult despre existenta acestor Biserici qi misiuniasiatice. Dupd dedinul Bisericilor risiritene, ele au devenit centrul uneiserii de studii academice asupra,,Orienfului crestin,,. Lucrarea fundamen-tali a fost Oriens Christianus in Quatuor Patriarchatus Digestus de MictrelLe Quieru publicatd postum in 1740. Aceastd subspecie anume a studiilororientale a curoscut o expansiune in secolul al XIX-le4 cAnd cildtorieuro-americani auvizitat asiduu ministiri siriene gi copte, adesea in ciu-tare de manuscrise. Exemple sunt Asahel Grant, The Nestorians; or, The LostTru&es (New York: Harper, 1841); 9i George Percy Badger, The Nestoriansand Their Rituals (Lotdra: J. Masters, 1852).yezi gi Thomas Laurie, Dr.Grant and the Mountnin Nestorians (Piscataway, NJ: Gorgias press, 2005);gi William Taylor, Antioch and Cnnterbury (Piscataway, NJ: Gorgias presq2006). De descoperirea Egiptului se ocupd Somers Clarke, Christian Antiq-uities in the Nile Valley (Oxford: Clarendon Press, 1912). Cu misiunile dinAsia era familiarizat Edward Gibbon in secolul al XVIIIJe4 iar in anii 1920gi 1930 Kenneth S. Latourette a prezentat publicului istoria lor. Latourettea fost unul dinke cei mai influenfi istorici ai Bisericii modeme, lucririlelui fiind folosite ca manuale in seminarii gi facultif de istorie. in ciudaacestor eforturi, aceastd istorie abia daci a intrat in congtiinfa maioritdtiicregtinilor europeni si americani. Kenneth Scott Latourette, A History ofChristian Missions in China (New York: Russell and Russell, 1967; edifr,al,1929). Kenneth Scott Latourette, A History of the Expansion of Christianity,7 vol. (New York: Harper and Brothers, 1997-45); vol. 2 este tntihiat TheThousandYears of Uncertainty, A.D.50O-A.D. 1500 (n.a.).

I6 Philip Jenkins ISTORIA PIERDUTA A CRESTINISMULUI I7

spre anul 800, regele franc Carol cel Mare - Charlemagne -adunase cea mai mare parte a Europei occidentale sub o

conducere cregtine unici. Chiar in acel an, ir ziua de Crdciun,

papa l-a incoronat impdrat la Roma, consfinlind indelun-gata asociere dintre Bisericd gi stat din Occidentul medieval.

Mulfi observatori modemi consideri ch aceastdincoronare

simbolizeazdinmare parte ceea ce se considerd dezagteabil

in istoria cregtinismului: alianla cu puterea de stat, natura

lui strict europeane Ei izolarea arogante falX de alte

credinte gi culturi. Astdzi, termenul crertinism este inleles

de mulfi ca regim teocratic, in care cele mai stricte codudde morald gi doctrind au fost impuse prin lege, din care

eweii gi alfi venetici au fost exclugi sau suPugi violenlei 9i

insultelor. S-a intAmplat cu mult prea frecvent ca statele

creqtine sd he acuzate de ignoran!4 in mijlocul unei lumicare pdstra doar amintiri vagi ale invefdturilor gi gtiinlei

anticilor. Deqi sub autoritatea lui Carol cel Mare s-a petrecut

ceea ce am putea considera un fel de ,,renaqtete", ea a rdmas

pahdd ir comparafie cu lumea Antichitdfii, ca sA nu mai

vorbim despre Renaqterea autenticd din secolul al XV-lea.

Istoricii pot susline pledoarii despre realitdlile creqti-

nismului lui Carol cel Mare, dar era vorba doar despre o

parte dintr-o istorie a cregtinismului cu mult mai cuprin-zdtoare, cu mult mai diversd gi cu mult mai impresionantd

decAt lasd sd se inleleagd stereotipurile obignuite. CAnd

vorbim despre Biserica medieval5, ne referim de obicei la

condiliile din vestul Europei, gi nu la lumea rdsdriteand

av6nd centrul la Constantinopol, cu mult mai prospere qi

mai sofisticatd. lnsd mai exista gi o a treia lume cregtind, untdrAm vast gi complex care se intindea pAnd departe ir Asia.

