CTITORIIAcolo unde-n Arges se varsa Raul DoamneiSi murmura pe ape copilaria mea,Ca Negru-voda, care descalecand venea,Mi-am ctitorit viata pe dealurile toamnei.Prin viile de aur ca banii dintr-o salbaPe al colinei mele impodobit pieptar,Inchis-am fericirea in stramtul ei hotarDe nuci bogati in umbra, umbrind o casa alba.Acolo,-n pacea noptii, pe drumuri de podgorii,Am mers tacut alaturi de carele cu boi,Cand neaua lunii ninge pe salcii in zavoi,Cand sopoteste valea de cantecele morii.Las altora tot globul terestru ca o minge,Eu am ramas in paza pridvorului strabun,Ca sa culeg cu ochii livezile de prunCand alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge.Si tot visand la vremea cand inflorira teii,Pe cand imbraca tara al iernii alb suman,Sa deslusesc cum piere trecutul, an cu an,Pe drumuri departate sunandu-si clopoteii.Sa stau, pe cand afara se stinge orice soapta,Privind cenusa calda din vatra mea, de-acumSi sa aud deodata, cu-nfiorare, cumTrosneste amintirea ca o castana coapta.FLORICAAici si ngropara bunicii mei copila,n loc ferit de-arsita, de viscol si de vnt.Colinei nchinara iubitu 949i85j l ei mormnt,Legnd de dealul rodnic si numele si-argila.

si vremea prea fugara si fragedul destinAl celei ce fusese - abia o zi - Florica...Azi, de fetita moarta noi nu mai stim nimica;Dar cnd acum Florica, n soare aprilin,

Etern renfloreste, ceva n piept ma doare,Privind cum prinde raza cu fermecatu-i firO fasa de bobocul plapnd de trandafirsi-un zmbet de lumina de fiecare floare.

Un zmbet ce odata traia pe buza ei...si ma-nfior la gndul pagn si la credintaCa trebuie naturii sa-i altoiesti fiinta -Pamntul sa palpite ca inima, de vrei.MormantulDe n-ar fi muchiul crucii, vedeam un pat de floriGtit sub bolta verde i vie a pdurii.Ai adormit n raiul din slovele scripturii,Tu, ce-odihneti la umbr de codri optitori.Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioriei,Pstorule de oameni, bunicule! AcumEti zumzet de albine i-mprtiat parfumn via mbtat de nflorirea viei.Te-a biruit pmntul, dar l-ai nsufleiti l-a ptruns iubirea-i de ar, ca semina.Stejarilor prieteni le-ai druit fiinai sngele, ce curge cu seva nfrit.Orice copac din juru-mi l simt c mi-e printe,Cu cea din urm iarb de mult am legmnt.De dincolo de oameni, de timp i de mormnt,Un ram se-apleac tainic s m binecuvinte.Varful dealuluiCu-o singur sforare-ncordnd vnjosu-i umr Un uria urcndu-i poverile ce-l strng Pletosul deal, din vale sui cu vii i crngCa s-i revad ara cu sate fr numr,Cu casele: mioare, si turlele: pstori,Cu drumul ce-nsoete nceata caravanCe-au coborat pe verdea cmpie argeeanDe slcii plngtoare i plopi pribegitori;inutul unde seara din lunci i din zvoaie,Ca i argintul sprinten, viu apele sclipesc,i unde clarul cntec de clopot cretinescApropie colina de-a cerului vpaie.O, varf de deal! O, capt linistitor de drum!Opresc aicea pasul i mi dezleg privirea,Cnd prin amurg se-nal, visnd nemrginirea,Din fiecare cas un crin nalt de fumIn vieTot mai miroase via a tmios i coarnMustos a piersici coapte i crud a foi de nucVezi, din zvoi sitarii spre alte veri se duc;Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de m-ntoarn?

Nu e amurgul nc, dar ziua e pe rodi soarele de aur d-n prg ca o gutuieAcum omid neagr spre poama lui se suieTr, un tren de marf pe-al Argeului pod.

Cu galben i cu rou i coase codrul ia.Prin foi lumina zboar ca viespi de chihlimbar.O ghionoaie toac ntr-un agud, i rarCa un ecou al toamnei rspunde toclia...

