intelegand darul limbilor

8/17/2019 Intelegand darul limbilor

1/15

Doug Batchelor

Înţelegând darul limbilor


2/15

Înţelegând darul limbilor ____________________________________________________________________________________________________________________________________

2

Cuprins

Un adevăr uimitor ...................................................................... 3

Deosebiri de interpretare ........................................................... 3

Adevăratul dar al vorbirii în limbi ............................................. 4

Solia către Corint ....................................................................... 7

Chiar o vorbire cerească? .......................................................... 8

Priorităţile corecte ..................................................................... 9

O imitaţie originală .................................................................... 10

Păgânism creştinizat ................................................................... 11

Cum lucrează asupra noastră Duhul lui Dumnezeu ................... 13

Bolborosind în Babilon .............................................................. 14

Dat celor ascultători ................................................................... 15


3/15


3

Un adevăr uimitor:

Legenda spune că atunci când grecii nu au reuşit să captureze cetateaTroia nici măcar după un asediu de 10 ani, au recurs în cele din urmă la o

stratagemă. Armata greacă s-a prefăcut că pleacă pe mare lăsând în

urmă , pe ţărm , un imens cal sculptat în lemn, aparent un dar pentruînvingători. Darul, însă, era de fapt plin cu luptători înarmaţi! Sinon, unspion grec din interiorul Troiei, i-a convins pe troieni să aducă între

zidurile cetăţii calul, spunându-le că acest lucru ar face, în mod misterios,Troia invincibilă. În acea noapte, Sinon a eliberat trupele ce se ascundeauîn calul gigantic. După ce i-au ucis pe gardienii troieni, le-au deschis

porţile soldaţilor greci care aşteptau, iar Troia a fost cucerită şi arsă.

Deosebiri de interpretare Un dar din partea duşmanului poate fi fatal. Lumea interlopă a lichidat

cu succes multe ţinte umane ornând frumos, în hârtie colorată şi fundă,câte o bombă ce exploda atunci când pachetul era desfăcut. Astăzi diavolulfoloseşte un dar contrafăcut al Duhului - o formă păgână a darului vorbiriiîn limbi - pentru a-şi asigura accesul în biserica lui Dumnezeu şi a odistruge din interior.

La scurt timp după ce m-am botezat, mergeam cu autostopul din Palm

Springs spre Los Angeles pentru a o vizita pe mama mea. Cam pe la jumătatea drumului, m-am urcat în maşina unei amabile doamne penticostale, de vârstă medie, care a fost foarte încântată să audă derecenta mea convertire. În timp ce conducea, m-a întrebat: "Ai primit dejaDuhul Sfânt?"

Am fost puţin surprins de întrebarea ei, pentru că nimeni nu mă maiîntrebase aşa ceva până atunci. "Ei bine, cred că L-am primit", i-amrăspuns încetişor . "Cu siguranţă am simţit prezenţa Duhului Sfânt în viaţa

mea. Dumnezeu mă ajută să fac multe schimbări, ştiţi, cum ar fi să renunţla droguri, să nu mai fur, să nu mai mint, să nu mai înjur, şi multe altele." "Nu, nu asta am vrut să spun" mi-a spus ea, arătând puţin frustrată. "Ai

primit botezul cu Duhul Sfânt? Vorbeşti în limbi?" Mi s-a părut ciudatfaptul că ea părea mult mai interesată în a afla dacă eu am experimentatsau nu o exprimare extaziantă, decât de faptul că obţinusem biruinţaasupra unor păcate care mă ţinuseră atât de mult timp captiv!

Mai mult chiar, această doamnă draguţă era convinsă că îmi lipseştetocmai elementul de bază al experienţei creştine. Şi pentru că nu doream săfiu lipsit de ceva atât de important, am început o cercetare foarteamănunţită a controversatului subiect al vorbirii în limbi. Primele biserici


4/15


4

la care am mers erau toate harismatice, ceea ce înseamnă că aveau credinţaîn vorbirea în limbi - experienţă adesea descrisă ca "glossolalia." Mulţidintre noii mei prieteni din grupul de studiu al Bibliei "vorbeau în limbi",aşa că informaţia pe care o voi împărtăşi în ceea ce urmează este atât

rezultatul propriei experienţe precum şi al unui studiu de ani de zile. Trebuie să mă ocup de câteva adevăruri nepopulare în acest studiu şitrebuie să încep prin a spune că deşi nu sunt de acord cu unele dinînvăţăturile fraţilor şi surorilor mele harismatici, cred cu putere căDumnezeu are mii de copii în aceste biserici. Trebuie să recunosc deasemenea că există deosebiri mari şi între harismatici în interpretarea datădarului vorbirii în limbi, de aceea vă rog să mă iertaţi dacă voi generalizacâteodată. Războiul pe care îl port nu este împotriva oamenilor, ciîmpotriva erorii. Acelaşi adevăr care poate uneori răni făgăduieşte şi că neva elibera (Ioan 8:32)!

