ioana pÂrvulescu scrieri - humanitas...exclus din repertoriul onomastic al prozei lui caragiale. un...

IOANA PÂRVULESCU este conferenþiar la Facul -tatea de Litere din Bucureºti, unde þine cursuride literaturã românã, redactor la revista Românialiterarã, unde scrie sãptãmânal, ºi iniþ iatoareacolec þiei de literaturã universalã „Cartea de penoptierã“, pe care o ºi coordo neazã la EdituraHumanitas.

SCRIERI: Lenevind într-un ochi (Editura Eminescu,1990), Alfabetul doamnelor (Editura Crater, 1999),Prejudecãþi literare (Editura Univers, 1999). LaEditura Humanitas a publicat: Întoarcere înBucureºtiul interbelic (ediþia I, 2003, ediþia a II-a,2007), În intimitatea secolului 19 (2005).

TRADUCERI: Angelus Silesius, Cãlãtorul heru vi mic/Cherubinischer Wandersmann (Editura Huma nitas,ediþia I, 1999, ediþia a II-a, 2007), Maurice Nadeau,Sã fie binecuvântaþi (Editura Est, 2002), LaurentSeksik, Consultaþia (Editura Humanitas, 2007),Rai ner Maria Rilke, Îngerul pãzitor (Editura Huma -nitas, 2007).

ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubi rii înpoezia lumii (Editura Humanitas, 2006).

IOANA PÂRVULESCU

InTara MiticilorDe ºapte ori Caragiale

e s e u

Ediþia a doua adãugitã

Coperta: Ioana Dragomirescu Mardare Tehnoredactor: Luminiţa Simionescu Corector: Oana Dumitrescu

© HUMANITAS, 2020, pentru prezenta versiune românească (ediţia digitală)

ISBN 978-973-50-6806-6 (pdf )

EDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: [email protected] telefonice: 0723.684.194

1

InTara Miticilor´

v

Cine ºi-ar mai putea închipui azi cãîndãrãtul fiecãrui Miticã din lumea luiCaragiale se aflã un Sfânt Dumitru? Perso -najul ºi-a schimbat diminutivul în nume ºinumele în renume. Dumitru, care e pome - nit doar ca filã de calendar responsabilãde mutãrile de toamnã, 26 octombrie, esteexclus din repertoriul onomastic al prozeilui Caragiale. Un Dumitru în Þara Miticilorar face figurã de Gulliver, ºi-ar strivi parte -nerii de paginã ca un uriaº. Tot ce existã înlumea lui Miticã e pe mãsura numeluisãu, adicã diminutivat. Este o lume în carenu se petrec drame, ci dramolete, unde nu

7

existã Binele, dar totul se obþine cu bini -ºorul, unde multe rele mici te împiedicãsã vezi vreun Rãu mare. Dar – ºi aceastaeste una din calitãþile uluitoare ale lumiiliterare create de Caragiale – lucrurile potfi privite ºi cu ocheanul întors. FiecareMiticã îºi exagereazã într-atât dramoletele,încât ele devin uriaºe, fiecare Miticã îºitrãieºte viaþa în cuvinte atât de mari, încâtcreºte brusc în ochii celor din jur, iar unsimplu Dumitru nimerit în Þara Miticilorar putea fi strivit ca un pitic. Paradoxulartei lui Caragiale este cã scriitorul arenevoie de dimensiuni colosale ca sã deachip unor miniaturi ºi de vorba cea maimare ca sã acopere realitatea cea mai micã.De altfel singura datã când Miticã e totuºiDumitru e la naºtere: bebeluºul e numitcu numele întreg (Cronica de joi). Cu aceeaºigravitate, copilul e numit Domnul..., darimediat ce creºte, numele lui se micºoreazã

Ioana Pârvulescu

8

pânã la dimensiunile diminutivului. Expli -caþia e una singurã: în Þara Miticilor pot fiîndrãgiþi ºi copiii, ºi adulþii, dar respectaþisunt numai cei dintâi.

Existã dragoste în lumea Miticilor? Ni-lputem închipui pe Miticã îndrãgostit? Înmomente ºi în schiþe avem doar presimþi -rea unor amoruri care creeazã mai alesobligaþii sociale, intervenþii, lanþuri ºiplase ale slãbiciunilor, un sistem infailibilde presiuni oficiale în chestiuni personale.Uneori câte un avatar al lui Miticã, Lache,se poate îndrãgosti ºi poate fi gelos, darzdruncinarea sufleteascã nu dureazã ºinu-i schimbã obiceiurile. În comedii, câteun Miticã înamorat face declaraþii imense(Ricã Venturiano), ori calcule semisen -timen tale, semipolitice (Tipãtescu), oridemersuri publice pentru pacea familialã(Chiriac), dar îndãrãtul avalanºei vorbelorºi gesturilor mari, amorul nu e nici cât o

În Þara Mitic i lor

9

mãrgicã. Cum nu are amoruri romantice,mistuitoare, Miticã îºi pãstreazã sau îºirecupereazã mereu seninãtatea.

Existã prietenie în cafenelele pe care lefrecventeazã Miticã? O prietenie la foc mic,asemãnãtoare pânã la confuzie cu simplafamiliaritate l-a transformat pe eventualulprieten Miticã în eternul amic.

Lache: Bonsoar Mache.Mache: Bonsoar Lache.

(Amici)

Miticã, personajul generic, se naºte înpaginile Universului la 14 ianuarie 1900,suficient de târziu ca sã devinã un reper aldomnilor din lumea lui Caragiale. EcaterinaLogadi, fiica scriitorului, spune cã mode -lul lui real ar fi un anume Matheescu dinSinaia, de la firma „Matheescu, coloniale &delicatese“. Miticã a devenit însã un per -s onaj colectiv, mai bine zis doar colectiv:

Ioana Pârvulescu

10

„Nici tânãr, nici bãtrân, nici frumos, niciurât, nici prea-prea, nici foarte-foarte“.Ano nim (cãci numele e prea frecventpentru a-l particulariza), colectiv ºi oral,el trãieºte prin cuvinte „memorabile“spuse ºi transmise din gurã-n gurã, areaºadar dimensiuni folclorice. Un Miticãindividualizat ºi solitar este de neimagi -nat, Miticã e Lache ºi e Mache, e Domnulºi e Feciorul, e Costãchel ºi e Iordãchel, eºeful de cabinet ºi e impiegatul, e ami - cul X, e „dumneata“ ºi e „eu“. De aceea înlumea lui singurãtatea nu e posibilã. Câteun Miticã pândeºte „în prãvãlii, pe stradã,pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletã,în vagon, în restaurant, la Gambrinus – înfine, pretutindeni“. ªi unde nu existã sin -gurãtate nu e nevoie de mari senti mente.Miticã e însoþit pretutindeni de un altMiticã, un alter ego, care nu e de tot elînsuºi, dar nici de tot diferit. Identitatea ºi


11

alteritatea sunt noþiunile cele mai confuzeîn Þara Miticilor, iar graniþa dintre ele nuse poate trasa. De unde mulþimea cuplu -rilor de domni simetric egali din momenteºi din schiþe: jumãtãþi ale aceluiaºi Miticãîntreg, doimi de om.

Cuplul cel mai celebru ºi longeviv esteformat din domnii Lache ºi Mache, un felde Adam ºi Eva ai lumii Miticilor. PrimiiLache ºi Mache sunt în 1877, în Claponul,foiþã scrisã în întregime de Caragiale, care„apare când iese de sub tipar“. Subintitu -latã nuvelã, povestea lor este – de la pri -mul la ultimul cuvânt – o decliºeizare apoveºtilor marilor prietenii, o parodie lanuvela serioasã, de tipul celei pe care o vaface, în „romanul“ sãu, Urmuz: „Cine acunoscut pe unul a cunoscut ºi pe celãlalt,fiindcã amândoi mai aproape trãiesc, maiaproape dorm decât chiar fraþii cei lipiþidin Siam. Cine zice Lache zice Mache ºi

Ioana Pârvulescu

12

viceversa. [...] Astfel când Mache seîntâmplã sã-þi cearã o þigarã, trebuie sã-idai douã, sau dacã nu, dânsul face oþigarã venerabilã de senator, ºi dupã ce-þimai ia ºi câteva foiþe de hârtie, mergesã-mpartã prada cu celãlalt. Dacã vreuncuno s cut voieºte sã cinsteascã cu o cafeape Lache acesta refuzã cinstea în favoarealui Mache, ºi astfel cunoscutul e silit sã-icin steascã pe amândoi.“

Cei doi sunt tineri cu carte care „ºtiu detoate câte nimic“. Primul este „înalt laînchipuire“, celãlalt „e adânc“. De remar -cat cã amândoi sunt copiºti, ca Bouvard ºiPécuchet, cu care seamãnã întrucâtva ºicu care sunt întrucâtva contemporani.Flaubert îºi începe romanul în 1874, daracesta se publicã abia în 1881, postum,aºadar cei doi copiºti parizieni îºi fac apa -riþia pe scena literarã cu patru ani mai târ -ziu faþã de semenii lor dâmboviþeni. Când


13

Lache ºi Mache se nasc în Claponul, Bouvardºi Pécuchet se întâlniserã ºi ei deja, însãdoar pe masa de scris a lui Flaubert, careîi pomeneºte în scrisori. Parizienii devinamici într-o duminicã de varã, cu 33 degrade („la umbrã“ ar fi adãugat Cara giale,al cãrui termometru din Cãldurã mare aratãaceeaºi temperaturã), pe un bulevard.Obosiþi, ei se aºazã „în acelaºi minut peaceeaºi bancã“, îºi scot pãlãria, pe carefiecare o pune cu grijã alãturi ºi suntîncântaþi, primul de „aspectul agre abil“,al doilea de aerul „serios“ al celui lalt. Pestrãzi, cald ºi toropealã. Cei doi se împrie -tenesc, iar prima lor invitaþie e la un local.Dupã diverse încercãri eºuate, de la filo -zo fie la chimie, de la agriculturã la gim -nasticã, ºi ei vor ºti „din toate câte nimic“,numai cã Flaubert scrie multe pagini cas-o spunã.

Ioana Pârvulescu

14

Replicile lui Mache ºi Lache, verii bucu -reºteni ai lui Bouvard ºi Pécuchet, arputea intra, cliºeu cu cliºeu, în Dicþionarulideilor primite de-a gata. Combinând înãl -þimea cugetãrii lui Lache cu adâncimea luiMache, cei doi „iau parte cu mult succesla toate discuþiile ce se ivesc în cafeneaualor obiºnuitã: poezie, viitorul industriei,neajunsurile sistemei constituþionale, pro -gre sele electricitãþii, microbii, Wagner,Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism,fachirism, l’Exilée º.cl., º.cl.“. Contribuþialor la fiecare din aceste teme trebuie cãreprezintã o combinaþie între definiþiile dindicþionarul flaubertian ºi cele din dicþiona -rul umorului bucureºtean pe care Caragialeîl va detalia abia la 1900, în Miticã. O micãgelozie îl desparte pe Lache de Machetimp de 23 de ceasuri ºi trei sferturi. Darprietenia învinge: „Amândoi cu lacrimi înochi se repezirã în braþe unul la altul cum


15

se repede fierul la magnet. [...] Atunci,cerul se-nseninã de tot, trãsnetele ºi grin -dina se depãrtarã, iar steaua cu coadã pieride pe cer, spre marea mulþumire a astro -no milor români, cari se mângâiarã, cã,dacã uitaserã a o prevesti în cãlindarulanului, nu fusese cel puþin decât o cometãneserioasã“. O împãcare cosmicã pentru odespãrþire de cafenea.

...teribilã potrivealã, domnule!(La Paºti)

Deºi tema dublului ºi a gemenilor esteun subiect de exegezã eminescian, pe ner -vura romanticã, cercetarea ei la realistulCaragiale este plinã de surprize. Caragialenu-ºi pãrãseºte siamezii niciodatã. Schiþelelui sunt bântuite de asemenea perechi denedespãrþit. Lache ºi Mache sunt fãcuþi,desfãcuþi ºi refãcuþi în alte decoruri ºi în

Ioana Pârvulescu

16

alte, mãrunte, întâmplãri cosmice, totneconsemnate de calendarul astronomic.Cuplurile au de-obicei sublinieri onomas -tice simple (prin rimã) sau duble (rezo -nanþã ori simetrie inversã ºi sens analog):Lache Diaconescu ºi Mache Preotescu, Niþãºi Ghiþã, Niþã Ghiþescu, Ghiþã Niþescu,George Marinescu ºi Marin Georgescu, sau,în Repertoriul de nume proprii (ed. Zarifopol,vol. II), numele de meserii. De pildã mini º -trii: Politicescu face cuplu cu Intrigescu,Reformian cu Cheferean(u) sau Culturian.Cea mai gravã discuþie despre cuplulonomastic este în Cronica de joi unde li secautã nume unor gemeni abia nãscuþi; serenunþã, pe rând, la Castor ºi Polux (cafiind nume date îndeobºte la câini de vânã -toare), la Romulus ºi Remus (refuzã bãrba -tul, argumentând cã soþia lui nu e vestalã),la Horia ºi Cloºca (pentru cã s-ar simþi lipsalui Criºan). Sunt cuprinse aici ºi refuzurile


17

unor registre literare, refuzuri care contu -reazã la fel de clar limitele Þãrii Miticilorca ºi onomastica adoptatã. Fiindcã, pânãla urmã, gemenii se vor numi Gheorghe(viitorul Ghiþã) ºi Dumitru (viitor Miticã,desigur). O legãturã cu rost tainic în mito -logia bucureºteanã: sfinþii cu pricina au îngrijã mutãrile orãºenilor, primul pe celede primãvarã, când se cautã case rãcoroasepentru anotimpul cald, celãlalt pe cele detoamnã, când, dimpotrivã, chiriaºul setrage la cãldurã. Îngemãnate sunt ºi func -þiile: primarul-maire-Bürgermeister dinMizil (Midil) ºi primarul-maire-Bürgermei -ster din Breslau (în parantezã fie spus:oraºul lui Angelus Silesius), îngemãnateºi acþiunile ºi telegramele lor din O zisolemnã, îngemãnate sunt ºi strãzile (Paci -enþii cu Sapienþii, adicã rãbdarea cu înþe -lep ciunea), îngemãnate casele „identice lafel“ ori numerele caselor. Totul se aseamãnã

Ioana Pârvulescu

18

pânã la confuzie, totul aduce confuzie,aceasta e marea problemã a Þãrii Miticilor.

