ioan17 · web viewbiblia spune: „roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac...

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-IULIE 2015

1 IULIE. PE CINE AI CÂŞTIGAT TU PENTRU HRISTOS?

„Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15)

Într-o zi, un pastor i-a spus managerului unui magazin: „de multe ori am discutat cu dumneavoastră despre covoare, dormitoare şi instalaţii, dar nu am discutat niciodată despre afacerea mea. Mi-aţi putea acorda câteva minute?” După ce a fost condus într-un birou privat, pastorul şi-a scos Noul Testament şi l-a îndemnat pe manager să devină creştin. La final, lacrimi au început să şiroiască pe obrazul bărbatului şi a spus: „Am şaptezeci de ani. M-am născut în acest oraş şi peste o sută de lucrători şi cinci sute de slujitori din diferite biserici mă cunosc în calitatea mea de om de afaceri. Dar sunteţi singurul care mi-a vorbit vreodată de sufletul meu”. În acea zi, el a îngenuncheat şi şi-a predat viaţa iui Hristos. Noi am pus căruţa înaintea calului! Credem în continuare că dacă invităm oameni la biserică, ei vor fi mântuiţi. Şi îi mulţumim lui Dumnezeu că lucrul acesta se întâmplă. Dar când cei din biserica primară se adunau la închinare ei erau deja câştigaţi pentru Hristos înainte să meargă la biserică! Ultima faptă a lui Hristos a fost câştigarea unui suflet pe cruce. Ultima Lui poruncă pentru noi a fost să câştigăm suflete pentru El. Şi ultima Lui rugăciune pe cruce a fost pentru iertarea unui suflet. Nu trebuie să ai pregătire teologică; trebuie doar să fii îndrăgostit de Hristos. Când eşti îndrăgostit, lucrul acesta se vede pe faţa ta şi se exprimă în vorbele tale. Domnul Isus a spus: „după ce voi fi înălţat... voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32). Nu te îngrijora că nu-i poţi atrage pe oameni la Hristos; prezintă-li-L şi El se va ocupa de restul.

2 IULIE. FII UN MOTIVATOR!

„Îndemnaţi-vă (motivaţi-vă) unii pe alţii” (Evrei 3:13)

Leslie s-a născut cu probleme de sănătate atât de grave încât doctorii au fost nevoiţi să-i scoată ochii. La vârsta de şase luni, o asistentă pe nume May Lemke, care avea cinci copii, l-a adoptat şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea băiatului un dar. Când Leslie avea treisprezece ani, May a cumpărat un pian folosit şi a cântat câteva melodii simple, sperând că băiatul va reacţiona. Nici o expresie ... nimic. A continuat încercând să-şi motiveze fiul adoptat să se angajeze la viaţă. Apoi, când a avut şaisprezece ani, băiatul s-a aşezat la pian şi fără ca vreodată să fi atins vreo claviatură, a cântat un concert pentru pian de Tchaikovsky. A fost fără greşeală şi în curând May a.descoperit că Leslie putea cânta orice auzea. Apoi, dintr-o dată, el a început să cânte, iar acest lucru i-a adus concerte în care era şi solist şi pianist, desfăşurate în toată ţara. Toate acestea s-au întâmplat pentru că o mamă ce se confrunta cu o soartă incredibilă a devenit un motivator neobosit! În filmul „Seabiscuit”, unul din personajele principale, Tom Smith a fost întrebat de ce ţine un cal şchiop şi bătrân. El a răspuns: „Nu dai cu piciorul unei vieţi întregi doar pentru că e puţin şubrezită!” Acel cal bătrân a sfârşit prin a îndruma un cal mai tânăr spre o spectaculoasă carieră de cal de curse. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toţi motivatorii pe care-i avem în vieţile noastre! Pavel spune: „Îndemnaţi-vă unii pe alţii”. Cineva a spus: „Visele vin mereu cu o mărime mai mare ca să putem creşte în ele”. Motivatorii te ajută să ai vise mari şi apoi te ajută să creşti pentru a-ţi împlini visul. Oamenii pot alerga o cursă lungă numai cu puţină încurajare. Deci, fii un motivator.

3 IULIE. ÎNCEPE SĂ-ȚI FACI O STRATEGIE

„David a dat fiului său Solomon chipul... Locaşului Sfânt” (1 Cronici 28:11)

Regele David a făcut un plan pentru zidirea Templului, dar fiul său, Solomon, a fost cel care l-a construit efectiv. Întrebare: ai o strategie pentru a-ţi împlini visul? Lucrezi la aşa ceva? Sau aştepţi ca cineva să te scoată din încurcătură? Un lucru mai rău decât să nu ai nici un vis este să ai un vis, dar fără nici o intenţie de a-l transforma în realitate. Strategia îţi dă energie, direcţie şi putere de concentrare. S-a făcut un studiu despre cât de des îşi dezvoltă oamenii strategii pentru a-şi împlini visele. Iată ce s-a descoperit: 26% se concentrează asupra unor ţinte specifice şi reale referitor la ceea ce-şi doresc în viaţă; 19% îşi stabilesc idealuri în acord cu scopul, misiunea şi pasiunea lor; 15% îşi scriu pe hârtie scopurile în detalii specifice şi măsurabile; 12% îşi păstrează un scop bine definit pentru fiecare interes major şi pentru fiecare rol pe care îl au în viaţă; 12% identifică scopurile zilnice, săptămânale şi de durată cu termene limită. Numai 7% acţionează zilnic în vederea atingerii măcar a unui scop. Iată un comentariu din partea autorilor acestui studiu: „Americanii obţin, încă o dată, calificativul „i” (insuficient) în acest domeniu critic al realizărilor lor. Simplu spus, ei nu au faptele necesare pentru a-şi scoate visele şi viziunile din inimile şi din capul lor şi a le transpune în viaţă”. Visele nu devin realitate când stai şi „visezi la stele”. Ele se împlinesc deoarece îl cauţi pe Dumnezeu pentru călăuzire, le scrii pe hârtie împreună cu acţiunile tale şi devii răspunzător faţă de tine însuţi - şi dacă eşti înţelept, şi faţă de altcineva. Aşadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: „Nu mai visa cu ochii deschişi şi începe să-ţi faci o strategie”.

4 IULIE. CREŞTI SPIRITUAL? (1)

„Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi” (Galateni 6:5)

„Iată primul dintre cele trei versete pe care le poţi folosi pentru a-ţi măsura creşterea spirituală: „fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi”. Vechiul proverb „eşti tânăr numai o dată” este adevărat, dar poţi fi imatur o viaţă întreagă. Pavel scrie: „nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, Pentru că tot lumeşti sunteţi” (1 Corinteni 3:1-3). Ca părinte, te aştepţi la un nivel mai înalt de responsabilitate din partea copilului tău adolescent, decât de la unul de grădiniţă, nu? Şi Tatăl tău Ceresc pretinde acelaşi lucru de la tine. Dacă eşti în continuare învins de aceleaşi obiceiuri şi anturaje cu care te-ai luptat când erai tânăr în credinţă, caută ajutorul lui Dumnezeu. Dacă doreşti să-ţi împlineşti destinul dat de Dumnezeu, trebuie să creşti în maturitate. În loc să trebuiască să fii mereu „purtat”, trebuie să ajungi la stadiul în care să te poţi hrăni singur din punct de vedere spiritual, să te rogi prin credinţă pentru propriile tale probleme şi să iei decizii condus de Duhul Sfânt în ceea ce priveşte viaţa ta. Planul de creştere al lui Dumnezeu pentru noi este acesta: „să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:14-15). Creşterea spirituală trebuie să fie prioritatea ta, altfel acest lucru nu se va întâmpla!


„Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2)

Pavel scrie: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos”. Trebuie să-ţi asumi responsabilitatea pentru propria ta creştere spirituală, întrucât până nu înveţi să-ţi porţi propriile poveri, nu vei fi în stare să-i ajuţi pe alţii să ie poarte pe ale lor. Există un cântec care spune: „Nu-i greu ... că-i fratele meu”. În loc să trebuiască mereu să fii ridicat, Dumnezeu doreşte ca tu să-i ridici pe alţii, în loc să trebuiască mereu să fii adus în rugăciune, Dumnezeu doreşte ca tu să te rogi pentru alţii. În loc să trebuiască mereu să primeşti, tu trebuie să dăruieşti. De ce „este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35)? Deoarece când primeşti, procesul se termină cu tine. Dar când dăruieşti, activezi legea reciprocităţii. Pavel spune: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui... căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună ... Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos” (2 Corinteni 9:7-13). Când te-ai învelit în propria-ţi persoană, eşti un pachet foarte mic. Dar când te deschizi şi îi cuprinzi pe ceilalţi în dragoste, atunci începi să creşti spiritual.


„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini” (Psalmul 55:22)

în primul rând, trebuie să înveţi cum să-ţi duci propriile poveri. În al doilea rând, trebuie să-i ajuţi pe cei slabi să şi le ducă pe ale lor. In al treilea rând, trebuie să înveţi să-ţi încredinţezi povara în mâna Domnului. „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini”. Pare uşor, dar nu e aşa, deoarece: 1) Dacă eşti egoist, te gândeşti numai la propriile tale dorinţe, nevoi şi planuri. 2) Dacă eşti un autodidact şi eşti o persoană ce se auto-motivează, te vei lupta să ai smerenia necesară pentru a îngenunchea şi a spune: „Doamne, am nevoie de Tine; înainte de a mai face ceva, doresc să ştiu că eşti cu Mine”. 3) Dacă eşti o persoană independentă, aştepţi până când îţi tremură genunchii, te doare spatele şi abia apoi trimiţi un mesaj spre cer, întrebând: „Doamne, unde eşti?” Iar El îţi va răspunde: „Sunt chiar aici şi mă întreb când vei începe să te încrezi în Mine, să te sprijini pe Mine şi să-ţi găseşti puterea în Mine”. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Cheia succesului în Împărăţia lui Dumnezeu este aceasta: „lucrează de parcă totul depinde de tine şi roagă-te ca şi cum totul depinde de Dumnezeu! Martin Luther a spus: „Am ţinut multe lucruri în mână şi pe toate le-am pierdut; dar ceea ce am pus în mâna lui Dumnezeu, încă am”. Dacă trebuie, Dumnezeu va îngădui să cazi cu faţa la pământ doar pentru a te face să te pleci pe genunchi. Dacă eşti înţelept, nu vei aştepta să se întâmple aşa ceva.

7 IULIE. FII CHIBZUIT!

„Chibzuinţă va veghea asupra ta” (Proverbe 2:11)

Cu toţii am spus lucruri nepotrivite, la momentul nepotrivit, persoanei nepotrivite şi am ajuns să le regretăm. Un preot era sărbătorit cu ocazia pensionării iar un politician local a fost rugat să ţină un discurs. Politicianul a întârziat, aşa că preotul s-a gândit să spună câteva cuvinte: „Când am venit aici în urmă cu douăzeci şi cinci de ani, credeam că am de-a face cu o biserică îngrozitoare. Prima persoană din biserică cu care am discutat furase, minţise, delapidase, avea o aventură şi consumase droguri. Am fost şocat. Apoi mi-am dat seama că nu toţi sunt la fel; această biserică are şi oameni cumsecade”. Exact atunci a apărut şi politicianul şi s-a ridicat să vorbească: „Nu voi uita niciodată ziua în care a sosit preotul şi am avut privilegiul de a fi prima persoană din biserică care a vorbit cu el”. Gura slobodă aduce mare pagubă! Biblia spune: „chibzuinţă va veghea asupra ta”. A fi chibzuit înseamnă a avea capacitatea de a ţine secret informaţii sensibile - inclusiv lucruri pe care poate le-ai auzit cu ani în urmă! Autorul Proverbelor a spus: „sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13) iar în Noul Testament, Pavel îi avertizează pe credincioşi referitor la discuţiile despre „ce nu trebuie vorbit” (1 Timotei 5:13). Divulgarea lucrurilor pe care le ştii despre problemele şi eşecurile altora te poate face să te simţi bine pe moment, dar mai apoi are un efect negativ previzibil asupra relaţiei. În plus, dobândeşti reputaţia de persoană în care nu poţi avea încredere. Un om înţelept a spus: „dacă vrei ca buzele tale să nu dea ceva în vileag, cinci lucruri trebuie să respecţi cu mare grijă: despre cine vorbeşti, cu cine vorbeşti, cum, când şi unde”. Este un sfat de care ai face bine să ţii cont, fie că eşti preot fie că eşti un simplu enoriaş!

8 IULIE. „DOAMNE, UNDE EŞTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi” (Iov 30:20)

Ai impresia că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale? Patriarhul Iov a simţit la fel: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi... Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul” (v. 20 & 26). Cu toţii trecem prin momente în care avem impresia că Dumnezeu s-a mutat şi nu ne-a lăsat nici o adresă de corespondenţă. Ce are de gând? De ce nu răspunde? Iată câteva lecţii pe care le înveţi numai când Dumnezeu tace: 1) Tăcerea nu înseamnă absentă. Un vechi proverb spune: „Vorbirea e de argint, tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu ne spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Trebuie să ai sentimentul siguranţei depline pentru a sta în linişte cu cineva. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte şi zideşte un nivel de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă doreşti să te simţi confortabil în relaţia ta cu Dumnezeu, învaţă să stai în meditaţie şi în tăcere în prezenţa Lui. 2) Tăcerea îţi testează credinţa. De câtă credinţă ai nevoie când cineva îţi călăuzeşte fiecare pas? E ca şi cum un părinte ar alerga alături de copilul lui care învaţă să se dea cu bicicleta. Acum copilului îi lipseşte încrederea, dar va părea ciudat dacă la douăzeci şi cinci de ani părintele mai aleargă lângă el! La un moment dat, Dumnezeu îşi ia mâinile de pe ghidon ca să vadă cât de mult ai progresat. Şi o vreme, calea ta pare şovăielnică. Acesta e momentul în care demonstrezi unde ai ajuns şi în Cine îţi pui încrederea.