S-a dus. i iari sun i tace. Dar aud- Ecou ce adormise i-a tresrit deodat n inim cum prinde o toac-ncet s batLovind n amintire ca pasrea-n agud.Castanul cel mareSe zbate Strmba-Lemne cumplit n pomul zdravan,Cu brate noduroase si cu atletic trunchintelenit n vie, desi pn-la genunchiI s-a urcat cu-ncetul pamntul gras si reavan.

Dar toamna, sub rodire ncununat cu spini,Si-n noapte plin de pace, de pasari si de stele,Ca grindina sloboade castanele lui greleSi-nseninat, primeste pe crestetu-i lumini.

Castanul ntre struguri si-a nteles menirea:Ce-am cautat pe drumuri, gaseste stnd pe loc,Si, adncind pamntul aceluiasi noroc,Cu zeci de ramuri tine n brate fericirea.

Ma simt, Florica, -n preajma-i atta de sarac!De ce nu poate pasu-mi sa prinda radacina,Si sa ramn al viei ca pomul pe colina,Si sa ma strng de tine ca vita de aracRadaciniNod de naparci, serpi vajnici cat bratul si cat cotul,Trunchi negru de balaur incolacit si rupt,Ciorchine de soparle pamantul dedesuptSurpandu-se, in taina se dezvelesc cu totul.

Dar vraci vicleni cu barba de iasca si de musch,In nopti cu luna noua plesnindu-i cu nuiele,I-au inlemnit deodata umflati asa in pieleDe le-au ramas sub coaja intaratatii muschi.Frunzarele deasupra, imbelsugand colina,Isi leagana seninul cu vantul in vazduh Cum sa cunoasca iadul in care trup si duhSe zbate dezgropata, sucita, radacina?Stau si privesc la serpii ce scormone-n pamantSi la pamantul care le fuge de sub pantec...Copaci, mosie, vreme neindurat descantec...Si eu, cu tot frunzisul si radacina-n vant.CiresulVoi nhama magarul, ca-n vremi, la caprioaraEl ce priveste toate cu ochi de ntelept Si voi urma poteca de mult, suisul dreptPrin via verde-n tactul copitei ce-o masoara.

Si lund prajina lunga si cosul mpletit,O fata-n vlnic rosu va merge nainte,Am sa opresc magarul din mersul lui cuminteSub un cires, de roade si de ani multi boltit.

Ciresul va fi rosu ca si-n copilarie,Ciresele pe ramuri vor atrna cercei,Cu brate goale, fata va prinde-n sortul ei,La fiece prajina, o suta si o mie.

Si cnd, trziu, lungi umbre se vor culca pe lunci,Cnd gol va fi ciresul, iar cerul plin de stele,Bunicii i-as aduce acasa cosuri greleDe-as mai avea bunica si sufletul de-atunciPadurea din valea mareO simti deodata toata, cu o cutremurare,Cum stapaneste peste micimea ta de om,

Cu mii de trunchiuri albe si cu un singur domFrematator padurea de fagi din Valea Mare.Aicea omenirea te lasa pic cu pic:Incepi de traiu-ti silnic si stramt sa te desferici,Inveti, uimit, sa intri in codri ca-n bisericiSi ca mai sfant pe lume nu poate fi nimicDecat aceasta pace in razele-nserarii,Cand se tarasc, alaturi de netede tulpini,Din arborii aievea alti arbori mai senini,Sub frunzele cu glasul dumnezeiesc al marii,Si cand, legandu-ti pasii de cale, te-ai opritSub fagii nalti, in templul adevarat al firii,Ca un bolnav de suflet redat tamaduirii,La jgheabul care curge cu sipot potolit.Cucul din valea popiiIn zori, ca poterasii, din vai sirag ies plopii.Ascult de la rascruce cu suflet de haiducCum cucu-n codru verde ma cheama sa ma ducS-opresc la drumul mare norocu-n Valea Popii.Pe flori, ca pe-o velinta, stau de la cantatori,Pandind cu ochii lacomi din rasaritul rumenCum soarele soseste rotund, ca un egumen,Si numara pe ceruri matanii de cocori.Pe cand in calea-i lunga se roaga la toti sfintii,Eu il dezbrac de raze sub frasin si anin.La zavoiMa-ntorc ta tine, Arges, o, rau de-odinioara,Pe drumul de fanete ce fuge printre clai,Dar unde mai sunt astazi, sa tie-aceleasi cai,Tustrei copiii veseli, de-atunci, din carioara?Si unde-i scaldatoarea in care ca un vrac Zavoi cu par de salcii si ochi de apa vie Schimbai nisipu-n aur, cu varga de magieA razei pogorate pe cerul porumbac.De doua ori acelasi nu m-oi scalda in ape,Caci zilele de-a valma cu valul tau se scurg,Si vacile baltate de soare in amurgNu beau acelasi Arges cand vin sa se adape.In cipciit, in clopot si-n sopot nencetat,Alt rau, din clipa-n clipa, te-a zamislit izvorul;Nebanuit ca dansul ma nase viitorul Dar tu te chemi tot: Arges, cu tot: Ion Pillat.In luncaTu, care treci cu carul sub dealul din podgoriiDucand la camp sindrila sau sus la munte grau,Te-abate-n lunca veche si mana pin la rau.Amurgu-n vai se lasa cu carduri de prigorii,Cu-apusul luna alba cazu in helesteu:Pe floarea-i ca pe-un nufar se-asaza brotaceii,Si cantecul lor straniu, prin umbrele aleii,Cu zile descantate m-ar urmari mereu.De n-ar incepe-acuma ca-n amintiri sa suneLung clopotele-ncete ce vin de la zavoi,Dar vacile in noaptea albastrului trifoiTreptat se departeaza prin vis si prin pasune...Opreste-ma la Arges, pe plaja care-o stiu,Sa-i tin in maini nisipul, in cupe efemere,Si sa visez cum fuge prin degete si piere Trecutul, si talanga, si soarele tarziu.Parcul Golestilor