Amiciþia poate lua uneori aparenþaprieteniei mari. Cea mai puternicã ami -ciþie se aflã în schiþa La Paºti, poate ºi pentrucã în lumea Miticilor sãrbãtorile stimu -leazã sentimentul. Este vorba de cei doiamici care, tot colindând Bucureºtii cu ghetenoi care îi strâng (simetric invers), ajungsã-ºi schimbe între ei încãlþãrile. De laCenuºãreasa încoace, pantoful are o destulde mare importanþã în portretul persona -jului feminin, dar este de-obicei ignorat încel masculin (cui îi pasã ce încãlþãmintepoartã prinþul ?). El poate fi semnul alesei,dar ºi semnul respinsei. Într-o ciudatã opo -ziþie la basmul Cenuºãresei, în Mica Sirenãa lui Andersen, cea mai puternicã dovadãa dragostei este faptul cã sirena devenitãfemeie danseazã în pantofi care îi daudureri inimaginabile. Era pentru prima


19

datã cã ea, care avusese coadã de peºte ºinu picioare, trebuia sã poarte pantofi, darbãrbatul iubit de ea ignorã orice formã desuferinþã, fie ea sufleteascã sau trupeascã:e un nesuferit. În ce-i priveºte pe Lache ºipe amicul lui – nu e numit, dar nu poate fidecât Mache – din La Paºti, ei trãiesc simul -tan aceeaºi suferinþã a pantofului carestrânge, astfel cã durerea lor individu -alã se poate împãrtãºi, e comunã (ºi, pestetimp, contrazice cu umor afirmaþia luiWittgen stein despre incomunicabilitateadurerii fizice). Cei doi „compãtimesc împre -unã“ în cel mai concret mod cu putinþã,plimbându-se „ca doi fraþi din Siam“ (com -pa raþie preluatã, la pachet cu personajele,din Lache ºi Mache), sprijiniþi unul de altul.Descrierea chinurilor ºi bucuriilor trãitede degetele lor de la picioare reprezintã,probabil, unele din cele mai romanticefraze scrise de Caragiale: „ªi ºed aºa foarte

Ioana Pârvulescu

20

melancolici, privind cum trec fel ºi fel detrecãtori ºi de trecãtoare, unii mai încet,alþii mai iute, ba unii chiar aleargã, parcãar fi cu picioarele goale“. Iatã melancoliacaragialianã, în toatã splendoarea ei! Lasfârºitul unui secol care a adus imnuri ºi afãcut statuie libertãþii, Caragiale nu putearata subiectul ºi sentimentul: „Atuncifiecare îºi scoate gheata [...]. O, sfântãlibertate! Am putea pentru ca sã zicem cãnu e ceva mai sfânt pe lume! ºi putem sãafirmãm cã n-au fost vreodatã douãpicioare mai fericite decât acuma picioruldrept al lui Lache ºi piciorul stâng alamicului sãu. De fericire, ele nu mai ºtiuce sã facã cu degetele lor – parcã ar cântala clavir.“ Romantismul din Þara Miticilorajunge, cu aceastã imagine a degetelor dela picioare cântând la pian, la apogeu. Lafel ºi imaginaþia lui Caragiale, scriitor caree mai degrabã avar la acest capitol. Faptul


21

cã pot schimba ghetele între ei e semn deamiciþie. Faptul cã durerea li se potoleºtear putea transforma amiciþia în mare pri -etenie. Dar, cum durerea reapare la celã -lalt picior, sentimentul final rãmâne cusemn de întrebare.

Þara Miticilor nu e România contem -poranã lui Caragiale, ci una din multele eidubluri fictive, care-ºi joacã rolul puþinmai stângaci decât protagonista din istoriarealã. Miticã (neapãrat alãturi de un amicnedespãrþit) nu are urmaºi lite rari nota -bili. Dispare odatã cu lumea lui, deºi forþasa literarã ne face sã-l credem veºnic. E ostea care a murit, dar supra vieþuieºte obse -siv la nivelul „icoanelor“. Era pe când nul-a zãrit decât Caragiale. Dar raza lui „abiaacum luci vederii noa stre“. Îl zãrim pre -tutindeni în lumea de azi, deºi nu e decâtun ecou din cosmosul literar.

Ioana Pârvulescu

2

Lumea moft

Vai! trebuie sã fie cineva filozof ºi sã ºtie cãviaþa aceasta nu e decât o pânzã lungã, un firalb ºi unul negru, adesea mai multe negre!

(Jurnalul nostru. Ce lipseºte „Moftului“)

Intr-una din Amintirile lui Slaviciapare o replicã spusã, se pare, de Caragialelui Eminescu: „Drept sã-þi spun, mie Kantal tãu mi se pare un mare moftangiu!“Cum Slavici e, înainte de orice, un moralist,socoteºte afirmaþia drept simplã modalitatede a-l stârni pe Eminescu sã sarã în apã -rarea lui Kant, ºi o pune pe seama dorinþeiprozatorului de a învãþa filozofie într-unmod comod ºi rapid: cursul scurt. Nu eimposibil, pentru cã mulþi dintre cei carel-au cunoscut pe Caragiale evocã scene degen. Îºi stârneºte interlocutorii ocazionali(între care pe vânzãtoarele de zarzavatungu roaice în piaþa de la Braºov) ca sã le

25

v

savureze limbajul, sã-l reþinã pentru vreoviitoare replicã dramaticã ºi sã se amuze.Caragiale a ºtiut ca nimeni altul în litera -tura noastrã sã tragã profit din rãul lumiilui ºi din cusururile oamenilor, pentru cãnu s-a ferit de acestea, ci din contrã, ºi le-aasumat ca pe un merit propriu. În timp cecontemporanii lui cautã patriotism, inteli -genþã, oratorie de clasã ºi cu miez, Caragialecautã ºi adunã cu penseta mostre de patri-hoþi, prostãvani, discursuri sforãitoare ºipline de greºeli. La fel ca Flaubert, darfãrã un proiect ºi un sistem, e pe cale sãfacã o „enciclopedie a prostiei omeneºti“ºi româneºti. Ce-i drept, junimiºtii adunauºi ei mostre, dar nu fãceau din ele litera -turã. În anul Rãzboiului de Independenþã,când Alecsandri scrie Peneº Curcanul, spregloria ºi bucuria ostaºilor porecliþi astfel,Caragiale scrie singur foaia Claponul(literal „cocoº castrat“), din care apar ºase

Ioana Pârvulescu

26

numere, spre gloria sau distracþia oricui.În fabula epocii lui, Caragiale pare a figreierele, iar contemporanii sãi furnici. Tim -pul, cum se ºtie, face dreptate ºi greierelui.

Îºi confecþioneazã un blazon original:moftul. Îºi leagã pentru eternitate numelede moft în modul cel mai concret: scoate orevistã intitulatã Moftul român, într-o epocãîn care cuvântul român se cere rostit mãcarcu speranþã, dacã nu cu evlavie. Se facedirector de fleacuri, sclifoseli, pretenþiineîn temeiate, ºarlatanii ºi alte lucruri decare nimeni nu se ocupã. Revista ºi direc -torul ei îºi permit sã abordeze cu realãcompetenþã moftologicã teme sacre: Mof -tangiul (devenit Rromânul), Moftan gioaica(Rromânca), Moftangiul în ºtiinþã (Savan tul„Important bãrbat – bãrbat serios. Membruîn toate societãþile culturale naþio nale ºiinternaþionale“), ªcoala românã (Un peda -gog de ºcoalã nouã). Cã simbolismul ºi


27

lirismul devin teme de parodie aratã cãmoftul învingãtor ia totul. ªi, de altfel,Caragiale va plãti mai mult decât meritãparodierea unor poeme simboliste.

Miticologia trebuie sã facã pereche cumoftologia, se determinã reciproc. Moftule pentru Miticã armã de atac ºi de apã rare.Când vrea sã se apere, îºi reduce adver -sarul ºi faptele lui la dimensiunea moftului.Când vrea sã atace îºi ridicã mofturile larang de fapte eroice. „Cu toatã dãscãlimeadumnealui, cu toatã socie tatea moftologicãa dumnealui“, se apãrã Tipãtescu. „Mofto -logul!“ spune Brânzovenescu, iar Farfuridiadaugã „Nifi listul!“ (cuvântul nihilist abiaîºi fãcuse intrarea în lume, în Pãrinþi ºicopii de Turgheniev ºi în romanele luiDostoievski). „Moftangiul!“ se supãrã JupânDumitrache ºi „Niºte mofturi!“, calificã elpiesele de la Iunion. Caragiale însuºi atacãºi se apãrã totodatã stabilind o mitologie a

Ioana Pârvulescu

28

moftului, zeu care „are în mânã o sabiecu douã ascuþiºuri ºi cu vârful învârtitca un burghiu, cu care muºcã, împunge ºisfredeleºte“ (Moftul. Studiu de mitologiepopularã). Grupul de Mitici, adicã „eu“,nenea, d. deputat, junele, pacientul impa -cient, avocatul, oratorul, Popeºtii, Ioneºtii,Georgeºtii, Tipãteºtii ºi Brânzoveneºtii ºijupânii beneficiazã toþi de aceastã armãsecretã. ªi pentru cã marile bãtãlii dinÞara Miticilor sunt întotdeauna verbale,cuvântul moft doboarã orice adversar. Îngazete, mofturi, la Camerã, mofturi, apanefiltratã, cu „germenii tutulor boalelor“,mofturi, moartea, un moft, furturile înadministraþie „uneori foarte des“, totmofturi, la fel eclipsa de lunã ºi abuzul deautoritate „câteodatã de prea multe ori“!Viaþa ca moft – aceasta este tema schiþelorºi comediilor lui Caragiale.


29

ªeful e familist?(C.F.R.)

Familie. Se compune în mod normaldin tatãl impiegat, soþia casnicã, o soacrã,o cumnatã ºi un fiu îmbrãcat îndeobºte înmilitar (sau maior de roºiori, sau marinar,sau ofiþer de vânãtori prinþul Carol), casemn al autoritãþii. Altfel spus, lângã„dum nealui“ e mamiþica, gramamà (orimam’mare, ori mamiþa mamiþichii puiu -lui), tanti Miþa ori tanti Ziþa ºi puiul. Însã,în viaþa de familie, tatãl e îndeobºte mareaabsenþã, de aceea nici un copil din lumealui Caragiale nu rosteºte cuvântul tatã orivreun echivalent drãgãstos. De altfelpuiul e suficient de viril ca sã suplineascãun pater familias dus mereu prin urbe, cutreburi. Câte un locotenent Miºu þine com -panie mamiþichii. Seninul familiei luiMiticã nu e primejduit de nimeni ºi denimic, nici mãcar de soacrã. Când Miticã

Ioana Pârvulescu

30

(alias d. Mihalache Georgescu) voiajeazãcu familia, soacra e þinutã la distanþã, gra -þie variatelor opþiuni de cãlãtorie: mergecu tramvaiul, nu cu birja, precum restulfamiliei, pe drum de fier cu trenul deplãcere clasa a III-a, nu cu clasa I, iar laSinaia pe jos, nu în cupeu. E trimisã laOtelul Mazãre, nu la Regal. Spre deo se -bire de Creangã, care a impus imagineasoacrei demonice, martirizatã punitiv,Caragiale prezintã soacra inocentã, marti -rizatã inutil. Dar, la urma urmei, nici unMiticã nu se ceartã cu mama consoartei,chiar dacã se mai rãsteºte la ea, cum nu seceartã nici cu consoarta, chiar dacã motives-ar gãsi. Nici un Miticã nu se amestecã întreburile familiei, în educaþia fiului ºi înprieteniile cucoanei lui. Îl preocupã lu -cruri mari, politica ºi preþurile, rãzboiul,viitorul României. Are o mare calitate, eomniscient: ºtie, din gazetã sau chiar


31

înaintea gazetelor, tot ce se petrece înlumea mare ºi-n lumea micã ºi, dintr-oprivire, îþi ghiceºte în suflet. Ca sã fie infor - mat, trebuie sã fie ubicuu: îl întâl neºti pestradã sau în localuri, „în fine pretutin -deni“, numai acasã nu.

Tu vrei numaidecât sã te laude toatã lumea, ºi sã nu-ndrãzneascã nimeni sã-þi facã o criticã,fie cât de micã.Vezi, ãsta e cusurul tãu – prea te crezi.

(Amici)

Certuri. În loc de prieteni ºi duºmani,Þara Miticilor e umplutã cu amici ºiinamici. Prietenia este o legãturã nobilã,de sânge ales, cu un cod comportamentalstrict, care aduce bucurie ºi mângâiere, darcare cere implicare ºi sacrificiu. Amiciþiaeste o prietenie fãrã tradiþie, cu un cod deîmprumut, în care regulile de conduitã suntuºor de ajustat, sacrificiile minime, iar

Ioana Pârvulescu

32

solidaritatea ºi fidelitatea iluzorii. Amiculeste un parvenit al prieteniei, obþine totulfãrã strãdanie sau merit. Uºoarã ºi mobilã,adicã fãrã consistenþã, amiciþia se poatetransforma lesne în reversul ei. Aici aparînsã ºi avantajele unei lumi din care lip -sesc sentimentele mari: ea nu va fi tul -buratã de duºmãnii mistuitoare, de urãadevãratã, de dezamãgire, ci va fi doarzgândãritã de mãrunte bãtãlii cu un ina -mic mai degrabã uituc ºi gata sã renunþedecât înverºunat. În genere Miticã nu seceartã cu amicii de halbã, aºa cum nu seceartã nici cu halba. E gata sã salute „cutoatã afabilitatea“, sã întindã mâna „cor -dial“ oricui, indiferent cã e „mitropolit sauparaclisier, general ori cãprar, ministru oricomisionar“. Afecþiunea societãþii se întoar - ce asupra lui de fiecare datã când cineva îirosteºte numele: te poþi supãra pe un Miticãsau pe un Costicã? Se pot certa douã


33

dimi nutive între ele? Uneori totuºi trage -dia diminutivã se întâmplã. Miticã (Lache)se alege cu douã palme straºnice de la unalt Miticã (Mache), dar îºi regãseºte iutecalmul ºi demnitatea cu o frazã pentrupublic: „Uite, vezi! ãsta e cusurul lui – emãgar!... ºi violent!... ºi n-are manierã!“Spectatorii de local sunt mulþumiþi, pãlmu -itul e mulþumit, lumea, tulburatã preþ de-oplesniturã, reintrã în normal. Nici chiardiscuþia politicã, noul impozit asupra þuiciiºi berea de pe masã nu pot împie dica untrifoi de Mitici uniþi sã aibã trãiri de ami ci -þie paranormale în legãturã cu foaia a patraa trifoiului, Costicã. Întru pat în acelaºimoment de tãcere în minþile lor, evocataproape simultan cu glas tare, Costicã îºiface apariþia, întreg ºi împie liþat, în uºaberãriei. Amiciþia, telepatia ºi berãria mergde minune împreunã.

Ioana Pârvulescu

34

...începe sã batã toba cu o mânã ºi sã sufle-ntrâmbiþã. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi rãspund totuºi cã nu credsã mai þie gerul aºa de aspru...

(Vizitã...)

Copii. Imaginea din tablourile bizantine,în care copiii sunt niºte maturi de pro -porþii reduse, dar cu chip serios ºi cu hainegrele, de oameni mari, de care vorbeºteCãlinescu, se potriveºte perfect aspectuluicopiilor caragialieni. Criticul îl considerade altfel pe Caragiale un oriental pentrucare toatã lumea are o singurã vârstã:maturitatea. Copilãria ºi bãtrâneþea ar finumai niºte aberaþii ale acestei lumi.Relaþiile virile din lumea lui Caragiale, fieele de amiciþie sau nu, se schimbã totuºide la o vârstã la alta, disting o vârstã dealta ºi contrazic astfel ideea unei vârstegenerice. Între bãtrâni ºi adulþi relaþiilesunt de protecþie din partea bãtrânului


35

(Trahanache faþã de Tipãtescu) ºi de îngã -duinþã mai mult sau mai puþin interesatãdin partea celui mai tânãr (Chiriac faþã deJupân Dumitrache). Când nu existã vreoinfamie sau vreun conflict politic, întrebãrbaþii maturi relaþiile tind mai degrabãspre o reciproc avantajoasã amiciþie (Miticãºi Costicã, Lache ºi Mache, Niþã ºi Ghiþã,Tipãtescu ºi Caþavencu dupã cuvintele deîmpãcare: „Sã mã ierþi ºi sã mã iubeºti!“).Surpriza este cã singurii inamici declaraþiîn aceastã lume bãrbãteascã sunt adultulºi copilul, între care nu existã relaþii deneutralitate. Cel mai mic inamic este ºi celmai de temut.

