Iosif !on

PUNCTE DE COTITUR" ÎN ISTORIA CRE#TINISMULUI

Editura LuxMUNDI Arad • 2012

Trilogia reînnoirii: Puncte de cotitur! în istoria cre"tinismului O evanghelie complet! Manifestul Împ!r!#iei lui Dumnezeu

Dedic aceste scrieri preaiubitei mele so#ii, Elisabeta, care de 52 de ani m! inspir!, pasionat! pentru Domnul Isus "i neobosit! în lucrarea Lui.

De asemenea, le dedic lui Oliver "i Dorotea Ghitea, ginerele meu "i fiica mea, care, prin umplerea cu Duhul Sfânt, au fost cu un pas înaintea mea în procesul reînnoirii.

Le mai dedic lui Vasile Boari, fost Decan al Facult!#ii de $tiin#e Politice de la Universitatea Babe" Bolyai din Cluj, "i lui Liviu Mocan, sculptor cre"tin, care au stat al!turi de mine "i m-au ap!rat, când al#ii s-au separat. To#i ace"tia sunt pasiona#i s! contribuie la crearea unei culturi a Împ!r!#iei lui Dumnezeu pe p!mânt, aici "i acum.

5

Introducere În ultimii doi ani (2010-2012) am f!cut studii aprofundate

în domenii care mai înainte nu mi-au atras prea mult aten#ia. Am meditat profund la aceste lucruri. Am stat mult înaintea lui Dumnezeu cu aceste lucruri. La vârsta aceasta ("aptezeci "i opt de ani, peste câteva luni), tot ce scriu "i tot ce fac st! sub lumina faptului c! voi sta la Scaunul de Judecat! a lui Cristos ca s!-mi primesc r!splata pentru binele sau r!ul pe care l-am f!cut cât! vreme am tr!it în trup, cum scrie în 2 Corinteni 5:10. Cu alte cuvinte, scriu "i fac totul cu sentimentul unei mari r!spunderi.

Rezultatul acestui timp de studiu, de medita#ie, de rug!ciune "i de scris l-am pus pentru voi to#i sub forma a trei bro"uri, în urm!toarea ordine:

Bro"ura nr.1 – Puncte de cotitur! în istoria cre"tinismului Bro"ura nr.2 – O Evanghelie complet! Bro"ura nr. 3 – Manifestul Împ!r!#iei lui Dumnezeu. Desigur, ele pot fi citite ca unit!#i separate, de sine

st!t!toare, "i în orice ordine. Dar ordinea lor logic! este cea indicat! aici. Le public separat ca s! poat! circula mai u"or "i s! se poat! citi mai u"or.

Luate împreun!, alc!tuiesc noul meu mesaj pentru voi to#i. Cei care îmi cunoa"te#i predicile "i c!r#ile de pân! acum, ve#i constata c! nu mi-am schimbat crezul, ci doar am ad!ugat subiecte noi, asupra c!rora nu m-am oprit înainte. Acolo unde reiau teme tratate "i anterior, ve#i vedea c! doar întregesc ceea ce am scris înainte. $i totu"i vorbesc de „noul meu mesaj”, fiindc! fiecare predic!, fiecare carte, fiecare medita#ie de pe internet este un nou mesaj.

Cred cu toat! fiin#a c! este un mesaj pe care l-am primit de la Dumnezeu pentru voi to#i. Afirm aceasta ca unul care st! sub convingerea total! c! „Cel ce m! judec! este Domnul”!

Iosif %on

Portland, Oregon, 5 iunie 2012

7

Puncte de cotitur$

în istoria cre%tinismului În istoria cre"tinismului au avut loc multe schimb!ri,

atât în con#inut cât "i în form!. Uneori aceste schimb!ri au fost atât de mari sau de profunde încât au afectat îns!"i natura cre"tinismului. De ce a permis Dumnezeu s! aib! loc aceste schimb!ri radicale, este o întrebare c!reia noi oamenii nu-i putem da un r!spuns, decât, în cel mai bun caz, sub form! speculativ!. Dar un studiu chiar "i fugar (unele schimb!ri doar le amintim într-un scurt paragraf) al acestor schimb!ri ne ajut! s! în#elegem unde ne afl!m ast!zi "i ce op#iuni ni se ofer! nou! celor ce ne st! în fa#! panorama a dou! mii de ani de istorie cre"tin!.

Cre!tinismul originar

Prima piatr! de hotar este anun#at! "i definit! de Însu"i Isus, întemeietorul cre"tinismului: „Legea "i proorocii au #inut pân! la Ioan Botez!torul. De atunci încoace se proclam! vestea bun! a Împ!r!#iei lui Dumnezeu "i fiecare, ca s! intre în ea, d! n!val!” (Luca 16:16).

O nou! pagin! în istoria omenirii a fost anun#at! de Isus atunci când a proclamat sosirea aici pe p!mânt a „Împ!r!#iei lui Dumnezeu” "i când a declarat c! cei care vor s! intre în aceast! Împ!r!#ie pot s! o fac!. Conform lui Isus, st!pânitorul acestei planete este acum satan (Ioan 12:31) "i tot p!mântul este „împ!r!#ia lui” (Matei 12:26).

Apostolul Ioan, care cuno"tea cel mai bine gândirea Înv!#!torului Isus, scrie c! „Fiul lui Dumnezeu S-a ar!tat ca s! nimiceasc! lucr!rile diavolului” (1 Ioan 3:8). Vom în#elege corect înv!#!turile "i ac#iunile lui Isus numai dac! le vedem pe toate ca pe o împlinire a acestui scop central al întrup!rii Fiului lui Dumnezeu.

8

Împ!r!#ia lui Dumnezeu, spune Isus, se aseam!n! (în momentul în care vorbea El) cu un gr!unte de mu"tar, care este o s!mân#! foarte mic!, dar ea va cre"te atât de mare încât toate na#iunile p!mântului vor intra cândva în ea. Persoanele care în#eleg oferta lui Isus pot trece din împ!r!#ia lui satan în Împ!r!#ia lui Dumnezeu. Isus l-a descris pe satan ca fiind „cel r!u” "i El L-a descris pe Dumnezeu ca fiind Tat!l nostru cel din ceruri, care este „bun "i pentru cei nemul#umitori "i cei r!i.”

Matei ne d! o mostr! a modului în care Isus a predicat Evanghelia Împ!r!#iei lui Dumnezeu în ceea ce noi numim „Predica de pe munte” (Matei 5-7). Luca ne d! "i el o mostr! în ceea ce noi numim „Predica de pe câmpie” (Luca 6: 20-49). Ele sunt foarte similare "i con#in tr!s!turi de caracter "i moduri de comportament care se a"teapt! de la cineva care a l!sat în urm! împ!r!#ia lui satan "i a p!"it în Împ!r!#ia lui Dumnezeu.

Devenise obicei pe vremea lui Isus ca marii înv!#!tori s!-"i câ"tige adep#i (ucenici) care s! se constituie în adun!ri în diferite sate "i ora"e. „Înv!#!torul Drept!#ii” (întemeietorul eseneilor), Ioan Botez!torul, apoi Hillel "i $amai (doi rabini de seam! din acea vreme, au creat asemenea grup!ri "i este clar din Evanghelii c! Isus a f!cut acela"i lucru. Ucenicii Lui erau oameni care acceptaser! „s! ia jugul Lui”, ceea ce însemna c! au acceptat s! tr!iasc! dup! înv!#!tura Lui a"a cum a formulat-o El în Predica de pe munte "i în cea de pe câmpie.

Câ#iva ani dup! moartea, învierea, în!l#area "i întronarea lui Cristos, ucenicii Lui au primit numele de „cre"tini”. Acum, dac! l-ai fi întrebat pe oricare dintre ace"ti ucenici ce înseamn! s! fii „cre"tin”, #i-ar fi r!spuns f!r! nicio ezitare: Un cre"tin este o persoan! care crede c! Isus din Nazaret a fost Mesia (Cristosul) "i care tr!ie"te dup! înv!#!tura Lui! A doua parte a acestei defini#ii reiese puternic din cele mai multe scrieri cre"tine care ni s-au p!strat din secolele III "i IV. De exemplu, prima dintre aceste scrieri, Didahe (întregul titlu fiind: Înv!#!tura Domnului dat! prin cei doisprezece apostoli)

9

începe cu o list! a celor mai importante porunci ale Vechiului Testament amestecate cu cele mai importante porunci ale lui Isus din Predica de pe munte "i le nume"te pe toate laolalt! „noul mod de via#!”. Cele mai multe dintre aceste scrieri erau de fapt descrieri detaliate ale modului în care cre"tinul trebuia s!-"i tr!iasc! via#a.

Tipic! pentru toate aceste scrieri este P!storul lui Hermas, o carte scris! pe la mijlocul secolului al II-lea. $i aceasta este o descriere detaliat! a vie#ii cre"tine, cu o specifica#ie foarte important!: Dup! botez, i se cere cre"tinului s! nu mai p!c!tuiasc!. Mai exact, se afirm! r!spicat c! numai un singur p!cat se mai iart! dup! botez!

Autorul c!r#ii este con"tient c! unii se vor întreba dac! o asemenea via#! f!r! p!cat este posibil!, a"a c! d! r!spunsul: „Numele Fiului lui Dumnezeu este mare "i nu poate fi con#inut "i El #ine tot cosmosul. Dac!, deci, toat! crea#ia este #inut! de Fiul lui Dumnezeu, ce crezi tu despre aceia care sunt chema#i de El "i poart! Numele Fiului lui Dumnezeu "i umbl! dup! poruncile Lui?... El Însu"i, deci, Se face pe Sine temelie pentru ei "i-i #ine cu bucurie, pentru c! ei nu se ru"ineaz! s! poarte Numele Lui” (Cartea 3, Cap.14).

Pe vremea aceea deveneai cre"tin dup! un curs îndelungat de instruire "i dup! botez, care era un act prin care renun#ai s!-i mai apar#ii lui satan, erai îngropat în apa botezului "i erai înviat la o nou! via#!, act dup! care proclamai solemn: „Isus Cristos este Domnul meu.” Apoi participai regulat la adun!ri, în care se frângea pâinea "i se bea paharul în amintirea Domnului.

Pe vremea aceea nu existau preo#i care s! mijloceasc! între ei "i Domnul lor, la care to#i aveau acces deschis "i cu care to#i aveau p!rt!"ie personal!. Singura condi#ie pentru aceast! p!r!t"ie personal! cu Domnul era ascultarea de poruncile Lui. Biserica avea conduc!tori, înv!#!tori "i oameni

10

cu daruri speciale, "i to#i ace"tia recuno"teau c!l!uzirea Duhului Sfânt în mijlocul lor.

Prima cotitur": ritualuri !i preo#i

Cu trecerea timpului, au început s! se produc! schimb!ri treptate în adun!rile cre"tine. Prima schimbare a fost aceea c! botezul "i cina Domnului au început s! fie tot mai venerate, pân! la punctul la care numai conduc!torii puteau s! le oficieze. Botezul "i cina au devenit ritualuri f!cute numai de oameni pu"i special în slujba aceasta. Pe la anul 200 dup! Cristos, citim deja despre o categorie special! de slujitori ai Bisericii numi#i „clerici”!

Aceast! transformare treptat! a ajuns s! fie formalizat! printr-o ac#iune de propor#ii epice, cu consecin#e catastrofale: La anul 250 d.Cr., Ciprian, Episcopul Romei a transferat în Biserica cre"tin! întreaga preo#ie din Vechiul Testament, cu robe speciale, cu altar, cu t!mâie etc. El i-a numit sacerdotes, adic! preo#i (pentru aceast! schimbare monumental!, vezi Philip Schaph, History of the Christian Church, vol.II, Eerdmans, Grand Rapids MI, pag. 126-127, "i W. H. Frend, The Rise of Christianity, Fortress Press, Philadelphia, 1984, pag.107).

În Epistola c!tre Evrei citim urm!torul principiu: „Pentru c!, odat! schimbat! preo#ia trebuia numaidecât s! aib! loc "i o schimbare a Legii” (Evrei 7:12). Putem s! parafraz!m acest text "i s! spunem c! introducerea preo#iei a adus cu sine schimb!ri radicale în teologie. Iat! care sunt acestea: (1) Botezul "i cina devin „sacramente” (în ortodoxie „taine”) prin care le este d!ruit! oamenilor mântuirea; (2) Mântuirea câ"tigat! de Cristos prin moartea "i prin învierea Lui se consider! c! este depozitat! în Biseric!, "i Biserica o transmite oamenilor prin „sfintele taine”; (3) Preotul a devenit un mijlocitor între oameni "i Dumnezeu; (4) P!rt!"ia personal! cu

11

Dumnezeu a fost înlocuit! prin credin#a c! preotul le aduce oamenilor iertarea "i alte daruri de la Dumnezeu; (5) P!rt!"ia direct!, personal! a credinciosului cu Dumnezeu a disp!rut.

Oricine care gânde"te serios la aceste lucruri poate vedea c! ceea ce a ap!rut a fost o form! total nou! de cre"tinism. Aceasta este esen#a catolicismului "i a ortodoxiei.

A doua cotitur": Împ"ratul Constantin !i marginalizarea lui Isus din Nazaret

La anul 313 d.Cr., Constantin "i Licinius au emis edictul de la Milano prin care legalizau religia cre"tin!. Aceasta era o ac#iune politic!, f!cut! cu speran#a c! aceast! religie va unifica Imperiul Roman. Brusc, dintr-o mi"care aflat! la marginea societ!#ii, cre"tinismul este adus la centru. Aceast! schimbare de pozi#ie a produs schimb!ri profunde în însu"i con#inutul cre"tinismului. Despre aceste schimb!ri s-au scris nenum!rate c!r#i. Aici vom semnala doar un fenomen mai pu#in cercetat: marginalizarea lui Isus din Nazaret "i a înv!#!turii Lui.

