Interventia cognitiv-comportamentala la un pacient aflat in crizaSectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici! Motto: "Oamenii sunt perturbati nu de imprejurari, ci de modul cum le interpreteaza " - EPICTET ARGUMENT Privitor la reusitele existentiale viitoare, sunt multe situatiile in care - desi hotarati, vrednici voitori, inarmati cu nenumarate cunostinte, in posesia metodelor, tehnicilor si instrumentelor care mai de care mai bune, sprijiniti de reusitele trecute si animati de dorinte demne de invidiat - ni se intampla totusi sa devenim, dintr-o data, neputinciosi, descurajati, lipsiti de speranta, neincrezatori, dar si mai trist, deznadajduiti. Instantaneu, se porneste asaltul sumedeniilor de intrebari care, intr-un mars asurzitor pe culoarele mintii noastre, isi cer raspunsurile. Surprinsa, coplesita si neputincioasa in fata "invaziei", ratiunea, la sfaturile emotiei, adopta strategii defensive, prima dintre ele, si cea mai paguboasa, fiind cea de "ferecare a usilor". Nedumerirea capata proportii, se adanceste in necunoscut si ne face sa ne simtim incapabili de a iesi din stransoarea chinuitoare a neputintei de a ne explica pe noi insine. Teama ne cuprinde intreaga fiinta, iar incercarile de a ne oferi raspunsuri nu contenesc.

Mai mult sau mai putin multumitoare, raspunsurile ne biciuiesc imaginea despre noi si ne erodeaza increderea, cu truda si in timp castigate, in propria persoana si in tot ce ne inconjoara. Fara sa ne dam seama, deodata, "rasfoindu-ne", constatam ca nimic din ceea ce ne incanta privirea in noi, nu mai este, ca totul este naruit, lipsit de continut si de inteles. Facem cunostinta cu imagini despre noi confuze, sterse, neclare, hade, cu convingeri suspendate pe coloane si arcade care stau sa se prabuseasca, cu asteptari spulberate si sentimente inselate. In incaperea din noi, usile inchise, ferecate si ferestrele zabrelite isi ascund cadrele si permit sa patrunda prin cateva fante doar o lumina difuza, iar atmosfera ne " inunda" cu incertitudini. Efectele unor asemenea situatii conduc deseori la trairi psihice dezadaptative, care ne dezarticuleaza intreaga viata. Pseudo-pledoaria pentru noi si cel de langa noi", urmareste readucerea in atentie a cotidianului care ne "inunda" sistematic pe noi, omul societal si care ne supune unor presiuni carora, din nefericire uneori, nu le putem face fata, iar alteori chiar ne ingenuncheaza. Iata asadar, obiectul nostru de interes - omul pe care-l intalnim in fiecare zi, pe care il salutam, il gratulam sau il criticam, omul pe fata caruia citim bucurie, tristete, preocupari, griji, intr-un cuvant omul obisnuit, dar din pacate, uneori Omul coplesit de propriul univers. Ne intereseaza in mod deosebit pentru ca EL reprezinta termenul bazal al ecuatiilor care exprima sistemele si subsistemele personale, in special, si cele ale societatii umane, in general, care da nota dezvoltarii, stagnarii sau regresiei sistemelor si subsistemelor psihosocietale, indiferent de registrele in care acesta se manifesta.

Omul - spunea Protagoras - este masura tuturor lucrurilor". Neluand in consideratie, chiar si pentru o secunda, faptul ca aceasta masura incepe cu el insusi, cu toate aspectele ce- i intregesc definirea, orice incercare de a cerceta, explica si actiona in acest sens, este sortita esecului, frizeaza ridicolul si ne arunca in derizoriu. CUM DEFINIM CRIZA ?... Termenul de criza acopera o arie larga in registrele vietii sociale, politice si economice fiind folosit pentru a defini generic starea extrema (abaterea de la cursul normal al vietii, in toate planurile) pe timpul declansarii, consumarii sau in perioada imediat urmatoare unuia sau mai multor evenimente de tipul: razboaielor, atentatelor teroriste, actelor criminale, calamitatilor naturale, accidentelor de mari proportii etc.

Acceptiunea psihologica a termenului de criza, in acest context, vizeaza complexul trairilor unor asemenea evenimente negative care atenteaza la integritatea fizica si psihica a persoanei. Criza poate fi considerata pierderea sau amenintarea cu pierderea unei relatii apropiate (Golenberg, 1983), a prestigiului ori pozitiei sociale, sau confruntarea cu o situatie cu caracter competitiv, iar Slaiku (1990) o defineste ca reprezentand o stare temporara de dezorganizare, caracterizata de incapacitatea subiectului de a face fata unei anumite situatii stresante cu ajutorul metodelor obisnuite de rezolvare a problemelor.

Viata de zi cu zi a demonstrat insa ca nu numai tipul evenimentelor deja mentionate conduc la instalarea unei stari de criza pentru indivizii umani, ci si anumite dificultati existentiale majore carora, unii dintre acestia, dintr-un motiv sau altul, nu le pot face fata, chiar daca persoanele in cauza prezinta o structura de personalitate echilibrata, sunt bine integrati social si profesional.

In consens cu filozoful grec Epictet, criza nu trebuie privita doar sub aspectul situatiei stresante, ci mai ales prin prisma semnificatiei pe care o are pentru individ, precum si a modului in care acesta isi apreciaza posibilitatile de a-i face fata in mod eficient (Holdevici, 1993).

Consecintele frecvent intalnite in situatii de criza sunt anxietatea si depresia. In cazurile mai severe pot aparea fenomene de dezorganizare globala care presupun: confuzie mentala, conduite dezadaptative, labilitate emotionala, pierderea stimei de sine, pierderea stimei din partea celorlalti sau instalarea unor afectiuni nevrotice si psihosomatice (Holdevici, 2003).

Conceptului de interventie in situatii de criza i-au fost atribuite mai multe sensuri, conform conceptiilor autorilor care au abordat aceasta problematica potrivit diverselor categorii de subiecti.

Astfel, Caplan (1961) definea situatia de criza ca fiind acea situatie in care o persoana se confrunta cu un obstacol major ce ii blocheaza obiectivele de viata si care nu poate fi depasit cu ajutorul metodelor obisnuite de rezolvare de probleme. De asemenea, acest concept a fost

utilizat pentru supravietuitorii unor dezastre (Joseph si altii, 1992), ai violurilor (Elis, 1983), pentru consilierea telefonica in cazuri de urgenta sau pentru camerele de garda ale spitalelor psihiatrice (Winter si altii, 1987).