Am asteptat amurgul ca zarile sa fieAltare largi suflate in aur preacurat,Iar salciile, care pe drum au tremurat,Inspre Golesti sa-nsire albastra lor stafie.Am stat batand la poarta prelung si s-a deschis;Si iata casa-n iederi si parcul in paragini,Si iata-ma ca unul ce-ar rasfoi imaginiDintr-o calatorie pe jumatate vis.

Aleile e toamna duc toate catre moarte.Razoarele se-neaca in bozii si-n urzici...Si, inima-ncarcata de amintiri, imi zici:Va trebui odata Florica ta sa poarteIn ea pustietatea de care mai bolesti...Dar m-am oprit cu mana sfios la palarie,Caci m-ajungeau, lungite de-amurg pe balarie,Mari, umbrele-nfratite a fratilor Golesti.Lumina iarnaA nins. n soare codrul cu trunchiuri de carbunentinde umbre-albastre pe proaspatul omatSi ma visez la geamuri cu anii ndarat:Vad dealul alb, trlia si vremurile bune.

Ies, scrtie zapada ca ieri sub pasul meu,Si atrnnd marame subtiri de promoroacaDe ramurile joase, lumina goala joacaAzi numai pentru mine si pentru Dumnezeu.

Apoi si da pe spate tot parul de betealaSi sare nvrtindu-si al razelor hangerSi unde talpa-i roza atinge albul gerFulgerator scnteie pe nea cte-o petala.

Crra trece pe sub soare vslind ntiul corb.A stat din joc lumina, pe brnci se face micaCrra stolu-ntreg si-n umbra ramn privind cu fricaTrei picaturi de snge pe-o ramura de sorb.Biserica lui HoriaMai stai visand la muntii ce soimi si aur poarta?Pe vale, Ariesul soptind il mai auzi?Pribeaga langa Arges, vadana printre duzi,Biserica pustie si fara brazi la poarta.Cioplita din puterea molidului si dinCredinta stramoseasca legat-n barna dura,Ce mester vechi, de tara, cu greaua lui securaTi-a hotarat altarul lui Horia, destin?In jurul tau cresc duzii cu frageda verdeataSi iarba cruda-ntinde la soare plase verziSa prinda randunele de umbra. Tu iti pierziDeasupra lor, in frunze, clopotnita-ndrazneata.Pe mortii tai zadarnic ii mai astepti, si niciUn preot nu-ti mai canta, batran, din psaltichie...Dar azi, cu primavara, cereasca si pustie,Slujesti botez la granguri si nunta la furnici.Casuta din copacSe leagana si astazi, cand vantul sufla-n frunza,Sus pe stejar-naltata, casuta din copac.Cu gazda mea batrana ce bine ma impac!Ii duc bolnavu-mi suflet, de oameni sa-l ascunza,Un suflet ce sa uite trecutul nu putuSi care jalnic bate mereu la alta poarta,Un suflet ce iubirea nehotarat isi poartaDin loc in loc, zadarnic... O, vindeca-mi-l tu!