A"a cum spune tradi#ia, Constantin a îmbr!#i"at cre"tinismul fiindc! unul dintre simbolurile acestuia, crucea, i-a fost promis ca semn prin care va câ"tiga r!zboiul. Dup! primul r!zboi câ"tigat prin semnul crucii (a"a cum a crezut el), Constantin a trebuit s! poarte multe alte r!zboaie "i, ca Împ!rat al unui uria" imperiu, a fost totdeauna interesat de putere, de domina#ie "i de zdrobirea oric!rei revolte.

Înv!#!turile umilului tâmplar din Nazaret, Predica de pe munte cu porunca ei de a întoarce "i cel!lalt obraz, de a-#i iubi du"manii "i de a le face bine, nu se potriveau cu gândirea "efului unui imperiu ca cel roman. Este un fapt cunoscut c! lui Constantin nu-i pl!cea de Isus din Nazaret "i de înv!#!turile Lui. Lui îi pl!cea numai Cristosul cosmic, Împ!ratul universului.

12

Dac! pân! la anul 300 d.Cr., po#i g!si predici "i înv!#!turi pe baza Predicii de pe Munte date ca îndrum!ri pentru cre"tini, fenomenul acesta dispare dup! ce cre"tinismul devine religie oficial! a Imperiului. Lui Constantin îi pl!cea Vechiul Testament cu regii lui, cu r!zboaiele pentru ap!rarea #!rii "i cu oficialii angaja#i în administrarea treburilor publice.

Fiindc! mul#i cre"tini sinceri au ajuns s! vad! c! este imposibil s! tr!ie"ti o via#! cre"tin! în noul mediu lumesc din Imperiu, mul#i dintre ei s-au retras în m!n!stiri. În cele din urm! s-a formulat dogma c! înv!#!turile lui Isus sunt „înv!#!tura despre des!vâr"ire” care se adreseaz! numai celor ce î"i g!sesc refugiul în spatele zidurilor m!n!stirii.

Con#inutul credin#ei cre"tine "i regulile de tr!ire cre"tin! au început s! fie formulate prin decizii (canoane) ale Sinoadelor, nu din Scriptur!, "i în mod categoric nu din înv!#!turile lui Isus.

A treia cotitur": Augustin !i sfin#enia

În tot cursul secolului al IV-lea s-au f!cut presiuni de tot felul asupra p!gânilor ca s!-"i abandoneze religia "i s! treac! la cre"tinism. În cele din urm!, în anul 380 d.Cr., Împ!ratul Teodosius a decretat c! religia cre"tin! este singura religie a Imperiului. Apoi, prin alte decrete oficiale, templele p!gâne au fost confiscate "i transformate în biserici cre"tine. În cele din urm!, Teodosius a dat decretul prin care se aplica pedeapsa cu moartea celor ce refuzau s! accepte botezul cre"tin.

La origine, cre"tinismul a fost un mod de via#! formulat prin înv!#!turile lui Isus. Pe la anul 400 d.Cr., cre"tinismul a devenit o religie impus! de Imperiu. Pentru a ar!ta c! este cre"tin, omul trebuia s! asiste la ritualurile cre"tine "i s! fac! semnele exterioare de apartenen#! la aceast! religie. Credin#a personal! "i comportamentul au devenit probleme personale, private. Rezultatul a fost apari#ia unei societ!#i cre"tine

13

formale, cu un mod de via#! foarte apropiat de cel p!gân. P!catul nu mai era o problem! major!, deoarece – dup! noua dogmn! – Biserica avea capacitatea de a ierta p!catele "i de a acorda tuturor mântuirea prin sfintele taine.

Totu"i, nu to#i acceptau noua situa#ie "i, de fapt, subiectul tr!irii în sfin#enie a dat na"tere unor dezbateri extrem de pasionate, cu rezultate dintre cele mai importante. Pentru a le putea cunoa"te "i în#elege, trebuie s! ajungem s!-i cunoa"tem "i s!-i în#elegem pe Augustin "i pe Pelagius.

N!scut în Africa de Nord în 354 d.Cr. într-o familie bogat!, cu o mam! cre"tin! "i un tat! p!gân, Augustin l-a urmat pe tat!l s!u în concep#ii "i în stilul de via#!, dar s-a convertit la cre"tinism în anul 386 "i a fost botezat de Ambrozie, Episcopul din Milano. El s-a întors în Africa de Nord "i s-a stabilit în ora"ul Hippo, unde, în 391, a fost ales Episcop al ora"ului. Una dintre primele probleme cu care s-a confruntat în noua lui func#ie a fost existen#a unei Biserici rivale în ora", cea a donati"tilor. Este foarte important s! cunoa"tem problema ridicat! de donati"ti. Ei au ap!rut imediat dup! încheierea marii persecu#ii a cre"tinilor de c!tre Împ!ratul Diocle#ian în 303-305 d.Cr. În timpul acelei persecu#ii, conduc!torilor bisericilor li s-a cerut s! predea autorit!#ilor Bibliile "i alte scrieri cre"tine, ca s! fie arse. Unii conduc!tori, pentru a-"i salva via#a, au executat ordinul "i astfel au supravie#uit. Al#ii nu l-au ascultat "i au pl!tit cu via#a. Mul#i cre"tini au considerat c! predarea Bibliilor a fost o tr!dare de neiertat "i, dup! terminarea persecu#iei, au cerut ca cei care au comis tr!darea aceasta s! fie sco"i din func#ii. Una dintre obiec#iile credincio"ilor era c! nu mai puteau s! ia împ!rt!"ania din mâinile care au dat c!r#ile sfinte s! fie arse. $i oare mâinile lor mai erau vrednice s!-i boteze pe noii converti#i?

Deoarece multe biserici îi p!strau pe ace"ti tr!d!tori în func#ii, unii cre"tini "i-au format biserici noi. Acestea "i-au primit numele de la întemeietorul lor, Donatus, "i astfel s-au numit donatiste. Ele au înflorit mai ales în Africa de Nord.

14

Bisericile donatiste puneau accentul pe nevoia unei vie#i sfinte, dup! înv!#!tura din cartea P!storul lui Hermas "i dup! înv!#!turile foarte stricte ale lui Tertullian (aprox. 160-225 d.Cr.), care a tr!it în Africa de Nord (Cartagina) "i care a fost primul teolog cre"tin ce a scris în limba latin!. El cerea separarea de lume "i o via#! de sfin#enie conform Scripturii. Donati"tii îl urmau pe Tertullian "i doreau s! aib! biserici compuse din oameni sfin#i "i conduse de oameni sfin#i. Împ!ratul era nemul#umit de existen#a acestor biserici, care erau în opozi#ie cu canoanele Sinoadelor bisericii oficiale. Problema exista mai ales în Africa de Nord, unde, în anumite localit!#i, bisericile donatiste erau mai mari decât cele oficiale, de stat.

Aceasta era situa#ia pe care a g!sit-o Augustin în Hippo la data când a fost ales episcop al bisericii de stat din acel ora". El a început s! discute punctele de doctrin! ridicate de donati"ti "i s! le dea un r!spuns. Iat! care sunt cele mai importante doctrine, a"a cum le-a formulat Augustin: (1) La cererea donati"tilor de a avea o biseric! pur!, Augustin a r!spuns prin pilda grâului "i a neghinei. Cu toate c! în interpretarea pildei dat! de Isus Însu"i, „#arina” este „lumea”, Augustin a r!st!lm!cit-o "i a spus c! #arina este Biserica "i c! aceasta este compus! din grâu "i neghin!, adic! din oameni buni "i oameni r!i. (2) La obiec#ia donati"tilor cu privire la anumi#i lideri care nu erau sfin#i, Augustin a venit cu doctrina succesiunii apostolice: atâta timp cât un episcop sau un preot a fost hirotonisit dup! rânduial! în lan#ul de succesiune neîntrerupt! de la apostoli, harul apostolic "i autoritatea apostolic! i-au fost transmise din plin "i faptul acesta este singurul de care are nevoie pentru a îndeplini ritualurile în mod adecvat "i valabil. (3) La obiec#ia donati"tilor c! botezul "i cina nu sunt valabile dac! sunt administrate de preo#i "i episcopi nevrednici, Augustin a formulat dogma numit! ex opere operato, care înseamn! – în traducere liber! – „prin puterea actului însu"i.”

15

Ideea este c! puterea "i valabilitatea unui sacrament rezid! în sfin#enia lui Cristos, iar preotul care îl administreaz! este doar instrumentul de transmisie de la Cristos la recipient (atâta timp cât preotul pronun#! formulele corecte "i face mi"c!rile necesare). Augustin #inea sfintele taine la mare cinste. El considera botezul "i împ!rt!"ania drept conducte "i instrumente ale puterii regeneratoare "i sfin#itoare a lui Dumnezeu. Biserica împarte mântuire poporului prin aceste ritualuri. Se poate vedea de ce Augustin nu era prea îngrijorat de tr!irea în sfin#enie a poporului: Biserica îi sfin#e"te prin sfintele taine. Cel mai oribil aspect al luptei lui Augustin împotriva donati"tilor a fost pledoaria lui ca statul s! foloseasc! for#a împotriva lor. El a luat cuvintele din pilda lui Isus despre invita#ii la nunt!, „Sili#i-i s! intre” "i a f!cut din ele dogma c! statul are dreptul s! „încre"tineze” oamenii cu for#a, iar în cazul donati"tilor s!-i for#eze s! se întoarc! în Biseric!. Multe v!rs!ri de sânge s-au produs în Africa de Nord din cauza acestei dogme! Mai târziu, aceast! teorie a lui Augustin a fost justificarea pentru Inchizi#ia catolic!!

În timp ce Augustin era ocupat în Africa de Nord cu problema donati"tilor, la Roma a sosit din Britania un c!lug!r pe nume Pelagius. El era un cre"tin foarte devotat "i evlavios "i când a sosit la Roma a fost "ocat s! vad! c! cre"tinii din Roma tr!iesc exact ca p!gânii. El a început s! scrie "i s! predice despre necesitatea unei vie#i sfinte, f!r! de care nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu. Timp de aproximativ zece ani (405-415 d. Cr.), Pelagius a continuat s! tulbure pacea cre"tinilor romani "i nimeni nu era în stare s!-i combat! înv!#!tura. Pentru o mai bun! prezentare a lui Pelagius, citez din marele savant galez B. R. Rees, care a scris un studiu masiv întitulat Pelagius, via"a #i scrierile (Boydel Press, 1991): „Mesajul central al lui Pelagius se baza pe ideea distinct! a unei Biserici care este o institu#ie religioas! alc!tuit! din cre"tini des!vâr"i#i, dedica#i totalmente respect!rii unui cod de comportament poruncit de

16

Întemeietorul ei "i urmat de apostolii Lui. Într-un tratat care a ajuns pân! la noi sub un nume fictiv, dar care acum este general acceptat ca fiind scris de Pelagius însu"i, el insista c! „Dumnezeu voie"te ca poporul Lui s! fie sfânt”, o porunc! pe care unul dintre discipolii lui Pelagius a formulat-o astfel: „Cu siguran#! nu este adev!rat c! Legea comportamentului cre"tin n-a fost dat! tuturor celor ce se numesc cre"tini... nu poate exista un standard dublu în unul "i acela"i popor.” Membrii Bisericii, a"a cum o concepea Pelagius trebuia s! fie integri, „perfec#i, autentici, f!r! pat! moral!”, nu era loc în ea pentru cre"tini doar cu numele, înso#itori care s-au furi"at la ad!postul ei sub presiune, din nevoia de conformare politic! sau social!” (pag. 19-20).

În cele din urm!, Augustin a fost cel care "i-a devotat toat! mintea lui puternic! "i toat! capacitatea lui de argumentare împotriva lui Pelagius. S! #inem mereu în minte c! subiectul în discu#ie era tr!irea în sfin#enie, exact cel discutat în Africa de Nord de c!tre donati"ti. Dificultatea cu Pelagius era c! acesta era un scriitor foarte abil, care folosea Scripturile ca s!-"i sprijine pledoaria pentru sfin#enie. A-l combate pe Pelagius nu era un lucru simplu "i pentru a-l anihila era nevoie de o alt fel de abordare decât cea folosit! împotriva donati"tilor.

Pentru a în#elege noua abordare f!cut! de Augustin, trebuie s! "tim c! to#i teologii cre"tini din secolele precedente l-au considerat pe Adam ca fiind un copil care era tocmai în procesul de a înv!#a s! umble. De aceea, a"a cum este cazul cu copiii mici, era de la sine în#eles ca Adam s! se fi împiedecat "i s! fi c!zut, dar el s-a ridicat în picioare "i a pornit s! umble din nou. Neascultarea lui a declan"at tot felul de rele, atât fizice cât "i morale, precum "i o mul#ime de p!cate, dar de la toate acestea ne-a r!scump!rat Cristos. Neascultarea lui Adam i-a privat pe descenden#ii lui de o mul#ime de lucruri bune, dar neascultarea lui nu a adus nicio consecin#! direct! pentru ei.

17

Exact la acest punct aduce Augustin o idee total nou! în cre"tinism. El începe prin a spune c! Adam a fost o fiin#! foarte înalt! care, prin neascultarea lui, a c!zut în cea mai abisal! pozi#ie. Adam a devenit totalmente corupt în natura lui "i a transmis aceast! corup#ie, sau depravare, tuturor descenden#ilor lui. Aceast! deteriorare catastrofal! a afectat omul în elementul lui central: voin#a. Acum el nu mai poate voi decât s! fac! r!ul. Iat! cum descrie Augustin însu"i noua situa#ie a omului: „De la acest punct, dup! p!catul lui, el (Adam) a fost alungat în exil "i prin p!catul lui întreaga ras! uman!, c!reia el îi este r!d!cina, a fost corupt! în el "i prin aceasta a fost supus! pedepsei cu moartea. $i a"a se întâmpl! c! to#i descenden#ii din el... au fost contamina#i cu p!catul originar "i au fost târâ#i prin diferite erori "i suferin#e în pedeapsa final! etern! pe care ei o împ!rt!"esc cu îngerii c!zu#i, corup!torii "i st!pânii lor "i p!rta"ii condamn!rii lor” (Citat în Olsen, The Story of Christian Theology, pag.271).