Pentru a infelege cat de radical diferit era acest cregti-

nism pierdut al Rdsdritului, il vom lua in considerare pe uncontemporan al lui Carol cel Mare. in;urul anului 780, epi-

scopul Timotei a devenit patriarh sau catholicls al Bisericii

Rdsdrifului, avAnd pe vremea aceea scaunul irr vechiulorag mesopotamian Seleucia. Avea pe atunci aproximativcincizeci gi doi de ani, cu mult peste media de viafi obig-

nuiti din acele vremuri. Timotei a trdit totusi cu multpeste noudzeci de ani, pAnd in 823, qi gi-a dedicat indelun-gata lui viafd cuceririlor spirituale cu tot atAt entuziasmpe cAt a ardtat Carol cel Mare in construirea imperiuluilui pdmAntesc. ln fiecare etapd a evoluliei sale, Timotei a

incdlcat tot ceea ce credem cd am gti despre istoria cregti-nismului - despre intinderea lui geograficd, despre relatiacu puterea politicd a statului, despre amploarea lui cul-turald qi interactiunea cu alte religii. Dacd linem seama de

prestigiul qi de aria geograficd a autoritdlii sale, putemafirma cd Timotei a fost cel mai de seamd lider spiritualcregtin al zilelor lui, cu mult mai influent decAt papa de laRoma gi egal cu patriarhul ortodox de la Constantinopol.Poate un sfert dintre cregtinii acelei lumi il priveau peTimotei drept cap al lor atAt spiritual, cAt gi politic. Celpufin la fel de mult ca papa occidental, el igi putearevendica rolul de succesor al vechii Biserici apostolice.l

CAnd se gAndesc la istoria cregtind, majoritatea occi-dentalilor moderni urmeaz6. cartea Faptelor Apostolilor gi

1 Bidawid, Leftres. Seleucia altituia un oras impreuni cu Ctesifon,vechea capitali a parfilor, iar scaunul patriarhal este uneori denumit Seleu-cia-Ctesifon. Studii asupra Bisericilor ,,orientale": Walter F. Adeney, The

Greek and Eastern Churches (New York: C. Scribnels Sons, 1908); AdrianFortescue, The Lesser Eastern Churches (Londra: Catholic Truth Sociefi1913); Beresford James Kidd, The Churches of Eastern Christendom fromA. D.451 to the Present Time (Londra: Faith Press, 1927); Donald Attwa-ter, The Christian Churches of the East,2 vol. (Milwaukee: Bruce Pub. Co.,194748);AzizS. Atiya, AHistory of Eastern Christianity (Notre Dame, IN:Univ. of Notre Dame Press, 1967); Ken Parry, Eastern Christianlfy (NewYork: Routledge,2006); Ken Parry David J. Melling Dimitri Brady, Sid-ney H. Griffith 9i john F. Healey, editori, The Blackwell Dictionary of East-ern Christinnity (Oxford: Blackwell, 2000) (n.a.).

r8 Philip Jenkins rsToRtA PTERDUTA A CRE$TTNTSMULUt I9

se concentreazd asupra expansiunii Bisericilor spre vest,

prin Grecia si lumea mediteraneeand, ajungAnd la Roma.insi, in timp ce unii dintre primii cregtini s-au deplasat cuadevdrat spre vesf mulfi alfi cregtini - probabil mai nume-rogi - au cdlitorit spre est, peste uscat, strdbdtAnd ceea ce

numim astizi Irak gi lran, unde au intemeiat Biserici marigi solide. Grafie poziliei ei - aproape de frontiera romanS,insi suficient de departe de ea incAt si evite interventiilein forfi -, Mesopotamia ori Irakul a pestrat o intensd cul-turd cregtini cel pufin pAni in secolul al XlII-lea. JudecAnddupd numdrul gi splendoarea bisericilor gi mindstirilor,erudilia vaste gi spiritualitatea strilucit5, Irakul a fost p6n5spre sfArgitul Evului Mediu un centru cultural gi spiritual alcregtinismului la fel de vital ca Franfa Germania sau Irlanda.

ln Irak gi Siria s-au aflat bazele celor doud mari Bisericitransna{ionale considerate eretice de catolici gi de orto-docgi - gi anume cea Nestoriani qi cea lacobitd. PAnd tAr-ziuin Evul Mediu, printre fortdretele cregtine din OrientulMijlociu s-au numdrat oraqe irakiene at6t de des menfio-nate astezi pe fluxurile de gtiri, ca Basra, Mosul qi Kirkuk,in vreme ce Tikrit - oragul natal al lui Saddam Hussein -a rdmas un prosper centru creqtin cateva secole dupivenirea islamului. Nisibis qi Gundeshapur erau centrelegendare de studiu care au pdstrat vii cultura gi gtiinlaatAt ale lumii antice grecegti gi romane, cat gi ale celei per-sane. Grafie eruditiei lor, a accesului la inv5ldturile qi lagtiinfa clasice, Bisericile Risiritului se aflau in anul 800 lanivelul pe care Europa latini nu avea s6-l atingi decAt cel

mai devreme in secolul al Xl[-lea.CAnd ne concentrem asupra istoriei asiatice, risiritene,