Adevăratul dar al vorbirii în limbi

Să începem cu o definiţie. Cuvântul "limbă" în Biblie înseamnă pur şisimplu "un limbaj".

Dumnezeu dă toate darurile Duhului Sfânt pentru a acoperi o nevoie practică. Pentru ce era nevoie de limbi?

Isus le-a spus urmaşilor Săi: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toateneamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh."- Matei 28:19. Această poruncă ridica o problemă. Cum puteau apostolii sămeargă şi să predice în toată lumea când nu vorbeau decât o singură saudouă limbi? Chiar dacă ucenicii lui Isus erau foarte inteligenţi, majoritateadintre ei nu urmaseră vreo şcoală. Pentru ca să îndeplinească mareaînsărcinare, El le-a făgăduit că le va da un dar unic de la Duhul Sfânt. Erao abilitate miraculoasă, supranaturală, să vorbească în limbi străine pe carenu le studiaseră şi nu le ştiau, în scopul răspândirii evangheliei.

"Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: ... vor vorbi în limbinoi;" - Marcu 16:17.

Faptul că Isus a spus că aceste limbi vor fi un "semn" indică faptul căabilitatea de a le vorbi nu urma să fie rezultatul studierii lor obişnuite. Maicurând, urma să fie un dar instantaneu, pentru a putea predica fluent într-olimbă necunoscută mai înainte.

Există doar trei exemple concrete de vorbire în limbi consemnate înBiblie (Faptele Apostolilor capitolele 2, 10 şi 19). Dacă ne uităm la aceste

trei situaţii, ar trebui să descoperim un tablou mai clar al acestui darcontroversat.


5/15


5

"În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venitdin cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa undeşedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şis-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi

au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească".- Fapte 2:1-4.Focul este un simbol al puterii. Dumnezeu a trimis acest dar sub forma

unor limbi de foc ca ei să ştie că El este Cel ce dă putere limbii lor slabe,tot aşa cum tot El îl întărise pe Moise să poată merge înaintea lui Faraon(Exod 4:10-12) şi cum i-a atins buzele lui Isaia cu un cărbune de la altarulceresc (Isaia 6:6, 7).

De ce a aşteptat Dumnezeu până în ziua Cincizecimii ca să le acordeacest dar? Fapte 2:5-11 introduce scena: "Şi se aflau atunci în IerusalimIudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-aauzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru căf iecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceauunii către alţii: "Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt Galileeni? Cum dar îiauzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? ...îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!"

Ziua Cincizecimii era o sărbătoare evreiască ce cădea în a cincizecea zidupă Paşte. Israeliţii devotaţi veneau de pe întreg teritoriul Imperiului

Roman ca să se închine la Ierusalim. Dumnezeu a ales această ocazie ca săacorde ucenicilor acest dar al limbilor, ca ei să poată să le predice tuturorevreilor aflaţi în vizită chiar în limba lor natală. Cel puţin 15 grupuri delimbi diferite erau reprezentate în ziua aceea în mulţime (Fapte 2:9-11)! Caurmare, s-au convertit mii dintre aceşti vizitatori. Apoi, după Cincizecime,la rândul lor, au dus cu ei noua credinţă acasă, fiecare în ţara lui.

Din acest exemplu ar trebui să reiasă foarte clar că darul limbilor s-adat pentru răspândirea evangheliei în toate limbile existente ale lumii.

Mulţi au sugerat greşit că minunea de la Cincizecime a fost un dar de aauzi şi de a înţelege limbi diferite. Dar nu a fost un dar de a auzi datascultătorilor, ci mai degrabă un dar al Duhului dat pentru a-i face în stare

pe credincioşi să vorbească (Faptele 2:4). Nu este numit darul urechilor pentru ascultători, ci darul vorbirii în limbi pentru vorbitori. Mai mult,semnul nu a fost pus sub forma unor urechi de foc asupra ascultătorilor, cisub forma unor limbi de foc asupra celor care predicau.