În momente ºi în schiþe, conflictul acestase petrece sub scutul amabilitãþii, al reguliicomportãrii civilizate. Ipocrizia este armape care o are numai vârsta adultã. Cândare de-a face cu un copil (sau un substitut,Bubico), bãrbatul joacã teatru, face cado -

Ioana Pârvulescu

36

uri, dã sfaturi cuminþi, se abþine, dar nuaºteaptã decât prilejul sã-ºi reducã adver -sarul la tãcere sau sã se bucure de necazulacestuia. Bãiatul (cãci, în mod curios,fetiþe nu existã în lumea lui Caragiale)identificã instinctiv în bãrbat un intrusprimejdios cu care luptã pe faþã, cu toatearmele ºi cu toþi aliaþii, cel mai puternicaliat al sãu fiind femeia (o va folosi latoate vârstele). Goe ºi Ionel ºi alþii ca eisunt niºte luptãtori redutabili ºi învingã -tori în micile lor bãtãlii. Deºi sunt urmaºiilui Guliþã, fiul bleg al Chiriþei, au eficienþã,ambiþie ºi inventivitate. Pe cãlãtorul careîºi ia riscul de a interveni în aventura luide cunoaºtere (Cãlinescu vede în Goe unvirtual Faust) bãiatul îl învinge singur, înduel verbal. Pe conductor, care nu repre -zintã numai bãrbatul matur, ci ºi autori -tatea, fiind astfel de douã ori adversar, îlînvinge cu ajutor feminin, în episodul


37

semnalului de alarmã. ªi dacã lumea nu-iva permite sã devinã un Faust, DomnulGoe cel adult va ºti probabil sã iasã totuºivictorios în jocul cu societatea ºi sã aibãun Mefisto ivit din infernul autohton, caghid ºi ajutor. Ionel, la rândul lui, cunoa º -te toate regulile ºi mai ales toate neregulilerãzboiului, iar lupta lui continuã ºi dupã„rãnire“. Vizitatorul adult se retrage vic -to rios, dar victoria se va transforma înînfrângere când, scoþându-ºi ºoºonii, vadescoperi ce arme neconvenþionale deluptã folosise maiorul de roºiori, care ºtiede mic cã scopul scuzã mijloacele. Cândva fi mai mare ºi mai cult, dar la fel decombativ, va adãuga numai „a zis nemu -ritorul Gambetta“.

Dacã în schiþe confruntarea pare drea p -tã, în ciuda diferenþei de vârstã dintreadversari, pentru cã fiecare are atuurilelui, în comedii ºi nuvele lupta e inegalã,

Ioana Pârvulescu

38

iar bãiatul e pedepsit, umilit, ºi nu înfrun -tat de cãtre adult. Spiridon din O noaptefurtunoasã ºi copilul Cãnuþã, viitor „omsucit“, plâng pe înfundate, sunt bãtuþi cuaceeaºi indiferenþã ºi apostrofaþi de jupâniirespectivi cu aceleaºi cuvinte „Da’ sã mã -nânci ºi sã dormi ºtii ?“ Jupân Dumitrachenu ia în seamã „mofturile“ lui Spiridon,iar Cãnuþã e considerat sucit pentru cãsuportã ce e mai rãu, dar se mânie din -tr-un fleac: „Istoria lui se poate asemãna cuistoria unui pahar care rabdã sã-l umplicu litra ºi pentru o picãturã se supãrã ºi dãpe-afarã.“ Picãtura care dã pe-afarã, mof -tul, este tragedia lui Cãnuþã. De altfel vamuri „dintr-un nimic, iarãºi pentru unmoft“. În lumea lui Caragiale copiii moftu -roºi, mai ales cei suciþi, fie ei „comici“ sau„tragici“, sunt cel mai puþin dispuºi lacompromis.


39

Pânã când, orice tânãr, cum iese de la þâþamamei, sã treacã la þâþa ºcoalei, ºi pe urmã, de la þâþa ºcoalei, la þâþa bugetului? D-ta înþelegi cã nu mai merge cu vecheasistemã: Românul sã se nascã bursier, sãtrãiascã funcþio nar ºi sã moarã pensionar...(Greu, de azi pe mâine... sau Unchiul ºi nepotul)

Tineri ºi bãtrâni. Într-un secol în caretoatã literatura face reverenþe persona ju -lui tânãr, socotind tinereþea momentul degraþie în marea trecere a omului, Caragialeo trateazã cu maximum de rãcealã. Tânã -rul necopt din La hanul lui Mânjoalã sau celdin La conac nu au nici o calitate deose -bitã, iar povestea se opreºte înainte ca eisã se schimbe, sã devinã „eroi“ iniþiaþi,cum se întâmplã cu Harap Alb, de pildã.În comedii, momentul fragedei tinereþi eeludat complet (personaje ca Tipãtescu oriNae Girimea sunt tineri numai în raportcu rivalii lor, de fapt sunt bãrbaþi în putereavârstei sau, ca Miticã, nici tineri, nici

Ioana Pârvulescu

40

bãtrâni), iar în schiþe tânãrul apare cu totulîntâmplãtor. Aºa cum nu picteazã în alb ºiroz portretul copilului, deºi toatã literaturade pânã la el folosise exclusiv aceste douãculori, Caragiale nu-ºi face ilu zii nici cuprivire la inocenþa tânãrului, ºi ea procla -matã în cãrþi. Una dintre puþinele paginiîn care apare tinereþea cu problemele ei cutot este Greu, de azi pe mâine sau Unchiul ºinepotul, schiþã admirabilã ºi în modinexplicabil rãmasã la periferia receptãrii.Tema este „nepotismul“ în toate sensurilecuvântului, de la cel inocent, relaþiiledintre nepot ºi unchi, pânã la cel conotatprecis în moravurile oricãrei societãþi.Nara torul, în rolul sãu de intermediar,intervine pentru un tânãr de viitor chiar launchiul aceluia „foarte sus pus“. El þineun discurs impecabil, cu pilde ºi vorbeînþelepte pe ideea compromisului necesar,dar unchiul „excesiv de scrupulos [...] în


41

fine, scrupulos prea din cale afarã“ îlrefuzã. Intermediarul îºi continuã cumintedemersul diplomatic: „În fine ºi eu suntcontra nepotismului, contra acestui nãravstrãvechiu, de care este atât de bolnavãsocietatea noastrã; ºi nu pot decât aplaudape un bãrbat de Stat, care are, ca d-ta, înprogramul sãu, stârpirea acestui darfunest pe care ni l-a lãsat mizerabila epocãa infamelor domnii fanariote; dar dacãtrebuie sã fim cu toþii contra nepotismului,asta nu însemneazã, cred eu, cã trebuie sãfim ºi contra nepoþilor. Înþeleg, pe nepoþisã nu-i protejãm îndeosebi; dar ca sã-ipersecutãm fiindcã ne sunt nepoþi!“ Asu -pra tânãrului existã trei perspective: amamei, care are o imagine idealizatã, cumse ºi cuvine: fiul ei e un tânãr model,„aplicat la învãþãturã, examene strãlucite“,dar e „cam timid“. Naratorul preia întoc -mai aceastã pãrere ºi i-o serveºte unchiului.

Ioana Pârvulescu

42

Acesta oferã un al doilea portret, mult mairezervat: „veleitãþi ºi pretenþiuni de per so -nalitate... de independenþã... de autoritate,cum am zice fumuri juvenile“ ºi orgoliulexcesiv datorat unei diplome. Intermedi -arul preia fãrã sã clipeascã ºi aceastã adoua imagine (comicul schiþei se bazeazãpe discursurile repetate ºi colportate denaratorul pus sã cearã favoruri) ºi o ser -veºte nepotului, îndemnându-l sã maiinsiste pe lângã unchiul sãu, dar ºi nepo -tul se dovedeºte „scrupulos prea din caleafarã“. A treia imagine este descoperitãulterior în gazete ºi ea reprezintã epilogulschiþei: atât unchiul, cât ºi nepotul suntamestecaþi în tot felul de fãrãdelegi. Cali -tatea lor principalã este de a face mofturila mãrunþiºuri, la compromisul admisibilºi de a accepta marile potlogãrii. Formulacea mai exactã a moftologiei moºtenirede familie este o gãselniþã gazetãreascã:


43

„Nedemnul nepot demn de unchiulnedemn.“ Nedemnul inamic demn de ami -cul nedemn ar putea fi ºi una dintre princi -palele legi ale lumii lui Caragiale. ÞaraMiticilor nu e România contempo ranã luiCaragiale. E România mofturilor contem -po rane lui. ªi a moftangiilor aferenþi.

Ioana Pârvulescu

3

Lumea ca o Gazetav

Iar Eu: À propos, iese o gazetã nouã!(Moftul român)

Gazetarul este un ins esenþial înÞara Miticilor. Încã din tinereþe, bãrbaþiisunt, cu toþii, virtuali colaboratori aiziarelor ºi revistelor. Ei au ochi curios,inimã liricã ºi vorbã dezlegatã – cliºeul lestã la îndemânã –, se informeazã ºi col -porteazã informaþii, umflã „ºtirea“ ºi seumflã cu ºtiri. De altfel, cine nu scrie lagazetã o citeºte cu ochi avizat. În schiþe, sescriu sau se fabricã evenimente de gazetã,în comedii se citeºte ºi se comenteazã „cape-o evanghelie“ pagina tipãritã. Oricinee dornic sã comunice sau sã afle „ce maizice politica“, sã se lase admirat sau sã

47

admire pe cel care „combate bine“. Deºiimportanþa gazetei în universul caragia -lesc a fost discutatã, ar trebui sã i se adaugevaloarea arhetipalã: lumea lui Caragiale, ÞaraMiticilor, este o gazetã.

Tot ce se întâmplã în aceastã þarã trã -ieºte doar o zi, orice temã are variaþiuni,totul e „cronicã“ sau „foileton“ sau „groa z - nicã dramã“. Întâmplarea e întotdeaunaconcentratã, îºi asumã statutul de efeme -ridã ºi neajunsurile grabei, iar vara sesimte o anume relaxare ºi lumea (gazeta)riscã sã moarã din lipsã de evenimentenotabile. Orizontul filozofic al bãrbaþilordin lumea lui Caragiale este marginea fileide gazetã, de aici specificul lor: preocu -parea pentru imediat. Personajele din ziarsunt asumate, ºtirile din ziar, de pildã apainfestatã, Gambetta, aniversãrile istoricesunt, imediat, subiecte de conversaþie. Con -ti nuitate nu existã, fiindcã mâine lumea se

Ioana Pârvulescu

48

naºte din nou, odatã cu noua gazetã. Existã,în schimb, bucuria exage rãrii, mândria opi -niei, îngãduinþa faþã de adevãrurile de ozi, capacitatea de a uita rapid. „Simt enormºi vãz monstruos“ e deviza gazetarului:fãrã ea, lumea devine neinteresantã. Gaze -tarul calm ºi echilibrat omoarã ziarul.

Atunci când lumea se confundã cu ogazetã, ea nu trebuie sã fie bunã, trebuie sãsune bine. Lumea lui Jupân Dumitrache ºia lui Ipingescu se numeºte Vocea patriotuluinaþionale. Fãuritorii ºi „consumatorii“ oneºtiai acestei lumi nu pot fi deci, în ochii celordoi, decât patrioþi, iar patrio tismul funcþio -neazã pe post de certificat de bunã purtare.Înainte de a afla cine e Ricã, Jupân Dumi -trache are grave îndoieli, pune în cauzãînseºi reperele lumii: „Dacã e patriot, de ceumblã sã-mi strice casa?“ Dar gazetarul dela Vocea patriotului naþionale va restabili ordi -nea universului cãpitanului-chereste giu ºi


49

a amicului sãu politic (expresia amic politicîi aparþine lui Caragiale), dovedin du-se„bãiat bun, de-ai noºtri, din popor“. Chiardacã dã naºtere la grave ipohondrii, lumeaconului Leonida sunã ºi ea bine, pro -miþãtor, revoluþionar: Aurora democra ticã.Lumea capitalei unui judeþ de munte (Oscrisoare pierdutã) nu sunã atât bine, câttare: Rãcnetul Carpaþilor. E o caricaturã arealei ºi sonorei Trompeta Carpaþilor(u),ziarul lui Bolliac (acesta avea o predilecþiepentru instrumente de suflat, a condus ºiBuciumul). A te face auzit este o calitate însine. Ea aparþine rãcnetelor ºi gazetelor.

...niºte þipete sfâºietoare care porneau de lacasa cu nr. 13.(Groaznica sinucidere din strada Fidelitãþii)

Lumea-gazetã se autocomenteazã, înschiþe, prin imaginea în oglindã (iar încomedii comentariul vine din exterior, e

Ioana Pârvulescu

50

fãcut de cãtre beneficiarul gazetei). Cara -giale manevreazã cinic reflectarea, cãcischiþele cu redactori, directori, colaboratoriºi cititori de gazete sau reviste literare suntpublicate de el chiar în jurnalele vremii:Universul, Ghimpele, Claponul, Voinþa naþio -nalã, Epoca, Opinia, Moftul român. În câtevacazuri se realizeazã o perfectã punere înabis, ca-n heraldicã, unde imaginea-emble -mã se reia, minusculã, în centrul ei înseºi.Cronica este o schiþã despre viaþa unuiredactor: „Aflaþi-mi, iubiþi cititori, o pozi -þi une mai dificilã ºi mai încurcatã decât aunui redactor al Ghimpelui ca mine, careeste dator sã vã dãruiascã pe fiecare dumi -necã cu câte douã coloane de cronicã. Mãr -tu risesc cã nu ºtiu ce sã vã scriu. [...] ªi cutoate astea, pot, nu pot, vreau, nu vreau,trebuie neapãrat sã vã dau ceva, fiindcãamicul Toma Stoenescu, directorul-pro -pri etar al Ghimpelui, cãruia i-am îngagiat


51

talen tul meu, cere numaidecât, fãrã doarºi poate, o cronicã pentru cititorii sãi.“Schiþa e publicatã în 1876 chiar la Ghim -pele, un sãptãmânal umoristic ilustrat, carea apãrut la Bucureºti între 1866 ºi 1879.Toma I. Stoenescu este într-adevãr fonda -tor ºi proprietar al revistei, iar în 1876Ghimpele e condus de un comitet din careface parte ºi Caragiale. Tot o ironicã autore -flectare apare ºi pe blazonul Mof tului român,în debutul schiþei Înfiorã toarea ºi îngrozitoa -rea ºi oribila dramã din strada Uranus: „Nuºtim dacã Moftul român are vreo trecere înfaþa cititorilor, dar sun tem convinºi cã ebun la Dumnezeu. În numãrul din urmã,am fost fãcut apel la Sf. Karkaleki, patro -nul gazetarilor români, sã punã o vorbãbunã pe lângã atotþiitorul, rugându-l a netrimite în aceastã morte saison, dacã nu vreoduzinã de mici scandaluri, mãcar câtevacazuri de ciumã, mãcar o calami tate

Ioana Pârvulescu

52

publicã sau un cataclism, un mare scan dalcosmic, fãrã de cari presa românã rãmâneleºinatã de tot.“ Schiþa apare chiar în Moftulromân, revistã umoristicã a lui Caragiale ºitocmai într-un anotimp pe care gazetarii îlnumesc „mort“, în luna lui cuptor (la 8 iu -lie). Iar drama din strada Uranus, obþi -nutã de la Sf. Karkaleki, va emoþiona „atâtpe cei care citesc Moftul român cât ºi pe ceicare nu-l citesc“. Cu aceastã revenire înfinal la numele revistei, schiþa îºi desãvâr -ºeºte imaginea din oglindã.

Era o gazetã eminamente combativã fãcândcrâncenã opoziþie. Tãria noastrã nu stetea atât în articolele de fond sau în polemice, cât în informaþiuni de senzaþie þesute cu observaþiuni veninoase.

(Reportaj)

Cum nenorocirile altora reprezintãnoro cul gazetarului, probabil cã Sfân -tul Karkaleki are grijã ca gazetarul sã


53

ispãºeascã fãrã ca gazeta sã aibã de sufe -rit. Zoe din O scrisoare pierdutã are intuiþiafaptului cã puterea gazetei nu depinde deputerea celor care scriu la ea, cã duºmanulei de la Rãcnetul Carpaþilor „poate muriastãzi“ ºi totuºi „mâine gazeta lui tot o sãpublice scrisoarea noastrã“. GazetarulCaragiale („nenea Iancu“ sau „eu“) nu escutit, în ipostazele lui fictiv-biografice,de nici una din nenorocirile breslei. El sedistribuie în rolul colaboratorului care, laprimul numãr al revistei Avântul tinerimii,contribuie cu studiul Teatrul la chinejipentru care primeºte „multe complimentemãgulitoare“, dar când, dupã trei luni,simte nevoia sã mai publice un studiu,constatã cã Avântul îºi încetase apariþia(Cum se naºte o revistã ?); sau în rolul direc -to rului care cere ºi acceptã împrospãta -rea cu orice preþ a revistei (Reportaj, undeapare ingeniosul Caracudi, care-ºi culege

Ioana Pârvulescu

54

ºtirile-bombã din Ciºmegiu); sau în roluldramaturgului înjurat, dupã cãderea uneipiese, de un tânãr, o nulitate care semneazã„Hamlet“ (Autoritate); sau în rolul direc -torului care, cuprins de febra numerelorsãrbãtoreºti, primeºte, la Crãciun, o cro -nicã pentru Paºte (Cronicã de Crãciun); sauîn cel al bãrbatului sãritor, care se oferã sãscrie cronica în locul colegului cu dureride mãsea (Duminica Tomii); sau, mai ela -bo rat, în rolul celui care comite cacofonii(„unui poet ca Caton... nu am talent caCaton“) ºi, imediat apoi, trebuie sã deasocotealã (Poetul ºi „Moftul“ ºi Cacofo -nie, în nr. 13 din Moftul român) etc. Cade-obicei, „eu“ din schiþe priveºte asemeneaaccidente cu echivocã îngãduinþã. Catas -trofa, scandalul, privirile indiscrete cãtreviaþa particularã, scrisorile „pierdute“ ºipoliticalele sunt subiectele din gazetã.Inºii fãrã convingeri, condeierii care nu


55

ºtiu sã scrie, intriganþii, impostorii suntsemnatarii.

