CURS ISDR 3 20.10.2011 Dreptul aplicat [n provincia roman` DaciaO a doua categorie social` [n provincia roman` Dacia o reprezentau latinii, care aveau un statut politic intermediar [ntre cet`\eni ]i peregrini, bucur@ndu-se de o parte dintre drepturile civile ]i politice ale cet`\enilor romani. Astfel, dintre drepturile civile, aveau: ius comerci, uneori aveau ius conubi, precum ]i legis actio, iar dintre drepturile politice aveau doar ius sufragi, nu beneficiau de ius honorum ]i de ius militiae. Latinii din Dacia erau latini fictivi, [n sensul c` aveau statutul juridic al latinilor coloniali, dar nu erau rude de s@nge cu romanii. De altfel, [n timpul st`p@nirii romane [n Dacia, statutul de latin devenise o excep\ie, aplic@ndu-se unui num`r restr@ns de persoane, pe fondul tendin\ei de generalizare a cet`\eniei romane. Latinii utilizau [n raporturile dintre ei, precum ]i [n raporturile cu cet`\enii romani ]i cu peregrinii normele dreptului gin\ilor. Cea de-a treia categorie o reprezentau peregrinii, care formau cea mai important` categorie social` a provinciei romane Dacia, [ntruc@t [n aceast` categorie intra marea mas` a dacilor autohtoni, cuceri\i de romani. Cea mai mare parte a dacilor erau peregrini dediticii, pentru c` se opuseser` cu for\a armelor cuceririi romane. To\i cei care s-au opus cu for\a armelor cuceririi romane erau [n aceast` categorie, indiferent de poporul supus, fiind o categorie inferioar` de peregrini, al c`ror statut juridic este mai restrictiv fa\` de acela al peregrinilor obi]nui\i, [ntruc@t nu mai au acces la dreptul lor na\ional ]i nu pot veni niciodat` la Roma sub sanc\iunea c`derii [n sclavie. Ei nu pot dob@ndi niciodat` cet`\enia roman`, dovad` c` toate legile de acordare a cet`\eniei romane, inclusiv edictul lui Caracal, [i excepteaz` de la posibilitatea dob@ndirii cet`\eniei. {n raporturile dintre ei, precum ]i [n raporturile cu cet`\enii romani ]i cu latinii, peregrinii utilizau normele dreptului gin\ilor; [n plus, peregrinii obi]nui\i puteau utiliza [n raporturile dintre ei leges morescve peregrinorum legile ]i cutumele locale sub condi\ia ca acestea s` nu contravin` normelor de drept ]i principiilor juridice romane. Din examinarea statutului juridic al categoriilor sociale din Dacia, se desprinde concluzia c` dreptul gin\ilor reprezint` dreptul comun tuturor acestor categorii sociale, utilizat pentru reglementarea raporturilor dintre ele. Formele juridice ale dreptului gin\ilor, de]i sunt diferite de cele bazate pe dreptul civil, produc efecte juridice valabile chiar dac` acestea sunt imperfecte fa\` de cele produse de dreptul civil. Spre pild`, cet`\eanul roman se putea c`s`tori cu o peregrin` potrivit formelor prescrise de dreptul gin\ilor, [ns` nu avea manus (putere marital`) asupra so\iei ]i nici nu avea patria potestas deplin` (putere p`rinteasc`) asupra copiilor rezulta\i din aceast` c`s`torie. Un alt exemplu: contractele [ncheiate [ntre cet`\eni ]i peregrini utilizau ]i ele forma scris`, numai c` aceast` form` scris` nu era ad validitatem folosit` pentru [ns`]i [ncheierea valabil` a contractului ]i ad probatione ca mijloc de prob`. }i litigiile dintre cet`\eni ]i peregrini erau deduse [n fa\a tribunalelor romane din provincie pe baza unei fic\iuni juridice, potrivit c`reia peregrinul era considerat cet`\ean roman (si cives romanus eset ca ]i cum ar fi cet`\ean roman). Ius centium, ca diviziune a dreptului privat roman, este mult mai evoluat [n raport cu dreptul civil, [ntruc@t nu presupune forme solemne ]i gesturi rituale, elementul principal al institu\iilor sale fiind elementul subiectiv al voin\ei umane. {n procesul convie\uirii dacilor cu romanii, cele trei r@nduieli juridice dreptul civil, al gin\ilor ]i cutumele locale, s-au apropiat p@n` la contopire [n cadrul procesului sintezei juridice daco romane, d@nd na]tere [n condi\iile