S-a mai sugerat şi că darul limbilor este o "limbă cerească" înţeleasă

numai de Dumnezeu sau de aceia care au darul interpretării. Biblia esteclară în Fapte capitolul 2 că atât ucenicii cât şi ascultătorii înţelegeau ceeace se predica - "lucrurile minunate ale lui Dumnezeu"- versetul 11.


6/15


6

Să ne uităm acum la al doilea exemplu, când Petru i-a predicat luiCorneliu şi casei lui. "Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorâtDuhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţiîmprejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul

Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbişi mărind pe Dumnezeu" (Fapte 10:44-46).Din Fapte 10:1 aflăm despre Corneliu că era italian, în timp ce Petru era

evreu şi vorbea aramaica. Istoria ne spune de asemenea că servitoriidintr-o casă romană puteau fi de oriunde din lume. Fiindcă evident căexistau bariere lingvistice la această întrunire, probabil că Petru a începutsă vorbească printr -un interpret. Dar atunci când Duhul Sfânt S-a coborât

peste Corneliu şi peste casa lui, evreii care se aflau împreună cu Petru au putut să înţeleagă că Neamurile vorbeau în alte limbi decât limbile lornatale. Raportul declară că evreii i-au auzit pe aceştia "mărind peDumnezeu" în aceste limbi. Când, mai târziu, le-a relatat aceastăexperienţă conducătorilor bisericii, Petru le-a spus: "Duhul Sfânt S-a

pogorât peste ei ca şi peste noi la început." - Fapte 11:15 (sublinireaautorului).

Petru ne spune clar aici că atât Corneliu cât şi familia lui au primitacelaşi dar al limbilor, în acelaşi fel în care l-au primit ucenicii în ZiuaCincizecimii. Cu alte cuvinte, vorbeau în limbi pe care până atunci nu le

cunoscuseră, într -un fel în care acum puteau fi înţeleşi. Cel de-al treilea şi ultim exemplu de vorbire în limbi îl întâlnim când

Pavel le-a predicat celor doisprezece ucenici din Efes. Fapte 19:6aminteşte: "Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât

peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi proroceau." Pavel era cel mai educat şi mai umblat dintre apostoli şi vorbea în

multe limbi (1 Corinteni 14:18). Când Duhul Sfânt S-a pogorât asupraacestor doisprezece efeseni, Pavel a recunoscut că ei prooroceau sau

predicau în limbi noi. Cel mai probabil, vorbeau în limbi obişnuiterăspândite pe teritoriul Imperiului Roman, pentru că asta ar fi fost de folosîn predicarea Evangheliei. Luca nu spune că ei au primit o formă diferităfaţă de primele două exemple, deci trebuie să presupunem că este vorbadespre acelaşi dar dat cu ocazia Cincizecimii.

Veţi descoperi că singurele ocazii în care darul vorbirii în limbi se leagăde revărsarea Duhului Sfânt este când se adună împreună persoane delimbi diferite, astfel ridicându-se barierele de limbă.

Observaţi că în Fapte capitolul 4 se repetă experienţa descrisă încapitolul 2. Locul s-a zguduit şi ei s-au umplut de Duhul Sfânt, dar întrucâtnu existau străini, darul limbilor a lipsit. Fapte 4:31 declară: "După ce s-au


7/15


7

rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de DuhulSfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală."

Scopul botezului cu Duh Sfânt nu este ca să bolboroseşti suneteneinteligibile, ci ca să ai putere să predici. Iată de ce Domnul Isus a

declarat: "Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt pestevoi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până lamarginile pământului." - Fapte 1:8.

Solia către Corint

Dintre cele paisprezece cărţi scrise de Pavel în Noul Testament, 1Corinteni este singura în care tratează subiectul vorbirii în limbi. Bisericadin Corint evident că avea o anumită problemă, deoarece cea de-a doua

epistolă nici măcar nu aminteşte de vorbirea în limbi. Vechea cetate a Corintului era renumită pentru cele două porturi

internaţionale. Deoarece biserica din Corint era alcătuită din multenaţionalităţi diferite, adesea serviciile divine deveneau haotice şi confuze.Evident că unii membri se rugau, dădeau mărturie sau predicau în limbinecunoscute celorlalţi prezenţi. Iată de ce Pavel le-a poruncit că dacăvorbeau într-o limbă necunoscută majorităţii, mai bine tăceau dacă nu eranimeni care să traducă (1 Corinteni 14:28). Cu alte cuvinte, nu este

politicos să vorbeşti într -o limbă pe care ceilalţi n-o înţeleg. Urmăriţiaceste declaraţii clare din partea apostolului: "În adevăr, fraţilor, de cefolos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântulmeu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, niciînvăţătură? Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluiersau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va

pregăti de luptă? Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă,cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. ... Dar înBiserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pealţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. ...Dacă sunt unii, carevorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecarela rând: şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă înBiserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu."- 1 Corinteni14:6-9, 19, 27, 28.