Þara Miticilor nu e România contempo - ranã lui Caragiale. E România din gazetelecontemporane lui Caragiale, între care ºicele la care scrie el însuºi.

Ioana Pârvulescu

4

Lumea comedie´

Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache... Pe nenea Iancu cautã-l în bal...

(D-ale carnavalului)

In toate comediile lui Caragialeapare cuvântul comèdie. Primul care-l ros -teºte, în ordinea cronologicã a pre mi ere -lor, este Jupân Dumitrache: „Ne punem lao masã ca sã vedem ºi noi comèdiile aleade le joacã Ionescu“. Se aºteaptã aici debu -tul intrigii, de aceea fraza seamãnã cugongul care anunþã ridicarea cortinei. Cãci,nu trece bine „un sfert de ceas“, con tinuãvorbitorul, „ºi numai ce mã pomenesc cuun ãla, cu un bagabont de amploaiat“.Încã de la început, existã o ambiguitate atermenului. Comèdia pe care o vede JupânDumitrache este un spectacol propriu,regizat de gelozia lui neinspirat selectivã,

59

v

un spectacol în care nu joacã trupa luiIonescu, ci spectatorii ei, care se dovedescadevãraþii protago niºti. Mai clar nu seputea spune: comedia jucatã în viaþã puneîn umbrã comedia jucatã pe scenã (cu saufãrã accent peio rativ pe oricare dintre ele).Adevãrata piesã e întotdeauna la purtãtor.

În fond, comèdiile de la „Iunion“ nicinu existã în piesã, Caragiale nu dã nici oindicaþie cu privire la desfãºurarea lor, nuau nici mãcar valoarea unui element derecuzitã; valoarea lor este mai degrabãlingvisticã, doar vocabula era aici necesarãpentru a naºte jocul de ambiguitãþi. „Baga -bontul“ stã „cu faþa spre masa noastrã ºicu spatele spre comèdie“. Desigur, poziþialui nu este întâmplãtoare. Dezinteresularãtat spectacolului „oficial“ este semnaluldeschiderii spectacolului clandestin, cupublic, numere acrobatice, „circ“, cum eraîn comèdiile de iarmaroc. ªi semnal de

Ioana Pârvulescu

60

alarmã pentru Jupân Dumitrache, care nue lipsit de fineþe.

Raportarea la comèdia en titre, cea atrupei lui Ionescu, este definitorie pentrupersonajele din O noapte furtunoasã caresunt avizate sau neºtiutoare, cum secuvine în asemenea piese. La început,singurul inocent, adicã singurul spectatoradevãrat este Jupân Dumitrache care, debunã credinþã, se duce la Iunion sã pri -veascã spectacolul, crezând cu candoarecã ºi însoþitoarele lui vor acelaºi lucru:„Ca sã vedem ºi noi comèdiile alea...“.Veta vine în silã, priveºte, dar n-o intere -seazã, dupã cum îl lãmureºte mai târziupe Chiriac: „M-am dus numai de gurasorii-mii Ziþii [...] juca comèdii; n-am auzitnimic. Toatã seara în uietul grãdinii m-amgândit numai la tine; parcã dormeam ºivisam ceva...“ Ziþa vine cu entuziasm, darca sã vadã jocul unui singur spectator,


61

pentru ea actor principal, Ricã Venturiano.Ne-o putem imagina asemenea adorato -rului din umbrã, mutându-ºi scaunul înaºa fel încât sã zãreascã spectatorii ºiaruncând priviri pieziºe, zâmbete ºifluturãri de gene, în total contratimp cuceea ce se petrece în „comèdia nemþeascã“.Curând însã tocmai Jupân Dumitrache,cel care nu era interesat decât de actorii entitre, ºi-l alege ca protagonist pe acelaºiRicã, pentru el deocamdatã anonim, ba -g abont ºi suspect din vârful „giubenului“pânã în vârful þigãrii din care „bea“... „ºtiiaºa, niznai“. Îi va sorbi gesturile ºi-l vaconsidera un mare actor.

La a doua vizitã la „Iunion“ partici pan -þii la comèdii devin cu toþii actori: acumtoþi ºtiu ceva, deºi nu acelaºi lucru, ºi toþiau câte ceva de ascuns. Jupân Dumitracheîºi ascunde descoperirea ºi bãnuielilepentru a „nu le ruºina pe cucoane“. O

Ioana Pârvulescu

62

expresie ambiguã, care poate fi interpre -tatã ºi în sensul „a nu le face sã seruºineze“, dar ºi „a nu le face de ruºine“.Refuzând sã mai aibã de-a face cu „comè -diile alea nemþeºti, niºte mofturi, dãmparale ºi nu înþelegem nimica“, JupânDumitrache îºi manifestã perplexi tatea înfaþa comediei personale, cãreia îi încurcãdistribuþia ºi de aceea nu înþelege nimica, caºi cum ar fi jucatã într-o limbã strãinã. Dealtfel ºi Veta, tot în afara jocu lui de laIunion, dã o replicã asemã nã toare. „ªedemcât ºedem, ºi începe comè dia“, îi poves -teºte Jupân Dumitrache lui Ipingescu aldoilea episod, mizând pe cele douã sensuripe care acum le are cuvântul pentru el,spectacolul ºi jocul iritant cu agresorul decare se apãrã tot „ca la teatru“. Îºi punedeci masca, „mã fac cã mã uit la comèdii“,adicã la spectacolul oficial, „se-n toarce ºibagabontul iar cu ochii la cucoane!… mã


63

uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mã-ntorciar la comèdii…“ Repetiþia creeazã, pelân gã reflexul verbal din replica luiIpingescu, „Iar se uitã la cucoane“, ºi unulcinetic, cu alte cuvinte personajele semiºcã în virtutea inerþiei, ca pãpuºile lacomèdia de iarmaroc. Adversarii îºi gãsesc,pe rând, acelaºi refugiu, comedia de pescenã, devenitã lume a inocenþei, a „niz -na iului“ în limbajul lor. Pentru Ziþa,Iunionul este, din nou, spaþiul ispititor alîntâlnirii. Dezinteresului pe care-l aratã,fãrã înconjur, faþã de „comèdiile alea“ i seasociazã ºi opacitatea în raport cu tot ceeace nu þine de piesa personalã, un egoism acãrui sursã este amorul tiranic: o faceoarbã la orice spectacol în care nu e prota -gonist el. Nu vede, nu aude, nu simtedecât propria comedie, pe care o credeînsã o dramã a Bucureºtilor, demnã de cãr -þile pe care le citeºte.

Ioana Pârvulescu

64

Titlul comediei, O noapte furtunoasã, i sepotriveºte mai ales lui Ricã Venturiano,cel mai încercat în faimoasa noapte,personaj care rosteºte într-un monolog:„O, ce noapte furtunoasã! Oribilã trage -die… Ce de peripeþiuni.“ Din punctul luide vedere, comedia este o tragedie. Veta, înschimb, e mai lucidã, mai cu picioarele pepãmânt, ºi la propriu, spre deosebire deRicã Venturiano care e obligat sã facãdiverse escaladãri pe schele. Veta calificãaceste „peripeþiuni“ cu vorbele: „Cecomèdie! Doamne sfinte!“ Însã, influen -þatã probabil ºi ea de lecturi tip DrameleParisului, ca Ziþa, îºi închipuie cã „Dacã-lprindea Chiriac îl omora!“ Moartea dinacest tip de foileton nu e serioasã, nicidefinitivã, e o înºelãciune de comèdie.

Efimiþa din ceea ce s-ar putea numi adoua „noapte furtunoasã“ din teatrul luiCaragiale îmbogãþeºte sensurile cuvântului


65

comèdie! Acesta devine pur admirativ, caaplauzele. Dupã ce Leonida îºi expune „cutonul unei teorii sigure“ ºi pe baza lec -turilor lui ºtiinþifice („câte d-astea n-am cititeu, n-am pãr în cap“) minunata ipo tezã cuprivire la relativitatea ºi imper fecþi uneasim þurilor care te fac sã crezi cã „ºi nimicamiºcã“, Efimiþa, public receptiv, excla mã:„Comèdie, soro!“ Altfel spus, mi nu ne. ªiînclinaþia naturalã a Efimiþelor e sã creadã,cu o umbrã de îndoialã totuºi, în minuni:„Aºa o fi!“. Când stãpânii nu des chid uºa,de teama revoluþiei, Safta, slujnica,foloseºte cuvântul cu necaz ºi îngri jorare:„Dar asta comèdie!“ [...] „Vai de mine!Nu-i bunã asta! a pãþit boierul ceva!“

O scrisoare pierdutã continuã aventurasensurilor comèdiei. Trahanache încearcãsã-l convingã pe prefect cã: „E comèdie,mare comèdie, Fãnicã!“ Prin repetiþie,

Ioana Pârvulescu

66

prin adjectiv ºi prin jocul de scenã („Îi facesemn sã expedieze pe Pristanda“), sesubliniazã pericolul iminent ºi pe carac te -rul confidenþial întâmplãrilor. Dacã acestefapte þin de felul în care se orienteazã sãge -þile în triunghiul amoros Zoe-Trahanache-Tipãtescu, în replica lui Brânzovenescu, înschimb, „Prefectul trebuie sã ne dea cheiacomèdiei ãºtia“, termenul ascunde neliniºtipolitice, mai precis electorale. De aici maie un pas pânã la sensul în care îl va folosiîn final Trahanache: „A! aici la noi, stima -bile, a fost luptã crâncenã… s-au petrecutcomèdii mari“. Explicaþia o va da tot el, încontinuare, înlocuindu-l prin sinonimul„infamii“.

O variantã a comediei-spectacol de laIunion este carnavalul, una dintre distrac -þiile cele mai gustate la sfârºitul secolu -lui 19, spaþiu ce permite alt tip de echivocdecât cel lingvistic. În D-ale carnavalului,


67

puþin înainte de lãsarea cortinei, NaeGirimea invitã: „Aideþi sã punem odatã lacale încheierea comèdiei ãºtia.“ Existãaici, fireºte, înþelesul de „ºir de încurcã -turi, pozne“, ca în dicþionar, dar, în modneaºteptat, cuvântul dobândeºte o dimen -siune gravã. Este unul din rarele momenteîn care autorul vorbeºte publicului dinspatele personajului, pe model shake -spea rian, ca sã-ºi deconspire intenþiile, „sãpunem la cale încheierea…“. Personajulpreia puterea autorului, iar comèdiepierde nuanþa îngãduitor-dispreþuitoare,referindu-se la opera dramaticã însãºi, lacreaþie. O creaþie miºcãtoare (ca la cãluºei),în care creatorul schimbã mereu poziþiafiecãrei piese, o creaþie rotitoare, aseme -nea Pãmântului, ca în cunoscutele versurieminesciene din Scrisoarea II: „Atunci lu -mea-n cãpãþânã se-nvârtea ca o moriºcã /

Ioana Pârvulescu

68

De simþeam, ca Galilei, cã comèdia semiºcã“. Cuvântul mai apare o datã înScrisorile lui Eminescu într-un sens ase -mãnãtor cu cel din D-ale carnavalului,adicã joc înºelãtor de mãºti, dar are înplus, conotaþie politicã: „Panglicari în aleþãrii, care joacã ca pe funii / Mãºti cu toatede renume din comèdia miciunii“ (Scri -soarea III). Ideea de ordonare a crea þiei,cosmos, este singularã la Caragiale, aparedoar o datã. De obicei cuvântul comèdie seraporteazã la probleme prozaice, mãrunteºi puncteazã încurcãtura, deci dezordinea:„Preaiubita mea angelã, s-a întâmplat uncaz de o comèdie mare în chestia noa s -trã…“, îi scrie Nae, Didinei. Capacitateade adaptare la mediu a lui comèdie, nuprimul ºi nici ultimul cuvânt proteic dinCaragiale, e datoratã omului de teatru.Comèdie înseamnã, în lumea caragialescã:


69

amor, dar ºi infamie, pericol, dar ºinostimadã, spectacol, dramã sau simplãciudã þenie, înseamnã politicã, peripeþii,necazuri, creaþie ºi iarãºi amor. Pe scurt,totul e comèdie, chiar tragedia.

Þara Miticilor nu e România con -temporanã lui Caragiale. E România dinspectacolele contemporane lui Caragiale.Comedianþi ºi public evolueazã deopo -trivã sub ochiul de regizor al dramatur -gului, care învaþã rolurile ºi joacã alãturide ei. E o Românie-teatru, o Româniegrãdinã „Iunion“ cãreia domnul Caragialeîi e ºi director, ºi sufleor.

Ioana Pârvulescu

5

Ce cauta Grecu ’in Germania?

v

Stabilirea lui Caragiale […] la Berlin este un episod dintre cele mai nelãmurite. (ªerban Cioculescu, Viaþa lui I.L. Caragiale)

In faþa mutãrii lui Caragiale de laBucureºti la Berlin, de pe Dâmboviþa peSpree, tocmai în inima Prusiei, te cuprindeo mirare analogã cu cea a lui Pampon lapovestea „traducerii“ lui Crãcãnel. Specta -torul Pampon n-a înþeles nimic: nici cã areîn faþa lui un om care suferã, nici cã acestaaºteaptã înþelegere ºi consolare, nici cã, pescena lui Crãcãnel, fuga femeii cu unneamþ e, vai, mult mai gravã decât cea cuun muscal. Ascultând istoria interlocuto -rului sãu tresare doar o datã: „Ce cãutaneamþul în Bulgaria?“ Pampon se leagãde un detaliu, o ia pe un drum secundar,

73

v

deschide o perspectivã care pentru nefe -ricitul narator e deconcertantã. Culmeaeste cã problema pe care ºi-o pune, deºiinoportunã în plan afectiv, este perfectîndreptãþitã în plan logic sau doar dinperspectiva bunului-simþ. Într-o povestede amor atât de previzibilã constituie sin -gurul fapt cu adevãrat ieºit din comun ºiîntre atâtea cliºee (mare pasiune, neruºi -natã trãdare, inimã zdrobitã) este singuraadiere de prospeþime.

În descifrarea exilului care încheieviaþa lui Caragiale, bucãþica de istorie careintrigã, întrebarea cu adevãrat nelãmuritãeste, în fond, una de tip Pampon: Ce cãutaCaragiale, poreclit Grecu’ (grec, arvanit, ro -mân patriot sau ce va fi fost), ce cãuta înGermania, la Berlin? Cauzele plecãrii defi ni -tive din þarã sunt partea cliºeizatã a poveºtiiºi nu constituie nici un mister. RealistulCaragiale are o poveste personalã roman -

Ioana Pârvulescu

74

ticã: e geniul neînþeles de contemporani,omul de valoare cãruia i se pun piedici ºicare asistã la triumful mediocrilor, almiºeilor care „fac punte“ la izbândã. Totula fost înºirat, explicat, disecat. S-ar maiputea adãuga cã, din perspectiva hotã -rârii de exil, scrisul sãu devine un exer -c iþiu de exorcizare ratat. Când rãul n-aplecat de lângã tine prin scris, prin râs,când rãul continuã sã-þi facã rãu, nu-þimai rãmâne decât sã pleci tu de lângã el.Caragiale e om cuminte, nu stã sã-ºi plân -gã de milã.

