Istoric[modificare]

Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecționate din stilex și os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii Bronzului. Orașul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi așezări dacice, existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două razboaie romane purtate împotriva dacilor, în 101-102 și 105-106, va cunoaște influența civilizației romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboși, ca și în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia. Noua așezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în secolul III d. Hr. undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean.

Primul sigiliu al târgului Galaţi - secolul XV

Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Galațiul a crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, orașul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o

importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”

Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa, eroul naţional al Ucrainei

La Galați a trăit în tinerețe Petru Rares, fiul lui Ștefan cel Mare, timp în care a făcut comerț cu pește. A urmat la conducerea Moldovei și a avut două domnii. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galați la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalachi, în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată.[4] În zilele noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa.

Galaţiul în 1826

Imagine din Strada Domnească (1906)

Începuturile secolului XIX găsește Galațiul total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările Române. Acțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei Eforii din Principate în acest oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția mișcărilor anului 1821. Masacrul de la Galați, repetat curând în alte orașe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acțiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecției eteriste.[5] În 1837, Galațiul dobândește statutul de port liber, (porto-franco), iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, orașul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova și în Țara Românească. Reședința sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării orașului, găzduiește în prezent un muzeu. După Unirea Principatelor, dezvoltarea orașului s-a accelerat. S-au înființat noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înființat una dintre cele mai vechi instituții de studiu liceal din țară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naștere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre București și Iași; altul tăcut dar adânc, care pleacă de la Londra spre Galați și Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială s-a dezvoltat și din cauza exportului masiv de cereale, poziția importantă pe care o avea portul Galați în exportul țării fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota că: „portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre și Marea Neagră în Anglia, Franța și Italia”. Se recunoștea că înflorirea orașului se datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.

Galaţiul în 1973

Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se dezvelește prima statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ 112.000 de locuitori, al cicilea oraș al țării, fiind devansat doar de București, Chișinău, Iași și Cernăuți.

În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația rusă și apoi de cea germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.

Ipoteze etimologice privind toponimul[modificare]

Descoperirea tezaurului de la Bărboși, format din 3.700 de monede de argint cu inscripționările grecești Gallati și Kallatiasy, ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile Pârvan și Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația monetară.[necesită citare]. Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie numită Galati.[necesită citare] Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr.

O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică.

Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at "cetate, fortăreață"[6] (vezi comparativ cuvintele kala, kale și kula "culă" din limbile turcice contemporane).

O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea.

Având în vedere că topicul Galați este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui

onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aț”, formă destul de răspândită în slava meridională. Rădăcina „Gal” aparține fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau „noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat. Așadar, Galați s-a format din substantivul Gal, cu funcție onomastică, „oacheș”, „negricios” și sufixul „at”. Singularul Galat a devenit, la plural, Galați, numele orașului derivând de la un vechi nume de persoană.

Nume în alte limbi[modificare]

Limba Traducere

Bulgară / Rusă

Галац

Ebraică גאלאץ

Germană Galatz

Lituaniană Galacis

Tamil கலா�தி�

Telugu గలాటి

Franceză Galatsi

Belorusă Галаті

Ucraineană Ґалаті

Engleză Galatz

Greacă Γαλατσι

Gujarati ગે�લે� ટી�

Maghiară Galac

Turcă Kalas

Japoneză ガラツ

Sârbă Галати

Poloneză Gałacz

Coreeană 갈라 치

Gruzină Gალათი

ArmeanăԳալատի

Arabă جاالتي

Persană گاالتی

Chineză 加拉茨

Hindi गा�ला�ति�

Kannada ಗ್ಯಾ��ಲಟಿ

Date istorice[modificare]

Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În mod cert în prima epocă a fierului au existat așezări umane aici, drept pentru care în Vatra Orașului s-au găsit vârfuri de săgeți din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboși au fost descoperite vase grecești, datând din secolul V î.Hr. Barboșii au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a descoperit și un sanctuar asemănător celui de la Sarmizegetusa. Cetatea dacică de la Barboși a fost cucerită de romani, care apoi au fortificat zona, fapt confirmat și de către Dimitrie Cantemir și Miron Costin.