Greenstone si Leviton (1993) sunt de parere ca putem vorbi despre o situatie de criza atunci cand stresul si tensiunea psihica depasesc un anumit nivel de intensitate, iar Burgers si Holstrom (1974) considera ca avem de a face cu o criza atunci cand homeostazia individului este perturbata si acesta nu mai poate face fata situatiei in mod eficient. Asadar, subiectul va prezenta o serie de simptome care constituie indiciul necesitatii unei interventii psihologice.

In literatura de specialitate se disting doua tipuri de reactii la stres (Lazarus, 1993): - Reactia asupra sarcinii, aceasta fiind adecvata atunci cand subiectul apreciaza faptul ca este ceva de facut in situatia data. - Reactia orientata asupra emotiilor, aceasta aparand in cazul in care persoana nu intrevede nici o solutie pentru problema sa (modifica doar modul de interpretare sau de tolerare a situatiei). Tabloul manifestarilor reactive la stres, puse in actiune de mecanismele defensive ale persoanei, imbraca forme precum: - Negarea - persoana considera ca problema sa nu mai exista - auto - intarire negativa de evitare a confruntarii cu problema, ceea ce conduce la amanarea rezolvarii acesteia si implicit la agravarea ei. - Regresia - persoana se intoarce la modele de comportament timpurii care sunt utile in mica masura si care conduc la transferarea rezolvarii problemei altora. - Inertia - persoana nu intrevede nici o solutie pentru rezolvarea problemei, fapt care o conduce spre dezvoltarea starii de inactivitate, depresive si lipsei de speranta. - Evitarea - persoana se intareste negativ prin adoptarea unor paliative compensatorii recurgerea la alcool, droguri, alte comportamente de evitare.

In general, interventia in situatii de criza are ca obiectiv rezolvarea psihologica a situatiei imediate, precum si ajutarea individului sa revina macar la nivelul de functionare pe care l- a avut inainte de instalarea crizei (Aguilera, 1990); iar pentru ca durata unei crize dureaza in medie intre patru si sase saptamani, interventia terapeutica trebuie sa fie imediata si pe termen scurt. CARE NE SUNT OBIECTIVELE ? - Identificarea si modificarea schemei cognitive care directioneaza organizarea si procesarea informatilor, precum si interpretarea experientelor de viata. Schemele cognitive sunt cele care produc distorsionarile cognitive, generatoare de stari afective si comportamente disfunctionale (Beck, 1967, 1976), accentuand sau diminuand vulnerabilitatea persoanei in anumite imprejurari de viata. Schemele cognitive reprezinta reguli de viata ce se formeaza inca din copilarie ca efect al experientelor acumulate in familie precum si in cadrul grupurilor de referinta/apartenenta culturale si subculturale (scolare, religioase, etnice, regionale). Schemele cognitive pot fi active (cele care directioneaza interpretarea informatiilor din viata cotidiana) sau latente (cele care structureaza interpretarea informatiilor cu caracter mai profund si care preiau controlul in situatii de stres). - Cunoasterea si modificarea modului de raportare a individului la ceilalti. Se urmareste

identificarea si evaluarea particularitatilor matriceale atitudinale si motivelor circumstantiale care dezvolta comportamentele subiectului in registrele relationarii si comunicarii cu ceilalti. - Achizitionarea de catre subiect a unor abilitati de a face fata mai eficient situatiilor stresante ale existentei. Subiectul isi va insusi noi modele de comportament, va testa efectele punerii in actiune a acestora si isi va dezvolta disponibilitatile psihice latente. CUM INTERVENIM ? Situatia de criza, reprezentand in fapt o situatie de urgenta, necesita o interventie rapida si focalizata " aici si acum", obiectivul prioritar fiind cel de reducere a simptomelor, ulterior urmarindu-se restructurarilor in sfera personalitatii.

In aceasta idee, Greenstone si Levinton (1993) prescriu urmatoarele recomandari care trebuie respectate la interviul cu pacienti aflati in criza: - Terapeutul trebuie sa inceapa interventia imediat ce intalneste persoana aflata in criza. Acesta trebuie sa inteleaga semnificatia situatiei, sa reduca anxietatea, sa amelioreze dezorientarea si sa se asigure ca pacientul nu- si va face rau lui insisi sau celorlalti. - Terapeutul isi asuma controlul asupra pacientului aflat in criza, in sensul ajutarii acestuia sa realizeze o anumita ordine in viata psihica si in situatia psihica in care se gaseste (structureaza universul psihologic al pacientului pana cand acesta isi gaseste autocontrolul, face eforturi sa structureze situatia si exercita un anumit control emotional asupra pacientului, pe fondul mentinerii unui comportament calm si suportiv). - Terapeutul cauta sa inteleaga cum si de ce a intrat persoana in criza, care sunt elementele specifice carora trebuie sa le acorde prioritar atentie si sa identifice acele variabile care impiedica mentinerea situatiei sub control.

Etapele de principiu ale interventiei cognitiv - comportamentale in situatii de criza, propuse de Freeman si Dattilio (2000), sunt urmatoarele: 1) Realizarea unei relatii terapeutice corespunzatoare, ceea ce presupune necesitatea ca terapeutul sa castige increderea pacientului care, prin aceasta, sa se simta in largul sau si in siguranta pentru a putea relata situatia in care se afla. 2) Evaluarea severitatii crizei, cu precizarea elementelor care pot constitui pericole potentiale pentru persoana in cauza, precum si pentru cei din jur. Se identifica de asemenea, schemele cognitive prin intermediul carora pacientul proceseaza informatiile in scopul adoptarii directiei de concentrare a eforturilor, precum si potentialii factori care amplifica vulnerabilitatea la stres: - Situatia de boala organica acuta a pacientului; - Situatia de boala organica cronica a pacientului; - Deteriorarea starii de sanatate a pacientului datorata inaintarii in varsta; - Deprivarea de hrana sau alimentatia insuficienta a pacientului; -Oboseala datorata deprivarii de somn sau fragmentarii somnului pacientului (cazurile somnului arhaic) in situatii speciale; - Singuratatea datorata izolarii sau deprivarii senzorio - informationale a pacientului in situatii speciale; - Starea de iritare sau furie a pacientului; - Pierderi emotionale majore - obiecte sau fiinte semnificative (prin deposedare fortata sau accidentala, deces, divort sau separare);

- Abilitati de rezolvare de probleme, ale pacientului, insuficient dezvoltate; - Abuzul de substante care genereaza doua tipuri de probleme: a. acute - judecata perturbata in starile de intoxicatie; b. cronice - consecinte pe termen lung asupra capacitatilor intelectuale; - Durerile cronice persistente - suferintele fizice conduc la alegerea unor solutii extreme pentru stoparea acestora; - Autocontrolul scazut - cazurile de pacienti psihotici bipolari, pacienti cu tulburari de personalitate (antisociale, "borderline", histrionice, dependente, evitante etc.); - Schimbari majore in viata pacientului - schimbarea statusului marital, schimbarea locuintei sau a serviciului.

