Tehnicile de colectare a informaţiei cel mai frecvent utilizate în practica reportajului sunt interviul şi observaţia.

Interviul (ca mod de colectare a informaţiei)

1. interviul mărturie – are scop obţinerea informaţiilor de bază care să răspundă celor cinci întrebări (cine? ce? unde? când? cum?);

2. interviul - declaraţie – este exprimat un punct de vedere considerat relevant de către jurnalist în contextul evenimentului;

3. interviul - explicaţie – se dă cuvântul expertului, care aduce lămuriri asupra unor aspecte importante ale producerii evenimentului;

4. interviul - document – este preferat în reportajele dedicate personalităţilor.

Jacques Larue - Langlois

1. interviul de informare – un mod de conversaţie organizată, care aduce în atenţia publicului mărturia unei persoane care a luat parte la desfăşurarea evenimentului;

2. interviul de descriere – prezintă telespectatorului un observator externevenimentului, care poate fi un jurnalist sau un simplu martor care a asistat la eveniment, dar fără a participa;

3. interviul - analiză – este realizat de regulă cu un expert, considerat capabil să plaseze evenimentul într-un context precis şi să răspundă întrebării „de ce?”;

4. interviul - comentariu – acesta organizează discuţia în jurul întrebării „ce credeţidespre?”. În acest caz, interlocutorul este un expert sau o persoană cunoscută opiniei publice,a cărei părere este importantă;

5. interviul de opinie (de controversă) – are în centrul atenţiei un om politic, un om deştiinţă sau un specialist recunoscut într-un anumit domeniu, care explică, dă replica unuiadversar sau comentează informaţii de ultimă oră;

6. interviul cu personalităţi – aduce în atenţie un individ remarcabil sau celebru, înscopul popularizării sale;

7. interviul de promovare – acesta are ca obiectiv sensibilizarea atenţiei publiculuiasupra unui fapt excepţional, a unei realizări excepţionale etc ;

8. interviul consacrat unei teme majore - aduce în dezbatere preocupări sociale majoresau probleme grave la un moment dat pentru o anumită comunitate.

Observaţia

– Este arta de a transforma informaţii şi detalii în imagini şi cuvinte.Aici se verifică capacitatea reporterului de a asimila datele situaţiei pe care o descrie şide a le traduce în limbaj audio-vizual.Câţiva paşi necesari observării sunt:- fixarea la faţa locului a unor puncte de observare, a unor obiective de observare(personaje, acţiuni, decoruri), dispunerea echipei în teren în funcţie de aceste obiective, toateacestea urmărind un scop informaţional. Reporterul este cel care joacă rolul de legătură întretoate aceste secvenţe incoerente ale observării, prin discursul scris. Regulile generale aleobservării constau în stăpânirea emoţiilor şi focalizarea atenţiei pe detaliile importante.Autocontrolul şi experienţa sunt decisive în acest sens.