Referat depractica

- Ingrijirea pacientului cu coxartroza -

Hritcu (Ene) Ancuta – Elena Perioada de stagiu 05.01.2015 – 09.03.2015

Cuprins

Scurt istoric al afectiunii

Capitolul I Anatomia si fiziologia a aparatului afectat 1.1.Anatomia aparatului afectat .......................................................................4

1.2. Fiziologia aparatului afectat .....................................................................4

Capitolul II Coxartroza2.1.Definitia afectiunii ....................................................................................... 5

2.2.Simptomatologie ........................................................................................ 5

2.3.Patologie ...................................................................................................... 5

2.4.Clasificare ...................................................................................................5

2.5.Tratament ..................................................................................................... 6

Capitolul III Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului3.1.Rol propriu ..................................................................................................7

3.1.1.Asigurarea conditiilor de spitalizare....................................................7

3.1.2.Supravegherea functiilor vitale...........................................................7

3.1.3.Rolul asistentei medicale in examinarea clinica si paraclinica..........7

3.2.Rol delegat ..................................................................................................8

3.2.1. Rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica..........................8

3.2.2. Administrarea tratamentului..............................................................8

3.2.3. Descrierea unei tehnici – tehnica recoltarii urinei.............................8

Capitolul IV Studiu de caz4.1.Culegerea datelor .......................................................................................10

4.2.Analize de laborator ..................................................................................10

4.3.Grila de dependenta ................................................................................... 1 1

4.4. Plan de ingrijiri ......................................................................................... 1 3

4.5.Evaluarea finala (Epicriza) ........................................................................ 1 4

Bibliografie

2

Scurt istoric al afecţiunii– Coxartroza -

Considerată multă vreme ca o boală legată de imbaranire, de unde şi vechea denumire

de morbus coxae senilis, astăzi, graţie lucrărilor experimentale şi histologice ale

lui Rutishauser şi ale şcolii sale ca şi lucrărilor lui Pauwels, se admite că în coxartroza

leziunile sunt expresia adaptării ţesutului osos la factorii de presiune excesivă pe care îi

suporta în unele împrejurări articulaţia.

Când învelişul elastic (cartilajul) care îmbraca osul la nivelul articulaţiei şoldului este

uzat, în limbaj medical se spune că suferiţi de artroza a şoldului sau coxartroza. Odată cu

dispariţia cartilagiului, osul va fi dezgolit. De-a lungul timpului, osul se deformează şi

formează denivelări sub formă de ciocuri (osteofite) care blochează şi mai mult articulaţia.

Artroza evoluează într-o manieră imprevizibilă: ea este fie limitată la o zonă restrânsă şi se

întinde progresiv, fie poate cuprinde în câteva luni de frecare întreaga suprafaţă de alunecare.

Cauzele acestor uzuri pot fi multiple: vârstă, structura imperfectă a articulaţiilor, excesul

de greutate, şocurile, fragilitatea moştenită prin ereditate, anumite maladii (maladii

inflamatorii).

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze şi în acelaşi timp, una dintre cele

mai grave deoarece afectarea să duce la deficienţe serioase în stabilitatea şi mobilitatea

bolnavului.  Se întâlneşte de obicei la vârsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, în caz de

malformaţie a articulaţiei coxofemurale.

Pentru a cunoaşte gravitatea cazului se folosesc indicatori precum:

· Frecvenţa cu care se folosesc medicamente împotriva durerii

· Şchiopătatul în timpul mersului său faptul că este necesar un baston pentru ajutor la

mers

· Distanţa care poate fi parcursă fără dureri

· Dificultăţi la încălţare

· Gradul de afectare a calităţii vieţii cotidiene

3

Capitolul -1-Anatomia şi fiziologia aparatului afectat

Articulaţia şoldului la om îndeplineşte funcţii complexe de suport a greutăţii corporale,

permiţând în acelaşi timp deplasarea corpului. În formarea articulaţiei şoldului iau parte două

oase : coxalul (care împreună cu sacrul formează bazinul) şi femurul (osul coapsei ). Ele

alcătuiesc articulaţia şoldului sau coxofemurala.

Aceasta articulaţie de tip sinovial prezintă suprafeţe articulare, capsula, ligamente,

sinovie, burelet marginal. În osul coxal există o cavitate denumită cotiloida în care pătrunde

capul femurului.

Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap, capul femural şi gâtul său colul,

care leagă capul femural de corpul osului. Între capul şi corpul femurului se formează un

unghi deschis care în mod normal măsoară 126-130 grade. Orice modificare în deschiderea

acestui unghi măreşte solicitarea cartilajelor favorizând astfel dezvoltarea artrozei. 

Irigarea sangvină aarticulatiei coxofemurale este asigurată de două surse principale şi

anume arterele circumflexe femuralelaterale/femurale ce se apropie de capul femural dinspre

colul femural şi artera de la capul femurului.

Ligamentele de la articulaţia coxofemurală sunt părţi îngroşate ale capsulei articulare,

care se extind de la marginea acetabulului, în jos spre colul femural. Aceste ligamente care

urmează în general o cale sinoasa de la osul coxal la femur, au fost denumite în funcţie de

oasele pe care au originea şi inserţia:

Ř Ligamentul iliofemural

Ř Ligamentul pubofemural

Ř Ligamentul ischofemural.

Articulaţia coxofemurală este

asemănătoare cu articulaţia umărului

prin diversitatea de mişcări. Spre

desebire de umăr totuşi aceasta trebuie

să fie foarte stabilă, deoarece este o

articulaţie care susţine o greutate mare, făcându-se posibile următoarele mişcări flexare,

extensie, abducţie, aducţie şi rotaţie.

4

Capitolul -2-Coxartroza

2.1 DefiniţieCoxartroza – artroza coapsei – alterarea distructivă a cartilagiilor sau fibrocatilagiilor

articulaţiei şoldului, manifestându-se prin durere la mers şi limitarea mobilizării şoldului.

2.2 SimptomatologieSemnele clinice ale coxartrozei sunt  durerea la mers fiind şi simptomul principal,

limitarea mişcărilor şi atitudinea vicioasă a coapsei.

Durerea la mers  apare după  o distanţă variabilă şi îl face pe bolnavul să se oprească

pentru câteva minute, după care reluarea mersului este mai mult sau mai puţin uşurată.

Atitudinea vicioasă apare târziu în evoluţia coxartrozei şi este datorată, la început

contracturii musculare datorată incongruentei articulare. Atitudinea vicioasă a şoldului este în

flexie, adducţie şi rotaţie externă.

Limitarea mişcărilor se manifesta prin jena accentuată pe care o resimte bolnavul când

vrea să-şi încrucişeze genunchii sau prin imposibilitatea de a se încălţa de partea

bolnavă  ,,semnul pantofului’’; bolnavul se încălţă pe la spate prin flectarea genunchiului.

2.3 PatologieCoxartroza presupune modificări ale cartilajului (distrofie, eroziune), modificări de formă

(prin turtire), modificări de structură (chişte şi scleroză). Se asociază cu formarea de osteofite

şi fibrozarea capsulei, dar şi scăderea cantitativă a lichidului sinovial ceea ce duce la o scădere

a lubrifierii.

Toate aceste modificări determină alterări profunde ale capului femural şi ale cotilului,

care nu mai au o captare articulară, din această cauză urmând distrugerea cartilajului articular

şi, în ultimă instanţă, deteriorarea articulară, cu rezultat imediat în cele două funcţii principale

ale articulaţiei şoldului: stabilitatea şi mobilitatea

2.4 Clasificare  Coxartrozele  primare  constituie aproximativ jumătate din numărul total şi ele

debutează către vârsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se însoţesc de artroze ale altor

articulaţii, iar radiologic sunt artroze de tip central.

Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot să fie incriminaţi drept

cauze declanşatoare ale afecţiunii. Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt

acelea consecutive alterărilor  mecanicii articulare prin tulburări de statică articulara care pot

5

fi datorate:   malformaţiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxaţia congenitală

de şold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenilă; deformaţiilor coxofemurale

câştigate -  ex. sechelele traumatice ale capului femural sau cotilului după fracturi, luxaţii,

decolare epifizara.

2.5 TratamentTratamentul coxartrozei beneficiază de multiple mijloace cum ar fi :          

Mijloacele ortopedice  constau în reducerea sprijinului şi în mobilizarea şoldului,

pentru a-i conserva funcţia.

Mijloacele medicamentoase constau în administrarea de  AINS (Movalis, Celebrex,

Meloxicam, Diclofenac, Flamexim, etc.), miorelaxante (Midocalm, Neuriplege, Cloroxazon)

şi antialgice (Nurofen, Eferalgan, Piafen, Tramal). Forma clinică în care tratamentul

medicamentos este de mare ajutor bolnavului şi poate fi folosit timp îndelungat, este

coxartroza primară. În formele dureroase se pot folosi infiltraţii intraarticulare cu lichid

sinovial.