Aria de extindere a acestei deprav!ri este exprimat! de Augustin astfel: „Defec#iunea naturii noastre r!mâne în descenden#ii no"tri imprimat! atât de adânc încât îi face vinova#i chiar "i atunci când aceea"i vinov!#ie a fost sp!lat! din p!rin#ii lor prin iertarea p!catelor lor” (Ibid.)

Augustin a argumentat c! oamenii sunt total deprava#i, încât dac! Dumnezeu nu le-ar da darul credin#ei prin har, nici nu le-ar trece prin gând s! fac! vreodat! ceva bun. În propriile lui cuvinte: „prin urmare, Duhul harului cauzeaz! în noi s! avem credin#! pentru ca prin credin#! s! putem ob#ine, cerând-o, abilitatea s! facem ceea ce ni se porunce"te. De aceea apostolul pune în mod constant credin#a înaintea legii, fiindc! noi nu suntem în stare s! facem ce ne porunce"te legea decât dac! ob#inem puterea de a o face prin rug!ciunea credin#ei” (ibid. 274). În ultima lui scriere, Augustin a formulat ideea c! Dumnezeu alege anumi#i oameni din masa celor pierdu#i ca s! primeasc! darul credin#ei prin har "i-i las! pe ceilal#i în

18

meritata lor condamnare. Cei pe care îi alege s! primeasc! darul harului nu pot s! reziste "i s! nu primeasc! darul.

Acum, trebuie s! ne amintim permanent c! întreg acest sistem de doctrin! a fost creat de Augustin cu scopul de a respinge înv!#!tura lui Pelagius c! Dumnezeu cere poporului S!u sfin#enie "i s! ei pot s! tr!iasc! o via#! sfânt!, dac! vor s! o fac!. (Trebuie s! ad!ug!m c! Pelagius a afirmat c! Dumnezeu le d! asisten#a necesar! pentru a atinge acest #el.)

În esen#!, Augustin a emis dogma c! de la om nu se mai poate a"tepta s! fie sfânt, din cauza corup#iei care a intrat în rasa uman! prin Adam. De"i Augustin n-a spus-o chiar în aceste cuvinte, dup! înv!#!tura lui depravarea rasei umane este atât de total! încât nici chiar Dumnezeu nu o mai poate repara! Dumnezeu nu mai are altceva de f!cut decât s! aleag! în mod arbitrar pe anumi#i oameni pentru mântuire "i cei care sunt astfel ale"i sunt apoi mântui#i prin sfintele taine administrate lor de c!tre Biseric!. De aceea, a argumentat Augustin, Pelagius "i oricine altcineva nu trebuie s!-i mai deranjeze "i s!-i tulbure pe cre"tini cu chemarea la sfin#enie.

Noi am întitulat acest segment „Augustin "i sfin#enia”. Am fi putut tot atât de bine s!-l întitul!m „Augustin contra sfin#eniei”. Desigur, în scrierile lui Augustin se pot g!si îndemnuri pioase la moralitate cre"tin!. Dar acestea nu au ancorare logic! în sistemul lui teologic.

La punctul acesta se impune un comentariu. Dup! teologia lui Augustin, în mod logic, în gr!dina Eden satan a câ"tigat o victorie decisiv! împotriva lui Dumnezeu, fiindc! Dumnezeu nu mai poate repara depravarea produs! prin neascultarea lui Adam. Dumnezeu nu mai este în stare s!-$i fac! oameni dup! chipul "i asem!narea Lui, sfin#i cum El este sfânt. Un sistem de gândire care duce în mod evident la o asemenea concluzie este categoric "i evident gre"it. $i este un sistem care vine în mod clar împotriva întregii Biblii.

19

Augustin a fost creatorul sistemului teologic al catolicismului. Ceea ce a produs el a dus la o mie de ani cunoscu#i în istorie ca „evul întunecat.”

A patra cotitur": Reforma

În procesul prin care cre"tinismul trece dintr-o #ar! într-alta, dintr-o genera#ie la alta "i dintr-un sistem politic într-altul, el sufer! schimb!ri, uneori adânci "i catastrofale, care îi altereaz! natura. Dar cre"tinismul are o putere inerent! s! se trezeasc! "i s! se transforme. Unele dintre aceste treziri (în englez! revivals, reînvieri) sunt locale "i nu afecteaz! cursul istoriei. Dar sunt unele treziri, sau reînvieri, care schimb! radical cursul istoriei.

Doresc s! semnalez un exemplu din primul fel de trezire, unul privitor la înv!#!tura lui Isus. Este o mi"care început! în ultimul sfert al secolului al XIV-lea de c!tre Geert Groote în ora"ul Deventer în Olanda. Mi"carea este cunoscut! cu numele de „Fra#ii vie#ii comune”, o comunitate de oameni care au #intit s! tr!iasc! dup! înv!#!tura lui Isus. Unul dintre oamenii mari pe care i-a produs aceast! mi"care a fost Thomas a Kempis (1380-1471), autorul c!r#ii Imitatio Christi (Imitarea lui Cristos). Un altul a fost Desiderius Erasmus, cunoscut "i ca Erasmus de Roterdam, (1467-1563), care a publicat primul Nou Testament în text paralel în greac! "i latin! (în latin! în traducere proprie) "i care a scris un mare comentariu la Evanghelia dup! Matei. Erasmus a f!cut multe apeluri la întoarcerea la înv!#!tura lui Isus. El a avut o influen#! direct! asupra anabapti"tilor, care erau o mi"care din cadrul Reformei bazat! pe înv!#!tura lui Isus. Fiindc! ei au fost persecuta#i f!r! mil! atât de catolici, cât "i de luterani "i calvini"ti, anabapti"tii s-au refugiat în America "i au format aici comunit!#i proprii cunoscute sub numele de menoni#i "i de ami". Aceast! reîntoarcere la înv!#!tura lui Isus nu a avut impact în afara acestor mi"c!ri.

20

Martin Luther (1483-1546) a fost un reformator care a avut un impact atât de mare încât a schimbat cursul istoriei. Trebuie neap!rat s! "tim c! în tinere#e el a devenit c!lug!r augustinian "i c! a re#inut cea mai mare parte a înv!#!turii lui Augustin pe tot parcursul vie#ii lui. El s-a revoltat când un reprezentant al papei a început s! vând! indulgen#e în ora"ul lui. Conform dogmei catolice, Biserica are puterea de a ierta p!catele. Faptul c! papa din acea vreme a decis s! vând! iertarea de p!cate sub form! de indulgen#e (certificate de iertare a p!catelor) a fost considerat de majoritatea oamenilor din acea vreme o consecin#! logic! a dogmei c! Biserica are puterea s! împart! oamenilor iertare. Martin Luther a fost cel care, riscându-"i via#a, a scris "i a publicat cele 95 de articole împotriva indulgen#elor "i prin actul acesta a declan"at Reforma. Marele adev!r biblic descoperit de Martin Luther în procesul medit!rii asupra indulgen#elor a fost acela c! mântuirea de p!cate a fost realizat! pentru noi de Isus Cristos prin moartea Lui pe cruce "i c! fiecare individ î"i poate însu"i aceast! mântuire prin credin#!. Cu alte cuvinte, individul nu are nevoie s! mearg! la biseric! pentru sfintele taine, ca prin ele s! ob#in! mântuirea. Aceast! mântuire este la dispozi#ia tuturor oamenilor printr-un simplu act de credin#!.

Acum intr! în scen! Augustin din nou. Luther credea în totala depravare a omului a"a cum a fost aceasta formulat! de Augustin. El a expus aceast! înv!#!tur! în cartea lui Sclavia voin"ei, (publicat! în 1525, ca r!spuns la o carte a lui Erasmus intitulat! Libertatea voin"ei, publicat! cu un an înainte).

Luther î"i expune în aceast! carte credin#a lui c! mântuirea este doar un act juridic: la tribunalul ceresc, omul este declarat drept; el nu este f!cut drept! Omul r!mâne p!c!tos, dar un p!c!tos mântuit prin har. Conform formul!rii f!cute de Luther în limba latin!, omul este semper pecatorum et justus (întotdeauna p!c!tos, dar iertat). De ce? Fiindc! omul este totalmente depravat "i, prin urmare, nu se mai poate

21

schimba. Ce fel de biseric! se produce printr-o asemenea înv!#!tur!? Avem r!spunsul la aceast! întrebare de la un om care a tr!it pe vremea lui Luther. El este Balthasar Hubmaier, care a fost savant "i preot catolic, înainte de a deveni anabaptist. În 1526, Hubmaier a mers în Moravia ca s! slujeasc! drept pastor al unei comunit!#i anabaptiste de acolo. La sosirea lui acolo, a g!sit în acel loc un grup de oameni foarte descuraja#i, care îl urmau pe Luther în problema sclaviei voin#ei. Iat! ce scrie Hubmaier despre ei: „Din nefericire, g!sesc aici foarte mul#i oameni care la punctul acesta au înv!#at "i au în#eles doar dou! lucruri din toat! predicarea. Primul lucru: «Noi credem "i credin#a ne mântuie"te.» $i al doilea: «Noi nu putem face nimic bun. Dumnezeu lucreaz! în noi "i dorin#a "i înf!ptuirea.»” Pentru a repara aceast! stare, Hubmaier a scris în 1527 dou! bro"uri cu titlul Libertatea voin"ei. Citez aici câteva dintre concluziile la aceste bro"uri. „În fine, vedem aici limpede "i total ce mare gunoi au produs "i introdus în cre"tinism aceia care au negat libertatea voin#ei existent! în oameni "i care spun c! aceast! libertate este doar un cuvânt gol de sens "i f!r! valoare. C!ci prin aceasta Dumnezeul nostru este batjocorit "i blasfemiat ca "i când, ca un tiran, El a penalizat "i a condamnat omenirea pentru ceva care era imposibil s! voiasc! sau s! fac!... Pentru a nu mai aminti c! prin aceste p!reri eronate mul#i oameni sunt du"i în r!t!cire "i f!cu#i s! devin! lene"i "i foarte dezn!d!jdui#i, a"a încât s! cread! c! devreme ce eu nu pot face nimic bun "i devreme ce totul se întâmpl! din necesitate, eu voi r!mâne pentru totdeauna în starea aceasta. Dac! Dumnezeu m! vrea, atunci El m! va atrage doar prin libertatea Lui. Dac! nu m! vrea, atunci voin#a mea este în zadar "i f!r! rod” (Balthasar Hubmaier, teolog al anabaptismului, Herald Press, 1989, pag.427 "i 447).

Balthasar Hubmaier a fost ars pe rug la Viena, la un an dup! ce a scris aceste cuvinte.

22

O observa#ie important"

Fred Wright scrie c!, atunci când a studiat istoria trezirilor spirituale, a f!cut o mare descoperire: „Am început s! v!d c! la baza fiec!rei treziri majore st! redescoperirea unui adev!r-cheie despre Dumnezeu "i despre scopurile Lui. Sub manifest!ri uneori foarte ciudate, sub sentimentul cople"itor al prezen#ei Lui "i sub manifestarea marii Lui puteri în fiecare trezire, exist! întotdeauna un adev!r de baz! pe care Dumnezeu face tot posibilul s!-l restabileasc! în min#ile "i în inimile oamenilor” (Fred and Sharon Wright, The World Greatest Revivals, Destiny Image, 2007, pag.38).

F. Wright consider! Reforma ca fiind prima trezire spiritual$ %i scrie c$ prin Reform$, Dumnezeu a restaurat „adev$rul c$ Isus Cristos este singurul mijloc de mântuire.” (pag. 41)

S! mai facem "i observa#ia c! de la anul 250 d.Cr., când s-a produs c!derea în ritualism prin introducerea preo#iei, s-a produs în cre"tinism un curs descendent: o alt! c!dere a fost prin transformarea cre"tinismului în religie de stat de c!tre Constantin "i alt! c!dere s-a produs prin introducerea de c!tre Augustin a dogmei deprav!rii totale a omului. Reforma a reprezentat prima mare trezire sau rena"tere a cre"tinismului. De atunci încoace s-au produs multe alte treziri. Fred Wright selecteaz! dintre aceste treziri câteva pe care le consider! mai reprezentative "i ne arat! adev!rurile care au fost redescoperite prin fiecare dintre ele. Vom face propria noastr! selec#ie "i vom semnala marile adev!ruri redescoperite prin aceste treziri.

A cincea cotitur": Trezirea wesleyan"

John Wesley (1703-1791) a fost folosit de Dumnezeu s! declan"eze cea mai mare trezire din istoria insulelor britanice. Contribu#ia lui la mi"carea cre"tin! au fost înv!#!turile transmise de el prin predici "i prin c!r#i despre experien#a

23

sfin#irii totale, ce are loc la un oarecare timp dup! convertire "i despre posibilitatea de a tr!i o via#! sfânt! dup! acea experien#! de sfin#ire.

El a produs o dorin#! înfocat! dup! sfin#ire total!, care a continuat "i dup! moartea lui. De fapt, tot secolul al XIX-lea este cunoscut în istoria cre"tinismului ca secolul mi"c!rilor pentru sfin#enia vie#ii.

Este semnificativ faptul c! John Wesley a respins doctrina despre totala depravare "i celelalte puncte ale calvinismului "i a insistat s! vorbeasc! despre libertatea voin#ei omului ce are nevoie atât de harul mântuitor, cât "i de harul care te face în stare s! tr!ie"ti via#a în sfin#enie.

A !asea cotitur": mi!carea penticostal"

Î"i are originile la începutul secolului al XX-lea "i ea a adus înapoi în cre"tinism credin#a c! toate darurile Duhului Sfânt listate de apostolul Pavel în 1 Corinteni 12 "i 14 "i relatate de Luca în Faptele Apostolilor sunt active "i ast!zi. Mi"carea aceasta i-a produs pe primii evangheli#ti vindec!tori, care au demonstrat c! Isus este acela"i ieri, azi "i în veci.