Demersul terapeutic in aceasta etapa se va centra, cu precadere, pe ajutorul acordat pacientului de a-si defini problema. 3) Ajutarea pacientului sa-si evalueze si sa-si mobilizeze resursele pentru a-i face fata (resursele de natura interna - disponibilitatile psihologice latente; resursele de natura externa familie, rude, prieteni). 4) Alcatuirea unui plan de actiune pentru rezolvarea problemei, pe baza unui acord comun intre terapeut si pacient. Terapeutul evalueaza totodata motivatia si dorinta pacientului de a duce la indeplinire planul stabilit. 5) Directionarea pacientului. Terapeutul, intr-o maniera directiva, il ajuta pe pacient sa adopte decizii si sa testeze noile strategii de a face fata situatiei stresante. PREZENTARE DE CAZ: tulburare prin anxietate generalizata la un pacient cu structura de personalitate obsesiva

REZUMAT Prezentul studiu prezinta cazul unui subiect cu tulburare prin anxietate generalizata, dezvoltata pe o structura de personalitate cu elemente obsesive-fobice: perfectionist si hiperexact, teama de ridicol. Anamneza psihologica, polimorfismul simptomatologic si demersul terapeutic constituie continutul studiului de fata. Totodata acestea ne-au permis, echipei terapeutice, sa stabilim corect diagnosticul final.

Cuvinte cheie: anxietate, obsesie, fobie sociala, psihoterapie. Motivul solicitarii consilierii psihologice Daniel, inginer, dealer de vanzari la reprezentanta unei firme straine de automobile in Romania, in varsta de 27 de ani, s-a prezentat pentru starea de anxietate pe care o resimtea, legata de reusitele sub asteptari ale actiunilor pe care le initia si de autocontrolul scazut al impulsurilor de uz al alcoolului. Pacientul afirma: "Am impresia ca nimic nu-mi reuseste ", "Mi-e teama sa nu devin ridicol" si "Cred ca am capatat obiceiul de a consuma alcool". Aceste convingeri ii creau o stare de neliniste permanenta, ingrijorare pentru ceea ce i se intampla, stare de oboseala si dificultatea de a adormi. Antecedente heredocolaterale - interviurile realizate nu au scos in evidenta aspecte caracteristice acestui registru.

Antecedente personale patologice ale subiectului - Nu se afla in evidenta cu antecedente psihiatrice personale. - Nu se afla in conditii si tratamente medicale curente. - Nu a suferit de boli si tratamente majore anterioare. - A fost spitalizat in 1987 pentru operatie de extirpare a apendicelui. Istoric - Copilaria nu a fost marcata de evenimente traumatizante. Subiectul povesteste ca de la varsta de 4 ani pana la varsta de 11 ani a locuit cu bunicii din partea tatalui (bunicii locuind tot in aceeasi localitate cu parintii sai - in Bucuresti - la adrese diferite), intalnirea cu parintii avand loc de 2-3 ori saptamanal. " Altfel nu s-a putut - spune subiectul - pentru ca parintii locuiau intr-o garsoniera in care nu era loc pentru patru persoane ". - Subiectul afirma ca a avut o copilarie frumoasa si nu a simtit lipsa afectiunii din partea membrilor familiei. " Faptul ca - spune acesta - eram cu adevarat cel mic (fratele este mai mare cu 13 ani decat mine) m- a facut sa ma simt permanent la adapost; protejat, ingrijit si iubit de toti ". - In viata afectiva a subiectului a survenit o deteriorare semnificativa cauzata de ruperea relatiei cu prietena sa, in urma cu doi ani. Acesta a precizat ca nici pana in momentul in care ne- a contactat nu a putut intelege motivul declarat de prietena sa - graba acesteia de a se casatori cu subiectul, care isi dorea acest lucru, dar la timpul la care ar fi dobandit o relativa stabilitate ocupationala, materiala si financiara pentru noul cuplu. Relatia s-a rupt in mod brusc, fara explicatii, prietena reorientandu-se catre alta persoana, savarsind actul casatoriei cu aceasta. socul emotional suferit de catre subiect, pe fondul pierderii obiectului investitiei afective si al neintelegerii suficiente a motivului, precum si pe fondul unei structuri de personalitate perfectioniste si hiperexacte, au condus la distorsionari cognitive care au constituit baza dezvoltarii gandurilor negative cu referire la imaginea de sine a acestuia si la destructurarea increderii de sine. - Dupa terminarea facultatii subiectul s-a angajat ca dealer de vanzari la o reprezentanta straina de promovare si vanzare a autoturismelor. Motivat de atractivitatea noilor oferte ale pietii muncii, din anul 2003 a schimbat locul de munca, pe aceeasi functie, la o alta reprezentanta straina de promovare si vanzare a autoturismelor, despre care afirma ca ii satisface expectantele, atat din punct de vedere al conditiilor de munca, cat si din cel al satisfactiilor profesionale si financiare. Relatiile familiale - Copil dorit, crescut de catre bunici si de catre familia de origine. - Familia de origine: - Tatal - autoritar, aducator de venituri, exigent, moderat afectiv. - Mama - educativa - este preocupata de cresterea si educarea copiilor. - Bunicii - bonomi, binevoitori, educativi. - Relatiile de cuplu ale bunicilor si parintilor subiectului pot fi caracterizate ca fiind armonioase, de intelegere si intrajutorare. - Tipurile de relatii: - subiect - tata - armonioase, condescendente. - subiect - mama - afectuoase, condescendente. - subiect - frate - reciproc armonioase, de intrajutorare. Ruta scolara - Evolutia scolara a subiectului a avut o traiectorie ascendenta datorita, atat mediului educogen, cat capacitatilor sale intelectuale. A parcurs formele de pregatire scolara primara,

