ion

2
Romanul interbelic realist de tip obiectiv: „Ion" de Li viu Rebreanu „Ion", primul roman publicat de Liviu Rebreanu (în 1920), este un roman realist de tip obiectiv, cu tematică rurală, din literatura română interbelică. 1. încadrarea în tipologie, în curent literar Specia căreia îi aparţine este romanul, datorită amplorii şi complexităţii acţiunii (desfăşurată pe mai multe planuri), conflictului complex, personajelor numeroase şi realizării unei imagini ample asupra vieţii. Romanul este unul de tip obiectiv, prin specificul naratorului (omniscient) şi al relaţiei narator-personaj. Se încadrează în curentul literar realist prin tematica socială, obiectivitatea perspectivei narative, construirea personajelor în relaţie cu mediul în care acestea trăiesc, personajele tipice, tehnica detaliului, veridicitatea, stilul sobru. 2. Temele romanului sunt: problematica pământului (lupta unui ţăran sărac pentru a obţine pământul şi consecinţele actelor sale), tema iubirii, tema destinului. Romanul are un caracter monografic deoarece sunt înfăţişate aspecte ale lumii rurale - obiceiuri şi tradiţii, relaţii socio-economice, de familie, relaţia cu autorităţile. 3. Elemente de structură şi de compoziţie Perspectiva narativă este obiectivă, naraţiunea se realizează la persoana a IlI-a. Simetria incipit - final e dată de o descriere (la începutul şi la sfârşitul cărţii) a drumului care intră şi iese din satul Pripas, loc al acţiunii romanului; drumul semnifică simbolic destinul. Titlul este dat de numele personajului principal, un exponent al ţărănimii (prin dragostea lui pentru pământ), individualizat însă prin modul în care obţine averea. Compoziţie: Romanul este alcătuit din două părţi: Glasul pământului" şi „Glasul iubirii". Titlurile celor 13 capitole sunt semnificative, discursul narativ având un „început" şi un „Sfârşit". Tehnici narative: Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viaţa ţărănimii şi a intelectualităţii săteşti, iar prin cea a contrapunctului, nunta. Acţiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas participă la o horă în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Simbolic, este vorba despre „o horă a soartei". Rebreanu descrie jocul tradiţional, someşana. Aşezarea privitorilor reflectă relaţiile dintre clasele şi grupurile sociale: ţăranii bogaţi, cei mijlocaşi, sărăntocul Alexandru Glanetaşu; femeile; intelectualii satului. Această primă parte este expoziţiunea. * Intriga reuneşte următoarele episoade: Ion o ia pe Ana la joc, deşi o place pe Florica; Vasile Baciu îl numeşte „hoţ" şi „tâlhar"; Ion vrea să se răzbune; bătaia cu

Upload: alexandra-trtd

Post on 24-Dec-2015

1 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Tema si viziunea despre lumi in romanul "Ion" de Liviu Rebreanu

TRANSCRIPT

Page 1: Ion

Romanul interbelic realist de tip obiectiv:

„Ion" de Li viu Rebreanu

„Ion", primul roman publicat de Liviu Rebreanu (în 1920), este un roman

realist de tip obiectiv, cu tematică rurală, din literatura română

interbelică.

1. încadrarea în tipologie, în curent literar

■ Specia căreia îi aparţine este romanul, datorită amplorii şi complexităţii acţiunii (desfăşurată pe mai

multe planuri), conflictului complex, personajelor numeroase şi realizării unei imagini ample asupra

vieţii.

■ Romanul este unul de tip obiectiv, prin specificul naratorului (omniscient) şi al relaţiei narator-

personaj.

■ Se încadrează în curentul literar realist prin tematica socială, obiectivitatea perspectivei narative,

construirea personajelor în relaţie cu mediul în care acestea trăiesc, personajele tipice, tehnica

detaliului, veridicitatea, stilul sobru.

2. Temele romanului sunt: problematica pământului (lupta unui ţăran sărac pentru a obţine

pământul şi consecinţele actelor sale), tema iubirii, tema destinului.

Romanul are un caracter monografic deoarece sunt înfăţişate aspecte ale lumii rurale

- obiceiuri şi tradiţii, relaţii socio-economice, de familie, relaţia cu autorităţile.

3. Elemente de structură şi de compoziţie

■ Perspectiva narativă este obiectivă, naraţiunea se realizează la persoana a IlI-a.

■ Simetria incipit - final e dată de o descriere (la începutul şi la sfârşitul cărţii) a drumului care intră şi

iese din satul Pripas, loc al acţiunii romanului; drumul semnifică simbolic destinul.

■ Titlul este dat de numele personajului principal, un exponent al ţărănimii (prin dragostea lui pentru

pământ), individualizat însă prin modul în care obţine averea.

■ Compoziţie: Romanul este alcătuit din două părţi: „Glasul pământului" şi „Glasul iubirii". Titlurile

celor 13 capitole sunt semnificative, discursul narativ având un „început" şi un „Sfârşit".

■ Tehnici narative: Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viaţa ţărănimii şi a

intelectualităţii săteşti, iar prin cea a contrapunctului, nunta.

■ Acţiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas participă la o horă în

curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Simbolic, este vorba despre „o horă a soartei". Rebreanu

descrie jocul tradiţional, someşana. Aşezarea privitorilor reflectă relaţiile dintre clasele şi grupurile

sociale: ţăranii bogaţi, cei mijlocaşi, sărăntocul Alexandru Glanetaşu; femeile; intelectualii satului.

Această primă parte este expoziţiunea.

* Intriga reuneşte următoarele episoade: Ion o ia pe Ana la joc, deşi o place pe Florica; Vasile Baciu îl

numeşte „hoţ" şi „tâlhar"; Ion vrea să se răzbune; bătaia cu George.

* Desfăşurarea acţiunii prezintă dezumanizarea protagonistului în goana lui după avere: după seducerea

Anei urmează nunta, apoi bătăile; preotul Belciug mediază conflictul, iar Ion obţine pământul lui Vasile

Baciu; sinuciderea Anei; moartea copilului; încercarea lui Ion de a se apropia din nou de Florica.

Page 2: Ion

* (lipseste concluzia , e in eseu)