A !aptea cotitur": mi!carea carismatic" (început" în 1960)

Prin ea s-a introdus în mi"carea evanghelic! închinarea. Conceptul de închinare "i, mai ales, practica închin!rii în adunare fusese absent! din bisericile evanghelice, unde accentul se punea pe p!rt!"ia fr!#easc!, pe zidirea sufleteasc!, pe predicarea Cuvântului "i pe studiul biblic. Dintr-odat!, prin carismatici închinarea a fost adus! în centrul vie#ii într-un mare num!r de biserici.

24

A opta cotitur": John Wimber !i Bisricile Vineyard (Via)

John Wimber (1934-1993) a fost primul evanghelic nepenticostal care a intrat în lucrarea de vindec!ri. El a predat cursuri la Fuller Seminary din Pasadena, California. Unul dintre profesorii de la acest Seminar, George Eldon Ladd, a publicat în 1963 o carte extrem de bine documentat! despre Împ!r!#ia lui Dumnezeu în înv!#!tura Domnului Isus, cu titlul: Prezen"a viitorului. Ideea de baz! a lui Ladd a fost c! Împ!r!#ia lui Dumnezeu a venit aici pe p!mânt în persoana lui Isus, dar c! aceast! Împ!r!#ie înc! nu este a"ezat! totalmente pe p!mânt. Prin ucenicii S!i, Isus înc! Î"i avanseaz! Împ!r!#ia prin predicarea Evangheliei Împ!r!#iei lui Dumnezeu, prin vindecarea oamenilor de bolile lor "i prin eliberarea oamenilor de duhurile rele. John Wimber "i-a însu"it toate aceste înv!#!turi "i a decis s! devin! unul dintre agen#ii lui Isus pentru extinderea Împ!r!#iei "i s! realizeze acest lucru prin predicarea Evangheliei Împ!r!#iei "i prin înso#irea acestei predic!ri cu semne "i minuni, în special minuni de vindecare de boli. A anun#at Biserica unde era pastor c! de acum, la sfâr"itul fiec!rei predici, va chema bolnavii înainte "i se va ruga pentru vindecarea lor "i c! se a"teapt! s! vad! vindecarea lor. Timp de nou! luni nu s-a vindecat nimeni. Apoi o sor! s-a vindecat pe loc de grip!. Atunci s-a rupt z!gazul. De atunci, predicile lui au fost înso#ite de vindec!ri din ce în ce mai spectaculoase. Oameni veneau din toate p!r#ile la Biserica lui "i acolo se vindecau.

John Wimber reprezint$ în istoria cre%tinismului o întoarcere total$ la înv$&$turile lui Isus. El a creat ceea ce se nume"te o „teologie a Împ!r!#iei” precum "i conceptul de „evangeliz!ri cu putere”. Dup! modelul Bisericii lui din Anahaim, California, John Wimber a creat un lan# de „Biserici Vineyard” în toat! America, în Anglia "i în alte #!ri.

25

Fiindc! Wimber nu era nici penticostal, nici carismatic, dar era evident c! ceea ce face el este lucrarea Duhului Sfânt, un alt profesor de la Fuller Seminary, Peter Wagner, a numit lucrarea lui al treilea val al Duhului Sfânt (primul val fiind mi"carea penticostal!, iar al doilea val, mi"carea carismatic!).

În rezumat, iat$ care sunt trezirile spirtuale în care au fost redescoperite adev$ruri ale lucr$rii lui Dumnezeu cu oamenii:

Reforma – mântuirea prin jertfa lui Cristos ob#inut! prin credin#!

John Wesley – nevoia de sfin#ire total! "i de tr!ire în sfin#enie total!

Penticostalismul – toate darurile Duhului Sfânt sunt active "i ast!zi, mai ales vorbireea în limbi "i vindec!rile miraculoase

Mi"carea carismatic! – importan#a închin!rii John Wimber "i Bisericile Vineyard – reîntoarcerea la

înv!#!turile Domnului Isus "i la viziunea Împ!r!#iei lui Dumenzeu care se r!spânde"te peste tot p!mântul.

O alt" observa#ie important".

Aproape toate trezirile au ajuns s! constate c! adev!rul pe care l-au redescoperit este respins de restul cre"tinismului "i de aceea au creat denomina#ii (culte) noi în jurul acelui adev!r (excep#ie s-ar putea s! fie mi"carea carismatic!, deoarece aceasta nu a produs un cult nou, de"i multe biserici care au devenit carismatice au ie"it din denomina#ia lor "i au devenit independente).

Fred Wright consider! mi"carea început! la Biserica Vineyard de la Aeroportul Toronto, Canada, în 1994, ca fiind o nou! trezire care a adus cu ea un nou adev!r redescoperit, acesta fiind ideea lui Dumnezeu ca Tat! bun, sau, a"a cum o nume"te Wright, „Binecuvântarea Tat!lui”. În realitate, înv!#!tura despre Dumnezeu ca Tat! bun "i despre dragostea

26

Lui de Tat! n-a originat în trezirea de la Toronto, ci ea a fost formulat! într-un num!r de c!r#i ap!rute în acea vreme "i a fost însu"it! "i r!spândit! "i de conduc!torii trezirii de la Toronto. Cercetând cu aten#ie situa#ia, putem trage concluzia c!, oricât de mare a fost impactul acestei treziri, ea nu a produs o nou! mi"care sau o nou! direc#ie în cre"tinism.

Când Peter Wagner a numit mi"carea Vineyard „al treilea val al Duhului Sfânt” el gândea istoric "i strategic, încercând s! în#eleag! direc#iile mi"c!rii lui Dumnezeu în lumea noastr!. Dar Peter Wagner a fost prea îngust în vederile lui. El a v!zut doar mi"carea penticostal! ca fiind primul val al Duhului Sfânt, mi"carea carismatic! pe al doilea val, iar mi"carea Vineyard ca pe al treilea val al Duhului Sfânt. Fred Wright este mai corect când vede Reforma ca fiind primul val, iar pe John Wesley ca fiind al doilea val al mi"c!rii Duhului Sfânt. În cazul acesta, trebuie s! ne uit!m din nou la adev!rurile majore redescoperite de c!tre Duhul Sfânt în aceste treziri "i ce s-a întâmplat apoi cu ele. Iat! tabloul lor:

− Jertfa Domnului Isus ca singurul izvor de mântuire; − Nevoia de sfin#ire total! "i de tr!ire în sfin#enie

total!; − Importan#a tuturor darurilor Duhului "i în special

puterea Duhului Sfânt de a face minuni "i eliber!ri de duhuri rele.

Importan#a închin"rii

Reîntoarcerea la înv!#!tura Domnului Isus "i în special la programul Lui de instalare a Împ!r!#iei lui Dumnezeu pe întreaga planet!.

A fost o mare gre"eal! s! se creeze denomina#ii (culte) în jurul fiec!ruia dintre aceste adev!ruri, ca "i când fiecare adev!r ar fi proprietatea particular! a acelei denomina#ii. Ele ar

27

trebui s! fie în#elese ca un pachet total al programului lui Dumnezeu pentru poporul S$u!

Dac! a"a stau lucrurile, cum ar putea fi aceste adev$ruri aduse laolalt$ "i cine ar putea s$ fac$ acest lucru?

Teza mea este c! aceasta este noua mi"care a Duhului Sfânt "i c! El o face prin mai mul#i oameni "i în mai multe p!r#i ale lumii în acela"i timp. Putem deci s! vorbim despre:

A noua cotitur$: Împ$r$&ia lui Dumnezeu este aici %i avanseaz$ cu putere

Sunt mai mul#i oameni reprezentativi pentru aceast! trezire. Vom selecta pentru discu#ia noastr! pe doi dintre ace"tia, semnalând odat! cu ei "i pe al#ii.

Randy Clark (n. 1951) a început ca pastor la o Biseric! Southern Baptist din statul Illinois. El "i-a ob#inut titlul de Master în teologiee de la Southern Baptist Seminary din Louisville, Kentucky. El a auzit de mi"carea de vindec!ri a lui John Wimber "i în cele din urm! a ie"it din Biserica baptist! "i a devenit pastor la o Biseric! Vineyard, ajungând un foarte apropiat ucenic al lui John Wimber. În ianuarie 1994, el a fost instrumentul prin care a început trezirea de la Biserica Vineyard de la Aeroportul din Toronto. Doi ani de implicare în aceast! trezire i-au dat o faim! interna#ional!. El este prin excelen#! un evanghelist care înso#e"te evangheliz!rile lui cu vindec!ri uimitoare. El a ie"it din pastora#ie "i s-a lansat în evangheliz!ri în toat! lumea. De asemenea, a trecut peste grani#ele diferitelor denomina#ii "i a început s! predice în tot felul de biserici, inclusiv romano-catolice. A început aceast! lucrare de-a lungul "i de-a latul p!mântului în 1996.

C!tre sfâr"itul acelui an, Randy Clark a f!cut o campanie de evangheliz!ri de nou! zile în Argentina.

Trebuie s! ne oprim pu#in la acest punct "i s! ne uit!m la marea trezire care a avut loc în Argentina. Pân! prin 1980, evanghelicii reprezentau în Argentina o foarte mic! minoritate.

28

În 1982, Dumnezeu a început s! Se foloseasc! de un om simplu, un penticostal cu "ase clase primare, Carlos Annacondia, care se convertise doar cu trei ani înainte, ca s! înceap! o campanie extraordinar! de evangheliz!ri înso#ite de vindec!ri "i de eliber!ri de duhuri necurate.

Num!rul converti#ilor în aceste campanii a crescut vertiginos pân! când, în 1984, el a avut un num!r de 50.000 de converti#i într-o singur! localitate! Dar marele eveniment din aceast! trezire a fost faptul c! unii dintre cei mai proeminen#i pastori "i teologi bapti"ti s-au al!turat trezirii care avea loc prin penticostalul Annacondia, cel mai proeminent dintre ei fiind Dr. Pablo A. Deiros, pastor al Bisericii Centrale Baptiste din Buenos Aires "i Directorul Seminarului Baptist din Argentina. Dup! aproximativ zece ani de trezire, Deiros a f!cut aceast! remarc!: „Bariere teologice care acum dou!zeci de ani p!reau de netrecut, acum se pr!bu"esc. Subiecte care timp de decenii au fost subiect de nesfâr"ite dezbateri, ast!zi sunt deschise unor discu#ii calme, cordiale "i într-un consens c! aceste subiecte s-ar putea s! nu fi fost atât de importante cât ni s-au p!rut mai demult.”

Deiros observ! de asemenea c! „În perioada 1980-1990, un val enorm de manifest!ri spirituale noi a trecut peste toat! Argentina... Mul#i credincio"i au continuat s! fie buni bapti"ti, sau metodi"ti, sau presbiterieni, dar nu puteau nega c! practic! sincer darul vorbirii în limbi, vindec!ri divine, profe#ia "i alte experien#e spirituale. Modul lor de a-L l!uda pe Dumnezeu "i de a-"i tr!i credin#a a devenit foarte asem!n!tor cu al penticostalilor "i carismaticilor, dar în doctrina fundamental! ei continuau s! fie membri credincio"i ai denomina#iei lor.” Deiros mai adaug!: „Mai mult, noi am observat în Argentina "i în multe alte p!r#i din lume o crescând! «penticostalizare» a experien#ei cre"tine în general. Ar fi poate mai corect s! spunem c! în multe cercuri cre"tine tradi#ionale doctrina Duhului Sfânt este luat! tot mai în serios.

29

Darurile Duhului Sfânt primesc o aten#ie tot mai mare "i credincio"ii încearc! s!-"i tr!iasc! credin#a într-o dimensiune mai înalt supranatural! sub Domnia lui Cristos.” (Citatele sunt luate din Peter Wagner & Pablo Deiros, The Rising Revival, Firsthand Accounts of the Incredible Argentine Revival – And How It Can Be Spread Throughout the World, Gospel Light, Ventura, CA., 1998, pag. 32 "i 34). Dup! primirea cald! care i s-a f!cut de c!tre to#i participan#ii la trezirea argentinian!, Randy Clark a plonjat în aceast! trezire ca evanghelist, atât în Argentina cât "i în Brazilia vecin!, "i este "i ast!zi un frecvent participant în aceste treziri.

În 1998, Randy Clark a editat "i publicat o carte întitulat!: Putere, Sfin"enie "i Evanghelizare – Redescoperirea purit!"ii, puterii "i pasiunii lui Dumnezeu pentru cei pierdu"i. Contribuitorii la aceast! carte veneau dintr-o mare varietate de perspective teologice, dar erau uni#i în dorin#a lor de a aduce laolalt! adev!rurile fundamentale din trezirile anterioare: mântuirea personal! prin har, prin credin#!, sfin#enia în via#a personal! "i puterea pentru m!rturia cre"tin! "i evanghelizare. Iat! cum recomand! W. J. Abraham aceast! carte: „Aceast! carte reprezint! un pas înainte plin de curaj în fertilizarea încruci"at! teologic! "i spiritual!. Ea aduce laolalt! elemente ale m!rturiei "i experien#ei cre"tine care pentru prea mult! vreme au r!mas izolate unele de altele. Ea deschide o conversa#ie care este dureros de necesar! în Biserica contemporan!. To#i cei ce tânjesc dup! prezen#a Împ!r!#iei aici "i acum vor fi atât inspira#i cât "i provoca#i de propunerile "i de argumentele prezentate în ea. Ei vor g!si aici o viziune care caut! s! fie deschis! la tot ce ne-a dat Dumnezeu în Evanghelie "i în Biseric!.”