În schimb, ce stârneºte mirarea e loculexilului. N-avea, aparent, nici un motiv sãaleagã Berlinul. Cãlinescu (ºi, dupã el,alþii) trece uºor peste opþiune, punând-ope seama nevoii de confort, de civilizaþie.Dar orice oraº din vestul Europei îi oferealevantinului confort cu asupra de mãsurã.În schimb, Caragiale avea destule motive


75

sã nu aleagã un oraº nordic. Cel mai frivoleste cã nu iubea clima asprã, iernile lungi,ploaia, zilele întunecoase. Cel mai grav estecã nu ºtia limba germanã ºi, dupã 52 de ani,era puþin probabil sã mai doreascã s-oînveþe. ªtia, în schimb, perfect, fran ceza.În corespondenþa elveþianului Jeanneret,viito rul arhitect Le Corbusier, se aflã afir -maþia cã „Monsieur Caragiale […] connaîtson Français infiniment mieux que moi,c’est qui est peu dire...“. În amintirile con -tem poranilor sãi sunt episoade în careGrecu’ se ia la întrecere cu oricine pechestiuni de ortografie francezã ºi câºtigãîntotdea una. Totuºi scriitorul nu alege unoraº fran co fon. De ce ? Existã vreo expli -caþie con vin gã toare?

Cãlãtoriile

În primãvara lui 1879, Caragiale dinsatul Haimanale, în prezent gazetar bucu -

Ioana Pârvulescu

76

reºtean, ajunge la Viena. Are 27 de aniîmpliniþi. Are o piesã de succes în urmalui, O noapte furtunoasã sau numãrul 9, darevoluþia lui literarã e încã nelimpezitã.Are un prieten care preþuieºte civilizaþiaoccidentalã: „1/13 Aprilie 1879. DuminecaPaºtelor, acum, ora 6, scriu acestea în Viena,Grand Hotel, camera 221, în etajul al 2-lea,alãturi 222 cu 2 paturi; liniºtit ºi bine, darscump (amândouã 9 fl., cu Carag. 11). Ser -vi ciul 2 fl. pe zi. Am plecat din BucureºtiMiercuri seara, ora 9, cu Clara, Livia ºiI. Caragiali, pentru care, spre a-i face o sur -prizã, scosesem bilet ºi în orice caz voiamsã-l pun în situaþia de a vedea Viena (întâiaprivire asupra civilizaþiei pentru el). […]La Burgtheater Visul unei nopþi de varã,spre cea mai mare bucurie a lui Caragiali“(Titu Maiorescu, Însemnãri zilnice). Aºadarprimul contact cu lumea mare e unul delimbã germanã. Este fãcut în compania


77

unei berlineze, Clara, ºi a unui entuziastcunoscãtor al Berlinului, Maiorescu. Primapiesã vãzutã pe o scenã strãinã e în limbagermanã (o versiune în altã limbã pe scenade la Burgtheater e puþin probabilã). Deºinu avem, din pãcate, ºi însemnãri de jurnalale lui Caragiale, este cert cã întâlnirea luicu germana se aflã sub cele mai bune auspi -cii ºi e însoþitã de „cea mai mare bucurie“.

Zece ani mai tîrziu, în ianuarie 1889,Caragiale se cãsãtoreºte cu AlexandrinaBurelly ºi-ºi face voiajul de nuntã în Italia.În acelaºi an, totuºi, unul dintre pseudo -ni mele cu care semneazã este Hans (o pres - cur tare de la Johann, Ion). Drama Nãpasta,publicatã în 1890, se joacã dupã câþiva ani –cine ºtie prin ce lanþ al slãbiciunilor – laBerlin! În 1891 Caragiale se gândeºte sã semute la Sibiu, oraº „germanic“, iar în anulurmãtor într-un spaþiu de acelaºi tip, la

Ioana Pârvulescu

78

Braºov, oraº pe care îl iubea mult, pentrucât era de civilizat.

În februarie 1904 îi scrie, din stradaBerzei no. 70, lui Ilie Dãianu, stimat domnºi amic din Cluj, cã stãruieºte, mai mult caoricând, în dorinþa de a se stabili definitivîn Ardeal: „Acolo m-aº afla în sfârºit ajunsla liman ocrotitor; acolo m-aº vindeca înliniºte de atâtea ºi-atâtea ofense, mâhniriºi amãrãciuni, acolo, cu spiritul senin aºputea urma nedesãvârºita mea carierã lite -rarã“. În 1904, Caragiale face un periplu,cu familia, în Italia, Franþa ºi Germania.Gândul plecãrii definitive din capitalaRomâniei se va fi cristalizat deplin în acea s -tã cãlãtorie care oferea posibilitatea com -pa raþiei. La începutul lui 1905 scriitorul sestabileºte definitiv în capitala prusacã.


Berlinul junimiºtilor

La data la care Caragiale se stabileºteîn Berlin, Junimea era pentru el un episodde tinereþe: Eminescu nu mai exista, cuMaio rescu se certase, chiar dacã nu defi -nitiv, de ceilalþi junimiºti nu era prea legat.Dar amprenta filo-germanã a societãþii nuse poate sã nu fi lãsat urme în imaginea luiasupra Europei. Maiorescu ºi Eminescuîºi trãiserã o parte din tinereþe la Berlin.Berlinul criticului este oraºul ideal ºi deaceea nu scapã nici un prilej, în corespon -denþã, sã-l compare cu alte oraºe (Paris,Heidelberg, Jena) întotdeuna în defavoa -rea acestora. Maiorescu este îndrãgostit laBerlin ºi îndrãgostit de Berlin. Eminescudimpotrivã, în ciuda blondei Milly ºi dincauza blondei Micle, este nefericit în acestoraº. Dar asta nu are legãturã cu oraºul ºinu lasã urme în scris. În schimb Parisul

Ioana Pârvulescu

80

eminescian e oraºul pierzaniei: „Ai noºtritineri la Paris învaþã“, „La Paris în lupa -nare de cinisme ºi de lene“…

Eu ºi ei

Caragiale nu spune eu cu plãcere. Fiicalui îºi aminteºte cã îi învãþa ºi pe copii sãse fereascã de prea mult eu. ªi în scrierilelui, eu este în rând cu ceilalþi Mitici, nuiese în faþã. Dar face autorul parte ºi sufle -teºte din lumea prozei lui? Criticii au dattoate variantele de rãspuns. În cazul rãs -pun sului afirmativ, dacã eu aparþine firesclumii sale, dacã o acceptã chiar fãrã s-oaprobe, dacã e „de-al lor“, opþiunea pentruexilul berlinez devine greu de înþe les. Arsemãna cu o amputare. Singurul spaþiucomun dintre cele douã lumi atât dediferite, cel al berãriei, patronatã de Sfân -tul Gambrinus, ar fi o legãturã insuficientã.


81

Naraþiunea vieþii lui Caragiale pare sãofere aºadar rãspunsul contrar: neneaIancu din schiþe se preface (se face frate cudracul…), dar el nu aparþine lumii mici pecare o prezintã, între eu ºi Mitici se des -chide o prãpastie. Corespondenþa berlinezãcontrazice însã aceastã ipotezã: în ea celedouã lumi se întâlnesc, se amestecã, sesuprapun.

Berlinul lui Caragiale – „Marele Berlin,ca o nobilã ºi tânãrã inoþentã mireasã dinpoveºti, adormitã prin vraja baghetei uneivrãjitoare, dacã putem pentru ca sã neexprimãm astfel…“ – oraºul ales pentru„declinul vieþii“, ironizat cu cãldurã ºiapãrat cu patos în faþa furiei parizianuluiDelavrancea, Berlinul e responsabil de,poate, cea mai deschisã parte a creaþieicara gialiene: romanul epistolar. Dar, ase -me nea frumoasei inoþente adormite cucare e comparat, Berlinul din corespondenþa

Ioana Pârvulescu

82

exilatului tace, nu rãspunde la nici oîntrebare. Ce cautã totuºi Caragiale tocmaiîn Germania? La fel ca la întrebarea luiPampon, existã un singur rãspuns onest:

CRÃCÃNEL (dezolat): Nu ºtiu!


6

Tatal & fiiiv

Vorbeaþi ceva secret?(C.F.R.)

„Mateiu nu avea nimic din gene -rozitatea sufleteascã a tatii. Era dis pre þui -tor, amar, plin de morgã ºi mai ales snob.Aceasta ne fãcuse pe noi, fraþii mai mici,sã-l botezãm domnul conte ºi sã râdem deaerele ce ºi le dãdea. Râdea ºi el, dar cuatâta superioritate, încât parcã tot el ieºeaînvingãtor“ scrie Ecaterina Logadi, fiicalui I.L. Caragiale. ªi adaugã: „Singur el îiþinea piept tatii, contrazicându-l în modmetodic...“ Opera familiei Caragialerepetã viaþa familiei Caragiale. Lumeacreatã de tatã a dat, în literaturã românãcaragialescul, o formã a râsului. Lumea

87

fiului a dat mateinul, care râde de râs. Întrecele douã lumi nu existã pace, iar persona -jele lor par a nu se putea întâlni niciodatã,ca ºi cum ar trãi în universuri antinomice:când se concretizeazã unul, celãlalt devinecu neputinþã. Sunt ca ziua cu noaptea ºi,de fapt, reprezintã chiar diurnul ºi noctur -nul aceleiaºi lumi, în sensul cel mai bogatal opoziþiei.

Caragialescul e diurn. În Þara Miticilortotul se întâmplã la lumina zilei, chiar înmiezul zilei. Dintre anotimpuri, e preferatcel mai luminos, mai „deschis“, vara.Noaptea din comedii e una de spectacol ºide carnaval, aºadar una luminatã vesel,zgomotoasã, cu spaime „degeaba“. ÎnsãMiticilor le ºade mai bine în lumina natu -ralã, în cãldura care dã mai mult rost halbeicu bere. Le ºade bine vorbind, vorbindlejer, descusut, fãrã griji artistice sau logice,alungând umbrele cu un salut, o întrebare,

Ioana Pârvulescu

88

o replicã. Apelativele lor au aer de familie:nene, „venerabile neicã“, soro, monºer,coane, stimabile. Mateinul e nocturn. Ca ºicum ar fi dintr-o specie aparte, care vedenumai noaptea, personajele lui MateiuCaragiale fac, ca-n versul eminescian „dinnoapte ziuã ºi-al zilei ochi închid“; saumai bine zis „fac din ziuã noapte ºi-alnopþii ochi deschid“. Ele evitã luminasoarelui de parcã aceasta le-ar putea topi.Noaptea îi atrage demonic ºi „e mai detemut ca beþia“. De la marii romantici, nui s-au mai adus nopþii atâtea splendideofrande ca-n proza mateinã: „Atât Remember,cât ºi Craii de Curtea-Veche sunt povestiride noapte. Eroii lor încep sã trãiascã abiadupã ce se lasã umbrele serii, o viaþã miº -catã de porniri demonice. Nimeni n-a des -cris mai bine noaptea oraºelor mari, în care,protejaþi de întuneric ºi mister, oamenii setrezesc la forme de existenþã comprimate


89

ºi reduse de lumina zilei. Viaþa acestoroameni în intervalul solar este fãcutã dintãceri grele, din aºteptãri înfrigurate sauchiar din meditaþii mai înalte, fãrã martoriºi fãrã urmã, la adãpostul perdelelor traseºi al luminilor aprinse.“ Ceea ce descrie aiciTudor Vianu e lumea Miticilor întoarsã pedos, contrazisã.

La Caragiale-tatãl se petrec mici întâm -plãri care uneori intrigã, dar resping sis -tematic necunoscutul. „Vorbeaþi cevasecret?“ întreabã muºteriul care intrã înberãrie. „Aº!“ rãspunde Ghiþã. O silabãcare omoarã taina. Amorurile „secrete“sunt, în Þara Miticilor, ca în teatrul demarionete, ºtiute de toatã lumea: de fami -lie, de amici, de pãpuºar ºi de spectatoriiîndemnaþi la complicitate. De aceea scri -soa rea ºi bileþelul de amor – suntem într-olume în care telefonul nu se foloseºte încã,iar comunicarea se face prin bileþele – scri -

Ioana Pârvulescu

90

soarea, spaþiul privilegiat al lui „între patruochi“, e în veºnicã primejdie: ochiul publico vâneazã. Când existã, prin excepþie, unmare semn de întrebare – de ce s-a sinucisnenea Anghelache – acesta þine de absurd,sau de teroarea administrativã, inspecþiu -nea, iar nu de mister. Nenea Anghelachen-are secrete, are spaime. Fandacsia, carepândeºte personajele lui Caragiale la felca pe autorul lor („nervii iritaþi“) trebuiesã-l fi biruit pe sãrmanul funcþionar.Mateinul e însãºi arta misterului. Taina ecrez artistic ºi existenþial. Deviza „Nu þinsã aflu nimic“ din Remember sau „Nu ºtiuºi nu se va afla, cred, niciodatã“ din Subpecetea tainei ar putea fi înscrisã pe armelepersonajelor lui Mateiu I. Caragiale,asemenea celei alese de autor: Cave, age,tace. Ceea ce ar putea fi tradus prin: Fere -ºte-te, fã, fereacã-þi gura.


91

Doamna e, în lumea Miticilor, cochetãºi graþioasã, dar nu strãluceºte prin rafina -ment. Pare mai degrabã un curcubeu cuumbreluþã: „Madam Georgescu este pedeplin stabilitã asupra toaletei sale: bluzavert-mousse, jupa fraise écrasée ºi pãlãriaasortatã; umbreluþa a roºie, mãnuºile albeºi demibotinele de lac cu cataramã; ciora -pii de mãtase vãrgaþi, în jurul picio rului, obandã galbenã ºi una neagrã, des pãr þite cucâte un fir stacojiu“. Are admiratori, arecopii, are mamã, are sorã, are nuri. E vivantãºi are motive sã se bucure de viaþã. Matei -nul are femei damnate, demoni de femeiesau nefericite angelice, monºtri, „trupeºe,huidume ºi namile rupând cân tarul laSfântul Gheorghe“, bolnave sau vicioase,„geamale“ (niºte mãºti de bâlci colosale),baldâre, balcâze sau bãrbaþi travestiþi înfemeie. Dacã existã þaþe, sunt divine. Deco -rul caragialesc este unul oarecare, familiar,

Ioana Pârvulescu

92

schiþat din douã-trei linii, Capitala sauvreun oraº de provincie, un spaþiu pro -pice sã se umple de oameni, ca berãria,sau Moºii, sau un salon la five o’clock.Mateinul preferã decorurile încãrcate detrecut, Curtea-Veche, malul Spreei, o aleepustie din Tiergarten, „cheiul pustiu“ ºi„casele oarbe“, contururile mâncate denoapte ºi de decrepitudine sau odãileînchise, aristocratice, stãtute, locurile depierzanie în care numai câþiva aleºi potintra. În decorul caragialesc se decupeazãcâte o firmã veselã: „La trei struguri tri -colori“, adicã „Marele Magazin de Colo -niale, Delicatese, Comestibile et Colori ºimare Depou de Vinuri et Bãuturi Jndigeneet Streine“ ºi se învârt (ºi mai ales stau)oameni comuni, funcþionari (impiegaþi),familiºti, becheri, conductori de tren (poli -ticoºi ºi corecþi), bugetari, gazetari, cucoa -ne vesele, drãguþe, copii obraznici, miniºtri,


93

proprietari („profesiune eminamente con -ser vatoare“), belferi, spiþeri, catindaþi,vardiºti, muºterii. Cu un cuvânt: lume,de-obicei multã, dar de acelaºi fel. Înprozele mateine bãrbaþii sunt mari solitari,iar când se împrietenesc, îºi gãsesc înde -obºte alþi solitari, inºi excentrici, ciudaþi,malefici. Nu se ºtie exact cu ce se ocupãsau au meserii care ating misterul, cum eConu Rache, sunt vicioºi: crai, beþivi, car -tofori, criminali. Personajele lui Caragialerâd sau provoacã râsul, în toate formele ºicu toate nuanþele imaginabile, cele mateinesunt adânc melancolice, batjocoritoare(singura formã de râs pe care o ºtiu), gro -teºti sau tragice.