a cregtinismului, suntem obligafi si renunfim la imagineanoastrd obignuitd asupra aga-zisului ,,Ev lntunecat". Dinpunctul de vedere al lui Timotei, cultura gi gtiinfa Antichi-tifii nu fuseserd pierdute nicio clipi; gi, fapt decisiv, nici

legdtura cu Biserica inceputurilor creqtinismului. Ne vineugor sd deosebim lumea latini, feudal6, a Evului Mediu,de vechea Bisericd intemeiatd in mijlocul limbilor semiticeale Orientului Mijlociu, insd ?n vremea lui Timotei BisericaRislritului continua sd mediteze gi sd gAndeascd in siriaciiar adepfii ei au fdcut-o mai departe, incd multe veacuri.in secolul al XIII-le4 ei se mai considerau nnsrayet ,nazati-neni", formd care pdstra termenul aramaic folosit de apos-toli; iar pe Iisus il cunogteau ca legua/Iehogua. Cdlughriigi preo{ii purtau numele de rabban, invifitor sau profesor,desigur inrudit cu mai familiarul rabin. G6nditorii bisericeEtirecurgeau la aborddri literare care au de-a face cu Thlmudultot atAt cAt cu teologia Europei latine. Grafie acestor realitifi,putem urmiri o evolufie religioasd gi culturald fireasci,pornind de la lumea apostolicd qi strdbitAnd Evul Mediu.Daci suntem vreodatd tentafi sh speculdm asupra infdsgdriiBisericii la inceputurile ei, dacd ar fi fost sd se dezvolteindependent, evitAnd binefacerea relativi a aliantei ei cuputerea de stat roman5, nu avem decAt si privim spre est.

Vom descoperi consecvent cd in bisericile lui Timoteise foloseau texte care, potrivit majoritifii relatdrilor dinOccidenf ar fi trebuit sd rimAnd de mult uitate. invdlafiirdsdriteni aveau acces la o abunden!5 de scripturi gi alter-native, o parte dintre ele cu adevdrat strdvechi - delocsurprinzdtor dacd ne amintim cAt de aproape se aflau geo-grafic de cadrul de desfdsurare a atAt de multd istorie aevreilor gi timpuriu crestini. Un indiciu uluitor despre ce

aveau la dispozifie provine dintr-o epistold a lui Timotei,scrisi in jurul anului 800, cAnd un evreu in curs de conver-tire la crestinism ii relatase despre o recentd descoperire a

unui mare tezaur de vechi manuscrise, biblice gi apocrife,intr-o groti de lAngd Ierihon. lntre timp, documentelefuseserd procurate de comunitatea evreiascd din lerusalim.Cititorii modemi vor face, desigur, paralele cu descoperirea

Manuscriselor de la Marea Moartd gi, atunci ca gi acum,savanfii au fost cupringi de entuziasm. Timotei a reaclionat

punAnd toate inheberile cuvenite din partea unui cdrturar,

cdutAnd si identifice ,,mai multe pasaje citate in NoulTestament al nostru din cel Vechi, dar care in VechiulTestament in sine nu sunt mentionate". Ce concluzii se

puteau trage compardnd textele nou descoperite cu versiu-nile ebraice cunoscute? Dar cu Septuaginta greaci? Era

incAntat sd afle ci ,,acele pasaje existi, fiind prezente incdrfile descoperite acolo". lntrebdrile sale produc cu atAt

mai multd impresie dacd ne gAndim cum ar fi interpretato asemenea descoperire invdlalii vremii din Occidentullatin. Vesticii nu aveau nici cea mai vagi idee despre

asemenea distincfii, nici nu cunogteau limbile relevante

dincolo de o formi rudimentari, chiar gi in puterniculcentru spiritual din Irlanda. in modul cel mai concret cuputinfd, doar extrem de pulini dintre erudiEii cregtini

occidentali ai vremii stiau cum si tind un manuscris: cu

care parte in sus?l

Timotei a descoperit in acele manuscrise adevdratecomori. ,,Evreul care mA line la curent mi-a spus ci au

gisit intre acele cirli peste doud sute dintre psalmii luiDavid", scria ef iar scriitorii nestorieni au pdstrat varianteale psalmilor necanonici care apar gi in sulurile de laQumran. Scriitorii sirieni cunogteau gi o mulfime de texte

postbiblice minore qitdrzii ale evreilor,la fel gi pseudoepi-

grafii, scrieri apocrife ale Vechiului Testament. La fel ca pre-

decesoarele ei din vechime, Biserica lui Timotei a rdmas

intr-un dialog apropiat cu tradifiile semiticd gi evreiascS.

Cronologia noastrb asupra Bisericii vechi este gregitd:

1 John Strugrrell, ,,Notes on the Text and Transmission of the Apocry-

phal Psalms", Haroard Theological Reuiew 59 (1966):258 (n.a.).

Philip JenkinstsroRtA pte nourA A cREgrrNrsMULUr 2T