Esen#a c!r#ii a fost captat! de Vinson Synan, profesor la Regent University, Virginia Beach, Virginia, care scrie în Cuvântul introductiv: „Când eram tân!r, am fost profund influen#at de teologul penticostal britanic Noel Brooks, care a

30

fost cândva managerul cruciadelor de vindec!ri ale lui George Jeffries. În vremea lui, el a v!zut foarte multe naufragii de pastori "i de evangheli"ti care vorbeau în limbi, dar continuau s! tr!iasc! vie#i imorale "i resping!toare. Drept rezultat, în 1959 a scris o carte clasic! intitulat! Iertare, puritate #i putere: Întreita lucrare a Duhului Sfânt. Aceste trei lucr!ri ale Duhului la care se face referin#! sunt îndrept!#irea (iertarea), sfin#irea (puritatea) "i botezul în Duhul Sfânt (puterea). El a atras aten#ia c! acestea trei au fost întotdeauna #inute împreun!, de pe vremea Noului Testament pân! ast!zi. Mark Rutland subliniaz! acela"i fapt când nume"te unirea lor „o c!s!torie sfânt!.” Dac! oricare dintre acestea trei lipse"te, Biserica începe s!-"i piard! puterea. Cu alte cuvinte, „ceea ce Dumnezeu a unit, omul s! nu despart!”. Randy Clarck în cartea lui, Putere, sfin"enie "i evanghelizare, formuleaz! exact aceea"i idee pentru o nou! genera#ie de cititori”.

Iat!-l deci pe Randy Clark, un fost pastor baptist, un ucenic al lui John Wimber, instrumentul prin care a început trezirea de la Toronto "i pe care a condus-o în primii doi ani, devenind evanghelist pe plan mondial, trecând bariere cultice "i str!duindu-se s! aduc! înapoi laolalt! sfin#enia, darurile "i puterea Duhului Sfânt în gândirea "i în tr!irea din zilele noastre.

În 1997, Bill Johnson, un pastor penticostal din Redding, California, i-a f!cut o vizit! lui Randy Clark, care înc! mai locuia în St. Lewis, Missouri, "i l-a invitat s! vin! "i s! slujeasc! în biserica lui, Bethel Church, din Redding. Randy a acceptat "i în cele patru seri în care a slujit acolo, au avut loc patru sute de vindec!ri miraculoase! Randy Clark "i Bill Johnson au devenit cei mai buni prieteni. De atunci încoace, ei se viziteaz! regulat, c!l!toresc împreun! la diferite lucr!ri (conferin#e, cursuri etc.) în toat! lumea "i în cele din urm! au scris dou! c!r#i excep#ionale împreun!: Ghidul esen"ial pentru vindecare: echiparea tuturor cre#tinilor s! se roage pentru cei

31

bolnavi (Chosen Books, Bloomington, Minnesota, 2011) "i Vindecarea dezl!n"uit!: Conversa"ii "i idei de la doi lideri veterani ai vindec!rii” (Chosen Books, 2012).

Ei formeaz! o asociere unic! "i sunt liderii unui nou tip de trezire spiritual!. Pentru a în#elege natura acestei treziri, trebuie s! ne uit!m acum la ceea ce se întâmpl! la Redding, California, sub conducerea lui Bill Johnson.

Bill Johnson (n.1951) este a cincea genera#ie de pastori penticostali. Tat!l lui, Melvin Earl Johnson (1929-2004), a fost pastor senior la Biserica Betel din Redding între 1968-1982. Bill Johnson "i so#ia lui, Beni, au devenit amândoi pastori de tineret sub tat!l lui Bill la Bethel. În 1979, ei au devenit pastori seniori la Mountain Chapel în ora"ul Weaverville, California. În timp ce era pastor în Weaverville, Bill Johnson a participat la o conferin#! #inut! de John Wimber. Bill a captat înv!#!tura "i practica de vindec!ri a lui Wimber. Dup! aceea, un num!r de vindec!ri s-au produs în biserica lui din Weaverville, dar fiindc! nu to#i bolnavii se vindecau, Bill s-a descurajat "i vindec!rile au încetat cu totul.

În 1995 Johnson s-a dus la Toronto ca s! vad! "i el trezirea de la Toronto Airport Vineyard Church. Johnson poveste"te: „În Toronto i-am spus Domnului: «Doamne, dac! m! atingi din nou, nu m! voi mai da înapoi de la vindec!ri». În adun!rile de la Toronto se f!ceau multe rug!ciuni cu punerea mâinilor peste pastorii care participau la acele adun!ri. M-am dus "i eu s!-"i pun! mâinile peste mine "i s! se roage pentru mine. Nu mi s-a întâmplat nimic dramatic, dar m-am întors acas! "i am spus: «Îmi voi dedica restul vie#ii pentru aceast! lucrare.»”

În februarie 1996, dup! 17 ani de p!storire a Bisericii din Weaverville, Bill Johnson "i Beni Johnson, so# "i so#ie, au fost invita#i s! devin! pastori seniori la Bethel Church din Redding. Ast!zi, Bill Johnson descrie Biserica Bethel ca Biserica unde „tot ceea ce facem ori alimenteaz! trezirea, ori

32

este alimentat de trezire.” Într-o carte recent!, Face to Face with God, Johnson spune c! Bethel este „o biseric! în care întâlniri supranaturale cu Dumnezeu se întâmpl! în mod regulat, minunile sunt obi"nuite "i membrii bisericii au o pasiune molipsitoare pentru cre"tere spiritual!.” Biserica are aproximativ 1.500 de membri "i au un fel de seminar numit „The School of Supernatural Ministry” ($coala de slujire supranatural!), cu aproximativ 1.500 de studen#i, dintre care aproximativ 400 sunt veni#i din alte #!ri.

Johnson conduce o re#ea de biserici dedicate trezirii globale "i multi-genera#ionale, numit! Global Legacy. Johnson c!l!tore"te foarte mult pentru a vorbi în biserici "i la conferin#e. El este implicat "i în „Asocia#ia pentru treziri din California de Nord”, alc!tuit! dintr-un num!r de pastori din aceast! regiune.

În 2006, Bill Johnson "i biserica lui au ie"it din „Assemblies of God” (un cult penticostal) "i s-au declarat independen#i, pentru a putea avea un impact mai larg decât cel ce li-l permitea apartenen#a la o anumit! denomina#iune.

Contribu&ia lui Bill Johnson la trezire este felul de Biseric$ pe care a reu%it s$ o formeze în Redding.

El însu"i define"te Biserica Bethel în c!r#ile lui de baz!: − When Heaven Invades the Earth (Când Cerul

invadeaz! p!mântul, Destiny Image Publishers, 2003);

− The Supernatural Power of a Transformed Mind (Puterea supranatural! a unei min"i transformate, Destiniy Image, 2005);

− Dreaming with God (A visa cu Dumnezeu, Destiny Image, 2006);

− The Supernatural Ways of Royalty (C!ile supranaturale ale celor din Familia Regal!, co-autor Kris Vallotton, Destiny Image, 2006);

− Face to Face with God ( Fa"! în fa"! cu Dumnezeu, Charisma House, 2007);

33

− Strengthen Yourself in the Lord (Înt!re"te-te în Domnul, Destiny Image, 2007.

Din aceste c!r#i de baz! s-au dezvoltat altele, cum ar fi medita#ii zilnice, c!r#i pentru copii etc.

C!r#ile lui de ultim! or! sunt în colaborare cu Randy Clark:

− The Essen"ial Guide to Healing (Ghidul esen"ial pentru vindec!ri, Chosen Books, 2011);

− Healing Unplugged (Vindec!ri desc!tu#ate, Chosen Books, 2012);

− Prima carte a lui Bill Johnson, When Heaven Invades the Earth, este un fel de manual de baz! pentru tot ce se întâmpl! la Bethel Church. Iat! de ce trebuie s!-i acord!m o aten#ie special! "i s!-i capt!m ideile "i spiritul.

Randy Clark este cel care, a"a cum era de a"teptat, scrie Introducerea c!r#ii. El face aici urm!toarea observa#ie important!: „De la John Wimber încoace n-am mai întâlnit pe cineva care s! fi captat atât de bine semnifica#ia mesajului despre Împ!r!#ia lui Dumnezeu.... Aceast! carte... ne ofer! strategii practice, încercate "i dovedite, pentru a împinge înapoi împ!r!#ia întunericului "i pentru avansarea Împ!r!#iei luminii.”

Datorit! faptului c! Bill Johnson îl urmeaz! foarte fidel pe John Wimber, este bine s! cit!m din cuvintele profetice ale lui Wimber, pe care Johnson le dezvolt! cu fidelitate. Voi cita din cartea lui Wimber: The Way In Is the Way Out (o traducere liber! a acestui titlu este: Calea pe care ai intrat este calea pe care trebuie s! mergi). „Exist! dou! concepte foarte importante care trebuie s! fie în#elese de noi credincio"ii. Primul este c! sistemul lumii de ast!zi este sub controlul lui satan "i al doilea este c! Isus Cristos a venit s! strice toate planurile lui satan. Cristos a realizat lucrul acesta declarând r!zboi” (pag.134).

34

„Împ!r!#ia lui Dumnezeu este atât prezent! cât "i viitoare, ea a fost împlinit! în prima venire a lui Cristos "i va fi des!vâr"it! în a doua Lui venire. Ca s!-l citez pe George Eldon Ladd, tr!im între «deja "i nu înc!», între victoria la Cruce asupra p!catului "i a lui satan "i veacul viitor care va fi inaugurat la a doua Lui venire” (pag. 136).

„Noi Îl vedem pe Generalul suprem – Isus Cristos – cu toat! autoritatea în cer "i pe p!mânt. Avem apoi armata – ucenicii lui Isus. Avem misiunea – s! mergem "i s! facem ucenici din toate na#iunile. Vedem nucleul conflictului – s!-i înv!#!m pe oameni s! asculte de poruncile lui Isus” (pag.138)

„Isus nu vorbea de o împ!r!#ie temporal!, na#ionalist!, a"a cum ajunsese termenul Împ!r!#ia lui Dumnezeu s! însemne la savan#ii biblici din perioada dintre Vechiul "i Noul Testament. El anun#a faptul c! a venit s! stabileasc! domnia Lui Dumnezeu pe p!mânt. De acum satan nu va mai avea st!pânire complet! peste p!mânt "i peste locuitorii lui. Isus a venit cu un scop principal în minte: s! distrug! activitatea lui satan în lume. Dou! dintre modurile în care a realizat El acest lucru a fost prin vindecarea bolnavilor "i prin alungarea demonilor. Lupta se d!dea pentru proprietatea asupra fiin#elor umane” (pag. 163).

„Isus f!cea clar c! lupta era între Împ!r!#ia lui Dumnezeu "i împ!r!#ia întunericului. Era foarte clar c! se declarase r!zboi. Isus a venit s! invadeze împ!r!#ia lui satan "i s! o înfrâng!. De asemenea, Isus a dat aceast! misiune de a aduce Domnia lui Dumnezeu ucenicilor S!i... Când Isus a p!r!sit p!mântul, le-a spus ucenicilor S!i c! vor primi o putere pentru a continua misiunea pe care a început-o El. Aceasta includea vindecarea celor bolnavi (spiritual, fizic "i emo#ional) "i alungarea demonilor. Pentru toate acestea este nevoie de putere, "i aceasta este ce le-a promis El în Fapte 1:8 – „Ci voi ve#i primi o putere când va veni Duhul Sfânt peste voi "i voi

35

Îmi ve#i fi martorii Mei în Ierusalim, în toat! Iudeea, în Samaria "i pân! la marginile p!mântului” (pag.164-165).

L-am citat pe John Wimber deoarece el rezum! totul foarte pe scurt "i deoarece ideile acestea alc!tuiesc întregul fundament pe care Bill Johnson î"i construie"te sistemul lui de gândire "i de ac#iune.

Bill Johnson citeaz! în repetate rânduri cuvintele apostolului Ioan: „Fiul lui Dumnezeu S-a ar!tat ca s! nimiceasc! lucr!rile diavolului” (1 Ioan 3:8) "i arat! c! Isus a f!cut lucrul acesta printr-o lucrare întreit!: vindecând bolnavii, alungând demonii "i predicând Evanghelia Împ!r!#iei lui Dumnezeu. $i apoi afirm! c! trebuie s! continu!m lucrarea lui Isus pân! când Împ!r!#ia lui Dumnezeu va fi extins! pe tot p!mântul, folosind aceea"i tripl! lucrare. El explic! toate acestea în magnifica lui lucrare Când cerul invadeaz! p!mântul – Un ghid practic c!tre o via"! de miracole. El continu! aceast! discu#ie în a doua lucrare pe aceast! tem!, intitulat! Puterea supranatural! a unei min"i transformate – Accesul la o via"! de miracole. A"a cum se poate vedea, accentul lui în aceste c!r#i este pe minuni, în special pe minunile de vindecare. Dar Bill Johnson nu neglijeaz! nici predicarea Evangheliei Împ!r!#iei, a c!rei substan#! se g!se"te în Predica de pe munte, o descriere a felului de oameni care se calific! s! fie cet!#eni ai acestei Împ!r!#ii aici "i acum. El men#ioneaz! în repetate rânduri nevoia de schimbare moral! prin afirma#ii ca acestea: „Pe mine nu m! impresioneaz! via#a nim!nui, dac! ea nu se caracterizeaz! prin integritate.” Vorbind despre anumi#i oameni care „au considerat c! este mai nobil s! pui caracterul deasupra puterii”, el afirm! categoric: „Dar nu trebuie s! le separ!m pe acestea dou!. Este o alegere nejustificabil! "i nelegitim!. Numai împreun! ne aduc ele la adev!rata problem! – ascultarea” (pag.152). El aduce puterea "i sfin#enia în armonie în urm!torul paragraf despre a deveni asemenea lui Cristos:

36

„Cum este el, a"a suntem "i noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4:19). Revelarea lui Isus în starea Lui glorificat! are cel pu#in patru caracteristici cople"itoare care afecteaz! în mod direct viitoarea transformare a Bisericii; ele trebuie îmbr!#i"ate ca parte a planului lui Dumnezeu în acest ceas de pe urm!: glorie, putere, triumf "i sfin#enie...” Dup! ce le analizeaz! pe primele trei, continu!: „Sfin#enie – Isus este cu des!vâr"ire sfânt – separat de c!tre tot ce este r!u "i c!tre tot ce este bun. Sfin#enia este limbajul prin care este revelat! natura lui Dumnezeu. Psalmistul a formulat expresia «frumuse#ea sfin#eniei». Sfin#enia în Biseric! reveleaz! frumuse#ea lui Dumnezeu. Modul în care am în#eles noi sfin#enia, chiar "i în anumite perioade de trezire, s-a concentrat doar asupra comportamentului – f!când liste de ce s! facem "i ce s! nu facem. Dar ceea ce în trecut a fost redus incorect la «nu f! cutare» "i «f! cutare» va deveni în curând cea m ai mare revelare a lui Dumnezeu pe care a v!zut-o lumea vreodat!. În timp ce puterea demonstreaz! inima lui Dumnezeu, sfin#enia reveleaz! frumuse#ea naturii Lui. A sosit vremea s! se descopere frumuse#ea sfin#eniei” (pag. 218-219).