specifice Daciei, unui sistem de drept nou sistemul dreptului daco roman. {n acest proces de sintez` juridic`, normele dreptului roman au avut o influen\` cov@r]itoare datorit` superiorit`\ii sistemului juridic roman, dar ]i normele dreptului local au exercitat o influen\` asupra normelor dreptului roman, [n special [n dou` direc\ii. Prima direc\ie este dec`derea formalismului ]i a doua este afirmarea principiului ocrotirii unei credin\e. Principalele institu\ii ale dreptului aplicabil [n provincia roman` Dacia Institu\ia propriet`\ii * Distinc\ie [ntre proprietatea asupra p`m@ntului ]i proprietatea asupra altor bunuri pe de alt` parte. Asupra p`m@ntului, [n provincia roman` Dacia se puteau exercita dou` forme de proprietate: proprietatea quiritar` ]i provincial`. Proprietatea quiritar` era exercitat` de c`tre cet`\enii romani care locuiau [n coloniile investite cu ius italicum, acea fic\iune juridic` care asimila solul respectivelor colonii cu solul Italiei astfel [nc@t cet`\enii romani din coloniile respective nu pl`teau impozitul funciar asupra terenului st`p@nit [n proprietate. Proprietatea provincial` era solicitat` de provinciali asupra celorlalte categorii de teren. Potrivit unei str`vechi reguli din dreptul roman, du]manii Romei nu aveau niciun drept ]i ca atare bunurile cucerite de la du]mani inclusiv p`m@ntul acestora intrau [n proprietatea statului roman cu titlu de ager publicus ogorul public. Statul roman, devenit proprietar al terenurilor cucerite, d`dea [n folosin\` aceste terenuri locuitorilor din provincii, iar ace]tia pl`teau [n schimb impozitul funciar tributum soli sau stipendi. St`p@nirea exercitat` de provinciali asupra acestor terenuri era extrem de dificil de [ncadrat dpdv juridic. Jurisconsul\ii romani ai epocii clasice au c`utat s` defineasc` aceast` st`p@nire pe baza ideilor ]i institu\iilor juridice existente la acea dat`. Astfel ei au considerat c` provincialii exercit` asupra acestor terenuri posesia sau uzufructul. Totodat`, ei au considerat c` provincialii pot fi asimila\i p@n` la un punct cu titularii de drepturi reale. Din examinarea fizionomiei juridice a st`p@nirii exercitate de provinciali asupra terenurilor primite [n folosin\` din partea statului roman, constat`m [ns` c` ace]tia sunt titularii unui veritabil drept de proprietate pe care o desemn`m [n mod conven\ional prin sintagma proprietate provincial`. Aceast` sintagm` nu e roman`, [ns` noi denumim astfel acest concept. Proprietarii provinciali pot s` [nstr`ineze aceste terenuri prin acte inter vivos, utiliz@nd tradi\iunea, dup` cum pot transmite aceste terenuri ]i prin acte mortis causa, adic` le pot l`sa mo]tenire. Ca atare ei dispun de toate atributele dreptului de proprietate ius utendi dreptul de a folosi bunul, ius fruendi dreptul de a-i culege fructele ]i ius abutendi/disponendi dreptul de a dispune de bun. Totodat`, dup` modelul