Fizioterapia constituie un mijloc important în cadrul tratamentului complex al

coxartrozei deoarece  are o utilă acţiune antalgică, decontracturanta şi într-o oarecare măsură

antiinflamatoare. Se recomanda împachetări cu parafina, revulsive, infraroşii şi

roentgenterapia.

Crenoterapia  este un excelent mijloc de tratament cu ape hiperterme, ape sulfuroase,

ape clorurosodice, nămoluri. Aplicaţiile locale, băile de nămol, duşuri - masaj, au un efect

sedativ, antispastic dar şi tonic stimulant. Aceste mijloace care constituie baza tratamentului

conservator al coxatrozei, trebuie completate cu câteva prescripţii de viaţă: lupta activă contra

obezităţii, evitarea excesului de oboseală articulara, menţinerea unei mobilităţi articulare

maxime prin gimnastică medicală zilnică.

Tratamentul chirurgical se indica când celelalte proceduri nu mai dau rezultate şi

constau în :

Ř Osteotomii intertrohanteriene pentru corecţia de coxa valga sau de medializare Mc

Murray, de rotaţie tip Sugioka, etc.

Ř Osteotomii de bazin

Ř Artroplastia de şold cimentata sau necimentata, în funcţie de vârsta pacientului

6

Capitolul -3-Rolul asistentei medicale in ingrijirea

pacientului cu litiaza renala

3.1 Rol propriu

3.1.1. Asigurarea condiţiilor de spitalizarev Asigurarea condiţiilor de mediu : saloane curate, aerisite, temperatura 19-21 C,

v Asigurarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie pentru a se evita îmbolnăvirea cu

diferiţi agenţi patogeni.

v Asigura igiena personală şi generală şi schimba lenjeria ori de câte ori e nevoie

suplinind astfel nevoile fundamentale ale pacientului

v Schimbarea poziţiei bolnavului decubita dorsal şi decubit lateral pe partea

neafectată de către 1-2 asistente.

3.1.2 Supravegherea funcţiilor vitaleŘ Asistenta va urmări frecvenţă, tipul respirator, simetria mişcărilor şi ritmul.

Urmărirea mecanicii respiratorii se face prin simplă observaţie şi numărarea mişcărilor pe

minut.

Ř Totodată se va urmări temperatura, tensiunea arterială şi pulsul(frecvenţa, ritm,

celeritate) şi se vor nota în foaia de observaţie;

3.1.3 Rolul asistenţei medicale în examinarea clinică şi paraclinicaAsistenta participa la vizită medicală, consemnează şi asigură îndeplinirea tuturor

recomandărilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentară, preluarea produselor

biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.     

Ea va realiza de la început un climat de înţelegere între medic şi bolnavi. Va pregăti psihic

bolnavul, îl va linişti şi îi va explica cu calm şi pe înţelesul lui în ce constă examenul şi

importanţa lui.

Îl ajută să se dezbrace, cu fineţe, pentru a nu provoca mişcări inutile şi dureroase. În

ceea ce priveşte poziţia bolnavului aceasta se va schimba la 1-2 ore de către 1-2 asistente şi va

fi de decubit dorsal sau decubit lateral pe partea neafectată. Schimbarea  poziţiei bolnavului

cu coxartroza se efectuează de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie să urmărească următoarele

principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toată mâna, cu degetele alăturate

aşezând palma pe suprafaţa corpului protejând regiunea dureroasă; aşezarea asistentei cât mai

7

aproape de pat cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susţinere cât mai mare,

genunchi flectaţi şi coaloana vertebrală uşor aplecată.

Mobilizarea se face în funcţie de natura boli, starea generală şi cuprinde exerciţiile

pasive şi active petru refacerea condiţiei musculare, a tonusului muscular, menţinerea

mobilităţii articulare, asigurarea stării de bine şi independentă,  stimularea organismului şi

circulaţia sangvină pentru prevenirea tulburărilor locale de circulaţie (roşeaţa, edem, escare,

necroze) şi încetinirea circulaţiei în clinostatism, formarea trombozelor şi a pneumoniilor

hipostatice.

3.2.Rolul delegat

3.2.1Examinarea clinică Asistenta medicală va urmări eliminariile pacientului (fecale, urină, vărsături), culoare,

consistenţă şi le va nota în foaie de observaţie. Se vor recolta următoarele analize : sânge

(dimineaţa pe nemâncate), hemoleucograma (înţeparea pulpei degetului sau prin puncţie

venoasă, ionograma, coagulograma, glicemie, uree, acid uric), exudatul faringian, urocultura,

electrocardiograma şi radiografie.