Ajun"i aici, trebuie s! facem o alt$ observa&ie important$

Bill Johnson a reu"it s! adune în jurul s!u un num!r neobi"nuit de mare de pastori extrem de capabili "i de înzestra#i. Kris Vallotton, Danny Silk, Kevin Dedmon, Paul Manwaring, Dawna Desilva, Chris Overstreet sunt doar câ#iva dintre ace"tia. Ceea ce este neobi"nuit la ace"tia este c! în ultimii nou! ani to#i au publicat c!r#i: unii sunt la prima carte, dar unii au ajuns la trei sau patru c!r#i publicate în acest scurt interval. Toate aceste c!r#i au ap!rut dup! cartea fundamental! a lui Bill Johnson, When Heaven Invades the Earth, "i toate duc mai departe, dezvolt! "i completeaz! ideile formulate în aceast! carte. Unii dezvolt! în continuare înv!#!tura "i practicile de vindecare, dar alte c!r#i reiau conceptul de

37

„Împ!r!#ie a lui Dumnezeu” "i pun întrebarea cheie: Dac! Împ!r!#ia lui Dumnezeu este aici "i acum, iar noi suntem chema#i s! o extindem, cum trebuie s! tr!im în Împ!r!#ie? Care sunt principiile de tr!ire în Împ!r!#ia lui Dumnezeu aici pe p!mânt?

Eu cred c! în domeniul acesta are Bethel Church cea mai mare contribu#ie la istoria trezirilor. Mai exact, acesta este domeniul în care Bethel Church face un nou pas înainte în mi"carea de treziri spirituale. Cartea care semnaleaz! "i marcheaz! începutul acesta nou este The Supernatural Way of Royalty, de Kris Vallotton. Bill Johnson scrie în Cuvânt înainte la aeeast! carte:

„Rev!rsarea Duhului aduce întotdeauna o con"tientizare mai acut! a p!c!to"eniei noastre. Dar revelarea p!catului "i a nevredniciei noastre este doar o jum!tate a ecua#iei necesare. Cele mai multe treziri nu trec dincolo de punctul acesta "i de aceea nu pot sus#ine o mi"care a lui Dumnezeu pân! când aceasta devine un nou mod de via#!. Este dificil s! construie"ti ceva substan#ial pe o temelie negativ!. Cealalt! jum!tate a ecua#iei este cât de sfânt este El pentru noi (on our behalf). Când ajungem s! în#elegem lucrul acesta, identitatea noastr! se schimb! "i credin#a noastr! îmbr!#i"eaz! scopul mântuirii noastre. La un anumit moment, trebuie s! trecem dincolo concep#ia c! suntem „p!c!to"i mântui#i prin har.” Când vom în#elege c! suntem „în Cristos” "i când vom începe s! tr!im de pe aceast! baz!, vom ajunge la cele mai mari realiz!ri din toate timpurile. Ce poate realiza o singur! genera#ie din aceast! unic! revela#ie este dincolo de orice imagina#ie” (pag.13).

Înainte de a ne uita s! vedem ce fel de cre"tinism practic creeaz! ei la Redding, s! vedem înc! odat! întregul tablou cu care lucreaz! ei.

Ei încep cu datul fundamental c! „Fiul lui Dumnezeu S-a ar!tat ca s! nimiceasc! lucr!rile diavolului” (1 Ioan 3:8) ca s! împing! înapoi "i s! fac! s! se restrâng! împ!r!#ia lui "i s!

38

instaleze pe planeta p!mânt Împ!r!#ia lui Dumnezeu în prezenta istorie. Ei arat! c!, pentru a realiza acest program, Isus a f!cut aceste trei lucruri:

− A predicat Evanghelia Împ!r!#iei lui Dumnezeu; − A eliberat oamenii de sub st!pânirea demonic!; "i − A vindecat bolnavii. Când analiz!m "i în#elegem bine aceste trei lucr!ri ale

lui Isus, ajungem s! vedem c! lucr!rile lui satan erau trei: − Corup#ia moral!; − St!pânirea demonic!; "i − Bolile din trup. Trezirile spirituale moderne au adus poc!in#! pentru

corup#ia moral! "i, mai ales, eliberare "i vindecare. Niciodat! de la Isus "i de la apostoli încoace n-a mai v!zut omenirea alung!ri de demoni "i vindec!ri pe o scar! atât de mare ca în ultimii cincizeci de ani. Cre"tinii au redescoperit puterea lui Isus "i a Duhului Sfânt pentru a face eliber!ri de duhuri rele "i de vindec!ri.

Dar ce putem s! spunem despre repararea corup#iei morale?

Am descoperit noi cu adev!rat cheile pentru rezolvarea acestei probleme? Eu cred c! aceasta este exact ce se întâmpl! acum la Bethel. Ceea ce se întâmpl! acolo se apropie foarte mult de o asemenea descoperire. Aceasta este o afirma#ie foarte îndr!znea#!! Ea ar trebui s! ne stârneasc! interesul "i s! ne determine s! ne uit!m cu mare aten#ie la ceea ce fac oamenii ace"tia! Teza noastr! de baz! este c! Isus a oferit solu#ia la corup#ia moral! atât prin moartea Lui pe cruce cât "i prin predicarea Evangheliei Împ!r!#iei lui Dumnezeu. Cum a oferit Isus solu#ia la corup#ia moral! prin predicarea Evangheliei Împ!r!#iei?

Aceast! predicare include Predica de pe munte, Predica de pe câmpie, pildele Împ!r!#iei, înv!#!turile din S!pt!mâna Mare "i discursul din camera de sus (Ioan 14-17), care este o

39

medita#ie despre noul leg!mânt. Esen#a întregii înv!#!turi morale a lui Isus este condensat! în porunca: „Voi s! fi#i des!vâr"i#i a"a cum Tat!l vostru cel ceresc este des!vâr"it.” Reac#ia noastr! la aceast! porunc! "i, prin extensie, la toat! înv!#!tura Lui este pur "i simplu: Imposibil! C!ci, cine poate fi des!vâr"it ca Dumnezeu? Dar trebuie s! vedem c! reac#ia noastr! la celelalte dou! porunci de baz! ale lui Isus este aceea"i. Astfel, când El ne porunce"te: „Merge#i si scoate#i afar! duhurile rele”, noi exclam!m: Imposibil! $i când ne porunce"te: „Merge#i "i vindeca#i bolnavii”, noi exclam!m: Imposibil!

Putem s! afirm!m c! problema fundamental! a cre"tinismului este c! noi nu-L putem crede pe Isus! Ei bine, în secolul al XX-lea tot mai mul#i oameni au început s!-L cread! pe Isus "i au început s! vindece bolnavii "i s! elibereze pe cei oprima#i de duhuri rele. Când primii care L-au crezut pe Isus "i au început s! fac! aceste lucr!ri au descoperit c! „se poate” "i „se întâmpl!”, vindec!rile "i scoaterile de demoni au devenit o mi"care foarte larg!. Constatarea este c! ceea ce a poruncit Isus nu este imposibil!

Acum, la Bethel, Redding, pastorii ace"tia minuna#i spun: A"a cum L-am crezut pe Isus în problema vindec!rilor "i a eliber!rilor "i am dovedit "i dovedim tot timpul c! ele nu numai c! sunt posibile, ci devin ac#iuni de rutin!, noi Îl credem pe Isus "i cu privire la transformarea moral! "i "tim c! suntem chema#i s! dovedim c! "i aceasta este posibil!. Dac! în#elegem corect tot ce spune El despre cine este Dumnezeu, cine suntem noi "i cine inten#ioneaz! El s! devenim "i dac! ascult!m de El "i practic!m ce ne spune El, putem s! dovedim c! este posibil!”

Ei nu spun în mod simplist: „Veni#i s! tr!im dup! înv!#!tura lui Isus”, sau chiar mai specific: „Veni#i s! tr!im dup! Predica de pe munte.” Nu vreau s! spun c! ar fi gre"it dac! ar face aceste chem!ri. Au mai fost "i al#ii în istorie care au încercat s! le tr!iasc!, "i unii au avut rezultate remarcabile.

40

Dar ceea ce fac pastorii de la Bethel este c! ei încearc! "i reu"esc s! mearg! în spatele poruncilor lui Isus "i s! descopere presupunerile (prezum#iile) lor de baz!. $i aici, la punctul acesta, descoperim cheile la revolu#ia moral! ce are loc chiar acum la Biserica Bethel "i în ora"ul Redding.

Iat! câteva dintre presupozi#iile de baz! descoperite de ei. Isus aduce cu Sine Împ!r!#ia lui Dumnezeu "i ne cheam! s! intr!m în aceast! Împ!r!#ie "i s! tr!im, aici "i acum, ca cet!#eni ai acestei Împ!r!#ii. Isus Însu"i este Fiul Împ!ratului universului "i El ne invit! s! devenim fra#ii Lui, adic! prin#i "i prin#ese care sunt realmente n!scu#i din Împ!ratul (sau Regele regilor), purtând în noi ADN-ul Lui în fiecare celul! a fiin#ei noastre "i astfel având în noi natur! divin!! Kris Vallotton a dezvoltat acest concept în cartea lui The Supernatural Way of Royalty (Destiny Image, 2006). El ne înva#! în aceast! carte cum s! ne dezvolt!m o mentalitate regal!, sau princiar!, în opozi#ie cu mentalitatea de sclavi sau de cer"etori. El ne arat! ce se întâmpl! într-o comunitate în care oamenii au mentalitatea regal! "i se trateaz! unii pe al#ii ca apar#inând familiei Regelui.

Tr!s!tura principal! a unei asemenea familii este onoarea (în Biblia Cornilescu se folose"te termenul de cinstire). Iat! cum descrie Vallotton onoarea:

„Onoarea este unul dintre cele mai mari atribute de noble#e din întreaga Biblie. Când Împ!r!#ia este prezent! în noi, comportamentul onorabil devine o tr!s!tur! natural! pentru noi. Îi onor!m (îi cinstim) pe to#i oamenii nu numai fiindc! sunt cet!#eni onorabili ai Regatului, ci "i fiindc! sunt "i fii ai Regelui. Când umbl!m în chemarea noastr! regal!, comportamentul nostru nu mai este determinat de mediul nostru vremelnic (trec!tor), ci mediul etern rezid! în noi.

Ori de câte ori îi trat!m pe ceilal#i oameni în mod onorabil, chiar dac! ei refuz! s! ne onoreze, demonstr!m c! avem un standard în noi care nu este determinat de oamenii din

41

jurul nostru. Nu numai c! îi onor!m pe oameni fiindc! sunt onorabili; îi onor!m pe oameni fiindc! noi suntem onorabili. Pentru un cre"tin, onoarea este o stare a inimii, nu numai produsul unui mediu bun. Onoarea (cinstirea) nu înseamn! c! suntem de acord cu oamenii pe care îi onor!m (îi cinstim); înseamn! pur "i simplu c! îi pre#uim (le acord!m valoare) ca oameni care au fost crea#i dup! chipul "i asem!narea lui Dumnezeu.

Noi suntem chema#i "i s! ne lupt!m cu inamicii no"tri într-un mod onorabil! Vedem acest principiu în cartea lui Iuda:

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului "i se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndr!znit s! rosteasc! împotriva lui o judecat! de ocar!, ci doar a zis: «Domnul s! te mustre!» Ace#tia, dimpotriv!, batjocoresc ce nu cunosc, #i se pierd singuri în ceea ce #tiu din fire, ca dobitoacele f!r! minte (Iuda 9-10).

Dac! cineva merit! dezonoare, acela este diavolul. Dar Mihail nu "i-a tratat arhi-adversarul cu lips! de respect când s-a luptat cu el. Principiul acesta ne d! un model pentru modul în care trebuie s! ne trat!m adversarii, fie ei fizici, fie spirituali... R!spunsul este simplu: vrem s! ne trat!m du"manii cu onoare nu fiindc! ei o merit!, ci fiindc! noi o merit!m Aceasta înseamn! s! fim oameni onorabili.

Exodul 20:12 ne spune: «Cinste"te (onoreaz!) pe mama ta "i pe tat!l t!u pentru ca s! #i se lungeasc! zilele în #ara în care #i-o d! Domnul, Dumnezeul t!u.» Este important s! vedem leg!tura dintre cinstire "i via#!. Cinstirea creeaz! o cale pe care c!l!tore"te via#a "i este o virtute cheie pentru a crea "i a men#ine o cultur! regal!. Când noi îi onor!m (îi cinstim) pe al#ii, noi recunoa"tem autoritatea lor "i ced!m în fa#a pozi#iei lor. Onoarea (cinstirea) este umilin#a în ac#iune. Ea are ochi s! vad! în invizibil pentru a discerne "i de a evalua o persoan! conform valorilor Împ!r!#iei.

42

Onoarea este piatra de temelie pentru o cultur! care d! putere, cultur! care elimin! nevoia de a-i controla pe al#ii. Prezen#a onoarei creeaz! ordine prin demnitate în locul fricii de pedeaps!. Ordinea, când este generat! de onoare, rezult! în împuternicire: ordinea împuternicit! prin fric! se termin! în control...

