întrebări frecvente: traficul de persoane în scopul exploatării prin
TRANSCRIPT
ÎNTREBĂRI FRECVENTE: TRAFICUL DE PERSOANE ÎN SCOPUL EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ – ABORDAREA CAZURILOR DE EXPLOATARE DE GRUP
Întrebare frecventă: Ce este traficul de persoane pentru exploatare prin muncă?
Traficul de persoane pentru exploatare prin muncă înseamnă recrutarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin înşelăciune, fraudă, ameninţare, utilizarea de constrângere, abuz de putere sau de o poziţie de vulnerabilitate - în scopul exploatării prin muncă, inclusiv muncă forţată.1 Prin muncă forţată se înţelege «orice muncă sau serviciu care este obţinut de la orice persoană sub ameninţarea unei pedepse şi pentru care persoana respectivă nu s-a oferit în mod voluntar.»2
Întrebare frecventă: Ce sunt cazurile exploatare de grupuri în contextul traficului de persoane?
Acestea sunt cazuri în care un grup mai mare de persoane este exploatat ca urmare a traficului de persoane – fie simultan (de exemplu, un grup de muncitori în acelaşi timp), fie consecutiv (de exemplu, muncitori exploataţi individual de acelaşi exploatator / aceeaşi exploatatori, pentru o anumită perioadă de timp. Pentru a ajuta aceste persoane, găsirea unei soluţii pentru întreg grupul, mai ales în ceea ce priveşte solicitarea de compensări, poate fi o opţiune mai bună decât găsirea de soluţii individuale, pentru fiecare persoană afectată în parte. Grupurile pot fi diferite ca dimensiuni - de la grupuri mici de până la trei-patru persoane, până la – în cazuri extreme – grupuri de câteva sute de persoane.
Întrebare frecventă: Cum ajung oamenii să fie traficaţi?
Deseori, recrutarea se face într-o altă ţară, oamenii fiind înşelaţi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă. În alte cazuri, condiţiile iniţiale de angajare par să fie bune dar, ulterior, pe parcurs, acestea se deteriorează. Există situaţii în care lucrătorii semnează contracte de muncă fără a înţelege limba în care acestea sunt redactate şi descoperă că locul lor de muncă nu este un loc de muncă real ci, de exemplu, un fel de ucenicie care nu este remunerată. De asemenea, una din metodele obişnuite este aceea de a cere lucrătorilor să plătească diverse sume pentru recrutare şi subzistenţă (de exemplu, taxe pentru oferta de locuri de muncă, cheltuieli de transport, sume pentru mâncare, cazare, taxe administrative, etc.) astfel încât salariile plătite efectiv se apropie de zero sau îi menţin pe lucrători într-o stare de permanentă îndatorare, cu datorii care continuă să crească. De asemenea, multe companii fără scrupule funcţionează după un sistem prin care sub-contractanţii îi exploatează pe muncitorii traficaţi în timp ce angajatorii principali susţin că nu au cunoştinţă de abuzuri pentru a fi exoneraţi de orice răspundere.
Întrebare frecventă: De ce aceştia nu pleacă pur şi simplu?
Există multe moduri prin care oamenii ajung să fie prinşi în situaţii de trafic dar neplata salariilor, îndatorarea, îngrădirea libertăţii de mişcare, ameninţările şi folosirea violenţei sunt printre cele mai cunoscute. Lucrătorii pot fi sechestraţi; pot fi puşi sub pază de intimidare sau supuşi unor ameninţări la adresa lor sau a familiilor lor în cazul în care scapă (încearcă să scape) din această situaţie. De asemenea, aceştia pot fi constrânşi de contractele pe care le-au semnat, de datorii sau de alte angajamente pe care le-au luat înainte de a şti ce îi aşteaptă.
Întrebare frecventă: În ce sectoare apar aceste situaţii?