3.2.2. Administrarea medicamentelorMedicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică

transformate într-o formă de administrare prescrise de medic.

Căile de administrare a medicamentelor în cazul bolnavului cu cozartroza sunt : calea

digestiva – sub forma tablelelor, drajeurilor şi calea parenterala – sub forma injecţiilor

intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase executate de asistenţă medicală.Asistenta verifica calitatea medicamentului , observând integritatea, culoarea

medicamentelor solide şi tulburarea , opalescenta medicamentelor sub formă de soluţie

precum şi termenul de valabilitate al acestora. Respectă măsurile de asepsie, de igienă, pentru

a prevenii infecţiile intraspitalicesti.

3.2.3 Descrierea unei tehnici(recoltarea exudatului faringian)Scopul recoltării exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul

faringelui, în vederea stabilirii tratamentului, precum şi depistării persoanelor sănătoase

purtătoare de germeni. 

Recomandări : este indicat că bolnavul să fie "a jeun" sau la câteva ore după masă.

Recoltarea se realizează înaintea administrării antibioticelor.

Materiale necesare: tăviţa renală, spatula linguală sterilizată, eprubeta sterilă prevăzută

cu port tampon cu vată (sterile), lampa de spirt, chibrituri.

8

Etape de lucru:

a) Pregătirea materialelor necesare :

După pregătirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lângă pacient.

b) Pregătirea fizică şi pshica a pacientului :

    - se anunţă bolnavul şi i se explica necesitatea analizei;

    - se recoltează înaintea începerii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;

   - se anunţă bolnavul ca înainte de recoltare să nu mănânce, să nu bea apă sau alte

lichide, să nu facă gargara, să nu-şi instileze picături în nas, iar dacă este fumător să nu

fumeze;

    - se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregătire fizică specială a acestuia.

Tehnica:

    - spălarea pe mâini cu apă curată şi săpun;

   - se aprinde lampa de spirt, se flambează gura eprubetei, fără să scoatem port

tamponul;

   - se invita pacientul, se deschidă gura, cu spatula linguală sterilă se apasa limba;

   - se scoate port - tamponul din eprubeta şi se şterge depozitul de pe faringe şi

amigdale;

   - se flambează gura eprubetei fără port - tampon;

   - se introduc în eprubetă port-tamponul cu produsul recoltat;

   - se flambează din nou gura eprubetei;

    - se etichetează cu următoarele date: numele şi prenumele pacientului, locul recoltării,

data recoltării;

  - se completează biletul de trimitere către laborator, care se trimite imediat cu produsul

recoltat;

   - se spală mâinile cu apă şi săpun.

          Reorganizarea locului de muncă:

Instrumentarul folosit se curăţa şi se spala cu apă curentă şi săpun, se introduce în

soluţie dezinfectantă şi se pregăteşte pentru sterilizare.

9

Capitolul -4-Studiu de caz

4.1 Culegerea datelor Nume si Prenume:  M.P.

Varsta:  55  ani

Ocupatia:  pensionar

Grup sangvin: 0 I

Data nasterii : 14.01.1960

Data internarii:  05.02.2015

Data externarii:  15.02.2015

ISTORICUL BOLII:

v Din relatările pacientului reiese că tabloul clinic actual debutează cu aproximativ

7 ani. Simptomatologia persistă şi se intensifică în timp odată cu dezvoltarea

unui proces artrozic coxofemural motiv pentru care prezintă în Clinica de

Ortopedie pentru tratament de specialitate.   Pacientul se internează în regim de

programare, iar la internare este stabil respirator şi hemodinamic, tranzit

intestinal prezent, micţiuni fiziologice, afebril.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:

Coxartroza dreaptă decompensata algic

Pacientul s-a prezentat cu dureri intense în partea dreaptă la articulaţia coxofemurală,

însoţit de mers şchiopătat, agitaţie şi nelinişte.

4.2 Analize de laborator Ca şi analize se efectuează : Uree, creatinica, acid uric, colesterol, glicemie, timpul de

coagulare, hemoleucograma

10

4.3 Manifestari de dependenta

NEVOIA

FUNDAMENTALĂ

MANIFESTĂRI DE

DEPENDENŢĂ

SURSE

DE DIFICULTATE

DIAGNOSTIC DE

ÎNGRIJIRE

GRADUL

DE

DEPENDENŢĂ

1.A respira şi a avea o

bună circulaţie

................... ........................ ........................