Este cu adevărat uimitor cum unii oameni iau acest pasaj şi îl folosescca scuză ca să bolborosească în timpul serviciilor divine! Solia lui Pavel

din întreaga Scriptură este exact contrară. În 1 Timotei 6:20, el aminteşteclar: "fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de bolborosiri zadarnice"


8/15


8

(Versiunea King James). Iar în 2 Timotei 2:16, Pavel repetă acest sfat:"Fereşte-te de vorbăriile goale şi bolborosiri zadarnice, căci cei ce le ţin,vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu." Cu alte cuvinte,însuşi scopul darului vorbirii în limbi este să-ţi comunici gândurile. Dacă

cei prezenţi nu înţeleg ceea ce vrei să zici, atunci taci din gură.

Chiar o vorbire cerească?

Mulţi dintre prietenii mei de la bisericile harismatice sunt de acord călimbile vorbite în cartea Faptelor erau limbi normale din lume. Dar imediatmai adaugă că există şi un al doilea dar - o limbă de rugăciune a cerului.Acest dar, susţin ei, exprimă "suspinele negrăite" ale Duhului (Romani8:26). Ei declară că scopul ar fi ca diavolul să nu poată să ne înţeleagă

rugăciunile. Dar nicăieri nu suntem învăţaţi să ne ascundem rugăciunile decel rău, doar el tremură când îi aude rugându-se pe creştini!

Această învăţătură despre o limbă a rugăciunii se bazează mai ales petextul din 1 Corinteni 14:14 unde Pavel declară: "Fiindcă, dacă mă rog înaltă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod."

Ei interpretează acest text ca însemnând că atunci când Pavel se ruga înDuhul, folosea o "limbă cerească" şi nu ştia nici el singur ce se roagă.Această teorie ridică o întrebare importantă. Cum va şti vreodată cel ce se

roagă că a primit răspuns la rugăciune? Aşa că, ce vrea să zică de fapt Pavel în 1 Corinteni 14:14? Problema înînţelegerea acestui verset vine în mare parte din pricina traducerii greoaie.Vă rog să-mi îngăduiţi să parafrazez versetul în engleza modernă: "Dacămă rog într -o limbă pe care cei din jurul meu nu o înţeleg, s-ar putea să mărog în Duhul, dar gândurile mele nu le vor fi de niciun folos celor care măascultă." Pavel spune cu fermitate că dacă ne rugăm tare, ar trebui fie să nerugăm ca şi ceilalţi din jur să poată înţelege sau altfel să tăcem din gură.Reţineţi următoarele versete: "Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cuduhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cumintea. Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde"Amin" la mulţumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nuştie ce spui" (1 Corinteni 14:15, 16)? După acest text, cine are probleme cuînţelegerea? Ascultătorii, şi nu vorbitorii, după cum se predică de obicei.Dacă v-aţi rugat vreodată cu cineva care se ruga într-o limbă necunoscutăde dvs., atunci ştiţi ce vroia să spună Pavel când a zis că ţie greu să zici"Amin" (care înseamnă "aşa să fie") la sfârşitul rugăciunii. Fără un

interpret, nu ştiţi la ce vă daţi acordul. Poate că aţi cerut o binecuvântareasupra celui rău, fără să vă daţi seama!


9/15


9

Este evident din contextul pasajului din 1 Corinteni 14 că scopulvorbirii în limbi sau mai exact în limbi străine, este de a face cunoscutăevanghelia şi prin asta să se zidească biserica. Dacă ascultătorii nu înţeleglimba vorbită, nu pot fi zidiţi. Ca urmare, dacă nu este niciun interpret,

vorbitorul pur şi simplu vorbeşte în vânt şi singurii prezenţi care înţelegceea ce se spune sunt Dumnezeu şi el însuşi. Acesta este sensul clar alversetului 2 citat atât de des greşit. "În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă,nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cuduhul, el spune taine."