9 IULIE. „DOAMNE, UNDE EŞTI?” (2)

„Pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov 35:14)

Ai încercat vreodată să te uiţi cum încolţeşte o sămânţă? Nu poţi, nu-i aşa? Sămânţa stă în pământ până când vine vremea potrivită să iasă la iveală. Putem învăţa o lecţie de aici. Dumnezeu a semănat anumite lucruri în tine şi trebuie să aştepţi să facă rădăcină şi să crească. Şi problemele nerezolvate din trecutul tău pot submina acest proces. Deseori e nevoie de rugăciune şi consiliere pentru a scoate aceste probleme la suprafaţă şi a te putea confrunta cu ele în mod eficient. Cu Dumnezeu, întârzierea nu înseamnă refuz. Când a vorbit cu Iov, prietenul lui Elihu a spus: „Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (v. 13-14) Ce sfat deosebit! Charles Trumbull a spus: „Dumnezeu ştie când să oprească sau când să ne facă parte de semne vizibile de încurajare. E bine când ne trimite câte o confirmare, dar creştem mai rapid când ne încredem în El fără această confirmare. Cei ce fac aşa, primesc întotdeauna cea mai mare dovadă vizibilă a dragostei Lui”. Dumnezeu răspunde la toate rugăciunile; doar că în dreptul unora dintre ele, El scrie: „Nu a venit încă momentul”. Iov întreabă: „Cât va dura această încercare? De ce nu răspunde Dumnezeu?” Deoarece trebuie să dureze cât e necesar - şi de obicei ne simţim incomod în tot acest timp. Dar există o veste bună. Rugăciunea va deveni nu doar o modalitate de a primi răspunsuri ci mai mult o cale de a intra în legătură cu Dumnezeu. Când îl laşi pe El să lucreze: 1) Începi să-ţi dai seama că El este cu tine; 2) Dezvolţi un nivel mai profund de intimitate cu El; 3) Descoperi că te poţi încrede în El.

10 IULIE. PACE ÎN VREMURI DE TEROARE!

„Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:15)

În 11 septembrie, Americanii s-au confruntat cu scene de teroare care au să le rămână gravate vreme îndelungată în memoria naţională. Atacurile succesive au arătat lumii că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată. Ochi somnoroşi au privit încremeniţi cum televiziunea le aduce în case prăbuşirea turnurilor gemene cu cele câteva mii de ocupanţi nevinovaţi, atacul mortal de la Pentagon şi soarta crudă a unui avion şi a pasagerilor lui prăbuşiţi pe o câmpie din zona rurală a statului Pennsylvania. Neaşteptate, iuţi şi violente, aceste atacuri au marcat oamenii în profunzime şi au scos la iveală o nouă realitate respingătoare: proliferarea terorismului mondial. Teama de terorişti sinucigaşi, atacuri chimice şi biologice persistă încă în lumea noastră a înaltei tehnologii, a oraşelor, aeroporturilor, gărilor şi staţiilor de autobuz securizate. Cu secole în urmă, regele David s-a confruntat cu ameninţarea conspiraţiei atât din partea duşmanilor cât şi a prietenilor lui. Simţindu-se abandonat, singur şi vulnerabil, el a strigat: „văd spaima care domneşte împrejur” (Psalmul 31:13). Împărat, războinic şi viteaz, David a simţit totuşi spaima palpabilă a situaţiei lui. Înspăimântat, el şi-a adunat gândurile şi şi-a concentrat inima asupra izvorului de unde vine adevărata protecţie. „Dar eu mă încred în Tine, Doamne” (v. 14) Înspăimântat, dar totuşi încrezător! Şi alegerea lui de a crede i-a redat perspectiva. „Soarta mea este în mâna Ta” (v. 15). Litania fricii a făcut loc credinţei şi rugăciunii. „O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine” (v. 19). „Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc” (v. 20). În Domnul Isus Hristos, vei găsi pace în vremuri de teroare!

11 IULIE. SLAB, DAR PREŢIOS ÎN OCHII LUI DUMNEZEU

„Această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2 Corinteni 4:7)

Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” Unii oameni nu citesc Biblia deoarece cred că în ea se vorbeşte doar despre sfinţi ale căror vieţi nu au corespondent în realitate. Dacă simţi şi tu la fel, citeşte cartea Genesa. Familiile disfuncţionale de acolo vor face ca familia ta să pară normală! Cain a fost invidios pe fratele lui, Abel, aşa că l-a ucis. Lamec a fost primul care a introdus poligamia. Noe, cel mai neprihănit om din vremea sa, s-a îmbătat şi şi-a blestemat copilul. Când locuitorii Sodomei i-au cerut pe cei doi îngeri care l-au vizitat pe Lot pentru a-l salva, Lot le-a oferit în schimb relaţii intime cu fiicele lui. (Şi Biblia se referă totuşi la el în termeni de „neprihănit”! 2 Petru 2:7). Avraam a avut relaţii intime cu servitoarea soţiei lui, a lăsat-o însărcinată şi apoi a alungat-o, împreună cu fiul ei în pustie, deoarece Sara s-a plâns de „cealaltă femeie”. Întâiul născut al lui Iacov, Ruben, a avut relaţii intime cu una dintre ţiitoarele tatălui său. Lista continuă la infinit. Întrebarea care se pune este: de ce ar vrea Dumnezeu să includă această listă de personaje în Biblie? Pentru a sublinia ideea că toţi suntem greşiţi într-un anumit fel! Ne place să credem că suntem normali, dar după definiţia lui Dumnezeu, suntem foarte păcătoşi. Cu toţii avem obiceiuri cu care ne luptăm, greşeli trecute pe care nu le putem anula şi tendinţe lăuntrice pe care nu le putem stăpâni fără ajutorul Lui. Dumnezeu spune: „puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9). Poate spui: „Dar nu trebuie să mă străduiesc să fiu mai bun?” Ba da, dar dacă Dumnezeu ar folosi numai oameni perfecţi, lucrarea Lui nu s-ar mai face niciodată.

12 IULIE. LUCRURILE SE SCHIMBĂ, NU ȘI DUMNEZEU

„Omul... să trăiască bine ... în toate zilele vieţii lui” (Eclesiastul 5:18)

De multe ori citim în Scriptură: „A trăit şi a murit!” Iar acest lucru se întâmplă deoarece nimic nu este veşnic pe pământul acesta. Toate lucrurile sunt trecătoare şi au un sfârşit. Toate lucrurile se schimbă doar Dumnezeu nu se schimbă şi este veşnic! Cunoscând acest lucru vei putea trece mai uşor prin perioadele dificile ale vieţii, te va împiedica să te agăţi de perioadele uşoare din viaţa ta şi te va ajuta să te încrezi în Dumnezeu, lată trei adevăruri importante pe care să nu le uiţi: 1) Bucură-te de ziua de astăzi! E un dar -de aceea se numeşte „cadou” (joc de cuvinte ce nu poate fi redat în limba română şi care porneşte de la cuvântul englezesc „present” care înseamnă prezent, dar şi cadou - n.tr). Solomon a spus: „să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu” (v. 19). Chiar dacă ai în minte scopuri sau obiective de îndeplinit, învaţă să trăieşti în prezent. Nu lăsa bucuria să aştepte şi nu o lăsa să plece în timp ce eşti în aşteptarea următorului eveniment important. 2) Învaţă să apreciezi lucrurile mărunte. Ele sunt peste tot: dragostea unui bun prieten, o faptă bună, o idee nouă, un somn odihnitor, bucuria de pe chipul copilului tău. Când apreciezi ceea ce ai, ceea ce ai se înmulţeşte. Când eşti mulţumitor pentru lucrurile mărunte, Dumnezeu îţi va da mai multe lucruri pe care să le apreciezi (Matei 25:23). 3) Fiecare sfârşit aduce un nou început. Există două afirmaţii pe care nu trebuie să le crezi. Prima spune: „Situaţia asta nu se va îmbunătăţi în veci!” Iar a doua: „Niciodată nu vei putea face faţă acestei situaţii!”. Ambele sunt distorsionări ale adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu spune că totul trece. Şi în timp ce treci printr-o situaţie, El îţi promite să te „întărească şi... să-ţi vină în ajutor” (Isaia 41:10). Aşa că încrede-te mai departe în Dumnezeu şi în Cuvântul Lui.