Independenta

2. A mânca şi a bea. ...................... ......................... ..................... Independent

3. A elimina .................... ................... ................... Independent

4. A se mişca şi avea o

bună postura

Incapacitatea de a se misca Durere Alterarea capacitatii de

miscare si postura Dependent

5. A se îmbrăca şi

dezbraca …………………….. ……………… ……………. Independent

6.A dormi şi a se

odihni

Insomnie Lipsa cunoasterii bolii Anxietate Dependent

7. A fi curat, ingrijit si

proteja tegumentele/

mucoasele …………………………… .................. ………………. Independent

8. A menţine temp.

corpului în limite

normale

Independent

9.A evita pericolele

.

Anxietate Lipsa de cunostiinte Alterarea stării generale Dependent

10.A comunica …………………………. …………………… …………………… Independent

11.A acţiona conform

propriilor convingeri …………………………. …………………… …………………… Independent

12.A fi preocupat în

vederea realizării …………………………. …………………… …………………… Independent

12

4.4 Planul de îngriiri

PLAN DE ÎNGRIJIREDIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUAREROL PROPRIU ROL DELEGAT

1.Limitarea miscarilor

Pacientul sa poate efectua miscari libere fara ajutor

- educarea pacientul sa nu isi forteze articulatia, sa il linistesc si ca miscarile se vor face treptat sub supraveghere

Administrare medicamente : AINS, antialgice

Pacientul învaţa să se miste cu atentie

2. Mersul deficitar Pacienta să aibe un mers normal in limita

- educarea pacientului in privinta limitarii deplasarilor fara a se sprijini pe membrul afectat.

Administrare medicamente pentru a diminua durerile

Pacientul se deplaseaza in limite normale

13

posibilitatiilor fara durere

antialgice

4. Insomnia Pacienta să aibă un somn liniştit

--am educat pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii -aerisesc salonul-sting lumină la ora 21:00 sisupravegherea somnului

Administrez extraveral, fenobarbital

Pacienta are un somn liniştit

6.Cunostiinte insuficiente

Pacienta să fie informată şi încurajată

educ pacientul în legătură cu tratamentul ce-l urmează în spital cât şi la domiciliu;-educ pacientul în legătură cu miscarile pe care le poate face

Pacienta a fost informată şi şi-a însuşit recomandările

14

4.5 Evaluarea finală (Epicriza)Pacientul M.P. s-a internat în data de 05.02.2015 cu dureri foarte mari în zona

articulaţiei coxofemurale limitându-i astfel mişcările şi provocându—i o stare de anxietate şi

nelinişte. Ca şi tratament s-a realizat o intervenţie chirurgicală cu protezarea articulaţiei

suferinde.

După intervenţiile efectuate se externează cu următoarele recomandări :

ü scăderea duratei activităţilor solicitante (ridicarea greutăţilor, urcatul şi coborâtul

scărilor, ortostatismul şi mersul prelungit, mersul pe teren accidentat)

ü adoptarea unor posturi mai puţin nocive

ü utilizarea unei încălţăminte mai confortabilă

ü scăderea în greutate

În primele 6 săptămâni trebuie să evitaţi:

-sa încrucişaţi picioarele la nivelul genunchilor timp de cel puţin 8 săptămâni.

-sa ridicaţi genunchiul mai sus de şold.

-sa vă aplecaţi în faţă în timp ce staţi jos sau în timp ce vă aşezaţi.

-sa încercaţi să luaţi ceva de pe jos în timp ce staţi aşezat.

-sa forţaţi răsucirea picioarelor înspre interior său exterior atunci când vă aplecaţi.

-sa vă întindeţi pentru a apuca pătură atunci când staţi în pat (din poziţie orizontală).

-sa vă aplecaţi la mai mult de 90° grade faţă de talie.

-sa staţi cu degetele de la picioare întoarse înăuntru.

-sa folosiţi durerea că pe un indiciu pentru ceea ce puteţi sau nu să faceţi.

Bibliografie

Rogozea L., Oglinda T., Tehnici şi manopere pentru asistenţi

medicali, Editura Romprint, 2005

Titirca L. Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de

asistentii medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca Bucuresti

1998, Plan de ingrijire (II) pag .381

Ifrim M. – Compendiu de anatomie.Editura ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti,1988.

Balta G. Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor Editura

Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983

Abrahams P. Atlasul corpului uman, Editura Corint, 2011

16