Apostolul Pavel accentuează din nou că limbile vorbite trebuie înţelesede ascultători sau altfel cel care doreşte să vestească taina evanghelieitrebuie să stea tăcut în meditaţie între el şi Dumnezeu. "Tot aşa şi voi, dacănu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci

parcă aţi vorbi în vânt". "Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă înBiserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu (versetele 9,28). Este clar că unicul scop al vorbirii în limbi este să treacă peste

barierele create de limbi şi să facă cunoscută evanghelia! Dar unii şi-au pus întrebarea: "Dar n-a spus Pavel că a vorbit în limba

îngerilor? " Nu, ci Pavel a spus: "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi

îngereşti ..." - 1 Corinteni 13:1 (sublinirea autorului). Dacă veţi citi acest

verset în context, veţi vedea că ap. Pavel a mai spus în versetul 2: "Chiardacă aş avea toată credinţa ..." Nu avea toată credinţa. Iar versetul 3adaugă: "Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars ... " Pavel a fost decapitat,nu ars. Aşa că putem vedea că aici Pavel foloseşte cuvântul "chiar dacă."

Priorităţile corecte

Sunt de părere că este nevoie de toate darurile Duhului, incluzând şiadevăratul dar al limbilor, iar biserica de astăzi le are la dispoziţia sa. DarScripturile ne învaţă că unele daruri sunt mai importante decât altele şi căar trebui să ne concentrăm asupra celor mai importante. "Umblaţi dar dupădarurile cele mai bune" (1 Corinteni 12:31).

De fapt, atunci când Biblia enumeră darurile spirituale, vorbirea înlimbi se află de obicei la coada listei. "Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică,întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce audarul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor,cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi." (1 Corinteni 12:28). "Cine

prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi" (1 Corinteni14:5).


10/15


10

Cu toate acestea, unii predicatori harismatici au întors lista pe dos şi aufăcut din darul vorbirii în limbi elementul principal din predicile lor. Ei ardori ca noi să credem că acel credincios care nu vorbeşte în limbi este mai

puţin consacrat. Dar Pavel arată clar că la oameni diferiţi se dau daruri

diferite şi nu ne putem aştepta ca cineva să aibă toate darurile. El seîntreabă în 1 Corinteni 12:29, 30: "Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darultămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?" Răspunsul esteevident că NU!

Biblia declară: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor" (Galateni 5:22, 23). Dar aceiaşi predicatorivor să credem că roada Duhului reprezintă darul limbilor sau că fiecare omcare este plin de Duhul Sfânt vorbeşte în limbi. Cu toate acestea, din cele

peste 50 de exemple din Biblie unde Dumnezeu Şi-a umplut poporul cuDuhul, doar în trei ocazii experienţa se leagă de vorbirea în limbi.

Mai mult, Domnul Isus este Exemplul nostru. El a fost plin de DuhulSfânt şi cu toate acestea n-a vorbit niciodată în limbi. Ioan Botezătorul "seva umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale" (Luca 1:15), darnu se aminteşte nicăieri nici de el că ar fi vorbit în limbi.

Din cele 27 de cărţi din Noul Testament, doar trei fac vreo referire la

darul limbilor. Există aproximativ 39 de autori în Biblie. Din cei 39, doartrei, Luca, Pavel şi Marcu, amintesc subiectul vorbirii în limbi. Cu altecuvinte, ar trebui să accentuăm ceea ce accentuează Dumnezeu.

O imitaţie originală

Adevăratul dar al limbilor este o unealtă puternică în vestireaevangheliei. Dar reţineţi că Satana are o imitaţie pentru orice adevăr al luiDumnezeu.

'Glossolalia' este cuvântul folosit adesea pentru a descrie cunoscutaexperienţă ce se regăseşte în majoritatea bisericilor harismatice. Îndicţionarul american Heritage, se defineşte astfel: "o vorbire alcătuită fărăvreun înţeles, mai ales o vorbire asociată cu starea de transă sau a unorsindromuri de schizofrenie."

Urmăriţi în paralel definiţia aceluiaşi dicţionar pentru o limbă:"Folosirea de către oameni a sunetelor şi ades a simbolurilor scrise,reprezentând aceste sunete, în combinaţii şi modele organizate pentru a

exprima gânduri şi sentimente." În orice definiţie, sunetele nelegatef olosite de glossolalia nu reprezintă o limbă.