Când îºi face apariþia pe BoulevardBourdon, Bouvard, Lache al lui Flaubert,are pãlãria „datã pe spate“, vesta „desfã -cu tã“, iar legãtura de gât „în mânã“!

Ioana Pârvulescu

94

Asudã pentru cã e cãldurã mare. Pécu -chet, un Mache parizian mic de staturã,pare cu totul înghiþit de redingota luicafenie ºi poartã pe cap nici mai mult nicimai puþin decât un chipiu. Aºezaþi pebancã, ei îºi scot, unul pãlãria, altulchipiul, ºi constatã, plãcut surprinºi, cãavuseserã aceeaºi idee: îºi scriseserãnumele în interior, pe panglicã: unul –Bouvard, altul – Pécuchet. Omologii lorcaragialeºti au, la fel, þinutã cam lejerãpentru lumea în care trãiesc ºi pentruburghezia pe care o reprezintã. Neatenþila detalii, pãþesc diverse necazuri cu acce -soriile: cu legãtura de gât, cu buzunareledin care le cad scrisori, cu pãlãria de pecap ºi cu pantofii din picioare. CândJupân Dumitrache vede – precum Othellobatista – legãtura de gât a lui Chiriac „pepernele patului dumneaei“, numai lipsaunui Iago ºi încrederea lui în Chiriac, un


95

Cassio mai norocos, fac ca noaptea fur -tunoasã sã nu se transforme într-o „oribilãtragedie“. Când cetãþeanul, apropitar ono -rabil, deºi turmentat, constatã cã pãlãriagãsitã nu i se potriveºte pe cap, îi scoatecãptuºeala: înãuntru gãseºte o scrisoare.Altcineva, director de ziar ºi avocat, o des -fãcuse înaintea lui ºi o folosise pe post deseif. Împrejurarea cã el a pierdut apoi seifulcu totul, în încãierare, aratã dezavantajeleunei þinute corecte, cu pãlãrie, în împre -jurãri incorecte ºi la oameni incorecþi.

Nimic nu defineºte mai bine lumea luiI.L. Caragiale decât întâmplarea cu gheteledin La Paºti, deja amintitã. Aici noaptea desãrbãtoare e marcatã de pantofii noi ºi ede presupus cã Lache, amicul, la fel caabsolut toate personajele din lumea luiCaragiale, Miticii, poartã, la asemeneaocazii, pantofi noi, „ghete nouã cu bize -þuri“, adicã având câte un cãpãcel de piele

Ioana Pârvulescu

96

în vârf. Tânãrul Lache are ºi costum nou,cravatã nouã ºi pãlãrie nouã. Un lucru deneconceput pentru cineva care are cultulþinutei ºi care ºtie cã numai lucrurilepurtate pot da sentimentul de bien être ºidegajare, ºi nu bat la ochi. Faptul cã Lacheºi amicul au pantofi la fel (dar ºi picioare lafel, din moment ce pot schimba câte unpantof) spune limpede cã ºi stãpânii suntla fel. Dacã îi doare, îi doare în acelaºi felºi în acelaºi timp. Iar ciorapii „crem ºi camlargi, care vin de fac cute“ atât la Lache,cât ºi la amic aratã lipsa de preocupãripentru mofturi vestimentare.

— ªi... mergeþi la Bucureºti în plimbare... — Nu; merg la dandist...

(Întârziere)

La Mateiu Caragiale, scriitor-dandycare are grijã de propria þinutã, e de necon -ceput ca douã personaje sã aibã pantofi la


97

fel. La Caragiale-tatãl existã un singurdandist, („merg la dandist...am un dinte“,spune cucoana din trenul accelerat, vagonde clasa a doua „la coada trenului“), iar elnu are nimic de a face cu categoria dedandy, dupã cum nici cu dentiºtii nu paresã aibã prea multã legãturã, ci, mai degra -bã, cu amorul. În lumea mateinã nu numaicã oameni diferiþi nu se pot îmbrãcaidentic, fiind, dimpotrivã, individualizaþimaniacal, dar chiar unul ºi acelaºi perso -naj, Aubrey de Vere, lord englez ºi personajnoctambul, nu se îmbracã „de douã ori lafel“, iar aspectul sãu dovedeºte o „migã -loasã gãtealã“. Abia cadavrul lui, camaximã crimã, este gãsit desculþ, lucrulcare e la fel de cumplit ca arderea feþei luicu apã tare, pânã la os, ºi îl anonimizeazã.Câtã diferenþã faþã de problemele ºiînsemnele vestimentare ale lui Lache ºiale amicului! Aceºtia se descalþã de ghete,

Ioana Pârvulescu

98

tot siliþi de împrejurãri, unicele împre -jurãri cu adevãrat crâncene ºi dureroasedin lumea lor ºi din noaptea lor: „La Miticã,amândoi sunt forþaþi sã scoaþã iar câte una,însã acum viceversa: Lache p-a din stângaºi amicul p-a din dreapta... ºi cu mai multãprecauþiune decât la Gambrinus – fiecareº-o þine dinainte pe masã...“ Pantofii pemasã – se poate imagina o ofensã maimare la adresa convenienþelor de la1900? Existã un „englez“ ºi în schiþa luiI.L. Caragiale, care-i amendeazã ºi-i ridi -culizeazã pe cei doi, dovedind cã dife -renþa între mentalitatea britanicã ºi ceaautohtonã începe de jos, de la bazã: laGambrinus, berãria lui Caragiale însuºi,când cei doi prieteni îºi cautã pantofiiscoºi din picior, constatã cã „un câine engle -zesc [...] face sluj þinând douã ghete-ngurã“. ªi aici apare un personaj misterios:„Un mare hohot de râs porneºte dintr-un


99

colþ al berãriei“. Nici o altã precizareasupra celui care râde ºi care nu poate fidecât stãpânul berãriei. Fraza are valoarede autoportret strecurat în tablou, aºacum pictorii se plaseazã în pânzele lor subun chip mitologic sau istoric. Cel carerâde e Caragiale.

A-l raporta pe Mateiu I. Caragiale laCaragiale-tatãl este un loc comun al cri -ticii literare. Dar în familia Caragiale maiexistã un fiu care a încercat sã fie scriitor,Luca (Luky). Cel dintâi este fiu natural,cel de-al doilea e legitim, cel dintâi erecalcitrant, singuratic, cu ambiþii tari,înecate în vis ºi fantezie, cel de-al doilea edeschis, prietenos, ºtiind fãrã efort sã sefacã iubit. Dacã grija paternã e echitabilîmpãrþitã, în schimb preferinþa tatãluipentru mezinul Luky e neîndoielnicã. Îlcrede un copil deosebit (s-a nãscut dupã

Ioana Pârvulescu

100

moartea celor douã fetiþe) ºi are multãîncredere în viitorul lui. Oricât de puþinãdistincþie ar face I.L. Caragiale între ceidoi bãieþi, care au parte dreaptã de spri -jinul lui, viaþa însãºi îl defavorizeazã peMateiu. Invitat uneori sã locuiascã înnoua familie a tatãlui, Mateiu se simte unintrus ºi se închide ºi mai mult în sine. Esimþit de ceilalþi ca un trouble-fête. Fie dinfiresc mimetism, fie din moºtenire gene -ticã, amândoi fiii scriu literaturã ºi amân -doi se depãrteazã cât mai mult în ceea cescriu de „lumea lui Caragiale“. Dar numaiunul reuºeºte sã-ºi impunã numele înliteratura românã: tocmai cel de la caretatãl nu spera prea mult, tocmai cel cucare avea conflicte, tocmai cel mai puþiniubit. La Luky Caragiale literatura nu e opreocupare vitalã, ceea ce scrie pare un jocgraþios. Versurile lui vag simboliste (publi -cate, în volum, postum, abia în 1972, de


101

Barbu Cioculescu) nu ajung la un timbrupropriu, au mai degrabã acea expresivitateinvoluntarã a oricãror prime încercãri.Mai interesant este experimentul romanescpe care-l face cu Ioan D. Gherea. În familialui Gherea era sãrbãtoare când soseaCaragiale, iar Gherea-fiul lipsea de la liceuca sã poatã sta în prejma iubitului musafir.Prietenia Caragiale-Gherea se preia decifiresc ºi de cãtre generaþia urmãtoare.

Romanul cu doi autori se numeºteNevi novãþiile viclene ºi a fost publicat înViaþa Româneascã în deceniul al doilea alsecolului 20. A fost socotit roman libertin,acuzat chiar de pornografie, ceea ce l-apus într-o situaþie delicatã pe directorulrevistei, Garabet Ibrãileanu. Paul Zarifopoleste cel care apãrã cartea, cu argumentespirituale ºi convingãtoare. Subiectul esteo idilã între doi adolescenþi, Sanda, o fatãde 13 ani ºi Radu, cu doi ani mai mare,

Ioana Pârvulescu

102

petrecutã într-o vacanþã de varã, într-uncadru natural aproape eminescian, idilãcare nu trece de faza primelor sãrutãri.Mottourile romanului, într-adevãr, trimitspre zone literare mai periculoase: „Minu -nat lucru este nevinovãþia! Din pãcateînsã, greu poate fi pãstratã ºi uºorpierdutã“ (Kant, Metafizica moravurilor) ºi„La dreapta crucii stã diavolul“ (Proverbspaniol). Ceea ce e remarcabil în romansunt intersectãrile de planuri între treivârste diferite (pe lângã fata aflatã la vâr -sta descoperirii propriului trup mai suntunchiul ºi mãtuºa, cu dramele lor, ºicopiii). Bine scris, cu un uºor aer de IonelTeodoreanu avant la lettre, de un erotismdifuz menþinut la nivelul sugestiei, roma -nul nu meritã sã fie uitat, mãcar pentruatmosfera lui, plinã cu aripi de zburãtor.Dupã acest roman I.D. Gherea a renunþatla literaturã (va mai scrie doar, la bãtrâneþe,


103

evocãri) ºi s-a ocupat de filozofie. Coauto -rul, Luky Caragiale, moare la numai 8 anidupã tatãl sãu ºi înainte de a împlini 30 deani. Poate cã o viaþã mai lungã ar fi cris -talizat încercãrile lui artistice ºi ar fi justi -ficat speranþele tatãlui. Aºa, el rãmânepentru istoria literarã doar fiul lui IonLuca Caragiale ºi fratele lui Mateiu.

...cu ºtiinþã ºi dinadins prin însuºi faptulînsuºirii averii, a fost virtual stabilitã stingereastirpei mele astfel, cum o hotãrâsem dinainte euînsumi... (Bucu reºti, 10 ianuarie 1934)

Omul pe care l-a construit cu atâtamigalã Mateiu Caragiale în viaþa realãeste poate cea mai impresionantã creaþie asa ºi cel mai de temut rival al personajelorsale. E prea uºor sã socoteºti ridicolã acea s -tã dorinþã de a-þi depãºi propriul destin,de a-l schimba pânã la a-l face de nere -cunoscut. Majoritatea scriitorilor fac astanumai în cãrþi. Mateiu Caragiale o face ºi

Ioana Pârvulescu

104

în viaþã, cu o voinþã uimitoare. Cel maisurprinzãtor gest al sãu este acela de a secãsãtori cu Marica Sion, pe când el însuºiavea 38 de ani, iar ea 63, numai pentru alua loc, definitiv, într-un arbore genealogicnobiliar. O indiferenþã atât de totalã laimplicaþiile morale ale gestului, la „guralumii“, la artificialitatea ºi zãdãrniciaultimã a dorinþei lui pare mai aproape delegile ficþiunii decât de cele ale realitãþii.Contactele lui Mateiu Caragiale cu reali -tatea sunt îndeobºte de o ciudatã lipsã de„realism“. Cãlãtoriile, în care îl atragpalatele, stemele, însemnele senioriale,aniversãrile de tot felul (inclusiv aceleaale primirii unor distincþii oficiale), obse -sia cifrelor ºi a simbolurilor creeazã unpersonaj bizar. Un pic îngroºat, ar puteaintra în galeria urmuzianã, ca alcãtuit dinpapion, arbore genealogic, blazon ºinevastã „bãtrânã ºi legitimã“. În acelaºi


105

timp însã se distinge din paginile jurna -lului sãu ºi omul viu, solitarul neînþeles,cu o viaþã de inefabil tragism. Ciudãþenialui, de om ºi de personaj literar totodatã,nu a scãpat contemporanilor. ªi aici i seopune tatãlui, iubit ºi înþeles, oriunde s-arfi dus. În Gândirea (martie 1938), CezarPetrescu, unul dintre puþinii prieteni pome -niþi în jurnalul lui Mateiu Caragiale,evocã prima întâlnire cu acesta, imediatdupã rãzboi. Locul întâlnirii i se potri -veºte: în anticamera ticsitã a unei Exce -lenþe, a unui puternic al zilei. Iatã-l peveºnicul solicitant Mateiu Caragiale: „Unsingur ºi ciudat personagiu, pe scaunulde-alãturi, nu arãtase nici un semn deimpacienþã. Neclintit, absent, cu bãrbia scu -fundatã într-un guler înalt, tare, demodat,rãsfrânt la colþuri, se uita în gol, cu omânã sprijinitã în bastonul puþin depãrtatde el, în atitudinea cunoscutã ºi hieraticã

Ioana Pârvulescu

106

a palidelor fotografii dintre anii 1900-1914[...]. Aºezat picior peste picior, cu pãlãriaîntoarsã cu gura în sus pe-un genunchiuºi cu mãnuºile aruncate înlãuntru, spriji -nindu-ºi palma în bastonul înalt, vecinulmeu pãrea decis sã aºtepte în aceeaºi rezi g -natã ºi totuºi distantã imobilitate, pânã cevom intra toþi la Ministru, pânã ce vomieºi toþi de la Ministru, pânã ce vom plecatoþi, pânã ce va pleca ºi Ministrul, ºi ªefulde cabinet, ºi portarul de-afarã.“ Privitorul,Cezar Petrescu, are impresia cã omul auitat unde se aflã ºi ce vrea. Îi analizeazãîn continuare þinuta, care tinde sã sesubstituie omului însuºi: jacheta din stofãscumpã, imperceptibil uzatã, pantalonulamintind vag de culoarea oului de raþã,cravata cu nodul lat ºi cu acul înfipt dupãtradiþia dandysmului de pe vremea luiOscar Wilde ºi a lui Aurelian Scholl, inelul


107

cu piatrã la un deget, inel cu camee pe altãmânã, pãr cãrunt pieptãnat cu grijã.

În jurnal, Mateiu Caragiale priveºteînapoi, fãrã iluzii, spre viaþa lui. Oriceurmã de mândrie dispare, orice dorinþã setopeºte în melancolia gândului cã, poate,s-ar fi putut ºi altfel, cã drumul ales a fost,din capul locului, greºit: „Sã fi fost fãrãsã-mi dau seama propriul meu duºman,printr-un instinct de autodistrugere...?“(29 aprilie 1934, cu doi ani înainte de amuri). Aici se aflã ºi cel mai frumosautoportret al scriitorului: „Este pe bule -vardul Carol 61, colþ cu strada Olari, ocasã particularã cu un etaj ºi un subsolridicat. Nu-mi dau seama de ce, aceastãclãdire care n-are nimic deosebit îmiplãcea atât de mult acum douãzeci de ani,încât îmi spuneam cã dacã mi s-ar fiîntâmplat sã fac o frumoasã afacere, voicãuta s-o cumpãr. În serile din urmã,

Ioana Pârvulescu

108

trecând prin faþa ei, mi-am amintit de astaºi mi-am gãsit mai mult decât o ase -mãnare cu ea. Ca ºi mine, e demodatã, unpic ºubrezitã ºi prost îngrijitã.“ Poate cãdin cauza unor asemenea gânduri MateiuCaragiale place mai ales poeþilor.