13 IULIE. E TIMPUL SĂ TRECI LA FAPTE (1)

„Cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr”

(Proverbe 28:1)

John Ruskin a spus: „Ceea ce gândim, ştim sau credem are, la urma urmelor, puţine consecinţe. Singura consecinţă o are ceea ce facem”. Dacă eşti serios în privinţa ducerii la îndeplinire a chemării tale din partea lui Dumnezeu, trebuie să urmezi trei paşi: 1) Fă ceva! Edmund Burke a spus: „Nimeni nu a comis o greşeală mai mare decât acela care nu a făcut nimic pentru că putea face doar un lucru mărunt”. Rugăciunea, planificarea şi luarea deciziilor, toate sunt bune, dar vine o vreme când trebuie să mergi prin credinţă şi să treci la fapte. Şi dacă eşti din fire un om sedentar sau te descurajezi cu uşurinţă, va trebui să-ţi înfrunţi teama şi reticenţa şi să faci acel prim pas. John Hancock, unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a spus: „Toţi oamenii lăudabili au gânduri bune, idei bune şi intenţii bune, dar puţini dintre aceşti preţioşi transpun toate acestea în fapte”. Dumnezeu a promis să despartă apele râului Iordan pentru ca poporul să poată trece şi să intre în ţara promisă. Dar apele s-au despărţit numai când au păşit în apă (Iosua 3:11-17). Acelaşi principiu ţi se aplică şi ţie. La început trebuie doar să te pui în mişcare. E uşor să conduci o maşină care merge, dar e aproape imposibil să o conduci când maşina stă pe loc. Dennis Bakke, co-fondatorul şi fostul preşedinte al furnizorului mondial de energie AES Corporation a spus: „Noi încercăm tot felul de lucruri... să vedem ce merge... şi numim aceasta strategia noastră”. Cu alte cuvinte, dacă nu ştii precis ce să faci, nu lăsa ca lucrul acesta să te împiedice să faci ceva.


„Inima îi este mângâiată, n-are nici o teamă”

(Psalmul 112:8)

Caricaturistul Jonny Hawkins a desenat comitetul unei biserici stând în jurul unei mese la întâlnirea lunară. Unul spune: „Eu văd comunicarea şi amânarea ca fiind cele mai mari probleme ale bisericii noastre”. La care un coleg din comitet răspunde: „Votez să amânăm această discuţie până luna viitoare”. Zâmbim, dar ştim că acesta e adevărul, nu-i aşa? În meditaţia de ieri am descoperit că primul pas spre aducerea la îndeplinire a chemării tale este: fă ceva! Acum să discutăm despre cel de-al doilea pas: 2) Fă ceva astăzi! Alergătorul, autorul şi cardiologul George Sheehan o spune astfel: „Printre noi sunt din aceia care sunt pe cale să trăiască. Aşteptăm până când lucrurile se schimbă, până când avem mai mult timp, până când suntem mai puţin obosiţi, până când suntem promovaţi, până când ne stabilim undeva - până când, până când, până când. Mereu avem impresia că trebuie să aibă loc un eveniment major în viaţa noastră înainte ca noi să începem să trăim”. Dacă doreşti să duci la îndeplinire chemarea dată de Dumnezeu, nu-ţi poţi permite să fii unul dintre aceşti oameni! „Cum pot evita asta?” întrebi tu. Făcând ceva ce te face să mergi înainte astăzi! Nu-ţi poţi înfăptui chemarea dintr-odată. Trebuie să ajungi acolo în etape şi singurul moment în care poţi efectiv să faci un pas este - astăzi. Filosoful german Johann Wolfgang von Goethe a spus: „Fiecare indecizie aduce cu sine propriile ei amânări şi zilele se pierd lamentându-ne referitor la zilele pierdute ... Ce poţi face sau ce crezi că poţi face, începe să faci. Căci hotărârea are în ea putere şi geniu”. Aşa că, înainte să apună soarele astăzi, fă ceva ce te ajută să te apropii de chemarea ta.


„Ei merg din putere în putere” (Psalmul 84:7)

Cei trei paşi esenţiali pentru a-ţi îndeplini chemarea sunt: 1) Fă ceva; 2) Fă ceva astăzi; 3) Fă ceva în fiecare zi. Un expert în materie de creştere personală spune: „Citim despre oameni ce navighează în jurul lumii într-o barcă de un metru sau care înving handicapuri pentru a câştiga medalia de aur la Olimpiadă iar apoi aflăm că tema centrală a istoriei lor este perseverenţa”. Dacă vrei să-ţi vezi viitorul, uită-te la programul tău zilnic. Tu nu-ţi poţi determina viitorul, îţi determini obiceiurile şi obiceiurile îţi determină viitorul. Biruinţa stă în faptul de a face lucrurile corecte, zi după zi. Dacă faci aşa, în cele din urmă vei reuşi. Dar iată şi o avertizare: priorităţile importante ar putea aluneca de la locul lor în timp ce te concentrezi asupra unor lucruri mai puţin importante. Unele sacrificii pur şi simplu nu merită: 1) în încercarea ta de a-ti face o reputaţie, nu-ti pierde caracterul. Reputaţia e ceea ce cred oamenii despre tine; caracterul e ceea ce Dumnezeu şi cei apropiaţi ştiu că eşti. 2) Nu-ti sacrifica familia pentru carieră. Dacă o faci, vei ajunge să câştigi admiraţia celor care nu contează, în timp ce o vei pierde pe a celor care contează. 3) Nu-ti sacrifica relaţia cu Dumnezeu pentru lucruri materiale. Dumnezeu a spus poporului Său: „Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mânii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi” (Deuteronom 8:17-18).

16 IULIE. SÂRGUINȚA

„Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:7)

Se spune că un jocheu a câştigat mai multe curse decât toţi ceilalţi. Când a fost întrebat cum a reuşit, el a zis că înainte de fiecare cursă se ducea în grajd şi îi spunea calului său următorul lucru: „Trandafirii sunt roşii, violetele sunt albastre, iar din caii ce pierd cursa se face lipici!” Din fericire, Dumnezeu nu ne abordează în felul acesta! Dar întrucât El a fost primul angajator din univers, Cuvântul Său are multe de spus despre responsabilităţile şi răsplăţile sârguinţei. „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului” (v. 5-9). Dacă eşti şef, Andrew Carnegie îţi oferă următoarele idei: 1) Organizează! Asigură-te că ai mereu omul potrivit la postul potrivit. 2) Delegă responsabilitatea! Nu practica micro-gestionarea. Acordă-le altora autoritate deplină în a face munca pentru care i-ai angajat, apoi dă-le libertatea de-a o face. 3) Supervizează! Nu ai parte de lucrul la care te aştepţi; ci ai parte de lucrul pe care îl inspectezi. 4) Recunoaşte! Lucrătorii buni sunt greu de găsit. Dacă vrei să-i păstrezi pe cei pe care îi ai, recunoaşte-le şi răsplăteşte-le eforturile.