gimnaziala, liceala (profil economic), universitara (politehnica) si post - universitara (politehnica). Relatii, prietenii - Subiectul afirma ca relatiile cu prietenii si colegii de munca sunt bune, bazate pe stima si respect, de colaborare si ajutor reciproc ". - Afirma ca are o noua prietena cu care relatiile sunt insa intr-o faza incipienta. Diagnostic diferential Axa I - tulburare de dispozitie prin anxietate generalizata. Axa II - structura de personalitate obsesiv-fobica (perfectionism, hiperexactitate). Axa III - fara conditie sau tulburare somatica Axa IV - problema psihosociala de mediu - s-a produs fenomenul separarii definitive de prietena, fenomen pe care pacientul l-a trait ca pe un simtamant de separare de o persoana semnificativa. Axa V - functionare buna in toate domeniile, eficient social si ocupationala, cu dispozitie anxioasa tranzitorie - scor 75. Examen psihic general Conform datelor din fisa de observatie psihologica, completata la prima intalnire, rezulta: - tinuta fizica foarte ingrijita, pedanta; - Caracteristica posturala flexibila, usor defensiva; - Mainile sprijinite in maniera " diplomatica "; - Picioarele usor deschise, cu miscare controlata; - Gestica controlata; - Mimica relaxata, controlata; - Mersul ferm; - Ritm respirator moderat cu apnee, urmate de oftat prelung. - Vorbirea cu intensitate medie, cu fluenta continua, avand o intonatie modulara cu debit mediu; - Pronuntia si constructia frazelor sunt clare, coerente, cu exprimare elaborata; - Vocabular bogat; - Memorie foarte buna; - Caracteristici aptitudinale: rabdator, atent, intelege usor si repede intrebarile adresate, nu suprapune interlocutorul, atitudine conformista; isi sustine cu perseverenta opiniile, iar la opiniile noastre raspunde cu calm, intelegere si acceptare; - Programarea neuro-lingvistica se manifesta cu preponderenta in registrele cognitiv (a sti, a cunoaste) si vizual (a vedea); - Afect restrictionat; - Viata sexuala normala - interesul sexual al pacientului este centrat in exclusivitate pe prietena actuala; - Dispozitie anxioasa, cu stari de neliniste, ingrijorare, iritabilitate, dificultatea de a adormi si teama de a nu se face de rusine, pe fondul unei structuri de personalitate cu elemente obsesive (perfectionism si hiperexactitate). Teste aplicate a. Chestionarul pentru evaluarea anxietatii (ASQ) - Am administrat subiectului chestionarul ASQ pentru a surprinde nivelul anxietatii prin dimensiunile cognitive, somatice si comportamentale asociate acesteia. Ca urmare a aplicarii

chestionarului, subiectul a obtinut urmatoarele scoruri: - La dimensiunea cognitiva - scor: 59 (din totalul de 88) - La dimensiunea somatica - scor: 11 (din totalul de 128) - La dimensiunea comportamentala - scor: 16 (din totalul de 72) - Anxietatea generala - scor global: 86 (din totalul de 288) - Din analiza de continut a rezultatelor obtinute, reies urmatoarele aspecte: - Dimensiunile somatica si comportamentala inregistreaza scoruri mici care reprezinta indicatori pentru un nivel redus al anxietatii. Acest fapt ne conduce la concluzia ca la subiect nu sunt manifeste simptome somatice asociate dispozitiei anxioase si nu au survenit modificari comportamentale care sa-i altereze functionarea sociala si ocupationala. - Dimensiunea cognitiva inregistreaza un scor ridicat, acesta reprezentand un nivel crescut de anxietate. Acesta evidentiaza o stare de neliniste persistenta pe fondul unei preocupari si ingrijorari excesive pentru anumite ganduri sau evenimente de viata cum ar fi: obsesia unor ganduri si imagini care au legatura cu evenimente neplacute din trecut sau care catastrofizeaza viitorul subiectului ori persoanelor semnificative pentru acesta; hipervigilenta datorata nevoii de control total asupra sa sau a mediului inconjurator pe fondul unei temeri excesive fata de potentiale pericole (teama de a deveni ridicol, afirma subiectul). b. Scala de anxietate Hamilton - Cu ajutorul interviului semistructurat dezvoltat de Hamilton am evaluat severitatea simptomelor asociate anxietatii si, totodata, am urmarit corelarea rezultatelor celor doua instrumente administrate. - Analiza rezultatelor pe fiecare scala a interviului ne arata: - Dispozitie anxioasa evidentiata de nivelul ridicat al cotelor la descriptorii ingrijorare, pesimism si iritabilitate in legatura cu situatia " de neputinta " in care se afla si in legatura cu perspectivele sale, daca nu va reusi sa-si depaseasca conditia prezenta. - Tensiune nervoasa evidentiata de nivelul ridicat al cotelor la descriptorii incordare, fatigabilitate, incapacitatea de a se relaxa si starea permanenta de neliniste, ca fenomene asociate, se coreleaza ca intensitate cu cea descriptorilor de pe scala precedenta. - Tulburarile hipnice evidentiata de nivelul ridicat al cotei la descriptorul dificultatea la adormire reprezinta fenomenul asociat ingrijorarii excesive si coreleaza cu cotele celorlalti descriptori. - Tulburare prosexica evidentiata de nivelul ridicat al cotei la descriptorul hipoprosexie. Subiectul constientizeaza diminuarea orientarii sale selective spre activitati de cunoastere, afirmand ca din tot ce si-a propus in acest scop, a ales, " nu stiu cum, dar numai lucruri grosiere alegeam, indiferent la ce registru apelam: literatura, muzica, film etc.". - Comportamentul pe timpul interviurilor asociat dispozitiei anxioase a fost evidentiat tinuta usor incordata (facem precizarea ca subiectul are o mare capacitate de autocontrol). c. Testul AUDIT - Deoarece, la primul interviu, subiectul a afirmat ca a capatat obisnuinta de a consuma alcool in mod repetat, am centrat discutia pe continutul itemilor testului AUDIT. Din interviu a rezultat ca subiectul: - si-a format obisnuinta de a consuma alcool cu o frecventa de 2- 3 ori pe saptamana. - Consuma alcool in cantitati mici (1- 2 beri, seara dupa serviciu, acasa). - Nu consuma niciodata mai mult de doua beri sau 30- 40 ml. de bauturi spirtoase intr-o singura zi. - Nu i s-a intamplat vreodata sa nu se poata opri din baut odata ce a inceput. - Nu simte nevoia de a consuma alcool, dar nu stie de ce consuma. - Am concluzionat ca subiectul nu a dezvoltat dependenta fata de alcool, explicarea comportamentului sau in acest sens regasindu-se in alt registru.