Datorit! faptului c! onoarea este un catalizator atât de important pentru via#!, noi avem nevoie s! cultiv!m o atitudine în noi "i o cultur! împrejurul nostru care o promoveaz!. Noble#ea cre"te în solul onoarei (cinstirii). A înv!#a s! ne onor!m (s! ne cinstim) uni pe al#ii este un lucru vital pentru cre"terea noastr! în Dumnezeu” (pag. 118-119, 124)

La Bethel, tot personalul contribuie la crearea a ceea ce ei numesc, cu un termen general, „cultura Împ!r!#iei”. Trebuie s! semnal!m câteva dintre aceste contribu#ii "i, f!când lucrul acesta, vom ar!ta câteva aspecte ale acestei „culturi.”

Poate c! cea mai comprehensiv! expunere a acestei redefiniri a vie#ii cre"tine a fost f!cut! de pastorul Danny Silk în cartea Culture of Honor – Sustaining a Supernatural Environment (Cultura onoarei – cum s! între"ii un mediu supranatural, Destiny Image, 2009). Iat! cum începe el aceast! carte:

„Dac! ai auzit de Biserica Betel din Redding, California, toate "ansele sunt c! ai auzit m!rturii despre întâmpl!ri supranaturale care au loc aici cu regularitate, cu prec!dere minuni de vindecare. Ceea ce poate c! n-ai auzit este c! aceste evenimente supranaturale se leag! în mod direct de cultura supranatural! pe care comunitatea sfin#ilor din Betel o dezvolt! de zece ani încoace. Inima acestei culturi este convingerea c! Isus ne-a dat modelul vie#ii cre"tine. Isus ne-a explicat c! toate lucrurile supranaturale care s-au întâmplat prin El au curs în mod direct din leg!tura Lui intim! cu Tat!l S!u, "i c! aceea"i leg!tur! este ceea ce a venit El s! ne dea prin moartea "i prin învierea Lui. A men#ine "i a între#ine un mod de

43

via#! supranatural, în care semnele "i minunile ne urmeaz!, depinde totalmente de tr!irea în practic! a adev!ratei noastre identit!#i ca fii "i fiice ale lui Dumnezeu. Înarma#i cu aceste adev!ruri, liderii de la Betel în#eleg c! rolul lor principal este s!-i împuterniceasc! pe sfin#i s!-L cunoasc! pe Dumnezeu "i s! tr!iasc! în deplin!tatea a ceea ce zice El c! sunt ei. Datorit! faptului c! aceste valori esen#iale au fost predate "i demonstrate, a crescut o genera#ie de oameni care au curajul s! aduc! Cerul pe p!mânt” (pag. 29-30).

Cultura onoarei este o parte a acestui rol principal al liderilor de a-i împuternici pe sfin#i s! tr!iasc! în intimitate cu Dumnezeu "i s! umble în plin!tatea poten#ialului lor de fii "i fiice ale lui Dumnezeu. Iat! parte din concluziile cu care se încheie aceast! carte:

„Aici st!m noi ca o mi"care în genera#ia noastr!. Suntem în durerile na"terii unei reforme. Noi nu vom mai tolera status quo-ul unei existen#e guvernate din afar!. Nu vom mai tr!i ca cer"etori "i ca sclavi. Motiva#ia religioas! c! în curând se va dezl!n#ui mânia lui Dumnezeu "i idealurile unei vie#i mici nu mai sunt op#iuni pentru noi. Noi ne antren!m s! domnim cu Cristos ca niciodat! pân! acum. Acum noi a"tept!m s! fim plini de putere "i s! tr!im o via#! din abunden#! în Cristos pân! când împ!r!#iile acestei lumi devin Împ!r!#ia Dumnezeului nostru” (pag. 189).

$i iat! un anun# extrem de încurajator: „Se întâmpl! ceva foarte puternic peste tot în lume "i

dintr-odat! nu ne mai sim#im cu totul unici. Biserici de pe tot globul tr!iesc acelea"i lucruri pe care le tr!im noi. M!rturii ale invaziei Cerului sunt tot mai frecvente. Dar partea cea mai încurajatoare este c! aceste m!rturii nu vin numai din Africa, Asia "i America de Sud. Aceste istorisiri ne vin din biserici locale de pe tot cuprinsul Statelor Unite. Începem s! ne sim#im parte dintr-o mi"care, parte dintr-o transformare” (pag. 194).

44

Experimentul de la Betel este foarte cuprinz!tor. Se face efortul de a aplica înv!#!tura lui Isus în toate sferele vie#ii "i la toate vârstele. Se desf!"oar! o adev!rat! campanie de chemare a tineretului s! tr!iasc! o via#! de puritate sexual!. Aceasta se face prin dou! c!r#i scrise de Kris Vallotton: Purity –The New Moral Revolution (Destiny Image, 2008) "i Moral Revolution – The Naked Truth About Sexual Purity (Desstiny Image, 2010). Împreun! cu fiul lui, Jason, a creat o funda#ie care s!-i ajute s! r!spândeasc! noua chemare la puritate moral! cât mai larg posibil. Principiile extrase din înv!#!tura Domnului Isus sunt aplicate în c!r#i adresate p!rin#ilor referitor la cre"terea copiilor. De asemenea, sunt aplicate în "coala lor elementar! "i chiar la gr!dini#a lor!

Am ar!tat mai la început c! anumi#i cre"tini, din timpuri "i locuri diferite, au formulat înv!#!turi cum c! tr!irea unei vie#i sfinte nu este posibil!. În toate c!r#ile amintite mai sus "i în altele scrise de p!storii de la Bethel se poate vedea efortul de a dovedi c! o asemenea teologie a sl!biciunii” sau „teologie a neputin#ei” nu este adev!rat!, nu este biblic!. Cea mai bun! discu#ie despre subiectul acesta atât de vital se g!se"te în cea mai recent! carte a lui Kris Vallotton, Spiritual Wars – Winning the Invisible Battle Again Sin and the Enemy (R!zboaie spirituale – Cum s! câ#tigi lupta împotriva p!catului #i a du"manului, Chosen, Baker Publishing Group, 2012). Întreaga discu#ie se poate citi la paginile 32-45. V! citez doar afirma#iile cele mai provocatoare "i mai stimulatoare:

„Probabil c! te-ai întrebat: Dac! noi suntem realmente o nou! crea"ie #i du#manul nostru nu mai este carnea, atunci cum se face c! credincio#ii înc! p!c!tuiesc? Nu înseamn! asta c! noi înc! avem o natur! p!c!toas!?

Încep r!spunsul prin a v! pune "i eu o întrebare: Aveau Adam "i Eva o natur! p!c!toas! când au p!c!tuit? R!spunsul este nu. Adam "i Eva au dovedit c! nu ai nevoie de o natur! p!c!toas! ca s! p!c!tuie"ti. Dup! ce Dumnezeu l-a creat pe

45

Adam, atât pe b!rbat cât "i pe femeie, El S-a uitat la tot ce a f!cut "i a zis c! toate sunt „foarte bune” (Gen.1:31). Dac! Adam "i Eva ar fi avut naturi p!c!toase, Dumnezeu nu i-ar fi putut declara «foarte buni.»

Aceasta dovede"te c! tot ce-#i trebuie ca s! p!c!tuie"ti este o voin#! liber! "i capacitatea de a crede o minciun!. To#i credincio"ii au aceste capacit!#i – iat! de ce apostolul Ioan ne-a spus s! nu ne în"el!m cu privire la cine am fost înainte de a fi cur!#a#i de p!cat "i cine suntem dup! ce am fost cur!#a#i (1 Ioan 1:8-9 "i 2:1)...

S! fie clar c! eu nu zic c! nu vom mai alege s! p!c!tuim sau c! nu vom mai avea nevoie s! ne poc!im dup! ce am fost n!scu#i din nou. A"a cum am spus, tot ceea ce-#i trebuie ca s! p!c!tuie"ti este o voin#! liber! "i capacitatea de a crede minciuna diavolului – "i credincio"ii le au pe amândou!. S-ar putea s! alegem s! p!c!tuim "i în consecin#! vom avea nevoie s! ne poc!im.

Ceea ce spun este c! nu p!c!tuim în mod natural, fiindc! nu avem o natur! p!c!toas! care este c!s!torit! cu legea, Natura noastr! veche a fost r!stignit! cu Cristos; acum suntem f!pturi noi, c!s!torite cu Cristos prin Noul Leg!mânt.

În opozi#ie cu acest puternic adev!r, o teologie în"el!toare continu! s! circule prin Biseric! – o doctrin! care în esen#! spune c! înc! este natura noastr! s! p!c!tuim "i dup! ce am fost n!scu#i din nou. Eu sunt convins c! aceasta este o doctrin! a demonilor. Diavolul vrea s! ne conving! de faptul c! p!catul, r!utatea, obiceiurile rele "i orice alt! robie este înr!d!cinat! în natura noastr!. În felul acesta, el poate s! ne tortureze "i apoi s!-l blameze pe omul nostru cel vechi” (pag.41-44).

Aceasta este cea mai radical! respingere a doctrinei despre depravarea total! "i eu o sus#in din toat! inima.

L-am auzit odat! pe Paul Manwaring, unul dintre pastorii de la Bethel, spunând: „Redding, California este locul

46

cel mai radical de pe planeta p!mânt. Nu exist! un loc ca acesta în care Isus s! fie crezut 100%!”

Fiindc! l-am amintit pe Paul Manwaring, trebuie s! amintesc "i cartea lui, What on Earth Is Glory? – A Practical Approach to a Glory Filled Life (2011), o descrieere a naturii lui Dumnezeu "i a dorin#ei Lui de a împ!r#i cu noi aceast! natur!. $i cartea aceasta face parte din efortul total de la Bethel de a defini cultura Împ!r!#iei lui Dumnezeu.

Nu pot s! închei partea aceasta f!r! s! vorbesc "i de locul închin!rii "i al intimit!#ii cu Dumnezeu în Biserica Bethel. Bill Johnson accentueaz! lucrul acesta în multe dintre scrierile lui "i în cele din urm! adun! toat! aceast! înv!#!tur! în cartea lui, Face to Face with God – The Ultimate Quest to Experience His Presence (Fa"! în fa"! cu Dumnezeu – c!utarea suprem! de a experimenta prezen"a Lui). Aici este locul în care intr!m în Sfânta Sfintelor "i descoperim Frumuse#ea lui Dumnezeu care ne invit! s! particip!m la aceast! frumuse#e "i s! devenim astfel ca Domnul Isus.

În concluzie, Randy Clark "i Bill Johnson reprezint! o nou! trezire spiritual! în istoria cre"tinismului. Ei adun! laolalt! tot ceea ce a fost câ"tigat în trezirile anterioare de la Reform! pân! ast!zi. Prin faptul c! fac din înv!#!tura lui Isus despre Împ!r!#ia lui Dumnezeu centrul aten#iei lor, ei dau cre"tinismului un #el nou: s! uceniciz!m na#iunile "i s! cre!m în ele o cultur! nou!, o cultur! ce reprezint! voia lui Dumnezeu de a aduce Cerul aici pe p!mânt "i de a face ca totul pe p!mânt s! fie ca în Cer.

47

Concluzii Am prezentat în aceast! lucrare o serie de schimb!ri

majore care au avut loc în istoria cre"tinismului. Unele dintre ele au dus în jos, la o diminuare a con#inutului, a vitalit!#ii "i a impactului cre"tinismului. Altele au reprezentat o rena"tere "i o revitalizare a credin#ei cre"tine. O ascensiune!

Este important s! cunoa"tem istoria. Cine nu o cunoa"te, este în primejdie s!-i repete gre"elile. Cine o cunoa"te, înva#! din lec#iile ei "i cap!t! idei pentru mersul înainte. Dar, din moment ce am prezentat un fel de scar! ascendent! a dezvolt!rii cre"tinismului de la Reform! încoace, aceasta ne provoac! s! ne gândim cam unde ne afl!m noi pe aceast! scar!. M! gândesc la to#i evanghelicii din România "i-i chem pe to#i s!-"i evalueze convingerile "i practicile. M! gândesc mai ales la bapti"tii români, între care am crescut "i între care am tr!it o via#! activ! îndelungat!. Unde ne afl!m noi în compara#ie cu al#i bapti"ti din lume la ora actual!? O mare parte dintre bapti"tii din lume au îmbr!#i"at adev!rul c! Duhul Sfânt d! "i ast!zi toate darurile ar!tate în Noul Testament.

Mi s-a spus, îns!, c! la Congresul Alian#ei Mondiale Baptiste de la Honolulu din anul 2005, dedicat lucr!rii "i darurilor Duhului Sfânt în mi"carea baptist! de ast!zi, s-a afirmat c! sunt doar trei culte baptiste care sunt închise, adic! sunt total cesa#ioniste: Uniunea Baptist! Rus!, Ucrainean! "i Român!. Cu alte cuvinte, noi ne afl!m acolo unde ne-a l!sat Martin Luther, cu deosebirea c! am ad!ugat la Luther botezul credin#ei, adic! botezul la vârsta posibilit!#ii deciziei personale. Oare ne putem mândri cu conservatorismul acesta?

Curajul de a-#i schimba teologia

Unii î"i vor face un titlu de glorie c! ei nu "i-au schimbat niciodat! convingerile. În aceast! privin#!, eu îmi amintesc mereu de ceea ce a scris criticul literar George

48

C!linescu: „Numai oamenii mici nu-"i schimb! niciodat! convingerile.” Tr!im într-o epoc! de mari transform!ri, care inevitabil ne duc la reconsider!ri "i la schimb!ri în cel pu#in unele aspecte ale gândirii noastre. Îl voi prezenta mai jos ca exemplu de un om din genera#ia mea care a avut recent curajul s! enumere câte schimb!ri majore au avut loc în teologia lui în lunga lui carier! de misionar "i apoi de profesor de teologie: Peter Wagner.