17 IULIE. ASCULTĂ MAI MULT ȘI SPUNE MAI PUŢIN

„Orice om să fie grabnic la ascultare” (Iacov 1:19)

Când vorbeşti în loc să asculţi - poţi să dai de necaz. Două gâşte se pregăteau să zboare spre miazăzi, când o broască le-a întrebat dacă poate merge şi ea. Gâştele au întrebat-o cum ar putea face asta. „Simplu”, a spus ea. „Voi ţineţi un băţ cu ciocurile şi eu o să mă ţin de el cu gura”. Şi au pornit iar lumea se uita la ele, admirându-le spiritul de echipă. Trioul înainta rapid, când cineva de jos a strigat: „Ce idee bună! A cui a fost?” Şi broasca şi-a deschis gura şi a ţipat: „A meaaaa!” De fiecare dată când îţi deschizi gura, există consecinţe. Aşa că învaţă să asculţi. Plutarch a spus: „Vorbăreţii nu ascultă pe nimeni, căci ei vorbesc neîncetat. Şi primul rău pe care şi-l atrag cei ce nu ştiu să tacă este că nu aud nimic”. Să asculţi fără să-ţi etalezi cunoştinţele sau să strecori propria opinie este o calitate a caracterului care dovedeşte că eşti matur. Larry King a spus odată: „Îmi reamintesc în fiecare dimineaţă: nimic din ce voi spune astăzi nu mă va învăţa ceva. Deci dacă vreau să învăţ ceva, trebuie să ascult”. Domnul Isus a fost un bun ascultător şi prin urmare, El i-a atras pe oameni ca un magnet. Fără îndoială că au existat clipe în care a fost obosit şi nu dorea acest lucru - dar El a ascultat oricum. Când ucenicii se certau între ei şi fariseii protestau şi provocau necazuri, Domnul Isus se concentra asupra lucrurilor importante. El a ascultat, a vorbit şi oamenii L-au urmat. Ascultatul e de multe ori mai eficient decât vorbitul. De fapt, în orice conversaţie apare un moment în care trebuie să spui mai puţin şi să asculţi mai mult. În acele momente, nu doar că auzi ce spun ceilalţi, ci auzi şi ce-ţi spune Dumnezeu!

18 IULIE. SCHIMBĂ-ȚI RĂSPUNSUL!

„Domnul Dumnezeul este tăria mea ... şi mă face să merg” (Habacuc 3:19)

Lucrurile din viaţa ta se năruie? Finanţele tale par nesigure, cariera la care ai lucrat pentru a o clădi se clatină, sănătatea ţi se şubrezeşte, oamenii în care ai avut încredere te-au dezamăgit. Nimănui nu-i plac asemenea perioade, dar dacă vei avea o viaţă lungă, vei trece prin ele. Şi aceste perioade au menirea de a te face să-ţi reexaminezi reacţiile. Când lucrurile pe care se baza au început să se prăbuşească, profetul Habacuc a fost obligat să aleagă între ceea ce era important şi ceea ce ara vremelnic. Era vorba de o reevaluare, pe care toţi trebuie să o facem la un moment dat. Iată ce a spus Habacuc: „chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul... Domnul Dumnezeu este tăria mea; El... mă face să merg pe înălţimile mele” (v. 17-19). Habacuc şi-a dat seama că nu poate controla anumite lucruri, aşa că a ales să-şi controleze răspunsul. A ales bucuria în Domnul indiferent ce se întâmpla şi şi-a găsit în Dumnezeu tăria de a merge mai departe. Ce putem învăţa de la acest om? Că avem de făcut o alegere! Că putem alege să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent de ce avem parte în viaţă. Dumnezeu nu-ţi promite să te scoată dintr-o situaţie anume; El îţi promite să te ajute să treci prin ea. Aşa că, schimbă-ţi răspunsul şi începe să-L lauzi pe Dumnezeu pentru credincioşia Lui, pentru mântuirea ta, pentru sănătatea ta, pentru prietenii tăi, pentru familia ta şi pentru toate celelalte binecuvântări pe care ţi le-a dat. Dacă eşti în căutarea motivelor pentru care să te bucuri, le vei găsi!

19 IULIE. EȘTI INVIDIOS?

„Pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30)

Educatoarea creştină Henrietta Mears a spus: „cel ce-şi ocupă timpul ajutându-l pe cel aflat mai jos decât el nu va avea timp să fie invidios pe cel aflat deasupra lui”. Dr. Seuss a scris sute de povestiri pentru copii. Una dintre cele mai celebre este despre Grinch, un personaj din desene animate, care e atât de invidios pe ceilalţi încât ajunge să se muşte singur. Invidia face asta. Ţinta ei sunt ceilalţi, dar la sfârşit, te consumă pe tine. Dumnezeu l-a binecuvântat pe regele Saul şi l-a ridicat din anonimat la cea mai înaltă funcţie în Israel. Dar când David l-a doborât pe Goliat şi şi-a atras simpatia poporului, Saul a început să se simtă nesigur şi ameninţat. În loc să se bucure că Dumnezeu l-a trimis pe David să-l ajute, el s-a umplut de ură şi „din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David” (1 Samuel 18:9). Biblia spune: „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor”. Invidia este vicleană; lăsată necontrolată, ea poate distruge toate relaţiile din viaţa ta. Îţi otrăveşte atitudinea făcându-te să te compari cu alţii. Îţi fură bucuria şi mulţumirea. Devii nemulţumit şi egoist. Te face să presupui că resursele lui Dumnezeu nu ajung ca să-i binecuvânteze pe ceilalţi şi să te binecuvânteze şi pe tine. Invidia l-a costat pe Saul: tronul, familia, respectul în ochii poporului şi în final, viaţa. Nu lăsa ca invidia să-ţi facă şi ţie la fel. Pocăieşte-te înainte să-ţi fure veşnicia. Dumnezeu ne-a făcut copiii Lui când nici unul nu am meritat-o. Deci când simţi că te năpădeşte invidia faţă de binecuvântările cuiva, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi aducă aminte de numeroasele moduri în care te-a binecuvântat chiar şi atunci când nu ai meritat-o.

20 IULIE. ROAGĂ-TE!

„Pentru ce mai sunt însărcinată?” (Geneza 25:22)

Biblia spune: „Domnul l-a ascultat (pe Isaac): nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic” (v. 21-23). Chiar şi atunci când viziunea ta vine de la Dumnezeu, vei experimenta perioade şi de credinţă şi de teamă. Într-un domeniu poţi avea parte de claritate şi totuşi să experimentezi confuzia în altul. Ce ar trebui să faci într-o asemenea situaţie? Fă ce a făcut Rebeca: adu situaţia înaintea Domnului în rugăciune. Ea a întrebat: „Pentru ce mai sunt însărcinată?” întrebare: experimentezi teamă şi prevezi ceva rău în mijlocul succesului tău? Te întrebi: „Ce e greşit la mine? Lucrurile merg bine, dar de ce mi-este teamă?” Ai parte de succes şi lucrurile încep să meargă după o lungă şi dificilă luptă. Dar în loc să te simţi fericit, eşti dezamăgit deoarece nu experimentezi bucuria şi împlinirea pe care le-ai aşteptat; de fapt te îngrijorezi referitor la ce s-ar putea întâmpla în viitor. În toate poveştile despre succes vei găsi capitole de incertitudine. Şi când vine incertitudinea, trebuie să-ţi aduci frământarea înaintea Domnului. Roagă-L să te ajute în conflictul interior prin care treci şi să-ţi dea pacea în ceea ce priveşte viziunea pe care ţi-a dat-o. Şi nu uita - indiferent care vor fi realizările tale, capacitatea lor de a te face mulţumit este limitată. Nici un succes, oricât de mare ar fi, nu poate lua locul lui Dumnezeu în viaţa ta.