Demersuri terapeutice Interventia psihoterapeutica: Tehnici cognitiv - comportamentale utilizate: - Tehnica adresarii intrebarilor cu caracter provocativ; - Tehnica metaforelor; - Tehnica utilizarii unor scale de evaluare a asteptarilor; - Tehnica examinarii avantajelor si dezavantajelor; - Tehnica transformarii unui eveniment negativ intr-un avantaj; - Tehnica descoperirii dirijate; - Tehnici de relaxare; - Tehnica sarcinilor pentru acasa. Structura sedintelor: Prima intalnire - Prezentarea calitatii de specialist psiholog nu a mai fost necesara deoarece subiectului ii fusesem prezentat de un alt client. - I-am adresat subiectului rugamintea de a ne comunica motivul pentru care a solicitat intalnirea. Subiectul a relatat ca se confrunta cu anumite probleme care nu numai ca nu i-au fost caracteristice, dar, amplificandu-se, au inceput sa-i produca un disconfort intens si mai mult au inceput sa-l ingrijoreze intr-atat incat se afla intr-o permanenta stare de neliniste. Referirile sale concrete s-au centrat probleme legate de neincrederea de sine, la teama de a nu fi ridicol si de obisnuinta de a consuma alcool. - In cadrul interviului pe care l-am desfasurat am urmarit sa culeg date anamnestice despre subiect, si sa verific daca orientarea spre stabilirea tipurilor de probleme (pre-diagnostic) este indreptatita. - Spre finalul intalnirii l-am rugat pe subiect sa-mi confirme daca am inteles bine problemele pe care le acuza, reformulandu-i-le: - Daca a devenit neincrezator in reusita actiunilor sale. - Daca are impresia ca nu se ridica la inaltimea a ceea ce ar vrea sa fie. - Daca simte ca nu-si mai poate stopa pornirile pe care le are privitor la consumul de alcool. - Daca toate acestea reprezinta cauzele nelinistii si ingrijorarii sale crescute. - Raspunsul subiectului a fost afirmativ si cu acest prilej ne-a facut cunoscute asteptarile pe care le avea de la urmatoarele intalniri, anume ca ne ruga sa-l ajutam sa inteleaga de ce trece printr-o asemenea situatie si cum sa o depaseasca. - Intalnirea a luat sfarsit dupa o discutie de principiu, referitoare la modul si conditiile in care vom desfasura intalnirile, facand schimb de adrese si numere de telefon pentru cazurile in care ar fi aparut modificari in cele stabilite. - Pentru prima sedinta i-am solicitat subiectului sa parcurga si sa completeze protocolul terapeutic, in asa fel incat la inceputul primei sedinte sa ne dam acordul pentru ce vom realiza impreuna, cu specificatia expresa ca pentru ce va urma alegerea ii va apartine in exclusivitate, cu respectarea conditiilor noastre tehnice specifice. + sedinta I: Obiectivele fixate pentru prima sedinta au fost: o Dezvoltarea relatiei terapeutice. o Conceptualizarea problemelor pacientului si stabilirea prioritatilor. - Dupa discutarea protocolului si stabilirea de comun acord a conditiilor (frecventa: o sedinta / saptamana - de regula, in ziua de joi dupa - amiaza), am solicitat subiectului sa ne relateze cum decurg relatiile cu familia, prietena / prietenii, colegii de serviciu si in general ce toti cei cu care intra in contact. Scopul acestei solicitari l-a constituit identificarea eventualelor disfunctii de relationare. Chiar daca nu am identificat aspecte disfunctionale in acest registru,

am evidentiat retinerea si selectivitatea subiectului in investirea increderii in altii: - T: banuiesc ca despre unele probleme pe care mi le-ai spus mie, le-ai discutat si cu parintii sau prietena, ori cu cel mai bun prieten ?! - P: nu, categoric. Esti primul si singurul caruia i le spun - Dialogul purtat in continuarea ne-a ajutat sa conceptualizam problemele subiectului, care neau aparut in felul urmator: - schema cognitiva neconditionala - "sunt un om caruia nu-i reuseste mare lucru", " nu am voie sa mi se intample asa ceva", "orice greseala de vorbire in engleza, inseamna o bila neagra", " nu sunt in stare"; - schemele cognitive conditionale (convingerile) - " daca nu sunt in stare sa ma organizez, inseamna ca nu merit nimic de la viata "; " daca nu renunt la prostul obicei de a bea, se va termina cu mine"; "daca nu fac tot ce mi-am propus, in cel mai scurt timp, nu voi mai avea nici o valoare", " trebuie sa reusesc sa vand microbuzul tatalui, pentru ca numai asa se va asterne linistea in casa", " daca clientii afla ca nu cunosc prea multe despre masinile pe care le vor ei, ma vor ocoli ". - Cmportamentele: - supra dezvoltate - stabilirea unor standarde foarte inalte, autocontrolul si asumarea responsabilitatilor in mod excesiv; - sub dezvoltate - spontaneitatea, frivolitatea si caldura afectiva. - Starea afectiva - anxios, ingrijorat, nelinistit, nemultumit, descurajat. - Distorsionarile cognitive identificate la subiect: - perfectionismul - manifest la subiect prin auto - impunerea repetata a imperativelor categorice (" trebuie sa am casa mea ", " trebuie sa vorbesc perfect o limba straina ", " nu trebuie sa ma pierd in nimicuri") - abstractia selectiva - subiectul pierde din vedere, cu buna stiinta, realizarile obtinute, capacitatile sale intelectuale, statusul sau socio -ocupational, si se centreaza pe nerealizarea unor proiecte (nereusita pe care o amplifica artificial, fara a cauta argumente). - personalizarea - subiectul se percepe ca fiind singurul vinovat pentru nereusita. - iluzia autocontrolului - subiectul percepe nerealizarea proiectelor ca pe vina sa exclusiva (auto-culpabilizare) cauzata de lipsa de autocontrol, fapt care favorizarea gandurilor negative ("trebuie sa detin controlul in tot ce ma priveste). - Simtindu-l pe subiect, ca prioritatea sa este indreptata spre a i se spune cum sa renunte la obisnuinta de consuma alcool, i-am sugerat (tipul valorizarii paradoxale) urmatoarele: - Alcoolul este o inventie buna, Dan. Recomandabil ar fi sa nu renunti la obiceiul pe care ti lai format, pentru ca ti-e mult mai usor sa te linistesti. As dori sa bei in continuare seara. Chiar si acum, cand vei merge catre casa, acelasi lucru ar fi bine sa-l faci. " - Ca tema pentru acasa, i-am solicitat subiectului sa intocmeasca o lista cu planurile pe care si le-a facut si sa le ordoneze prioritar.