Heraldică[modificare]

Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri. Ambarcațiunea din partea superioară a scutului amintește că acest oraș este un important port la Dunăre, atestarea lui documentară port, datând din secolul al XV-lea; peștii scot în evidență faptul că acest port a avut un rol definitoriu în dezvoltarea pescuitului; caduceul este atribuit zeului Mercur, zeu al comerțului. Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la Galați. Orașul, în 1711, conform afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe întreg parcursul Dunării, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului otoman din zonă și mai ales după desființarea definitivă a acestuia în 1829.

Evenimente importante în istoria Galațiului[modificare]

1418 : O atestare documentară posibilă, în lista orașelor din Țările Române care și-au trimis reprezentanți la Conciliul de la Constanța. Apare o localitate cu numele de Galff, posibil să fi fost Galați.

1445 : Prima atestare documentară sigură a Târgului Galați în uricul lui Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, acordat Mănăstirii Humorului la 23 septembrie.

1484 : Orașul Galați rămâne singurul port al Moldovei. 1590 : Este deschis primul cimitir Evreiesc. 1631 -1633: Se construiește prima biserică catolică, din lemn, acoperită cu șindrilă, situată

lângă piața târgului. 1641 : re loc prima atestare documentară a Târgului Săptămânal, situat în zona actualei

Piețe Vechi. 1647 : Este terminată zidirea Bisericii Fortificate Sfânta Precista, construită din piatră

lustruită luată de la Castrul Roman Tirighina-Barboși. 1676 : Se înființează o poștă rusească între Galați și Iași. Tot în acest an Delacroix notează

în jurnalul său, că după Iași, Galațiul este al 2-lea oraș al Moldovei

1709 : Este inhumat hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa. 1710 : După înfrângerea de la Stănilești, tătarii și otomanii pustiesc Galațiul. 1775 : Imperiul Rus înființează primul Consulat Local. 1789 : Galațiul a fost ars din temelii de către armatele generalului rus Mihail Kamensky. 1805 : Franța și Anglia înființează vice-consulate. 1821 : Galațiul a fost ars pentru a 3-a oară de grecii eteriști și de otomani. Revoluția lui

Tudor Vladimirescu se simte și la Galați. Aici au fost măcelăriți toți supușii Imperiului Otoman. Masacrul de la Galați va deschide un șir lung de confruntări otomano-grecești.

1831 : Populația orașului era de 8.605 locuitori. 1832 : Se deschide prima Școală din juteț, Școala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. 1834 : Primele curse regulate din Galați cu vapoare austriece. 1836 : Se înființează primul Spital Obștesc sub egida Spiridoniei din Iași. La începutul

primei conflagrații mondiale spitalul funcționa cu 125 de paturi și avea 3 secții: chirugie, medicină și contagioși.

1837 : Pe 1 ianuarie Galațiul este declarat port liber (porto-franco), alături de Brăila. 1842 : Populația orașului crescuse de aproximativ 3 ori, ajungându-se la 25.000. 1844 : Se înființează Fabrica de Conserve. 1846 : Se înființează un serviciu permanent de vapoare între Galați și Odessa 1847 : Orașul Galați este vizitat de Franz Liszt. 1850 : Statele Unite Ale Americii înființează vice-consulat. 1852 : Navele din Galați aveau destinații din ce în ce mai diversificate cum ar fi:

Stavanger și Bergen în Norvegia; Bremen în Germania; Marsilia în Franța; Livorno, Genova și Ragusa în Italia; Amsterdam în Olanda; Corfu, Reni, Odessa, Istanbul, Trieste, Alexandria, etc.

1854 -1855: Se construiește prima linie telegrafică între Galați și Iași, care mai apoi a fost extinsă la Sulina și Ismail.

1856 : Galațiul devine sediu al Comisiei Europene a Dunării, după Războiul Crimeei, decizie luată de marile puteri ale vremii. Sediul era în actualul sediu al Bibliotecii V.A. Urechia. La 4 noiembrie Comisia își începe activitatea cu delegați ai Angliei, Austriei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei, Franței și Turciei. Tot în acest an se deschide o sucursală a Băncii Otomane, prima sucursală a unei bănci străine din Moldova.

1857 : Își deschide o sucursală la Galați și Banca Națională a Moldovei. Se tipărește primul ziar românesc numit "Gazeta Danubiu".