21 IULIE. IARTĂ NEÎNCETAT!

„Cei milostivi... vor avea parte de milă” (Matei 5:7)

Filosoful german Schopenhauer a comparat rasa umană cu porcii spinoşi strânşi grămadă într-o noapte de iarnă: „Cu cât afară se face mai frig, cu atât ne strângem laolaltă ca să ne încălzim. Dar cu cât ne apropiem mai mult ... cu atât mai mult ne rănim unii pe alţii cu spinii noştri ascuţiţi. Şi în noaptea însingurată a iernii terestre, ajungem să ne despărţim şi să bâjbâim de unii singuri până murim îngheţaţi în singurătatea noastră”. Care este răspunsul? „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). Preşedintele Ronald Reagan a înţeles asta. După atentatul asupra sa din 1981, fiica lui, Patti Davis a zis: „în ziua următoare, tata ne-a spus că vindecarea lui fizică depinde în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Tatăl meu mi-a arătat că iertarea este cheia pentru orice, inclusiv pentru sănătatea fizică, iar prin asta, el mi-a dat un exemplu de gândire asemănătoare cu a lui Hristos”. Poate rănile tale sunt vechi: un părinte abuziv, un partener care te-a înşelat, o afacere nerentabilă. Sau poate sunt încă proaspete: o promovare trecută cu vederea, o datorie neplătită, copii care au uitat că exişti. În oricare din aceste situaţii, ai de luat o hotărâre. Să treci peste ea sau să te răzbuni. Să laşi rana să se vindece sau să o transformi în ură. Să te eliberezi sau să te umpli de resentimente. Resentimentul lasă ca ceea ce te roade să te şi mănânce. Întreţine focul, aţâţă flăcările şi readuce durerea. Gândeşte-te: ţi-a adus resentimentul uşurare? Dacă ai sta astăzi lângă mormântul celui ce te-a rănit, te-ai simţi liber? E un lucru îndoielnic. „Cei milostivi... vor avea parte de milă” întrucât ei au experimentat un har chiar mai mare - al lui Dumnezeu - şi iertarea e cheia pentru a-l înţelege.

22 IULIE. CUM SĂ FACI FAŢĂ CONFLICTULUI DIN BISERICĂ

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

Dr. Gary Fenton spune: conflictul dintr-o biserică seamănă mult cu campionatul de lupte - nici pe departe la fel de dureros pe cât pare! în calitate de lider, trebuie să conştientizezi diferenţa dintre: 1) Neînţelegere si conflict. Conflictul apare când un grup se blochează şi nu poate lua o decizie. De exemplu, doi membrii cu voinţă puternică din comitetul bisericii au avut o discuţie aprinsă şi în dimineaţa următoare, un pastor tânăr şi grijuliu s-a întâlnit cu ei pentru a aplana diferenţele dintre ei. I-a întrebat dacă sunt pregătiţi să ia o decizie sau dacă dezbaterea lor aprinsă din noaptea precedentă i-a împiedicat să facă acest lucru. După un timp de gândire, ambii au recunoscut că în timp ce discuţia lor din noaptea precedentă a semănat cu o ceartă de pe stradă, ea a fost mai degrabă un „Show TV!” când participanţii nu renunţă chiar dacă se încing spiritele! 2) Împăcare si soluţionare. Soluţionarea se referă la găsirea răspunsurilor; înseamnă să-i aduci pe oameni la o unitate relaţională, nu neapărat la a fi de acord unii cu alţii. Deşi unele probleme nu se vor rezolva niciodată, se poate ajunge totuşi la o reconciliere. În procesul căutării unei soluţii înveţi să faci compromisuri şi să găseşti o cale de mijloc. 3) A fi liniştit sau a fi un împăciuitor. Un pastor care a refuzat să se implice în controversele bisericii nu a participat în mod constant la întâlnirile de comitet. El şi-a justificat absenţa ca pe o „dorinţă de a fi liniştit”. Dar a fi liniştit şi a fi un împăciuitor nu e acelaşi lucru. Persoanele împăciuitoare nu stau cu mâinile în sân ... ele sunt implicate în miezul lucrurilor şi încearcă să determine părţile la reconciliere ... ele îşi asumă riscuri şi sunt dispuse să participe la dispută cu toată inima lor. De aceea „cei împăciuitori... vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

23 IULIE. SLUJIREA (1)

„Slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

Bill Wilson a iniţiat formarea şcolilor duminicale în câteva dintre cele mai rău famate zone din oraşul New York. A fost înjunghiat şi împuşcat, iar câţiva membri din echipa lui au fost ucişi. O femeie din Puerto Rico, care se descurca greu cu limba engleză, i-a spus într-o zi: „Vreau fac ceva Hristos, te rog.” Bill i-a spus: „Bine, du-te în fiecare săptămână tot cu un alt autobuz la şcoala duminicală şi pur şi simplu iubeşte-i pe copii.” Aşa că, s-a dus tot cu un alt autobuz - Bill având zeci de autobuze - şi i-a iubit pe copii. După câteva luni, s-a ataşat de un băieţel. „Nu vreau schimb autobuzele! Vreau rămân în ăsta!” i-a spus lui Bill. Băiatul a venit la şcoala duminicală în fiecare săptămână cu sora lui şi a stat în poala femeii, dar nu a scos niciodată un sunet. Ea îi spunea în continuu: „Te iubesc şi Domnul Isus te iubeşte”. Într-o zi, spre mirarea ei, băiatul s-a întors spre ea şi a îngăimat: „Şi eu ... te iubesc”. Apoi a îmbrăţişat-o foarte tare. Asta s-a petrecut într-o duminică după-amiaza la ora două şi jumătate. La şase şi jumătate în acea seară, băiatul a fost găsit mort într-un container de gunoi, de sub o scară de incendiu. Mama lui îl omorâse în bătaie şi îi aruncase trupul la gunoi. „Te iubesc şi Domnul Isus te iubeşte”. Acestea au fost printre ultimele cuvinte pe care le-a auzit băieţelul în scurta lui viaţă - de pe buzele unei femei din Puerto Rico ce abia vorbea engleza. Bill spune: „Care dintre noi este calificat pentru lucrare? Care dintre noi ştie măcar ce are de făcut? Nici tu; nici eu. Dar a fost o zi când am alergat la altarul dragostei Divine şi am luat de acolo foc şi apoi am plecat. La fel a făcut şi această femeie care nu vorbea engleza. Şi tu poţi face la fel”.


„Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)

Pilat a avut ocazia să-l achite pe Domnul Isus de orice vină dar în schimb, el a cerut un lighean şi s-a spălat pe mâini de întreaga situaţie. Atitudinea lui a fost: „Nu mă implic!” Şi mulţi oameni au aceeaşi atitudine. Dar nu şi Domnul Isus. În noaptea dinaintea morţii Sale, El a cerut un lighean cu apă şi a spălat picioarele ucenicilor. El i-a învăţat astfel: „oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:42-43). Petru a obiectat, deoarece spălarea picioarelor era o îndatorire a celui mai de jos slujitor dintr-o casă din Orientul Mijlociu şi a considerat lucrul acesta ca fiind sub demnitatea lui Hristos. Catherine Marshall scrie: „Noi, ucenicii, trebuie să fim slujitorii şi doresc să mă alătur şi eu părerii lui Petru. Dar Domnul Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” (Ioan 13:8). E o idee uimitoare şi copleşitoare. Dacă nu cred în această mare dragoste faţă de mine, dacă nu pot şi nu vreau să-L primesc prin credinţă ca slujitor al meu, dar şi ca Dumnezeu, dacă nu sunt încredinţat că El binele meu îl caută ... atunci nu pot avea părtăşie cu El”. Lucrul acesta se opune atât de mult filozofiei lumii noastre, care spune că toţi vor să conducă şi nimeni nu vrea să slujească. Dar a fi ca Isus înseamnă a fi slujitor, căci aşa s-a denumit El însuşi. Să nu ai niciodată idealuri atât de înalte încât că te orbească şi să nu mai vezi nevoile celor din jur. Fără o inimă de slujitor, vei fi tentat să-ţi foloseşti darul în folosul personal sau să te scuteşti de domenii pe care le consideri sub nivelul tău. Adevărul este că singurul mod în care îl poţi sluji pe Dumnezeu este să-i slujeşti pe cei pe care El îi iubeşte.


„Dacă vreunul crede că este ceva ... se înşală singur” (Galateni 6:3)

În cartea sa: „Înoată alături de rechini”, expertul în lidership Harvey Mackay scrie despre Philip Pillsbury din celebra familie de morari, Pillsbury: „Vârfurile a trei dintre degete îi lipseau ... semnul inconfundabil al unui morar de profesie, chiar dacă nu foarte îndemânatic. Philip Pillsbury avea reputaţia internaţională de cunoscător al mâncărurilor rafinate, dar pentru majoritatea era renumit ca un om dispus să muncească din greu în condiţii dificile. Umblarea pe urmele Domnului Isus te cheamă la o viaţă orientată spre slujire, nu la o viaţă în care eşti absorbit de propria-ţi persoană. Deseori, motivul pentru care nu ne oferim voluntari este că noi credem că nu putem face lucrurile la fel de bine ca alţii. Am făcut greşeala de a transforma excelenţa într-un idol, căzând pradă următoarei filosofii: „Dacă nu pot face lucrurile cum trebuie, mai bine nu le fac.” De fapt, slujirea imperfectă e mai de dorit decât cele mai bune intenţii. Dacă nu eşti dispus să faci lucrurile în mod imperfect la început, nu vei trece niciodată de poarta începutului. Aproape tot ceea ce facem, la început, este de slabă calitate. Aşa învăţăm. Planul lui Dumnezeu a fost mereu acela de a implica cât mai mulţi oameni, nu ca totul să fie condus de o mână de experţi. Cei mai buni oameni fac greşeli; aşa se dobândesc cunoştinţele şi se dezvoltă caracterul. Biblia spune: „Dacă vreunul crede că este ceva ... se înşală singur”. Uneori eşti chemat să-i slujeşti pe cei aflaţi în poziţii înalte; alteori eşti chemat să-i slujeşti pe cei în nevoi. Oricare ar fi situaţia, îl slujeşti pe Dumnezeu când eşti dispus să faci ceea ce se cere.


„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului” (1 Corinteni 15:58)

Pavel scrie: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? ... Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos” (Galateni 1:10). Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu se bucură să lucreze discret, în umbră. El ştie că în cer, Dumnezeu îi va răsplăti pe cei de care nici nu s-a auzit - oameni care au fost dascăli ai unor copii cu tulburări de comportament, care au curăţat după cei ce suferă de incontinenţă, care au îngrijit pacienţii cu SIDA şi care şi-au dat vieţile în o mie şi unu de alte moduri neobservate. „Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Anglia a trebuit să-şi sporească producţia de cărbuni, Winston Churchill i-a adunat pe şefii echipelor de mineri şi le-a cerut să-şi imagineze o paradă în cinstea unei victorii, despre care el ştia că se va ţine în Piccadilly Circus după război. În linia întâi vor fi marinarii care au menţinut deschise culoarele maritime. După ei, vor urma soldaţii care s-au întors din Dunkirk şi s-au dus să-l învingă pe Rommel în Africa. Apoi, vor urma piloţii care au condus flota aeriană. La urmă de tot, a spus el, va urma un şir lung de oameni plini de transpiraţie, însemnaţi cu funingine, purtând căşti de mineri. Cineva din mulţime va striga: „Unde aţi fost voi în toate aceste zile critice de luptă?” Şi din cele zece mii de piepturi va izbucni răspunsul: „Noi am fost în adâncuri şi ne-am luptat să aveţi cărbune”. Nu toate slujbele sunt importante şi strălucitoare. Dar cei ce-L slujesc pe Dumnezeu cu „feţele cărbunite” joacă un rol vital în împlinirea planurilor Lui pe pământ.


„Slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

În cartea sa: „The Pursuit of Excellence (În căutarea excelenţei - n.tr.)” Ted Engstrom scrie: „Făceam curat într-un sertar al biroului când am găsit o lanternă pe care nu am folosit-o de mai bine de un an. Am apăsat pe buton, dar nu am fost surprins constatând că nu se aprinde. Am deşurubat-o şi am scuturat-o ca să scot bateriile, dar ele nu s-au clintit. Într-un sfârşit, după un oarecare efort, au ieşit. Ce mizerie! Acidul din baterii a erodat tot interiorul lanternei. Bateriile erau noi când le-am pus înăuntru şi le-am păstrat într-un loc sigur şi cald. Dar a apărut o problemă. Acele baterii nu erau făcute să stea la căldură şi în confort. Ele au fost făcute să fie aprinse - să fie utilizate. La fel este şi cu noi. Nu am fost creaţi să stăm la căldură, în siguranţă şi confort. Tu şi eu am fost creaţi să fim în funcţiune”. Trebuie să-ţi reaminteşti mereu că mai întâi de toate, eşti chemat să fii slujitorul lui Dumnezeu. În felul acesta, piedicile nu te vor face să fii frustrat. „Cât avem prilej, să facem bine” (Galateni 6:10). Fii sensibil şi spontan; altfel, marile oportunităţi de a-L sluji pe Dumnezeu vor trece pe lângă tine. „Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai” (Proverbe 3:28). Caută acele sarcini mărunte pe care nimeni nu vrea să le facă, apoi fă-le ca şi cum ar fi lucruri importante -pentru că Dumnezeu ţine minte totul. Fă-te disponibil! Nu-ţi umple timpul cu alte căutări care-ţi limitează disponibilitatea. Oferă-te să slujeşti într-o clipită! Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi schimbe planurile fără să devii frustrat. Ca slujitor, nu ai posibilitatea de a alege unde să slujeşti, Dumnezeu e Cel ce alege pentru tine.