În general, aceste situaţii apar în sectoare cu incidenţă ridicată a practicilor de sub-contractare, de detaşare, cu locuri de muncă temporare sau sezoniere. Astfel de 1 Definiţia traficului de persoane, recunoscută internaţional, este cea din Articolul 5 al Protocolului privind prevenire, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. De asemenea, definiţia se regăseşte şi în Articolul 4 al Convenţiei europene prevenirea si combaterea traficului de persoane (adoptată de Consiliul Europei), precum şi în Articolul 2 al Directivei 2011/36 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si protejarea victimelor acestuia.2 Definiţia traficului de persoane pentru exploatare prin muncă, recunoscută internaţional, este cea din Articolul 2 al Convenţiei nr. 29 (1930) Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la munca forţată şi Protocolul acesteia (2014).
ÎNTR
EBĂ
RI F
RECV
ENTE
: TRA
FICU
L D
E PE
RSO
ANE
ÎN S
COPU
L EX
PLO
ATĂR
II PR
IN M
UN
CĂ –
ABO
RDAR
EA C
AZU
RILO
R D
E EX
PLO
ATAR
E D
E G
RUP
domenii sunt: construcţii, servicii de curăţenie, silvicultură, agricultură, logistică, muncă la domiciliu, mici unităţi de producţie.
Întrebare frecventă: Cine poate fi afectat şi cel mai expus la acest risc?
În principiu, oricine poate fi afectat. În practică, adesea cele mai vulnerabile persoane sunt lucrătorii migranţi (atât cetăţeni din statele UE, cât şi lucrători din afara UE), lucrătorii detaşaţi, cei angajaţi temporar şi / sau sezonier, cei care lucrează pe cont propriu. Indiferent de situaţie, statutul lucrătorilor, lipsa lor de cunoştinţe şi faptul că sunt excluşi de la măsurile de protecţie prin legislaţia muncii din ţara gazdă, îi face, în mod special, susceptibili de a fi exploataţi.
Întrebare frecventă: Ce se poate face pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple?
Există mai multe opţiuni: să se întărească gradului de conştientizare în ceea ce priveşte recrutarea înşelătoare, să se apeleze la protecţia inspecţiei muncii, să fie pedepsiţi exploatatorii, să se asigure că orice lucrător are dreptul de a forma şi de a adera la sindicate şi să se asigure că lucrătorii primesc compensaţii pentru salariile neplătite sau pentru orice alte daune pe care le-au suferit.
Întrebare frecventă: Cum se pot identifica cazurile de trafic de persoane de grup?
Un rol foarte important în identificarea şi sancţionarea cazurilor de trafic de persoane de grupuri exploatate prin muncă îl poate avea inspecţia muncii. În multe situaţii, însă, un important rol în identificarea acestor grupuri exploatate şi aducerea lor în atenţia publicului larg, l-au avut societatea civilă, fie persoane individuale sau grupuri, organizaţiile non-guvernamentale, sindicatele şi biserica. Nu în ultimul rând, în unele cazuri, mass-media a jucat un rol important în investigarea a ceea ce s-a întâmplat.
Întrebare frecventă: Ajută sistemul legislativ penal în vreun fel?
Traficul de persoane pentru exploatare prin muncă este o infracţiune. Toate statele membre incriminează traficul de persoane pentru exploatare prin muncă. Cu acordul lucrătorilor – victime ale traficului de persoane pentru exploatare prin muncă – cazurile pot fi referite poliţiei. Procesele penale se concentrează în principal pe pedepsirea făptaşilor. Sistemul legislativ penal poate ajuta în cazuri care sunt bine susţinute de dovezi dar există o serie de limitări. Deseori, cazurile nu ajung în faţa instanţelor sau instanţele sunt foarte reticente în a le prelua. De multe ori, pedepsele sunt dezamăgitoare şi nu au ca scop obţinerea de compensaţii pentru lucrători.
Întrebare frecventă: Ajută legislaţia muncii în vreun fel?
Situaţiile de trafic pot fi aduse în atenţia inspectoratelor de muncă. Inspectorii pot vizita locurile de muncă, pot verifica condiţiile de muncă şi pot aplica amenzi. Cu acordul lucrătorilor în cauză, cazurile pot fi referite tribunalelor muncii. Chiar dacă acestea nu se ocupă de urmărirea penală a făptaşilor, pot însă acorda compensaţii, de exemplu, pentru salariile neplătite. În acest fel, lucrătorii pot să-şi recupereze banii ce le revin sau măcar o parte din aceştia.