+ sedinta a II-a: Obiectivul sedintei l-a constituit identificarea listei de prioritati ale subiectului (asteptarile, prioritatile si incadrarile temporale pe care acesta si le asuma). - sedinta a debutat cu intrebari adresate de subiect cu privire la nedumerirea sa fata de sfatul primit in sedinta trecuta. Raspunsul nostru a fost intentionat evaziv. - P: apropo, de ce m-ai sfatuit sa nu-mi schimb obiceiul de seara ? - T: eu am inteles ca povara pe care o duci, este tocmai sa eviti obisnuinta de a bea seara asa mi-ai spus tu ca iti este greu sa renunti la obisnuinta - P: povara mea este obisnuinta insasi - T: daca asta este povara ta, atunci da-o jos, arunc-o la prima ghena

- Am continuat cu discutarea temei. Lista proiectelor subiectului cu intensitatile prioritatilor acordate de acesta pe o scala de la 0 la 100, este urmatoarea:

- Consultarea listei si raspunsul subiectului in legatura cu stadiul rezolvarii acestor probleme ne-a edificat asupra modului acestuia de a-si fixa, atat standardele, cat si termenele de realizare a lor. Astfel, s-a conturat clar tendinta acestuia spre perfectionism. Subiectul si-a fixat scopuri inalte, dar pentru ca nu a luat in calcul anumite variabile (ex.: timpul, posibilitatile pe care le are la dispozitie etc.) si-a auto-indus simtamantul de neputinta, de incapacitate de a duce la bun sfarsit proiectele pe care si le-a propus, a devenit neincrezator in fortele proprii, fapt care a condus la destructurarea imaginii de sine. Judecata sa negativa, privind imposibilitatea rezolvarii acestor probleme, i-a influentat modul de gandire, sentimentele si comportamentele (si-a intarit convingerea ca nu poate, s-a simtit rusinat si a dezvoltat temerea ca intr-o astfel de situatie poate fi perceput ridicol in fata celorlalti, a abandonat orice efort de iesire din situatie si a adoptat comportamente dezadaptative consumul de alcool ca paliativ compensator pe care il adopta numai atunci cand este singur si in lipsa altor activitati - gandurile negative automate ii induc anxietatea de care spera sa scape prin ingurgitarea alcoolului). - Asa cum am mentionat anterior, principala variabila pe care subiectul nu a luat-o in consideratie, a fost cea temporala. Am considerat ca este necesar sa facem un calcul al timpului minim necesar a fi afectat pentru fiecare proiect. Raportarea am facut-o la numarul de ore ale unei saptamani, astfel:

Calculul timpului: - ore de serviciu (inclus si transportul la /de la serviciu): (12ore / zi) = 60 de ore - ore de odihna (inclus timpul de pregatire dinainte si dupa odihna) = 56 de ore - ore destinate servirii mesei (acasa) = 10 ore - ore petrecute in compania prietenei = 10 ore - orele marcate cu asterisc nu se contorizeaza. - Total ore ocupate = 136 ore - Total ore la dispozitie (din totalul de 168 de ore)= 32 de ore - Total ore necesare pentru infaptuirea proiectelor (1620 minute) = 27 de ore - Participarea la calculul timpului a subiectului s-a dovedit a fi fost benefica. Acesta a afirmat ca niciodata nu-si pusese problema intr-o astfel de maniera, convins fiind pana in acel moment ca ar fi fost o pierdere de timp. - Dupa explicatiile pe care le-am dat subiectului cu privire la modul cum si-a construit asteptarile, l-am intrebat pe acesta ce alte tipuri de probleme ii creeaza stari asemanatoare cu cea descrisa de el. Raspunsul sau a fost negativ, subliniind ca pentru celelalte tipuri de probleme care apar gaseste usor solutiile de rezolvare. - Pentru a intelege mai bine de ce uneori nu reusim sa ne atingem scopurile, i-am solicitat ca atunci cand va ajunge acasa, sa-si noteze pe cate o hartiuta fiecare din cele 20 de proiecte si sa le aseze, in functie de valoarea pe care i-a acordat-o fiecaruia, pe rafturile bibliotecii marimea scorului trebuie sa fie direct proportionala cu inaltimea rafturilor). Dupa un anumit timp sa incerce sa ajunga la ele si sa le culeaga, initial fara a se ajuta de vreun obiect, iar apoi sa recurga la orice mijloc pentru a finaliza actiunea. In tot acest timp sa-si monitorizeze toate eforturile si gandurile sunt asociate acestora, pentru a ne impartasi impresiile. - Tema propriu-zisa pentru sedinta urmatoare a constat in: pe baza listei de proiecte, sa formuleze raspunsuri la un set de intrebari pe care le va asocia fiecarui proiect. Obiectivul pe care l-am urmarit a fost de a-l determina pe subiect, pe de-o parte sa gaseasca noi solutii la

proiectele sale, iar pe de alta parte, sa faca distinctia dintre centrarea pe problema de cea axata pe starea afectiva. Intrebarile au fost: 1. Cum gandesti ca ai putea pune in practica proiectul 1, 2, 20 ? 2. Ce crezi in legatura cu ce gandesti referitor la proiectul 1, 2 20 ? 3. Ce simti in legatura cu ce crezi si ce gandesti referitor la proiectul 1, 2, 20 ? 4. Care este starea in care te afli cand te gandesti, crezi si simti referitor la proiectul 1, 2, 20 ? + sedinta a III-a: Obiectivul sedintei l-a constituit identificarea, modificarea si acceptarea de catre subiect a gandurilor si sentimentelor negative. - Subiectul ne-a povestit ca sarcina primita, referitoare la cele 20 de hartiute, i s-a parut interesanta si a trecut la actiune. Acesta relateaza ca pana in momentul in care a trecut la faza culegerii hartiutelor (proiectelor) nu s-a gandit de ce trebuie sa faca acel lucru. Odata cu sporirea eforturilor, a inceput sa construiasca variante explicative. O singura nelamurire a avut si pe care o redam ca fragment din dialog: - T: proiectele pe care ti le-ai propus sunt, in fapt, asteptarile tale... - P: da, m-am gandit si eu la asta - T: iar asteptarile tale n-au fost altceva decat hartiutele pe care le- ai scris, nu-i asa ? - P: m-am lamurit cu cat asteptarile mele sunt mai mari, cu atat ajung mai greu la ele - T: nu mai greu, cu eforturi mai mari, dar si cu mijloace adecvate. - sedinta s-a centrat discutarea sarcinii pentru acasa:

Temere/ neincredere (daca prietenia se va rupe , toata agoniseala mea de trei ani ) Prin a gasi un substitut (lucruri captivante, intalniri cu prietena si prieteni, lectura) Printr- un program zilnic (cel putin o ora; prin discutii cu persoane native); prin meditatii. imi lipseste timpul necesar; ii voi spune lui tata sa se ocupe el, pentru ca e al lui.