uzucapiunii (vine de la usus capio a lua [n folosin\`) din dreptul civil, a fost creat` pentru proprietarii provinciali o uzucapiune special` denumit` prescriptio longi tempio, pe care jurisconsul\ii clasici Paul ]i Modestin o mai numesc ]i prescriptio longe. Ea se deosebe]te de uzucapiunea din dreptul civil sub mai multe aspecte. {n primul r@nd, sub aspectul termenelor, [n dreptul civil, uzucapiunea av@nd termene scurte: 1 an bunuri mobile, 2 ani bunuri imobile. Prescriptio longi tempori presupune termene lungi 10 ani [ntre prezen\i ([ntre persoane aflate [n acela]i ora], la origine, ulterior [ntre persoane aflate [n aceea]i provincie), 20 ani [ntre absen\i ([ntre persoane aflate [n ora]e diferite, la origine, ulterior [ntre persoane aflate [n provincii diferite). {n al doilea r@nd, uzucapiunea se deosebe]te de prescriptio longi tempore sub aspectul prescrip\iei achizitiv`, un mod de dob@ndire a propriet`\ii, uzucapantul devine proprietar al bunului uzucapat la

[mplinirea termenului de 1 an/2 ani, dup` caz. Pera contrario, prescriptio longi temporis este o prescrip\ie extinctiv`, care are ca efect respingerea ac\iunii [n revendicare a proprietarului de c`tre cel care a posedat bunul 10/20 ani, dup` caz, [ns` dac` acesta pierde posesia, dup` [mplinirea termenului, nu se poate revendica, pentru c` n-a devenit proprietar. {n al treilea r@nd, prescriptio longis tempore, spre deosebire de uzucapiune, permite jonc\iunea posesiilor ]i nu necesit` nici jus titlu sau just` cauz` (iusta causa posesionis) ]i nici bun` credin\`. Tot pentru proprietarii provinciali, a mai fost creat` o prescrip\ie special` numit` prescriptio longisimi tempori prescrip\ia celei mai lungi durate, care avea termen de 40 de ani [n vremea [mp`ratului Constantin cel Mare, termen redus la 30 de ani [n vremea [mp`ratului Teodosiu al II-lea; aceast` prescrip\ie avea tot un caracter extinctiv, [n plus [ns`, se aplica ]i bunurilor imperiale, precum ]i bunurilor bisericii cre]tine, care devenise religie oficial` a statului roman la epoca respectiv`. {mp`ratul Justinian, [n cadrul politicii sale , a suprimat distinc\ia dintre fondurile italice ]i fondurile provinciale, [n sensul c` ]i fondurile italice au fost supuse impozitelor ]i pe cale de consecin\`, a unificat uzucapiunea din dreptul civil cu prescriptio longi tempori, cre@nd urm`torul sistem: bunurile mobile se prescriau printr-o posesie de 3 ani, denumit` usus capio, bunurile imobile se prescriau printr-o posesie de 10 ani [ntre prezen\i sau 20 de ani [ntre absen\i, denumit` prescriptio longi temporis. {n ambele cazuri, se cereau iusta causa posesionis justa cauz`/justul titlu, iar prescrip\ia avea un caracter achizitiv. Justinian men\ine ]i prescriptio longisimi tempori, printr-o constitu\iune dat` [n anul 528 d.Hr., acord@ndu-i urm`toarea fizionomie: dac` posesorul e de bun` credin\` ]i nu a intrat [n st`p@nirea bunului prin mijloace violente, dup` o posesie de 30 de ani, devine proprietar, f`r` a fi necesar justul titlu sau justa cauz`. Dac` pera contrario, nu e de bun` credin\` sau a intrat [n st`p@nirea bunului prin mijloace violente, dup` o posesie de 30 de ani, poate s` resping` cu succes ac\iunea [n revendicare a proprietarului, [ns` dac` pierde posesia, dup` [mplinirea termenului, nu poate revendica. {n acest caz, prescriptio longisimi temporis, p`streaz` caracterul instinctiv.