Întrebare frecventă: Există alte modalităţi de remediere a aceste cazuri de exploatare de grupuri?
În unele cazuri, procesele civile pentru obţinerea de despăgubiri pot fi mai adecvate, cel puţin în ceea ce priveşte recuperarea sumelor neplătite. O altă posibilitate de a solicita
ÎNTR
EBĂ
RI F
RECV
ENTE
: TRA
FICU
L D
E PE
RSO
ANE
ÎN S
COPU
L EX
PLO
ATĂR
II PR
IN M
UN
CĂ –
ABO
RDAR
EA C
AZU
RILO
R D
E EX
PLO
ATAR
E D
E G
RUP
Activitate derulată în cadrul proiectului FINE TUNE – cum răspundem traficului de persoane prin exploatare prin muncă (număr proiect HOME/2011/ISEC/AG/THB/4000002208).Proiect co-finanţat prin Prevention of and Fight against Crime Program (ISEC) 2011 al Uniunii Europene şi coordonat de Confederaţia
Sindicatelor internaţionale (ITUC). ISEC 2011
recuperarea banilor neprimiţi poate fi aceea de a da cazul publicităţii şi de a implica societatea civilă locală: deseori angajatorii implicaţi pot fi motivaţi să fie de acord cu plătirea sumelor respective, pentru a evita publicitatea negativă. Cu toate acestea, traumele psihice şi, uneori cele fizice, rămân. De asemenea, sindicatele pot negocia în numele lucrătorilor exploataţi cu angajatorul sau cu o organizaţie a patronatelor la care respectiva companie este afiliată. În acest mod, fără a începe procedurile judiciare, cazul poate fi – măcar în parte – remediat prin măsuri luate pentru remedierea situaţiei muncitorilor exploataţi.
Întrebare frecventă: De ce fel de sprijin au nevoie victimele din aceste cazuri de exploatare de grupuri?
Acest sprijin depinde de împrejurările specifice în care s-a produs exploatarea acestor grupuri. De multe ori, sprijinul începe cu lucruri simple, cum sunt asigurarea unui adăpost şi a hranei. În multe cazuri este nevoie de asistenţă medicală. Victimele au nevoie de consiliere cu privire la statutul de imigrant, drepturile muncii şi moduri de a obţine compensaţiile. La fel de importantă este şi consilierea juridică. Pot exista situaţii în care să fie nevoie de reglementarea condiţiilor de şedere a acestor persoane. În plus, ar putea avea nevoie de sprijin psihologic în continuare.
Întrebare frecventă: Există structuri de sprijin specializate?
Din păcate, există foarte puţine structuri de sprijin specializate pentru grupuri de persoane traficate. În câteva state, câteva organizaţii neguvernamentale şi sindicate au înfiinţat recent aşa-numitele „centre de primire” la care pot apela lucrătorii în cazul în care se confruntă cu dificultăţi – indiferent de forma lor de rezidenţă. Totuşi, chiar dacă există, resursele acestor centre sunt, adesea, prea limitate pentru le permite să asigure un sprijin real pentru toţi lucrătorii care au nevoie. Prin urmare, multe dintre persoanele traficate rămân fără nici un fel de asistenţă. Cu toate acestea, este foarte important să se ştie că fiecare stat membru al Uniunii Europene are obligaţia de a asigura măsurile de protecţie necesare pentru victimele traficului de persoane şi că administraţia publică are atribuţii în acest domeniu.3
3 Articolele 11-16 din Directiva 2011/36 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane şi protecţia victimelor.
DETALII DE CONTACT AIDRom14 Ilarie Chendi 021504, sector 2Bucharest, [email protected]
CNSLR-FRATIA Str. Eugen Lovinescu Nr.36 Sector 1 R - 01127 Bucharest Tel: [email protected]://www.cnslr-fratia.ro
ÎNTR
EBĂ
RI F
RECV
ENTE
: TRA
FICU
L D
E PE
RSO
ANE
ÎN S
COPU
L EX
PLO
ATĂR
II PR
IN M
UN
CĂ –
ABO
RDAR
EA C
AZU
RILO
R D
E EX
PLO
ATAR
E D
E G
RUP
SĂ PUNEM CAPĂT SCLAVIEI PRIN LEGI NOI