1858 : Statele Unite Ale Americii ridică vice-consulatul la grad de consulat. 1860 : Faima Galațiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în țară,

drept urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioții Alexandru Ioan Cuza și Costache Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galați ca noua capitală a Principatelor datorită comerțului și economiei care era în avânt. O simplă estimare a vremii a lucrurilor exportate sau manufacturate la Galați trecea de 110 milioane de lei.

1861 : Se deschide Fabrica de Lumânări. 1862 : Se finalizează șoseaua Galați-Brăila. Fabrica de Argăsit Piei își începe activitatea. 1864 : Pe 2 octombrie este deschisă Școala Superioară de Comerț Alexandru Ioan I. 1867 : Se înființează Liceul Vasile Alecsandri, care în prezent este Colegiu Național.

1869 : La 5 noiembrie circula pentru prima dată un tren pe relația portul Galați - gara Barboși. Odată cu deschiderea Atelierelor C.F.R. se inaugurează și Parcul Municipal Mihai Eminescu. Se înființează și Fabrica "Leul" pentru sârmă și cuie.

1870 : În Galați sunt deschise câteva noi fabrici. Se încep curse navale între Galați și Brăila. În iulie Se pune în circulație linia ferată Galați - Tecuci.

1872 : Pe 13 septembrie este inaugarată de către Regele Carol I, Gara de Călători, o clădire impunătoare. Se deschide și linia ferată București - Brăila - Barboși - Galați - Bârlad.

1877 : Se construiește prin concesiune rusă linia ferată Odessa - Tiraspol - Cetatea Albă - Reni - Galați.

1878 : Se deschide Arsenalul Marinei Militare 1881 : Se intalează primele linii telefonice care făceau legătura între Primărie, Turnul de

Observație al Mănăstirii Mitoc, Pompieri și Poliție. 1882 : Pe 22 decembrie regimul de port liber este înlăturat. Începe construcția tunelului

feroviar de sub cartierul Vadu Ungurului. 1884 : Se construiește Spitalul Militar cu 88 de paturi, pe locul fostului "Obor de fân". 1887 : Se deschide Fabrica de Produse Chimice și Ambalaje "Albina". 1889 : Se înființează Biblioteca V.A. Urechia. 1894 : Se deschide Fabrica de Ulei "Etna". 1895 : Se deschide Fabrica de Cherestea "Goetz". 1900 : Se deschide Uzina Electrică. Pe 14 august se deschide prima linie de tramvai din

oraș. Exploatarea a început cu 30 de trăsuri. Traseul pornea din docuri și urca pe Strada Portului spre centru. De aici o linie mergea pe Strada Brăilei până la capăt iar alta pe Strada Mavromol până la Strada Holban. O linie trecea pe Strada Mihai Bravu până la Grădina Publică, altele făceau legătura între gara de călători și port. Linia de pe Strada Tecuci continua pe Strada Traian până la Spitalul "Elisabeta Doamna". În acest an populația orașului a fost evaluată la aproximativ 80.000 de locuitori.

1902 : În acest an rețeaua tramvaielor electrice avea 13 kilometri. Înaintea introducerii tramvaiului la Galați se circula cu trăsuri, omnibuze și tramcare, după modelul celor din București.

1907 : Izbucnește revolta țărănească, dar este înnăbușită rapid de armată. 1908 : Galațiul avea 41 de fabrici deschise ce lucrau la capacitate maximă. 1911 : Se dezvelește prima statuie a poetului Mihai Eminescu. 1914 : Galațiul avea 16 consulate străine. 1919 : Se înființează Liceul Comunității Evreilor, în prezent Colegiul Alexandru Ioan

Cuza. 1922 : Se înființează Laminorul "Titan", ce furniza tablă subțire și tablă plumbuită, iar din

1932 tablă zincată. 1923 : Se înființează Fabrica de Ulei "Prutul". 1926 : Prima cursă aeriană din România a avut loc între Galați și București 1927 : Rețeaua de tramvai electric din Galați avea 15,5 km fiind răspândită pe 8 străzi și

deservită de 23 de vagoane. 1930 : Galațiul avea 112.000 de locuitori, fiind al 4-lea oraș din Regatul României. Avea

20 de consulate și era considerat cel mai european oraș al României. 1938 : Galațiul devine reședința Ținutului Dunării, după organizarea fascistă a regelui

Carol al II-lea.