11/15


11

Credeţi-mă, am văzut lucrul acesta de multe ori. Într -o bisericăharismatică la care mergeam, pastorul şi soţia făceau "o echipă de vorbitoriîn limbi". În fiecare săptămână, în mijlocul predicii lui, soţia pastoruluisărea în picioare, îşi arunca braţele în aer şi izbucnea în bolborosiri

extatice. Dar de fiecare dată, zicea acelaşi lucru. "Handa kala shami, handakala shami, handa kala shami... ." Iarăşi şi iarăşi. Imediat, am intrat la bănuieli, deoarece Domnul Isus a spus: "Când vă rugaţi, să nu bolborosiţiaceleaşi vorbe, ca păgânii " (Matei 6:7).

De fiecare dată, când se întâmpla asta, pastorul, soţul ei, se oprea din predică şi oferea câte o traducere dubioasă în engleză a aşa-zisei ei solii.De obicei începea cu "Aşa zice Domnul." Cu toate acestea, în ciudafaptului că ea repeta întotdeauna cuvintele "handa kala shami,"interpretarea vagă a pastorului era diferită de fiecare dată şi uneor i chiar detrei ori mai lungă decât ceea ce rostise ea. Mă întrebam, dacă era o solie dela Dumnezeu, de ce nu ne-o dădea El în engleză de la început.

Păgânism creştinizat

Prezentarea mea cu privire la această "echipă harismatică a limbilor"îmi aduce aminte de ceea ce am citit în cărţile de istorie, când m-am făcutmai mare. Această manifestare modernă a vorbirii în limbi nu îşi găseşte

originea în Biblie, ci mai degrabă în vechile ritualuri de spiritism păgân. Însecolul al VI-lea, î.Hr., oracolul din Delfi se afla într-un templu zidit la poalele muntelui Parnas. Delfi era dedicat lui Dionisie, zeul vinului,fertilităţii, dansului senzual şi celor nouă muze, zeiţele patroane alemuzicii.

În timp ce se cânta o muzică ce bine dispunea, preoteasa cea mai mare,Pitia, inhala nişte vapori intoxicanţi, intra într -o transă nebunească şi apoiîncepea să bolborosească. Sunetele ciudate pe care le rostea preoteasa eraumai apoi interpretate de un preot, care de obicei vorbea în versuri.Cuvintele ei erau considerate cuvintele lui Apolo, dar soliile erau atât deambigue încât rareori mai puteau fi dovedite drept greşite.1

În timp ce locuiam cu amerindienii din New Mexico, de mai multe oriam fost martorul unui ritual asemănător. Indienii mâncau o substanţăhalucinogenă "peyote", apoi se aşezau într -un cerc, făceau incantaţii şiloveau tobele ore în şir. Curând, mai mulţi începeau să bolboroseascăspasmodic în timp ce îşi trăiau vedeniile chinuitoare. Astăzi, bisericileharismatice sunt foarte populare printre amerindieni deoarece nu s-a făcut

decât o trecere uşoară şi firească de la vechile lor religii.


12/15


12

Printre multe triburi păgâne din Africa, ca să se invoce binecuvântareazeilor lor, localnicii sacrificau o găină sau o capră, iar apoi dansau în jurulfocului ore întregi, repetând cântece ritmate, hipnotice, în sunetul unei tobecare bătea ritmul. În cele din urmă, unii ajungeau posedaţi de zeii lor şi

începeau să vorbească în limbile ciudate din lumea spiritelor. Apoi, vraciuldin localitate sau preotul le traducea mesajele. Acest ritual se mai practicăşi azi printre catolicii voodoo din Indiile de Vest.

Acest obicei păgân şi-a făcut drum mai întâi în bisericile creştine dinAmerica de Nord la începutul anilor 1800. Mulţi dintre sclavii din Africa,ce fuseseră aduşi în America şi fuseseră siliţi să accepte creştinismul, nuştiau să citească singuri Biblia. Deşi veneau din diferite triburi din Africa,un obicei pe care îl practicau majoritatea triburilor era "dansul spiritelor"cu cineva "posedat de duhuri" care bolborosea.