Recent, el "i-a publicat biografia, cu un titlu ciudat: Wrestling with Alligators, Prophets and Theologians, Lesons from a Lifetime in the Church – A Memoir (În lupt! cu crocodilii, cu profe"ii #i cu teologii - Lec"ii dintr-o via"! întreag! în Biseric! – Amintiri, Gospel Light, Ventura, California, 2010). Autorul a slujit 16 ani ca misionar în jungla din Bolivia, apoi a devenit profesor la Fuller Seminary din Pasadena, California. Timp de mai bine de treizeci de ani, Peter Wagner a fost implicat în mi"carea evanghelic! "i a fost foarte activ în organizarea "i desf!"urarea Congresului Mondial de Evanghelizare de la Manila (1989) "i în alte ac#iuni evanghelice mondiale.

Ca participant la via#a teologic! "i spiritual! pe plan mondial, Peter Wagner arat! nu numai schimb!rile teologice care s-au întâmplat în aceast! vreme, ci "i schimb!rile teologice pe care le-a tr!it el personal în timpul acesta. El le nume"te „tranzi#ii”, sau treceri de la o pozi#ie teologic! la alta, "i le enumer!: sunt în num!r de patrusprezece! Iat! cum le explic! "i le enumer! el:

„Tranzi#iile teologice sunt adeseori numite schimb!ri paradigmatice. Ele cer o «înnoire a min#ii». O paradigm! este o schem! mintal! prin care procesezi informa#iile care î#i vin din afar!. Este o sum! de idei, teorii, concep#ii ce alc!tuiesc structura min#ii tale. Când schimb!rile din gândirea ta sunt foarte mari, foarte radicale, a"a încât toat! schema ta se schimb!, ele se numesc schimbare de paradigm!. Mie îmi place

49

s! gândesc tranzi#iile teologice pe care le-am f!cut de-a lungul anilor ca fiind schimb!ri de paradigm!. Pentru mine, ele sunt foarte importante "i le voi lista cronologic:

1. Trecerea de la «teoria celor dou! canale» la recunoa"terea naturii umane depline a lui Isus. Prima mea în#elegere a celor dou! naturi ale lui Cristos a fost c! El trecea în mod regulat de la a-$i folosi natura uman! la a-$i folosi natura divin!. Colegul meu de la Fuller, profesorul Edward John Carnell, m-a convins, bazat pe Filipeni 2, c! putem fi siguri c!, în timpul vie#ii Lui pe p!mânt, înainte de cruce, Isus $i-a folosit numai natura uman!.

2. Trecerea de la înzestr!rile umane la darurile spirituale. În timpul când am fost misionar în jungl!, cu ajutorul unui prieten misionar, Ken Decker, am început s! în#eleg cum este alc!tuit Trupul lui Cristos ca s! func#ioneze cu fiecare membru folosindu-"i darurile lui/ei spirituale. Înv!#!tura pe care am dat-o altora personal, ca profesor, "i apoi dou! dintre c!r#ile mele, Your Spiritual Gifts Can Help Your Church Grow "i Discover Your Spiritual Gifts, cred c! se va dovedi c! au fost cea mai de seam! contribu#ie a mea la via#a Bisericii. C!r#ile acestea se tip!resc înc! "i continu! s! fie cump!rate.

3. Trecerea de la educa#ia teologic! la echiparea sfin#ilor. Modelul creat de Ralf Winter de educa#ie teologic! prin extensie (TEE) a început procesul de trecere de la metodele tradi#ionale de echipare a studen#ilor la educarea celor care sunt deja angaja#i în lucrare, o educare pentru slujire practic!.

4. Trecerea de la evanghelizarea pasiv! la evanghelizarea pragmatic!. Experien#a mea educa#ional! care mi-a schimbat cel mai mult via#a

50

a fost cea prin care am ob#inut doctoratul în misiologie cu Prof. Donald McGavran la Fuller School of World Missions în a doua parte a anilor 1960. El ne-a înv!#at s! ne concentr!m aten#ia nu pe eforturile noastre de evanghelizare în sine, ci pe rezultatele m!surabile pe care le produc eforturile noastre.

5. Trecerea de la teologia monocultural! la teologia trans-cultural!. Înainte de a deveni misiolog, am luat ca de la sine în#eles c! teologia care s-a dezvoltat în Europa "i în America de Nord este valabil! pentru întreaga lume. F!r! s! ne d!m seama, credeam c! teologia este Scriptura. Dar când am început s! introduc antropologia cultural! în tablou, în cea mai mare parte sub îndrumarea prof. Chuck Kraft, concep#ia mea despre teologie a devenit mai pu#in dogmatic! "i mai pu#in regional!.

6. Trecerea de la evanghelizarea programat! la evanghelizarea cu putere. Una dintre cele mai semnificative schimb!ri în gândirea mea s-a produs când a ap!rut pe scena vie#ii mele John Wimber "i a început s! slujeasc! prin semne "i minuni. Înainte de a veni el, credeam în Duhul Sfânt, dar nu gândeam c! eficacitatea în evanghelizare vine din aplicarea principiilor corecte la timpul potrivit. Succesul lui Wimber la Biserica Vineyard din Anaheim "i cursul predat de el la Fuller Seminary m-au împins înapoi la Scriptur! "i la concluzia c! puterea spiritual! este cheia principal! pentru evanghelizarea eficace "i durabil!. Lucrul acesta a fost dovedit în ultimii 30 de ani de cre"terea exploziv! a cre"tinismului în emisfera sudic!.

7. Trecerea de la tolerarea lui satan la declara#ia de r!zboi. În perioada de început a carierei mele, îl

51

consideram pe satan ca pe o mic! nepl!cere în efortul de a r!spândi Evanghelia. Apoi, contactul meu cu Cindy Iacobs "i cu al#ii m-a trezit la realitatea r!zboiului spiritual. Departe de a fi o mic! nepl!cere, satan este un du"man formidabil care trebuie înfrânt "i care va fi înfrânt pe multele câmpuri ale r!zboiului spiritual.

8. Trecerea de la teologia reformat! referitoare la sfin#enie la cea wesleyan!. Dup! ce m-am implicat în lupta spiritual!, am ajuns s! v!d c! concep#ia reformat! despre sfin#ire pe care o aveam nu este suficient!. De aceea am trecut la concep#ia lui John Wesley, conform c!reia putem "i trebuie s! tr!im vie#i pline de puritate "i de sfin#enie, închizând astfel multe u"i prin care for#ele demonice ale lui satan pot s! intre "i s! compromit! eficacitatea noastr!.

9. Trecerea de la credin#a într-o guvernare denomina#ional! la o guvernare apostolic!. De îndat! ce am început s! iau în serios înv!#!tura biblic! c! la temelia Bisericii sunt apostolii "i profe#ii, am început s!-mi schimb paradigma de la formele de guvernare democratic!, tipice bisericilor "i denomina#iilor tradi#ionale, la conducerea apostolic!, ce sus#ine c! Duhul Sfânt deleag! o mare parte din autoritatea peste treburile Bisericii unor indivizi pe care El îi cheam! "i-i desemneaz! pentru anumite lucr!ri. Manualul meu despre aceast! schimbare este Churchquake! (Cutremur în Biseric!), în timp ce ultimele mele gânduri pe aceast! tem! sunt rezumate în Apostles Today (Apostoli ast!zi).

10. Trecerea de la o viziune a Bisericii la o viziune a Împ!r!#iei. Cea mai mare parte a muncii mele în

52

perioada de început s-a concentrat pe Biseric!. Mai recent, îns!, mi-am dat seama c! accentul lui Isus nu s-a centrat atât pe Biseric! cât pe Împ!r!#ia Lui. El nu i-a trimis niciodat! pe ucenicii Lui s! predice Evanghelia Bisericii, ci Evanghelia Împ!r!"iei. Împ!r!#ia lui Dumnezeu nu se limiteaz! între cele patru ziduri ale bisericii locale. Nu voi uita niciodat! c! dup! ce am publicat ceea ce am considerat a fi una dintre cele mai bune c!r#i ale mele, Church Growth and the Whole Gospel, Ray Bakke a f!cut observa#ia c! n-am pomenit nici m!car o dat! cuvântul «Împ!r!#ie» într-o carte despre r!spunderea social! a Bisericii. M! uit înapoi "i v!d c! are dreptate. De atunci n-am mai f!cut gre"eala aceasta. Vede#i, de exemplu, cartea mea Changing Church.

11. Trecerea de la extinderea Bisericii la reformarea societ!#ii. Marea trimitere (Matei 28:1-20) ne spune c! trebuie s! facem ucenici din toate na#iunile. Eu credeam c! aceasta înseamn! s! mergem în diferite na#iuni "i s! câ"tig!m cât mai mul#i oameni "i s! înmul#im bisericile. Acum în#eleg porunca aceasta literal, ca însemnând c! trebuie s! reform!m na#iunea (sau grupul etnic) a"a încât întreaga societate s! reflecte valorile Împ!r!#iei lui Dumnezeu. Acum cred în mandatul de st!pânire (Dominium Mandate), adic! în faptul c! fiii lui Dumnezeu trebuie s! ajung! s! împlineasc! mandatul dat de Dumnezeu omului când i-a zis: «St!pâni#i p!mântul!»

12. Trecerea de la teismul clasic la teismul deschis. Am fost înv!#at c! Dumnezeu a hot!rât "i a determinat totul dinainte "i de aceea cunoa"te dinainte tot ce are s! se întâmple. Dar de îndat! ce am început s!

53

lucrez cu mi"carea de rug!ciuni de mijlocire din anii 90, am început s! cred cu putere c! rug!ciunile noastre vor influen#a realmente ce va face Dumnezeu de aici înainte. Ele schimb! gândul lui Dumnezeu.

13. Trecerea de la slujirea în biseric! la slujirea la locul de munc!. Pân! acum câ#iva ani, am crezut c! întreaga slujire adus! lui Dumnezeu este bazat! în adunare. Aceasta a fost una dintre cele mai mari gre"eli ale mele. Am crezut chiar c! darurile spirituale pot fi folosite doar în activit!#ile bisericii. Acum m-am poc!it de lucrul acesta, deoarece acum am în#eles c! biserica exist! "i la locul de munc! "i c! ceea ce fac cre"tinii la locul de munc! este o form! legitim! de slujire adus! lui Dumnezeu. Spun totul despre aceast! schimbare de paradigm! în cartea mea The Church in the Workplace.

14. Trecerea de la o escatologie escapist! la o teologie a biruin#ei. Aceast! cea mai recent! schimbare de paradigm! are o lung! istorie. Cred c! eram înc! în Bolivia când am început s! am întreb!ri cu privire la teologia r!pirii premileniste, pretribula#ioniste, pe care o înv!#asem la seminar. Ideea era c! lumea va merge din r!u în mai r!u "i c! exact la momentul potrivit vom fi r!pi#i "i Anticristul va prelua st!pânirea. Nu cred c! o credeam cu adev!rat, dar pur "i simplu nu m! gândeam la problema aceasta "i a"a au trecut zeci de ani. Dar când am început s! în#eleg mandatul st!pânirii, mi-a devenit clar c! am nevoie de o concep#ie mai bun! despre vremurile de pe urm!. Lumina a venit când am citit cartea lui Harold Eberle "i Matin Trench Victorious Eschatology, cu concep#ia lor par#ial preterist!, "i aceasta este ceea ce cred acum.”

54

Acestea au fost schimb!rile petrecute în teologia lui Peter Wagner.

Multe dintre aceste tranzi#ii le-am tr!it "i eu. Fa#! de altele, am mari rezerve. Le-am redat aici, îns!, ca s! ilustrez fenomenul unei min#i deschise, care îndr!zne"te s! primeasc! noi informa#ii "i s! fac! tranzi#ii paradigmatice în propria gândire.

O privire spre viitor

Pr!bu"irea comunismului "i libertatea în care am intrat din decembrie 1989 nu a adus cu sine o rena"tere spiritual!. Dimpotriv!, haosul economic, politic "i social care au urmat i-au f!cut pe majoritatea românilor s! se implice în goana dup! o stare material! mai bun! cu orice pre#, "i aceasta a însemnat implicarea în corup#ie. Compromisurile morale reduc "i în cele din urm! sting via#a spiritual!.

Milioanele de români care s-au dus în #!rile Europei de Apus în c!utare de lucru s-au implicat "i ei în dureroase forme de minciun!, necinste "i unii în desfrâu. Familiile r!mase acas! au avut "i ele de suferit, mai ales copiii.

Sunt semne c! mul#i români se opresc acum "i-"i pun întrebarea: Aceasta-i tot ce ne ofer! via#a în libertate? $i este oare aceasta adev!rata libertate? Mul#i percep acum tot mai acut c! în biserici nu mai este via#!, nu mai este putere, nu mai este bucurie. Oare aceasta este via#a cre"tin!?

Cred c! toate acestea au creat condi#iile pentru o adev!rat! trezire spiritual!. Întotdeauna o trezire spiritual! începe atunci când un grup de credincio"i nemul#umi#i de via#a lor actual! decid s! o rup! cu orice p!cat cunoscut "i s! se d!ruiasc! totalmente Domnului Isus "i vie#ii de sfin#enie. Ceea ce este necesar de "tiut la acest punct este c! o trezire spiritual! este de la ceva c!tre altceva. De multe ori este relativ u"or s! se stabileasc! „de la ce” ne trezim. Este mai dificil s! se stabileasc! clar „c!tre ce” ne trezim. Cu alte cuvinte, Cine ne

55

d! puterea de schimbare "i ce fel de via#! vom tr!i dup! ce ne-am trezit?

Au existat treziri mari, care au cuprins zeci de mii "i chiar sute de mii de oameni, dar care au durat maximum 3-5 ani, apoi s-au stins. Uneori s-au stins datorit! conduc!torilor trezirii, care au alunecat de pe calea cea dreapt!, dar de cele mai multe ori trezirea s-a stins fiindc! nu a existat un program, o înv!#!tur! clar! despre tr!irea în trezire, o ac#iune sistematic! de cl!dire a unei societ!#i bazate pe principiile trezirii.

Ceea ce trebuie s! urm!reasc! o adev!rat! trezire spiritual! este revenirea la înv!#!turile Domnului Isus despre Evanghelia Împ!r!#iei lui Dumnezeu. Despre acestea vom vorbi în „Manifestul Împ!r!#iei lui Dumnezeu”.