- Analizand gandurile, simtamintele si proiectia actiunilor subiectului, s-a evidentiat o reducere considerabila a proiectelor (ca motivare, afirma ca le-a selectat, celelalte ne mai constituind prioritati) si formulari corecte, coerente a modalitatilor de rezolvare a proiectelor. Dispozitia subiectului s-a ameliorat, fapt confirmat de adoptarea in cadrul sedintei a unei pozitii posturale relaxate (in locul celei usor defensive), a exprimarii unei angajari mai ferme cu referire la proiectele de viitor si a jovialitatii care se imbunatateste vizibil de la o intalnire la alta. Pentru a ne asigura de schimbarile survenite in modul de abordare al subiectului a prioritatilor, am insistat asupra catorva aspecte legate de prioritatea numarul 1 - achizitionarea unei locuinte. Redam un fragment din cele discutate: - T: care a fost primul gand care ti-a venit in minte cand ai ales sa rezolvi problema achizitionarii unui apartament ? - P: imi doresc sa am casa mea - T: corect. si apoi - P: ca trebuie neaparat - T: te ai intrebat daca poti, daca esti pregatit pentru a-l achizitiona ? - P: bineinteles, dar cand imi propun ceva nu ma las pana nu rezolv? - T: reusesti intotdeauna ?

- P: nu chiar, dar de cele mai multe ori... - T: in situatia pe care o discutam inca n-ai reusit, asa cum vrei tu, iar lucrul acesta te descurajat putin. - P: asa se intampla cand nu iei toate variantele in calcul. - T: de data asta ai chibzuit mai mult asupra aspectului ? - P: da, dupa ce am raspuns la cele 4 intrebari la care mi-ai cerut sa raspund. - T: mda, am inteles ! cum te simti acum cand te gandesti la proiectele tale ? - P: le privesc altfel, oricum mult mai relaxat. Imi dau seama ca desi sunt prioritati, e bine sa le rezolv sistematic. Cred ca ai vazut ca multe dintre ele au disparut. - T: te-ai gandit sa ti le imparti in functie de locul unde ai mai multe sanse sa te ocupi de ele ? - P: bineinteles, imi tot vin idei cand si unde au fiecare timpul si locul. - - Am continuat sedinta ajutandu-l sa-si intareasca noile ganduri si sa caute permanent argumente valide la gandurile care-l nelinistesc. Ne-am exprimat acordul referitor la variabila timp, care ocupa o pondere insemnata in rezolvarea oricarei probleme, dar pe care de cele mai multe ori o introducem gresit in ecuatiile pe care le construim. - Catre sfarsitul sedintei l-am intrebat pe subiect daca ar fi interesat sa il invat o metoda de relaxare, pe care sa o folosim la sfarsitul fiecarei sedinte si, de asemenea, sa o poata folosi si singur ori de cate ori va simti nevoia sa se linisteasca. Astfel, sedinta s-a terminat cu un exercitiu de relaxare (antrenamentul autogen Schultz). + sedintele a IV- a si a V- a: Pentru aceste sedinte ne-am propus sa fixam gandurile si convingerile pozitive dobandite in sedintele anterioare. - sedintele au debutat cu discutii referitoare la ce s-a mai intamplat intre sedinte pana in momentele intalnirilor. Subiectul a povestit ca majoritatea timpului l-a avut ocupat cu problemele de serviciu care i-au adus si satisfactii privind exersarea limbii engleze. Participand la un curs de management organizat de Reprezentanta, pe parcursul a doua zile, a avut ocazia sa converseze in limba engleza cu unii dintre participantii straini. Mai mult decat atat a fost solicitat sa translateze oficial cateva discutii, motiv pentru care a fost apreciat si felicitat in acest sens. Am exploatat situatia intarindu-i convingerea ca n-are motive de ingrijorare privind cunostintele de limba engleza. + sedintele a VI-a si a VII-a: In aceaste sedinte ne-am propus, ca prin discutiile purtate, sa exploram posibile evenimente de viata, ale caror ganduri asociate sa-i destructureze increderea in sine si in ceilalti.

- La inceputul sedintelor, a relatat ca parcurgerea schemei l-a ajutat sa-si recunoasca faptul ca ii place sa detina un anumit control asupra evenimentelor sale de viata si asupra modului cum reactioneaza, dar ca a reusit in ultimele zile sa adopte si alte maniere de aborda anumite situatii care il indispuneau. Astfel, ne-a povestit ca, daca inainte nu se putea abtine sa nu se opreasca la barul cu pricina si sa consume 1- 2 beri (ca de obicei), ca apoi sa-l evite, ca reactie la sugestia noastra. In ultimele zile (asa dintr-o data - spune acesta) a intrat in bar, si-a cumparat o cutie cu bere, fara sa mai simta nevoia sa ramana sa o consume, indreptandu-se linistit spre casa. A relatat situatiile noi s-au repetat, dar ca a simtit aceeasi stare de satisfactie ca dupa evenimentul legat de conversatia in limba engleza.

- Intr-una dintre sedinte, pentru ca l-am simtit nelamurit si intrebator cum de survenise "dintr-

o data" o asemenea schimbare, in continuare am explicat subiectului ca in multe dintre cazurile de consum al alcoolului, nu dependenta de acesta este cauza, ci un mod subconstient prin care o persoana isi sustine, isi intareste anumite convingeri negative despre sine. Am ales exemplul subiectului insusi, care desi nu simtea nevoia, adoptase un asemenea comportament. Reamintindu-i cum vedea nerealizarea proiectelor sale - aflat in postura persoanei care nu vedea nici o iesire din situatie, ajunsese sa creada ca nu este in stare, ca nu poate - se descurajase si intrase in panica. Gandurile " negre " nu conteneau sa-l asalteze, i se intarea convingerea ca intr-adevar (pseudo adevarul) este "un nimic", iar ca sa-i demonstreze ca asa este, prietenul sau, "subconstientul", l-a determinat sa adopte obisnuinta bautorilor de mare "clasa" (pe care "tu ii detesti - i-am precizat noi"), iar atunci poza omului de nimic a fost completa. Astfel, i-am facut precizarea ca, nu "dintr-o data" s-a produs modificarea, ci ca urmare a schimbarilor pe care le-a simtit el insusi si pe care ni le-a povestit.