Într-adevãr, lumea mateinã este „cumeto dã“ o contrazicere a lumii lui Cara -giale-tatãl, o lume polemicã, o Þarã aMiticilor întoarsã pe dos: simplul devinecomplicat, banalul – insolit, momentul –istorie, râsul – umoare neagrã, evidentul –tainã, schiþa – nuvelã sau roman. Iar prozafiului dobândeºte solemnitãþi poematice,face ape de mãtase, are catifelãri volup -tuoase ºi fir de aur pe brocartul paginii.Vorba tatãlui era numai irezistibilã comè -die. Iar simplitatea ei se atinge cu tot atâtagreutate ca alambicãrile fiului. Dar se uitãmereu un lucru: cele douã lumi au acelaºi


109

model: România de pe la 1900. Româniabelle époque, pe la începutul ei la Caragiale-tatãl, la Mateiu spre finalul ei, pe la 1910.Dacã þara Crailor..., în ciuda realismuluiunor pagini, pare artificialã, confecþionatã,culeasã picãturã cu picãturã din zonelecele mai pline de otrãvuri ºi nimeni nu oidentificã nici din întâmplare cu Româniadin realitate, universul caragialesc a fostîntotdeauna socotit un fel de fotografiefãrã retuº a realitãþii. Asupra a ce se vedeîn fotografie au existat discuþii. Unii auvãzut acolo o lume idilicã, alþii o lumecoruptã, unii doar o lume veselã, alþii,dimpotrivã, una tragicã. Dar nimeni nus-a îndoit cã e o fotografie fidelã. Or, înpreajma lui 1900, România nu e nici foto -grafie mateinã, dar nici caragialescã.

Ioana Pârvulescu

7Pretul vietii

´ ´

113

Cum aratã, în realitate, viaþa înRomânia anului 1901, anul Momentelor?Cât din ea e Þara Miticilor? ªi, la urmaurmei, cine sunt Miticii ºi ce se întâmplãcu ei? Cum aratã viaþa pentru cel care-ºispune eu în Momente? Dupã 35 de ani dela venirea lui Carol, România ajunge oþarã relativ stabilã. Are o reþea de cãi feratede peste 3 000 de kilometri ºi aproape dezece ori mai mulþi kilometri de ºoselepietruite, are miniºtri buni (guvernuluiP.P. Carp îi urmeazã guver nul D.A.Sturdza) ºi face progrese vizibile. ÎnBucureºti apar primele automobile, iar

civilizaþia câºtigã teren de la o lunã la alta.Oamenii trãiesc cu griji de tot felul, 1900fusese an de crizã, dar au înapoia lor unsecol al descoperirilor, iar înainte bene -ficiile minunilor inventate de acesta. Au,aºadar, încã, încredere în viitor. Ritmul deviaþã e încã lent, capul încã acoperit, gule -rul tare ºi înalt, rochiile lungi, umbrela desoare obligatorie. Cu toate astea, gazetelegãzduiesc îndrãzneþe „cronici femenine“,iar doamnele ºi-au câºtigat o anume inde -pendenþã. Învãþãmântul face progresenotabile, mai ales datoritã lui Spiru Haret,iar învãþãtorii au, din acest an, Congreseanuale. Se sãrbãtoresc 25 de ani de laaniversarea întemeierii de cãtre Carol aSocietãþii Geografice, iar Emil Racoviþãþine o conferinþã despre expediþia la PolulSud la care a luat parte. Unele dintre celemai frumoase clãdiri ale Bucureºtiului,Palatul Casei de Depuneri ºi Palatul Sturza

Ioana Pârvulescu

114

se inaugureazã în Capitalã, iar statuia luiLahovary, realizatã de Antonin Mercier, sedezveleºte în piaþa care îi va purta nu -mele. În decembrie, Carol I îi scrie frateluisãu, Fritz von Hohenzollern: „Afacerilemerg destul de bine din fericire, finanþelese îmbunãtãþesc vizibil ºi Camerele spri -jinã guvernul meu în aproape toate proble -mele.“ Criza din 1900 fusese depãºitã.

Anul 1901, primul din noul secol, eimportant ºi în viaþa lui Caragiale. În febru -arie se dã, în onoarea lui, un banchet pentrua se sãrbãtori 25 de ani de publi cis ticã,aºa dar de când semna, la Ghimpele, cu pse u -donimele Palicar, Car. ºi, citit de-a-n doa -selea, Rac. Take Ionescu ºi Delavrancearostesc discursuri, printre participanþi suntV.A. Urechia ºi Constantin Mille (direc to -rul Adevěrului), iar scriitorul primeºte opanã de aur. Începând de la 1 aprilie, zicare omagiazã „arta minþitului“, scoate


115

sãptãmânal, pânã aproape de sfârºitulanului, la 18 noiembrie, a doua serie dinMoftul român ºi îi este, la fel ca prima datã,director. În primãvarã deschide Berãriacooperativã, pe care o lichideazã curând.Octombrie este însã lunã cea mai impor -tantã: apar în volum Momentele. Cu untitlu care sugereazã clipa trecãtoare, esteuna dintre cãrþile cele mai durabile dinliteratura românã. Tot în octombrie, lângãTeatrul Naþional, la nr. 4 de pe stradaCâmpineanu, Caragiale deschide berãriaGambrinus. Politic, se declarã, dupã câtevaoscilaþii, independent.

La 30 noiembrie în Revista literarã, ava -tar al Literatorului, condusã de TheodorM. Stoenescu (poet brãilean, a nu se con -funda cu Toma I. Stoenescu, de la Ghimpele),se publicã sub semnãtura lui Caion unarticol prin care Caragiale e acuzat cã aplagiat Nãpasta dupã un autor ungur,

Ioana Pârvulescu

116

Kemény István, tradus cu o jumãtate desecol în urmã în românã. Caion, Constan -tin A. Ionescu, poet simbolist, discipol allui Macedonski, fusese parodiat în Mof tul...,în mai multe rânduri. Se produce un micscandal, urmat de articole prin coloa nelegazetelor ºi discuþii cu amicii, la Gambri -nus. La început de decembrie, unii dintrecei mai buni prieteni ai lui Caragiale,Vlahuþã ºi Coºbuc (pe care-l preþuia ºi capoet, mai mult, poate, decât pe Eminescu)scot revista Semãnãtorul. La 10 decembrieCaion recidiveazã. De data aceasta, dupãce se sfãtuieºte cu Barbu Delavrancea,Caragiale îl dã pe acuzator în judecatã.Scrisoarea cãtre Delavrancea îl aratã peautor iritat, dar pãstrându-ºi încã un stropde umor:

Dragã Barbule,Rogu-te sã treci pe la mine în astã-sea rã,

pentru a-þi arãta petiþia ce vreau s-o prezint


117

d-lui preºedinte al Curþii cu juri împotriva luiTh. Stoenescu ºi acelui blestemat de Caioncare crede cã prin invenþiuni ºi îndrãzneli delimbaj poþi distruge o muncã cinstitã ºi nepã -tatã. Nu ºtiu dacã ai citit al doilea articol, careeste de o îndrãznealã fãrã pereche în publi cis -tica româneascã.

Dar sã vedem ce vor face când vor trebui sãrãspundã de faptele lor.

Mã stãpânesc, însã nu mai merge, e prea-prea, ca sã nu zic foarte-foarte, aºa cum trebuiesã fie cu aceºti neciopliþi scribuleþi.

Cu dragoste de frate, Iancu. (Scrisoarea e reprodusã din Procesul Cara giale-Caion, Bucureºti, Editura Muzeul Litera tu riiRomâne, 1998).

Este aceasta Þara Miticilor? Greu despus: pare mai bunã ºi pe-alocuri mai readecât cea din Momente. Pare mai serioasãºi mai activã. E ºi mai greu de spus cine e

Ioana Pârvulescu

118

Miticã pentru cã Miticã e oricine ºi enimeni, ca fiecare personaj literar. Însãdupã 1901 pare a fi pe cale de dispariþie:adicã evolueazã odatã cu lumea lui saupoate Caragiale nu mai are ochi ºi urechipentru aºa ceva. Când va mai scrie, scriito -rul va schimba registrul, trecând la unulmai grav sau, dacã nu, mai elaborat. Dupãmutarea la Berlin, Miticã dispare cu totul:Miticii berlinezi nu-l inspirã, pentru cã nule poate înþelege limba. Ce se va fi ales deMatheescu, de la „Coloniale & delicatese“,cel care i-a inspirat lui Caragiale câtevadin trãsãturile personajului generic? Nu egreu de presupus: dupã toate probabili -tãþile, afacerile i-au mers foarte bine. Odatãcu dezvoltarea Sinaiei între rãzboaie, îºiva fi extins afacerea ºi o va fi lãsat moºte -nire copiilor, care, la rândul lor, au dezvol -tat-o. Dupã 1947 aceºtia au fãcut, desigur,închisoare, iar copiii lor au pierdut tot.


119

Azi, dacã mai trãiesc, încearcã sã-ºi recu -pereze averea, localul miticului maga zinde coloniale Matheescu.

În biblioteca mea volumul care aratãcel mai rãu, fãcut ferfeniþã, este I.L. Cara -giale, Momente, Schiþe, Notiþe critice, Bucu -reºti, Minerva, 1983, ediþia lui Al. Rosetti,ªerban Cioculescu ºi Liviu Cãlin. L-amscos de atâtea ori din raft, am cãutat deatâtea ori în el, am pus atâtea semne ºi amfãcut atâtea sublinieri, l-am purtat deatâtea ori cu mine, încât coperta e deta -ºabilã, iar paginile zboarã ºi nu se maiaºazã bine înapoi. Nu-l pot înlocui, pentrucã numai pe acest exemplar sunt însemnã -rile de care am nevoie. Iar a-l da la legat arfi nepractic: acum mã duc la curs lafacultate cu câte un mic „fascicul“ sauchiar cu o singurã filã din cele 512. Într-unfel, imaginea aceasta ruptã în bucãþele a

Ioana Pârvulescu

120

lui Caragiale e emblematicã pentru recep -tarea lui.

Sunt mulþi oameni care jurã pe Caragialeca pe Biblie, adicã îl socotesc un argumentde autoritate absolut. Pãrerea lui e luatãca reper în judecarea omenirii, a omului învariantã româneascã în orice caz. Uneorifac ºi eu parte dintre aceºtia ºi tocmai deaceea, alteori, încerc sã mã detaºez demodel ºi sã-l redescopãr, din portretulprimit de-a gata, pe dificilul, pe com plexul,pe nu întotdeauna dreptul Caragiale. PeCaragiale creatorul de fic þi uni sau dealegorii.

Avem pentru Caragiale, ca pentru toþiclasicii, de altfel, un frumos portret-robotla purtãtor. Nimic nu se mai poate schimbaaici. În primul rând, omul, „nenea Iancu“:ins între douã vârste, apropiat, un fel derudã simpaticã a tuturor, inocent, „bãiatbun“, la urma urmei un Miticã, ceva mai


121

deºtept ºi mai scriitor. Iubitor de vorbe ºide prieteni. Plin ochi de umor. În al doilearând viaþa, evenimentele biografice soco -tite reprezentative, extrase cu grijã dinbiografia lui: prieten cu Eminescu, autordramatic neînþeles de contemporani,juni mist, ins a cãrui valoare n-a fost recu -no scutã (refuzat la Premiile Academiei),hãrþuit cu procese, astfel încât, pânã laurmã, a fost nevoit sã se exileze la Berlin.În al treilea rând, spiritul caragialian înacord cu opera lui: ochi critic, ureche cupâlnie, luciditate (a cunoscut ca nimenialtul defectele noastre). Iubitor de þãrani,vezi insomnia din timpul rãscoalei din1907, plus nuvela cu pricina. ªi tatã al luiMateiu Caragiale, cãruia-i arãta creºtetulturtit, amintindu-i cã strãmoºii lor purtautava cu plãcinte pe cap, adicã un ins cupicioarele pe pãmânt, fãrã fumuri dearistocraþie. În esenþã rãmân deci, în

Ioana Pârvulescu

122

fotografie, cumsecãdenia, umorul, fireaprietenoasã ºi spiritul critic. Cam puþin,totuºi, pentru cel care ºtia sã vadã atât demulte la contemporanii lui.

Nenumãraþi critici sau iubitori deCara giale, de la ªerban Cioculescu laAlexandru George, de la Florin Manolescula Mircea Iorgulescu, de la ªtefan Cazimirla Alexandru Paleologu ºi Gabriel Dimi -sianu sau de la Liviu Papadima ºi Dan C.Mihãilescu la, cel mai recent, Andrei Pleºuau încercat sã dea, prin relecturã ºi regân -dire, o versiune mai vie ºi mai actualã aclasicului. Fiecare ne-a dat alt Caragiale ºia vãzut altceva în lumea lui. Totuºi, caîntotdeauna, locul comun triumfã în marelepublic, iar demonstraþia o fac chiar oame -nii din scrierile lui Caragiale.

Cum aratã Caragiale, contemporanulnostru? De fapt, întrebarea ar trebui sã fiealta. Cum de reuºeºte el sã fie, în orice


123

epocã din istorie, contemporanul nostru,în belle époque ºi în epoca totalitarã, ºi chiarazi? Cu o excepþie – ºi aici e paradoxulomului ºi al operei lui Caragiale: a fost celmai puþin contemporan cu oamenii seco -lului 19, mai precis cu spiritul secolului lajumãtatea cãruia se nãscuse. Împuºcafrancul, era schimbãtor în politicã, era unegoist genuin într-o lume mai degrabãaltruistã, profund cinic într-o lume deentuziaºti. Prietenul Eminescu îl numeºte„Satyr scârbos“, Maiorescu îl socoteºte decaracter îndoielnic – enormã acuzã învremea în care marile caractere, oameniidintr-o bucatã sunt mai frecvenþi caniciodatã apoi. E numit în corespondenþaunora dintre cei mai importanþi junimiºti„canalie“, într-un secol în care nu existãcuvânt mai încãrcat de dispreþ. Îºi acuzãdestul de rapid foºtii prieteni junimiºticare-l apãraserã la greu (Gaºte ºi gâºte

Ioana Pârvulescu

124

literare), într-un veac al solidaritãþii ºi alrecunoºtinþei pânã la moarte.

Râsul din scrierile lui Caragiale sea -mãnã a bãtaie de joc, e „al dracului“,distrugãtor ºi, mai ales, pentru oamenii desecol 19, profund jignitor. Mult maijignitor decât satira eminescianã, de pildã.De ce? În versurile prin care Eminescu îºijudecã fãrã milã contemporanii existãîntotdeauna ºi o antitezã, un model con -struc tiv, un ideal. Asta contemporanii luiEminescu, educaþi întru bine, puteauînþelege. La Caragiale idealul lipseºte, toþisunt o apã ºi-un pãmânt, toþi din acelaºialuat. Imaginea e nouã, neobiºnuitã înepocã ºi nedreaptã. Eminescu suferã,când îºi vede contemporanii corupþi, edezamãgit, se abstrage din lume, se punepe sine în alt cerc. Caragiale, dimpotrivã,se adapteazã, acceptã. Se plaseazã, aparent,în acelaºi „cerc strâmt“ cu contemporanii


125

sãi, plini, pentru el, de defecte, într-o lumeplinã, ºi ea, de defecte. Se face personajîntre personajele lui. De aceea nu e demirare cã exista între autorul Caragialeºi cititorii contemporani cu el un imensmalentendu. Astãzi, când apele critice s-aulipezit, când secolul 19 cu idealurile lui eatât de departe, îi judecãm aspru pe ceicare nu l-au înþeles ºi nu l-au premiat peCaragiale. De fapt, uimitor este altceva: cãau existat oameni, ca Maiorescu ºi ceidin jurul lui, care i-au înþeles bine operaºi i-au judecat-o drept, elogios, încã de laapariþie, într-o lume în care accesul la eaera atât de dificil. Cã au existat oamenipentru care conta într-adevãr numai opera.