1939 : Se înființează Casa Corpului Didactic. 1944 : Galațiul este bombardat de aviația americană și de aviația germană în retragere.

90% din clădiri, locuințe și parcuri sunt distruse. La 24 august 1944 Străzile Portului și Domnească sunt distruse complet prin minare.

1950 : Orașul mai număra doar 80.000 de locuitori după război. 1945 : Începe reconstrucția orașului după model comunist. 1952 : Galațiul devine reședința Regiunii Galați. 1956 : Se vehiculează prima dată ideea unirii Galațiului cu Brăila. Autoritățile comuniste

iau legătura cu o firmă elvețiană pentru a pune tramvai de viteză pe dig. 1965 : Începe construcția Combinatului Siderurgic Galați, care avea să devină simbolul

țării socialiste, asociat cu independența industrială față de U.R.S.S.. 1967 : Se deschide Combinatul Siderurgic Galați. Orașul avea 156.000 de locuitori, iar

colosul industrial 73.000 de angajați. 1971 : Se dublează linia feroviară Făurei - Galați. 1977 : Cutremur în care o parte din clădiri se prăbușesc. 2 blocuri din cartierul Țiglina 4

sunt practic lipite și în ziua de azi. 1989 : Pe 10 septembrie are loc tragedia navei de pasageri Mogoșoaia, care a fost lovită

de o barjă bulgărească. Doar 16 oameni scapă cu viață. 1992 : Galațiul număra 326.000 de locuitori fiind al 5-lea oraș din România. 1995 : Se inaugurează Monumentul Eroilor Revoluției din 1989. 2004 : Se deschide pe 4 mai primul și cel mai mare Parc de Tehnologie a Informației din

țară. 2005 : Orașul este puternic inundat de la ploile abundente. Canalizările au refulat. 2009 : Se inaugurează Monumentul Eroilor Contemporani, în cinstea celor 3 gălățeni

morți în războiul din Afganistan. Acest monument stârnește discuții cu privire la asemănarea lui cu un monument francmason datorită celor 3 coloane în stil Ionic, Doric și Corintic. În același an Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de Arhiepiscopie.

2010 : Faleza inferioară și străzile din Valea Orașului sunt inundate. Digul de protecție este fisurat. Se modernizează strada Basarabiei între Piața Energiei și Bulevardul G. Coșbuc. Au fost înlocuite șinele de tramvai. În acest moment rețeaua de tramvai măsoară aproximativ 30 de kilometri.

Ianuarie, 2011: Este vandalizată pentru a 12-a oară statuia lui Mihai Eminescu, din Parcul Central. Hoțul fură mâna muzei (care ține o făclie) lui Eminescu. Autoritățile Galațiului pornesc o anchetă și anunță montarea camerelor video la fața locului. Se anunță construirea unei centrale electrotermice pe bază de cărbune. Proiectul este întrerupt din cauza neprimirii avizului de mediu din partea Ucrainei și a Republicii Moldova. Societatea distribuitoare de agent termic este declarată falimentară iar căldura locuitorilor orașului este pusă sub semnul întrebării. Din 25 decembrie locuitorii orașului riscă să rămână în frig.

15 Mai, 2011: Echipa de fotbal F.C. Oțelul Galați se încoronează campioana României. Primul titlu de campioană adus în Moldova.

Iulie, 2013: Republica Kazahstan înfiițează un consulat onorific la Galați, pe Str. Domnească.

1 August, 2013: Datorită unei probleme de ordin politic, populația Galațiului a rămas fără apă caldă timp de aproape 1 săptămână.

10 August, 2013: Revin tramvaiele în partea de sud a orașului odată cu încheierea lucrărilor de reabilitare a străzilor Oțelarilor, Stadionului, Frunzei și Asachi, primul proiect de mare angergură de după 1989.

Tradiții și sărbători locale[modificare]

6 ianuarie: Aruncarea Crucii în apele Dunării pentru sfințire. (se practică și în alte orașe românești de pe malul Dunării)

15 ianuarie: Se sărbătorește în Parcul Municipal ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu

24 ianuarie: Sărbătoarea Micii Uniri înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza, fost pârcălab de Galați

Sărbătoarea Castanelor Festivalul Scrumbiei 15 August: Ziua Marinei Române 28-29-30 Noiembrie: Zilele Galaților, odată cu Sfântul Andrei, ocrotitorul orașului.