- Discutiile care au avut loc s-au centrat pe relatia subiectului cu prietena sa si cu ceilalti prieteni. Subiectul a recunoscut ca in ultimul timp intalnirile cu acestia au inregistrat o frecventa scazuta din cauza exclusiva a lipsei de timp si intr-o anumita masura si din cauza dispozitiei pe care a avut-o. Am insistat insa asupra aspectului semnalat de subiect intr-una din sedintele anterioare cu privire la necomunicarea nici uneia dintre persoanele semnificative despre starea in care s-a aflat. - Pentru sedinta urmatoare, i-am solicitat subiectului sa-si urmareasca si sa noteze reactiile (ganduri, sentimente si comportamente) pe care le are dar nu ar vrea sa le aiba la situatiile pe care le intalneste. + sedinta a VIII-a: Scopul sedintei a fost de a identifica abilitatile pe care subiectul le-a dobandit pentru a evita intoarcerea la gandurile si modelul comportamental care a instituit interventia terapeutica. - Discutiile de inceput ale sedintei s-au axat pe relatarile subiectului despre ce s-a mai intamplat de la ultima sedinta pana in momentul respectiv. Subiectul a afirmat ca starea sa de dispozitie a fost buna in toata aceasta perioada; a discutat cu tatal sau cum trebuie sa procedeze pentru a rezolva vanzarea microbuzului TV si a primit asigurari de la acesta (tatal sau) ca se va ocupa personal de problema aceasta; la serviciu a reusit sa convinga doi clienti sa achizitioneze cate o masina, fapt care, adaugat succeselor de pana la acel moment, i-a asigurat un loc in prima serie, care va fi repartizata reprezentantei la care lucreaza, la o specializare de patru luni in Germania (candva in primavara). - Intrebat daca poate sa ne spuna care crede ca este secretul unei existente linistite, ne-a raspuns ca pe primul loc este calmul, apoi o gandire justa, iar apoi, " ceea ce cred eu cu tarie ca inseamna linistea ". - Discutiile au continuat, capatand insa o tenta filosofica, dar care ne- a ajutat sa identificam realele abilitati/resurse ale subiectului: acceptarea de sine si acelorlalti, spontaneitatea, obiectivitatea, independenta, implicarea sociala, capacitatea de discriminare. Beneficiul identificarii acestor resurse ne-a creat convingerea ca demersul terapeutic se derula in directia dorita (aprecierea este numai in raport cu progresul inregistrat de subiect). - Pentru sedinta urmatoare am solicitat subiectului sa se gandeasca la o mini-strategie (de principiu) de abordare a unei situatii-problema. + sedinta a IX-a: Scopul sedintei a fost de a ajuta subiectul sa identifice conduite de raspuns (de principiu) pentru a obtine autocontrolul dorit.

- Discutiile de inceput ale sedintei s-au axat pe relatarile subiectului despre ce s-a mai intamplat de la ultima sedinta pana in momentul respectiv. Subiectul ne-a povestit ca in perioada care a trecut a fost asaltat de probleme de tot felul (de la probleme de ordin administrativ pana la problemele sale de promovare si vanzare a masinilor), carora le-a facut fata cu succes. A precizat ca desi in volum mare si cu o complexitate crescuta, nu s-a simtit nicidecum obosit, dimpotriva l-au mobilizat si mai mult. Explicatia pentru buna dispozitie a subiectului, pe care o remarcaseram deja, nu s-a lasat prea mult asteptata. Acesta ne-a relatat ca urma sa plece, la inceputul lunii aprilie, la o specializare in Germania la firma Wolksvagen, pentru o perioada de 4 luni de zile. Ne-a povestit ca evenimentul se datora promisiunilor primite cu ocazia unui eveniment despre care ne relatase intr-o sedinta anterioara.

- Intelegand ca aceasta era ultima sedinta pe care urma sa o desfasuram, am hotarat de comun acord, sa trecem direct la analiza sarcinii pe care a avut-o de indeplinit. Redam un fragment din dialogul purtat: - Concluzia asupra temei am prezentat-o subiectului intr-o maniera incurajatoare, apreciindu-l pentru modul cum a raspuns cerintelor la intalnirile noastre. I-am reamintit ca problemele existentiale nu vor semana niciodata unele cu altele, iar, pentru fiecare dintre ele abordarile, vor avea un specific aparte. De asemenea, i-am amintit ca vietii ii sunt caracteristice paradoxurile si ambiguitatile care ne creeaza tuturor, in nenumarate randuri, stari de disconfort, de deznadejde sau de teama, dar important este sa invatam si sa ne dezvoltam abilitatile de a face fata problemelor care se ivesc. Redam dialogul dinaintea incheierii sedintei: - T: Dan, ce este pentru tine altfel decat a fost ? - P: ma simt linistit, calm, privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva, ma simt bine, asa cum eram mai demult. - T: dar, ce seamana cu ce a fost ? - P: eu dar numai pe dinafara. In incheiere, i-am adresat subiectului invitatia sa ne viziteze ori de cate ori va simti placerea sau nevoia sa o faca.

BILIOGRAFIE

1. POPESCU-NEVEANU, P. - Dictionar de psihologie, ed. Albatros, Bucuresti, 1979 2. *** American Psychiatric Association - D.S.M.-IV, ed. Washington D. C. - A. P. A. - 1994 3. IONESCU, C - Psihiatrie Clinica, ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 2000. 4. KAPLAN & SADOCK - Psihiatrie clinica, ed. Medicala, Bucuresti, 2001. 5. DAFINOIU, I. - Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, Iasi, 2001. 6. DAFINOIU, I - Hipnoza clinica, ed. Polirom, Iasi, 2003. 7. HOLDEVICI, I, VASILESCU, I. P. - Psihoterapia. Tratament fara medicamente, ed. Ceres, Bucuresti, 1993. 8. HOLDEVICI, I - Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, ed. Orizonturi, Bucuresti, 1993. 9. HOLDEVICI, I. - Psihoterapie, ed. Ceres"Bucuresti 1993. 10. HOLDEVICI, I - Sugestie si psihoterapie sugestiva, ed. Victor, Bucuresti, 1995. 11. HOLDEVICI, I. - Autosugestie si relaxare. ed. ALL, Bucuresti 1995. 12. HOLDEVICI, I - Gandirea pozitiva, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2000.

13. HOLDEVICI, I. - Hipnoza clinica. ed, Ceres, Bucuresti 2001. 14. HOLDEVICI, I - Noua hipnoza ericksoniana, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2001. 15. HOLDEVICI, I - Psihoterapia cazurilor dificile, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2003. 16. HOLDEVICI, I - Psihoterapia de scurta durata, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2004. 17. HOLDEVICI, I - Psihoterapii scurte, ed. Ceres, 2004. 18. HUBER, W - Psihoterapiile, ed stiinta si Tehnica, Bucuresti,1997. 19. IAMANDESCU, I. B. - Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, ed. Info - Medica, Bucuresti, 2003 20. IAMANDESCU, I. B. - Muzicoterapia receptiva, ed. Info - Medica, Bucuresti, 2004 21. MITROFAN, I.-Cuplul conjugal. Armonie si dizarmonie. Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1989. 22. MITROFAN, I MITROFAN, N. - Elemente de psihologie a cuplului. Ed. sansa S. R. L., Bucuresti, 1994. 23. MITROFAN, I - Psihoterapie experentiala, Ed. Info-Medica, Bucuresti 1997. 24. MITROFAN, I., CIUPERCa, C. - Psihologia relatiilor dintre sexe. Ed. Alternativa, Bucuresti, 1997. 25. VERZA, E - Psihologia varstelor, ed. Hyperion XXI, Bucuresti 1993. U.M. 02490 Bucuresti