Un lucru straniu ºi inexplicabil seîntâmplã spre sfârºitul vieþii lui Caragiale.Într-o lume seninã ºi mult mai stabilã decâtcea în care crescuse, iar în ochii Euro pei„cel mai solid element de civilizaþie între

Ioana Pârvulescu

126

statele balcanice, iubitor de pace ºi bunãînþelegere“, Caragiale se exileazã. ªi nudin motive istorice, nu obligat de împre -jurãri, ca generaþia paºoptistã, care-l prece -dase sau ca exilaþii din preajma lui 1947,care-l vor urma. Este un caz rar, scriitorulse exileazã din proprie voinþã ºi nu dãprea multe explicaþii: „M-am exilat ºi atâtatot. Aerul aici îmi prieºte, sunt mulþumitcu ai mei ºi nu am ce cãuta acolo, undelinguºirea ºi hoþia sunt virtuþi, iar muncaºi talentul viþii demne de compãtimit“(apud I.L. Caragiale, Despre lume, artã ºi nea -mul românesc, ediþie de Dan C. Mihãilescu,Humanitas, Bucureºti, 1994).

De fapt, la 1905 Caragiale fuge, se exi -leazã nu atât din lumea româneascã amomentului, cât din lumea româneascã aMomentelor. Trãia în Þara Miticilor, alãturide ei. Trãia într-o lume ca o gazetã. ªtiatoate variantele lumei de comèdie. N-a


127

ezitat prea mult sã le pãrãseascã. Dove -dind, oricum, cã, asemenea lui Eminescu,nu acceptã „cercul strâmt“ al defectelorcontemporanilor sãi ºi simte nevoia sãpunã o distanþã între el ºi ei. Anul 1907pare sã-i confirme opþiunea, iar agitaþialui din noaptea cu pricina se explicã ºi înacest fel: Caragiale avea nevoie de uneveniment istoric care sã punã în cauzãlumea din care plecase, ca sã n-o regrete.Dar este ºi clipa când exilul îi e insu -portabil: fusese un om bine informat, caorice gazetar, iar acum ºtirile îi sosesc cucâteva zile întârziere.

Ulterior universul scrierilor lui Cara -giale ºi-a arãtat nenumãrate valenþe, s-aactualizat mereu altfel, în funcþie de epocaistoricã prin care a trecut România. Poatecã una dintre atracþiile Þãrii Miticilor eimpersonalitatea ei de oglindã. Cum teapropii de ea, se însufleþeºte ºi te aratã pe

Ioana Pârvulescu

128

tine. Toþi suntem acolo. De aceea fiecarevede altceva în ea.

Acest fond latent, gata sã iasã lasuprafaþã ºi sã se coloreze mereu altfel, înfuncþie de context, este unul dintresecretele capodoperei. Nu existã un sin -gur Caragiale ºi poate de aici provinedificultatea de a-i gãsi cheia, o cheie caresã descuie toate drumurile de acces alescrierilor lui ºi sã lege opera cu omul.Caragiale a îmbãtrânit frumos. Omul aîmbãtrânit frumos ºi opera lui a îmbãtrâ -nit frumos. Adicã a dobândit, cu timpul,numai calitãþi, pierzându-ºi, tot cu timpul,defectele iniþiale. Aceastã dublã perfor -manþã e, poate, unicã în istoria literaturiinoastre.

Poate cã dacã aº fi obligatã sã alegfragmentul care-mi place cel mai mult dintot ce a scris Caragiale, fragmentul pe


129

care-l socotesc cheia lui umanã ºi, maiales, literarã, acesta ar fi cel despre pira -midã. Este textul care leagã la loc, într-obucatã, bucãþelele de Caragiale. Prefer sã-lpovestesc din amintire, nu sã-l reproduccu ghilimele, pentru cã orice cheie trebuiemanevratã cu propriile forþe. Întrebareade la care porneºte Caragiale în pasajulmeu favorit este: ce diferenþã se poate faceîntre o piramidã ºi o musculiþã, o efeme -ridã aflatã lângã ea, o fãpturã care abias-a nãscut ºi trebuie sã disparã. Mãrimea?Nu, îi spune Caragiale interlocutorului,deºi musculiþa e cât un fir de nisip de labaza piramidei. Atunci durata, consistenþa?continuã el dialogul imaginar. Desigur,piramida rezistã timp de milenii, iarmusculiþa abia dacã prinde un apus desoare. Piramida e din piatrã, iar musculiþae din ce-o fi. Totuºi nici acesta nu e rãs -punsul corect. Iar în impasul în care

Ioana Pârvulescu

130

trebuie cã se aflã interlocutorul în acestmoment, cade rãspunsul triumfãtor alscriitorului: diferenþa este viaþa. Oricât denevolnicã ºi de mãruntã ºi de puþinvizibilã ar fi, musculiþa, spre deosebire depiramidã, trãieºte. În piramida pe care oreprezintã opera lui Caragiale, viaþa estevaloarea cea mai preþioasã.


De ce Caragiale?

135

Sunt aproape zece ani de când amcitit, cu mare interes, ancheta din anii ’30în care scriitorii mari ºi mici ai epocii rãs -pundeau la întrebarea De ce scrieþi? În modciudat, pânã atunci nu-mi pusesem între -barea. Într-adevãr, de ce scriu? Am trecutprin toate rãspunsurile date de scriitoriiinterbelici, am pus întrebarea ºi scriito -rilor de azi, dar nici o soluþie nu m-a mul -þumit pe deplin. Din toate se putea luacâte ceva, dar revelaþia aºteptatã, rãspun -sul cu care sã simt cã mã identific sau caresã-mi deschidã ochii nu a fost dat. Îl cautîn continuare, deºi nu mai sper cã poate fi

gãsit. Scrisul e, nu mã îndoiesc, un mira -col, la fel ca viaþa, ºi nu-mi pot închipuicum ar arãta o lume în care el nu ar exista.Raþional, admit cã lumea putea evolua ºifãrã scris aºa cum admit cã existã ºi pla -nete fãrã viaþã. Dar singura lume pe careo cunosc este aceasta, cu viaþã ºi scris. Cuviaþã realã ºi cu ficþiuni. La fel de greu deînþeles.

Bãnuiesc însã cã oricãrui om de condeii-ar fi mai uºor sã spunã de ce a scris unasau alta din cãrþile sale. Aici lucrurile suntlimpezi, iar motivele de adâncime, precumºi acel primum movens care urneºte carteapot fi prinse în cuvinte cu relativã pre -cizie. Am scris un volum de poezii pentrucã eram îndrãgostitã ºi nu gãseam alt modde a-mi trãi dragostea. Am scris cartea de -s pre Bucureºtiul interbelic, pe când temanu era defel la modã, pentru cã am citit orevistã România literarã din anii ’30. De aici

Ioana Pârvulescu

136

a plecat totul. Apoi, scotocind prin revisteinterbelice am gãsit o lume nouã, uimi toareºi pe care am simþit nevoia s-o scot dinteaca ei temporalã ºi s-o „vizitez“. Car teadespre secolul 19 am scris-o pentru cã spreea m-au trimis toate datele interbeli culuiaºa cum orice apã de ºes te trimite la mun -tele din care izvorãºte. ªi pentru cã, la fel caîn cazul interbelicului, eram aproape bol navãde dorinþa de a cãlãtori în timp ºi extremde curioasã sã înþeleg cum trã iau oameniide atunci, dornicã sã particip la viaþa lorca ºi cum mi-ar fi fost contemporani.

Uneori cãrþile se cheamã una pe alta ºisunt sigurã cã n-aº fi putut scrie În ÞaraMiticilor dacã înaintea ei n-aº fi cercetatseco lul 19 ºi nu i-aº fi dedicat o carte. Scri -sesem mai multe articole despre Caragiale,pornind de la textele lui. Toate erau, cumva,neterminate ºi aveau nevoie de un rost.


137

Dacã nu l-aº fi gãsit, nu m-aº fi întorsniciodatã la ele ºi nu le-aº fi retopit într-ocarte. Iar rostul l-am descoperit aproapefãrã sã vreau. Încã din clasa a X-a, la o tezãde românã, am folosit sintagma „lumea luiCaragiale“, care îmi era familiarã din tot -deauna ºi îmi pãrea limpede. O folo seamcu multã nonºalanþã, aºa cum era folositãºi în textele critice pe care le-am citit maitârziu. Expresia „lumea lui Caragiale“ fãceaparte din vocabularul de bazã al limbiiromâne ºi nu cerea precizãri, ci, eventual,amplificãri descriptive.

Or, dupã ce am citit imensul materialdespre secolul 19, în care intrau ºi zia -rele, dar ºi scrisorile, ºi jurnalele intime(ale cri ticilor, ale regilor, ale tipografilorsau ale fete lor de pension), dar ºi litera -tura, ºi datele statistice, dar am studiat ºitablo urile sau, mai târziu, fotografiile, ºi isto -ria, dar ºi anec do tele, anuarele ºi dãrile de

Ioana Pârvulescu

138

seamã, sintagma „lumea lui Caragiale“ numi-a mai fost lim pede, ca la început. Tre -ceam printr-o experienþã pe care o face oriceom care învaþã sau orice student la un exa -men: la început totul pare relativ uºor, apoi,pe mãsurã ce adânceºti tema, totul devinecomplicat, iar ceea ce ºtiai îºi aratã numaislãbiciunile. Este ca ºi cum învãþatul, careschimbã perspectiva, te-ar încurca, în locsã te descurce. ªi abia la urmã de tot, dacãajungi sã faci pasul final, poþi spune cãînþelegi ºi poþi reveni la simplitatea de laînceput, dar de pe alt palier.

Gândindu-mã la Caragiale, la om ºi lacãrþile lui, am devenit conºtientã de douãciudãþenii. Prima era cã nu recunoºteamacum „lumea lui Caragiale“ decât în câteo frazã dintr-o gazetã prost scrisã sau încâte o piesã de teatru de secol 19. A douaproblemã þinea chiar de formulare: existaun profund echivoc al expresiei „lumea


139

lui Caragiale“. Era folositã când cu tri -mitere la lumea realã, la cea contemporanãlui Caragiale, când cu trimitere la lumealiterarã, la cea creatã de Caragiale în schi -þele ºi comediile lui. Cum era posibil acestlucru ºi de ce nu se preciza despre caredintre lumi e vorba? Rãspunsul mi-a fostlimpede: deoarece pentru noi toþi, carefolo seam aceastã formulã, cele douã lumierau identice. Pãrea de la sine înþeles cãI.L. Caragiale a fãcut, în opera lui, un fel defil mare (imagine ºi sonor) documentar-auten - ticã a lumii contemporane lui. Imediat auapãrut ºi urmãrile acestei ambiguitãþi: ceicare cunoscuserã mai direct lumea realãcontemporanã lui Caragiale (în 1931,Ralea, care o ºtia din povestirile pãrinþi -lor) o socoteau ºi pe cea cititã (reprezen -tatã pe scenã) frumoasã ºi veselã. Cei careo desluºeau în plinã experienþã totalitarãculegeau din ea un rãu care lua proporþii

Ioana Pârvulescu

140

uriaºe (în 1989, Mircea Iorgulescu, al cãruisplendid eseu l-am citit în limbaj esopic,aproape ca pe o parabolã despre lumeacomunistã). În fine, un caz de altã facturã,foarte grav ca urmãri, al comuniºtilor înºiºi,care au acreditat douã cliºee: pe de o partecã „lumea lui Caragiale“ este strict „bur -ghezo-moºierimea“ contemporanã lui ºi,pe de altã parte, cã aceasta este rea, coruptã,agramatã ºi comicã dincolo de închipuire.Pânã la urmã, orice om de azi trecut prinºcoalã a rãmas cu aceastã impresie: lumeadin schiþe ºi comedii este lumea Românieidin vremea lui Caragiale, iar românii aufost întotdeauna ºi sunt ºi azi niºte inºicare intrã de minune în tiparul Miticã. Nicimãcar ideea de „o parte“ nu mai func -þio neazã în judecarea acestei lumi, nicimãcar nu se mai pune problema pro -por þiei sau a dominantei. Unuia dintre ceimai impor tanþi scriitori români i se


141

refuzã, fãrã conºtiinþa nedreptãþii fãcute,prima condiþie a scrii to rului: ideea cã atrans figurat, cã a creat o lume proprie.

Când mi-am intitulat cartea În Þara Miti -cilor am dorit sã subliniez ideea de þarãfictivã: un spaþiu asemenea Þãrii Piticilorîn care nimereºte Gulliver. ªi în cazul luiSwift e vorba de o trimitere la Anglia con -temporanã lui, dar nimeni n-ar lua-o adlitteram, nu ºi-ar închipui cã toate ciudã -þeniile întâmplate acolo sau în celelaltefan tastice þinuturi în care ajunge Gulliversunt exact cele din realitate. ªi nici cã engle -zul începutului de secol 18 are dimen -siunile unui pitic ºi poate fi ridicat în palmãde un om normal. Or, la Caragiale chiarasta se crede: cã românul de sfârºit desecol 19 are dimensiuni de Miticã. Deºi laºcoalã se vorbeºte de satirizare, se pune înparantezã ce înseamnã satira: sã iei un

Ioana Pârvulescu

142

strop de ici, unul de colo, ºi sã le pui la unloc, îngroºând, adunând, deformând câtpoþi. Caragiale – îºi amintesc cei care l-aucunoscut – scria greu. Îi trebuia o noapteîntreagã pentru câte o paginã. Dacã mate -rialul ar fi fost de-a gata în realitate, lucru -rile ar fi mers, cu siguranþã, mult maiuºor. Îmi e clar un lucru. Dacã voiajul întimp ar fi posibil, nici chiar la berãriile luiCaragi ale n-ar fi fost simplu sã vezi„lumea lui Caragiale“. Aici veneau ºi scri -itori, ºi Haºdeu, ºi Vlahuþã, ºi Coºbuc, ºiDelavrancea, ºi actori, iar componenþa„muº teriilor“ era destul de variatã. „Lumealui Caragiale“ este o creaþie literarã caoricare altã ficþiune. Dar forþa ei artisticã eatât de mare, scriitorul atât de convin gã -tor, încât literatura lui Caragiale a înlo cuit,încetul cu încetul, în ochii noºtri, realita -tea din epoca lui Caragiale.


143

Înseamnã asta cã Miticã n-a existat?Exista, desigur, rãspândit în nenumãraþioameni din jur, exista în cantitãþi abia sesi -zabile în impiegatul corect îmbrãcat, bineeducat ºi educat întru bine, care nu eraneapãrat un caracter sau un ins ieºit dincomun, care avea defecte ºi momente deridicol. Dar Miticã nu era comic, sau numai mult decât oricare dintre noi, sau nuoricând. Miticã e inspirat din realitate lafel ca orice personaj literar. Caragiale a adu -nat cu pipeta toate componentele ridico -lului (din ziare, din Parlament, din ºcoalã,de pe stradã) ºi le-a amestecat într-un sin -gur parfum, de esenþã tare. De ce ni separe cã îl zãrim ºi azi pe Miticã? Pentru cãfiecare componentã a lui a fost fãcutã vizi -bilã de Caragiale, pe principiul caricaturii.Ajunge sã zãrim partea cã, prin reflex con -diþionat literar, avem impresia cã vedemîntregul.

Ioana Pârvulescu

144

Dacã ne-am întoarce azi în timp, lamomen tul Momentelor am fi foarte uimiþi.Abia dupã ce am vedea realitatea ne-amda seama de ficþiune. Am descoperi, în altsens decât azi, cã I.L. Caragiale a fost unmare scriitor, aºadar cã a filtrat îndelungapele realitãþii pânã sã ajungã de la Româ -nia la Þara Miticilor. Acesta este motivulpentru care am scris cartea dedicatã lui ºilor. Pentru a apãra creaþia de o confuzie curealitatea care-l diminueazã pe Caragialeºi, de ce nu, pentru a apãra realitatea deconfuzii.


Cuprins

1. În Þara Miticilor . . . . . . . . . . . . . . . 52. Lumea moft . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233. Lumea ca o gazetã . . . . . . . . . . . . . 454. Lumea comèdie . . . . . . . . . . . . . . . 575. Ce cautã Grecu’ în Germania? . . . 716. Tatãl & fiii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 857. Preþul vieþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

De ce Caragiale? . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

ioana pÂrvulescu scrieri - humanitas...exclus din repertoriul onomastic al prozei lui caragiale. un...

Documents