Tu, sora cea mai buna cu aripa si ramul,Primeste-l la fereastra de cer cu ciocarlii.Tu, nelegata inca prin grele temeliiDe tarina prafoasa, da-i sa-si serbeze hramulPadurea, si vazduhul, si vantul, la un loc Si rupta din parjolul apusului de soare,Facand din creanga-n creanga, viu, flacara-i sa zboare:O veverita rosie cu coada ei de foc.Casa din dealPrin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampaCa o buna la nepotelul mic.Pe-atunci stiam ca-i vie; azi nu mai stiu nimic:Apas cu nepasare de om pe-a usii clampa.

Sub acoperisul, care-i sta ca un bonet,Glicina ei pe tmple cadea ca o suvita.Si, mirosind a floare de tei, a lamita,A cantalup, a lisa de chitra, a serbet,

n fiece odaie dezvaluiam cu fricaAlt gnd din vechiul suflet curat si romnescCe nu-mi cuprinde mintea, desi mbatrnesc,Pe-atunci traia n voie n inima mea mica.

Pendule batrne mai bat acelasi ceas,Prelung, ca o dojana, n linistea sonora,Dar timpul intra-n casa trntindu-i alta ora,Si inima i-o sparge, tic-tac, sub al meu pas.Camara de fructeDeschid cu teama usa camarii de-altadataCu cheia ruginie a raiului oprit,Trezind n taina mare a poamelor, smerit,Mireasma, si racoarea, si umbra lor uitata.

Ma prinde amintirea n vnatul ei fum,Prin care cresc pe politi si rafturi, ca pe ruguri,Arznd n umbra, piersici de jar, si-albastri struguriSi pere de-aur rosu cu flacari de parfum.

Sovaitor ca robul, ce calca o comoaraDin basmul cu o mie si una de nopti, ma-nchin:Vad pepeni verzi smaragde cu miezul de rubin Si tamiosii galbeni ca soarele de vara.

Se-aprind fantasmagoric caise si gutui:Trandafirii lampioane si lampi de aur verde...Dar parasind camara ce mintile mi pierde,Tot rodul vrajitoarei cu lacat l ncui.Odaia buniculuiNu s-a clintit nimica i recunosc iataculBunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.Rmase patu-i simplu i azi nedesfcut,i ceasul lui pe mas, i-a mai pstrat tic-tacul.Vd rochia bunicii cu al i malacov,Vd uniforma veche de ofier la modPe cnd era elJunker demult sub Ghica-vodCnd mai mergeau boierii n butc la Braov.i lng bu-i rustic, tiat n lemn de vie,Vd putina lui unde lua bi de foi denuc.A scrit o u un pas i-atept nucS intre-acibuniculdus numai pn-n vie.Un ronit de oarec sau ceasul m trezi?Ecou i fac, n tain, ca rimele poemiii ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,ioricelulOchelarii BuniciiPe scrin, pstrnd privirea ei vie, au rmasPe galbena gazet ce-ncremenete anul.Odaia de-altdat mi-arat talismanul:Iau ochelarii moartei i-i pun sfios pe nas.

Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimic,Doar pozele din rame vechi au ntineritDar din adnc de-oglind, n fa, mi-a zmbitn jilul ei ca-n vremea cnd eram mic, bunica.

La geam fonete plopul sau paii ei au fonit?Prin ua zvort ei intr n odaie.E o feti: Pia, cu bucle: NiculaeDar cine e biatul acela linitit?

Bunica-i d pe frunte, blond, prul la o parteDe ce se uit astfel la mine? Nu-l mai tiuNu vreau s-l tiunu pot s-l tiu E prea trziu!De omul chel i ru, rmn legat pe moarte.

BalcicBalcic, nostalgic cum e luna,Albind pereii rpelor pustii,Podind pe valuri licrite bruma,Veghind cu basme moarte vremuri vii.Balcic, ncins cu ziduri de cenu.Balcic, cuprins cu murmur de fntni,ncununat cu ceruri de brndu,mpodobit cu semne din pgni,Cu dealurile surelor cmile,Cu case vechi: ncremenite oi,Balcic, pstorule din alte zile,Cobori pe rmul biblic pn. la noi.Cetate mai btrn dect morii,Loc sfnt, ca tinereea de senin:Migdalii s-nfloreasc pragul poriiCnd n lumina ta m-nchin.