Greşit, dar sclavii au legat această manifestare de "darul creştin allimbilor" şi au început să introducă o versiune modificată în întâlnirile lor.Aceste servicii divine nebuneşti, care erau însoţite de muzică tare, ritmată,au început să se răspândească mai întâi doar în sud, iar celelalte biserici auînceput să râdă de ei numindu-i "sfinţi care se tăvălesc" ("Holy Rollers").Unii au mers atât de departe încât să ia în mână şerpi veninoşi în timpultransei, ca să le dovedească celorlalţi că au "duhul". (Este practic ointerpretare greşită a textului din Mar cu 16:18, care spune: "vor lua în

mână şerpi", referindu-se la ocazia când, din întâmplare, Pavel a fostmuşcat de un şarpe, dar nu a păţit nimic. Vezi Fapte 28:3-6). Ca oameniisă vâneze şi să ia în mâini şerpi morţi pentru a dovedi că au Duhul Sfânt,înseamnă de fapt să-L ispitească pe Dumnezeu!

Expansiunea la nivel naţional a mişcării penticostale printre caucazienia început la Los Angeles la Misiunea Evanghelică a Credinţei Apostolicede pe strada Azusa în anul 1906. Conducătorul era un negru, fost

predicator al sfinţeniei, pe nume William Seymour. De acolo, conducătorii

au continuat să rafineze învăţăturile şi să le facă mai atrăgătoare şi maiaccesibile altor creştini din alte biserici. "Apoi, cam în 1960, mişcarea harismatică a început să-şi atragă adepţi

în cadrul bisericilor tradiţionale. De atunci, a continuat să creascăexploziv, încât acum există câteva milioane de harismatici în bisericile

protestante şi catolice din toată lumea."2

Este important să observăm rolul proeminent pe care îl joacă muzica întoate religiile păgâne care practică glossolalia. Acest dar imitat la limbilor

şi-a găsit mai întâi sprijinul în bisericile tradiţionale în muzică păgână "creştinizată" şi stiluri de închinare. Ritmurile repetate, dominante şi bătaiasincopată dezarmează puterile înalte ale raţiunii şi pune subconştientul


13/15


13

într-o stare de hipnoză. În această stare vulnerabilă, duhul bolborosiriiextatice îşi găseşte cu uşurinţă accesul.

Acum diavolul foloseşte acest dar imitat al limbilor, asemenea caluluitroian, ca să introducă în bisericile creştine stilurile de închinare păgână,

cu un succes înspăimântător de mare. Satana doreşte ca credincioşii să-şimute atenţia de la credinţă la sentiment. Unele dintre aceste bisericiharismatice merg atât de departe, până la a spune că Biblia reprezintă"vechea slovă" şi că soliile care vin prin vorbirea în limbi reprezintădescoperiri proaspete ale Duhului şi prin urmare sunt mai de încredere.

Aşa că acum scena este pregătită pentru ultima reprezentaţie a luiSatana!

Cum lucrează asupra noastră Duhul lui Dumnezeu

Conceptul conform căruia cel care "este apucat de duhul" trebuie săcadă la pământ, să se tăvălească şi să bolborosească, este o insultă laadresa Duhului Sfânt. Motivul pentru care Dumnezeu ne dă Duhul Săueste ca să ne refacă după chipul Său, nu să ne fure de orice demnitate şistăpânire de sine!

Pe muntele Carmel, profeţii păgâni ai lui Baal săreau în jurul altarului,strigau şi se tânguiau. Prooroceau şi îşi făceau tăieturi. Prin comparaţie,

Ilie a îngenuncheat în tăcere şi a rostit o rugăciune simplă (1 Regi 18:17-46)."Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii" (1 Corinteni

14:33). Dacă Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, atunci cineeste?

Ideea că ne pierdem cumpătul atunci când primim Duhul nu se găseşteîn Scriptură. "Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor" (1 Corinteni14:32).

Iată un alt caz demn de menţionat. După ce Domnul Isus l-a salvat pedemonizatul fioros de lângă mare, omul vindecat a fost văzut "şezând la

picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile" (Luca 8:35). Invitaţia luiDumnezeu este: "Veniţi totuşi să judecăm, zice Domnul." (Isaia 1:18 -Versiunea King James). Acesta înseamnă că vrea ca noi să ne folosimmintea.

Fără îndoială că unii dintre dvs. care studiază aceste rânduri, îşi zic: "Cum îndrăzneşti să zici aceste lucruri? De ani de zile vorbesc în limbi şiştiu că este de la Dumnezeu!" În calitate de oameni ai credinţei, n-ar trebui

să ne bazăm concluzia pe cum ne simţim. La urma urmelor, cu siguranţă


14/15


14

că Satana poate să ne facă să ne simţim bine. Mai degrabă, ar trebui să ne bazăm credinţa pe Cuvântul sigur al lui Dumnezeu.