28 IULIE. NU ACŢIONA DIN IMPULS!

„Cel ce o va lua ca sprijin (temelia puternică), nu se va grăbi” (Isaia 28:16)

Iacov şi Esau erau foarte diferiţi aşa cum se întâmplă cu gemenii. Dar ei au învăţat rapid să negocieze. Te-ai uitat vreodată la copiii care încearcă să cadă la învoială într-o situaţie care îl favorizează pe unul sau pe celălalt? De exemplu, unul oferă o bomboană în schimbul unui joc video scump. Ei bine, aceeaşi dinamică s-a aplicat şi între Iacov şi Esau. Esau a ieşit să vâneze şi s-a întors acasă sleit de puteri şi flămând. Nimic nu a contat pentru el decât mâncarea - şi fireşte, nu ceva aşa de îndepărtat cum era moştenirea. Într-un moment de slăbiciune, el a spus: „Sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi-născut?”.... Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi-născut” (Geneza 25:32-34). A fost o decizie pe care Esau a ajuns s-o regrete şi pe care nu a putut-o anula. Dependenţii în curs de recuperare sunt învăţaţi despre importanţa respectării celor patru situaţii. Când le este foame, când sunt nervoşi, singuri sau obosiţi, sunt în pericol. La fel şi tu! Acţionarea din impuls te va face: 1) Să cumperi lucruri de care nu ai nevoie la preţuri pe care nu ţi le permiţi; 2) Să reacţionezi înainte de a cunoaşte toate faptele, ceea ce duce la pierderea respectului, a oportunităţilor şi a relaţiilor bune. 3) Să-ţi compromiţi caracterul pentru câteva clipe de plăcere păcătoasă. 4) Să renunţi la mijlocul cursei sau mai rău de atât, în pragul victoriei. Biblia spune: „Cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi”. Când faci alegeri bazându-te pe răsplătirea pe termen scurt şi nu pe convingeri şi scopuri de lungă durată, întotdeauna vei pierde la sfârşit. Aşa că nu accepta târgul; nu schimba destinul veşnic dat de Dumnezeu pe recompensa de moment. Ai răbdare şi perseverează! Astfel, Dumnezeu va face ca visele tale să se împlinească.

29 IULIE. FII ÎMPĂCIUITOR!

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9)

Domnul Isus Şi-a petrecut o mare parte din lucrare zdrobind bariere şi construind punţi. A făcut lucrul acesta prin fapte pline de dragoste, cum ar fi spălarea picioarelor celor care urmau să-L dezamăgească şi să-L trădeze, luarea mesei cu un vameş pe care toţi din cetate îl dispreţuiau şi redarea speranţei unei femei păcătoase pe care societatea o condamna. Biblia spune: „roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3:18). Cuvintele păcii sunt aidoma seminţelor. Ele nu rodesc peste noapte, ci încet şi pe nesimţite îşi fac drum spre suprafaţă, schimbând inimi, minţi, atitudini şi destine. Doctorul Robert Oppenheimer, renumitul fizician care a conceput prima bombă atomică, a fost întrebat la un congres dacă există mijloace de apărare împotriva ei. Adresându-se unei audienţe în tăcere, el a replicat: „Da - pacea!” Dacă pacea poate dezamorsa o bombă atomică, gândeşte-te ce poate face ea în vieţile celor cu care vii în contact! Domnul Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu”. În fiecare zi te vei întâlni cu oameni speriaţi, disperaţi, singuri şi nervoşi, care au nevoie de cuvinte de pace. Ai aşa ceva pentru ei? Solomon ne oferă trei căi prin care putem calma cearta, prin care putem potoli o situaţie tensionată şi prin care ajungem la un rezultat mai bun: 1) Prin răbdare. „Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile” (Proverbe 15:18). 2) Prin stăpânire de sine. „Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). 3) Prin înţelepciune, „înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11).

30 IULIE. ÎNVAȚĂ SĂ TE ADAPTEZI

„M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei” (1 Corinteni 9:22)

Pasiunea lui Pavel a fost aceea de a câştiga suflete pentru Hristos. Dar el a înţeles că oamenii trebuie să fie evanghelizaţi pe căi diferite, aşa că şi-a adaptat modul de abordare conform cerinţelor. Aplică acelaşi principiu în viaţa ta, în cariera sau în chemarea ta. Perspectiva ta este fixă sau este flexibilă? Generalul George S. Patton Jr. a spus: „Generalii de succes fac planuri care se potrivesc cu circumstanţele, dar nu încearcă să creeze circumstanţe care se potrivesc cu planurile lor”. Când ai un plan clar de a ajunge la destinaţie, există pericolul de a deveni rigid şi de a încerca să-l respecţi indiferent ce s-ar întâmpla. Uneori e mai înţelept să explorezi şi alte opţiuni. Când îţi este greu să înaintezi, nu te grăbi să-ţi revizuieşti visul. Mai bine revizuieşte-ţi planul. Peter Drucker a spus: „Întrebarea cu care se confruntă un director nu este ce ar trebui să facă firma lui mâine, ci provocarea lui este; „Ce trebuie să facem astăzi pentru a fi pregătiţi pentru incertitudinea zilei de mâine?” Cea mai bună modalitate de a face faţă incertitudinii zilei de mâine este să-ţi pui întreaga încredere în Dumnezeu, să fii flexibil şi să iei în considerare opţiunile pe care le ai ca pe nişte evenimente care nu au avut loc încă. Psalmistul a spus: „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Clinton Utterbach a spus: „Paşii unui om bun sunt comandaţi de Domnul”. Planul lui Pavel spunea că trebuie să ajungă într-un anumit loc, „dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (Faptele Apostolilor 16:7). În schimb, Dumnezeu a deschis uşa spre un nou teritoriu pentru el, într-o altă parte. O gândire rigidă nu-ţi va sluji la prea multe când încerci să împlineşti misiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Aşa că, fii deschis, fii flexibil şi învaţă să te adaptezi!

31 IULIE. „NU TE DEPĂRTA!”

„Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1)

Biblia spune: „Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele ... cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” (v. 1 & 3). Să remarcăm cuvintele „a se depărta” şi „a fi nepăsător”. Aceste cuvinte ar trebui să declanşeze un semnal de alarmă! Declinul lui Samson s-a petrecut atât de încet, încât nici nu şi-a dat seama că se întâmplă. Ca şi cum ai apăsa pe un buton, el s-a obişnuit să ia putere de la Dumnezeu şi să învingă orice duşman şi orice obstacol. Dar păcatul şi slăbiciunea au dus la nimicirea lui. Când Dalila a spus: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat” (Judecători 16:20-21). Când îl neglijezi pe Dumnezeu, începi „să te depărtezi”. Rugăciunile tale nu mai sunt la fel de eficiente. Nu mai reprezinţi o influenţă a neprihănirii pentru cei din jurul tău. Aluneci în vechile obiceiuri. Refuzi să-i ierţi pe cei ce te-au ofensat. Nu mai încerci să-ţi repari greşeala faţă de cei pe care i-ai rănit. Începi să faci lucrurile avantajoase şi care nu necesită efort, în loc să faci ceea ce e bine. Toate acestea sunt semne că trebuie să-ţi faci un control spiritual. Roagă-L pe Dumnezeu, astăzi, să-ţi scoată la lumină acele atitudini, activităţi şi relaţii pe care trebuie să le schimbi şi începe să le smulgi afară din viaţa ta. Vestea bună este că atunci când asculţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de călăuzirea Duhului, îţi recapeţi vitalitatea spirituală şi Dumnezeu te poate folosi mai eficient.

ioan17 · web viewbiblia spune: „roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac...

Documents