Un prieten de-al meu era un harismatic activ care adesea vorbea înlimbi. Când a studiat aceste lucruri, a început să se întrebe dacă acest "dar"

era de la duhul care trebuia. Aşa că s-a rugat sincer şi a zis: "Doamne, dacănu e voia Ta şi nu trăiesc adevăratul dar al limbilor, Te rog, ia-mi-l!" Mi-a povestit că din acea zi, n-a mai trăit niciodată experienţa vorbirii în limbi.Un adevărat creştin ar trebui să fie gata să renunţe la orice părere sauobicei îndrăgit, pe altarul voii lui Dumnezeu, şi să părăsească orice obiceicare s-ar putea să fie dubios, indiferent de cât de popular, acceptat sau iubitar fi de ceilalţi creştini. Există unele lucruri care sunt foarte preţuite deoameni, dar sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu (Luca 16:15).

Bolborosind în Babilon

De ce este înţelegerea subiectului vorbirii în limbi atât de esenţială pentru noi cei de astăzi? Cred că mişcarea modernă harismatică a fost prevestită în proorocia biblică.

Apocalipsa capitolul 18 ne spune: "El a strigat cu glas tare, şi a zis: "Acăzut, a căzut, Babilonul cel mare! ... Apoi am auzit din cer un alt glas,care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la

păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!" (versetele 2, 4). Trebuie să reţinem că una din principalele caracteristici ale anticuluiBabilon la turnul Babel a fost o încurcătură a limbilor (Geneza 11:7-9).Apocalipsa ne spune că în ultimele zile, poporul lui Dumnezeu urmează săfie chemat afară din Babilon şi din sistemele lui religioase confuze şicontrafăcute.

"Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte."(Apocalipsa 16:13). Expresia "din gura" reprezintă vorbire şi vă rog săreţineţi că arma principală a unei broaşte este limba. Limbi necurate?Poate că Dumnezeu încearcă să ne spună ceva.

Amintiţi-vă că încurcătura limbilor de la turnul Babel nu a fost o binecuvântare de la Duhul, ci mai degrabă un blestem pentru răzvrătirealor. De fapt, ne tragem "bolboroseala" modernă din istoria anticului Babel.La Cincizecime, blestemul Babelului a fost schimbat pentru ca şi alţii să

poată înţelege evanghelia.


15/15


15

Dat celor ascultători

Am întâlnit oameni care mi-au spus că ei au primit botezul DuhuluiSfânt deoarece vorbesc în limbi. Cu toate acestea, ţineau o ţigară într -omână şi o sticlă de bere într -alta. Haideţi să clarificăm ceva. Există niştecerinţe de bază ca să primeşti acest dar atât de preţios al Duhului Sfânt.

Domnul Isus declară: "Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Euvoi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet,apărător, ajutor - n.t.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhuladevărului" (Ioan 14:15, 16, 17).

"Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-adat Dumnezeu celor ce ascultă de El" - Fapte 5:32 (sublinierea autorului).

Acum câţiva ani, unii tele-evanghelişti de renume au făcut unele

greşeli. Au pretins cu toţii că sunt plini de Duhul Sfânt şi că au darullimbilor, dar trăiau într -o neascultare şi într -o imoralitate teribilă. Vorbeauîn limbi la televizor, după care plecau din studiou ca să ducă o viaţă decompromis. Ceva nu mergea. Oamenii aceştia m-au făcut să mă întreb: "Dacă acesta este adevăratul dar al limbilor, atunci de ce au nevoie aceştievanghelişti harismatici de o armată de interpreţi care să le traducă

predicile când vorbesc în străinătate?" De ce dă Dumnezeu Duhul? "Ci voi veţi primi o putere, când Se va

pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori..." - Fapte 1:8.Dumnezeu nu ne dă Duhul ca să bolborosim, ci ca o putere de mărturisire!Cum putem primi adevăratul dar al Duhului Sfânt? Să ne supunem întru

totul lui Dumnezeu, să fim gata să-i iertăm pe alţii, să ascultăm de El şi să-L cerem. Luca 11:13 declară: "Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi sădaţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruriva da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!"

1The Concise Columbia Encyclopedia şi Compton's Interactive Encyclopedia, la cuvântul "Delphi."2Compton's Interactive Encyclopedia, la cuvântul "Penticostali."

__________________________________________________________________________________________________________________________________

intelegand darul limbilor

Documents